Skills

Our students and staff share an enthusiasm for their subjects, and find these areas of study profoundly
important and deeply satisfying.

Many subjects in the humanities are very popular with highly motivated students and you will meet
many fellow students equally enthusiastic about their academic discipline.

There is no final answer in scholarly inquiry in the Humanities. The student and the academic share the
task of understanding different perspectives, evaluating their strengths and weaknesses, balancing them
against other viewpoints, and constructing a well-argued case, based on a combination of evidence and
a knowledge of the insights of others.

In the Humanities you will develop skills of critical analysis, gathering evidence and evaluating
arguments. You will examine texts and other sources carefully, learning skills that can make your
interpretation precise and convincing. We will help you sharpen these skills, that will prove invaluable
lifelong, both in your private life and in your career. We will empower you to think for yourself, to learn
to work in teams with others, and to present your case in writing, in discussions and in presentations.

Parents and siblings are sometimes a bit baffled when their student declares a passionate interest in the
humanities. Why can't she pursue a practical degree like accounting or computer science? What is the
use of a dozen courses in the humanities? More basically, what are the humanities?

The humanities are the fields in which we study the meaningful ways that human beings express
themselves -- literature, philosophy, art, music, poetry -- and the modes of commentary and
interpretation we have developed to discuss those modalities. Humanist scholars concentrate their
attention on explicating the complexities, contexts, and meanings of cultural works. So literary criticism
gives us theories and language in terms of which to understand literary expressions; art history and
criticism provides such frameworks for the visual and sculptural arts; and so forth.

Traditions of literary and creative work exist everywhere in the world and throughout history, and most
would agree they add great value to human life and culture. In fact, we might say that the fields of the
humanities constitute the greater part of what we mean by "culture" -- systems of values, meanings,
and metaphors in terms of which we live our lives. Who has not had the experience of reading a great
novel or poem or hearing an opera or a theatrical performance and being profoundly changed as a
result? (Hermann Hesse's Steppenwolf stands out in this way from my own college experience.)

Much of what I've mentioned here has nothing to do with universities. Academics sometimes produce
great literature and art; but so do Bruce Springsteen, Leo Tolstoy, and George Eliot. So culture and the
academic world are distinct. Academics theorize about cultural products, but the culture creators can be
found everywhere.

So what is the value of studying the humanities in universities? How does the study of humanities
become practical in an undergraduate's education? The answer is simple. To navigate our world -- to be
successful as a leader and a contributor to the range of cooperative activities of professional life, to
function as an intelligent and compassionate citizen -- there are a number of intellectual and emotional
skills we need to have. These skills don't emerge spontaneously any more than does the skill of taking a
turbine apart. Study of the range of the humanities makes a major contribution to the young person's
development in these areas. So what are some of those skills?

First, we need to be able to recognize the complexities of the social relationships that surround us in
society and in the workplace. We need an open mind that recognizes nuance and ambiguity, and we
need to be able to sort out these complexities and make sense of them in order to act appropriately. We
need social intelligence, and literature and the arts help to cultivate it.

Second, we need to be able to analyze and reason about complicated social situations. Why do people
behave as they do? What is the relation between the public script and the hidden transcript? How do
sincerity and deception intermingle in ordinary human affairs? What are the passions that move people
to heroism and tragedy? Literature helps develop these skills through the novelist's ability to capture a
complex, fluid set of social relationships.

Third, we need to be able to empathize with other people. We need to be able to recognize that their
experiences are different from ours, and their wants and needs deserve attention. But to understand
another person's experience we need to have developed the intellectual and emotional skills that
permit us to recognize the nuances of that experience. It is only by learning to join imaginatively in the
lives and values of other people that we can gain a meaningful capacity for empathy. The experience of
literature and the arts helps greatly to cultivate strong understanding of the complex lives of others.

Finally, the analytical skills of humanist scholars who study cultural products are themselves an
important component of critical thinking. A great teacher of literature or art is able to lead the student
to ask new questions, to probe the intentions and choices of the artist, and to attempt to uncover
hidden assumptions and values. Follow T. J. Clark through his analysis of the French Impressionists and
you will never again think that these are just pretty pictures (see The Painting of Modern Life: Paris in
the Art of Manet and his Followers).

So the study of the humanities is actually of great practical importance. It helps students gain the
intellectual and emotional skills they need to understand the human realities they engage with, and it
helps them gain the empathy they will need be good parents, good friends, and good citizens.

