1

CURS 1 CURS 1 CURS 1 CURS 1 Generalitati privind materialele compozite

1.Generalitati

Materialele compozite sunt materiale care reunesc ntr-un singur
produs elemente care, de obicei, nu se asociaz n mod natural.
Aceste materiale sunt rezultatul incercarilor de obtinere a unor noi materiale
superperformante care au condus la dezvoltarea unei noi clase de produsi.
Prin definitie, conceptul de compozit este atribuit unui sistem complex,
alcatuit din mai multe materiale de natura diferita. In aceasta categorie intra
o clasa foarte vasta de produsi. Acest lucru este determinat de faptul ca
posibilitatile de modificare a constituientilor de baza, a tehnicilor de
asamblare si de fabricare, a nivelului de performanta si costului sunt
infinite.
Materialele compozite au fost realizate de om din cele mai vechi
timpuri. Astfel, chirpiciul (material compozit pe baza de lut si paie) si
betonul armat reprezinta cele mai simple exemple de materiale compozite.
Dupa Larousse, un material compozit este facut din mai multe
componente cu proprietati fizice si chimice diferite si materialul compozit
obtinut are proprietati superioare raportat la componentii de baza.
Aceasta structura de material compozit este caracteristica multor produse
naturale, fapt ce explica rezistenta mecanica deosebita a acestora. Este
suficient sa amintim lemnul, bambusul, oasele, muschii etc.

Considerat de catre numerosi specialisti ca fiind epoca materialelor
compozite, sfrsitul secolului XX a fost marcat n mare masura de
schimbarile n conceptia tehnologica din productia industriala.
Necesitatea elaborarii unor materiale noi si a unor tehnologii
neconventionale a fost determinata nu numai de motive economice si
sociale, dar si de faptul ca n conditiile dezvoltarii exponentiale a productiei,
a aparut o criza foarte puternica de surse de materii prime si energetice,
odata cu cresterea agresiunii oamenilor fata de mediul nconjurator.
Aceste materiale cu proprietati programabile superioare
materialelor traditionale au patruns n domeniile tehnicii de vrf, cum ar fi:
tehnologiile aerospatiale, microelectronica, tehnica nucleara, tehnica de
constructie medicala a implanturilor, n industria de automobile, de nave,
industria chimica, a mobilei, n industria materialelor sportive, n
constructii.

2
Realizarea de materiale compozite s-a impus pe baza a numeroase
considerente tehnice si economice, ntre care amintim:

- necesitatea realizarii unor materiale cu proprietati deosebite, imposibil de
atins de materialele traditionale;
- necesitatea cresterii sigurantei si a fiabilitatii n exploatare a diferitelor
constructii si instalatii;
- necesitatea reducerii consumurilor de materiale deficitare, scumpe sau
pretioase;
- posibilitatea reducerii consumurilor de manopera si a reducerii duratelor
tehnologice de fabricatie.

Materialele compozite sunt primele materiale a caror dispunere
structurala interna o concepe omul, att prin nlantuirea lor moleculara, ct si
prin directii preferentiale, conferindu-le n acest fel rezistente favorabile, net
superioare celor ale componentelor lor.
Ca o definitie generala, materialele compozite sunt sisteme de doua
sau mai multe componente, ale caror proprietati se completeaza reciproc,
rezultnd un material cu proprietati superioare celor specifice fiecarui
component n parte.

Din punct de vedere tehnic, notiunea de materiale compozite se
refera la materialele care poseda urmatoarele proprietati:

- sunt create artificial, prin combinarea diferitelor componente (sunt excluse
compozitele naturale sau cele aparute fara intentia de a crea un compozit,
cum ar fi lemnul, fonta cenusie etc.);
- reprezinta o combinare a cel putin doua materiale deosebite din punct de
vedere chimic, cu proprietati anizotrope ntre care exista o suprafata de
separatie distincta, numita interfata;
- prezinta proprietati pe care nici un component luat separat, nu le poate
avea.

Avantajul major, esential al compozitelor consta n posibilitatea
modularii proprietatilor si obtinerea n acest fel a unei game foarte variate de
materiale, a caror utilizare se poate extinde n aproape toate domeniile de
activitate tehnica.

3
n cele mai multe cazuri, compozitul cuprinde un material de baza,
matricea, n care se afla dispersat un material complementar sub forma de
fibre sau particule, obtinndu-se astfel proprietati mbunatatite :

- rezistenta la rupere;
- rezistenta la uzura,
- densitate,
- rezistenta la temperaturi nalte,
- duritatea superficiala,
- stabilitatea dimensionala,
- capacitatea de amortizare a vibratiilor etc.

Componentele sunt alese astfel nct sa asigure proprietatile dorite,
principalele probleme fiind legate de:

- compatibilitatea dintre materiale,
- temperaturi de lucru,
- caracterisiticile mecanice urmarite si
- stabilitatea dimensionala obtinuta.

Relativa usurinta de fabricare a compozitelor permite determinarea
prin calcul, cu aproximatie suficient de buna, a proprietatilor finale.
Caracteristicile mecanice depind nu numai de proprietatile
componentelor, dar si de legatura dintre ele.Pentru mbunatatirea adeziunii
interne se pot utliza diferiti produsi de adaos cu rol tensioactiv catalizator.

2. Materiale compozite in domeniul constructiilor rutiere

Ca in toate celelalte domenii si in cazul constructiilor rutiere
utilizarea materialelor compozite constituie un progres tehnic in continua
desfasurare. In acest domeniu s-a pornit de la drumuri din pamant care au
fost imbunatatite prin adaugarea diferitelor materiale cu scopul de a mari
rezistenta si de a imbunatati proprietatile in exploatare.
In prezent se ridica unele probleme pentru a caror solutionare se
desfasoara ample programe de cercetare :
- disponibilitatea limitata de materii prime la nivelul teoretic impus
- rezistenta si durabilitatea la un nivel superior impuse de extinderea
reteleor rutiere
- necesitatea asigurarii unui confort in exploatare sporit
- siguranta in exploatare, evitarea accidentelor
4
- masuri de protectie a mediului inconjuratorprin reducerea efectelor
nocive provenite din : zgomot, emanatii de noxe

Aceste deziderate se solutioneaza prin dezvoltarea unor tehnologii
noi bazate in principal pe utilizarea unor produsi noi cu proprietati specifice.
Avantajul cunoasterii si utilizarii materialelor compozite consta in
posibilitatea de a controla parmetrii finali si de a utiliza produsi specifici in
functie de performantele dorite.

3. Generalitai privind alcatuirea sistemelor rutiere.

Sistemele rutiere sunt structuri complexe alcatuite dintr-o
suprapunere de straturi care impreuna conlucreaza in preluarea si
transmiterea solicitarilor din trafic.
Straturile din alcatuirea sistemelor rutiere sunt definite conform
STAS 4032/1:
- fundatia drumului
- stratul de baza
- imbracamintea rutiera
Aceste straturi preiau si transmit terenului de fundare incarcarile din trafic.
Suprafata de contact dintre sistemul rutier si terenul de fundare se numeste
patul drumului.

Fundatia drumului este alcatuita dintr-un strat sau doua de
fundatie si eventual un substrat de fundatie.
Stratul de fundatie preia si transmite la nivelul terenului de fundare
solicitarile din trafic mentinand starea de solicitare in limite admisibile.
Straturile de fundatie pot fi alcatuite conform STAS 6400 din :
- pamant stabilizat mecanic
- balast
- balast amestec optimal
- blocaj din piatra bruta
- piatra sparta mare
- piatra sparta amestec optimal
- agregate naturale stabilizate cu lianti hidraulici
- agregate naturale stabilizate cu lianti puzzolanici
- imbracamintea existenta in cazul modernizarilor
Substratul de fundatie este situat la partea inferioara a fundatiei drumului.
Alcatuirea sa depinde de rolul indeplinit in structura care poate fi :
- strat drenant
5
- strat anticapilar
- strat izolant
Rolul substratului de fundatie poate fi asigurat de catre stratul inferior de
fundatie daca materialele din alcatuirea acestuia indeplinesc rolul cerut.

