Vous êtes sur la page 1sur 11

UNITERM

EVOLUŢIA STILULUI JURIDICO-ADMINISTRATIV ÎN LIMBA ROMÂNĂ (PERIOADA 1780-1860)
Olga CAZAN Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca Résumé : Le présent article représente un aperçu diachronique du style juridico-administratif dans la langue roumaine à la fin du XVIII-ème siècle et au début du XIX-ème siècle. Sans négliger la syntaxe et la morphologie, nous accordons une attention particulière à l’aspect lexical du style juridico-administratif. Une série de termes juridiques sont attestés au XVIIème siècle dans les documents et surtout dans les œuvres de Dimitrie Cantemir, mais le vocabulaire juridique roumain connaît une profonde transformation depuis la fin du XVIIIème siècle jusqu’en 1860, période dans laquelle la terminologie juridique est impliquée dans un procès de création, d’innovation et de constitution. Les linguistes qui ont analysé l’évolution du style juridico-administratif soutiennent que cette période se caractérise par la coexistence des termes anciens avec les emprunts néologiques. On observe deux tendances : la sauvegarde des formes consacrées et l’adaptation immédiate aux besoins du moment. En Moldavie et Munténie, la terminologie juridique est influencée par la langue turque, grecque et russe. Les emprunts du turque ont été moins importants parce qu’ils exprimaient des objets concrets, fonctions qui ne sont plus actuels. Quoique les emprunts grecs aient joué un rôle important dans la modernisation du roumain juridique, ils furent éliminés et remplacés par les néologismes latino-romans. Les emprunts russes ont connus une diffusion considérable dans la langue roumaine, mais les termes empruntés du russe ont été insignifiants parce qu’ils appartenaient au domaine administratif et militaire. La langue russe a joué plutôt un rôle essentiel en tant que filière pour certains néologismes latino-romans. En Transylvanie et Banat, le vocabulaire juridique a emprunté de la langue latine, allemande et magyare. Après 1830, la principale source de la modernisation du lexique juridique constitue les emprunts néologiques latino-romans, qui éliminent progressivement les vieux emprunts. Depuis cette période, la quantité des termes juridiques d’origine latino-romane a augmenté d’une manière impressionnante, attribuant un aspect moderne au vocabulaire juridique.
Mots-clés: évolution, terminologie juridique roumaine, style juridico-administratif, modernisation du roumain juridique, emprunts néologiques latino-romans.

1. Introducere. Fără a neglija particularităţile morfologice, sintactice şi, în anumite cazuri, chiar fonetice în crearea unui stil funcţional, vom acorda, în acest articol, o atenţie deosebită aspectului lexical al stilului juridicoadministrativ din perioada menţionată în titlu. De altfel, în evoluţia stilului juridico-administrativ, cel mai afectat este vocabularul, fapt explicabil prin legătura directă a acestuia cu viaţa materială şi spirituală a vorbitorilor limbii respective. O serie de termeni juridici sunt atestaţi încă din secolul al XVII-lea în scrierile cronicarilor, în documente, în calendare, dar mai ales în scrierile lui Dimitrie Cantemir. Cu toate acestea, vom descrie şi analiza stilul juridicoadministrativ de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până pe la 1860, perioadă în care terminologia juridică este implicată într-un proces de creare, îmbogăţire şi perfecţionare. Lingviştii care au analizat evoluţia stilului administrativ susţin că particularitatea cea mai importantă o constituie coexistenţa termenilor vechi cu împrumuturile neologice.

