S-a mentionat ca a existat o evolutie n relatiile dintre economie si
problematica protectiei mediului.
Aceasta evolutie a plecat de la conceptul ca poluarea si degradarea mediului constituie un rau necesar al dezvoltarii economiei, ca astazi sa fie deja acceptat principiul dezvoltarii durabile n care economia si mediul se interconditioneaza.
2.1 Degradarea mediului nconjurator si dezvoltarea economica
Simon Kugnets a emis o teorie potrivit careia exista o relatie invers proportionala ntre degradarea mediului nconjurator si dezvoltarea economica. n timp ce o curba EK pentru mediu este doar o realitate empirica si o inevitabila rezultanta a schimbarilor structurale, cresterea economica nu este n mod necesar optima din cauza intrarilor n grafic , care pot fi reversibil ncrucisate. n parte exagerata, relatia invers proportionala dintre degradarea mediului si crestere este datorata distorsiunilor politice cum ar fi subventiile de energie si produse agrochimice si subevaluarii resurselor naturale care sunt distructive si din punct de vedere economic dar si al mediului. Alta distorsiune este datorata esecului pietei, cum ar fi definirea gresita a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale si Componenta economica n politica globala de mediu 2 ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
necontabilizarea si neplatirea externalitatilor mediului, care rezulta ntr-un nivel foarte ridicat al poluarii, raportata la unitatea de externabilitate. Tarile n curs de dezvoltare pot avea o curba EK mai dreapta prin: eliminarea distorsiunilor politice; internalizarea costurilor degradarii mediului celor care o produc; definirea drepturilor de proprietate asupra resurselor naturale. Agentiile de asistenta n privinta dezvoltarii economice pot ajuta n continuare la ndreptarea curbei, abordarea problemei mediului. Finantarea de catre tarile dezvoltate prin mecanisme financiare creative a tarilor n curs de dezvoltare poate asigura conservarea resurselor (biodiversitatea care genereaza beneficii globale care ar putea altfel sa fie pierdute inevitabil n fazele inferioare ale procesului de dezvoltare economica). Simon Kugnets (1965-1966) a avansat ipoteza potrivit careia , n cursul dezvoltarii economice, diferentele cresc la nceput pentru ca apoi sa scada. Aceasta relatie invers proportionala ntre inegalitatea venitului si nivelurile venitului pe cap de locuitor , care este dovedita de date statistice considerabile , a nceput sa fie cunoscuta sub denumirea de curba Kugnets (curba EK). Ideea potrivit careia lucrurile trebuiau sa se nrautateasca ca apoi sa fie mai bune se pare ca are o aplicabilitate mult mai generala. Observatiile arata ca degradarea mediului creste la nceput pentru ca apoi sa scada spre finalul ciclului dezvoltarii economice. De exemplu, orasele tarilor a caror industrie s-a dezvoltat recent, precum Seul, Mexico City, sunt mult mai poluate n prezent dect acum 20 - 30 de ani, nivelul poluarii crescnd la fel sau chiar mai mult dect nivelul cresterii economice; pe cnd orasele din zonele industrializate anterior , precum cele din: Japonia, SUA sau Europa de Vest , sunt mai curate astazi dect erau acum 20 - 30 de ani. Starea n care se afla resursele naturale si mediul ntr-o tara depinde de cinci mari factori: nivelul activitatii economice sau marimea economiei; structura sectoriala a economiei; efectele obtinute tehnologic; cererea de reglementari n privinta mediului; deconservarea cheltuielilor pentru mediu dar si de efectivitatea lor. Cu ct este mai dezvoltata economia unei tari, atunci cnd ceilalti factori ramn constanti, cu att mai rapida este epuizarea resurselor naturale si nivelul de poluare este mai ridicat. Tipul si nivelul epuizarii resurselor si ale poluarii depind de asemenea de structura sectoriala a economiei; economiile care depind foarte mult de agricultura si alte industrii ale sectorului primar tind sa sufere mai mult de o rapida epuizare a resurselor, COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
precum defrisarile si eroziunea terenurilor si mai putin de poluare industriala. n timp, n tarile dezindustrializate, epuizarea resurselor rurale este gradual transformata n poluare urbana. Aceasta transformare tinde sa fie influentata de doi factori: schimbarea structurala neegala a angajarii populatiei, fapt ce impune ca o mare parte a poluarii sa fie dependenta de sectoare ce nu pot fi evaluate; umbra facuta de sectorul industrial urban asupra sectorului rural n doua directii: cererea de materii prime; poluanti (exemplu: ploi acide care distrug recoltele si padurile). Exista o relatie relativ strnsa ntre nivelul de dezvoltare, cresterea sectorului industrial si structura industriei. q n tarile cu venit mic , rata sectorului industrial este mica si acest sector este dominat de industria alimentara si cea usoara. q n tarile cu un venit total pe cap de locuitor mijlociu, sectorul industrial este dominat de industria grea a cimentului si cea chimica. q n tarile cu un venit mare pe cap de locuitor procentul industriei este dominat de industria electrica si electrocasnica. Produsele fabricate variaza n functie de marimea industriei grele si a celei chimice. n urmatoarele faze ale dezvoltarii industriale , rata sectorului industrial mpreuna cu industria grea si cea chimica ncepe sa descreasca gradual, n timp ce tehnologiile informationale si serviciile continua sa se dezvolte. Aceste schimbari structurale pot explica relatia invers proportionala ntre emisii si dezvoltarea economica. Tari cu aceeasi structura industriala pot genera diferite grade (niveluri) de emisii de deseuri daca tehnologia de productie si capitalul fix sunt de diferite forme sau productivitati. nvechita fizic si/sau moral, tehnologia fabricilor vechi tinde sa fie mai putin eficienta n consumul material sau al energiei si produce, drept rezultat, niveluri mai mari de deseuri dect tehnologia din fabricile noi si bine ngrijite. Alegerea tehnologiei este influentata de procese relative si de politica de ncadrare n stipulatiile guvernamentale. O tara care da voie sa se importe fara taxe vamale (duty free) tehnologie nepoluanta se asteapta sa aiba niveluri mai scazute de poluare dect o tara care impune taxe vamale mari asupra tehnologiei de productie. Tarile care subventioneaza plata energiei, a ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
electricitatii, a apei si a materiilor prime ar trebui sa se astepte la o rata mai mare a poluarii dect tarile care implementeaza sistemul platii integrale. Fortele care actioneaza sunt urmatoarele: substituirea n favoarea materiilor prime neplatite integral; folosirea ineficienta si n pierdere a materiilor prime subventionate; promovarea stimulentelor pentru utilizarea tehnologiei care utilizarea putine resurse, n defavoarea dezvoltarii. Poluarea per unitate de produs este influentata si intensitatea si fermitatea reglementarilor privind mediul sau de pretul la care mediul poate fi utilizat de catre industrie ca loc de depozitare a deseurilor. Atunci cnd ceilalti factori ramn cons tanti, n tarile cu reglementari elastice n domeniul poluarii ar trebui sa avem mai multe emisii poluante dect n tarile care au un control efectiv asupra mediului sau cer preturi mai mari pentru folosirea mediului drept depozitar al deseurilor. Nivelul emisiilor poluante variaza nu numai n functie de tara, dar si n timp, din cauza cresterii economice, transformarilor structurale sau schimbarilor politice. Cresterea economica din tarile superdezvoltate duce la scaderea impactului emisiilor poluante. Pe de-o parte, cresterea economica nseamna mai multe produse, dar si mai multe materii prime si energie, deci si deseuri. Pe de alta parte, cresterea economica duce la introducerea unui capital cu o mai mare productivitate, tehnologii mai eficiente, valoare adaugata mai mare, care toate conduc la reducerea emisiilor poluante per unitate de produs, astfel nct nvechitul capital si tehnologiile ineficiente sunt nlocuite de altele noi si nivelul poluarii absolute este micsorat. n Japonia, de exemplu, cresterea economica din ultimii 15 ani a fost acompaniata de o mare reducere de energie si, de asemenea, de poluarea aferenta. Situatia din Germania permite sistemului sa sustina cresterea economica si sa reduca emisiile poluante, prin nlocuirea vechilor fabrici cu altele noi, de acelasi fel, dar cu emisii substantial mai putine. Impactul cresterii economice asupra nivelului poluarii depinde de etapa de dezvoltare, fiind mai mare n fazele de nceput si mai mica ulterior. Structura economica este dinamica, ea se schimba o data cu nivelul cresterii economice. Schimbarile n structura economica, ntr-o singura economie, de-a lungul timpului sunt reflectate n variatiile de structura n diferite etape de dezvoltare. Cu ct cresterea economica este mai rapida, cu att schimbarile structurale care duc la transformarea industriei dintr-un sector minor n unul dominant sunt si ele mai rapide si de asemenea cele de la industria usoara la cea grea, apoi la cea sofisticata (electrica si electronica). COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Politicile macroeconomice si industriale se pot schimba, de asemenea, n timp. Liberalizarea economiei si a schimburilor poate elimina industriile ineficiente si duce la reforme n administratiile publice care ofera surse majore de poluare, de asemenea poate deschide portile importurilor de industrii poluante din tari cu reglementari ale mediului mai stricte. Depinznd de etapa de dezvoltare, politicile de liberalizare, cum ar fi reducerea nivelului protectiei sau devalorizarea supravalorizatelor cursuri de schimb, pot duce sau nu la o reducere a emisiilor industriale ntr -o perioada scurta sau medie. nsa, ntr-o perioada lunga, politicile care adopta competitivitatea si eficienta economica ajuta si la dezvoltarea economica si la reducerea poluarii industriale , prin reducerea deseurilor, prin reciclarea produselor secundare si cresterea calitatii capitalului fix. Cu toate acestea, poluarea industriala tinde sa creasca o data cu industrializarea si abia apoi sa scada; politicile guvernamentale pot ncetini sau mari rata de crestere a procesului de transformare structurala si progres tehnologic, modificnd astfel relatia dintre poluarea industriala si dezvoltarea economica. n timp, o data cu cresterea veniturilor, poluantii se acumuleaza si oamenii si pot permite sa fie mai constienti de starea mediului, astfel nct reglementarile asupra mediului sunt mai strict impuse. Un alt set de forte care actioneaza n aceasta etapa pot fi mentionate: nivelul cheltuielilor guvernamentale pentru protectia mediului si pentru industrie n diferite etape ale dezvoltarii economice; cererea din partea populatiei, la diferite niveluri ale venitului, pentru reglementari n privinta mediului. n etapele de nceput ale dezvoltarii economice, cnd saracia era nca predominanta, strngerea taxelor neproductiva si constiinta asupra problemelor mediului mica, nu erau alocate fonduri sau foarte putini bani erau alocati pentru protectia mediului. Acesta era raspunsul la o cerere foarte mica de reglementari antipoluare, la nivelurile mici ale venitului, factor care arata nivelul mic al cheltuielilor private mpotriva poluarii. n ciuda nivelurilor scazute ale cheltuielilor publice facute pentru protectia mediului si a aproape inexistentelor cheltuieli facute de catre sectorul privat (cu exceptia elitelor), degradarea mediului ramne la niveluri joase din cauza nivelului mic de deseuri nonbiodegradabile si a puterii (capacitatii) asimilative mari a mediului. Paralel cu procesul de dezvoltare, epuizarea rezervelor se accelereaza si poluarea ncepe sa se asimileze cu o rata crescatoare, o data ce capacitatile asimilative ale mediului devin suprasolicitate de poluanti. n contrast, cheltuielile cu protectia mediului cresc ncet, deoarece nu exista nca ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