Stratul de baza confera structurii rezistenta necesara preluarii
solicitarilor din trafic si impreuna cu stratul de fundatie le repartizeaza la
nivelul terenului de fundare.
Acest strat este alcatuit conform STAS 6400 din :
- macadam
- macadam semipenetrat si penetrat cu bitum
- piatra sparta impanata cu split bitumat
- agregate naturale stabilizate cu lianti hidraulici
- agregate naturale stabilizate cu lianti puzzolanici
- mixtura asfaltica

Imbracamintea rutiera este cea care asigura direct preluarea
solicitarilor din trafic . Ea este alcatuita din :

- Stratul de legatura asigura legatura dintre stratul de baza si stratul de
uzura. Acesta poate lipsi in unele cazuri.
- Stratul de uzura este stratul superior al structurii rutiere care preia direct
solicitarile din trafic . Acesta are rolul de a asigura conditiile optime ale
suprafetei de rulare. El este cel care intra direct in contact cu vehiculele si
este supus actiunii directe a factorilor climatici : temperatura si umiditate.

Aceste straturi sunt alcatuite in conformitate cu SR 174/1 din
- beton asfaltic
- beton asfaltic rugos
- beton asfaltic cu pietris concasat
- mixtura asfaltica stabilizata cu fibre
- beton asfaltic cu bitum modificat
- mixtura asfaltica cu bitum modificat si stabilizata cu fibre

Tipul de mbrcminte bituminoas cilindrat la cald se stabilete n funcie
de clasa tehnic a drumului i de categoria tehnic a strzii. Alegerea tipului
de mbrcminte bituminoas se stabilete prin proiectul de execuie, pe
baza performanelor necesare mixturii asfaltice i a studiului tehnico-
economic.

6
4.Materiale utilizate in domeniul rutier.

Calitatea sistemului rutier este determinata de calitatea fiecarui strat
rutier in parte si implicit a materialelor din care este alcatuit.
Straturile rutiere sunt in general alcatuite din materiale compozite .
Materialele de baza din care se compun materialele compozite
utilizate la lucrari rutiere sunt :
- Agregate naturale care pot avea diferite origini : cariera, balastiera, si pot fi
utilizate ca atare sau pot fi concasate.
- Lianti hidraulici : ciment , ciment pentru drumuri si piste de aeroport
- Lianti puzzolanici : zgura granulata , cenusa de termocentrala
- Lianti hidrocarbonati : bitum pur, bitum modificat, bitum aditivat, emulsie
bituminoasa
- Filer de calcar
- Var : var stins pulbere, var macinat,
- Apa
- Polimeri : elastomeri, plastomeri
- aditivi : aditivi tensioactivi, fibre,

5. Reguli generale privind caracteristicile materialelor utilizate in
alcatuirea sistemelor rutiere.

Materialele utilizate in alcatuirea sistemelor rutiere sunt
reglementate prin stadarde care reglementeaza tipurile si caracteristicile
materialelor de baza precum si a materialelor compozite.
Caracteristicile acestor materiale se verifica in laborator cu ajutorul unor
analize standardizate.
Standardele europene privind caracteristicile materialelor cuprind
clase de calitate in functie de valorile parametrilor caracteristici. In faza de
proiectare este necesara prevederea acestor clase pentru fiecare lucrare.
Se definesc astfel valori de referinta pentru parametrii verificati.
Standardele romanesti prevad valori limita generale, diferentierea pe clase
de calitate fiind mai restransa. Odata cu introducerea standardelor europene
se va trece la evidentierea claselor de calitate pentru principalele produse .
Acest lucru va permite utilizarea diferentiata a resurselor in functie de
importanta constructiei si de cerintele specifice .

1
CURS 2 Agregate utilizate la producerea materialelor
compozite utilizate la lucrari rutiere

1. Agregatele minerale

Agregatele minerale sunt componenta preponderent a materialelor
compozite de tip beton de ciment sau beton asfaltic. Ele formeaz scheletul
mineral care asigur rezistena i stabilitatea structurii, influennd
caracteristicile fizico mecanice ale ntregului amestec.









Analiza n laborator a agregatelor minerale.

Rolul lor se manifesta pe mai multe planuri :
- al calitii mineralogice a rocii de provenien;
- al caracteristicilor fizico-mecanice ale agregatelor;
- al caracteristicilor de prelucrare ale agregatelor;
- al curbei granulometrice a amestecului final .
Fiecare din aceste aspecte influeneaza considerabil caracteristicile
fizico-mecanice ale amestecului precum i comportarea n timp a
materialului compozit.

2. Generalitati .Caracteristici mineralogice ale rocii de provenien

Rocile utilizate la execuia straturilor rutiere asfaltice trebuie s
ndeplineasc anumite condiii exprimate prin caracteristici fizico-mecanice
specificate n norme i standarde. Privitor la mineralogie nu exista restricii,
se pot face doar unele recomandri care pornesc de la constatri privind
modul n care unele roci ndeplinesc sau nu prevederile standard. Pentru
identificarea mineralogic se recurge la clasificarea rocilor dup modul n
care s-au format i dup provenien. Dup provenien rocile se clasific n
2
roci naturale i artificiale. Din categoria rocilor artificiale fac parte cenua i
zgura de furnal, utilizate n domeniul rutier.
O clasificare generala a rocilor naturale in functie de modul de formare :

A. Roci magmatice
- intrusive (de adancime) : granite, sienite, granodiorite, diorite,
gabrouri( bazice),
- efuzive : riolitele (acide) , porfire cuartifere, dacite , tufuri dacitice,
andezite, porfirite, bazalte, melafire, diabaze, porfire

B. Roci sedimentare
- detritice ( necimentate sau cimentate ) : argile si marne, nisipuri si
gresii, pietrisuri si conglomerate
- de precipitatie chimica : calcare, travertin, silicolite, gipsuri

C. Roci metamorfice
- marmure, gnaisuri, serpentine, cuartite

Rocile naturale se pot clasifica si pe grupe :



andezit granit gabrou porfir
bazalt granodiorit hornblenda dacit
diabaz gnais* diorit riolit
epidiorit*

* roci metamorfice de origine eruptiv
Roci naturale
magmatice sedimentare
metamorfice
metamorfice

metamorfice
eruptive
Roci
magmatice
Grupa
bazalt
Grupa
granit
Grupa
gabrou

Grupa
porfir
3


ardezie cuarite recristalizate roci metamorfozate
prin alterare

cremene dolomita gresie balast
opal calcar tuf vulcanic nisip
marmura

Teoretic se pot utiliza oricare din aceste roci naturale sau artificiale,
practic se pot utiliza doar cele care ndeplinesc condiiile prevzute n
norme.
Pentru fabricarea materialelor compozite se prevede utilizarea
agregatelor provenite din roci rezistente la aciuni mecanice i climatice.
Condiiile au fost ndeplinite n cele mai multe cazuri de ctre rocile eruptive
cum ar fi bazaltul sau andezitul, de ctre rocile sedimentare cum ar fi nisipul
natural n cazuri particulare , iar n cazul rocilor metamorfice doar
ocazional, atunci cnd nivelul cerinelor a fost mai redus.
Sub aspect chimic se definesc doua grupe mari :
- minerale acide in care predomina in special siliciul si aluminiul
( usoare si deschise la culoare: cuart, feldspat, mica )
- minerale bazice unde ponderea este detinuta de fier, magneziu si
calciu ( mai grele si inchise la culoare : piroxeni, amfiboli, olivina)
In cazul mixturilor asfaltice se prefera rocile bazice, datorit aderentei mai
bune a peliculei de bitum.