En Sciences humaines, il est primordial dtre lafft de ce qui se passe dans la socit. Les lves sont
fortement encourags sinformer et donner leur opinion, mais surtout creuser plus loin pour
comprendre les causes et les consquences des vnements. travers ltude des thories labores
par les grands auteurs en sciences humaines, les lves dissquent les comportements humains,
analysent les enjeux mondiaux, remettent les conflits en perspective, essaient de comprendre pourquoi
les situations problmatiques apparaissent. Bref, ils observent une situation, mettent des hypothses
et btissent une argumentation solide pour la confirmer ou linfirmer.

Nu cu mult vreme n urm, nainte de remanierea guvernamental, am atras atenia asupra msurilor
n fapt antiromneti pe care Ministerul Educaiei le preconizeaz prin suprimarea practic a latinei din
nvmnt. ntre timp am aflat c situaia este mult mai grav dect mi-a fi imaginat, experii
ministerului pregtind reducerea orelor, i aa insuficiente, de limba i literatura romn i de istorie.
Asemenea msuri se justific numai n cazul n care vrem ca n viitor Romnia s fie populat de roboi,
incapabili de gndire proprie, utiliznd o limb romneasc deficitar din toate punctele de vedere, aa
cum se aude prea adesea n camerele legiuitoare i la posturile de televiziune; or, roboii sunt uor de
manipulat de ctre o oligarhie care se vrea venic; cu alte cuvinte, astfel de decizii sunt posibile doar
dac Puterea actual pstreaz ca linie directoare acel mobilizator noi muncim, nu gndim. Utilizarea
din ce n ce mai larg a testelor de tip gril la examene este i ea de prost augur: acestea pot atesta un
nivel de cunotine, nu ns capacitatea de formulare i creativitatea. Or, coala nu se limiteaz la
transmiterea i fixarea unor cunotine i la crearea unor deprinderi: ea trebuie s contribuie decisiv la
formarea gndirii i a caracterului. A diminua ponderea disciplinelor spiritului n coala romneasc va
avea efecte dezastruoase i va pune ara ntr-o grav situaie de inferioritate fa de rile civilizate ale
lumii.

Adepii unor asemenea msuri replic spunnd c nu se mai poate azi, n epoca Internetului, s
meninem programele colare din secolul XIX sau din secolul XX. Un asemenea punct de vedere este
parial legitim. Peste tot au avut loc modificri ale programelor, peste tot au disprut materii i au
aprut altele noi. Nicieri ns procesul n-a luat proporiile pe care le au n vedere specialitii
Ministerului Educaiei, Cercetrii i Tineretului de la noi. Ba, mai mult: n rile civilizate responsabilii
nvmntului se preocup s adapteze i s corecteze programele n funcie de deficienele pe care le
constat n activitatea absolvenilor, fie ei ai nvmntului preuniversitar, fie ei ai celui universitar.
Nicieri birocraii nu au arogana i puterea pe care o au n Romnia, deprinderi dobndite n aproape
jumtate de secol de comunism. Experii ministerelor nvmntului din strintate se afl ntr-un
permanent dialog cu specialitii diferitelor domenii pentru mbuntirea programelor i adaptarea lor la
cerinele epocii. nvmntul este o chestiune mult prea important, depind conjuncturile politice, i
nu poate fi apanajul unor funcionari. Din nefericire, la noi, funcionarii ministerului nu in seama de
opiniile susinute cu competen de importante personaliti ale nvmntului, culturii i tiinei
romneti sau strine.