nr. 7/2009

10

nr. temei. pravilă). lege”. a se scula „a revendica”. a interpreta”). a se legiui „a se judeca”. Legiuirea Caragea – al lui Ioan Gheorghe Caragea. a arăta „a arăta cu probe”. din 1780. p. mai conservatoare. a aşterne „a prezenta un fapt. aşezământ „hotărâre. preştiinţă „premeditare”. judeţ „judecată. rusesc şi turcesc în Principate. închietură „concluzie”. în mare parte. în ceea ce priveşte lexicul. 12 Ivănescu Gheorghe. ea avea un caracter grecesc. un document. a tălcui „a traduce. Codul civil a lui Scarlat Calimach – din 1817. german şi latino-maghiar peste munţi… Poporul român şi-a făcut întâi o limbă literară modernă. a grăi „a scrie într-un punct de lege”. a aşeza „a hotărî. din 1818. Fenomenul cel mai important în lexicul documentelor administrative de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea rămâne pătrunderea masivă a împrumuturilor neologice. mijlocitor „intermediar”. pârcălab. apărând deseori ca elemente explicative în glosarele de neologisme.) nu dispunea de multe neologisme de origine occidentală sau modelate după limbile romanice occidentale. Cei mai mulţi termeni vechi reprezintă. cauză dreaptă. jalbă. a strica „a anula”. vamă). drept legal”. la limbile de cultură înconjurătoare. Gheorghe Ivănescu scria în „Istoria Limbii Române”: „limba aceasta (1780-1830 n. 623. încredinţare „adeverinţă”. a certa „a pedepsi”. judecătorie”. a face arătare „a dovedi”. Multe din aceste elementele se mai întâlnesc în vorbirea populară care este. o dispoziţie”. a prepune „a bănui. sfârşit „scop”. aplicat în Moldova. a ispiti „a cerceta”. maghiară (bir. a se închide „a include”. a împăciui „a concilia”. Sobornicescul Hrisov – al lui Mavrocordat. O parte din aceşti termeni vor constitui dublete sau sinonime. a asculta „a audia”. a certifica”. a cerca „a dovedi”. cuvinte preluate din limba comună (a adeveri „a atesta. dreptate „adevăr. Regulamentul organic – promulgat în 1831-1832 de către autorităţile imperiale ruseşti în Moldova şi Valahia. apelând. a suspecta”. a se chivernisi „a administra”.” 12 . a revendica”. dreptate. Prof. 7/2009 11 . aplicată în Ţara Românească până în 1818 când a fost abrogată de Codul lui Caragea. însă. curgere „cursul judecăţii”. aplicat în Moldova. a chema „a convoca”. a se stinge „a expira”. prisos „surplus de venit”). a decreta”. a activităţilor în domeniul vieţii publice. decret”. nelegiuire „crimă”. a aduna „a întruni”. a reclama. împrumuturile vechi din slavă (dijmă. martor). motiv”. Materialul lexical a fost extras. greacă ( folos „profit”. din 1785. din următoarele texte de legi: Pravilniceasca condică – sub domnia lui Alexandru Ipsilanti. aplicată în Ţara Românească. ocă „cauză.n. care au căpătat accepţiuni specializate o dată cu dezvoltarea societăţii şi. a apăra „a pleda”. domnitor fanariot (1812-1818). a căuta „a delibera”. a se întinde (despre o lege) „a acţiona”. în general. îndireptate „modificare”. a pârî „a reclama”. a păzi (pravilele) „a nu încălca legea”. lege. implicit. 1980. a cere „a pretinde. silă „abuz”.UNITERM Din prima categorie fac parte termeni provenind din straturi lexicale diferite ca vechime şi origine: termenii juridici moşteniţi din latină (a judeca. a îndrepta „a modifica”. a jura. poruncă „lege. soroc „termen”.

tescherea „permis de călătorie. Dat fiind specificul împrumuturilor de origine rusă (în mare parte denumind noţiuni din domeniul administraţie. Dacă porunca se adresa către autorităţile din interior. în special. lipcan „curier diplomatic”. iscălitură „semnătură”. predmet „obiect”. tendinţa de eliminare a turcismelor şi grecismelor se manifestă mai puternic în stilul administrativ decât în alte stiluri ale limbii literare. periusie „avere”. poliţie. delă „afacere”. comandir „comandant”. biruri. Termenii turceşti şi greceşti încep să piardă teren odată cu încetarea domniilor fanariote (1818). Dacă elementele turceşti denumesc funcţii oficiale. doclad „dare de seamă”. ispravă „reuşită”. capuchehaie „reprezentant al domnului la Poartă”. hrisov „act prin care se recunoştea un drept sau un privilegiu”. cvitanţie „recipisă”. staroste „şef”. polcovnic „colonel”. nume de acţiuni. telal „negustor ambulant”. teslim „predare”. catahrisis „abuz”. cupeţ „negustor”. în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea şi chiar în primele decenii ale secolului al XIX-lea. 7/2009 12 . gubernie „guvern”. în special. paradosi „a preda”. ferman „ordin emis de sultan pentru numirea consulilor sau agenţilor consulatului”. isnaf „breaslă”. hainlîc „răzvrătire”. dejurstva „de serviciu”. podorojnă „dispoziţie”. diac „scriitor de cancelarie”. hatişerif „ordin către domn semnat de sultan”. evghenie „nobleţe”. mai rar ruseşti. predlojenie „propunere”. berat „diplomă de investitură dată de Poartă la numirea în funcţie a domnului sau a unui înalt demnitar”. Este interesant de constatat că după 1812. Gh. theorisi „a cerceta”) au intrat în textele administrative româneşti. taxidar „persoană care strângea dările”. armată). obiecte concrete. arzmahzar „cerere adresată porţii”.UNITERM 2. dichiomă „pretenţie. taht „subprefectură”. perilipsis „dare de seamă”. Aspectele lexicale ale stilului juridico-administrativ în Muntenia şi Moldova. pronomion „privilegiu”. a canoni „a pedepsi”. simfonie „acord”. surghiunluc „deportare”. se foloseau mai ales termeni populari sau turceşti. în epoca Regulamentului organic (1831-1848). madea „problemă”. Dacă Divanul discuta cu şeful armatei ruse. Este de remarcat faptul că multe neologisme greceşti circulau într-o formă neadaptată în textele din această perioadă. neologismul era inevitabil. elementele greceşti aproape la fel de numeroase sunt folosite mai ales pentru a exprima idei abstracte. pomojnic „ajutor de subprefect”. devlet „Poarta otomană”. jalbă „plângere”. pitac „decret de ridicare la rang boieresc”. când trupele ruseşti pleacă din ţară. raia „teritoriu ocupat şi administrat direct de autorităţile militare turceşti”. plocon „cadou”. salahor „muncitor necalificat”. anaforă „decizie judecătorească”. povod „motiv”. sinet „act”. peşcheş „cadou”. întovărăşire „împrietenire”. cinovnic „funcţionar”. danie „donaţie”. tacrir „proces-verbal”. irat „venit”. embereclisi „a anexa”. cislă „cifră”. în cele moldoveneşti şi munteneşti. pravilă „lege”. praxis „experienţă”. huzmet „funcţie”. neogreceşti. paialîc „titlu onorific dat boierilor din Ţările Române”. agă „ofiţer din armata otomană”. Bulgăr afirmă că „Circulaţia neologismelor depindea şi de destinaţia pe care trebuia să o aibă actul oficial. ideat „specialist”. izvod „registru de cheltuieli”. buiurdismă „dispoziţie”. zelum „nedreptate”) şi neogreacă (amelie „neglijenză”. catastasis „situaţie”. documentele administrative cuprind mai puţine nr. stolnacealnic „şef de masă într-o cancelarie”) care au circulat. parucic „locotenent”. Foarte mulţi termeni juridici de origine turcă (aiar „verificare”. otcup „bun sau venit al statului dat în arendă”. fiind înlocuiţi cu cei de origine rusă (cilen „membru”. otnoşenie „atitudine”. paşaport”. revendicare”.

