3.3.

Organizarea dispozitivelor de intrare-ieire (I/O)

Arhitectura calculatoarelor moderne presupune dou moduri de organizare a
dispozitivelor I/O:
pentru arhitectura calculatoarelor mari;
pentru arhitectura microcalculatoarelor.
3.3.1. Organizarea dispozitivelor I/O la calculatoare mari
n figura 2.31 se prezint organizarea dispozitivelor I/O la calculatoarele mari.
Fig. 3.54. Organizarea dispozitivelor I/O la calculatoarele mari.
Semnificatia notatiilor din figur este urmtoarea:
MP memoria principal;
UC unitatea central;
Proc. I/O procesoare I/O sau de canal;
CT controler terminale;
T terminale;
Impr. imprimant;
UD unitti de disc (D).
Magistrale:
Structura unui calculator
137
MM magistrala memoriei;
MD magistrala de date;
MI/O magistrala de I/O.
Cnd microprocesorul central trebuie s efectueze o operatie I/O cu un
anumit periferic, el cedeaz aceast operatie procesorului asociat perifericului;
microprocesorul central transmite canalului informatia necesar pentru realizarea
operatiei de I/O si i cere acestuia s o execute.
Canalul realizeaz operatia I/O n mod complet si autonom: procesorul I/O
execut un program de transfer al datelor cu parametrii primiti de la
microprocesorul central; cnd transferul ntre periferic si memorie a fost ncheiat,
procesorul I/O anunt microprocesorul central despre efectuarea transferului. Acest
mod de lucru degreveaz microprocesorul central de operatiile I/O, care, de regul,
sunt mult mai lente dect viteza de lucru a microprocesorului central. n timpul
acestui transfer, microprocesorul central execut alte instructiuni. Exist
posibilitatea executrii mai multor transferuri I/O n acelasi timp, astfel rezultnd
cresterea performantelor sistemului.
Observaie. Prezenta celor trei magistrale este specific calculatoarelor
mari. MM permite canalelor I/O s citeasc sau s scrie date direct din sau n
memorie, MI/O asigur comunicatia ntre microprocesorul central si canalele I/O,
iar MD permite microprocesorului central s schimbe informatii cu memoria
(citirea/scrierea datelor, executia programelor etc.).
3.3.2. Organizarea dispozitivelor I/O la microcalculatoare
Microcalculatoarele sunt construite dintr-o plac de baz pe care se afl
microprocesorul, circuitele de memorie si circuitele de I/O (vezi figura 3.55).
Fig. 3.55. Organizarea dispozitivelor I/O la microcalculatoare.
Semnificatia notatiilor din figur este urmtoarea:
UC unitate central;
M memorie;
MON. monitor;
KBD tastatur;
UDM/O unitate disc magnetic / optic.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
138
Cu ajutorul conectorilor, la aceast plac de baz se pot lega circuite
suplimentare (plci aditionale), de exemplu plci de comunicatie. Conectorii
reprezint iesiri ale magistralei unice a sistemului.
Fiecare unitate periferic are urmtoarele prti:
circuite electronice de control a unittii (controler dispozitiv hard care
realizeaz interfata calculator-periferic, guvernat de un program special,
numit driver);
unitate periferic propriu-zis (unitti de disc, tastatur, mouse, joystick,
tablet digitizoare, imprimant, camer digital, scanner, modem etc.).
Controlerul de periferic se prezint sub forma unei plci aditionale conectate
la magistrala sistemului prin conectorii de magistral. Exist ns si unele exceptii,
aceasta nefiind o regul general.
Exemplu. Controlerul de tastatur se afl pe placa de baz.
Rolul controlerului de periferic este de a transmite perifericului instructiunea si
informatia necesar si de a superviza accesul perifericului la magistrala sistemului.
Exemplu. Dac un program necesit informatie de pe disc, microprocesorul
transmite o comand controlerului de disc; controlerul va trimite unittii de disc un
ansamblu de comenzi necesare gsirii si transferului informatiei respective. Dup
gsirea informatiei, aceasta ajunge la controler sub form binar (biti). Controlerul
de disc formeaz din acest sir de biti cuvinte, pe care le scrie succesiv n memorie.
Un controler poate scrie sau citi n/din memorie fr interventia
microprocesorului (acesta realizeaz o operatie DMA Direct Memory Access).
Mai exist arbitrul de magistral (bus arbitrer), necesar n situatia n care
apar procese concurente. Astfel, cnd microprocesorul cere acces la magistral
simultan cu alte cereri de magistral, apare o problem: pe magistral se poate
transmite un singur cuvnt la un moment dat. Arbitrul de magistral analizeaz
cererile si acord accesul doar unui singur dispozitiv (stabileste priorittile). n
general, accesul la magistral se acord mai nti perifericelor, si nu
microprocesorului (microprocesorul are o flexibilitate mai mare dect perifericele).
Exemplu. Nu se opreste hard disk-ul n timpul rotatiei pentru a servi
microprocesorul; se trateaz mai nti cererea hard disk-ului.
3.4. Conectarea perifericelor la sistem
Dup cum s-a vzut, majoritatea calculatoarelor de tip PC compatibile IBM
contin o plac de baz dotat cu sloturi (puncte de conectare la magistralele
sistemului) prin care se cupleaz plcile de extensie, respectiv, porturile seriale sau
paralele, pentru conectarea altor dispozitive (memorii secundare sau tertiare,
echipamente de intrare-iesire, de achizitie, de afisare, de comunicatie etc.). n
general, n categoria perifericelor cu cuplare intern n sloturi intr placa video sau
acceleratorul grafic, controlerul de disc, placa de sunet, placa de retea, plachetele de
memorie RAM, plcile pentru digitizarea imaginilor si afisarea acestora pe ecran etc.
Structura unui calculator
139
Legtura dintre toate aceste componente se asigur prin intermediul
transmisiunilor de semnale (instructiuni, comenzi, date), pe baza unor protocoale si
seturi de reguli standardizate.
Sistemele de calcul sunt masini care lucreaz numai n sistem de numeratie
binar, acesta fiind sistemul de numeratie optim folosit la o masin de calcul ideal,
deoarece se folosesc numai dou cifre (0 si 1) pentru reprezentarea oricrei
informatii, de orice natur si form. Aceste numere au corespondent n dou
niveluri de tensiune, n general, de valori 0 Vcc (low level) si 5 Vcc (high level) n
logica pozitiv sau niveluri inverse pentru logica negativ.
Dup cum se stie, entitatea elementar purttoare de informatie este digitul
binar, care poate lua dou valori logice: 0L sau 1L. Dac aceste valori sunt
echiprobabile, cantitatea de informatie purtat de un digit binar este de 1 bit. De
aceea, printr-un abuz de limbaj, se confund uneori notiunile de bit (ca msur a
informatiei) si digit binar (ca semnal purttor de informatie).
Un grup de 8 biti succesivi formeaz o structur numit octet sau byte. Sunt
folositi, de asemenea, multiplii acestuia: kilooctetii, megaoctetii, gigaoctetii si
teraoctetii (KB, MB, GB, TB).
Din punct de vedere fizic, legtura ntre sistemul de calcul si periferice este
realizat prin interfaa de intrare-ieire (I/O).
Dispozitivele de intrare-iesire sau echipamentele periferice (EP) au, n
general, o structur proprie, independent de structura calculatorului la care se
conecteaz (de exemplu: disc magnetic sau optic, imprimant, plotter etc.)
Cuplarea acestor echipamente la un sistem de calcul presupune adaptarea
semnalelor specifice fiecrui echipament la semnalele de pe magistral si reglarea
fluxului de date ntre calculator si periferic.
Rolul interfetelor I/O este de adapta particularittile unui dispozitiv I/O la
cerintele unui anumit sistem de calcul. Sub acest aspect, o interfat I/O este
structurat pe dou niveluri:
un nivel adaptat semnalelor si modului de functionare al magistralei;
un nivel adaptat particularittilor functionale ale dispozitivului I/O.
Primul nivel contine registre I/O (porturi) pentru date, comenzi si stare,
direct adresabile de CPU.
Al doilea nivel este responsabil cu generarea semnalelor de comand si cu
achizitia semnalelor de stare specifice unui anumit tip de dispozitiv periferic.
Structura acestui nivel difer mult de la un dispozitiv I/O la altul, n functie de tipul
perifericului.
O interfat I/O contine urmtoarele blocuri componente:
registre de date (de intrare si/sau de iesire);
registre de comenzi;
registre de stare;
bloc de selectie a registrelor (decodificator);
dispozitiv de comand.
Interfata I/O este prezentat n figura 3.56.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
140
Registrele de date
O interfat poate asigura transferul de date ntr-un singur sens sau n ambele.
Pot exista mai multe canale de intrare, de iesire sau bidirectionale. Pentru fiecare
canal si pentru fiecare sens, se aloc un port (registru) de date, care ocup o
anumit adres n spatiul de adrese I/O al CPU.
Registrele de comenzi
Au rolul de a genera semnalele specifice unui anumit echipament (de
exemplu, pentru hard disk se face selectia capului de citire, selectia unittii de
activare a scrierii etc.). Prin registrele de comand pot fi selectate modurile de lucru
ale interfetei sau se pot fixa parametrii de transfer (transfer pe octet sau pe bloc,
frecventa de transmisie, formatul datelor transmise etc.).