Analiza mineralogica vizeaz n primul rnd definirea tipului de
roca, i stabilirea nivelului de alterare n care se gsete la momentul
Roci metamorfice
Grupa isturi Grupa cuarite Grupa alterate
Roci
sedimentare
Grupa
1. opal
Grupa
calcar

Grupa
conglomerat
e
Grupa
necimentate
4
respectiv. Nu se admite utilizarea rocilor alterate, deoarece acestea fiind
solubile n apa determina descompunerea fizica a materialului n exploatare.



3. Caracteristici fizico mecanice ale agregatelor minerale

Pentru a verifica modul n care roca se ncadreaz n anumite cerine
specifice, se msoar caracteristicile fizico-mecanice care depind de
calitatea rocii si care nu pot fi ameliorate prin prelucrare. Pe baza
rezultatelor obinute, se clasific roca care va putea fi apoi utilizat conform
prevederilor specifice fiecrei destinaii n parte.
Caracteristicile fizico mecanice care se urmresc n mod special in
cazul materialelor pietroase utilizate la lucrari rutiere sunt : rezistena la
compresiune, rezistena la strivire, rezistena la uzura ( Micro Deval)
rezistena la impact ( Los Angeles), rezistena la lefuire, rezistena la
nghe-dezghe, porozitatea.
Verificarile se fac in conformitate cu standardele europene .

Verificarile privind rezistenta la uzura sau la sfaramare sunt specifice
domeniului rutier.

Determinarea rezistentei la uzur se efectueaz cu masina de tip micro-
Deval conform SR EN 1097-1 iar determinarea rezistenei la sfrmare
prin metoda de ncercare Los Angeles (metoda de referin, cunoscut in
literatura romneasc de specialitate sub denumirea Uzura cu masina
Los Angeles) sau prin metoda de sfrmare prin impact (metoda
alternativa) conform SR EN 1097-2.

Uzura sau sfaramarea agregatelor utilizate pentru straturile rutiere se
produce ca urmare a frecrii reciproce ntre granule, precum i a ocurilor
la care pietrele sunt supuse, n exploatare, sub aciunea circulaiei, n
special a vehiculelor grele i de mare vitez.
Uzura sau saframarea reprezint pierderea de mas suferit de proba de
agregate, datorit efectului combinat de frecare i lovire n cursul
ncercrii i se exprim n procente din masa iniial a probei.
In laborator se determin rezistena la uzura in prezenta apei datorita
frecrii granulelor ntre ele i cu suprafeele metalice cu care vin n
contact n timpul rotaiei mainii (pereii mainii i suprafaa bilelor
metalice abrazive introduse n main odat cu proba) i ocul produs de
5
cderea bilelor metalice. Prin aceasta metoda se determin coeficientul
Micro Deval M
DE .
In cazul rezistentei la sfaramare, actiunea este
similara, se lucreaza pe material uscat si rezultatul se exprima prin
coeficientul

Los Angeles LA .
Conditiile de calitate se exprima prin valori maxime asa cum se vede in
tabel.


Caracteristica

Denumirea materialului si domeniul
de utilizare
Criblura pentru mixturi bituminoase,
tratamente bituminoase i betoane de
ciment
Coeficientul Los
Angeles
(LA) %, max.
Clasa
A
Clasa
B
Clasa
C

18

20

24

Rezistena la uzura micro-
Deval, M
DE
max.
20



4. Caracteristici de prelucrare ale agregatelor minerale

Caracteristicile de prelucrare sunt acele caracteristici care se verifica
permanent in timpul fabricatiei cu frecventele prevazute in specificatiile in
vigoare.

Modul de prelucrare a rocilor este cel care determin calitatea final
a materialului, constituind criteriul final de apreciere al calitii agregatelor
pe lng cel al calitii rocii de provenien. Caracteristicile de prelucrare
mai importante sunt : curba granulometrica, coeficientul de neuniformitate,
forma granulelor, gradul de concasare, coninutul de impuriti constnd n
pri fine, argil, materii organice etc.

Prevederile privind caracteristicile de prelucrare sunt diferite de la o ar la
alta, n prezent se urmrete o apropiere dintre standarde prin adoptarea
normelor europene. n principiu, pentru caracteristicile de fabricaie se
6
introduc prevederi privind att valorile acestora la un moment dat, ct i
modul n care se pstreaz ele pe parcursul procesului de fabricaie. Calitatea
se apreciaz statistic i este proprie fiecrei staii de prelucrare.
4.1 Pentru fabricarea mixturilor asfaltice si a betoanelor rutiere
se aleg sorturi granulare cu un ecart granulometric restrns pentru a permite
realizarea amestecului final optim. De asemenea, se lucreaz cu agregate
avnd dimensiuni apropiate pe cele trei direcii evitnd granulele plate i
acciculare care nu rezista la solicitri mecanice. n ceea ce privete
impuritile, prezena lor este riguros limitat deoarece afecteaz nefavorabil
anrobarea cu bitum i comportarea n timp a mbrcminilor. Fraciunile
foarte fine sunt limitate procentual i condiionate calitativ prin determinarea
unei caracteristici cunoscuta sub numele de valoare de albastru care
exprima coninutul de argil. Coninutul de materii organice se apreciaz
printr-o metod calitativ colorimetric.

5. Utilizarea agregatelor minerale la lucrari rutiere


La lucrari rutiere se utilizeaza atat roci sedimentare necimentate
sortate in statii speciale de sortare cunoscute sub numele de agregate de
balasiera sortate , cat si roci magmatice sedimantare sau metamofice
prelucrate prin concasare cunoscute sub denumirea de agregate de cariera,
sau cribluri . In general in cazul criblurilor sunt preferate rocile
magmatice datorita rezistentelor mai mari.
Agregatele se selecteaza in functie de caracteristicile acestora si de modul in
care aceste caracteristici respecta cerintele specifice fiecarui domeniu in
parte.
Astfel in cazul mixturilor asfaltice sunt preferate rocile bazice, in cazul
betoanelor cele acide. De asemenea in functie de importanta drumului ,
respectiv de clasa tehnica se vor utiliza cu precadere cribluri la
imbracamintile autostrazilor si la drumuri de clasa tehnica superioara,
agregatele de balastiera fiind utilizate mai mult la fundatii si la drumuri de
clasa inferioara.