constientizarea de catre oameni a problemei poluarii, n ciuda cresterii veniturilor si a cresterii miscarii antipoluare. Atunci cnd o tara ajunge la statutul de economie nou-industrializata (NIE), calitatea mediului se afla n cel mai jos punct din cauza efectelor cumulative ale rapidei cresteri economice si diferentei ntre acumularea poluantilor si aparitia efectelor lor, n vreme ce cheltuielile cu protectia mediului sunt nca limitate si impactul lor nu este simtit. Cnd un nivel mai nalt al venitului si al bogatiei este consolidat economic (dar amenintat ecologic de impactul epuizarii resurselor si al poluarii asupra productivitatii, sanatatii, calitatilor vietii), cererea de masuri antipoluare creste, crend un dezechilibru perceptibil n raport cu scaderea acestor masuri. Ca rezultat, presiunile economice, socia le si politice doresc sa instituie unele reglementari antipoluare, sa oblige la respectarea acestora si sa creasca alocatiile bugetare pentru protectia si curatarea mediului. Acestea nu duc doar la reducerea emisiilor poluante ci si la o schimbare structur ala, schimbare mpotriva marilor poluatori precum industria otelului, a cimentului, chimica, dar n favoarea industriilor mai sofisticate, mai putin poluante, deci ducnd la alte schimbari structurale. Aceste presiuni sunt exercitate printr-o multitudine de canale, precum alaturarea la o miscare antipoluare, vot ul pentru partide ecologiste, boicotarea industriilor poluante, exprimnd o clara preferinta pentru produsele verzi. Astfel, n etapele mai naintate ale dezvoltarii, calitatea mediului creste. De vreme ce marimea economiei, schimbarile n structura economiei si industriei, productivitatea tehnologiei, cererea de masuri antipoluare si nivelul cheltuielilor sunt n functie de nivelul de dezvoltare, este rezonabil sa avansam ipoteza unei relatii ntre degradarea mediului (defrisari, eroziune, poluare) si elementele mentionate. Mai mult, stiind dinamica schimbarilor structurale, dezvoltarii tehnologice si cheltuielilor pentru consum explicate anterior, este posibil sa formulam ipoteza ca amintita relatie nu este lineara si are forma unui U inversat. Experienta avuta de SUA, Europa de Vest si, mai recent, de tarile nou-industrializate (Coreea, Taiwan, Hong-Kong, Singapore) pare sa confirme o astfel de relatie ntre calitatea mediului si cresterea economica. Noul val de tari nou-industrializate, precum Thailanda, Indonezia, Malaezia, Brazilia si Mexic, se pare ca a atins cel mai scazut punct pe aceasta curba si spera la o schimbare. n tarile cu densitate mica a populatiei si niveluri scazute de activitate economica, padurea este dominanta (cu exceptia deserturilor, savanelor). O data cu cresterea populatiei si activitatea economica se extinde, padurile ncep sa fie taiate pentru obtinerea de materiale de constructie, teren pentru cultivat si combustibil. Cu toate acestea, nivelul exploatarii padurilor este COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
nca suficient de mic pentru a permite regenerarea naturala, neaparnd o pierdere permanenta si nedorita. De exemplu, taierea si arderea, apoi cultivarea terenului cu lungi perioade de regenerare, nu are efectele negative ale unei defrisari permanente. Cu toate acestea, n vreme ce populatia rurala creste si economia se deschide comertului international, defrisarea poate rezulta din suprataierea pentru combustibil sau cherestea si curatarea terenului pentru agricultura, daca nu apar variante mai atractive, cum ar fi cresterea productivitatii agriculturii, combustibili alternativi si locuri de munca n alte domenii dect n agricultura. Padurile sunt deosebit de vulnerabile, ndeosebi n procesul de declansare a industrializarii, cnd sectorul rural este exploatat din greu pentru a realiza un surplus de crestere economica n vreme ce industria genereaza foarte putine locuri de munca pentru generatul surplus de munca, venit din mediul rural. Aceasta are ca rezultat defrisarea masiva ca n cazul Thailandei si Filipinelor. Politicile guvernamentale pot exacerba aceasta tendinta, asa cum o demonstreaza colonizarea Amazonului. O data ce ncepe industrializarea, creste productivitatea agriculturii, numarul locurilor de munca din alte domenii dect agricultura creste, cresc veniturile, se micsoreaza inegalitatile, dependenta de pamnt si padure scade si rata defrisarilor se micsoreaza. Thailanda a ajuns n acest stadiu la sfrsitul anilor 1980 (la un nivel al venitului de 1000$ per cap de locuitor). Pamntul cultivat anterior este abandonat si progresiv este reocupat de padure (presupunnd ca pamntul nu a suferit pagube ireversibile). n acelasi timp, programe platite de stat si sponsorizari duc la rempadurire, iar crearea de plantatii private sau parcuri nationale inverseaza tendinta, ducnd la mpadurire neta, asa cum s-a ntmplat n Europa de Vest si n unele parti din America de Nord. Nivelul poluantilor mediului variaza n timp si de-a lungul mapamondului o data cu calitatea tipului/sursei de energie consumata, care ea nsasi variaza n functie de: nivelul si felul activitatii economice; numarul si productivitatea (calitatea) vehiculelor; consumul domestic de energie. Tipurile de activitate industriala, numarul vehiculelor si cantitatea consumata de electricitate sunt direct legate de nivelul dezvoltarii economice si de nivelul venitului. De aceea, consumul de energie si generarea emisiilor vor creste o data cu nivelul de dezvoltare (reprezentat aici de venit per cap de locuitor). Pe de alta parte, tipul de activitate industriala, productivitatea capitalului, vechimea si calitatea vehiculelor si calitatea carburantilor si a altor surse de energie au tendinta de a se mbunatati o data cu nivelul dezvoltarii economice. Cnd exista mai multe ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
surse de poluare la niveluri mai nalte ale dezvoltarii, fiecare sursa genereaza mai putina poluare pe unitate de produs. Aceasta se datoreaza n parte introducerii de noi tehnologii n vreme ce capitalul fix depasit este nlocuit si n parte mbunatatirii eficientei economice. n timp ce o tara urca pe o scara a industrializarii, cresc si oportunitatile de import , dar preturile protective o mping catre o economie bazata preponderent pe export. Aceasta cere reducerea protectiei si realinierea preturilor interne cu cele externe, factor care sporeste eficienta materiilor prime folosite si, deci, reducerea deseurilor per unitate de produs. Pe de alta parte, expansiunea unei economii orientate spre export presupune o productie mai mare si posibilitatea unei mai mari cantitati de emisii si deseuri dect ntr -o industrie orientata spre import. ntr-un moment ulterior al dezvoltarii economice, are loc o combinare a activitatilor care fac, ca nu numai emisiile poluante pe unitate de produs sa fie mai mici, dar si cantitatea totala de emisii sa fie mai mica. Acesti factori sunt: cresterea reglementarilor cu privire la emisiile poluante ca raspuns la cererea de venit; schimbari structurale avansate, de la industrie la servicii, trecnd prin industriile energofage. Cum tarile merg pe calea rapidei industrializari, energia folosita per cap de locuitor creste si tinde sa si modifice structura, de la combustibili murdari (carbune, lignit) la forme mai ecologice. La un nivel mult mai nalt pe scara dezvoltarii, tarile si stabilizeaza consumul catre combustibili mai curati (precum gazul natural). Analiza teoretica sugereaza o curba a relatiei ntre cel putin doua forme: degradarea mediului si dezvoltarea economica, n timp ce trebuie gasite si analizate date mai relevante. Studiile facute simultan dar independent au avut aceleasi rezultate, ceea ce duce la concluzia existentei curbei EK. Negarea sau acceptarea existentei acestei curbe are implicatii politice importante. n primul rnd, implica o anumita inevitabilitate n degradarea mediului o data cu dezvoltarea economica a unei tari, n special n perioada de nceput a procesului de industrializare. n al doilea rnd, sugereaza ca, n timp ce are loc un proces de dezvoltare, atunci cnd un anumit nivel al venitului per cap de locuitor este atins, cresterea economica se transforma dintr-un dusman al mediului ntr-un prieten al acestuia, ea ajutnd la repararea relelor din anii anteriori. Cresterea economica este un mod important prin care se mbunatateste calitatea mediului n tarile n curs de dezvoltare. Daca cresterea economica este favorabila pentru mediu, atunci COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
politicile care stimuleaza cresterea, precum liberalizarea comertului, restructurarea economica si reforma preturilor, ar trebui sa fie de asemenea favorabile pentru mediu. Aceasta sugereaza mai degraba ca mediul are nevoie de o atentie deosebita, fie prin termeni ai politicii interne ,fie prin ajutor sau impunere internationala. Resursele trebuie ndreptate astfel nct sa se ajunga la o crestere economica ct mai rapida , pentru a putea depasi stadiul neprietenos cu mediul. Cu toate acestea, sunt cteva motive pentru care aceasta politica s-ar putea sa nu fie optima. n primul rnd, partea curbei n care cresterea mai mult dauneaza dect face bine mediului ar putea fi traversata n zeci de ani (decade), caz n care nivelul viitoarei cresteri si cel al viitorului mediu curat pot fi mai mult dect depasite de stricaciunile actuale. De aceea, eforturile de a micsora emisiile nocive si epuizarea resurselor n stadii timpurii ale dezvoltarii economice pot fi justificate prin principii economice. n al doilea rnd, poate fi mai ieftin sa previi sau sa eviti anumite forme de degradare a mediului astazi dect n viitor. De exemplu: poate fi mai ieftin sa tratezi si sa depozitezi n siguranta deseurile concomitent cu producerea lor dect sa le lasi sa se acumuleze, fiind mai greu de adunat si de tratat, odata ce ar fi crescut bogatia economica dar si cererea pentru un mediu mai curat. n al treilea rnd, dar probabil cel mai important, anumite tipuri de degradare a mediului, permise n stagii timpurii ale dezvoltarii economice, ar putea fi fizic ireversibile n viitor. Despaduririle n zonele tropicale, o mai mica diversitate biologica, extinctia unor specii, distrugerea unor zone naturale sunt fie fizic ireversibile fie foarte scump de refacut. Din punct de vedere al poluarii, emisiile de plumb din arderea combustibililor ce l contin si contaminarea radioactiva, din cauza accidentelor nucleare sau functionarii unor reactoare nesigure, ar putea avea efecte ireversibile. De exemplu, un studiu facut de USAID/EPA (1990) a demonstrat ca emisiile de plumb din arderea benzinei sunt responsabile pentru nivelurile nalte ale plumbului din sngele unui copil de vrsta scolara si, n consecinta, pentru ncetinirea ritmului sau mental de dezvoltare si al performantelor scolare, echivalenta cu o pierdere de 5 puncte n cadrul Coeficientului de Inteligenta; pierderea rezultata astfel, privind capacitatea adultului de munca si potentialul de dezvoltare al tarii respective, nu este usor de contrabalansat prin nlocuirea benzinei cu benzina fara plumb, n urmatoarele etape de dezvoltare. Aceste consideratii ne sugereaza al patrulea motiv pentru care angajarea spre politici si investitii care aduc crestere economica s-ar putea sa nu fie suficienta. Unele forme de degradare a mediului precum eroziunea solului, distrugerea stratului de apa subterana, sedimentarea canalelor de irigatii si a rezervoarelor hidroelectrice, probleme la nivel uman care duc la pierderea productivitatii acestor activitati, pierderea din timpul acordat ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
muncii prin trafic aglomerat si probleme respiratorii, toate privesc cresterea economica. De aceea, degradarea mediului s-ar putea sa fie atacata direct prin politici ecologiste si investitii, pentru a nlatura obstacole aflate chiar n calea dezvoltarii economice, de la care se asteapta o noua generatie de beneficii pentru mediu. Poate ca sursa si modelul cresterii economice sunt la fel de impor tante, daca nu chiar mai importante dect rata cresterii economice. Cresterea economica care rezulta prin folosirea energiei si a materiilor prime subventionate are un cost ecologic mai mare dect cresterea economica care deriva din folosirea eficienta a resurselor, prin industrie care foloseste intensiv munca si serviciile precum si tehnologiile informationale. Cresterea ce are loc ntr-o economie, n care drepturile de proprietate asupra resurselor nu sunt bine definite si asigurate si n care costurile ecologice nu sunt contabilizate, impune un cost excesiv asupra societatii, care, n ultima faza, duce la descresterea progresului economic. Pericolul opus este de asemenea posibil (atunci cnd tarile n curs de dezvoltare adopta prematur standarde stricte cu privire la mediu imitnd tarile dezvoltate si ncercnd sa le ajunga din urma n privinta standardelor emisiilor si obligativitatii instalarii unor facilitati de tratare a deseurilor). Aceasta ambitie poate duce la ncetinirea ritmului de crestere economica, fara a duce n mod necesar la mbunatatirea calitatii mediului. O alternativa care ar putea ndrepta curba fara a scadea rata dezvoltarii economice este adoptarea unor standarde ecologice potrivite cu nivelul de dezvoltare al tarii respective sau o trecere gradata la standardele internationale. Instrumentele (prghiile) economice, precum taxele ecologice, amenzile pentru poluare, ar duce economia de la cea preponderent energofaga (foarte poluanta) catre industrii nepoluante si servicii. Unele forme de degradare a mediului precum distrugerea padurilor, cultivarea pna la erodarea solului, deteriorari ale mediului n zonele urbane sunt legate de marimea fenomenelor, de somaj, analfabetism si lipsa de pamnt pentru cultivat. Ideal ar trebui sa existe forta de munca ieftina, pentru a fi absorbita de sectoarele industriale si de servicii n plina ascensiune. Aceasta nu se ntmpla n general, deoarece exista o combinatie de factori precum: salarii minimale, lipsa cunostintelor esentiale. Principalul factor care mpiedica aceasta este folosirea unei tehnologii care nu corespunde cu stadiul general de dezvoltare al tarii sau cu factorul relativ al preturilor; de exemplu, promovarea investitiilor prin relaxare fiscala si credite ieftine are ca rezultat formarea unor industrii energo-intensive. O tara cu resurse de munca abundente , la un cost mic, are avantaj n activitatile care presupun consum mare de munca, ajutnd la evitarea saraciei si limitnd distrugerile asupra mediului. Schimbarile structurale n cererea de COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