Registrele de stare
Ofer informatii despre starea echipamentului si a interfetei (de exemplu,
dispozitiv ocupat/defect, dat receptionat, registru de iesire gol etc.). Aceste
informatii sunt testate n timpul programului, pentru detectarea eventualelor erori
de transfer sau a defectelor si pentru reglarea vitezei de transfer.
Fig. 3.56. Schema de principiu a unei interfete I/O.
Blocul de selecie
Genereaz semnalele de validare a porturilor pentru operatiile de scriere si
citire. La selectie, se utilizeaz semnalele de comand pentru citire/scriere de la/la
periferic (de exemplu, semnalele IOR/ IOW/ n sistemele Intel).
Structura unui calculator
141
Dispozitivul de comand
Este un circuit secvential sau combinational, utilizat n cazul unor interfete mai
complexe, care controleaz functionarea celorlalte componente ale interfetei. Pentru
anumite tipuri de interfete exist circuite specializate de control, numite controlere.
Exemple:
controler de disc flexibil i8272;
controler DMA i8237-5;
controler video MC6845.
Interfata poate s contin si o memorie ROM sau RAM.
Memoria ROM pstreaz driver-ul de interfat, care este identificat la
initializarea sistemului si este inclus n rutinele sistemului de operare.
Memoria RAM este utilizat ca buffer ntre memoria principal si periferic.
Necesitatea acesteia apare n cazul fluxurilor mari de date, situatie n care
sincronizarea perifericului cu frecventa de transfer de pe magistral devine dificil
(de exemplu, interfata de disc sau interfata video).
Toate transferurile de informatii si date, ntre diverse componente ale
sistemului de calcul sau ntre dou sau mai multe sisteme legate ntr-o retea,
transferuri care se realizeaz de-a lungul si cu ajutorul magistralelor, se desfsoar
la nivel de bit, octet, cuvnt sau bloc de octeti. Aceste transferuri de biti se pot
efectua n dou moduri:
prin transmisie paralel;
prin transmisie serial.
3.4.1. Transmisia paralel
Transmisia paralel este mai eficient, prin faptul c se desfsoar simultan
pentru 8 biti, pe 8 ci diferite (vezi figura 3.57).
Fig. 3.57. Realizarea unei transmisii paralele.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
142
Transferul unui grup de octeti are loc cu o vitez considerabil, dar are
dezavantajul costului ridicat al instalatiei fizice, care presupune existenta a 8 fire si
a unei interfete paralele aparte. De aceea, aceast transmisie se foloseste la
echipamentele care vehiculeaz volume mari de date ntr-un interval de timp foarte scurt.
Porturile paralele sunt folosite, n general, la comunicatia unidirectional
(dar nu n sens strict) si dispun de 25 de pini (vezi figura 3.58).
Fig. 3.58. Dispunerea pinilor pentru transmisia paralel.
3.4.1.1. Configuraia porturilor paralele
Configuratia porturilor paralele nu este tot att de complicat ca aceea a
porturilor seriale. Chiar si calculatorul original IBM PC are suport BIOS pentru trei
porturi LPT, iar sistemul DOS l-a avut, de asemenea, ntotdeauna. Deoarece BIOS
si DOS au definit de la nceput trei porturi paralele, problemele cu sistemele mai
vechi sunt putin frecvente. Acestea pot totusi s apar din lipsa disponibilittii unor
porturi comandate prin ntreruperi la sistemele cu magistral ISA.
Tabelul 3.5
Semnificaia pinilor portului paralel
Nr. pin Semnificaie
1 strobe
2...9 bit0...bit7
10 confirmare (ACK)
11 busy
12 lips hrtie (paper feed)
13 selectie
14 line feed (LF) automat dup CR
15 eroare
16 initializare display
17 selectie intrare
18...25 mas
n mod normal, un port comandat prin ntreruperi nu este absolut necesar
pentru operatiile de imprimare; de fapt, multe programe nu folosesc posibilitatea de
comand prin ntreruperi. ntreruperea este totusi folosit de multe aplicatii, cum
sunt programele de tiprire din retea si alte tipuri de tiprire n paralel sau de tip
Structura unui calculator
143
spooler (din fisiere de tiprire). De asemenea, orice program utilitar pentru o
imprimant laser rapid ar folosi des posibilitatea de ntrerupere pentru a permite
imprimarea. Dac se foloseste acest tip de aplicatii n cazul unui port care nu este
comandat prin ntreruperi, imprimarea se va face foarte lent sau se va opri.
Singura solutie este s se foloseasc un port comandat prin ntreruperi.
Datorit faptului c sistemele PS/2 cu magistral MCA pot folosi n comun
ntreruperile, ele nu au aceste probleme si toate porturile paralele din aceste sisteme
sunt comandate prin ntreruperi pe IRQ7.
Pentru a configura porturile paralele n sistemele cu magistral ISA, trebuie
s se pozitioneze cteva jumper-e si comutatoare. Deoarece fiecare plac de pe
piat este diferit, trebuie s se consulte manualul pentru a sti cum trebuie
configurat. IBM include aceste informatii n documentatia fiecrei plci si ofer
manuale tehnice pentru optiuni si adaptoare, ca si manuale de service si ntretinere
hard, care descriu n detaliu pozitiile jumper-elor si comutatoarelor plcilor
adaptoare IBM. Alti productori ofer pur si simplu pe lng plac un manual care
descrie placa si include informatiile de configurare. Sistemele cu magistral MCA
sau PCI si toate sistemele actuale au configurarea automat (plugplay) sau
comandat soft.
3.4.2. Transmisia serial
Transmisia serial este mult mai simpl (vezi figura 3.59), deoarece nu
necesit dect o cale de transmisie, un octet transmitndu-se bit cu bit (de aceea
este folosit la comunicatiile ntre diverse sisteme de calcul obisnuite). n plus,
costurile echipamentelor sunt foarte mici.
Fig. 3.59. Realizarea unei transmisii seriale.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
144
Dezavantajul rezid n viteza de transmisie, practic de zece ori mai mic fat
de cea paralel. Este totusi transmisia folosit cel mai des, fiind fiabil, ieftin si
simplu de ntretinut.
Porturile seriale sunt folosite la transmisia bidirectional si dispun de 9 pini.
Dispunerea pinilor este prezentat n figura 3.60, iar semnificatia lor, n tabelul 3.6.
Pentru ambele tipuri de transmisiuni, aceeasi mrime fizic caracterizeaz
numrul de unitti binare transmise n unitatea de timp, si anume, viteza de
transmisie sau debitul de informatie.
Fig. 3.60. Dispunerea pinilor pentru transmisia serial.
Unittile de msur folosite sunt:
la transmisiunea paralel: B/s (octeti pe secund);
la transmisiunea serial: b/s (biti pe secund) si baud (numrul de
semnale electrice pe secund sau numrul de schimbri ale tensiunii ntr-
o secund transmisia cifrelor 0 si 1 nseamn, de fapt, transmisia unor
trenuri de semnale electrice cu dou niveluri extreme, corespunztoare
celor dou simboluri binare).
Tabelul 3.6
Semnificaia pinilor la portul serial
Nr. pin Semnificaie Denumire
1 intrare detectie de und purttoare DCD
2 intrare receptie date RD
3 iesire transmisie date TD
4 iesire stare ready la dispozitivul cuplat DTR
5 mas de protectie GND
6 intrare stare ready la transmisie DSR
7 iesire cerere de transmisie RTS
8 intrare confirmare transmisie la dispozitivul cuplat CTS
9 intrare indicator de apel RI
3.4.2.1. Configuraia porturilor seriale
De fiecare dat cnd un port serial primeste un caracter, el trebuie s
atentioneze calculatorul activnd o linie de ntrerupere (IRQ). Sistemele cu
magistral ISA pe 8 biti au 8 asemenea linii, iar cele cu magistral ISA pe 16 biti
Structura unui calculator
145
au 16 linii. Controlerul i8259A manipuleaz de regul aceste cereri de atentionare.
ntr-o configuratie standard, COM1 foloseste IRQ4, iar COM2 utilizeaz IRQ3.
Atunci cnd elementul ROMBIOS conecteaz aceste porturi, este posibil s
apar o problem. Dac autotestul POST nu gseste portul serial 3F8, dar
detecteaz n schimb 2F8, el este atribuit eronat portului serial COM1. Linia IRQ
rezervat pentru COM1 este IRQ4, dar acest port serial foloseste adresa portului
COM2, adic foloseste linia IRQ3 n locul liniei IRQ4.
O alt problem este aceea c IBM nu a introdus suportul BIOS pentru
COM3 n sistemele sale originale cu magistral ISA. Prin urmare, comanda DOS
MODE nu poate lucra cu porturile seriale aflate dincolo de COM2, deoarece DOS
primeste datele de intrare-iesire de la BIOS, care, n timpul rulrii autotestului
POST, detecteaz ce este instalat n sistem si unde.
Pentru a evita aceast problem, cele mai multe programe de comunicatii si
unele periferice seriale (ca mouse-ul) accept porturile COM cu numr de ordine
mai mare, adresndu-le direct si nu apelnd functii DOS. Porturile suplimentare
trebuie s utilizeze ntreruperi separate. Dac se folosesc simultan dou porturi
COM, acestea trebuie s aib ntreruperi opuse. Iat care sunt posibilittile de
operare simultan n configuratia standard de porturi si ntreruperi:
COM1 (IRQ4) si COM2 (IRQ3)
COM1 (IRQ4) si COM4 (IRQ3)
COM3 (IRQ4) si COM2 (IRQ3)
COM3 (IRQ4) si COM4 (IRQ3).
