BULGARELE DE PAMANT

SCENA 1
STRAJERUL: - Porunca da imparatul, ca fiecine, de neam domnesc ori neam
marunt, doreste sa-I pricinuiasca domnitei preabolnave o bucurie, sa se
infatiseze chiar acum, pe data, la castel! Cu dar de prêt sau dar neinsemnat,
menit sa bucure domnita, binevenit va fi pe data la castel! Iar imparatul
preaslavit se prinde sa-l rasplateasca imparateste.

SCENA 2
PRINTESA DE APA: - Sunt PRINTESA DE APA. Vin de pe mari, din
imparatiile-ascunse. I-am adus craiesei un dar cum inca nu a vazut. Iata-l!
IMPARATUL: - Ce-i asta? Vederea-mi raneste.
PRINTESA DE APA: - E o oglinda, slavite imparate, cioplita intr-o scoica
uriasa de valul cel ascuns al marii. M-am gandit, ca de s-ar privi in ea,
printesa se va bucura nespus si bucuria asta o s-o faca sanatoasa.Acesta-i
darul meu, slavite imparate! Si-acum, de vrea printesa sa-l primeasca…
IMPARATUL: - Darul tau e minunat,insa ma tem ca vine cam tarziu…
PRINTESA DE APA: - Scoica oglinda i-o las in dar printesei. De va afla-ntr-o
zi ce-nseamna bucuria, chipul frumos,dar vesel, sa-l vada-n zori. Ramaneti
toti cu bine! Printesa, sanatate!

SCENA 3

IMPARATUL: -Ce vant ciudat!

PRINTUL DE VANT: - Nu va temeti, imparate…Sunt PRINTUL DE
VANT…M -am pornit din varful muntelui la vestea ca domnita e bolnava…
IMPARATUL:- Si i-ai adus un dar de bucurie?
PRINTUL DE VANT: - E-un dar umil, pe care l-am cioplit chiar eu, tot
suierand in piatra stravezie…Un fluier.
IMPARATUL: - Un fluier?
PRINTUL DE VANT: - Da,priveste ,imparate.
IMPARATUL:- Doamne, cat e de frumos! Stii sa canti la el?
PRINTUL DE VANT: - Fireste.
IMPARATUL: - O, nici n-a tresarit, de parca nici nu mai aude.
PRINTUL DE VANT: - Slavite imparate! Din suflet crede-ma, imi pare rau ca
darul meu nu a putut s-o vindece si sa-i aduca bucurie.Oricum, i-l las si ii
urez sa se insanatoseasca grabnic.
IMPARATUL: - Iti multumesc din inima, preabunule Omule de Vant. Te du
cu bine!

1
SCENA 4

IMPARATUL: - Ei,se lasa seara, nadejdea mea se stinge.Ce liniste adanca!

Se-ntoarce oare, PRINTESA DE AER?
PRINTESA DE CAMP: -Sunt eu…Apele-mi spun PRINTESA DE CAMP.
Am auzit de boala printesei… Lasati-ma s-o mangai pe obraz. Palmele mele
miros a ploi si a ape de prin alte parti. Si a ceva uitat de bolnava printesa.I-am
adus in dar ceva necunoscut in Tara de Piatra.
IMPARATUL:- Ceva necunoscut?
PRINTESA DE CAMP: - Printesa, nu mai plange! Priveste-ma o clipa, sunt
PRINTESA DE CAMP. Vin de departe, din tara in care te-ai nascut.Tu ai
uitat-o. E o tara verde,cu paduri si pajisti…Voi, din Tara Pietrei, nu stiti ce
inseamna fosnetul padurii sau mireasma florilor.Printesa, iata darul meu din
tara de departe…
IMPARATUL: -Ce e? O pulbere cam groasa si umeda…
PRINTESA DE CAMP:- Darul asta-i datator de viata. E tot ca apa vie de la
voi.Dar el hraneste deopotriva si oamenii, si iarba, si copacii, si florile…
Acesta-i darul meu,printesa…un bulgar de pamant.
PRINTESA: - Iti multumesc,Printesa de Camp. Nu stiu de ce, dar simt ca
viata mea se-ntoarce.Si-o navala calda in mine simt cum curge. Voi poate-i
spuneti bucurie.
PRINTESA DE CAMP: -Stropeste –l des cu apa si vei vedea cum,peste-o zi
sau doua, se vor ivi fire de iarba.
PRINTESA: - Iarba…
PRINTESA DE CAMP: -Si-apoi, cu-ncetul, flori.
PRINTESA: - Flori…
PRINTESA DE CAMP: -Florile presimt padurea.
PRINTESA: -Da, da, iti multumesc, Printesa de Camp, poate-ntr-o zi ajung s-
aud padurile fosnind.
PRINTESA DE CAMP: -Din inima-ti doresc,Printesa, sa le auzi, si Tara ta de
Piatra sa o prefaci intr-o livada fara seaman.Si sa domnesti, imparateasa, nu
peste pietre,ci peste campii de flori.Nu trupul ii era bolnav, ci sufletul. De
dor.
IMPARATUL: -Dor?
PRINTESA DE CAMP: -Voi, cei din Tara Pietrei,nu stiti ce-i boala asta.E-o
boala grea. Nu doare,dar te mistuie.Printesa stie, ea e nascuta in Tara de
Pamant. Poate, odata,intr-un ceas de liniste, inconjurata iar de fosnetul
padurilor, iti va spune chiar fiica ta ce boala e asta.DOR.