în special. imputatio iuria „imputarea dreptului”.UNITERM neologisme apusene. în general. inclusiv în stilul administrativ. şef). cuprind diverse domenii (amploiat. dosar. adeverinţă. Neologismele apusene sunt permanent combinate cu elementele populare şi regionale. o identificare a acestora. Aspectele lexicale ale stilului juridico-administrative în Transilvania şi Banat. sudit. vom încerca. tratatele şi corespondenţa internaţională se redactau în limbile franceză şi italiană. sumă. prinţipium „principiu”. afirmă Gheorghe Bulgăr. solarium „taxă plătită. grefier. laudum „hotărârea arbitrilor”. 1962. bilanţ. domeniului financiar (cambie. ancraj. direct sau prin filieră rusă. italiană) este destul de dificilă. avanpost. Fenomenul cel mai vizibil în lexicul limbii literare. santinelă. în cele ce urmează. termen.). titlu. communio „indiviziune în cadrul unei proprietăţi sau al unui drept”. ştraf „amendă în bani”). germanice (atestat „certificat. indemnizaţie. Deşi delimitarea împrumuturilor latino-romanice pe limbi (latină clasică. proprietà. volumul termenilor juridici de origine latino-romanică a crescut în mod impresionant. rămân neadaptate câteva construcţii latineşti (ab intestato „fără desemnarea moştenitorului”. poliţă.. limbajul juridic conţinea numeroase elemente eterogene. benefit „beneficiu”. tractat. in solidum „în comun”. 85. legatum „donaţie prin testament”. proprietarului acestuia”. este pătrunderea masivă şi rapidă a neologismelor latino-romanice şi. fatură. în mai mică măsură. Bulgăr 14 afirmă că la începutul secolului al XIX-lea. arestant „deţinut”. însă. firmă „semnătură”. 7/2009 13 . a recomanda. dovadă”. vistier). a traducerilor. supleant. 1962. de la începutul secolului al XIX-lea. franceză. grefă. registratură. domen. seanţă. a publica. imprimând un aspect modern stilului administrativ. pensionar. contractant. res fungibiles „lucruri cheltuitoare”). pentru dreptul de cultivare a unui teren. Influenţa rusă este considerată pozitivă pentru că modernizează lexicul administrativ prin eliminarea terminologiei greco-turce şi transmiterea neologismelor latino-germanice.. drit. curent (adj. p. mortis causa „din motive de deces”. superarbitru. daraveră. pretendator. duplicat „copie”. 14 Bulgăr Gh. plenipotent. arbitrium „arbitraj”. priorità. servitute. vindicatio „reclamarea dreptului de proprietate asupra unui bun”) De asemenea. departament. p. conduită. Termenii împrumutaţi din latina clasică se referă. să fie adaptaţi (extract. piaţă. Majoritatea termenilor de origine latină au reuşit. nulità. punct. bilă (de vot). semplice. 3. ordonanţă. a protocoli „a înscrie în registru. bagatel. Termenii împrumutaţi din italiană aparţin. Gh. textul tinzând în acest fel să capete (specific stilului administrativ) maximum de claritate pentru toţi membrii societăţii. nobleţă. Unii din ei au pătruns sub formă neadaptată (adventicia „zestre care provine din altă sursă decât din averea tatălui”. Ca urmare a realităţilor sociale diferite.” 13 . edicta. profecticia „zestrea dată de tată sau de un străin”. precarium „permisiune de a folosi temporar un lucru sau un drept”. cod. a dispoza. nr. tarifă). Cu toate acestea. 98. guardie. la relaţiile de proprietate. a înregistra”. anecs. Termenii împrumutaţi din franceză. 13 Bulgăr Gh. poliţai „şeful poliţiei dintr-un oraş”. casier. curier. jus virtuale „drept virtual asupra unui lucru”. cualita „calitate”. falit. deviz. De atunci şi până astăzi.