3.4.2.2. Standarde pentru transmisii seriale
Pentru a conecta ntre ele prin intermediul porturilor seriale dou sau mai
multe calculatoare aflate la distante destul de mari, nu mai este indicat s se
foloseasc un cablu de retea, deoarece ar rezulta un pret destul de mare si ar aprea
probleme de transmisie a semnalelor. Conectarea se poate realiza totusi cu ajutorul
liniilor telefonice sau a cablului optic. n cazul primei solutii, este nevoie de un
dispozitiv care s realizeze adaptarea la linia de telefon, si anume, de un modem.
Laboratoarele Bell si CCITT au stabilit standardele pentru protocoalele
modemurilor. Un protocol este o metod prin care dou entitti diferite se nteleg
s comunice. Standardele modemurilor se pot mprti n urmtoarele trei grupuri,
n functie de facilitatea oferit:
standarde de modulatie: Bell 103, 212A, CCITT V.21, 22bis, 29, 32, 32bis etc.;
standarde de corectie a erorilor: CCITT V.42 etc.;
standarde de compresie a datelor: CCITT V.42bis, MNP etc.
Standarde de modulaie
Modulatia este metoda electronic de semnalare folosit de modemuri.
Acestea trebuie s utilizeze aceeasi metod de modulatie pentru a se ntelege ntre
ele. Cele mai rspndite metode de modulatie digital sunt (vezi figura 3.61):
modulatia n amplitudine (MA) Amplitude Shift Keying (ASK);
modulatia n frecvent (MF) Frequency Shift Keying (FSK);
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
146
modulatia n faz (MP) Phase Shift Keying (PSK);
modulatia binar Binary Phase/BiPhase Shift Keying (BPSK);
modulatia n cuadratur (MQ) Quadrature Phase Shift Keying (QPSK);
MA n cuadratur Quadrature Amplitude Modulation (QAM);
modulatia impusurilor n cod (MIC) Pulse Code Modulation (PCM).
Fig. 3.61. Tipuri comune de modulatie digital (de impulsuri): ASK, FSK, PSK, BPSK.
Fig. 3.62. Modulatia QPSK fr zgomot (stnga) si cu zgomot (dreapta).
Fig. 3.63. Constelatiile pentru modulatiile QAM-16 (stnga) si QAM-128 (dreapta).
Structura unui calculator
147
La QPSK, zgomotul prezent pe canal poate fi mare, fr s influenteze prea
mult prin aparitia erorilor (vezi figura 3.62). Nu se poate spune acelasi lucru si despre
QAM-16 sau QAM-128, care sunt mult mai susceptibile la zgomot pe canal, unde
chiar si un nivel de zgomot redus poate duce la erori multiple (vezi figura 3.63).
Pentru a reduce rata erorilor, se introduce posibilitatea corectrii erorilor prin
adugarea de biti suplimentari fiecrui esantion. Astfel de modulri sunt cunoscute
sub numele de TCM (Trellis Coding Modulation modulatie prin codificare
matriceal), iar reprezentrile lor se numesc constelaii.
Standarde de corecie a erorilor
Corectia erorilor se refer la posibilitatea pe care o au unele modemuri
evoluate de a identifica erori n timpul transmisiei (EDC Error Detection Codes)
si de a retransmite automat datele care par a se fi deteriorat n tranzit (tehnici ARQ
Automatic Repetition reQuest). Ca operatia de corectie s functioneze, ambele
modemuri trebuie s adere la acelasi protocol de corectie a erorilor (ECC Error
Correction Codes).
Standardele de compresie a datelor
Compresia datelor se refer la o posibilitate intrinsec a unor modemuri
moderne de a comprima datele pe care le transmit, fcnd astfel economie de timp,
spatiu de stocare si costuri pentru utilizatorii de modemuri aflati la distante mari.
Algoritmii de compresie utilizati fac parte din familia metodelor fr pierderi
(lossless data compression).
3.4.3. Tipuri de transmisii
Dup modul de folosire a liniei de comunicatie, transmisiile se clasific n:
transmisii simplex, la care partenerii de comunicatie au rolurile fixe de
emittor si receptor (de exemplu: transmisia radio, transmisia TV);
transmisii semiduplex, care se efectueaz pe aceeasi linie de legtur
ntre dou componente, n ambele directii, dar nu concomitent (de
exemplu: transmisia prin walkie-talkie);
transmisie duplex, la care partenerii de pe aceeasi linie de transmisie pot
folosi simultan linia la propriile transmisii, n ambele directii, solutie
mult mai eficient dect cea anterioar (de exemplu: linia telefonic).
Diferentele ntre modurile semiduplex si duplex sunt vizibile: transmisia
duplex este mai rapid, deoarece dou mesaje pot folosi linia simultan, nefiind
nevoie de stri de asteptare pentru eliberarea liniei.
Avnd n vedere c pe o linie este necesar transmisia unor grupuri de biti
(evident, octeti) si nu a unor trenuri de biti succesivi, trebuie introdus un mecanism
de separare logic a octetilor transportati. De aceea, n constructia interfetelor se
foloseste o alt clasificare a transmisiilor si anume:
transmisia sincron (vezi figura 3.64), n care grupurile de 8 biti se
transmit fr folosirea unor biti fanion sau a unor pauze de transmisie
interoctet, fiind cel mai rapid si eficient mod de transmisie;
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
148
Fig. 3.64. Realizarea unei transmisii sincrone.
transmisia asincron (vezi figura 3.65), un mod mai simplu, deoarece
ntre octetii transmisi sunt intercalate pauze sau se folosesc biti fanion
(unul sau doi), care indic nceputul unui octet (biti de start) si sfrsitul
acestuia (biti de stop). La receptie, semnalul este curtat de acesti biti
fanion, rmnnd doar bitii care semnific informatia propriu-zis.
Comunicatia asincron nu este gestionat printr-o secvent de tact sau un
semnal adiacent de sincronizare a transmisiei.
Fig. 3.65. Realizarea unei transmisii asincrone.
La fel ca la memorii, si aici se foloseste notiunea de paritate pentru
determinarea corectitudinii transmisiei de date (paritate par numrul total de biti
1 transmisi este par si paritate impar numrul total de biti 1 transmisi este
impar). Importanta si eficienta folosirii acestei tehnici de securizare a transmisiilor
este deosebit, prin faptul c n orice moment poate fi semnalat o eventual eroare
de transmisie, recurgndu-se la corectii hard si soft. Toate modemurile moderne
dispun de astfel de metode de corectie. Dup ce microprocesorul proceseaz datele,
acestea pot fi transmise ctre un dispozitiv periferic, ntr-un anumit format digital,
fiind necesar o interfat care s converteasc semnalul transmis de surs n semnal
care poate fi interpretat de dispozitivul periferic destinatie, adic, un format digital
interpretabil de ctre dispozitivul periferic destinatie.
Structura unui calculator
149
Sistemele de calcul nu pot exista fr comunicatia cu mediul nconjurtor,
comunicatie care presupune primire de la mediu (returnare ctre mediu) de date sau
informatii. Cum acest mediu este alctuit la rndul su din sisteme interdependente
care comunic la rndul lor, este nevoie de un sistem de comunicatie, de un limbaj
universal, care, chiar dac nu foloseste aceleasi notiuni, utilizeaz mcar aceleasi
semne. Toate aceste semne alctuiesc un limbaj de tip analogic, recunoscut de orice
fiint vie (lumina, sunetul, impulsurile electrice neuronale, radiatiile calorice etc.).
n concluzie, este necesar un mecanism care s integreze lumea digital a
sistemelor de calcul n acest univers analogic.
Asa cum n contextul analogic componentele comunic ntre ele prin semnale
integral analogice, n acelasi mod exist comunicatie la nivel intern, n contextul
digital, ntre sisteme de calcul sau, n cadrul aceluiasi sistem, ntre subsistemele
care l alctuiesc (vezi figura 3.66). Comunicatia se realizeaz n format binar.
Fig. 3.66. Tipuri de interfete-translator.
Privind aceast problem de comunicatie intersisteme, se constat c sunt
necesare trei tipuri de interfee-translator care pot asigura comunicatia ntre dou
lumi diferite (cea analogic si cea digital) sau n cadrul aceleiasi lumi.
Aceste interfete traduc semnalele astfel:
analog-digital. Este interfata clasic, utilizat ca poart de intrare a
informatiilor din mediul nconjurtor n mediul digital. Ca exemple
imediate, se specific toat gama echipamentelor de intrare care
comunic cu un sistem de calcul: tastatura, mouse-ul, ecranul senzitiv,
scanerul, tableta digitizoare, camera video, modemul etc.
digital-analog. Este complementar interfetei analog-digitale, venind n
completarea sistemului de comunicatie si asigurnd bidirectionalitatea
schimbului de informatii cu mediul. Aceast interfat reprezint poarta de
iesire din lumea digital ctre cea analogic. Ca exemple, se pot mentiona
DAC-ul sau monitorul digital, imprimanta, modemul, placa de sunet etc.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
150
digital-digital. Interfetele standard utilizate n cadrul unui sistem de calcul
sau ntre sisteme sunt de tip digital-digital. Ele primesc/transmit acelasi tip
de semnal, digital, si au ca scop sincronizarea dispozitivelor care comunic,
prin transformarea semnalului transmis ntr-un semnal corect interpretabil
de ctre dispozitivul receptor. Aceast adaptare este efectuat din punctul de
vedere al frecventelor de tact, al nivelurilor de tensiune pentru semnalele
emise/receptionate, al formatelor de date etc. Spre deosebire de primele
dou tipuri de interfete, care pur si simplu translateaz semnalul digital
n semnal analogic si invers, interfata digital-digital nu face dect s
aduc la aceiasi parametri comunicatia ntre dou componente digitale.
