BINE AI VENIT PRIMĂVARĂ!

Georgeta Ursu

De-o vreme încoace un gând mă frământă.

Ce-o fi în natură de-atât se agită!?
Acum este soare, peste-o clipă sau două
Vin norii grămadă, şi ninge şi plouă.

Apoi vântul suflă aprig pe stradă.

Spre cer se ridică vârtej de zăpadă.
Copacii se-ndoaie, se iau chiar la trântă,
Şi dintr-odată iarna-i înfrântă.

Dar gândul năstruşnic în minte-mi revine,

O fi ce-mi doresc, o fi cum se spune!?
Ca Dochia, baba, cojoacele-şi scoate
Şi vrea să le scuture bine pe toate?
 Cu ciudă s-agaţă de-un nor rătăcit
Doar, doar izbuteşte să mai rămână un pic.
Soarele palid printre nori loc îşi face,
Aruncă săgeţi pe-ale babei cojoace.
Topeşte zăpada, izvorul dezgheaţă,
Ferestrele casei au lacrimi pe faţă.
Ţurţurii mari de la streaşina mea,
Au plâns zi şi noapte, cine-i mai vrea!?
Mi-am pus mărţisorul la piept, cum se cuvine,
Sania-n pod am ascuns-o, iar de patine
Până la anul nu vreau să mai ştiu…
S-aude un clinchet zglobiu…

Pâraiele murmură, izvorul şopteşte,

Soarele e mai putenic, chiar încălzeşte,
Firav şi gingaş, dar plin de-avânt
Îşi leagănă cupa ghiocelul plăpând.
Îndeamnă şi cheamă natura la viaţă,
Tot câmpul se-mbracă încet în verdeaţă
Copacii cei falnici, cu ramuri golaşe,
Încearcă şi ei acum, să se-mbrace

.
Aşa s-a căznit toată luna lui Marte
Să-nfrunte capriciile iernii, pe toate;
Un nor rătăcit, un viscol stingher,
O ceaţă mai deasă, bruma cazută din cer.
 Încetul cu-ncetul au trecut peste noi,
Nori plumburii, vânt puternic şi ploi.
Ciripesc păsărele, tânguiesc după soare,
În grădini ici şi colo, răsare o floare.
Aprilie-i tot cam dificil,
S-alintă mereu ca un copil.
Ba-i zi cu soare, ba-i înnorat,
Nici el nu ştie, s-a încurcat.
Atâtea schimbări în natură s-aducă!?
S-a hotărât, i-a venit dor de ducă.
Mai bine să vină florar, luna Mai,
Căci are cu el tot ce vrei; un alai
De fluturi, de flori, de raze-aurii,
De păsări voioase, şi ce de copii,
Aleargă acum prin poieni, pe câmpii.
Iar mugurii mari, rotunjori,
S-au transformat în ghirlande de flori.
Apoi să vedeţi, altă minune;
Pe crengi stau acum toţi bănuţii din lume,
Comoara ce creşte-n păduri şi grădină
Cu soare, cu ploaie şi multă lumină.
Acum m-am convins, n-am nici o-ndoială.
S-a-ntors iar la noi zâna mea, Primăvară.
Tot blândă şi bună, tot caldă, duioasă!
De unde au fost călătoare, se-ntorc iar acasă
Şi raţe şi gâşte, şi cuci, rândunele,
Cocoare şi berze, prepeliţi, turturele,
Înving drumul lung şi ploi şi furtună,
Împreună să fim aici, în ţara străbună.
Lângă fereastră, un piţigoi jucăuş
Cântă de zor fără arcuş.
Albinele-n grabă încep simfonia,
Imnuri înalţă la cer ciocârlia.
Natura întreagă freamătă-n cor;
Bine-ai venit Primăvară, de tine mi-e dor!