munca duc si la schimbari structurale la nivelul produselor finite. Aceste situatii duc la lungirea partii ascendente a curbei etc. si la marirea probabilitatii ca valorile ecologice sa fie distruse. O solutie eficienta din punct de vedere al costului cere anularea subventiilor directe sau indirecte, reducerea protectivitatii asupra industriilor energofage care angajeaza putina forta de munca si promovarea activitatilor care necesita cantitati mari de munca, aceste masuri fiind asociate cu cresterea investitiilor n domeniul nvatamntului si pregatirii profesionale. Vnzarea pamntului pentru agricultura si alocarea dreptului de a folosi apa pentru fermieri le -ar da acestora posibilitatea de a avea acces la pietele de capital, deci cresterea investitiilor n fermele lor ar duce la mbunatatirea productivitatii agricole si ar ajuta la oprirea eroziunii solurilor. Multe au fost spuse despre nevoia de transfer, de tehnologie, pentru a putea ca si tarile n curs de dezvoltare sa se bucure de o sustinuta dezvoltare economica. Ideea deriva din observatia potrivit careia tehnologiile de productie n tarile dezvoltate sunt mai ecologice dect cele din tarile n curs de dezvoltare si o gama larga de tehnologii antipoluare sunt de asemenea disponibile n tarile dezvoltate. De vreme ce majoritatea tarilor n curs de dezvoltare nu au resurse financiare de a importa aceste tehnologii la preturi comerciale, s-a argumentat ca tarile dezvoltate ar trebui sa transfere aceste tehnologii n termeni obisnuiti. Chiar si la preturi mici, transferul unor astfel de tehnologii catre tarile n curs de dezvoltare s-ar putea sa aiba doua taisuri. Pe de o parte, tehnologii mai putin poluante pot reduce emisiile masive per unitate de rezultat. Pe de alta parte, astfel de tehnologii, proiectate a fi profitabile n conditiile unei forte de munca platite putin si unui capital mic, pot fi foarte putin potrivite tarilor n curs de dezvoltare, cu reversibilitatea preturilor relative. Daca aceasta nepotrivire este ignorata, transferul unei tehnologii neadecvate, chiar si la un pret mic, poate duce la scaderea cererii de munca si intensificarea epuizarii resurselor precum si la degradarea mediului. Impactul net al transferului de tehnologie poate depinde de industria careia i este atasat. n sectoarele energetice si de transport, tehnologiile mai eficiente sigur duc la beneficii nete asupra mediului. Ar putea sa nu fie astfel n sectoare cum sunt constructiile, textilele, agricultura si serviciile. Din aceasta cauza, nu de tehnologii au nevoie tarile n curs de dezvoltare, ci de transferul de informatie, know-haw si ndemnarea care sa le permita sa-si proiecteze propriile tehnologii sau sa le modifice pe cele existente. Tarile n curs de dezvoltare nu au numai o lipsa tehnologica, ci si una financiara. Un numar de tari industrializate experimenteaza o scurgere de resurse financiare pentru a-si micsora datoria externa. Astfel, se vorbeste ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
de reesalonarea platii datoriilor externe si, n unele cazuri, de anularea acestora fapt ce a fost implementat n multe tari. Motivul pentru care se doreste finantarea dezvoltarii este accelerarea cresterii economice, care ofera calea unui cerc vicios nedorit de saracie si degradare a mediului. Sursele traditionale de obtinere a fondurilor externe sunt reprezentate de asociatii donatoare. Desi acestea au un succes recunoscut, finantarea dezvoltarii nu a fost total adecvata din punct de vedere al mediului. De exemplu, un studiu privind impactul asupra mediului al programului Bancii Mondiale de ajustare structur ala pentru Thailanda (1991) a descoperit ca programul ajuta la reducerea poluarii pe unitatea de rezultat prin mbunatatirea eficientei economice, dar efectul sau expansiv ducea la cresterea poluarii agregate, deoarece nu tinea seama de costurile economice. n mod similar, mprumutarea unor proiecte externe precum proiectele de irigatii si stabilirea preturilor resurselor naturale, cum ar fi apa, la ntreaga lor valoare, stabilirea de asemenea a preturilor pentru folosirea mediului, care includ costurile minimalizarii impactului negativ dar si costul reasezarii populatiei afectate trebuie facuta doar dupa internalizarea impacturilor asupra mediului din tara respectiva. De exemplu, sistemul surselor de apa din Nam Pong (Thailanda), la care nu s-a implementat un sistem de protectie a sursei de apa, un sistem al reasezarii populatiei afectate, dar si pentru forarea pna la apa, toate acestea ducnd la o curba E t
mai nalta fata de cea a sistemului de irigatii Dumonga Bone din Parcul National Sulawesi (Indonesia) la care curba E t este mai turtita pentru ca s-au avut n vedere cele mentionate mai sus. Cresterea finantarii costurilor pentru proiecte ecologice care nu pot fi justificate prin date economice conventionale sau care nu genereaza beneficii interne suficie nte pentru a acoperi costurile are doua justificari: ocolirea pierderilor ecologice ireversibile; posibilitatea realizarii beneficiilor globale ale masurilor ecologiste care nu ar putea fi realizate altfel (conservarea biodiversitatii, protejarea stratului de ozon, reducerea efectului de sera). De vreme ce problemele mediului sunt n primul rnd constientizate de catre tarile dezvoltate, care au venituri mari, se asigura o cerere mare de protectie a mediului. n concluzie , se poate retine ca degradarea mediului tinde sa se accentueze nainte de a se diminua de-a lungul dezvoltarii economice a unei tari. Unele forme ale deteriorarii sunt inevitabile, ca parte a schimbarilor structurale ce acompaniaza cresterea economica. Anumite distorsiuni politice, precum subventionarea energiei si a produselor agrochimice, COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
protejarea industriei si subevaluarea resurselor naturale, au efecte distructive att pe plan economic ct si ecologic. Guvernele tarilor n curs de dezvoltare pot preveni astfel de situatii prin: eliminarea distorsiunilor politice; internalizarea costurilor ecologice; definirea si respectarea drepturilor de proprietate asupra resurselor naturale. Societatile (agentiile) de ajutor n probleme de dezvoltare pot contribui la ndreptarea situatiei prin finantarea politicilor de protectie a mediului nconjurator. n final, tarile dezvoltate pot ajuta tarile n curs de dezvoltare prin mecanisme financiare creative, cum ar fi facilitatile pentru Mediul Global, prin conservarea resurselor naturale (biodiversit atea care genereaza beneficii globale) care ar putea fi pierdute ireversibil n fazele de nceput ale dezvoltarii economice.
2.2 Componentele politicii de mediu
Recente aprecieri asupra dezvoltarii durabile scot n evidenta faptul ca, fara o componenta economica, protectia mediului ramne doar o declaratie de bune intentii si o inserare de actiuni fara posibilitate de concretizare. Eco - Economia, concept recent promovat, indica pozitia importanta pe care o ocupa latura economica ntr-o strategie de ansamblu de protectia mediului. Acest fapt rezulta si din prezentarea sintetica a politicii de mediu din tabelul 2.1.
Prezentarea sintetica a politicii de mediu pe componente Tabelul 2.1 Componenta Actiunea Competenta Legislativa Legi cadru si legi specifice Parlament Hotarri de guvern si ordonante Guvern Ordine, decizii, normative Ministere Instructiuni si standarde Institute de specialitate Administrativ- institutionala nfiintarea unei autoritati centrale de mediu cu structuri administrative si n teritoriu Parlament ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Componenta Actiunea Competenta nfiintarea unei inspectii de mediu la nivel central si local Guvern Organizarea de directii sau servicii de mediu la fiecare minister Guvern Organizarea de institute de specialitate Minister Organizarea Retelei Nationale de Monitoring Ministerul Mediului nfiintarea si organizarea zonelor si ariilor protejate Guvern
Educativ - informativa nfiintarea de scoli de specialitate (operatori de mediu) si sectii sau facultati de specialitate Minister Introducerea n programa scolara si universitara, la toate specialitatile, a unor discipline referitoare la ecologie si protectia mediului Minister Organizarea de muzee, expozitii, gradini botanice, parcuri zoologice, comunicari cu tematica orientata pe protectia mediului Administratia locala Organizarea de sesiuni stiintifice, simpozioane, conferinte, congrese cu tematica specifica de protectia mediului Institute de specialitate Derularea unui program de informare, sensibilizare, si antrenare a populatiei la actiuni de protectia mediului prin mass-media Presa Radioul Televiziunea Economico- tehnologica Promovarea unor mecanisme pentru asigurarea de fonduri pentru mediu Parlament Guvern Elaborarea si introducerea de tehnologii curate cele mai bune ale momentului Agenti economici Forme de ncurajare pentru dezvoltarea unor activitati de tip industrial de protectia mediului Agenti economici Promovarea actiunilor de reconstruc - tie ecologica a zonelor deteriorate Minister COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Componenta Actiunea Competenta Promovarea de domenii intersectori- ale, cum ar fi: energia si mediul, transporturile si mediul Ministere Sociala Anchete sociale Asociatii neguvernamentale Initiative locale de genul: luna padurii, saptamna curateniei, ziua mondiala fara tutun, ziua mondiala a mediului etc Administratia locala Antrenarea populatiei la analiza unor proiecte cu impact important asupra mediului Minister Cooperarea internationala Semnare si ratificare de tratate, conventii, ntelegeri si protocoale, organizarea si participarea la activitati comune si comisii mixte de monitoring-cercetare Parlament Guvern Participare la congrese, sesiuni, simpozioane internationale pentru a avea acces la informatia de ultima ora Experti specialisti
2.3 Politica de mediu Concepte si instrumente
Politica de mediu, din punct de vedere al instrumentelor utilizate, are urmatoarele componente: a. Politica reglementarilor globale Aceasta se refera la ansamblul agentilor economici, la toate categoriile de cetateni. Ca instrumente, pot fi citate printre altele: - legi cadru, generale , ale mediului si componentelor sale; - standarde, norme, limite; - studii si analize de impact asupra mediului.
b. Politica reglementarilor specifice n acest gen de politica se apeleaza la instrumente de tipul: - responsabilitati pentru produse periculoase; - responsabilitatea riscului; - dreptul la informare corecta si n timp real. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
c. Politica prin convingere Este categoria cea mai eficienta, deci este posibil ca efectele ei sa aiba ponderea cea mai mare. Dintre instrumentele specifice, se mentioneaza: - promovarea tehnologiei ecologice si a cercetarii; - utilizarea mecanismelor de piata; - promovarea constientizarii si educatiei.
d. Politica transferului de informatie Se utilizeaza instrumente de comunicare sociala precum: - educatie; - mass-media si relatii cu publicul; - sisteme informationale cu acces la public.
e. Politica de stimulare economico-financiara Instrumentele folosite pentru aplicarea acestei politici constau n: - taxe si penalitati; - subsidii si impozite; - scutiri de impozite pentru investitii si activitati de protectia mediului; - drepturi negociabile de poluare.