3.4.4. Standarde de interfee
3.4.4.1. Interfee seriale
RS-232
Una dintre cele mai uzuale interfete seriale asincrone folosite este RS-232
(Reference Standard 232). Activitatea esential a acesteia este adaptarea semnalului
transportat la cerintele receptorului, activitate denumit comunicatie asincron.
n interfata RS-232, datele sunt trimise sub form de siruri de biti, fiind
suportat att modul sincron ct si cel asincron. Pe lng circuitele de date,
standardul defineste un numr de circuite de control care supervizeaz conexiunea
dintre DTE (Data Terminal Equipment, dispozitivul de la captul ndeprtat al
conexiunii, de obicei, un calculator sau un terminal) si DCE (Data Circuit-
terminating Equipment, dispozitivul cel mai apropiat de conexiune, de obicei, un
modem), conform reprezentrii din figura 3.67.
Fig. 3.67. Conexiunile interfetei seriale RS-232 C.
Fiecare circuit de date sau control functioneaz doar ntr-o singur directie.
Pentru c datele transmise si datele receptionate folosesc fiecare cte un circuit
separat, interfata poate functiona n mod duplex. n cadrul standardului, nu sunt
definite formatul caracterelor din sirul de date sau tipul de codare a lor.
Standardele RS-232 utilizeaz pentru niveluri de semnal (0 si 1), n afara
intervalului +3Vcc 3Vcc (semnalele cuprinse n acest interval sunt ignorate),
Structura unui calculator
151
urmtoarele conventii: orice tensiune peste +3Vcc este considerat corespunztoare
unui bit de 0, iar sub 3Vcc este considerat corespunztoare unui bit de 1.
Standardul prevede un conector DB25 de tip tat (sau fis) pentru DTE si un
conector DB25 de tip mam (sau priz) pentru DCE. Din cei 25 de pini ai
conectorilor, doar 22 sunt folositi pentru semnale si mas. Deoarece majoritatea
dispozitivelor folosesc doar 9 semnale, sunt folositi adesea conectori mai mici.
Protocolul RS-232 se bazeaz pe tehnica acordului confirmat (handshake),
iar semnificatia celor mai uzuale semnale, relativ la DTE, este (vezi tabelul 3.6):
Transmitted Data (TD) transmisia datelor de la DTE la DCE;
Received Data (RD) receptia datelor de la DCE;
Request To Send (RTS) setat pe 0 de ctre DTE, pregteste DCE-ul
pentru receptionarea datelor;
Ready To Receive (RTR) setat pe 0 de ctre DTE, indic DCE-ului
faptul c DTE-ul este pregtit s receptioneze date;
Clear To Send (CTS) setat pe 0 de ctre DCE ca rspuns la RTS,
permite DTE-ului s transmit date;
Data Terminal Ready (DTR) setat pe 0 de ctre DTE, indic faptul c
acesta este gata s fie conectat (dac DCE-ul este un modem, atunci
aceast comand l activeaz);
Data Set Ready (DSR) setat pe 0 de ctre DCE, indic faptul c acesta
este pornit si pregtit s receptioneze comenzi sau date de la DTE (n
cazul unui modem, DSR-ul este setat pe 0 de ndat ce acesta este gata s
primeasc comenzi);
Data Carrier Detect (DCD) setat pe 0 de ctre DCE, indic faptul c s-
a stabilit o conexiune cu echipamentul partener;
Ring Indicator (RI) setat pe 0 de ctre DCE, arat c s-a detectat
semnalul corespunztor apelului (soneriei) telefonice.
Standardele mai noi (RS-422, RS-485 etc.) dezvolt RS-232, urmrind
optimizarea acestuia.
UART
Circuitele integrate folosite ca interfat asincron pentru transmisia serial
sunt denumite UART (Universal Asynchronous Receiver Transmitter). n
componenta lor intr registre de deplasare (shift, vezi figura 3.68), prin intermediul
crora datele n format serial/paralel pot fi convertite n format invers
(paralel/serial).
Un UART tipic are trei sectiuni:
un modul receptor, care primeste de la periferic un semnal serial si l
converteste paralel, dup care l depune pe magistrala de date;
un modul emitor, care primeste semnal paralel de pe magistrala de
date si l converteste n semnal serial pentru periferic;
un controler de interfa, care gestioneaz activitatea modulelor
receptor si emittor (vezi figura 3.69). Se folosesc cipurile UART 8251,
16450 (mai vechi) sau UART 16550 si 16550A, mult mai rapide.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
152
Fig. 3.68. Intrare serial iesire paralel (A); intrare paralel iesire serial (B).
Fig. 3.69. Al treilea modul UART: controlerul de interfat.
ACI A
Un model similar de interfat universal asincron este ACIA (Asynchronous
Communication Interface Adapter), instalat n blocul de mapare a memoriei si care
receptioneaz 4 linii de adrese, 3 selectii de cip si o selectie de registru. Cipul standard
folosit este MC 6850, cu 24 de pini. Comanda ACIA se realizeaz prin dou perechi
de registre, prima fiind de stare, iar cel de-a doua, de control (vezi figura 3.70).
Structura unui calculator
153
Fig. 3.70. Registrul de stare si registrul de control pentru comanda ACIA.
Functionarea ACIA are la baz dou registre de deplasare (unul de tip read-
only si cellalt, write-only) pentru convertirea semnalelor paralel/serial si
serial/paralel. Comunicatia cu magistrala de date se face prin intermediul unui
buffer de date, cuplat direct la aceasta. Un exemplu tipic de interfat ACIA este
modemul (vezi figura 3.71).
Fig. 3.71. Modemul ca exemplu de interfat ACIA.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
154
USB
Interfata USB (Universal Serial Bus) a nlocuit interfetele RS-232 si paralel
n multe situatii. Astfel, USB este acum cea mai folosit interfat n conectarea
imprimantei, mouse-ului sau scanerului la calculator. USB a fost proiectat pentru
a permite conectarea dispozitivelor periferice printr-un conector standardizat, care
s nlocuiasc multitudinea de conectori ai unui calculator, si s mbuntteasc
functionalitatea plugplay, permitnd dispozitivelor s fie conectate si
deconectate fr a fi necesar repornirea calculatorului. De asemenea, dispozitivele
care consum putin pot fi alimentate direct prin interfata USB.
Versiunile standardului USB sunt urmtoarele:
USB 1.0, lansat n 1996, defineste dou viteze de transfer: 1,5 Mb/s
(Low Speed) si 12 Mb/s (Full Speed);
USB 1.1 , lansat n 1998, defineste aceleasi viteze de transfer si are dou
tipuri de conectori: seria A si seria B;
USB 2.0, lansat n 2000, defineste o a treia vitez: 480 Mb/s (High Speed);
USB 3.0, anuntat pentru 2008, va defini viteze de pn la 10 ori mai
mari fat de versiunea anterioar, ajungnd la aproximativ 4,8 Gbit/s.
Desi toate calculatoarele actuale sunt echipate cu porturi USB, acestea nu au
nlocuit complet conectorii standard existenti. Monitorul, tastatura, porturile
paralele si cele seriale utilizeaz, n continuare, conectori separati. Un motiv ar
putea fi arhitectura mai complex a magistralei USB, care trebuie s permit
conectarea unor tipuri variate de periferice. Un alt motiv ar fi c perifericele care
trebuie s contin un distribuitor, cum este monitorul sau tastatura, devin mai
complexe si mai costisitoare.
USB conecteaz mai multe dispozitive la un HCI (Host Controller Interface),
prin intermediul unor hub-uri. USB este complet controlat de HCI. Nu poate exista
dect un singur host pe o magistral la un moment de timp. Un adaos la standardul
USB introduce un protocol (Host Negociation Protocol) care permite negocierea de
host ntre dou dispozitive USB.
Fig. 3.72. Arhitectura interfetei USB.
Structura unui calculator
155
Orice topologie necesit cel putin un hub, numit root-hub, atasat direct la HCI.
Un host comunic cu dispozitivele prin intermediul unor canale logice (pipes), care
au niste terminale logice pe dispozitive numite endpoints (vezi figura 3.72). Uneori
este folosit termenul endpoint pentru a identifica si canalul logic respectiv.
Exist 16 endpoint-uri [0-15] si pipe-uri corespunztoare n fiecare directie
(in/out, referindu-se la host), deci un periferic poate avea 32 de pipe-uri active
simultan. Fiecare endpoint poate transfera date ntr-o singur directie, deci, fiecare
pipe este unidirectional. Endpoint-urile 0 pentru in si out sunt ntotdeauna active,
fiind folosite pentru management.
Comunicatiile ntre periferice si host se execut prin conexiuni dispozitiv-
host si host-dispozitiv. Conexiunea de la host la dispozitiv se numeste
downstream, iar conexiunea de la dispozitiv la host se numeste upstream.
Conectorii USB sunt diferiti pentru upstream si downstream si nu pot fi
interschimbati. O comunicatie (transfer de date) nu se poate efectua dect ntre
porturi diferite de upstream si downstream.
