Psihologie social

Curs 6
ATITUDINILE SOCIALE
1. Definirea atituinii
!. Structura atituinilor
". #or$area atituinilor
1. Definirea atituinii
Prin atitudine se intelege o dispozitie interna a individului, care subintinde perceptia sa si reactiile
sale fata de un obiect sau un stimul.
%ogarus& o atitudine este o tendinta pro sau contra fata de un element din mediu, care devine astfel o
valoare pozitiva sau negativa.
A. 'osca& O predispozitie mintala dobandita, mai mult sau mai putin durabila, de a reactiona intr-un
mod caracteristic (obisnuit favorabil / nefavorabil) fata de persoane, obiecte, situatii, idei sau idealuri cu
care individul vine in contact.
Paul Po(escu)Ne*eanu: atitudinea este o modalitate relativ constanta de raportare a individului sau
grupului fata de anumite laturi ale vietii sociale si fata de propria persoana.
%aron si %+rne: atitudinea se refera la evaluarile noastre cu privire la orice aspect al lumii sociale,
masura in care avem reactii favorabile sau nefavorabile fata de probleme, idei, persoane, grupuri sociale
sau alte elemente ale vietii sociale.
S. Chelcea: atitudinea este pozitia unei persoane sau a unui grup de acceptare sau de respingere, cu o
intensitate mai mare sau mai mica a obiectelor, fenomenenlor, persoanelor, grupurilor sau institutiilor.
S. Asch: atitudinile sunt tendinte de durata determinate si formate prin eperienta trecuta.
,at- si .cDonal: atitudinea este o predispozitie de a actiona pozitiv sau negativ fata de persoane,
obiecte si evenimente.
!ulte definitii ale atitudinii subliniaza bipolararitatea acesteia, ceea ce presupune ca atitudinea variaza
pe un continuum de la favorabil, pozitiv, la nefavorabil, negativ, trecand prin zona ", neutra. !a#oritatea
atitudinilor sunt unipolare la nivel individual (pozitia persoanei este fie de acceptare, fie de respingere o
obiectului atitudinii), insa eista si situatii in care oamenii apreciaza un obiect sub diferite aspecte si il
depreciaza sub altele, stare numita ambivalenta. $cott defineste ambivalenta drept coeistenta aprecierilor
pozitive si negative fata de un obiect al atitudinii (de e: o persoana cu atitudine pozitiva fata de prote#area
animalelor este de acord cu eutanasierea cainilor vagabonzi % atitudine negativa).
&
!. Structura atituinilor
'n legatura cu definirea conceptului de atitudine s-au configurat doua scoli de g(ndire.
A/orarea trifactoriala 0'osen/erg si 1o*lan2 13645 sustine ca o atitudine include:
&. o componenta cognitiva, )n masura )n care evaluarea obiectului se bazeaza pe anumite cunostinte,
perceptii, credinte, opinii, reprezentari si amintiri.
*. o componenta afectiva pozitiva, negativa sau mita, )n care se regasesc emotiile, sentimentele si starile
noastre de spirit fata de un anumit obiect.
+. o intentie/dispozitie comportamentala sau, altfel spus, tendinta de a actiona )ntr-un anume fel fata de
obiect.
A/orarea unifactoriala 0Olson si 6anna2 133"5 se bazeaza pe constatarea faptului ca de multe ori
g(ndurile si sentimentele noastre nu sunt corelate )ntre ele si nici nu ne orienteaza )ntotdeauna
comportamentul. ,in acest motiv, adeptii acestei orientari prefera sa trateze cele trei componente separat,
)nteleg(nd prin atitudine numai componenta afectiva. 'mi place, )mi displace, iubesc, urasc, admir, detest
sunt cuvintele obisnuite prin care oamenii )si descriu atitudinile. -titudinea este o evaluare globala a
obiectului pe o dimensiune continua de tip favorabil/nefavorabil.
". #or$area atituinilor
-titudinile sunt in mare parte invatate social, dar au si un fundament genetic.
!ecanismele prin care se formeaza atitudinile sunt:
a. In*atarea sociala este mecanismul esential al socializarii. $ocializarea este un proces psi.osocial cu
caracter interactiv, realizat prin comunicare si influenta interpersonala si de grup, prin intermediul caruia se
transmit si se asimileaza sisteme de valori, norme, modele socioculturale, atitudini, credinte si conceptii,
care sunt caracteristice colectivitatilor si grupurilor din care facem parte. In*atarea sociala reprezinta
totalitatea proceselor psi.oindividuale si activitatilor psi.osociale prin intermediul carora se asimileaza
ansamblurile de cunostinte, norme si modele sociale specifice unei comunitati, generand pe aceasta cale
moduri specifice de gandire, simtire si actiune. Integrarea sociala desemneaza preluarea, asumarea si
eercitarea activa a unui sistem de statute sociale si activitati corespondente, cu obligatiile si drepturile care
deriva din acestea, prin aceasta circumscriindu-se calitatea de persoana a individului.
/nvatarea sociala a atitudinilor se realizeaza prin:
conditionare clasica (asociere de stimuli): de e: copilul asociaza in repetate randuri reactii
negative ale tatalui cand vede o persoana de etnie rroma0
*
conditionare instrumentala/operanta: aici este esential rolul intaririi comportamentului prin
recompensa si pedeapsa0 de e: o atitudine pozitiva a copilului fata de scoala este intarita de
parinti prin diferite comportamente (zambet, lauda)0
invatare observationala: copilul observa si imita comportamente si reactii ale parintilor.
b. Si$(la e7(unere: 1a#onc a aratat ca epunerea repetata creeaza o atitudine pozitiva si fata de simple
cuvinte0 aici este vorba de efectul familiaritatii.
c. Co$(ararea sociala: adoptam atitudini similare cu grupul sau persoanele pe care le valorizam.
d. 'efle7i*itatea si autoanali-a: prin aceste mecanisme ne evaluam critic si elaboram noi pozitii si
puncte de vedere.
e. #actorul genetic& ereditatea are un rol in formarea atitudinilor. 2a gemenii monozigoti (identici), c.iar
crescuti in medii sociale si familiale diferite, atitudinile coreleaza mult mai ridicat pozitiv decat la cei
nonidentici. 3actorul innascut este mai prezent in atitudinile fata de lucruri mai concrete (de e: gusturile
muzicale) decat fata de cele abstracte. 4aza genetica poate influenta indirect multe din atitudinile
concrete. ,e e: dispozitia genetica de optimism influenteaza o serie de evaluari ale obiectelor sociale,
cum ar fi o mai mare satisfactie in munca, in comparatie cu pesimismul.
+