Drept criterii de apreciere a alegerii corecte a instrumentelor se pot cita: siguranta atingerii scopului propus; corespunde specificului poluarii si situatiei asupra carora urmeaza sa se actioneze; permite o ntelegere si explicatie usoara; permite o implementare usoara n situatiile n care se actioneaza; permite evaluarea corecta si suficient de exacta a costurilor si decelarea responsabilitatilor; permite prognoza destul de exacta a rezultatelor; ajuta la finantarea politicii de protectia mediului; stimuleaza initiativa grupurilor tinta si asumarea de catre acestea a unor responsabilitati; obtine sprijinul societatii civile; coincide cu interesele individuale pe termen scurt; este flexibil; stimuleaza dezvoltarea si integrarea unor tehnologii de proces curate. COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Politica de mediu poate fi reprezentata n raport cu nivelul de atentie publica n patru faze:
Nivelul de atentie publica
I II III IV Timp
Fig. 2.1 Ciclul unei politici de mediu Faza I : recunoasterea Faza II : formularea politicii Faza III : implementarea Faza IV : managementul politicii
Acest tip de evolutie apreciem ca se aplica n cazul unei actiuni specifice n cadrul politicii de mediu.
Avnd n vedere ca politica de mediu nu are un caracter limitat n timp, ca ea trebuie sa fie o componenta permanenta a unei societati ce evolueaza n conceptul dezvoltarii durabile, se impune ca programarea actiunilor pe termen scurt, mediu sau lung sa fie astfel conceputa nct nivelul de atentie publica sa ramna relativ constant, conform schemei unui ciclu multiplicat prezentat n figura 2.2.
O astfel de abordare presupune o combinatie optima ntre actiunile pe termen scurt, mediu si lung sau acelasi obiectiv sa fie programat sa se realizeze prin actiuni imediate, actiuni pe termen mediu si actiuni pe termen lung.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
De la nceput trebuie precizat ca strategia de protectie a mediului adoptata, conceptele si instrumentele nsusite si dovedesc eficienta n masura n care se reuseste: - mentinerea calitatii sanatatii umane; - mentinerea calitatii tuturor valorilor specifice naturii.
Fig. 2.2. Ciclul politicii integrate de mediu
Sunt mai multe considerente care au impus elaborarea unor strategii de protectia mediului. Amintim cteva dintre acestea: nlocuirea sistemului de actiuni ntmplatoare, ocazionale cu actiuni programatice si coerente de protectia mediului; eliminarea unor contradictii interne care indicau necesitatea luarii unor masuri de protejare a mediului sau reducerea eficienta a acestor masuri; elaborarea, implementarea si evaluarea politicii de mediu pe etape, astfel nct sa fie posibila reevaluarea acesteia; adaptarea planurilor de actiune si de implementare la scara de timp (pe termene scurte, medii si lungi); alegerea si formarea unui personal adecvat n functie de etapa si actiune; I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Ac1 Ac 2 Ac 3 Ac4
Timp Nivelul de atentie publica COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
controlul aplicarii riguroase a masurilor stabilite conform acordurilor, autorizatiilor, normelor sau altor cerinte legale. La elaborarea strategiei de mediu, avnd n vedere dinamismul elementelor n discutie, precum si caracterul relativ nou al problemelor, trebuie aplicat principiul activitatii interactive. Strategia trebuie supusa unui proces periodic de reconsiderare de tipul: adaptare continua; recurgere la propuneri flexibile.
Aceasta reconsiderare presupune doua elemente de baza: q adaptare la ideile n schimbare sau la circumstantele vietii socio- economice; q adaptare pe baza evaluarii rezultatelor etapei anterioare. Este de semnalat ca esential n elaborarea unei strategii eficiente de protectia mediului este factorul uman. Adoptarea problemelor complexe ale mediului cere o cooperare ntre persoane cu grade variate de pregatire si ntelegere, de profesii diferite, din diferite structuri si segmente ale societatii. n aceste conditii un stil de lucru interactiv este esential. n stabilirea strategiei, a planurilor de actiune si a planurilor de implementare, abordarea integrata este unul din conceptele larg promovate. Putem mentiona cteva argumente pentru abordarea integrata: evitarea transferului problemei poluarii: de exemplu de la aer la apa, de la un bazin la altul sau de la un nivel la altul de decizie; stabilirea prioritatilor pentru a selecta cele mai importante aspecte si a evita deciziile punctiforme sau elaborate instantaneu; obtinerea unei nalte eficiente prin combinarea masurilor pentru a avea cele mai bune rezultate cu cele mai mici cheltuieli si eforturi. n elaborarea strategiei trebuie sa se aiba n vedere, legat de metoda abordarii integrate a procesului, urmatoarele: concentrarea atentiei numai asupra celor mai importante puncte si obiective; stabilirea punctelor si obiectivelor trebuie nsotita de planuri de actiune si planuri de implementare; manifestarea abordarii integrate trebuie sa se reflecte att din punct de vedere geografic (integrare locala sau zonala) ct si din punct de vedere al atitudinilor societatii implicate (baza juridica, infrastructura administrativa, diverse domenii economice etc.). ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
n etapele de elaborare si finalizare a strategiei de protectia mediului, trebuie apelat si la discutii sau dialog cu grupurile-tinta. Grupurile tinta reprezinta un colectiv restrns de persoane cu puncte comune din punct de vedere al domeniului n care si desfasoara activitatea, din punct de vedere al preocuparilor sau al pozitiei pe care o pot avea fata de problematica de mediu. Sunt doua categorii de mare interes de grupuri-tinta. q Unul dintre aceste grupuri-tinta este format din reprezentanti ai poluantilor directi. Relatia administratiei cu acesti reprezentanti se face pe cale tehnica, urmarindu-se ncadrarea activitatilor respective n limitele tehnice ale unor norme si reglementari ce asigura protectia mediului. Exemple de poluatori directi pot fi gasite n sectoare ca: agricultura, transport, industrie, energetica, materiale de constructii etc. q Un al doilea grup tinta deosebit de important este cel de interpreti n sensul ca servesc ca producatori si distribuitori de informatii. Mesajele acestui grup se vor concentra spre informarea societatii fie ntr-o directie fie n alta. Acest grup este format din cercetatori si educatori, reprezentanti ai organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, mass media etc.
2.4 Politici de mediu la nivelul UE
Din prezentarile anterioare s-a retinut necesitatea elaborarii unei Strategii de Protectia Mediului, ca o componenta a Dezvoltarii Durabile. Initial, notiunea de strategie a fost utilizata n domeniul militar. Prin strategie se ntelegea arta de a coordona actiunile fortelor militare, politice, economice, morale implicate n conducerea unui razboi sau n pregatirea de aparare a unei natiuni. n timp notiunea s-a extins, fiind utilizata n prezent si n alte domenii: economie, sport, finante si, mai recent , n protectia mediului. Este deja acceptat faptul ca prin protectia mediului se ntelege totalitatea actiunilor menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii componentelor mediului nconjurator. Corelnd cele doua notiuni, rezulta ca prin strategii de protectia mediului putem ntelege arta de a coordona ansamblul actiunilor, la nivel national si la nivel local, menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii tuturor componentelor mediului nconjurator, precum si a mediului, n ansamblu. COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Serviciul Comisiei Uniunii Europene responsabil de mediu, de securitate nucleara si de protectie civila se numeste DG 11 si si are sediul n Belgia, cu principala sucursala la Luxembourg. Modul de abordare a problematicii strategiilor de mediu poate fi bine perceput prin prezentarea experientei Comunitatii Europene pe aceasta directie. Cu ocazia primei Conferinte a Natiunilor Unite privind mediul nconjurator, de la Stockholm, din iunie 1972, Comunitatea Europeana a adoptat primul sau Programde Actiuni pentru Protectia Mediului pe o perioada de 5 ani (1973-1977). Att primul ct si al doilea Program de Actiune (1978-1982) au stabilit liste detaliate de masuri ce trebuie ntreprinse pentru controlul poluarii. S-au stabilit cteva principii generale care au ramas valabile si n programele ulterioare si care se regasesc n legislatia adoptata:
Al treilea Program de Actiune (adoptat n 1983) a ncercat sa realizeze o strategie mai ampla pentru protectia mediului si a resurselor naturale n cadrul Comunitatii. 1. A preveni este mai eficient dect a vindeca (remedia). Acest principiu a devenit dominant n cadrul celui de-al patrulea Program de protectia mediului. 2. Impactul asupra mediului trebuie luat n considerare n cea dinti faza de conceptie a unui obiectiv sau a unei actiuni. 3. Exploatarea naturii care produce dezechilibre ecologice trebuie abandonata. 4. Adoptarea de masuri trebuie sa se faca pe baza unei bune cunoasteri stiintifice. 5. Principiul poluator-platitor se traduce prin suportarea costurilor de catre poluator pentru prevenirea poluarii si remedierea pagubelor produse. 6. Activitatile dintr-un stat membru nu trebuie sa produca daune mediului din alt stat. 7. Politica de protectie a mediului din statele membre trebuie sa ia n considerare si interesele tarilor n curs de dezvoltare. 8. CEE si statele membre trebuie sa promoveze o politica de protectie a mediului prin organizatii internationale. 9. Protectia mediului constituie o responsabilitate a tuturor, fiind necesare, n acest scop, actiuni educationale. 10. Masurile de protectie a mediului trebuie luate la nivel adecvat tinnd seama de tipul de poluare, actiunile necesare si zona geografica ce trebuie protejata. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiu de subsidiaritate. 11. Programele nationale de protectia mediului trebuie sa se bazeze pe o conceptie unitara pe termen lung, iar politicile nationale trebuie sa se armonizeze n cadrul Comunitatii.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Accentul a trecut de la control la prevenire a poluarii si a largit conceptul de protectie si asupra modului de folosire a pamntului si de integrare a problemelor de mediu n celelalte politici ale CEE.
S-au alocat fonduri pentru activitati agricole, dezvoltare regionala si sprijinire a statelor din Africa, Caraibe si Pacific, conform Conventiei de la Lom. Cel de-al patrulea Program de actiune (1987-1992) a cautat sa raspunda obligatiilor de integrare a problemelor de mediu n alte politici ale Comunitatii, axndu-se pe patru domenii de activitate:
implementarea legislatiei existente a Comunitatii; reglementarea problemelor de impact asupra mediului cu referire la substante si surse de poluare; accesul nengradit al publicului la informatii; crearea de noi locuri de munca.