Exist dou tipuri de conectori principali: tip A si tip B. Conectorii de tipul A
se folosesc pentru host-uri sau hub-uri si se regsesc cel mai des pe plcile de baz
ale PC-urilor. Conectorii de tipul B se gsesc numai la dispozitivele periferice. Nu
pot exista legturi de cabluri dect de la tipul A de conector la tipul B, dar se pot
gsi si cabluri care nu respecte aceste specificatii, numite cabluri directe.
Alte tipuri de conectori sunt mini-USB de tip A si B (mai frecvent utilizati)
sau AB si micro-USB, folositi n special pentru dispozitive de dimensiune mai
mic, fiind mai usor de integrat.
Conectorii USB de diferite tipuri sunt reprezentati n figura 3.73.
Fig. 3.73. Configuratia pinilor conectorilor USB de tip A, B, mini-A, B si micro-A, B.
Cablul USB foloseste 4 fire (vezi figura 3.74): dou pentru putere: (tensiunea
V
BUS
si masa) si dou pentru semnalele de date (pinii D
+
si D

). Alimentarea V
BUS
este, n general, de 5V (cu o tolerant prestabilit), iar modul de transmisie a
datelor este diferential. Modul de codare al datelor este NRZI (Non Return to Zero
Inverted), folosit pentru a trimite date sincronizate si pentru a sincroniza host-ul cu
semnalul de ceas. D
+
si D

sunt semnale transmise mpreun. n cazul micro-USB,

exist 5 pini (apare n plus un pin de identificare, ID).
Fig. 3.74. Cablul USB.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
156
Semnificatia pinilor conectorilor USB cu 4 pini este prezentat n tabelul 3.7.
Tabelul 3.7
Semnificaia pinilor conectorilor USB
Pin Descriere
1 V
BUS
(4,355,25 V)
2 D

3 D
+
4 GND (0 V)
Exist trei tipuri de alimentare posibile, n functie de diversele dispozitive
atasate:
de putere mic (low power) pot lua un curent de 100 mA de la sursa de
alimentare (pinul V
BUS
);
de putere mare (high power) pot lua un curent ntre 100 mA si 500 mA
de la V
BUS
;
cu auto-alimentare (self power) pot lua un curent de 100 mA de pe
magistral si se mai pot alimenta de la o surs extern.
I EEE 1394 (FireWire)
FireWire este numele nregistrat de Apple pentru standardul IEEE1394, fiind
o specificatie de magistral serial, care asigur comunicatii de mare vitez si
servicii de date n timp real.
S-a impus mai ales n domeniul conexiunilor externe, datorit costurilor mici
de fabricatie si a unui sistem simplu de cablare. De asemenea, a devenit interfata
standard pentru conectarea componentelor de comunicatii si control n domeniul
audio-vizual. FireWire este disponibil si n versiunile wireless, fibr optic si
cablu coaxial, folosind protocoale simultane.
Interfata FireWire suport conectarea simultan a 63 de periferice. FireWire
este bazat pe comunicatia punct-la-punct, ceea ce permite, de exemplu, ca o
imprimant si un scaner s comunice ntre ele fr a ncrca suplimentar procesorul
si magistrala sistemului. De asemenea, la fel ca interfata USB, FireWire suport
tehnologia plug'n'play si conectarea dispozitivelor la magistral fr a fi necesar
repornirea calculatorului. Interfata FireWire poate alimenta cu energie dispozitive
care au un consum mai mic de 45 W si o tensiune mai mic de 30 V.
Standardul fizic de conectare se prezint n dou forme o muf de 6 pini si
una de 4 pini (vezi figura 3.75). Singura diferent ntre acestea este faptul c doar
mufa de 6 pini poate alimenta dispozitive externe, mufei de 4 pini lipsindu-i
conexiunile necesare pentru aceasta.
Structura unui calculator
157
Cablul FireWire contine 6 fire de cupru (vezi figura 3.76): dou transport
energie, iar celelalte patru sunt grupate n cte dou perechi. Fiecare pereche este
ecranat, ca si ntregul cablu.
Fig. 3.75. Conectorii interfetei FireWire. Fig. 3.76. Cablul FireWire.
Cablurile de alimentare transport tensiuni ntre 8 si 40 V c.c. si amperaje
pn la 1,5 A si sunt folosite pentru mentinerea continuittii stratului fizic al unui
echipament, cnd apar cderi de tensiune sau defectiuni, si pentru alimentarea
echipamentelor conectate la magistral. Deci, cablul FireWire transport att date,
ct si energie, ceea ce constituie un mare avantaj pentru utilizator.
Standardul FireWire se prezint n dou versiuni: FireWire 400 si FireWire 800.
FireWire 400 suport rate de transfer de 100, 200 si 400 Mbit/s. Lungimea maxim a
unui cablu este de 4,5 metri, ns aceste cabluri pot fi legate ntre ele folosindu-se
repetoare sau hub-uri pn la o lungime maxim de 72 m sau echivalentul a 16 cabluri
interconectate. FireWire 800 (2003) si S800T (2007) suport o rat maxim de transfer
de 800 Mb/s si o lungime mai mare a cablurilor (100 m), fiind compatibil la nivel
logic cu FireWire 400 ns la nivel fizic conectorii nu sunt compatibili, fiind necesar un
convertor. Viitoarele versiuni de FireWire intentioneaz s aduc o crestere de vitez
de pn la 6,4 Gb/s si conectori suplimentari, cum sunt interfetele multimedia mici.
Fig. 3.77. Conectorul RJ45 al interfetei Ethernet.
3.4.4.2. Interfee paralele
Cel de-al doilea tip de interfat, indiscutabil mai rapid, este interfata
paralel. Din pcate, este utilizabil pentru transmisii la distante foarte mici, n
comparatie cu cei 30 m la care se poate comunica prin interfete seriale, motivul
fiind nivelurile energetice foarte sczute la care se lucreaz. Este cunoscut si ca
port imprimant sau port Centronics.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
158
I EEE 1284
n 1994, mai vechile interfetele Bitronics si Centronics au dat nastere
standardului IEEE 1284. Interfata paralel nu a fost folosit doar pentru
imprimante, ci si pentru alte dispozitive (chei dongle pentru protectia la copiere,
unitti ZIP, scanere, modemuri externe, plci de sunet si camere web externe,
gamepad-uri, joystick-uri, hard disk-uri si CD-ROM-uri externe, programatoare
EPROM sau controlere hardware etc.). Azi, interfata paralel a fost nlocuit de
interfata USB si chiar de cea Ethernet, n unele cazuri (vezi figura 3.77).
Multi productori de calculatoare personale si laptopuri nici nu mai includ un
port paralel, considerndu-l nvechit, dar si pentru c exist convertoare USB-
paralel, care pot fi folosite n cazul imprimantelor care au numai port paralel.
Standardul IEEE 1284 defineste o comunicatie paralel bidirectional ntre
calculatoare sau alte dispozitive, oferind o band maxim teoretic de 4 Mb/s, si
poate functiona n cinci moduri:
Compatibility Mode (Centronics) foarte asemntor modului
unidirectional original Centronics;
Nibble Mode foloseste liniile de stare pentru a receptiona date de la
imprimant (pentru transferul extins de stare al imprimantei);
Byte Mode se transmit 8 biti concomitent, folosind liniile de date;
Enhanced Parallel Port (EPP) este o arhitectur semiduplex
bidirectional, care permite dispozitivelor s transmit cantitti mari de
date (pentru scanere sau dispozitive de stocare);
Extended Capability Port (ECP) similar EPP-ului, poate oferi o band
de pn la 2,5 Mb/s (pentru a mri viteza, foloseste RLE Run Length
Encoding , o compresie simpl a secventelor lungi care contin acelasi
caracter repetitiv, folosind un cod de doar doi octeti).
Calculatoarele recente cu port paralel l pot folosi n modurile EPP, ECP sau
n mod mixt.
PI A
Cel mai uzual model de interfat utilizat este PIA (Peripheral Interface
Adapter). Cipul standard folosit este 6821 PIA cu 40 de pini. Interfata foloseste
dou registre, unul pentru datele transmise de la periferic la microprocesor si
cellalt pentru sensul opus. Cnd perifericul transmite un octet de date de-a lungul
celor opt linii ctre sistem, datele sunt depuse ntr-un registru PIA unde vor astepta
pn cnd microprocesorul este pregtit pentru preluarea lor. Dup efectuarea citirii
acestui octet stocat, procesul se repet pentru urmtorul octet.
Pentru transmisii n sens invers, procesorul va transmite un octet de-a lungul
magistralei de date ctre cipul I/O, care le va depozita ntr-unul din aceste registre.
Cnd perifericul este n stare ready, va transmite un semnal ctre PIA, care i va
pune la dispozitie datele, apoi procesul se reia.
n plus fat de aceste registre, este disponibil un registru de stare ai crui biti,
folositi ca fanioane, indic microprocesorului care coordoneaz activittile I/O
starea registrelor amintite, validitatea octetului de date transferat sau, n general,
Structura unui calculator
159
starea interfetei paralele PIA. Toate aceste registre programabile sunt cuplate la
magistrala de date a sistemului, prin aceasta fiind adresate direct de ctre procesor.
Faptul c, prin intermediul registrelor interne, aceste cipuri-interfete sunt
programabile le face deosebit de practice, deoarece fiecare port al unei linii de
transmisie (din cele opt existente) poate fi programat si controlat individual n
privinta directiei de transfer a datelor. Astfel, anumite linii pot fi programate pentru
transmisie ntr-un sens, n timp ce celelalte actioneaz n sens opus. Un exemplu
clasic de folosire a comunicatiilor paralele este imprimanta.
n figura 3.78 este reprezentat o implementare fizic a interfetei PIA, prin
cipul W65C21S, compatibil cu microprocesoarele din familia Motorola 68.