germane şi mai puţin maghiare. dacă o parte din elementele neologice latineşti au rămas în fondul pasiv al limbii sau au devenit termeni cu circulaţie regională. a comunicălui. Este de remarcat faptul că. candidat. prefectură. a declărălui. dispoziţie. latinească. condiţie. deliberat. tituluş. subşcripţie. atestatum. o altă parte din cuvintele latineşti sau păstrat până astăzi. direptar. limba cărţilor traduse sau utilizate de ei ca surse de documentare” 15 . autentificaţie. care o diferenţiază. terminologia administrativă din Transilvania şi Banat prezintă o serie de caracteristici proprii. ca rezultat al plurilingvismului Imperiului Austro-Ungar. de terminologia administrativă din Moldova şi Muntenia a aceleiaşi perioade. politicesc. articuluş. limba latină se bucura de un mare prestigiu. economie. a bonificălui. intenţie. investigaţie. comparativ cu influenţele multiple exercitate în stilul administrativ din Moldova şi Muntenia. cărţile de legi. Influenţa latină în Transilvania este o constantă. în mod firesc. 7/2009 14 . p. populaţie. Când se pune problema în Transilvania. multiplicaţie. recurs. decretele etc. extract. melioraţie. apartinenţie. intimat. Ca şi în apusul Europei. Această idee este argumentată de Romulus Todoran astfel: „În condiţiile feudalismului din Transilvania. inclusiv a justiţiei. execuţionalicesc. regulă. se înţelege de la sine că cei ce îşi iau sarcina de a o crea (Samuil Micu şi V. mai ales după data la care împăratul Iosif al II-lea a decretat limba 15 Todoran Romulus. limba oficială a acestui imperiu multinaţional. acuraţie. lighitimaţie. de a se forma o terminologie românească odată cu dezvoltarea burgheziei româneşti. sarcină. compenzaţie. inşpector. a formălui. orighinal. aprobaţie. în Ardeal apar o serie de neologisme latine. tractatus. Iată câteva exemple de termeni latineşti care şi-au păstrat sensul în stilul juridico-administrativ actual cu aceeaşi formă: comisie. ministru. împrumuturile latineşti au stat la baza creării terminologiei juridico-administrative din Transilvania. poliţie. Romulus Todoran şi Ecaterina Ţăranu. . a fost adoptată mai târziu în toată Europa. competenţie. De aceea. a exemenelui. relaţie. absenţie.UNITERM a surselor diferite de influenţă. Fenomenul se explică şi prin faptul că legislaţia lui Napoleon I. inspecţie. O categorie şi mai largă de termeni sunt valabili şi astăzi. cvalificaţie. în multe privinţe. lege. equivalent. deputatus. Terminologia juridică era. în urma contactului cu civilizaţia apuseană. normă. proces. însă sub altă formă: assistenţie. în timp ce termenii turceşti şi greceşti sunt prezenţi în Moldova şi Ţara Românească. nr. decretum. elaborând studii pe baza textelor transilvănene. declaraţie. a autenticălui. preambul. susţin că. 1962. protecţie. status. comisar. Textele administrative din Transilvania au fost influenţate destul de puternic şi de limba germană. 111. individum. bazată pe Dreptul Roman. execuţie. arest. prefect. fixându-se. constituind un factor de permanenţă şi continuitate. decret. Ecaterina Ţăranu observă că „Multe foi volante erau traduse din limba germană şi publicate adeseori paralel cu textul german. protocol. a dictălui. notar. asiguraţie. a aplicălui. Lucrările juridice. a leghitimălui. multe elemente latino-romanice care vor pătrunde în Principate. paragraf. existau deja în actele oficiale ale Transilvaniei. erau scrise în limba latină. Datorită traducerilor dispoziţiilor de lege din latină. prinţipum. aici (şi în întreaga Ungarie) ea era limba instituţiilor orânduirii feudale. Aaron) apelează în primul rând la limba latină. interpretaţie. informaţie. a publicălui. sentenţie. proţădură.