Din punct de vedere legislativ, Actul European Unic care amendeaza Tratatul CEE, intrat n vigoare la 1 iulie 1987, confirma competenta comunitatii n elaborarea legislatiei pentru protectia mediului si stabileste scopul si procedurile necesare prin adaugarea Fascicolului VII care contine articolele 130 r, 130 s si 130 t la Partea a III-a a Tratatului referitoa re la Bazele si Politica Comunitatii. n plus , se clarifica n art. 100 a, relatia dintre realizarea pietei unice si protectia mediului si a sanatatii umane. Conform celor trei articole (130 r, 130 s, 130 t), scopurile si actiunile principale ale Comunitatii n domeniul protectiei mediului sunt:
conservarea, protejarea si ameliorarea mediului; sanatatea umana; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale.
Actiunile CEE de protectie a mediului se integreaza n alte politici ale Consiliului, viznd, n mod special, agricultura, dezvoltarea regionala si energia pe baza a trei principii generale:
masuri de prevenire; remedieri la sursa ale pagubelor produse mediului; poluatorul plateste pagubele.
COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Cea mai importanta prevedere a Actului European Unic este principiul integrarii. Protectia mediului este singurul domeniu al politicii care necesita o astfel de cerinta, iar Comunitatea trebuie sa adopte procedurile de aplicare. Actul European Unic recunoaste relatia complexa dintre mediul ambiant si comert si n Articolul 100a se stabileste ca o propunere legislativa a Comisiei privind sanatatea, securitatea, protectia mediului si a consumatorului care afecteaza Piata Comuna trebuie sa se bazeze pe un nivel ridicat de protectie. n plus, se ofera prilejul, pentru statele membre, de a adopta standarde si reglementari mai severe daca acestea le sunt necesare. Ca o sinteza, este de mentionat ca:
n ultimii 30 de ani n Comunitatea Europeana s-au elaborat pentru mediu cca. 300 acte de regle mentari (directive, decizii, recomandari).
Cel de-al cincilea program de actiune pentru mediu, este document al lui DG11 si a constituit Agenda de mediu pentru deceniul trecut, avnd urmatoarele principii de baza: integrarea politicilor de mediu ca domeniu prioritar n politica economico-sociala; mpartirea responsabilitatilor ntre administratie, industrie si consumatori pentru a se ajunge la un consens n ceea ce priveste masurile convenite. Aprobarea generala si strategia acestui program de actiune pe ntru mediu au fost date de Consiliu si de reprezentantii guvernelor statelor membre la 1 februarie 1993 si difera de programele anterioare. Dupa cum spune si numele sau, program catre sustinere, programul a definit obiective pe termen lung si s-a concentrat pe o abordare globala a problemelor de mediu. Punctele sustinute de catre acest program au fost: mentinerea calitatii vietii; mentinerea continua a accesului la resursele naturale; evitarea pagubelor de mediu cu efect pe termen lung; considerarea dezvoltarii durabile care armonizeaza nevoile prezente cu cele viitoare fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare, de a-si satisface nevoile. Succesul pe termen lung al politicii Uniunii Europene depinde de sustinerea politicilor n industrie, transporturi, agricultura si dezvoltare regionala. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Al cincilea Program a alcatuit o agenda de lucru pentru mediu, pentru deceniul trecut, agenda care a avut la baza doua principii majore: Integrarea dimensiunii privitoare la mediu, ca un factor cheie, n toate politicile majore, protectia vizata a mediului putnd fi atinsa prin nglobarea acelor arii politice ce cauzeaza deteriorarea mediului. nlocuirea activitatilor de comanda si control cu responsabilitati mpartite ntre diferiti factori (guverne, industrie si public), situatie ce poate conduce, cu usurinta, la unanimitate n aplicarea masurilor propuse. Strategia acestui program a impus o larga arie de instrumente: legislatie pentru stabilirea standardelor de mediu; instrumente economice pentru ncurajarea productiei si a proceselor desfasurate n concordanta cu nevoile de mediu; masuri orizontale de suport: informatie, educatie, cercetare; masuri de suport financiar. Strategia a acoperit n esenta urmatoarele arii: 4 cinci sectoare principale: industrie, energie, transporturi, agricultura, turism; 4 sapte teme luate n vizor: schimbarea climatului; acidifierea si calitatea aerului; mediul urban; zonele de coasta; managementul deseurilor; managementul resurselor de apa; protectia naturii si a biodiversitatii. Din punct de vedere al managementului de risc, trei arii prezinta o atentie deosebita: riscuri legate de industrie; securitatea nucleara si protectia mpotriva radiatiilor; protectia civila si urgentele de mediu. Instrumentele politice promovate au fost urmatoarele: mbunatatirea datelor despre mediu; cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica; planificarea sectoriala si spatiala; stabilirea corecta a preturilor din punct de vedere economic; informarea publica si educatia; educatia profesionala si pregatirea persoanelor implicate n acest domeniu; mecanismele de sprijin financiar. COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Sesiznd ca Protectia Mediului devine o problema, s-a facut propunerea (ianuarie 2001) privind al VI-lea Program de Actiune de Mediu pentru Comunitatea Europeana, propus de comisia de specialitate spre dezbatere si aprobare catre: Consiliul European; Parlamentul European; Comitetul Economic si Social; Comitetul Regiunilor. Conceput ca un document programatic pe probleme de mediu pentru perioada 1 ianuarie 2001 31 decembrie 2010, avnd chemarea simbol Viitorul nostru, sansa noastra, programul, n cele 11 articole, dupa adoptarea lui a devenit un document politic, care sa orienteze si sa armonizeze, din punct de vedere strategic, tarile europene n actiunile de conservare si protectie a mediului n urmatorul deceniu. Cteva din directiile de actiune, precum si obiectivele ce sunt propuse n acest al VI lea Program de Actiune de Mediu se apreciaza ca este util a fi mentionate pentru a sesiza amploarea, ambitiile, necesitatile, complexitatea problemelor puse n discutie. Astfel se propun: mbunatatirea implementarii legislatiei de mediu existente; integrarea preocuparilor de mediu n ansamblul celorlalte politici; implicarea mecanismelor de piata pentru a atrage interesul pentru mediu al agentilor economici si al consumatorilor; implicarea directa sau indirecta a cetatenilor individuali n problematica protectiei mediului; planificarea teritoriului, precum si deciziile manageriale trebuie sa tina cont de impactul asupra mediului al acestora, pentru promovarea celor mai bune practici de mediu. Este interesant de semnalat ca, n mod suplimentar, programul propune abordarea si a patru domenii prioritare de actiune, acestea fiind: studierea schimbarilor climatice, n vederea stabilizarii concentratiei gazelor de sera la un nivel care sa nu cauzeze variatii anormale ale climei pamntului; protejarea acestei unice resurse: natura si biodiversitatea, cu directionare spre protejarea si restaurarea functiilor sistemelor naturale si stoparea pierderilor n biodiversitate n Uniunea Europeana si, desigur , la nivel global; se include aici si protejarea solului mpotriva eroziunii si poluarii; ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
mediu si sanatate pentru a atinge o calitate a mediului, astfel ca acei poluanti, incluznd s i diferitele tipuri de radiatii, generati de activitatea umana sa nu induca un impact semnificativ cu risc asupra sanatatii umane; utilizarea durabila a resurselor naturale si managementul deseurilor, pentru a avea siguranta ca prin consum al resurselor regenerabile sau neregenerabile nu se va depasi capacitatea de suport a mediului. Se doreste atingerea unui nivel de decuplare a utilizarii resurselor de dezvoltare economica printr-o mbunatatire semnificativa a eficientei utilizarii resurselor, precum si prin evitarea orientarii stricte a economiei spre partea materiala, inclusiv evitarea generarii de deseuri. Obiectivele mentionate, se precizeaza, vor deveni repere de orientare si pentru tarile candidate (Romnia fiind una dintre ele). Pentru a realiza aceste obiective ambitioase, au fost realizate si structuri specializate dintre care amintim: q Agentia Europeana pentru Mediu (AEE) si reteaua din care face parte (EIONET) au fost create n 1994, pentru a furniza date de nalta calitate asupra mediului statelor membre ale Comunitatii si consumatorilor. Principalele functii pe care le ndeplineste acest program sunt: descrierea starii actuale si previziunile pentru mediu si furnizarea de informatii care contribuie la punerea n practica a politicii de mediu a UE. q Forumul European Consultativ asupra Mediului si Dezvoltarii Durabile a luat fiinta n 1993 si este unul dintre cele trei organisme neoficiale de consultanta n cadrul celui de-al V-lea proiect de actiune n favoarea mediului. n 1997, Forumul a fost extins pentru a include tarile din spatiul economic european si tarile asociate din Europa Centrala si Orientala. Comisia i-a acordat o autonomie maxima, Forumul a publicat n curnd concluziile sale asupra urmatoarelor subiecte: agricultura si dezvoltarea durabila; mediul, piata de munca si largirea Uniunii Europene. Este interesant a prezenta detalii privind acest ultim aspect: mediul si piata muncii. De remarcat e faptul ca, n cadrul Uniunii Europene , aproximativ 3,5 milioane persoane ocupa un loc de munca legat de mediu. Astfel, 1,5 milioane din 3,5 milioane de muncitori ecologi sunt angajati n industriile ecologice si produc tehnologii, produse si servicii care masoara, mpiedica, limiteaza sau corecteaza incidente si dezastre ecologice. Doua milioane de muncitori lucreaza n sectoare care se ocupa cu tehnologii COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
nepoluante, energie refolosibila, reciclarea deseurilor si protectia peisajelor si a mediului. Se cunosc 2100 de ntreprinderi de acest tip. O lista a verificatorilor de mediu alipiti la sistemul comunitar de management si audit de mediu este destinata ameliorarii rezultatelor n materie de mediu a activitatii industriilor. Pentru a fi nregistrate n acest sistem, ntreprinderile trebuie sa faca proba unor politici valide, program si sistem de gestionare, procedura de analiza sau audit si declaratii de protectie a mediului unanim acceptate. Verificarea si validarea acestor criterii se face de un verificator de mediu, independent , dar aprobat de Comisia Europeana. Cu un volum de afaceri de 50 miliarde EURO n 1994, industriile de baza, ecologice, ale UE reprezentau jumatate din piata mondiala, care ar fi trebuit sa atinga , n anul 2000, 300 miliarde EURO si 570 n 2010. Economiile comunitare sunt toate caracterizate de o "subexploatare" a fortei de munca si de o "supraexploatare" a resurselor de mediu. Pentru a rezolva aceasta dubla problema, Comisia Europeana propune actiuni cheie cum ar fi dezvoltarea tehnologiilor nepoluante. Printre altele , o restructurare progresiva a sistemelor fiscale se poate realiza reducnd costurile salariale indirecte si ncorpornd costurile de mediu si de resurse n pretul pietei de bunuri si servicii. Prin masurile energice ce se ntreprind, UE doreste sa tina sub control si la un nivel problematica poluarii. Un exemplu n acest sens l constituie Acordul UE cu industria de automobile.