De curnd mi-a czut ntmpltor n mn vol. XI, nr. 3 (50) din 2003 al revistei, excelente din toate
punctele de vedere, Update. Publicaie pentru educaia continu a medicilor; la pagina 152 se gsete
un articol al medicului David Brooks din Manchester intitulat Ar trebui artele introduse n programele
analitice ale colilor medicale? Medicul englez pune ca motto urmtorul citat din Alexandre Dumas
(tatl): Cum pot oare copiii s fie att de inteligeni, iar adulii att de stupizi? Probabil c este vina
educaiei. David Brooks constat c la absolvirea facultii, medicii sunt incapabili s i neleag pe
deplin pacienii i s se adapteze comportamentului acestora, n special din punctul de vedere al
rezolvrii problemelor clinice i al organizrii unei consultaii. tim foarte multe despre tiin, i prea
puin despre oameni. ... Este oare cauza principal a acestei situaii faptul c expresia educaie
medical reprezint, de fapt, un termen impropriu? Poate c practicarea medicinei nu ar trebui
descris ca o profesie (care necesit educaie), ci, mai degrab, ca meserie (pentru care suntem instruii,
i nu educai). Educaia reprezint o premis obligatorie pentru nelegerea oamenilor i a
comportamentului lor n timpul bolii, iar acestea necesit cunotine de baz despre art (s.n.). Dar ce
este arta? Evident, termenul include literatura, teatrul, artele vizuale i dansul. Dar, n aceeai msur,
se refer i la limb, istorie, filozofie, studiile media i sociologie. Cnd ar trebui toate acestea studiate?
Unele dintre ele - nc din liceu. n colile cu profil medical ar fi necesar ca, nainte de nceperea
cursurilor clinice, s existe un semestru dedicat studiului artelor, de preferin examinabil. ... Din
fericire, schimbrile n domeniu sunt evidente. Aproximativ 30% dintre facultile de medicin din
Statele Unite au n programele analitice i unele cursuri de literatur, iar Jane McNaughton, de la
Durham University, afirm c modulele facultative de studii speciale s-au bucurat de un succes deosebit
n rndul studenilor.

Aadar un medic englez atrage atenia asupra importanei pe care o au disciplinele spiritului pentru
formarea unui medic i consider necesar ca nvmntul medical s fie completat cu cursuri din
domeniul artelor! Ce prere au experii ministerului nostru? Nu este cazul s redm, pn nu este prea
trziu, ponderea normal umanisticii n nvmntul preuniversitar pentru a forma tineri cu o cultur
general solid care s le dea posibilitatea de a deveni specialiti cu un larg orizont, competitivi n cel
mai nalt grad n plan internaional? Dup ce vom restabili aceste discipline n coal va fi necesar o
discuie serioas cu specialitii diferitelor domenii pentru a stabili dac i n ce msur studiile de
specialitate trebuie completate cu prelegeri de cultur general n Universiti. O dezbatere public este
absolut necesar.

Guvernarea 1996-2000 nu a fost la nlimea ateptrilor, deoarece n-a reuit s dea lovitura decisiv
sistemului instaurat n Romnia dup al doilea rzboi mondial. Dar, guvernarea a realizat reforme
importante n multe domenii. Un asemenea domeniu a fost nvmntul unde s-a nregistrat un progres
important apreciat de instituiile competente ale Uniunii Europene. Din nefericire, dup alegerile din
2000, n loc ca reforma s fie mbuntit i dus mai departe, preocuparea principal a ministerului a
fost demolarea msurilor luate de ministrul Andrei Marga. n scurt vreme a nceput operaia de
pesederizare a nvmntului, prin inadmisibile ingerine ale factorului politic n viaa colii romneti,
manualele alternative sunt pe cale de dispariie, programele colare i sistemele de examinare, date
peste cap etc. Iar toate aceste msuri retrograde au fost susinute nu cu argumente - de altminteri nici
nu exist argumente pentru ele -, ci cu sofisme puerile. Instituiile publice ar trebui s constituie repere
de discuii purtate cu seriozitate, nu fabrici de justificri stupide pentru hotrri dezastruoase.

S ne reamintim c europenizarea Romniei s-a realizat n primul rnd prin aezarea nvmntului pe
principii europene. Titulari de mare prestigiu, cum au fost Titu Maiorescu, Spiru Haret, P.P. Negulescu,
Ion Petrovici i alii, au asigurat realizarea cadrului necesar unei activiti care n acest domeniu se afla la
nivelul Franei, Germaniei, Angliei, Italiei etc. Oricine poate constata cu uurin ce nivel atinsese coala
romneasc n perioada interbelic, ce activitate cultural i tiinific se desfura n liceele Romniei.
Dasclii se bucurau de un binemeritat prestigiu n societate. A fi profesor la un liceu cu reputaie, i nu
erau puine n ar, era un titlu de glorie. Majoritatea profesorilor universitari i-au nceput cariera ca
profesori de liceu; de altminteri, Iorga socotea c nu poate fi un bun titular de catedr universitar
cineva care n-a trecut prin nvmntul preuniversitar. Nu este cazul s revenim la mentalitatea,
seriozitatea i competena care dominau n coala romneasc pn la invazia sovietic?