magh. Privilegium. Investigation. O primă observaţie care se impune când privim comparativ stilul juridico-administrativ din Muntenia. conventio. atribut atât de necesar stilului administrativ. mai ales. nemeş. protocollum. Textele juridice erau influenţate în Transilvania şi de limba maghiară care le transmitea. 4. compensatio. varmeghie etc. magh. german. Mai numeroşi sunt termenii latineşti care au putut intra prin filieră germană (acţie – lat.UNITERM germană ca limbă oficială a Imperiului Austriac. 1962. investigatio. 7/2009 15 . konvenció). După părerea noastră. ci se datorează. feldmareşal „grad militar”. p. societas. Argumentum. O serie de termeni juridici de origine latină au pătruns în limba română prin filieră maghiară (apelălui – lat. germ. aglomerate. datorită menţinerii relaţiilor socio-economice cu administraţia Imperiului Habsburgic. Prozes. Arrest. în special. magh. 95. magh. germ. protocol – lat. revizio). 18 Ţăranu Ecaterina. magh. canţelarie – lat. germ. recursus. răţăpisă „dovadă”). greoaie şi o mulţime de subordonări. comisio. Structura complicată şi de multe ori nefirească a frazelor conferă limbii scrise a documentelor un aspect mai puţin accesibil cititorului modern. convenţie – lat. Konscription. conferind textelor administrative transilvănene un caracter oarecum învechit. creiţar „monedă”. nr. arresta. Gh. craizmat „autoritate financiară”. argumentum – lat. conscriptio. germ. Kommissio. de a nu scăpa din vedere nici o clauză sau justificare redactorul recurge la fraze complicate. Protokoll. Aczie. aglomerări de subordonate în jurul unei principale. Protokoll. în special din cauza formulelor de protocol interminabile impuse de Poartă care exprimau funcţii. Privilegium. Kancellária. cu o topică deosebită de cea a limbii vorbite. 2001. germ. Înălţia Sa. conşcripţie – lat. p. comisie – lat. lungimea uneori exagerată a frazelor nu înseamnă. germ. privilegium. confiscare. p. grafină „titlu nobiliar”. intentio. urmate de un şir de substantive apozitive) 17 . 94. Câteva aspecte sintactice ale stilului juridico-administrativ. magh. lungimii 16 17 Ţăranu Ecaterina. mirui. privilegium – lat. este încă un deziderat. Sozietät). graf. investigaţie – lat. magh. Bulgăr Gh. action. germ. germ. germ. confiscălui – lat. multe dintre ele lipsite de elementul esenţial al comunicării curente: concentrarea. răvaş. magh. Mărirea Noastră. Kandidatus. Kompenzació. haznă. Komission. Revision. Kompensation. biruri (A sa Mărire. de cele mai multe ori. intenţie – lat. revizie – lat. Ecaterina Ţăranu constată că „Din dorinţa de a nu neglija nici un amănunt privitor la punerea în practică a poruncii sau indicaţiei respective.. germ.” 16 . recurs – lat. Concentrarea. maghiar (candidat – lat. argumentum. konfiscal. proţes – lat. germ. 2001. Kandidat. Intention. Bulgăr susţine că textele juridice aveau un aspect pitoresc cu fraze lungi. 53. processus. germ. Studiind o serie de documente emise în perioada 1800-1820. arest – lat. uneori chiar obscure. Moldova şi Transilvania este că în această din urmă provincie. germ. germ. Rekurs. candidatus. Există elementele la care putem presupune un triplu etimon latin. Termenii maghiari care se întâlnesc foarte frecvent în stilul administrativ sunt chibzuire. Termenii împrumutaţi direct din germană nu sunt prea numeroşi (clasănştaer „dare”. compenzaţie – lat. terminologia va fi înnoită abia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea. magh. magh. cancellaria. neologisme de origine latină şi germană. soţietet – lat. revisio. apello.” 18 . germ. apellal.

în special franceza. chiar de. rezultat al influenţei izvoarelor de drept folosite pentru alcătuirea primelor coduri româneşti moderne. din cauză că. Prin urmare. chiar dacă. 122. logică şi clară. cu multe determinări. chiar când. Sunt înlăturate treptat construcţiile nefireşti. De aceea. Continuă însă să fie frecvente. p. Tăranu Ecaterina. Ar fi exagerat să considerăm. ca şi cum. care să evite echivocul sau interpretările subiective ale legii. Cei care s-au ocupat de caracteristicile limbii secolului al XVIII-lea au constatat că ea era încă dependentă de normele limbii vechi şi populare. datorează francezei rigoarea şi echilibrul. 2001. 22 Tăranu Ecaterina. din neîngrijire sau din nepăzirea regulamentelor va săvârşi omor fără voie[…]” Codul Penal 1882:84) şi a inversiunilor din cadrul grupului nominal („a sa vieţuire”. factor pe care în stilul administrativ de astăzi îl întâlnim doar accidental. p. deoarece. menţinându-se încă. din nebăgare de seamă. la care s-a renunţat.” 21 . 21 Şerban Elena. 133.” 19 . atributive. simplificarea şi precizarea frazei se realizează în textele juridice moderne prin reducerea enumerărilor („oricare din nedibăcie. fie şi numai pentru stilul juridico-administrativ. că toate particularităţile sintaxei acestei epoci sunt rodul unor influenţe de afară. de asemenea. din nesocotinţă. Din acest motiv. şi structura sintactică a limbilor romanice. nr. Considerăm demnă de semnalat practica. Ion Gheţie consideră că la modernizarea sintaxei literare române au contribuit doi factori: influenţa vorbirii curente. în mod evident. În aceeaşi ordine de idei. dacă este raportată la textele administrative anterioare 22 . internet. 2001. că toate particularităţile sintaxei acestei epoci sunt rodul unor influenţe de afară. Ecaterina Ţăranu precizează însă că limba documentelor administrative constituie. p. din pricină că. fie şi numai pentru stilul juridico-administrativ. de antepunere a atributului. 2001. 121. în cadrul subordonatelor. unii cercetători au considerat că la jumătatea secolului al XIX-lea stilul juridico-administrativ se afla „într-un stadiu mai puţin evoluat decât al altor varietăţi funcţionale ale limbii române. un progres. „a sa conduită” Codul Penal 1882:10). Potrivit cercetătoarei Mioarei Avram. cu condiţia ca.UNITERM excesive a propoziţiilor. Lipsa de concentrare în exprimare şi construcţiile sintactice greoaie se păstrează vreme îndelungată. Cei care s-au ocupat de caracteristicile limbii secolului 19 20 Stoichiţoiu-Ichim Adriana. după modele străine. 7/2009 16 . însă ea a câştigat în simplitate şi supleţe în urma contactului strâns şi permanent pe care l-a menţinut cu limba vorbită. considerăm că sintaxa stilului juridico-administrativ. până la formarea statului unitar român. Adriana StoichiţoiuIchim susţine că „textele de legi din Ardeal şi Bucovina s-au modernizat mai lent. în bună măsură. propoziţiile explicative şi. Ecaterina Ţăranu susţine că fraza lungă şi complicată era datorată influenţei limbii latine şi din cauza traducerii perifrastice a termenilor neologici 20 . în special. construite sub influenţa textului german după care se făcea traducerea. Principala tendinţă în evoluţia sintaxei stilului juridic-administrativ este simplificarea şi specializarea structurilor sintactice şi a elementelor de relaţie pentru a asigura o exprimare coerentă. în special populare. frazele lungi. apar elemente conjuncţionale noi: înainte ca să. 1958. ar fi exagerat să considerăm.