Datorita unui nou sistem de masuri adoptate de Comunitatea Europeana , va trebui ca pna n anul 2005 emisia de poluanti sa se diminueze cu 70%/vehicul. Una dintre masurile comunitare pentru a ndeplini acest obiectiv este acordul Comisiei Europene cu Asociatia de Constructori Europeni de Automobile. Acestia din urma se angajeaza la o emisie de 140g/Km de CO 2 n mediu pentru noile vehicule vndute n cadrul Uniunii Europene , esalonat pna n 2008, o reducere de aproximativ 25% n raport cu 1995. Angajamentele asociatiei constructorilor se bazeaza pe ipoteze n materie de disponibilitate de carburanti de calitate suficienta pentru a permite punerea la punct a anumitor tehnologii . n 2003 Asociatia Constructorilor Europeni de Automobile va reevalua posibilitatea de reducere suplimentara pentru a tinde catre obiectivul general comunitar de 120g/Km CO 2 pentru noile vehicule, esalonat pna n 2010. Comisia spera, n egala masura, sa ajunga la acorduri asupra emisiei de CO 2 a masinilor construite de japonezi si coreeni, care vor fi vndute prin piata UE. n afara de aceasta, Comisia propune fiecarui stat membru al UE punerea la punct a unui sistem de monitorizare si supraveghere a emisiei de ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
CO 2 a vehiculelor particulare noi. Acest sistem ar trebui sa permita evaluarea corecta a eficacitatii strategiei comunitare n ceea ce priveste o noua piata de automobile, sa furnizeze informatii asupra schimbarilor n parcul de masini particulare, susceptibile de a afecta alte obiective ale politicii comunitare cum ar fi: calitatea aerului; ozonul troposferic; urmarirea aciditatii si implicit a frecventei ploilor acide; securitatea rutiera. O alta masura care vizeaza limitarea la maxim a CO 2 este ntarirea limitelor de emisie a vehiculelor cu motoare noi si a vehiculelor utilitare usoare n cadrul UE. Vehiculele cu tonaj mai mic de 3,5 t ar trebui sa produca cantitati mai mici de monoxid de carbon (40%), hidrocarburi (40%), oxid de azot (20%) si particule (50%). O ntarire a acestor reguli este prevazuta pentru 2005. Concentratia n benzen si hidrocarburi aromatice a benzinei si motorinei va suferi de asemenea o diminuare serioasa. n urma a diferite ntruniri, care au avut loc n perioada 1995-1998, s-au stabilit mai multe pozitii comune asupra unor probleme cum ar fi: o noua directiva asupra limitei maxime de poluare a combustibililor grei (1% esalonat pna n 2003) si asupra motorinei (0,2% esalonat pna n 2008 ); ntarirea valorilor limitei pentru anhidrida sulfuroasa, oxizii de azot si particule de plumb; propunerea de reducere a poluarii de catre tractoarele folosite n exploatarea forestiera; aducerea la zi a dosarului anual asupra calitatii aerului; date de baza asupra calitatii aerului n orasele europene importante; pozitia Comisiei n vederea reducerii emisiei de componenti organici volatili datorita utilizarii solventilor organici n anumite activitati si instalatii; crearea Nomenclatorului de surse de emisie n cadrul EUROSTAT. Un alt exemplu poate sa l constituie politica deseurilor. S-au mplinit 20 de ani de cnd U.E. si-a propus pentru prima data crearea depozitelor de deseuri si ameliorarea gestiunii lor. Politica de mediu europeana consta n ncurajarea gestiunii durabile prin minimizarea, reciclarea si refolosirea deseurilor, prin ameliorarea conditiilor de eliminare si prin reglementarea transportului acestora. COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
n 1989, U.E. a aderat la Conventia de la Bale, care se ocupa cu gestionarea deseurilor toxice. Directiva CE nr. 235 din 1993 a stabilit definitiile si Nomenclatorul Comunitatii asupra transferului de deseuri si le - a mpartit pe acestea n trei categorii, n scopul supravegherii transferului la intrarea n si la iesirea din UE. Comisia si propune sa analizeze aplicarea acestui regulament pe baza datelor furnizate de catre tarile membre ntr-un chestionar redactat de catre Secretariatul Conventiei de la Bale . n primul raport, care acopera perioada 1994 - 1996, informatiile referitoare la masurile luate conform regulamentului au fost deficitare, tarile membre furniznd date incomplete sau deloc (Austria). n 1996, numai rapoartele din Luxembourg si Portugalia au ajuns la secretariat. Astfel, Comisia a concluzionat ca nu este posibil sa ia vreo masura corecta asupra posibilitatii de gestionare a deseurilor n UE si a decis sa ceara informatii complementare. Noile liste de control al deseurilor contin anumite coduri (OCDE) care permit identificarea deseurilor. Aceste coduri sunt formate din doua litere: prima litera, pentru lista din care face parte (G-lista verde, A-lista galbena, R-lista rosie; aceasta din urma reprezentnd deseurile cele mai periculoase) a doua litera, pentru categoria deseurilor, urmata de un numar. n urma acestor constatari, Comisia adopta anumite masuri pentru gestionarea deseurilor, cum ar fi:
q ntarirea industriilor de reciclare Reciclarea este un element principal n gestionarea deseurilor n cadrul UE. n plus, aceasta s-a dezvoltat si pentru a deveni un sector industrial important, care sa contribuie la crearea de locuri de munca. Imperfectiunile pietelor si ale structurilor stabile au drept consecinta dezvoltarea industriei de reciclare prin impunerea de constrngeri carora trebuie sa le faca fata printr -o multime de actiuni asa cum s-a propus ntr-un comunicat al Comisiei Europene si anume: ameliorarea pozitiei materiilor prime secundare prin nomenclaturizare; cresterea transparentei pietei; ncurajarea inovarii n sectorul de reciclare prin al VI-lea program cadru; simplificarea legislatiei privind deseurile.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
q Gestiunea deseurilor ramase n urma exploatarilor si reziduurilor de transport Aceste deseuri ating un nivel maxim inacceptabil n apa marii; deversarile ilegale pot fi explicate n parte prin insuficienta cunoastere a reglementarilor internationale de catre echipajele marine; de asemenea, este foarte frecvent faptul ca navele nu pot sa-si depoziteze deseurile pentru ca porturile nu dispun de instalatiile necesare. Comisia propune deci, impunerea ca porturile Comunitatii Europene sa se doteze cu instalatii de receptie adecvate, care sa raspunda nevoilor navelor fara sa le cauzeze ntrzieri anormale. Pentru a tine sub observatie utilizarea de catre nave a instalatiilor respective, echipajele care nu si depun deseurile n porturi vor fi obligate sa demons treze legitimitatea lipsei de descarcare.
q Tratarea si eliminarea "petelor" Se estimeaza ca, pna n anul 2005, 10,7 mil. t pete de petrol vor fi curatate. Eliminarea lor finala constituie o problema delicata si deseori costisitoare. Un nou raport al Comisiei Europene descrie diferite metode de tratare si eliminare a petelor reziduale. Acest raport analizeaza caracteristicile petelor pe baza parametrilor fizici, chimici si biologici, transportului si stocarii, tehnicilor de secare, asanare si incinerare, acumularii si debordarii petelor. Si totusi, numeroase documente scot n evidenta ca majoritatea statelor membre nu respecta legislatia de mediu. Aplicarea legislatiei de mediu a Uniunii Europene ntmpina probleme serioase. Eludarea de la normele stricte fixate de legislatia europeana ocupa un loc prioritar n rapoartele anuale ale Comisiei. Majoritatea statelor membre sunt astfel confruntate cu atentionari motivate ale Comisiei sau actiuni n fata Curtii de Justitie Europene. De exemplu, Comisia ia masuri n ntmpinarea actiunii Frantei n ceea ce priveste poluarea rezervelor de apa potabila n Bretania, n ceea ce priveste Germania pentru infractiunea de interzicere a accesului liber la informatiile de mediu n provincia Schleswing-Holstein. Atentionari serioase au fost trimise Marii Britanii, Portugaliei, Finlandei si o actiune a fost depusa la Curtea de Justitie mpotriva Spaniei pentru nerespectarea directivei comunitare n ceea ce priveste protectia apelor mpotriva poluarilor cu nitrati de origine agricola. Tarile de Jos si Austria au primit un avertisment serios si motivat pentru nerespectarea directivei 76/160 /CEE n ceea ce priveste calitatea apelor de agrement . Sub observatie sunt, de asemenea, Belgia, Italia, Luxembourg, Irlanda si Grecia pentru ca nu au respectat planurile comunitatii n ceea ce COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
priveste gestionarea deseurilor conform cu directiva cadru a comunitatii asupra deseurilor periculoase si ambalajelor. Conform cu Directiva 90/313/CEE, statele membre sunt obligate sa dea informatii despre mediu tuturor persoanelor fizice si juridice care cer aceasta, fara ca acestea sa fie obligate sa plateasca acest lucru. Un test n acest sens l constituie si modul de actiune n cazul prevederilor Protocolului de la Kyoto. Comisia Europeana a realizat o prima analiza asupra metodei ce va fi adoptata n scopul definirii unei politici de mediu care sa satisfaca angajamentele protocolului de la Kyoto din decembrie 1997. Acest protocol a marcat un pas decisiv n abordarea problemei schimbarii climatului, n ideea ca tarile industrializate se angajeaza juridic sa reduca cu 8% emisiile de gaz cu efect de sera, esalonat pna n 2008 - 2012, gaze care stau la originea ncalzirii planetei. UE si statele membre trebuie sa nceapa nentrziat un proces interactiv avnd ca scop final stabilirea unui cadru pentru coordonarea actiunilor, schimburilor de date si progres si identificarea domeniilor n care angajamentele trebuie sa fie satisfacute conform tratatului UE. Unul dintre modurile de a atinge aceste obiective consta n dezvoltarea de politici si masuri rentabile n toate sectoarele. Sistemul de control al UE trebuie ntarit n asa fel nct sa permita o evaluare periodica .
q O alta problema globala este distrugerea stratului de ozon. Nivelul distrugerii din stratosfera a scazut cu 6-10 % fata de 1980. n cursul ultimului deceniu, nivelurile spectrale ale razelor UV-B au continuat sa creasca cu pna la 2%/an. S-a constatat cresterea numarului de cancer de piele, efecte asupra ecosistemelor terestre, alterarea n timpul dezvoltarii faunei si pagube mari n ecosistemele acvatice. Pentru a contracara aceste tendinte, Comisia a propus interzicerea pna n 2001 a utilizarii si producerii pesticidului Bromura de metil si a hidroclorofluoro-carburilor n urmatorii ani, pentru a se ajunge la o eliminare progresiva a substantelor care saracesc stratul de ozon. Aceasta propunere, care nlocuieste directiva 9093/1994, merge mai departe dect obligatiile impuse tarilor industrializate prin Protocolul de la Montreal din 1989, n cadrul caruia eliminarea progresiva la nivel mondial a substantelor care distrug stratul de ozon facuse deja obiectul unui acord. n acest fel au fost atentionate ntreprinderile interesate n obtinerea contingentelor de import pentru substantele care distrug stratul de ozon. Chiar daca emisiile de la avioane sunt relativ putine, ele ar putea avea totusi un efect semnificativ asupra chimiei atmosferice si paturii de nori, cu consecinte posibile asupra stratului de ozon si a climatului. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
q O alta problema de mediu se refera la marile instalatii de carburant. Instalatiile de carburant din centralele termice emit anhidrida sulfuroasa, oxizi de azot si prafuri. Pentru a reduce aciditatea si ozonul troposferic rezultat din aceste substante, Comisia a propus impunerea de noi valori, limitate pentru aceste emisii, de doua ori mai stricte ca cele fixate prin directiva 88/609. Aceste noi valori limita trebuie aplicate si tuturor instalatiilor noi care si vor ncepe activitatea dupa 1 ianuarie 2000. n U.E. se gasesc n prezent 2000 de astfel de instalatii, toate construite nainte de 1985 si care vor fi nlocuite n urmatorii 25 de ani. Pentru a nu le bloca din start statelor candidate accesul la U.E., acestea vor trebui sa-si puna n practica directivele si regulamentele de mai sus. Fiecare potential candidat trebuie sa nteleaga ca mediul ocupa un rol cheie n procesul de extindere a U.E. ntruct armonizarea legislatiei de mediu a celor 10 tari membre necesita 120 mld. EURO, mediul este domeniul cel mai costisitor implicat n procesul de extindere al U.E. O mare parte din ajutorul acordat tarilor candidate va fi consacrat mediului, acest lucru dovedindu-se mai rentabil dect investirea n Europa Occidentala. U.E. va beneficia de aceste mbunatatiri, n principal n domeniile poluarii apelor si atmosferei. Mentionnd doar cteva exemple, se observa cu usurinta activitatea intensa la nivel comunitar n ceea ce priveste mediul. Numai numarul organizatiilor nfiintate si al fondurilor alocate pentru mediu sunt suficiente pentru a demonstra deosebita importanta care se acorda la ora actuala tuturor problemelor care apar n acest domeniu, respectiv: poluare, schimbarea climatului, gestionarea deseurilor si asa mai departe. Dar si asa Comunitatea Europeana ntmpina nca dificultati din partea unor tari care, desi aliniate teoretic la legislatia de mediu, totusi prezinta abateri grave de la ea. Aceste activitati ar trebui sa duca la redimensionarea politicii de mediu a Romniei, care trebuie sa acorde o si mai mare atentie activitatilor poluante si deteriorarilor mediului, dect pna acum, deoarece, daca o tara dezvoltata din punct de vedere economic si permite sa repare anumite greseli , prin puterea sa financiara, Romnia nsa nu-si poate permite nici un fel de neglijente. Asocierea Romniei la UE este, fara ndoiala, o sansa oferita tarii noastre pentru integrarea sa n structurile europene si adaptarea economiei la standardele internationale. La nivel guvernamental, ar trebui lansate programe de promovare a ecolabellingului, de ncurajare a industriei nationale de protectie a mediului, de valorificare a produselor uzate etc., astfel nct decalajul existent ntre performantele calitativ-ecologice ale COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
produselor si tehnicilor industriale (si nu numai), romnesti si cele similare din UE sa fie minime. n detalierea planurilor de masuri trebuie avute n vedere recentele propuneri ale Conferintei Mondiale asupra Mediului din septembrie 2002 de la Johannesburg (Africa de Sud). La Conferinta s-au adoptat urmatoarele obiective strategice: 4 cresterea echitatii globale si a unui parteneriat efectiv n procesul dezvoltarii durabile; 4 o mai buna integrare si coerenta la nivel international; 4 adoptarea de tinte de mediu si dezvoltare pentru a revitaliza si preciza deciziile politice; 4 actiuni si mecanisme mai eficiente la nivel national pentru a monitoriza progresul international. n scopul atingerii obiectivelor mentionate, s-au supus dezbaterii patru seturi de masuri, care se vor regasi n politicile si strategiile nationale: protectia resurselor naturale ca baza a dezvoltarii economice, prin promovarea ecoeficientei si utilizarea durabila a apelor, solului si energiei; integrarea protectiei mediului cu eradicarea saraciei. Va trebui ntrerupt cercul saracie degradare a mediului, prin implementarea agendei de dezvoltare a ONU, cu obiective mult mai precise si coerente; realizarea unei globalizari durabile. n parteneriat cu oamenii de afaceri, trebuie asigurat faptul ca investitiile si comertul contribuie la dezvoltarea durabila; promovarea unor guvernari bune si participative, la nivel national si international. ntarirea rolului legii si al societatii civile.