Interfata prezint dou porturi I/O bidirectionale (A si B) pe cte 8 biti, cu comand
individual a sensului datelor. Transferul datelor se face folosind un protocol
automat de tip handshake. Interfata este prevzut cu dou iesiri de ntrerupere
comandate software. Portul A, prin iesirea CA2, asigur transferuri de mare vitez,
pentru operatii statice sau cu o frecvent de pn la 14 MHz.
Fig. 3.78. Conexiunile interfetei PIA pentru microprocesoarele din familia Motorola 68.
3.4.4.3. Interfee wireless
Bluetooth
Tehnologia Bluetooth reprezint un set de specificatii bazate pe undele radio,
pentru o retea wireless personal, PAN (Personal Area Network).
Documentatia acestui standard a fost creat n anul 1994 de ctre Jaap
Haartsen si Sven Mattisso, angajati ai diviziei Mobile Platforms din cadrul
companiei Ericsson.
Astfel, standardul dezvoltat de acestia se baza pe tehnologia de transmisie cu
salt n frecvent si spectru distribuit, FHSS (Frequency-Hopping Spread
Spectrum).
Specificatiile platformei Bluetooth au fost formalizate de ctre Bluetooth
Special Interest Group (SIG). Aceasta organizatie a fost fondat n data de 20 mai
1998 de ctre Ericsson, IBM, Intel, Toshiba, Sony Ericsson si Nokia, urmnd ca
de-a lungul timpului peste 7.000 de companii s adere la acest grup.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
160
Tehnologia Bluetooth creeaz o cale prin care se poate face schimb de
informatii ntre aparate precum telefoane mobile, laptopuri, calculatoare personale,
imprimante, camere digitale si console video, printr-o frecvent radio sigur si de
raz mic. Aparatele Bluetooth comunic ntre ele atunci cnd acestea se afl n
aceeasi raz de actiune. Ele folosesc un sistem de comunicatii radio, astfel nct nu
este nevoie s fie aliniate fat n fat pentru a transmite, putnd fi plasate chiar n
camere diferite dac transmisia este suficient de puternic.
Clasele de emisie definite prin tehnologia Bluetooth sunt prezentate n
tabelul 3.8.
Tabelul 3.8
Clasele de emisie Bluetooth
Clasa
Puterea maxim permis
(mW)
Puterea maxim permis
(dBm)
Raza aproximativ
(m)
Clasa 1 100 20 ~ 100
Clasa 2 2,5 4 ~ 10
Clasa 3 1 0 ~ 1
Protocolul Bluetooth functioneaz n banda de frecvent 2,42,4835 GHz.
Pentru a preveni interferentele cu alte dispozitive care opereaz n banda de 2,45
GHz, protocolul Bluetooth mparte banda n 79 de canale (fiecare cu o ltime de
band de 1 MHz) si schimb permanent canalele de 1.600 de ori pe secund.
Implementrile Bluetooth din versiunile 1.1 si 1.2 functioneaz la viteza de
723,1 kb/s, iar versiunea 2.0 foloseste modul EDR (Enhanced Data Rate), pentru a
atinge o vitez de 2,1 Mb/s. Din punct de vedere tehnic, versiunea 2.0 are un
consum de energie mai ridicat, ns la o vitez de transfer de peste 3 ori mai mare.
Astfel, n mod practic este redus consumul de energie fat de variantele anterioare
cu peste 50%.
Standarde Bluetooth sunt:
a) Bluetooth 1.0 si 1.0B. Versiunile 1.0 si 1.0B au avut multe probleme,
care au fcut productorii s ntmpine dificultti n a face produsele functionale.
b) Bluetooth 1.1. Multe din erorile manifestate la versiunea 1.0B au fost
reparate n versiunea 1.1. De asemenea, aceasta versiune oferea suport pentru
canale necriptate si avea adugat un indicator al puterii semnalului de transmisie.
c) Bluetooth 1.2. Aceast versiune este compatibil cu 1.1. Principalele
sale mbunttiri sunt:
vitez mai mare de descoperire si de conectare la alte dispozitive;
vitez practic de transfer mbunttit (desi maximul teoretic rmne 721 kb/s);
mbunttirea rezistentei la interferent cu alte dispozitive radio, prin
implementarea mecanismului AFHSS (Adaptive Frequency-Hopping
Spread Spectrum).
Structura unui calculator
161
d) Bluetooth 2.0. Este compatibil la nivel de comunicatie cu versiunile 1..
Principala mbunttire este introducerea modului EDR (Enhanced Data Rate), care
permite o vitez de 3 Mb/s. Trecerea la versiunea 2.0 a vizat urmtoarele optimizri:
vitez de transmisie de 3 ori mai mare;
consum de energie mai mic;
rat a erorilor de transmisie, BER (Bit Error Ratio), mai mic.
Un dispozitiv Bluetooth de tip master poate comunica simultan cu alte
maximum 7 dispozitive. Acest grup de 8 dispozitive se numeste retea de tip
piconet. Astfel, piconetul poate fi definit ca o retea de tip ad-hoc, care foloseste
protocoalele Bluetooth pentru a permite unui dispozitiv master s se interconecteze
cu alte 7 dispozitive Bluetooth active. Pe lng acestea, pot exista pn la un numr
de maximum 255 de dispozitive inactive, pe care dispozitivul master le poate
activa n orice moment.
La un moment dat, prin intermediul protocolului Bluetooth, dispozitivul
master nu poate comunica dect cu un singur alt echipament. Pentru a combate
acest aspect negativ, dispozitivele si pot schimba rolul n cadrul piconetului n
orice moment si astfel orice dispozitiv slave poate deveni master si viceversa. Mai
mult dect att, specificatiile standardului Bluetooth permit interconectarea a dou
sau mai multe piconeturi pentru a forma un scatternet. Astfel, unele echipamente vor
avea rolul de master ntr-un piconet si de slave n alt piconet. Acest lucru este util,
deoarece se permite interconectarea a mai mult de 8 dispozitive active simultan.
Orice dispozitiv Bluetooth va transmite la cerere altui dispozitiv urmtoarele
seturi de informatii: numele si clasa dispozitivului, lista de servicii si specificatiile
tehnice (capabilittile dispozitivului, fabricantul etc.). De asemenea, orice dispozitiv
Bluetooth poate executa o cutare pentru a vedea ce alte echipamente compatibile
exist n proximitate si, de asemenea, orice dispozitiv poate fi configurat s
rspund la cutarea executat de alt echipament. Totusi, dac dispozitivul care
doreste s se conecteze la alt echipament cunoaste adresa exact a acestuia, se va
putea conecta la el indiferent de setrile de vizibilitate ale echipamentului accesat.
Fiecare dispozitiv Bluetooth are o adres unic pe 48 de biti. Aceste adrese nu
sunt totusi folosite n mod direct de ctre utilizatori, optndu-se pentru utilizarea unor
nume care pot fi definite. Aceste nume sunt afisate atunci cnd un dispozitiv
Bluetooth le scaneaz pe cele din proximitatea sa. Dispozitivele Bluetooth se
conecteaz prin intermediul unui proces numit pairing. Astfel, se stabileste o legtur
ntre dispozitive pe baza unei parole (passkey). De asemenea, datele transferate ntre
dispozitivele Bluetooth pot fi criptate, pentru a preveni mai eficient interceptarea lor.
Arhitectura Bluetooth, care evidentiaz protocoalele legate de modelul OSI, inclusiv
de setul comenzilor AT (vezi paragraful 2.7) este reprezentat n figura 3.79.
Wi-Fi
O retea wireless WLAN (Wireless Local Area Networks) este o retea fr fir,
local, extins pe arii limitate, n functie de echipamentele folosite si de puterea
acestora, prin care se poate face transfer de date si internet folosind undele radio.
Raza de acoperire poate fi de la cteva zeci de metri pn la 20 km, prin folosirea
solutiilor iDirect, care au implementat interfata de administrare pentru 200 de utilizatori.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
162
Fig. 3.79. Arhitectura Bluetoooth.
Wi-Fi, prescurtarea de la Wireless Fidelity, reprezint o categorie de
produse compatibile cu standardele WLAN, bazate pe protocoale IEEE 802.11.
Noile standarde, bazate pe specificatiile 802.11 (cum este 802.16 WiMAX), fac
parte din retelele actuale si ofer multe mbunttiri, de la arii mari de acoperire
pn la viteze mari de transfer.
Diferentele ntre o retea terestr si o retea wireless radio sunt multiple si
reprezint beneficii n favoarea retelelor wireless:
Spre deosebire de alte sisteme radio, Wi-Fi foloseste un spectru de
frecvente radio care nu are nevoie de licent, deci, nu necesit aprobare
pentru utilizare.
Se permite dezvoltarea variat a unei retele locale WLAN fr
utilizarea cablurilor, reducnd costurile necesare dezvoltrii retelei si
evitnd diferite obstacole n implementarea retelei (locuri inaccesibile,
care nu pot fi cablate).
Multe retele Wi-Fi suport roaming, permitnd unui client s se mute
dintr-un punct de acces n altul n aceeasi cldire sau zon geografic.
Wi-Fi este un standard global, clientii Wi-Fi putnd lucra n diferite
tri de pe glob.