n faa actualului titular al portofoliului nvmntului se afl o misiune foarte grea. n scurt vreme se
va vedea dac el are fora s sustrag nvmntul romnesc politicului i birocratismului i s-l reaeze
pe coordonate europene. Pentru aceasta, revenirea, sigur cu coreciile pe care experiena le impune, la
reformele introduse de Andrei Marga este un imperativ. De altminteri, ministrul Alexandru Athanasiu
este el nsui profesor al Facultii de Drept, Universitatea din Bucureti, cu alte cuvinte un umanist
contient de importana disciplinelor spiritului n formarea personalitii. n ceea ce privete reforma
declanat de Andrei Marga, la timpul ei actualul titular al portofoliului a apreciat-o i sprijinit-o n
calitate de coleg de cabinet al profesorului clujean. S sperm c desemnarea sa, adic a unei persoane
care cunoate bine reforma realizat n precedenta guvernare, are semnificaia relurii procesului de
restructurare n spirit european a nvmntului, proces abandonat dup alegerile din 2000.

nvmntul este un domeniu de care depinde evoluia naiunii pe timp de generaii. Erori n domeniul
economic au efecte dureroase, dar pot fi corectate; n schimb, perturbarea nvmntului, cum este
diminuarea grav a disciplinelor umaniste, amputeaz grav ara n toate domeniile, pe termen lung.
Trebuie s ne plecm fruntea n faa dasclilor din toate treptele de nvmnt i din toate colile i s
le asigurm prestigiul i cadrul n care s se poat desfura pentru a crea competenele i caracterele
de care ara are nevoie.

STATUTUL DISCIPLINELOR SOCIO-UMANE

"Educatia consta ntr-o socializare

metodica a tinerei generatii"

Emile Durkheim

Activitatea scolara a elevilor este orientata, n mod esential, spre asimilarea constienta a valorilor
culturii si civilizatiei, dar si spre formarea unor abilitati si atitudini pe care scoala, raspunznd cerintelor
sociale, le considera necesare pregatirii viitorilor cetateni. nvatamntul este un instrument de politica
sociala menit sa asigure pregatirea profesionala, integrarea sociala si un anumit standard cultural al
indivizilor. Sub acest aspect, el se prezinta ca un proces complex de dezvoltare libera, integrala si
armonioasa a personalitatii umane autonome si creative, conform unui ideal educational care,ca
proiectie.sintetizeaza dimensiuni socio-culturale si psiho-pedagogice.

Cu ct este mai sustinuta pregatirea individului n vederea integrarii n structurile sociale, cu att este
mai mare contributia sa la buna functionare si progresul societatii si, 414f55e implicit, recompensa
primita. De aceea:

"Este necesar sa-i nvatam pe elevi comportamentele, modalitatile de a gndi si actiona, care au o
valoare n societatea noastra si ajuta individul sa devina un adevarat membru al ei"10

In scoala sunt comunicate elevilor cunostinte, uzante sociale si morale, n scopul formarii lor
armonioase, ajutndu-i sa se pregateasca nu numai pentru exercitarea unei profesii, ci si pentru viata n
cadrul comunitatii. Reusita actiunilor instructiv-educative conditioneaza reu-srta sociala si profesionala a
indivizilor.

10

Gilbert de Landsheere: Definirea obieaiveior educatiei, Editura Didactica P Pedagogica, Bucuresti, 1979,
p. 34.

27

Sistemul de nvatamnt vine n ntmpinarea nevoii pe care o are societatea de a dispune de cetateni
instruiti, printr-un program de dezvoltare menit sa asigure formarea capacitatii de a actiona cu
competenta si responsabilitate pentru realizarea intereselor proprii si ale comunitatii. D'Hainaut11
distinge sase cadre de viata ce trebuie avute n vedere n elaborarea unui profil de formare a individului:

1. Viata particulara si familiala; .

2. Viata sociala;

3. Viata politica;

4. Viata profesionala;

5. Viata culturala;

6. Activitatile din timpul liber.

OMUL

o. ST

Cum?

