Din punct de vedre lingvistic, romanii au mostenit termenul latin 'ie', derivat din latinescul 'tunicae lineae'- tunica

subtire purtata pe piele. Ia este considerata cea mai importanta piesa a costumului popular romanesc. Nu se stie inca exact perioada can a aparut primul tip de camasa, insa acest tip de imbracaminte ar fi putut sa fie purtat de populatia apartinand culturii de Cucuteni. Distingem 3 tipuri de camasi in portul feminin, in functie de croiala: camasa "de-a intregul" care este si cea mai veche, ia, sau camasa incretita la gat, si camasa cu platca, influenta a costumului orasenesc. Platca era un dreptunghi de panza, captusit, amplasat in zona umerilor.

In general materialul din care erau facute camasile era panza de in si canepa, numai in partea de sud erau tesute frecvent cu borangic.Fata si spatele camasii se numesc "stan", iar partea inferioara "poale". Sub brat, camasa era prevazuta cu asa numita "pava", pentru lejeritate in miscare. Ia este, o camasa traditional romaneasca de sarbatoare, confectionata din panza alba, bumbac, in sau borangic.Croiala este relativ simpla, o panza taiata in forma de dreptunghi, rotund in jurul gatului si intarit cu un snur rasucit.Manecile sunt de cele mai multe ori incretite la umeri, cat si la incheieturile mainilor. Spre deosebire de camasa veche,care era mai lunga si se purta pe dedesubtul hainelor, ia este scurta pana la talie.

Designul iei s-a transmis de la mama la fiica, motivele fiind stilizate, geometrice sau inspirate din natura. Astfel exista ie cu maneci cu dungi verticale brodate in rauri drepte, dungi oblice sau "ie cu stele". Partea din fata este bogat brodata, modelul se repetandu-se si pe maneci. Iile brodate cu "spic" faceau parte din costumul de nunta din Moldova. Culorile folosite la broderie,in general, erau in doua-trei nuante cromatice, dar se broda si cu o singura culoare, de obicei negru. Fetele tinere purtau ii brodate cu nuante deschise si aprinse, insa femeile casatorite si cele in varsta preferau pe cele mai discrete, retinute.