Exist posibilitti variate de conectare a utilizatorului final, prin
intermediul plcilor Wi-Fi PCMCIA, PCI, USB sau a sistemelor Wi-Fi
802.11b sau 802.11g integrate n majoritatea notebook-urilor moderne.
Exist posibilitti alternative sau combinate de antene Wi-Fi
unidirectionale sau bidirectionale, sectoriale, directionale,
omnidirectionale, punct la punct, punct la multi-punct, sisteme de
bridge (interconectarea a dou retele wireless), puncte de acces de
diferite puteri, cu diferite cstiguri etc.
Arhitectura unui sistem de comunicatie care foloseste tehnologia Wi-Fi
este prezentat n figura 3.80.
Structura unui calculator
163
Fig. 3.80. Arhitectura unui sistem de comunicatie Wi-Fi.
3.4.5. Gestionarea tranzaciilor I/O
n ceea ce priveste conectarea plcilor de extensie-periferice ntr-unul din
sloturile libere de pe placa de baz, simpla cuplare fizic a acestora este suficient
din punct de vedere hardware, dac dispozitivele sunt de tipul plug'n'play.
Exist si o integrare de tip software, pe baza driver-elor care nsotesc, de
obicei, plcile de extensie si, de asemenea, este posibil partial configurarea pe baza
setrilor din CMOS, solutii care ns nu rezolv integral problema interconectrii.
Pentru a integra complet un dispozitiv periferic ntr-un sistem de calcul,
indiferent de rolul acestuia, este nevoie de a defini si a asigura comunicatia
general, prin care se va semaforiza si controla, la comanda microprocesorului,
activitatea total a dispozitivului n cauz, respectiv, de a-l cupla n sistemul
general al transferurilor de date.
Este vorba, pe de-o parte, de a stabili si rezerva un canal de comunicatie
DMA (Direct Memory Access), iar, pe de alt parte, de a stabili si rezerva anumite
canale de ntrerupere IRQ (Interrupt Request) si, n final, de a seta adresele de
intrare-iesire (adrese I/O), la nivelul crora se efectueaz transmiterea datelor,
comenzilor si parametrilor necesari proceselor executate de periferic.
3.4.5.1. Transferurile DMA (Direct Memory Access)
Folosirea DMA duce la cresterea vitezei sistemului prin degrevarea
microprocesorului de controlul transferurilor de date, accesul la memorie fiind
efectuat de ctre placa de extensie respectiv, fr supraveghere continu.
n esent, cnd este vorba despre DMA, se face practic referire la
transferurile de date (si la controlul acestora) ntre memorie si porturile I/O (care
pot fi definite si ca puncte de cuplare a extensiilor periferice la sistem).
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
164
Dar dac procesorul nu mai este interogat asupra acelor activitti, atunci de
controlul si securitatea lor se ocup un dispozitiv numit controler DMA (n general
de tipul i8237), care suport, n cazul PC-XT, patru canale (DMA0DMA3), putnd
gestiona pn la patru procese simultane de transfer de date. Calculatoarele dotate cu
procesoare de la 80386 n sus dispun de nc patru canale DMA pe 16 biti (numite
HDMA), gestionate de un al doilea controler de tipul i8237A-5 (vezi figura 3.81).
Fig. 3.81. Conectarea controlerului DMA n sistem.
Un transfer DMA const din urmtoarele faze:
1. initializarea transferului;
2. transferul efectiv de date;
3. verificarea terminrii si a corectitudinii transferului.
n faza de iniializare, CPU nscrie n registrele interne ale controlerului
DMA adresa de nceput a blocului de memorie implicat n transfer si numrul de
octeti transferati, preciznd sensul de transfer (citire din memorie si scriere la
periferic sau citire de la periferic si scriere n memorie).
La lansarea unui transfer DMA de ctre o interfat de intrare-iesire,
succesiunea evenimentelor din faza de initializare este urmtoarea:
interfata genereaz un semnal de cerere, DRQ (DMA ReQuest), ctre
controlerul DMA;
controlerul DMA solicit prin linia HOLD accesul la magistral;
dup terminarea ultimului ciclu n executie, CPU suspend temporar
activitatea pe magistral prin dezactivarea amplificatoarelor de date,
adrese si comenzi (magistrala trece n starea de impedant nalt);
Structura unui calculator
165
CPU rspunde controlerului DMA prin generarea unui semnal, HLDA
(HoLD Acknowledge), prin care anunt acceptarea cererii de cedare a
magistralei;
controlerul DMA preia controlul magistralei prin generarea semnalelor
de comand si a celor de adrese pentru efectuarea transferului,
rspunznd interfetei I/O prin semnalul DACK (DMA ACKnowledge)
n momentul n care transferul poate ncepe.
n faza de transfer al datelor au loc mai multe cicluri de transfer sub
supervizarea controlerului DMA. n cadrul unui ciclu se transfer un cuvnt de date.
n faza de verificare se realizeaz un control de paritate sau CRC.
Pentru a realiza functiile prezentate, un controler DMA trebuie s contin
urmtoarele componente:
registre pentru generarea adreselor de memorie;
numrtoare pentru contorizarea cuvintelor de date transferate pe fiecare canal;
un registru de stare pentru marcarea configuratiei curente;
registre de comand pentru programarea modului de transfer;
un circuit de arbitrare pentru solutionarea cererilor multiple de acces;
circuite pentru controlul magistralei (amplificatoare de adrese, date, comenzi);
un dispozitiv de comand secvential pentru derularea ciclurilor DMA
si pentru preluarea/cedarea magistralei.
Situatiile n care este necesar acest dispozitiv de comand secvential sunt
cele n care viteza de transfer impus de echipamentul periferic este relativ mare si
CPU nu reuseste s execute instructiunile continute n ciclul de transfer n perioada
dintre dou solicitri succesive.
n cazul PC-urilor, transferul DMA se utilizeaz pentru interfata de floppy
disk si pentru transferul serial pe bloc. Un canal DMA (canalul 0) este utilizat
pentru operatia de remprosptare (refresh) a memoriei dinamice. Sunt simulate
periodic cicluri de citire a memoriei.
Referitor la primele patru canale DMA, dintre acestea canalele 0, 2 si 3
sunt rezervate pentru activitatea intern a sistemului de calcul (0 RAM refresh, 2
operatii cu floppy disk-ul si 3 operatii cu hard disk-ul). Rmne disponibil
canalul 1 pentru dispozitive periferice. Sunt disponibile nc 3 canale HDMA: 5, 6,
7, n general, canalul 4 fiind folosit pentru functionarea controlerului HDMA,
cuplat n cascad cu primul controler.
Utilizrile tipice ale canalelor DMA se pot observa n tabelul 3.9.
n momentul n care o setare DMA a fost fcut gresit (de exemplu, mai
multe dispozitive folosesc acelasi canal DMA), placa nou montat nu va mai
functiona sau sistemul se va bloca. Concluzia este c nu trebuie folosite, practic,
aceleasi canale DMA pentru dou dispozitive periferice diferite.
3.4.5.2. Canalele IRQ (I nterrupt Request)
n ceea ce priveste cel de-al doilea parametru, canalul IRQ, si acesta poate
cauza, la setri defectuoase, functionri gresite si blocri de sistem.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
166
Tabelul 3.9
Utilizrile tipice ale canalelor DMA
DMA magistral utilizare tipic alte utilizri uzuale
0 RAMrefresh
1 8/16 biti Plac de sunet
(low DMA)
Adaptoare SCSI, porturi paralele, plci de retea,
modemuri de voce
2 8/16 biti Controler
floppy disk

3 8/16 biti Liber Adaptoare SCSI, porturi paralele, plci de sunet

(low DMA), de retea, voice modem, controler HD
4 Redirectat pentru
nivelele DMA 03

5 16 biti Plac de sunet

(high DMA)
Adaptoare SCSI, plci de retea
6 16 biti Liber Plac de sunet (high DMA), plci de retea
7 16 biti Liber Plac de sunet (high DMA), plci de retea
ntreruperile hardware sunt gestionate de un cip de genul i8259. Logica
procesului de cerere de ntrerupere (Interrupt Request) const din conectarea
functional la sistem a unei extensii (cu rolul si scopul su bine definit) si
optimizarea transferurilor de date si informatii ctre/de la microprocesor
dinspre/spre acele extensii. n acest mod, se elibereaz microprocesorul de sarcina
cronofag de a urmri activitatea perifericului n cauz.
Un canal IRQ este sistemul de transmisiune folosit de componentele
sistemului pentru a semnala o cerere de intrare n actiune.
Exemplu. O plac de sunet nu va functiona oricum, ci va avea nevoie de o
comand din partea microprocesorului pentru a ndeplini sarcina trasat la un
moment dat de o cerint soft. n functie de nivelul de ntrerupere (gradul de
prioritate) alocat, controlerul de ntrerupere va stabili oportunitatea interventiei
plcii de sunet n functie de celelalte cereri de ntrerupere primite de la alte
periferice. Dac nivelul de prioritate este superior celorlalte cereri existente, placa
si va ndeplini activitatea pe baza acceptului primit de la microprocesor.
Alocarea nivelurilor de ntrerupere este prezentat n tabelul 3.10.
