Un alfabet incomplet. Asadar, imperfect. Exact ca noi, oamenii, si vietile noastre framantate.

Ascultati (mai mult decat numai sa auziti). Amuzati-va. Apreciati. Bucurati-va. De cine sunteti, de ce aveti, de ce ati primit. Bucurati-va de tot ce va place si gasiti vreme pentru a o face cat mai des. Bucurati-va, inclusiv de timpul care trece. Multi nu au privilegiul asta. Credeti. Intotdeauna in voi si, din cand in cand, in altii. Creati. Cuceriti. Cititi. Calatoriti. Dansati. In soare, pe strada, in parcare, in sufragerie. Oricand simtiti. Muzica este optionala. Descoperiti ce va face bine si cautati sa aduceti lucrurile respective cat mai des in viata voastra. Eliberati-va de gandurile care va fac rau si oamenii care le provoaca. Evadati din cotidian, nu-l lasati sa va subjuge. Evoluati - nu aveti nicio scuza sa nu fiti maine un om mai bun decat cel care sunteti azi. Fiti. Faceti in asa fel incat viata sa nu treaca pe langa voi, dar nici voi nu treceti nepasatori pe langa ea. Framantati-va mai putin. Daca o problema se poate rezolva, nu mai pierdeti timp facandu-va griji. Daca o problema nu poate fi rezolvata, la ce mai folosesc ingrijorarea, nervii, framantarile? Ganditi pentru voi si oferiti-le si celor din jurul vostru aceeasi libertate. Glumiti. Generati fericire pentru ceilalti - fiecare are parte de atata fericire, cat reuseste sa produca. Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit! (Maica Tereza) Hraniti-va corespunzator (si niciodata numai trupul; mai vedeti si de suflet si de minte). Oamenii nu pot gandi bine, nu pot iubi bine, nu pot dormi bine, daca nu au mancat bine inainte (Virginia Woolf) Iubiti. Iertati. mbratisati cat mai des (nu doar oameni, ci si idealuri). nvatati cat mai multe, neintrerupt. ngaduiti-va sa fiti fericiti. (Prea) Multi oameni nu realizeaza, pana la finalul vietii, ca fericirea este o alegere. Jucati-va. Nu luati viata in serios tot timpul, oricum nu veti iesi viu din ea, citeam undeva o constatare cinica. Luptati permanent pentru ce va insufleteste si nu veti pierde niciodata. Lumea are nevoie de oameni vii. Nu sunt pierdute decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata (Mircea Eliade)

Munciti cu drag si daruire. Ori faceti ceva care va place, ori invatati sa va placa ceea ce faceti. O cale de mijloc nu exista. Altfel, acceptati pur si simplu ca cea mai frumoasa parte din viata voastra s-a irosit pe o liniste aparenta si un confort material, nici acela garantat. Odihniti-va. Ca sa aveti, oricand va fi nevoie, puterea sa o luati de la capat. Plimbati-va. Planuiti mai putin si traiti mai des in prezent caci numai el ne apartine cu adevarat. Ieri a trecut deja, iar maine s-ar putea sa nu mai vina niciodata. Perseverati, orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi. Respectati tot ce e diferit de voi si judecati mai putin. Ceilalti nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat voi. Sunt doar diferiti. Radeti. E terapeutic. Nu glumesc (dovezi aici, aici sau aici). Citesc pe internet ca rasul constient, ca metoda tratament, a aparut in 1964, cand Norman Cousin a tratat un pacient de o boala articulara, boala care la momentul respectiv nu avea leac. Pacientul a abandonat tratamentul medicamentos si terapia clasica, si a trecut la terapia prin emotii si sugestie pozitiva. Astfel, Cousin i-a recomandat vizionarea zilnic, timp de 30 de minute, a filmelor de comedie. Terapeutul a observat ca dupa aceasta jumatate de ora de ras continuu, durerile pacientului dispareau cel putin pentru doua ore. Tratamentul a functionat, iar in timp sistemul sau imunitar s-a refacut in totalitate. Tot de pe internet aflu ca rasul favorizeaza oxigenarea organismului si stimuleaza diafragmul, contribuind astfel la eliminarea reziduurilor prezente in plamani. In plus, el mareste capacitatea respiratorie si reduce tensiunile musculare. Din punct de vedere cardiovascular, 20 de secunde de ras intens echivaleaza cu 3 minute de mers rapid pe jos. Sperati. Traiti pentru voi, nu pentru ceilalti. Cu cateva luni in urma va povesteam despre Bronnie Ware, o asistenta medicala din Australia care a petrecut multi ani ingrijind persoane aflate pe patul de moarte. In discutiile pe care le-a avut cu pacientii care mai aveau putin timp de trait, Bronnie Ware a descoperit care sunt cele mai des intalnite regrete pe care oamenii le au la finalul vietii. Iar pe primul lor era urmatorul regret: "As vrea sa fi avut curajul de a trai viata pe care mi-o doream, nu cea pe care altii se asteptau de la mine sa o traiesc. Uitati insultele pe care le primiti. Amintiti-va doar complimentele. (cand veti invata cum sa faceti asta, spuneti-mi si mie cum ati reusit) Visati nastrusnic si colorat, "cat mai" imposibil. Din vise nebunesti se nasc realizari marete. Mai stiti cand va spuneam ca orice e posibil? Ziditi in voi rezerve infinite de curaj si rabdare. Aveti atata nevoie de ele.