In contextul obligativitatii aplicarii normelor europene , analizarea si
clasificarea agregatelor se va face numai cu respectarea acestora.
Fiecare material granular va avea caracteristici exprimate prin valori sau
intervale de valori conform prevederilor din standardele de referinta.
Utilizarea agregatelor se va face in conformitate cu prevederile specifice
fiecarei destinatii cu verificarea incadrarii domeniilor de calitate in cerinte.
CURS I Pamanturi.
1.1. Pamanturi . Generalitati
Prin termenul de
o'pimflnt"
se intelege un ansamblu de particule
minerale solide rezultate prin dezagregarea fizica sau chimica a rocilor, care
pot contine sau nu materii organice.
Pamanturile reprezinta un sistem trrfazic (solid, lichid si gazos).
Fragmentele solide de natura mineralogica de marimi si forme diferite,
creeMa Ia aranjarea 1or, pori sau goluri. Porii pot fi plini cu apa (faza
lichida), plini cu aer sau vapori de apa (faza gazoasa) sau ocupati partial cu
apa si partial cu gaze.
Comportarea pamanturilor este determinata de interactiunea dintre cele trei
faze constituente. Raporturile care se stabilesc intre faze nu sunt fixe, ci se
pot modifica sub actiunea diferitilor factori cum ar fi incarcarile transmise
de catre constructii, variatii de temperafura, umiditate etc.
1.2. Identificarea si clasificarea pamanturilor
1.2.1. Identificarea si descrierea
pamanturilor,
este tratata in SR
EN ISO 14688-l:2004
"Cercetari
si incercari geotehnice. Identificarea
si clasificarea pamanturilor. Partea I : Identificare si descriere." si se
bazeaza pe un sistem flexibil de utilizare, sistem care acopera caracteristicile
pamantului si ale componentilor pe baza de tehnici vtz:uale si manuale. Sunt
descrise in acest standard reguli privind denumirea fractiunilor
granulometrice, simboluri, precum si intervalul corespunzator ales al
dimensiunilor granulometrice, conform tabelului prezentat mai
jos
:
Flrrtslrrl .l- traiiarfi{ut
gubdhrlztrrrd
lEbolwl
rlFdtr.. pcrae-eloi
mm
Fetn&ftbdrbgrsd6
flloqrl rrEl LEo > CEI'
Ebarl Eo > zlx, p+A b a<x)
,Boaoir{rft @ >63E*gbm
Pettr{-*9ffi-6
PLtrlt GL >2, opi HL6g
f f i t m CGr > 2(' Fena h 6at
PLlrl rrfiodu t||G. > t',3 |'ihl t zO
Pldrtr njc FGlf > 2.o Fi&rfb,6.3
N!.lp s > q,O3 penA b 2,O
IralJ|'.ruc GS. > o.et |'afl! b .2.o
NLlF fr|trrr
-MS.
> O,2 Fant i. 0,6=,
nbE in FS. > 0,063 Ferr5 la o.2
Pem&lrtfi'r
F.f st >o,o@!&|. b().(,6r
Prdre el >O. dl F&rabO, aEl
ftd .rdlocltr MSf >O. dE3e#LI )-OA
FJILr FSa > O,O@l p&rt LO;OGSi
Argatg cl 3o.o(E
Pentru o caracterizare generala (preliminara) sunt prezentate metode
rapide pentru determinarea :
r granulozitatli
r
formei particulelor
o
compozitiei minerale
o
continutului in parti fine
o
culorii pamanturilor
o
rezistentei pamanturilor
o
dilatantei
o plasticitatii
o
determinarii continutului de nisip, praf, argila;
r
determinarii continutului de carbonat.
Pe langa langa identificarea si descrierea pamanturilor se recomanda
sa se indice informatii suplimentare privind conditiile in care a fost prelevat
un pamant, componentii speciali secundari, miros, orice nume curent etc.
I.2.2. Clasificarea
pamanturilor,
prezentata in SR EN ISO
14688-22 2005
"Cercetari
si incercari geotehnice. Identificarea si
clasificarea pamanturilor. Partea 2 : Principii pentru o clasificareo',
permite ca pamanturile sa fre grupate in clase cu compozitie si proprietati
geotehnice asemanatoare. Acest standard impreuna cu SR EN ISO 14688-
l:2004 "Cercetari
si incercari geotehnice. Identificarea si clasificarea
pamanturilor. Partea I : Identificare si descriera.", inlocuiesc STAS 1243-
88
)'
Clasificarea si identificarea pamanturilor
",
fata de care
reprezinta o actualizare.
1.2.2.1 Principii de clasificare a
pamanturilor
Pamanturile trebuie sa fie clasificate in grupe de pamanturi
(vezi tabel
,,Principii
pentru o clasificarea pamanturilor"-) in functie de
natura lor, care depinde in exclusivitate de compozitie, independent de
umiditate sau compactitate tinand seama de urmatoarele caracteristici:
- compozitie granulometrica
- plasticitate
- continut in materii organice
- origine
Pamanturile grosiere si foarte grosiere se clasifica numai pe baza analizei
granulometrice conform tabelului de mai
jos:
Fractiunea
granulara
Blocuri
Bolovanis
Procentaj din masa
<5
De la 5 pana la 20
>20
<10
De l a 10 pana l a 20
>20
Termen calificativ
Procentaj de blocuri redus
Procentaj de blocuri mediu
Procentaj de blocuri mare
Procentaj de bolovani redus
Procentaj de bolovani mediu
Procentaj de bolovani mare
Continut in materie organice
%o din masa uscata (particule <
2 mm)
Del a2 pana l a 6
De la 6 pana la 20
>20
Pamanturile compuse din materiale fine si grosiere se clasifica in functie de
plasticitate si comp ozitit granulometrica.
Observatii:
o
Clasificarea in functie de plasticitate a pamanturilor fine
(reprezentate prin argile si prafuri) se recomanda a se realiza folosind
urmatorii termeni: neplastic, plasticitate redusa, plasticitate medie,
plasticitate mare.
o
Pamanturile cu compusi organici sunt clasificate in functie de
continutul organic, trebuie facuta o distinctie intre pamanturile
organice si pamanturile minerale care contin materii organice.
Pamant
Slab organic
Mediu organic
Foarte organic
Se observa o subdivizare diferita a fractiunilor granulare fata de STAS 1243-
88
orClasificarea
si identifi,carea pamanturilor", standard anulat. De ex :
argrla corespunde particulelor cu dimensiuni sub 0,002 mm nu 0,005 mm,
iar praful fin intre 0,002 si 0,0063 etc.
Conform SR EN ISO 14688-l:2004 "Cercetari si incercari geotehnice.
Identificarea si clasificarea pamanturilor. Partea 1 : Identificare si
descriere." pamanturile sunt simbolizate cu litere. Cele mai multe fiind
pamanturi compozite sunt denumite cu un termen principal (notat cu
majuscule) care corespunde fractiunii granulare principale si cu unul sau mai
multi termeni de calificare (fractiunea granulara secundara). Ex: Argila cu
pietris - grCl, nisip fin prafos siFSa).
Tabel -, , Pri nci pi i pent ruocl asi f i careapamant uri l or' ' conf ormSREN
ISO
14688-2:2005'
Cuan6ficare
Denunire
in gruPe tle
pimSnt cu ProPrieli'
aseminiloar.
Subdivi2ir.ln
suplimenrg
in
fun4ic de
Gribriu
Grupi de
p*nal|t
Bo xBo
boCo
coBo
Co saco, sagrGo
grco
Consdc@ii
specirale
Ptmtr in stare
rrned5, parficuleb
qr
eded uriol de
w'
barts$aqiier
cEa rnai r|are Parte
a
parliculelor
> 2OO rnm
cea nrai Inar Palte
a
parliculelor
> 6(l mm
groger
cea mai rnare
Parte
a
particulelor>
2 mm
cea mai mare
Parte
a
partisrlelor
> 0,063
rnm
Gr
cosagr
coGr
sa@, 8asicr.
grSa gcisa
Sa siGr;
siSa, dSa'
dGr,
sadGr
orSa
(Mirg:abgie)
(Forma pe(iculelor)
Si sasi s.grsi'
$dsi
gesrCl
clsi,
siCl
cl
orSi'
orGl
Plastcitate:
Umicltate -
Rezistenla,
sensiwitate
Compresibilitatg,
cDnsistenF
(Mineralogia argilei)
PArEnt in state
umedii, Particulele
ader'5 unele de
lrltcb
tn
Or .saOr,
siOr dOr
' 1
Cdridra{i
speciab Culoare inchisS,
greutate \tolumicd
redusa
Material nenatural
olgsflc
ptmlnt
artificial
Etepozitat
MS )dl/lS
'a
lEteiid
arnropF
Considera$i
spedale
Ca Pentu
pimffirite
nlhrale
Cotnrrircnt
s*unihr xu terlidr
bo i
t"bg)'>t
oo
il- erg0 +
Sa(sa)
pot fi subdivizate in fin F(f)'
L mcou Utmlsau
gtosierC(c)
si
d
or
-"
-
aio. ..-ninatie a comoonerrfior
Cazurile necesitE
considera$i
sped{{e in turclie
de cennteb
proiedului
$
de
eldgentsl
na$onale
.el,mcprcnt
rrtutcipl
Bo
po:
Gr'
Sa
si
cl
Or
Mg
4
1.2.2.2. Alti
parametrii
adecvati folositi
pentru
clasificarea
pamanturi l or:
- Gradul de indesare Ia, pentru a descrie indesarea nisipurilor si
pietrisurilor (prin incercari de teren de penetrare dinamica, penetrare
standard sau in laborator.
- Indice de consistenta l"pentru prafuri si argile
- Rezistenta la forfecare nedrenata a pamanfurilor fine
- Greutatea volumica in stare uscata
- Activitatea argilei
- Indicele de umflare
- Indicele de compresibilitate
- Continutul de carbonat
- Permeabilitatea
1.3. Indici de structura ai pamantului
Indicii de structura sunt marimi ce caractenzeaza pamanturile si care
intervin in calculele ingineresti. Dupa modul de stabilire acestia se impart in
doua grupe :
o
Indici de structura determinati in laborator, pe probe de pamant
recoltate din teren, sau determinati direct pe teren
r
Indici calculati pebaza celor determinati in laborator
1.3.1. Indici de structura determinati in laborator, pe probe de
pamant recoltate din teren, sau determinati direct pe teren
r
Greutatea volumica a scheletului (T,
)
-numita si
"greutatea
specificatt
G.
T":f
(KN/m' )
s
G,- greutatea particulelor
solide dintr-o cantitate de pamant
V,
-
volumul acestora
o
Greutatea volumica a pamantului (y)
G
y:+ (KN/m' )
t/.
G,- greutateatotalaa
unei cantitati
de pamant
Vt - volumul
acesteia
e
Greutatea
volumica
a pamantului
in stare uscata (ya)
To:$=
I frNtrl
VV\
Go - greutatea
uscata
a unei cantitati
de pamant,
egala
cu greutatea
scheletului
solid G,.
V- volumul
acesteia
o
Greutatea
volumica
in stare saturata
(Tr"r)
Ta
:
$_
:G,
+,1
oy
*
(KNim3)
- vv
G*- greutatea
unei cantitati
de pamant
in stare saturata.
v - volumul
acesteia.
Tw - greutatea
specifica a apei ( aprox tO rcNfm3)
o
Densitatea
scheletului
solid (p,)
p,:
t
G/"mt)
ms - masa particulelor
minerale
V, - volumul
particulelor
solide
T,
= g'
P.
=
9181' p, (KN/m3),
unde g
este accelerati
a gravitationala
e
Densitatea
volumica
(p)
e:
t
(g/cm')
mt -
masa totala
a probei
de pamant
V, - volumul
total al aceteia
.
Gradul
de indesare
fp
Jo:-i rsl
-e
^u* - ^in
e - indicele
porilor
pentru
o proba
in stare naturala
'n* - indicele
porilor
in stari de afanare
ma^ima
Qnrn
- indicele
porilor
in stare de indesare
maxima
.
Capacitatea
de indesare
C;
( -
-
nn*- ^i n