Romulus Todoran 23 . 2001. a lăsat în rândul pedepselor şi unele denumiri care erau neînţelese românilor. Calcurile lingvistice. amendamenturi. rezoluţie). care nu se mai datorează insuficientei dezvoltări a limbii. poziţie. 7/2009 17 . Se observă o preferinţă accentuată pentru pluralul neutru în -uri (capitaluri. interesuri. în graba lui pentru introducerea codului penal francez. Prin urmare. departamenturi. terminologia era foarte bogată în calcuri lingvistice. Având în vedere diversitatea împrumuturilor pătrunse concomitent sau succesiv în stilul juridicoadministrativ în perioada cercetată. etimologia multiplă este un aspect deosebit de important în studierea neologismelor. afirmă că este foarte probabil că unele neologisme latine cu sufixele -ie . Legiuitorul român din 1864. frecvente în acea perioadă. prinţipaturi. Adriana Stoichiţoiu-Ichim susţine că. la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele patru decenii ale secolului al XIX-lea. combinaţie. -anţie atestate între anii 18021805 au pătruns în limba română din Transilvania şi Banat nu prin filieră rusă (cum este cazul în Muntenia şi Moldova). Câteva aspecte morfologice ale stilului juridico-administrativ. rusa. informaţie. direcţie.UNITERM al XVIII-lea au constatat că ea era încă dependentă de normele limbii vechi şi populare. puţine dintre sufixele şi prefixele pătrunse odată cu împrumuturile neologice devin productive la acea dată. Utilizarea formaţiilor româneşti urmărea să răspundă cerinţelor de a asigura înţelegerea normelor juridice de către populaţia lipsită de cunoştinţe de specialitate. subliniază faptul că etimologia multiplă reprezintă o realitate lingvistică şi nu o soluţie comodă de analiză. cele curente în limba comună. puncturi. regulamenturi). 24 Statuta Saxonum şi Practicească învăţătură şi îndreptare în praxisul forumurilor bisericeşti. -ţie. O dată cu termenii străini pătrund în limba română şi o serie de elemente de derivare sau compunere. competenţie. 25 Stoichiţoiu-Ichim Adriana. atestaturi. investigaţie. 132. Substantivele deţin. ci sunt expresia unor atitudini puriste ca o reacţie împotriva excesului de neologisme de la sfârşitul secolului al XIX-lea 25 . 5. fapt normal. neologismele cu sufixul -ţie au o etimologie multiplă – din latină în Transilvania şi din franceză prin filieră rusă în Muntenia şi Moldova. realizând un studiu bazat pe două lucrări juridice în manuscris 24 . O particularitate specifică limbii epocii o constituie numărul mare de împrumuturi romanice cu sufixului -ţie. mezaturi. dacă ţinem cont de caracteristicile acestuia. vor fi înlocuite treptat prin neologismele corespunzătoare. acturi. sub raport numeric. consulaturi. 1962. internet. Lingvistul ieşean afirmă că intelectualii au încercat să imite limbile străine (neogreaca. p.A. instanţie. declaraţie. -enţie. convenţie. Ursu susţine că. contribuţie. ci prin cea maghiară (administraţie. în general. germana. maghiara) fără să ştie sau să ţină seama de faptul că româna nu oferă aceleaşi posibilităţi de formare a cuvintelor. rezidenţie. Alexandru Graur [1963:18]. ţircumstanţie. paragrafuri. de asemenea. dispoziţie. foarte multe calcuri. condiţie. documenturi. existau. creatorul acestui concept. finanţie. care constituiau o necesitate din cauza nivelului cultural scăzut şi al sărăciei vocabularului. 23 nr. cum ar fi aceea Todoran Romulus. N. operaţie. Sufixele şi prefixele care apar în acest domeniu sunt. în textele juridice din primele decenii al secolului XX. comisie. preponderenţa în stilul administrativ. Ele aveau drept scop popularizarea cunoştinţelor. fracţie.