EDUCAIE

MEDIUL


Natural



Cunostinte

Credinte

Morala

Obiceiuri Institutii

Legi Tehnici Politica

Economie Arte



CULTURA

^Social

Integrat ntr-un mediu socio-economic si cultural, sistemul de nvatamnt este privit ca un "serviciu
social", ce are de ndeplinit functii complexe si deosebit de importante. Conditionat de acest mediu n
care functioneaza, el va cauta, prin programele pe care le initiaza, sa-1 pregateasca pe elev pentru o
anumita activitate, sa-1 formeze ca cetatean si sa-i dezvolte latura spirituala a vietii. Andre Page12
stabileste trei finalitati ale educatiei:

L. D'Hainaut: Programe de nvatamnt si educatie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. 1981, p.
129. 12 Andre Page: L'economie de l'education, P.U.F., Paris, 1971.

28

1. Culturala: formarea omului instruit, prin asimilarea culturii;

2. Sociala: nsusirea unui comportament care sa-1 ajute pe in-

divid sa-si joace rolul social;

3. Economica: formarea omului pentru viata profesionala.

La realizarea acestor deziderate culturale si social-economice, disciplinele socio-umane si aduc din plin
contributia.

Initierea n cultura si dobndirea instrumentelor culturale (judecata critica, reflectie, apreciere,
distinctie), descoperirea spiritualitatii si a valentelor ei, i ajuta pe elevi sa-si nnobileze spiritul, sa-si
formeze o constiinta axiologica indispensabila aspiratiei si disponibilitatii pentru valori si valorizare.
Educatia n spiritul exigentelor vietii sociale moderne presupune asimilarea valorilor culturale, ca o
necesitate vitala pentru individ, pentru progresul lui si al societatii n care traieste.

Numai n masura n care educatia l sensibilizeaza pe individ pentru valorile spirituale, putem spune ca
acesta este pe cale de a ajunge la statutul de personalitate demna si autonoma. Viata spirituala a unei
societati se manifesta prin stiinta, literatura, arta, filosofie etc. Personalitatea unui individ nu se poate
forma dect n armonie cu valorile pe care aceste domenii le promoveaza. nsusirea valorilor culturale
conduce la formarea de sine, ca individualitate nsufletita de continuturi spirituale:

"Educatia este, n ultima instanta, un act de cultura, de ridicare a individului de la starea de natura la
starea de cultura"13

Educatia prin cultura constituie calea si conditia fundamentala a afirmarii si mplinirii umane. Prin
practici didactice cuvenite, scoala pune n valoare latura spirituala a vietii, facilitnd procesul devenirii
umane n conformitate cu idealul social si educational existent. Introducerea n cultura, inclusiv prin
intermediul disciplinelor socio-umane, urmareste educarea individului pentru umanitate. La stadiul de
om cultivat, considera Gaston Mialaret14, se ajunge prin patru cicluri de Progres, esentiale n
structurarea personalitatii:

Dumitru Salade: Educatie si personalitate, Casa Cartii de stiinta, Cluj-Na-l4 Poca, 1995, p. 24.

Gaston Mialaret: Introducere n pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, p. 53-58.

29

1. nsusirea instrumentelor de baza, pe care se cladesc deprinderile

superioare;

2. Folosirea cunostintelor si instrumentelor culturale dobndite pen-

tru a exploata alte orizonturi spirituale;

3. Stabilirea de relatii, analogii, distinctii, sintetizarea cunostintelor

dobndite, realizarea unei reflectii filosofice;

4. Descoperirea de noi teritorii de investigatie, dobndirea de noi

cunostinte, stabilirea de metodologii inedite etc.

ntregul proces instructiv-educativ trebuie astfel conceput si realizat nct tinerii sa ajunga la capacitatea
de a desfasura o activitate profesionala si de a se integra n societate. n cadrul acestuia, educatia prin
cultura este deosebit de complexa, multidimensionala si polivalenta. Cultura ofera indivizilor un
ndrumar indispensabil n toate mprejurarile vietii. Valorile nsusite se situeaza ntr-un orizont al
trebuintelor individuale si sociale, manifestndu-se prin atitudini si modele de comportament, inclusiv n
activitatea profesionala:

"Orice atitudine teoretica sau practica este dependenta de o pozitie de baza a individului n fata lumii,
de o conceptie despre lume si viata,de o fihsofie. "15

Valorile culturale inserate la nivelul subiectivitatii umane au o valoare orientativa pentru individ, ele stau
la baza unor modele comportamentale siactionale impuse de interactiunea sociala. Socializarea
individului se realizeaza prin transmiterea experientei sociale, a modalitatilor de raportare
interpersonala. a culturii si sistemului de valori, de la o generatie la alta:

"Fara cultura n-ar putea sa existe nici sisteme sociale de tip uman, nici posibilitatea noilor membri de a
se adapta la ele"^

Sistemul social este o configuratie de modele culturale, care furnizeaza indivizilor tehnici de viata n
grup, de interactiune si integrare sociala, conform unor asteptari sau cerinte indispensabile convietuirii

15 Constantin Nariy: Pedagogie generala, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1996, p. 87. ^ Ralph Linton: Fundamentul cultural al personalitatii, Editura stiintifica,

Bucuresti, 1968, p. 63.