rnin
e - indicele porilor pentru o proba in stare naturala
gn* -
indicele porilor in stare de afanare maxima
min
-
indicele porilor in stare de indesare maxima
r
Gradul de saturatie S.
S, :
W
'
14/
max
W
-
umiditatea naturala
Wn'*
-situatia
in care toti porii sunt plini cu apa:
e _
W
_w( l - n) y,
'
Wr** fr/r,
o
Indicele de plasticitate Io
Io: Ws-Wo
o
Indicele de consistenta fc
l ":
w, -w
-
w, -lilp
W1
-
limita superioara de plasticitate
%
- limita inferioara de plasticitate
W
-
umiditatea naturala
l.3.z.Indici de structura calculafrpebaza celor determinati in laborator
sau pe teren
o
Porozitatea (n)
V
n:
j . t OO (7o)
v
I
Vo
-
volumul porilor
V1- volumul total al probei
o
Indicele
V
e: --t-loo
yo
v"
Vo -
volumul porilor
V1- volumul scheletului solid
porilor
n:
e
o
: e:
n
yo
I +e l - n
2. Calitatea pamanturilor pentru TERASAMENTE
Conditii generale de calitate sunt conform STAS 2914-84
6'
Terasamente -
Conditii tehnice generale de calitate". (ANEXA NR. I - Tabel pentru
determinarea calitatii materialului pentru terasamente)
Terasament - totalitatea lucrarilor de pamant executate in scopul
realizarii infrastructurii drumului, alcatuita din pamanturi (in general)
sau alte roci dezagragate inclusiv materiale artificiale de umplutura
(cenusa de termocentralao zgura bruta de furnal, deseuri de cariera etc).
Incercarile de laborator (impuse de STAS 2914- 84) urmaresc:
2.1. Stabilirea caracteristicilor fizico-mecanice ale namanturilor
Incercarile implicate sunt :
.
Stabilirea compozitiei granulometrice, conform STAS l9l3l5-74
.
Limitele de plasticitate, conform STAS l9I3l4-76
.
Sensibilitatea la inghet-dezghet, conform STAS 170912-90 si STAS
r709t3-90)
o
Umflarea libera, conform STAS l9l3ll2-88
o
Continut de materii organice, conform STAS 7017ll-76
o
Continutul de carbonati, conform7l0713-74
o
Modul de deformatie liniara, conform STAS 894213- 90
r
Gradul de compresibilitate, conform STAS 894211- 89
o
Unghiul de frecare interioara si coeziunea
-In
cazul terasamentelor
care necesita verificarea stabilitatii conform STAS 894212-82. "Teren de
fundare. Determinarea rezistenlei pdmdnturilor la forfecare, prin incercarea
de forfecare directd".
Tabel
-
Calitatea materialelor pentra terasamente
-
conf. STAS 2914 -84
i
Crallhhn
Unfluu I
mtuid
llbul, Ul I
putru
lhunhn
$
clrululnm pdndpalelor tipri de
$mlnturl
d<0,ro
I
d(O,ffi
|
d<0,1b
I
rtt,ut
l$0jnm
iidem la,lml unilune (pmhdtate
l, Plmtnlnd nmdre mdii
$
line unihrnc (grmuhdtt
(b$lunu nd fid dr I mm npn lihtr niiloch le h$
dntl nd nult dt 50%) h h ruh$k de rt
Nldp cu
$d$,
nhip nun, mijloeir
su lin
rilorme (gtmuloIitalc
3, Plnlntuluemuivr ndiisj lin
{hrufiunea
maimicl dr I mm np.
rintl rod mult de 50$) cu lient
onrtituit d{n pinlntd muive
Nlli1 cu pietril, nidp mm,rdjlotiu
uu lin cu [ant pdfor
uu udlos
cu utulte
Sfl
line; toarte snmibile h
lryh{.dr,gbtf tac|luner finfl pruiull
unllan }hrl, relprlir mntnqic) tt
durl
i
tdu h lnsl lncllunra lini
puintl
I umllnn libtrl mdir $u meft
Foule
bud
$unl
unihmc (gmnuhdhte
tihtr niiloch le hgt{.
h h ruh$ik de rmi'
o
:6
-
o
6
e
a
g
g
6
+
0
E
gEg
<=
o
r
v

V
c
I
T&
s
g

=
E
e
E
=
5
+
r*
R
rt
d1 tyclgzltacoSd
t1o
sg
E. H
56
'rii-
_31
E- g
=H
Eg
E
=l
Ei tr
AE
E*+
6
r=
_g
HEg
1b
: t E
5
-"r
E=
'El .5
gi
:E
FE
BE
=E
i
E
El
":,
.E
' E
o. si
HEe
*. 3-
s
=d
=F
og-
$g
3Eg
=
g
q
,.c. r
sE
UE
eg!
R- g
a
G{
-or
EE
E- ?
3-E
n! P
sE
e
F' g