nemilostivire.în crearea antonimelor: substantive. el nu se găseşte ataşat decât la teme neologice. influenţa limbilor maghiară şi germană a dus la încadrarea verbelor neologice provenite din alte limbi. -erisi. introducălui. De aceea. nr. din franceză (corespondarisi. Aceste adjective sunt încadrate în limba română. -psi): din greacă (canonisi. -arisi. neîndată). acuzaţii se întrebau ce înseamnă aceasta. antepunerile fiind un procentaj destul de scăzut. aproape în exclusivitate prin sufixul slav -icesc (execuţionalicesc. înlocuind denumirea de recluziune prin aceea de temniţă grea (în Codul Penal 1936:40-41). declărălui. neascultare. -asi. dar şi o mare parte din cele latino-romanice şi de alte origini. paragrafisi). Acest prefix are un caracter extrem de selectiv. deţimă regalicească. Observăm că toate aceste derivate au la bază cuvinte din fondul comun al limbii. adjective şi adverbe (nepază. maghistratualicesc. moşii birnice. negrijă. Observând că frecvenţa modurilor conjunctiv şi condiţional este mult mai mare în secolul al XVIII-lea. derivând determinativele adjectivale cu ajutorul sufixului -alis din substantive denumind termeni administrativi. în special adjectivale. de tipul: inutil. determinanţii au un caracter obligatoriu. expederisi. În perioada în discuţie. -irisi. reprezentălui. 7/2009 18 . neprevăzut. Remarcăm în această listă că ordinea substantiv-adjectiv este prioritară. Frecvenţa conjunctivului. unele din aceste formaţii au fost înlocuite cu neologisme cu prefixul in-. imobil. declarisi. Aproape toţi cei care s-au ocupat de încadrarea verbelor neologice în limba română de la sfârşitul secolului al XIX-lea au remarcat că în această perioadă conjugarea a IV-a era mai bogată şi mai productivă decât conjugarea I care devine prioritară după 1830-1840. prenotălui. rezoluţie privileghiată. În unele sintagme. exponălui. multiplicălui. -osi. anularisi. din rusă (predstavlisi). care îl foloseşte numai acolo unde se impune o determinare. în Muntenia şi Moldova. nesmintit. Adjectivul nu este partea de vorbire cea mai caracteristică a stilului administrativ. prezentălui. neslobod. În aceeaşi etapă. leghitimălui. nefiinţă. s-au încadrat la conjugarea în -i cu ajutorul sufixului grecesc -isi (cu variantele sale -alisi. Latina medie îşi formase deja un sistem. nemişcător. patentualicesc). productiv până în 1830 când este înlocuit cu sufixul -ic. nu numai verbele provenite din această limbă. visitălui etc. elementele de particularizare semantică: poruncă stăpânească. inegal. nici un derivat nu pleacă de la un neologism. anul milităresc. tăxălui. datorită influenţei neogreceşti. s-a căutat să se repare această greşeală. urbalicească regulaţie. comunicălui. trăctălui. finanţialicesc. moşii stăpâneşti şi ţărăneşti. reghestrălui. în special din latină. neagonisit. comisia de curte ţăntrală. este semnalată şi de Gh. informălui. invalid. Ori de câte ori era pronunţată de judecători această pedeapsă. purtătorii sensului. publicarisi. proporţionalicesc. În evoluţia ulterioară a limbii. Bulgăr. rezolvălui. reclamarisi). de fapt. Un fenomen frecvent în textele din această perioadă este larga utilizare a prefixului mai vechi ne. denumire consacrată în vechile legi şi care putea fi uşor de înţeles de oamenii de rând. publicălui. modurile care-şi dispută întâietatea sunt conjunctivul şi condiţionalul. iconomisi. necasnic. Paralel în Transilvania şi Banat. iscălitură notarialicească. netrebuit. ei fiind. la conjugarea a IV-a cu sufixul -ălui (cu variantele –elui şi -irui): aplicălui. ca mod al poruncii. se poate trage concluzia că stilul administrativ era mult mai puţin impersonal decât astăzi. formălui.UNITERM de recluziune.

