Adevrul

Adevrul este un concept

general uman, care poate fi
determinat numai la nivelul
contiinei umane. Omul
caut aceast valoare cu un
anumit scop, dar care este
acesta?
Valoarea adevrului este privit prin intermediul valorii
cunoaterii, care de cele mai multe ori l conduce pe acesta
spre calea fericirii, dac nu pe cea a celei absolute, cel puin pe
calea unei fericiri pariale.
Adevrul nu poate avea o definiie fix, universal valabil,
deoarece de la un anumit punct acesta este subiectiv, n
sensul c fiecare l concepe/filtreaz prin prisma fondului
su aperceptiv, prin prisma contiinei sale; din aceast
perspectiv, adevrul pentru unii, poate reprezenta mult
pentru unii, puin sau nimic pentru alii. De aceea cnd se
vorbete de adevr se iau n calcul i stadiile dezvoltrii
psihicului uman, acesta avnd un rol fundamental n
prelucrarea informaiilor i dirijarea lor nspre o cunoatere
ct mai eficient a adevrului
O dat cu trecerea timpului, sfera adevrului s-a lrgit, n prezent
putndu-se vorbi despre adevrul tiinific, care nu poate fi
combtut, efectele sale fiind tangibile. Viaa cotidian, tehnologia,
ns, au limitat adevrul la un nivel mrginit, n care se reflect
doar lipsa de implicare ntr-un stadiu de dezvoltare superior a
omului, termenul fiind folosit de multe ori doar pentru a reflecta
stri de fapt i trectoare, pe cnd problematica adevrului este
mult mai complex.
nc din prima treapt a evoluiei sale, omul a fost pus n faa unui adevr
relevat prin simuri, fiind capabil s surprind realitatea din jurul su,
crendu-i o imagine a mediului nconjurtor, avnd posibilitatea s
discerne ntre ce e real i ce nu. Pe de alt parte, pe lng capacitile
senzoriale, a existat i o dezvoltare a raiunii umane, latur definitorie
pentru om, ca fiin inteligent i component central a universului
filosofiei. ntre cele dou a existat o interdependen, simurile, limitate n
esen, oferind o baz adevrului, fundamentat pe raiune, la rndul ei
nelimitat. Aceasta din urm l face pe om s i schieze propriul adevr i
s l individualizeze.
Avnd, deci, implementat n contiin
mecanismul adevrului, ine numai de noi
cum l folosim i n ce scopuri,
responsabilitatea pe care ne-o confer fiind
una mare, cci la un moment dat, adevrul
nu ne va mai privi pe noi, ci pe toi cei din
jurul nostru. Astfel, se poate vorbi i de o
latur altruist a acestuia, pentru c, folosit
n scopuri egocentriste, adevrul nu ar mai
putea fi mprtit i am deveni proprii
notri prizonieri, nchii n petera propriei
noastre cunoateri.