6
e
E
=
:
=l
E
f,l
Gt

-
g.
o
g
F.
rl
g.
6
EI
E

cl
s
F
E
o
2.2. Stabil irea caracteristicilor de compactare
Incercarea Proctor (normala) STAS 1913/13-83
2.3. Verificarea compactarii
Determinarea densitatii straturilor rutiere cu dispozitivul cu con si
nisip, conform STAS 12288-85
,,Lucrari
de drumuri. Determinarea
densitatii straturilor rutiere cu dispozitivul cu con si nisip".
3. Metode de incercare standardizate (principii, mod de lucru)
3.1. Determinarea umiditatii
(Conform
,,STAS
1913/5-85 Teren de fundare. Determinarea
granulozitatii")
Determinarea umiditatii consta in determinarea masei de apa ce o pierde o
cantitate cunoscuta de pamant, prin uscare in efuva termoreglabila pana la
masa constanta, la temperaturade 105 +20 C.
Obs : pentru pamanturile ce cuprind impregnatii de gips sau mai mult de 5
o/o
substante organice, uscarea se face la temperafuri de 800C.
Exprimarea rezultatelor :
wYo
=
*' - *'
.l oo, unde
ffi d -ffi "
mu- masa materialului umed
*
tararecipientului, in g
rrl4- rnostt materialului uscat
*
taru recipientului, in g
m.- tara recipientului, in g
3.2. Determinarea densitatii scheletului pamanturilor
(conform STAS 191312-76 Teren de fundare. Determinarea densitatii
scheletului pamdntului)
Densitatea scheletului reprezinta raportul dintre masa particulelor solide
componente ale pamantului respective si volumul propriu al acestor
particule, fara goluri, la temperatura de referinta de 200 C. Lichidul de
referinta folosit este apa (cand wgila< 50
o
,
Mo
<
20%).
I
Metoda picnometrului
o
Proba reprezentativa se mojareaza intr-tn mojar de ceramica dura, astfel
ca intreg materialul se treaca prin sita 0,2 mm; se introduce acest material
intr-o fiola de cantarire, sa usuca in etuva la 105
+ zoc pana la masa
constanta, dupa care pastreaza in exicator, Ia temperatura mediului
ambiant, in vederea determinarii densitatii scheletului.
Din materialul fin majorat, bine uscat in etuva la 105 +zoc, pana la masa
constanta, aflat in fiolele de cintarire in exsicator, Ia temperatura
mediului ambiant, se introduce in picnometru cu ajutorul pilniei o
cantitate de aproximativ 12 ...20g. Cunoscind masa picnometrului gol
prin'scadere se obtine masa materialului introdus in picnometru, respectiv
masa materialului luat in determinare.
Se toarna apoi in picnometru lichidul de referinta ales pina ce se acopera
materialul pamintos si se complecteaza in continuare pina la umplerea,
aproximativ, a
jumatate
din capacitatea picnometrului. Stratul de lichid
trebuie sa acopere pamantul cu minimum 2 cm. Lichidul se va introduce
cu grija pentru a se evita fenomenul de plutire a particulelor.
Se aseaza picnometrele pe baia de nisip si se incalzesc progresiv pina la
fierbere; se fierb apoi 15 minute, asigurindu-se o fierbere lenta si
regulata. La sfirsitul fierberii pamintul din picnometru trebuie sa ramina
acoperit cu un strat de minimum 1 cm lichid de referinta.
Dupa fierbere si racire se completeaza lichidul de referinta, din
picnometru, pina la reper, introducandu-l atent prin prelingere pe peretii
din sticla, evitand agitarea materialului pamantos si se lasa sa se raceasca
la temperatura mediului ambiant. Se aplica apoi dopul astfel ca
picnometrul sa fie plin cu lichidul de referinta pana la reper.
Densitatea scheletului pamantului in canil folosirii apei distilate, p5
(densitatea probei fata de apala20oC p?3) se calculeaza curelatia:
m1
pLY
T Ps=
m1I m2 - m3
I
Greutatea volumetrica a scheletului pamintului cu relatia:
Y,
=9, 81P,
ntr
:
mase pamintului luat in determinare, uscat la 105 + 2oC, in g;
t7t2
:
masa picnometrului umplut pina la reper cu lichidul utilizat, in g;
rltj
:
mase picnometrului cu pamint, umplut pina la reper cu lichidul
utilizat, in g;
ptL
:
densitatea lichidului de referinta utilizat, la temperatura toC, in
g/cm3,'
YL
:
factor
de corectie pentru dilatarea lichidului de referinta la
temperatura f C;
ps
:
densitatea scheletului pamantului, in g/cm3,'
ys
-
greutatea volumica a scheletului pamintului (mN/cm');
pr'o
:
densitqtea lichidutui de referinta la temperatura de 20"C.
3.3. Densitatea pamantului (STAS 191313-76)
(conform STAS 191313-76
,,Teren
de fundare. Determinarea densitdtii
lldmdnturilor"
In functie de natura, umiditate si consistenta acestuia sunt urmatoarele
metode:
I prin stantare,
I imersare in mercur
I
cantarire hidrostatica dupa parafinare
Principiul metodelor: Determinarea masei pamantului si volumul unei
epruvete de pamant in stare uscata, umeda si saturate si calcularea densitatii.
3.3.1. Metoda prin stantare se utilizeaza Ia pamananturile
coezive, ce
nu contin particule mai mari de 2 mm. Se aplica pamanturilor
argiloase plastic -
consistent - vartoase de tipul argile, prafuri
argiloase, nisipuri slab cimentate)
@
D e n s it at e a p a m a nt u I u i se calculeaza cu relati a.'
p
=*r=*o (g/ c-, )
Irg
tTto: masa inelului, in g;
ntt
:
masa inelului cu pamint
,
in g;
Vs: volumul interior
ql
inelului stantei, in cm3.
Densitatea in stare uscata se calculeazacv relatia:
ms ?,
Pa
==?
(g/cm-)
v
ntd: masa pqmantului in stare uscata, in g.
3.3.2. Metoda prin cantarire hidrostatica dupa parafinare cat si cea
prin imersare in mercur se aplica tot pamanturilor argiloase de
consistenta plastic- vartos-tare si in carul pamanturilor nisipoase
ce prezinta o cimentare mai puternica.
f
Densitatea pamantului umed se calculeaza cu relatia:
,
=Jn=
(g/cm3)
/ r - Yz
t7t0: masa epruvetei de pamant neparafinate, in g;
V1
:
volumul epruvetei de pamint parafinate, imersata in apa, in cmt:
V,
=ml - m2
Papa
ntr
:
mqsa epruvetei de pamant t
invelisul de parafina, in g;
t7t2
:
mqsa epruvetei de pamant parofinata, imersata in apa, in g.
popo: 0,998 g/cm3 la temperatura de 20' C
Vo: volumul invelisului epruvetei de pamant neparafineta, in cm 3
V2
:
volumul invelisului de parafina, in cm3
Vt
=f f i t
- f f i o
P paroliro
Pparafina -
0,9
,rcr3
3.4. Stabilirea compozitiei granulometrice
(Conform
,,STAS
1913/5-85 Teren de fundare. Determinarea
granulozitatii")
Marimpa particulelor care intra in alcatuirea unui pamant este unul
dintre criteriile dupa care se poate aprecia felul acestuia. Pentru aceasta este
necesara cunoasterea granulozitatii care reprezinta repartitia in procente din
greutatea totala a matenalului uscat, a diferitelor fractiuni granulare
care
intra in compozitia sa.
Fractiunea granulara reprezinta grupa de fragmente solide avand dimensiuni
intre anumite limite, conform SR EN ISO 14688-1:2004
"Cercetari
si
incercari geotehnice. Identificarea si clasfficqrea pamanturilor. Partea I :
Identificare si descriere.
"
Metode:
.
metoda cernerii (pe material peste 0,063 mm) se efectueaza cu serie
de ciururi si site (standardizate)
r
metoda sedimentarii (se aplica materialului sub 0,063 mm).- cu
Areometrul (densimetrul) Casagrande - Principiul metodei sebazeaza
pe faptul ca intr-o suspensie viteza de sedimentare a granulelor mai
mari este mai mare decat a granulelor mai mici. Areometrul
Casagrande masoara densitatea suspensiei in zona capului, la diferite