30

n societate. Modul n care o persoana reactioneaza, ntr-o situatie data, depinde de educatia pe care a
primit-o, de deprinderile formate, care o ajuta sa-si joace rolul social.

Profesia constituie si ea o cale de mplinire a personalitatii umane. Cultura generala reprezinta nsa baza
pregatirii profesionale si o parte din ea se regaseste si se afirma n fiecare specializare. Autonomia si
competenta axiologica sunt necesare pentru ntelegerea, ncorporarea si utilizarea cuceririlor stiintei si
tehnicii. Educatia pentru stiinta trebuie racordata la un sistem axiologic, avndu-se n vedere nu numai
transmiterea stiintei, ci si conotatiile sale axiologice, care o semnifica si i reliefeaza valentele*7. Cultura
generala are un rol major n formarea personalitatii elevilor, carora sistemul de nvatamnt trebuie sa le
ofere spre studiu discipline care sa acopere domenii importante ale culturii. Pregatirea stiintifico-tehnica
si cea de cultura generala sunt complementare si mpreuna sunt menite sa mbogateasca personalitatea
elevilor, asigurnd reusita lor sociala. Edgar Faure18 considera ca n orice actiune educativa trebuie pus
accentul pe:

1. O conceptie comuna calificata drept "umanism stiintific", deoarece plaseaza n centrul preocuparilor
omul si dezideratele desavrsirii sale; 2.0 conceptie stiintifica, n conditiile n care continutul
umanismului

este definit si mbogatit prin tot ceea ce stiinta aduce nou; 3. Tehnologie, n masura n care tinerii se
pregatesc pentru o anumita profesie.

Expansiunea crescnda a stiintei si tehnicii n cadrul culturii si civilizatiei contemporane este nsotita de o
extensiune fara precedent a educatiei stiintifico-tehnice, aceasta devenind axul principal al formarii
generatiilor tinere. Continutul nvatarii n scoala a cunoscut schimbari radicale. In programele scolare,
din ratiuni practic-utilitare, S6 confera prioritate unor discipline n defavoarea altora, chiar daca
valentele lor educative si sociale nu justifica acest lucru. Difuzarea stiintelor pozitive si a tehnologiilor, ca
mijloc care asigura atingerea obiec-

17

Constantin Cucos: Pedagogie si axiologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 19 -dgar Faure:
1974, p. 27.

18 Bucuresti, 1995, p. 58. Edgar Faure: A nvata sa fii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

31

tivelor materiale ale existentei sociale, se realizeaza conform unei conceptii utilitariste nguste, ce
neglijeaza celelalte dimensiuni ale existentei. Se pierde din vedere faptul ca educatia intelectuala
constituie fundamentul realizarii la un nivel ridicat de performanta a educatiei profesionale:

"...nu este suficient sa ridicam nivelul de calificare al producatorilor, fiecare trebuie ajutat sa devina un
agent constient al dezvoltarii, un consumator luminat, datorita cunoasterii reale a legilor, mecanismelor
si angrenajelor vietii economice"19

Programele de educatie mai vechi, ca si cele mai noi, au neglijat acea educatie care da individului
constiinta locului sau n societate, ajutndu-1 sa nteleaga ca poate si trebuie sa participe la viata
colectivitatii.