2.5 Uniunea Europeana si Conferinta de la Johannesburg
Se apreciaza ca semnificativ pentru politica UE n domeniul mediului este prezentarea unor comentarii la nivel international privind relatia dintre UE si Conferinta de la Johannesburg. La zece ani dupa Conferinta ONU asupra pamntului de la Rio din 1992, multi experti s-au gndit sa faca comparatii ntre acel eveniment si cel de Johannesburg, criticnd rezultatul ntlnirii din septembrie 2002. La nceputurile anilor 90 multi au considerat Rio ca un esec. Acum este vazut ca un moment definitoriu n lupta pentru dezvoltarea durabila.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Dar au existat multe diferente ntre cele doua evenimente: n primul rnd, nu au existat conventii legale obligatorii n discutie la Johannesburg, n timp ce la Rio s-a lansat Conventia asupra Biodiversitatii si Convetia Cadru asupra Schimbarilor Climatice; n al doilea rnd, Johannesburg a fost directionat mai mult catre actiune practica; Rio a aparut la viata ntr-o epoca de optimism. Zidul Berlinului cazuse si Razboiul Rece era pe drumul catre cartile de istorie. URSS se destramase, tarile est-europene se bucurau de libertate, economia USA si revenea dupa recesiune si tigrii asiatici mergeau nainte. n Europa, guvernele de orientare stnga-ecologista au pus oamenii si mediul n centrul politicilor lor si au cstigat alegerile. Acestea au creat o buna atmosfera pentru asteptari ridic ate la Rio. A fost speranta pentru adevarata schimbare. Zece ani mai trziu, scenariul, imaginea sunt complet diferite. Din ce n ce mai multi oameni se simt nesiguri, amenintati de forte dincolo de controlul lor, exclusi de la prosperitatea pe care globalizarea se presupune ca o aduce, nstrainati de politicienii lor si de la procesul politic. Ca urmare a evenimentului din 11 septembrie 2001, comunitatea globala ncearca nca sa se acomodeze cu ideea de a trai cu teama terorismului. ntelegnd ca saracia se ntinde, iar solutiile sunt foarte complicate, multi blameaza globalizarea pentru problemele lumii si vad lumea chiar mai puternic divizata ntre cei care cstiga si cei care pierd dect cu zece ani n urma. Globalizarea ar putea fi o puternica forta pentru schimbare pozitiva, dar potentialul ei de a promova dezvoltarea durabila pentru toti ramne sa se realizeze. Pe scurt, asteptarile au fost foarte modeste la Johannesburg, iar mizele foarte ridicate. mpotriva acestei aruncari napoi politice, a cazut pe umerii UE sa apere cauza dezvoltarii durabile la Johannesburg. Sarcina careia trebuiau sa- i faca fata liderii lumii la Johannesburg a fost ntelegerea asupra modului de a atinge tintele dezvoltarii mileniului: eradicarea saraciei; mbunatatirea standardelor de viata bazate pe modelele dezvoltarii durabile de consum si productie; asigurarea ca beneficiile globalizarii vor fi cunoscute de toti. Pentru a atinge aceste trei obiective (n principal njumatatirea numarului oamenilor care traiesc n condit ii de saracie extrema pna n 2015) , UE s-a zbatut pentru tinte cuantificabile, cu programe si mecanisme de monitorizare, n implementarea planului. Declaratia politica si COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
implementarea planului adoptate la Johannesburg, mpreuna cu rezultatele ntlnirii Organizatiei Mondiale de Comert de la Doha din 2001 si Conferintei ONU asupra finantarii si dezvoltarii din Monterey din 2002, au asezat fundamentul pentru un parteneriat global al dezvoltarii durabile, angajat sa mareasca asistenta pentru dezvoltare si accesul la piata al tarilor n curs de dezvoltare, buna guvernare si un mediu mai bun. Este posibil sa se identifice un numar de cstiguri cheie la Johannesburg. De exemplu, implementarea planului a inclus un set de noi obiective. Acestea se refera la: njumatatirea pna n 2015 a numarului celor care nu au acces la conditii sanitare de baza (3 miliarde n prezent sau jumatate din totalul populatiei). Aceasta noua tinta completeaza tinta dezvoltarii mileniului de acces la apa curata; minimizarea efectelor daunatoare asupra sanatatii umane si mediului ale productiei si utilizarii tuturor chimicalelor pna n 2020; oprirea declinului stocurilor de peste si restabilirea lor la niveluri durabile cel trziu pna n 2015; nceperea implementarii strategiilor nationale asupra dezvoltarii durabile pna n 2005; oprirea pierderii biodiversitatii pna n 2010, n formula agreata nainte de catre partile semnatare ale Conventiei Biodiversitatii. Semnarea de catre toti sefii de stat si guvern este un cstig major. Dar, din pacate, tinta redresarii tendintei curente de pierdere a resurselor naturale pna n 2015 nu a fost acceptabila pentru alti parteneri. ntelegerea cu privire la stabilirea unui cadru de zece ani pentru programele asupra consumului si productiei durabile, cu tarile industrializate prelund conducerea n efortul global, este un alt rezultat important. ntr-un timp de 50 ani, 9 miliarde de oameni vor trai pe planeta si productia globala va fi de patru ori mai mare. Daca nu se taie legatura ntre cresterea economica si degradarea mediului, nu vom fi n masura sa ne sustinem pe noi nsine. Asupra globalizarii , ntlnirea de la Johannesburg a agreat actiuni concrete n intensificarea rolului comertului pentru dezvoltarea durabila, de exemplu prin ncurajarea comertului n produse organice verzi din tarile n curs de dezvoltare si prin ntarirea actiunii internationale pentru responsabilitatea comuna. Utilizarea energiei durabile este cruciala pentru dezvoltarea durabila. Experientele trecute au indicat ca energia ar trebui sa fie pe un loc de frunte al agendei negocierilor de la Johannesburg, deoarece unul din asa numitele esecuri de acum 10 ani s-a referit la energie. Natiunile producatoare de ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
titei (conduse de OPEC) au fost severe la Rio n rezistenta lor de a include prevederi care ar putea constrnge folosirea combustibililor fosili n Agenda 21. Marile companii energetice sunt mai interesate dect nainte n utilizarea energiei regenerabile, presedintele Shell a spus n 1998 ca:n 50 de ani, Shell ar putea fi 50% titei si 50% energie rennoibila. Dar aceasta schimbare ca multe altele ntlneste inevitabil rezistenta din partea monopolurilor. Obstacolele se ntind de la marile subventii publice pentru energia nucleara si fosila pna la ideile nvechite, nca nradacinate. Asa cum Maurice Strong principalul organizator al ntlnirii de la Rio a spus nu toate fosilele sunt n titei. Johannesburg a confirmat din nou ca dezvoltarea energetica durabila este n centrul competitiei pentru dezvoltarea durabila. Desi planul de actiune nu a inclus ca tinta specifica folosirea resurselor energetice rennoibile, ntlnirea a realizat ntelegeri asupra cresterii urgente si substantiale a participarii globale a acestor surse de energetica si asupra actiunilor comune pentru mbunatatirea accesului oamenilor la energie. Aceste ntelegeri vor fi evaluate regulat si revazute. n final, ntlnirea a lansat o Coalitie de dorinte construita din tari si regiuni dornice sa impuna ele nsele tinte si termene pentru cresterea regenerarii n energiile lor mixte. Aceasta coalitie numita OPEC-ul rennoirilor de catre un NGO va asigura o presiune asupra ezitarii si va acorda o mai mare atentie dezvoltarii energiei alternative n toata lumea. Important, coalitia va stabili o tinta a energiei rennoibile reprezentnd un prag de jos. Un lucru este clar: dezbaterea asupra energiei nu va disparea. Legat de aceasta, au existat schimbari pozitive asupra problemei modificarii climei. Tarile care au ratificat deja protocolul de la Kyoto au reconfirmat angajarea lor, iar altele sunt ncurajate sa se alature ct mai repede posibil. Desi aceasta nu garanteaza ca SUA vor ratifica protocolul de la Kyoto, declaratiile pozitive facute de prim-ministrii Rusiei si Canadei dau nastere sperantei ca protocolul urmeaza sa fie aplicat n curnd. Fara discutie, cel mai important aspect al rezultatului de la Johannesburg este implementarea. Este important ca legaturile ntre ntlnirea Mileniului, Doha, Monterey si Johannesburg au fost confirmate, crend un cadru mai coerent pentru implementarea acordurilor din toate conferintele majore ale ONU. Parteneriatele ntre guverne, societatile civile si de afaceri ar putea fi un instrument cheie pentru promovarea angajamentelor luate la Johannesburg. Mai mult de 200 parteneriate au fost lansate la aceasta ntlnire, aducnd cu ele resurse suplimentare si expertiza si ajutnd la mobilizarea actiunii la toate nivelurile. COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
UE a subliniat consistent nevoia pentru o legatura apropiata ntre planul de implementare si noile parteneriate pentru dezvoltare durabila si acest lucru a fost recunoscut. Desi UE i-ar fi placut chiar mecanisme de urmarire si principii de ghidare mai clare pentru parteneriate, Comisia ONU asupra dezvoltarii durabile trebuie sa serveasca ca punct focal pentru discutia viitoare a parteneriatelor, incluznd si mpartirea lectiilor nvatate, a progresului facut si a celor mai bune practici. UE a lansat doua parteneriate asupra apei si energiei la Johannesburg si este nevoie de o actiune rapida pentru implementarea lor. Implementarea efectiva a rezultatului de la Johannesburg va depinde n mod crucial de ceea ce se realizeaza pe plan regional, national si local. UE trebuie sa continue sa preia conducerea n traducerea angajamentului politic n actiune concreta. Consiliul Europei a agreat deja sa revizuiasca strategia UE pentru dezvoltare durabila la ntlnirea ei din primavara anului 2003 si sa se concentreze asupra punerii n practica a angajamentelor luate la Johannesburg. Pentru a pregati aceasta revizuire, Comisia intentioneaza sa nainteze propuneri asupra comunicarii Catre un Parteneriat Global pentru Dezvoltare Durabila ntocmita la nceputul anului 2002. Pe plan intern, unul dintre punctele principale care trebuie aduse n discutie n raportul sinteza pentru Consiliul European de primavara ar fi: modelul de productie si consum mai durabil n cadrul EU? La Johannesburg au existat negocieri dificile asupra agriculturii si pescuitului, legate de problema subventiilor. Aceasta a subliniat nca o data importanta continuarii reformei politicilor agricole si asupra pescuitului ale UE pe baza propunerilor care au fost recent prezentate de comisie. UE este deja cel mai mare furnizor de ajutor de dezvoltare de pe glob si trebuie sa onoreze angajamentul, facut la Monterey, de a atinge 0.39% din PIB n asistenta pentru dezvoltare. n ciuda statutului sau, Uniunea nu a fost capabila sa convinga grupul G77 al tarilor n curs de dezvoltare sa i se alature n numeroasele din provocarile cheie ale durabilitatii. Asupra multor aspecte, aceste tari au preferat sa stea de partea SUA. Aceasta sugereaza ca dezvoltarea durabila trebuie sa fie mult mai bine integrata n agenda de dezvoltare si comert a UE si ca Uniunea ar trebui sa lucreze mai strns cu partenerii sai din tarile n curs de dezvoltare, pentru a-i convinge sa mpartaseasca acelasi interes n dezvoltarea durabila. Pe toate planurile, UE poate fi mndra de performanta sa la Johannesburg. Din pacate, asupra multor probleme de substanta Uniunea a fost singurul propulsor pentru un rezultat ambitios si durabil. Toata lumea, inclusiv cei care critica rezultatele de la Johannesburg, recunosc ca UE a adus o contributie decisiva la pastrarea spiritului de la Rio. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Importanta punerii n practica a ntelegerilor si deciziilor ntlnirii nu poate fi supraestimata. Premierul danez Anders Fogh Rasmussen a subliniat acest lucru, mentionnd ca anii 90 au fost decada mega - ntlnirilor, n timp ce urmatorii 10 ani trebuie sa fie decada actiunii. ntr-adevar, ctiva au pus sub semnul ntrebarii valoarea ntlnirilor la scara mondiala si au cerut, n schimb, ntlniri la scara redusa, care sa se concentreze asupra problemelor specifice teritoriale. mpartirea problemelor n interese locale specifice ar nsemna ndepartarea de scopul central al dezvoltarii durabile. A fost important ca toate tarile au reafirmat importanta solutiilor multilaterale asupra problemelor globale. Declaratia politica exprima un angajament luat de conducatorii lumii de a actiona mpreuna pentru salvarea planetei, de a promova dezvoltarea umana si de a obtine prosperitatea universala si pacea. Dincolo de angajamentele reflectate n documentele oficiale ale ntlnirii, Johannesburg a ajutat la cresterea constientizarii si la mobilizarea unui numar extins de participanti, incluznd ONG-urile, autoritatile, oamenii de afaceri, consumatorii si administratiile locale. Provocarea consta acum n transpunerea tuturor ideilor pozitive generate de ntlnirea de la Johannesburg n vointa politica si actiune concreta, astfel nct sa se realizeze o mutare reala catre dezvoltarea durabila.
2.6 Politici de mediu n Romnia
Dupa 1990, n Romnia, politica de mediu a devenit o componenta a politicii de ansamblu, recunoscndu-se importanta acesteia pentru dezvoltarea armonioasa a societatii. Evolutia acestei politici, chiar daca a cunoscut perioade de cautari, de incoerenta, s-a ndreptat spre coordonatele imprimate de UE si astazi putem afirma ca, cel putin din punct de vedere legislativ, suntem aproape de atingerea acestui obiectiv. Desigur problemele de implementare a prevederilor legislative si de mbunatatire continua a lor ramne nca un deziderat pentru care trebuie facute eforturi deosebite. Se poate exemplifica efortul pe linie legislativa prin prezentarea unui extras din Planul Strategic de Actiune pentru Protectia Mediului, preluat din Hotarrea de Guvern 32/2002 privind aprobarea Planului de Actiune pe anii 2002 2003 al Programului de Guvernare. COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Un astfel de plan la nivel national se detaliaza ntr-o urmatoare etapa n planuri regionale si planuri locale ce includ si responsabili, fonduri necesare si surse financiare.
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii mbunatatirea conditiilor de transport si a starii drumurilor si utilizarea generalizata a combustibililor cu aditivi, a benzinei fara plumb si a motorinei cu continut scazut de sulf. Sistematizarea zonelor urbane cu accent pe extinderea spatiilor verzi si a zonelor de agrement. 2002-2003 Preluata din Planul de actiune al Programului de guvernare 2001-2004. mbunatatirea calitatii mediului
mbunatatirea calitatii mediului n zonele dens populate
Conservarea diversitatii biologice Conservarea n situ si ex situ a speciilor amenintate, endemice si/sau rare, precum si a celor cu valoare economica ridicata: proiect LIFE Natura Conservarea n situ a viperei de stepa (Vipera ursinii) din Romnia. Organizarea Retelei Nationale de arii protejate si asigurarea managementului necesar ocrotirii habitatelor naturale si conservarea diversitatii biologice; elaborarea planurilor de management pentru Parcul National Retezat, Parcul National Piatra Craiului si Parcul Forestier Vnatori-Neamt; constituirea administratiilor parcurilor nationale si naturale din
Ianuarie 2002
Iunie 2002
Iunie 2002
Preluata din Planul de actiune al Programului de guvernare 2001-2004.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii
Romnia n subordinea MAPM constituirea cadastrului ariilor naturale protejate;
Trim. IV - 2003
zonarea interioara a Parcurilor nationale s i naturale din punct de vedere forestier, cinegetic, salmonicol, al pasunatului etc.;
conservarea si managementul ecosistemelor de stepa s i balcanice din Muntii Hercinici ai Macinului si promovarea legislatiei privind zonele naturale protejate;
conservarea si dezvoltarea habitatelor naturale si reconstructia pe baza de cercetari stiintifice a unor sisteme ecologice deteriorate;
proiecte LIFE - Natura: conservarea habitatelor din Parcul National Bucegi;
managementul Parcului National Piatra Craiului;
conservarea speciei Romanichthys valsanicola;
conservarea padurilor eurosiberiene cu stejar;
Dec. 2002
Mai 2001
Dec. 2002
Aprilie 2002
Iunie 2002
Trim. IV 2003
Dec. 2002
COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii Ecologizarea agriculturii si folosirea rationala apotentialului agricol Extinderea folosirii ngra- samintelor naturale si a substantelor chimice biodegradabile (ngrasa- minte, pesticide, ierbicide etc.), cu respectarea normelor de protectie a mediului. Diminuarea factorilor limitativi (compactarea, saracirea n substante nutritive, evolutie nefavorabila a compozitiei mineralogice si chimice etc.).
ncurajarea asocierii producatorilor agricoli n scopul aplicarii de tehnologii moderne.
Combaterea excesului de umiditate, a inundatiilor si a alunecarilor de teren.
2002 - 2003
2002-2003
2002-2003
2002-2003
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Protectia, conservarea si refacerea diversitatii biologice specifice.
Ecologizarea terenurilor agricole degradate de industrii.
2002-2003
2002-2003
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Gospodarirea deseurilor indus triale si menajere
Redare n circuitul economic a terenurilor cu deseuri.
2002-2003
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de Guv. 2001-2004.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii Organizarea retelei de colectare selectiva si transport ale ambalajelor, uleiurilor uzate, bateriilor, PCB si a altor produse iesite din uz:
gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje.
Finalizarea studiilor de fezabilitate pentru depozite ecologice n principalele zone de aglomerare urbana.
Realizarea unor planuri de gestionare a deseurilor si a unor normecoerente si executabile pentru activitatea de autorizare si control al spatiilor de depozitare.
Valorificarea prin recuperare, reciclare si reutilizare a deseurilor industriale, inclusiv a deseurilor solide si lichide rezultate din activitatile de transporturi; depozitarea n conditii de siguranta si ecologice.
Colectarea, sortarea, valorificarea si depozitarea ecologica controlata, n cadrul unei retele integrate, a deseurilor orasenesti menajere. Incinerarea deseurilor n conditiile optimizarii nivelului de emisii. Masuri speciale pentru deseurile periculoase (notificare si identificare).
Trim. IV - 2002
Dec. 2002
Trim. III - 2003
2002-2003
2002 - 2003
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii conservarea si refacerea pe baze stiintifice, a zonelor umede, cu protejarea speciilor endemice;
Dec. 2002
evaluarea capitalului natural al Romniei n acord cu diversitatea si vulnerabilitatea actuala a acestuia;
proiecte LIFE Natura: planul de management integrat al "Insulei Mici a Brailei"; conservarea zonei umede naturale "Mlastinile de la Satchinez";
constientizare publica referitor la conservarea naturii;
constituirea ntr-o prima faza a sistemului informational privind biodiversitatea.
Implementarea de noi sisteme de management si tehnologii alternative pentru utilizarea durabila a componentelor diversitatii biologice.
Dec. 2002
Ian. 2002
Iulie 2002
Trim. IV - 2003
Trim. IV - 2003
Trim. IV 2003
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii
Organizarea turismului durabil fara afectarea diversitatii biologice:
elaborarea si promovarea unor linii directoare pentru dezvoltarea unui turism durabil n ariile protejate, precum si la nivelul ntregii tari;
proiect LIFE - Mediu: actiuni combinate pentru protejarea si dezvoltarea patrimoniului natural din Muntii Apuseni.
Programe de conformare la nivel local pentru diminuarea impactului negativ al unor constructii si amenajari asupra faunei si florei, asupra ecosistemelor.
Dec. 2002
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Reducerea poluarii pna la limitele de suportabilitate ale mediului, respectiv ale ecosistemelor si ale omului.
Retehnologizarea activitatii industriale.
Introducerea de tehnologii nepoluante, cu poluare minima si cu randamente sporite.
Trim. IV - 2003
Trim. IV - 2003
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004. Realizarea proiectului "Implementarea Tehnologiilor Curate n Industria Textila din Romnia, n Programul Danez de Cooperare pentru Protectia Mediului n Europa de Est. Dec. 2002 Prima etapa
Actiune noua
COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU
Domeniul Obiectivul Actiunea Termen Observatii Introducerea de tehnologii si de instalatii moderne de filtrare a gazelor, de epurare a apelor uzate si de eliminare a deseurilor.
Sustinerea pentru obtinerea unor cofinantari (Fondul pentru Mediu, cooperari internationale) ale proiectelor din sectorul industrial incluse n PNA pentru Protectia Mediului. Trim. IV - 2003
Sept. 2002 Preluata din Pl. de actiune al Prog. de guv. 2001-2004.
03 Elementele de Baza Si Etapele Efectuarii EIM. Mecanismele de Selectare A Proiectelor Dupa Semnificatia Impactului Asupra Mediului. Stabilirea Scopului Studiului de Mediu