intervale de timp, prin adancimea de patrundere a acestuia, care se
citeste pe tija areometrului. Se tine seama de vascozitatea apei, care
este variabila in functie de temperattxa
3.4.1 Metoda cernerii
Granulozitatea se determina pe o proba
a carei masa este de:
-pentru bolovanis, minimum 5kg;
-pentru pietris, minimum 2kg;
-pentru pietris cu nisip, minimum lkg;
-pentru nisip mqre si mijlociu, 0,4 ... 0,5kg;
-pentru nisip
fin,
0, I ... 0,2kg;
-pentru nisip argilos, 0,07 ... 0,lkg;
-p entru argila ni sipoas a, aproximativ 0, 0 7 kg.
o
Daca pamantul de analizat prezinta o coeziune cat de mica datorita
prezentei unui liant, proba uscata in etuva la temperatura de l05oc se
acopera cu apa la care s-a adaugat 0,29 carbonat de litiu, se pastreaza24
ore,
dupa care pamantul din capsula se antreneaza cu apa pe o sita cu tesatura de
saffna 0,063mm si se separa liantul cu un curent de apa pana la indepartarea
sa.
r
Daca masa liantului rezultat din spalare depaseste l0%o din masa probei de
analizat, acesta se analizeaza, in continuare, prin metoda sedimentarli, caz in
care cantitatea de apa de spalare a liantului trebuie sa nu fie mai mare de
1000 cm3.
o
Cernerea se executa manual pe seturile de site si ciururi alese. Cernerea se
face pana la separarea fractiunilor granulare. Fractiunile granulare ramase
dupa cernere pe fiecare sita sau ciur se trec in capsule tarate si se determina
masa fiecareia.
o
Rezultatele analizei granulometrice
se prelucreaza
de obicei cu ajutorul
unui program
de calcul pe calculator, obtinandu-se distributia procentuala pe
(
fractiuni a granulelor, care apoi se reprezinta grafic pe scara logaritmica sub
forma de curba de granulozitate.
o
Pentru aprecierea formei curbei granulometrice se folosesc urmatorii
termeni conform: SR EN ISO 14688-2:2005, "Identificarea si clasificarea
pamanturilor. Partea 2:Principii pentru o clasificare" :
- factor de curbura granulometrica Cc:(d3n)2/d16*d66)
-
factor de uniformitate granulometrica (Cu:d6s/d1s)
Forma curbei
granulometrice Cu Cc
Neuniforma
Uniforma medie
Uniforma
Discontinua
3.4.2 .Metoda sedimentarii
>15
De la 6 pana la 10
<6
In general ridicat
1<Cc<3
<1
<L
Variabil (in general <
0,5)
ai l
d..b
o
Densitatea suspensiei in timp se masoara cu un areometru la care pozitia
centrului de plutire depinde de densitatea granulelor din suspensie ce nu s-au
sedimentat inca si a caror masa procentuala depinde de densitatea suspensiei
la timpul respectiv si de densitatea granulelor. Datorita sedimentarii in timp
a unei suspensii apoase initial omogena, se produce o variatie a densitatii
acesteia, care este proportionala cu viteza de sedimentare a granulelor, ce
depinde la randul ei de marimea si densitatea granulei.
.
In timpul analizei, se determina la diferite intervale de timp densitatea
unei suspensii diluate de pamant in apa.
o
Din pamantul uscat in etuva se ia o cantitate de material (se recomanda
utilizarea unei cantitati de 51g.care se cantareste cu precizia de 0,019.
Aceasta masa constituie masa initiala a probei md. Valoarea ei se
inregistreaza.
o
In cazul pamanturilor cu continut de materii organice mai mare de 5%o,
proba trebuie mai intai oxidata chimic, punand-o intr-un pahar Berzelius de
500m1 si turnand peste ea 150 cm' apa oxigenata. Se agita continutul cu o
bagheta de sticla cateva minute, dupa care paharul se incalzeste pana la
temperatura de 50 ... 60"C. Dupa ce amestecul atinge aceasta temperatra, se
agita puternic pana la incetarea reactiei de degajare a oxigenului. Reactia se
considera terminata cand proba se coloreaza intens. Proba astfel obtinuta se
fierbe pana cand volumul ei se reduce la aproximatin 50 ml, dupa care se
toarna intr-o capsula de portelan si se procedeu,a la fel ca mai sus.
o
In cazul pamanturilor cu indice de plasticitate redus Ip<10, dispersarea se
realizeaza folosind ca agent dispersant carbonatul de litiu anhidru si ca agent
antifloculant solutie diluata de silicat de sodiu. Pentru o proba se lutilizeaza
0,59 carbonat de litiu anhidru.
r
In cazul pamanturilor cu indice de plasticitate IPl0 determinarea se
efectueaza folosind ca agent antifloculant solutie de hexametafosfat de
sodiu. Pentru o proba se utilizeaza l00cm3 solutie de hexametafosfat de
sodiu.
o
Materialul care se supune anahzei se pune intr-o capsula. Peste material
se pun reactivii corespunzatori precizati mai sus, se adauga apa, dupa care se
lasa 8 ... 24 ore pana se obtine inmuierea completa a materialului. Acest
amestec se toarna in cupa agitatorului electric si se supune unei agitari
viguroase timp de I ... 15 minute. Suspensia astfel obtinuta se toarna pe sita
de 0,063mm asezata pe o capsula de portelan cu diametrul mai mare cu cel
al sitei. Folosind apa si prin pensulare, se retine pe sita numai fractiunea mai
mare de 0,063mm. La spalare trebuie sa se evite utllizarea unei cantitati
excesive de apa, pentru^ ca volumul final de suspensie in capsula sa nu
depaseasca 700...800 cm'.
o
Materialul retinut pe sita se colecteaza intr-o capsula si se usuca in etuva
la temperatura de 105"C pana la masa constanta, dupa care se cantareste.
Daca aceasta masa este mai mica decat I0% din masa initiala a probei m6,
aceasta se inregistreaza ca atare si se considera global. Daca materialul
retinut este mai mare decat 10% din masa initiala a probei m6, materialul
uscat se analizeaza graflrlometric prin metoda cernerii.
o
Materialul ce trece prin sita de 0,063mm si este colectat in capsula de sub
sita, se trece cu atentie intr-un cilidru gradat cu capacitatea de 1000 cm3,
evitandu-se orice pierderi.
r
In canil folosirii carbonatului de litiu ca dispersant, in suspensie se
adauga 5 cm3 solutie diluata de silicat de sodiu ca agent stabilizator al
sistemului dispers. In cazul folosirii hexametafosfatului de sodiu, nu este
necesar sa se adauge agent stabilizator.
r
Volumul suspensiei din cilindrul gradat se complateaza cu apa pana la
1000 cm'. Suspensia obtinuta se agita timp de 15 30 secunde prin
efectuarea de miscari verticale a agitatorului manual. Dupa terminarea
agitarii, cilindrul nu se mai misca si se incepe cronometrarea sedimentarii.
o
Se intioduce areometrul in cilindru, cu multa atentie pentru a nu produce
tulburarea accidentala a suspensiei; se efectueaza citirea pe areometru la
partea superioara a meniscului, dupa care acesta se scoate cu aceeasi atentie
ca la introducere.
o
Se efectueaza citiri pe areometru la urmatoarele intervale de timp
cumulat de la inceperea determinarii: 0,5 min; I min; 2 min; 4 min; 8 min;
I 5 min; 30 min; 60 min; 120 min; 240 min,24 h.
.
Dupa fiecare citire cu areometrul se masoara temperatura suspensiei. Se
recomanda ca incercarea sa se efecfueze intr-un mediu ambiant in care sa se
pastreze temperatura de 20 +
3oC, caz in care corectiile de temperatura sunt
neglijabile. In acest sens cilidrii gradati de 1000 cm' se mentin intr-o baie de
apa termostatata. Citirile pe areometru si temperaturile masurate se
inregistreaza.
r
Pe baza datelor obtinute se determina diametrele granulelor si continutul