Disciplinele socio-umane au un rol esential n dezvoltarea personalitatii elevilor, contribuind la formarea
capacitatii de a valoriza realitatile din jur, consolidarea constiintei de sine, afirmarea unor atitudini
pozitive fata de valorile fundamentale, institutii,societate etc. Fiecare dintre ele si aduce contributia la
instruirea generatiilor viitoare, de aceea se cuvine sa li se acorde ponderea cuvenita n programele
scolare. Domeniul stiintelor socio-umane a fost si continua sa fie considerat ca avnd o importanta
secundara, cu toate ca studiul sau are multiple valente formative. scoala cade prada formalismului si
tehnicilor, cu toate ca oamenii nu pot fi pregatiti ca "roboti mecanici" sau ca fiinte pasive. Ei trebuie sa
posede calitati cu adevarat umane, ce nu se pot naste dect prin impactul cu cultura si deci, implicit, cu
acele discipline pe care le numim socio-umane (Constantin Cucos). Renvierea interesului pentru aceste
discipline, pentru scopurile intelectuale ale nvatamntului, manifestat n ultimul timp, este un fapt
mbucurator. Lumea contemporana nu poate fi redusa la civilizatia stiintifico-tehnica, ea nu poate fi
despartita sau saracita de mediul cultural care a generat-o si ntretinut-o. De aceea:

19 Edgar Faure: A nvata sa fii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974, p. 27.

32

".. .programa de nvatamnt trebuie sa fie ntocmita pe baza problemelor principale, principiilor si
valorilor pe care societatea le considera demne de a constitui continua preocupare a membrilor ei"20

A exclude din studiu sau a minimaliza ca importanta ceea ce unii considera, n mod subiectiv si lipsit de
temei, ca fiind "nestiintific" poate nsemna eliminarea din pregatirea elevilor a ceea ce este esential
pentru personalitatea lor.

Ne putem ntreba: de ce trebuie sa studieze elevii aceste discipline? nvatarea lor este pedagogic
motivata? Ponderea pe care o au n cadrul curriculum-ului este corespunzatoare interesului elevilor si
valentelor lor formative? Prezenta disciplinelor socio-umane n planul de nvatamnt este impusa de
idealul educational urmarit, ce exprima, n esenta sa, modelul de personalitate pe care scoala este
chemata sa-1 formeze. Ideea dezvoltarii armonioase a omului (Kalokagathia), att de draga vechilor
greci, este nca actuala n scoala moderna, insistndu-se pe recunoasterea individualitatii umane, a
libertatii si demnitatii sale. Adolescenta este vrsta cnd ncep sa se manifeste interesele abstracte
complexe, vrsta pregatirii pentru viata sociala. Disciplinele socio-umane au menirea de a veni n
ntmpinarea preocuparilor elevilor privind omul si societatea.

Raportarea la individ si societate instituie cadrele de referinta n care se nscriu disciplinele socio-umane.
Cunoasterea principalelor dimensiuni conceptuale si tematice ale reflectiei asupra omului si societatii
asigura nsusirea ideilor necesare formarii culturii umaniste. Un astfel de demers conduce la o valorizare
n care regasim omul si lumea sa. Articularea interdisciplinara a stiintelor socio-umane ofera elevilor
posibilitatea ntelegerii n profunzime a realitatii si, 414f55e implicit, posibilitatea unei actiunieficiente
asupra ei. Existenta individuala si sociala a omului suscita o explicatie adecvata pentru a fi nteleasa,
interferentele realizate cu celelalte creatii spirituale, cu alte zone ale activitatii umane, dovedin-du-se
deosebit de benefice, din perspectiva formarii personalitatii elevilor.

20

Jerome S. Bruner: Procesul educatiei inteleauale, Editura stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 75.

33

Studierea disciplinelor socio-umane are, deopotriva, un caracter informativ si formativ, n concordanta
cu particularitatile si tendintele fundamentale de progres ale vietii spirituale. Aportul pe care acestea l
aduc la formarea si dezvoltarea personalitatii elevilor este usor de sesizat pornind de la obiectivele
generale specifice, explicitate n programele scolare. nsusirea unui sistem de cunostinte cu privire la
functionarea logica a gndirii, mecanismele psihice, legile dezvoltarii individuale si social-economice,
natura raporturilor cu ceilalti, formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati si atitudini n fata
existentei, i permit elevului sa-si construiasca o imagine de ansamblu asupra lumii si sa poata raspunde
cerintelor fundamentale ale existentei si integrarii sale sociale. El va fi pregatit sa gndeasca liber si
creativ, sa poata sustine comunicarea interumana, sa manifeste capacitati de analiza si apreciere a
propriului comportament si al semenilor sai. Cultivarea respectului fata de valorile umane, libertate,
democratie, institutii sociale l va ajuta pe elev sa se integreze n societate ca personalitate distincta,
capabil de opinii proprii, dialog, comportament dezirabil, actiune. Formarea si dezvoltarea capacitatilor
intelectuale, a functiilor cognitive si instrumentale, a schemelor asimilatorii si structurilor operatorii
asigura nsusirea unor valori care reprezinta, la nivelul individului, cultura sa generala. Pe acest fond se
grefeaza cunostintele de specialitate sau ceea ce numim cultura de specialitate.