volumul termenilor juridici de origine latino-romanică a crescut în mod impresionant. Alături de aceste împrumuturi. terminologia juridică se află. Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea. Împrumuturile germane şi maghiare au fost puţine şi nesemnificative pentru terminologia juridică actuală. Deşi împrumuturile greceşti au fost destul de importante. principala sursă a modernizării lexicului o constituie împrumuturile neologice latino-romanice. marcând o primă etapă în modernizarea românei actuale. Mai important a fost rolul limbii ruse ca filieră pentru unele neologisme latino-romanice. p. Cu toate acestea. nr. Bucureşti. aproape total eliminate din terminologia juridico-administrativă. ele au fost. la faza unor structuri moderne. funcţii care nu mai sunt actuale. cât şi în ceea ce priveşte modul de adaptare a acestor împrumuturi la sistemul limbii. Observăm două tendinţe: păstrarea nealterată a tradiţiei formelor consacrate şi adaptarea imediată la necesităţile momentului. germană şi maghiară. fluctuante. încep să apară neologismele latino-romanice. ulterior. Adaptarea fonetică şi morfologică a acestor împrumuturi se face. Cele două subperioade se deosebesc între ele atât în ceea ce priveşte valoare diferitor influenţe externe. această epocă este eterogenă atât din punctul de vedere al mutaţiilor economico-social-politice. pentru că exprimau obiecte concrete. Manuela Saramandu distinge două subperioade a căror graniţă o formează aproximativ deceniul 1830-1840. Prin urmare. Împrumuturile ruseşti au cunoscut o răspândire considerabilă în primele decenii ale secolului al XIXlea. Gheorghe (1962): „Despre limba documentelor administrative la începutul secolului trecut (1800-1820)”. Editura Academiei Republicii Socialiste Române. sub influenţa turcă.UNITERM 6. Ele au o importanţă deosebită din punctul de vedere al structurii. volumul al III-lea. biruri. 75-102. După 1830. se află într-un proces de creare. greoaie. Împrumuturile turceşti au fost mai puţin importante. Concluzii. în timp ce termenii populari sau creaţi pe teren românesc sunt mai puţini la număr. greacă şi rusă. predominant romanic stilului juridico-administrativ. în conformitate cu normele vechii române literare. rudimentare. Stilul juridico-administrativ din perioada corespunzătoare jumătăţii a doua a secolului al XVIII-lea şi primei jumătăţi a secolului al XIXlea. în perioada studiată. care mai întâi concurează şi apoi elimină treptat vechile împrumuturi. Astfel. iar în Transilvania şi Banat sub influenţa latină. în prima subperioadă. imprimând un aspect modern. fiind înlocuite de neologismele latino-romanice Numai un număr foarte mic de turcisme şi grecisme s-au menţinut în terminologia juridică. terminologia juridică cunoaşte un proces evolutiv de la faza unor structuri învechite. stabile. aproape toţi termenii aparţinând domeniilor administrativ şi militar. înnoire şi constituire. Împrumuturile din limbile străine sau realizat pe mai multe căi şi diferă de la o perioadă la alta sau de la o regiune la alta. în general. Majoritatea elementelor constitutive ale terminologiei juridice româneşti reprezintă împrumuturile neologice. al varietăţii şi al frecvenţei. cât şi din punctul de vedere al evoluţiei culturallingvistice. De atunci şi până astăzi. 7/2009 19 . Pentru ţările române. esenţial latino-romanice. în Muntenia şi Moldova. numărul termenilor împrumutaţi din rusă a fost neînsemnat. Bibliografie Bulgăr. numită aproape unanim perioada de tranziţie de la epoca veche la cea modernă.

Bucureşti. Diaconescu. Liviu (1971): Istoria limbii române literare. Romulus (1962): „Contribuţii la studiul terminologiei juridicoadministrative româneşti din Transilvania de la începutul secolului al XIXlea”. Iaşi. Graur. Boris / Onu. Bucureşti. Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea. N. Editura n. Manuela (1986): Terminologia juridic-administrativă românească în perioada 1780-1850. Banat şi Bucovina (1750-1830). Privire sintetică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedica. Bucureşti. 167-199. Bucureşti. Tipografia Universităţii Bucureşti. nr. Bucureşti. p. Bucureşti. Gheorghe (1980): Istoria limbii române. Ecaterina (2001): Limba română în documentele administrative din Transilvania. volumul al II-lea. Ion (1978): Istoria limbii române literare. Saramandu. Limba Română. Rosetti. 103-136. nr. Alexandru (1963): Etimologii multiple. p. Paula (1974): Elemente de istorie a limbii române literare moderne. primul volum. Gheţie. Editura Junimea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gheorghe (1969): „Evoluţia stilului administrativ în prima jumătate a secolului al XIX-lea”. Editura Minerva. 547-550. p. (1962): Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Editura Academiei Române. Ursu.Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea. 5. Editura pentru Literatură. 7/2009 20 . Manuela (1980): „Un procedeu de îmbogăţire a terminologiei juridic-administrative din perioada 1780-1850: derivarea”. 115134.A. ediţia a II-a. volumul al III-lea. Editura Junimea. Editura Academiei Republicii Socialiste Române.s. p.UNITERM Bulgăr. Todoran. Elena (1958): „Observaţii asupra lexicului unor documente de la 1848”. Studii de istoria limbii române literare: secolul al XIX-lea. Bucureşti. Alexandru / Cazacu. Bucureşti. Bucureşti. Saramandu. Editura Academiei Republicii Socialiste Române. Ţăranu. Şerban. Ivănescu. Iaşi. Bucureşti.