Functionarea unui canal IRQ este urmtoarea:
placa periferic instalat lanseaz ctre microprocesor un semnal
Interrupt Request (o cerere de ntrerupere, desemnat de un anumit
numr-cod);
imediat, microprocesorul abandoneaz temporar actiunea pe care o
ntreprinde la acel moment si transmite perifericului un mesaj de receptie,
denumit Interrupt Acknowledge, n cazul n care nivelul de prioritate al
procesului solicitant este superior celui n curs de desfsurare;
Structura unui calculator
167
Tabelul 3.10
Nivelurile IRQ i asignarea corespunztoare fiecrui dispozitiv
nivel ntrerupere utilizare
IRQ0 Ceas de sistem (nu se poate defini de ctre utilizator)
IRQ1 Tastatur
IRQ2 Al doilea controler IRQ
IRQ3 Liber (standard pentru COM2/COM4)
IRQ4 Liber (standard pentru COM1/COM3 conectarea mouse-ului serial)
IRQ5 Liber (standard pentru placa de sunet); placa de retea si LPT2 sunt
deseori setate la IRQ5, dac nu este alocat plcii de sunet
IRQ6 Floppy disk (nu se poate defini de ctre utilizator)
IRQ7 LPT1 (dac nu se foloseste un port paralel, atunci IRQ7 poate fi asignat
unui alt dispozitiv)
IRQ8 Ceas de timp real (nu se poate defini de ctre utilizator)
IRQ9 Redirectat de IRQ2 (de obicei, folosit pentru placa grafic)
IRQ10 Liber (dac placa de sunet foloseste IRQ5, atunci IRQ10 poate fi folosit
pentru placa de retea)
IRQ11 Liber (de obicei, folosit pentru controlerul SCSI)
IRQ12 Liber (de obicei, folosit pentru PS2)
IRQ13 Coprocesor matematic (nu se poate defini de ctre utilizator)
IRQ14 Controlerul IDE1 (Hard disk, CD-ROM); al doilea dispozitiv IDE de pe
acelasi cablu foloseste acelasi IRQ
IRQ15 Controlerul IDE2
sistemul de operare execut o rutin special, care are ca sarcin salvarea
strii microprocesorului (salvarea continutului registrelor curente);
se citeste din tabela vectorilor de ntrerupere (TVI) o adres la care
se afl numrul canalului de ntrerupere cerut;
prin citirea adresei din TVI, se poate da controlul rutinei-driver aflate
la adresa citit, rutin care rspunde de activitatea dispozitivului care a
emis semnalul IRQ;
rolul final al rutinei sistemului de operare este s refac starea
microprocesorului, ncrcnd registrele salvate anterior, moment din
care sistemul revine la starea si procesul desfsurate anterior
semnalului IRQ.
Cum ntr-un sistem de calcul exist mai multe componente care pot cere
simultan permisiunea microprocesorului de a intra n actiune, este foarte probabil
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
168
ca cel putin dou cereri de ntrerupere s fie lansate ctre microprocesor n acelasi
timp. De aceea, magistrala IRQ (traseul urmat de semnalele de ntrerupere la/de la
microprocesor) a fost dotat cu dou controlere de ntrerupere nseriate, fiecare
avnd opt intrri si o iesire, cel de-al doilea avnd intrarea 2 conectat la iesirea
primului, mrindu-se astfel numrul nivelurilor de ntrerupere care pot fi utilizate.
Plcilor de extensie (perifericelor) le vor fi asignate anumite numere de
ordine (coduri), prin care vor fi recunoscute de controlerul de ntrerupere si, mai
departe, de microprocesor. Corespunztor celor 28 intrri, vor rezulta 16 niveluri
(canale) de ntrerupere, multe dintre acestea fiind rezervate unor periferice
instalate, fr de care sistemul nu ar putea functiona (placa grafic canalul 9, hard
disk-ul canalul 14, tastatura canalul 1, ceasul de timp real canalul 8 etc.,
conform tabelului 3.10).
Cel mai important nivel IRQ este IRQ0, apoi urmeaz IRQ1, IRQ2/9,
IRQ10IRQ15 si IRQ3IRQ8.
Similar alegerii canalelor DMA, si pentru nivelurile de ntrerupere folosite
este valabil acelasi principiu: este necesar alocarea nivelurilor de ntrerupere
diferite pentru plci de extensie diferite, pentru a nu intra n conflict diversele cereri
simultane ale extensiilor, adresate aceluiasi nivel de ntrerupere.
Cipul 8210A asigur un nivel de prioritti pentru cererile simultane de
ntrerupere, n scopul eliminrii conflictelor. Pentru sistemele de tip XT exist opt
niveluri de prioritti (IRQ0IRQ7), iar pentru sistemele AT, 16 niveluri. Se pot
folosi si diversele canale de ntrerupere prealocate (de exemplu, IRQ5 pentru
LPT2, dac placa de sunet nu exist).
3.4.5.3. Adresa de intrare-ieire
Cel de-al treilea parametru care trebuie avut n vedere la instalarea unui
dispozitiv periferic este adresa de intrare-iesire. Microprocesoarele din seria 86 au
disponibil un spatiu de memorie special pentru stocarea adreselor de intrare-iesire,
respectiv, pentru instructiunile de transfer al informatiei dintre microprocesor si
plcile de extensie conectate. Aceast memorie este nesegmentat si poate depozita
n total 64 KB (pentru porturi de 8 biti) sau 32 KB (pentru porturi de 16 biti) de date.
Cum sectiunea de memorie pus la dispozitia unei plci de extensie pentru
transferul de date la/de la microprocesor este de dimensiune relativ mic (16 octeti),
va fi nevoie de alocarea mai multor spatii de memorie pentru ca o extensie s poat
fi cuplat n sistemul de comunicatie. Practic, aceste spatii de memorie reprezint
mici porti de memorie folosite ca punti de comunicatie, aceleasi porti fiind
folosite ntotdeauna de aceeasi plac de extensie.
Toate aceste adrese (date n sistem hexazecimal) sunt indicate n crtile
tehnice care nsotesc plcile de extensie si trebuie setate cu mare grij pentru a nu
se suprapune cu alte adrese, alocate altor dispozitive.
n acest scop, se analizeaz adresele I/O pentru toate celelalte dispozitive si
abia dup aceea se seteaz cele noi. n caz contrar, functionarea sistemului va fi
obstructionat de conflictele de comunicatie care apar la suprapunerea adreselor de
Structura unui calculator
169
intrare-iesire. Orice port este definit de o asemenea adres, care va accesa o zon de
memorie din partea inferioar a memoriei de lucru.
Referitor la dificulttile generate de setarea acestor parametri, se
mentioneaz ca solutie deosebit de avantajoas si rapid folosirea arhitecturii PCI,
care, prin intermediul setului de cipuri inteligente, permite sistemului s se
autoconfigureze, instalarea noii plci decurgnd fr probleme (plug'n'play).
Practic, dup cuplarea fizic, n slotul PCI liber urmeaz instalarea driver-ului
plcii respective (o actiune software), cu aceasta ncheindu-se dotarea sistemului.
Sistemul va recunoaste automat la pornire placa nou instalat, configurnd totodat
si canalele DMA, IRQ si adresele I/O necesare.
3.4.6. Proiectarea unui sistem I/O
Arta proiectrii unui sistem I/O const n a gsi solutia care s
ndeplineasc obiectivele de cost, dependente si varietate ale dispozitivelor, si, n
acelasi timp, s se evite scderea performantei I/O. Pentru a evita scderea
performantei, componentele trebuie s fie echilibrate ntre memoria principal si
dispozitivele I/O.
Arhitectul trebuie s plnuiasc o extindere, att n ceea ce priveste
numrul, ct si tipurile dispozitivelor I/O, astfel nct clientii s poat proiecta
reteaua I/O conform necesittilor aplicatiilor lor, asa cum rezult din figura 3.82.
De exemplu, discurile de stocare trebuie s fie dependente de limitrile care se pot
impune proiectului.
Fig. 3.82. Exemplu de organizare a unui sistem I/O.
ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
170
n continuare, sunt prezentati pasii care trebuie urmati pentru proiectarea
unui sistem I/O. Solutiile pentru fiecare pas n parte sunt dictate de cerintele
pietei, cost, performant sau de posibilitatea ndeplinirii obiectivelor.
1. enumerarea diferitelor tipuri de dispozitive I/O care se vor conecta la
sistem sau enumerarea magistralelor standard pe care le suport
sistemul;
2. enumerarea cerintelor fizice pentru fiecare dispozitiv I/O, cerintele
incluznd dimensiunea, puterea, conectorii, sloturile disponibile pe
magistral etc.;
3. luarea n calcul a costului fiecrui dispozitiv I/O, incluznd costul
controlerului necesar pentru dispozitivul respectiv;
4. luarea n calcul a fiabilittii fiecrui dispozitiv I/O, precum si a
cerintelor de memorie si de ocupare a magistralei I/O de ctre fiecare
dispozitiv I/O n parte;
Observaie: si atunci cnd CPU nu foloseste memoria, dimensiunea
memoriei principale si a magistralei I/O este limitat;
5. estimarea performantei si a disponibilittii diferitelor modalitti de
organizare a dispozitivelor I/O, pentru ca n final s se aleag cea mai
bun organizare;
6. nregistrarea cererii de acces a fiecrui dispozitiv I/O la resursele CPU:
numrul necesar de cicluri de ceas pentru instructiunile de
initializare a dispozitivului I/O;
suportarea operatiilor unui dispozitiv I/O (de exemplu, ntreruperile);
evitarea blocrii CPU cauzate de asteptarea eliberrii memoriei,
magistralei sau memoriei cache, care sunt folosite de dispozitivele I/O.