Noul Curriculum contine planuri-cadru, diferentiate pe profiluri si specializari concepute n asa fel nct
sa asigure elevilor posibilitatea formarii unei personalitati active si creative. nvatamntul mediu este
structurat si functioneaza pe mai multe profile: teoretic(umanist si realist), informatic, tehnic, economic,
artistic etc, scopurile generale urmarite fiind:

- mbogatirea si aprofundarea cunostintelor de specialitate si de cultura generala;

- competenta axiologica;

- dezvoltarea capacitatilor intelectuale;

- formarea profilului moral-civic;

- conturarea unor dimensiuni practice ale cunostintelor dobndite. Disciplinele de studiu vehiculeaza
cunostinte care faciliteaza

dezvoltarea multilaterala a personalitatii elevilor, prin asigurarea unor

34

p'' adecvate, a unui echilibru ntre cele doua categorii: de cultura qenerala si de specialitate. Aceste
proportii se prezinta diferentiat de la un profil la altul.

Este necesar ca nvatamntul liceal sa ofere elevilor cunostintele cuprinse n conceptul de "cultura
generala", precum si competentele care permit orientarea si insertia activa n mediul social. De aceea,
planul de nvatamnt urmareste sa asigure atingerea de catre elev a unui qrad suficient de
autocunoastere si posibilitatea compatibilizarii intereselor personale de formare cu oferta scolii si cu
evolutiile previzibile ale mediului social21. Una din principalele noutati aduse de actualul curriculum
consta n introducerea disciplinelor optionale n cadrul modulelor de studiu, ceea ce i ajuta pe elevi sa-si
manifeste preferintele si nclinatiile, sa aleaga ntre diverse alternative n spiritul principiului selectiv-
vocational, asumndu-si consecintele deciziilor luate.

Orice plan de nvatamnt este conceput astfel nct sa exprime modul n care vor fi convertite valorile
culturale n sarcini educative, la nivelul diferitelor discipline de studiu. Contrar dorintei de reforma si
modernizare a nvatamntului din tara noastra, ponderea disciplinelor socio-umane continua sa fie
redusa, ceea ce nu poate asigura o diversificare a pregatirii, n acord cu nevoile reale ale timpului si
exigentele societatii. Cu att mai mult cu ct prin studierea acestor discipline nu se urmareste numai
structurarea unui sistem axiologic propriu si cultivarea unor capacitati ale elevului, ci si formarea si
consolidarea atitudinilor de ntelegere si toleranta n perspectiva vietii active, adaptarea la schimbarile
sociale, disponibilitati de initiativa si participare responsabila la actiuni ntr-o societate democratica.

21

Ordinul nr. 3207/3.02.1999 al Ministerului Educatiei Nationale cu privire la aplicarea noilor planuri-cadru
pentru nvatamntul primar, gimnazial si liceal, ncepnd cu anul scolar 1999-2000.

35

Bibliografie

1. Antonesei,Liviu: Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura

Polirom, Iasi, 1996.

2. Bruner, Jerome S.: Procesul educatiei intelectuale, Editura stiintifica,

Bucuresti, 1970.

3. Cucos, Constantin: Pedagogie si axiologie, Editura Didactica si Pedago-

gica, Bucuresti, 1995.

4. D'Hainaut, L.: Programe de nvatamnt si educatie, Editura Didactica

si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

5. Faure, Edgar: A nvata safii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

1974.

6. Landsheere.Gilbert de, Landsheere, Vivian de: Definirea obiectivelor

educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.

7. Linton, Ralph: Fundamentul cultural al personalitatii, Editura stiintifica,

Bucuresti, 1968.

8. Mialaret, Gaston: Introducere n pedagogie, Editura Didactica si Peda-

gogica, Bucuresti, 1981.

9. Narly, Constantin: Pedagogie generala, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1996.

10. Page, Andre: L'economie de l'education, P.U.F. , Paris, 1971.

11. Salade, Dumitru: Educatie si personalitate, Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 1995.