procentual de granule cu ajutorul unui program de calcul pe calculator,
obtinandu-se distributia procentuala pe fractiuni a granulelor, care apoi se
reprezinta grafic pe scara logaritmica sub forma de curba de granulozitate.
3.5. Determinarea limitelor de plasticitate
(Conform
,,STAS
191314-86 Teren de fundare. Determinarea limitelor
de plasticitateo')
*r ",
tr
In functie de cresterea umiditatii se disting urmatoarele stari ale unui
pamant: stare solida, stare semisolida, stare plastica, stare curgatoare.
Limita inferioara Wp
-
reprezinta umiditatea care corespunde trecerii
pamantului din stare semisolida in stare plastica si se determina in general
prin metoda cilindrilor de pamant
- umiditateala care un pamant poate fi
modelat sub forma de cilindrii (3-4 mm grosime).
Limita superioara Wr
-
reprezinta umiditatea care corespunde trecerii
pamantului din stare plastica in stare curgatoare si se determina in general
prin una dintre cele 2 metode :
metoda cu conul lui Vasiliev - umiditatea pastei de pamant in
care conul avand varful pe suprafata pastei, lasat liber,
paffunde in pasta 10 mm.
- metoda Cupa Casagrande
-
umiditateala care o fanta trasata
in pasta de pamant din cupa aparatului Casagrande se inchide la baza
pe o lungime de 12 mm dupa 25 de caderi ale cupei de la inaltime de
l0 mm, la o frecventa de I20 cadei pe minut.
a
.'mj;ilt@,
ffixry+.+
Limita de contractie W, (se determina conform STAS l9l3ll2-88)
reprezinta umiditatea sub care nu mai au loc variatii importante de volum.
Pe baza rezultatelor obtinute pentru limitele de plasticitate se
determina:
Indice de plasticitate: Io: W1-Wo
Indicele de tichiditate: Ir
-
W -Wo
Ip
Indice de consistenta: I":
Wr -W
unde :
Ip
W1- limita superioara de plasticitate
%
-
limita inferioara de plasticitate
W
-
umiditatea naturala
3.6. Determinarea umflarii libere
(Conform STAS l9l3ll2-88,
,,Teren
de fundare. Determinarea
caracteristicilor ftzice si mecanice ale pamdnturilor cu umflari si contractii
mari")
Umflarea libera reprezinta volumul sedimentului rezultat prin depunere in
apa distil^ata a unui pamant uscat si mojarat in prealabil cu un volum initial
de 10 cm' .
r Din pamantul de incercat se ia o cantitate de aproximativ 100 g
care se trece prin razatoare, se usuca in etuva la temperatura de
105"C dupa care se mojareaza astfel incat intreaga cantitate sa treaca
prin sita de 0,2 mm. Pamantul mojarat se pune intr-o capsula de
portelan, se usuca din nou in etuva si se^ pastreaza in exicator.
I
Se aseaza cilindrii gradati de 100 cm'pe un suport orizontal. [n
fiecare cilindru se introduce apa distilata in volum de 50 cm3 dupa
care se introduc 12g (volum de l0 cm') din pamantul pregatit si
cantarit pe o foaie de celuloid.
r Se agita continutul cilindrului. Dupa sedimentarea pamantului (-4ore) se
reagita continutul cilindrului se spala interiorul acestuia cu stropitorul cu
apa distilata pana la antrenarea completa in suspensie a materialului
de pe pereti,apoi se completeaza cu apa distilata pana la l00cm3 si
se lasa sa se resedimenteze 24 ore, dupa care se citeste volumul final al
sedimentului.
r In cantl in care sedimentarea pamantului este incompleta,incercarea
se repeta adaugandu-se inainte de agitarea finala I cm' solutie de
clorura de calciu.
I Citirea volumului final al sedimentului se face cu precizia de 0,5 cm3.
Umflarea libera se calculeazl cu relatia :
LI r : 100( Vr - Vi ) / Vi
%)
Vy: volumul
final
al sedimentului, in cm3
;
V;
:
volumul initial al pamantului, egal cu I0 cm3.
3.7 . Determinarea materiei organice
(Conform
STAS 7107ll-76 Teren de fundare. Determinarea materiilor
organice)
o
identtfi.carea continutului de humus solubil in alcalii;
t
determinarea continutului total de materii organice;
o
deterniinarea continutului de hidrocarburi saturate:
o
determinare continutului de materie organica vegetala recenta
Identificarea continutului de humus solubil in alcalii (dizolvarea
humusului din proba de pamant intr-o solutie de Hidroxid de Sodiu)
r
Circa 50 g pamint din proba penffu analiza, maruntit pe razatoare si
omogenizat, se usuca la 105 + 2"C; din acesta se cantaresc 10 +
0,25
gralne si se introduc in cilindrul gradat. In cilindru se adauga circa 50
cm' solutie de hidroxid de sodiu si se lasa sa stea 1...2 ore, apoi se agita
bine cilindrul si se complecteaza cu solutie de hidroxid de sodiu panala
100 cm3. Se agita din nou cilindrul si se lasa sa stea 24 ore, dupa care se
verifica culoarea stratului de lichid de deasupra sedimentului. In cazul in
care solutia se coloreaza de la slab galbui la cafeniu inchis inseamna ca in
pamantul analizat este prezent humusul.
Functie de culoarea stratului decantat se pot indica orientativ,
rezultatele conform tabelului:
Culoarea lichidului Continut de humus
Incolor 0. . . r %
Slab
ealbui
r . . . 2%
Galben pana Ia cafeniu
deschis
2. . . 5%
Cafeniu inchis
peste
5
oZ
3.8. Sensibilitatea la inghet
(Conform STAS 170912-90 "Actiunea fenomenului de inghet-dezghet la
lucrari de drumuri. Prevenirea si remedierea degradarilor din inghet-dezghet
Sil SAU conform STAS 170913-90
,,Actiunea
fenomenului de inghet-
dezghet la lucrari de drumuri. Determinarea sensibilitatii la inghet a
pamdnturilor de fundatie. Metoda de determinare")
Sensibilitatea la inghet a pamanturilor folosite la lucrari de
drumuri se stabileste pe baza criteriului granulometric (conform tabelului
din STAS 170912-90 "Actiunea fenomenului de inghet-dezghet la lucrari de
drumuri. Prevenirea si remedierea degradarilor din inghet-dezghet.
Prescriptii tehnice"sau/ si prin incercari efectuate conform STAS 170913-
90
,,Actiunea
fenomenului de inghet-dezghet la lucrari de drumuri.
Determinarea sensibilitatii la inghet a pamdnturilor de fundatie. Metoda de
determinare". (ANEXA NR 4 - Tabele pentru aprecierea gradului de
sensibilitate la inghet).
ln cazul incercarii efectuate conform STAS 170913-90, se iau in considerare
urmatorii parametrii: coeficientul de umflare la inghet C,,, respectiv
indicele de consistenta a pamantului dupa inghet I.. Metoda se aplica
pamanturilor coezive, precum si celor necoezive cu plasticitate redusa (Ip <
:10),
avand un continut de fractiuni frne (argila
,
praf) de min. 10 % si
dimensiunea max. a granulelor de 7,1 mm.
OA
Principiul metodei: Probele de pamant sunt mentinute pe durata incercarii
in conditii similare cu cele din situ (temperatura negativa la partea
superioara; temperatura pozitiva cu alimentare de apa la partea inferioara)
masurandu-se efectele produase de inghet (sporul de inaltime si cresterea
umiditatii).
Aprecierea gradalai de sensibilitute la inghet :
3.9. Determinarea caracteristicilor de compactare.
PROCTOR
I al l r l r l l
Nr
crt.
Grn{iul de sduiihilltftr
la in;hrl a piminturltor
f)rnLr,ri i n a :rl i ul i ,!tul ul
crnf,:nrt i i ' l A5 Il 43"El l
i l pul
p6nri ntul ui
Gmnt t
Di arnctrul
pn n i cul el trr
f rnl
I lnsensitfle r' I ri .
Pl
sul' l),ffi]
ruh O.DZ
l l h 0. I
xuh I
r uh I O
\uh It
2 Strtslhlle
[ ' l al di r 1! ui t {f r P,
1ql; {1.{n)
srrh !l.ll2
6DhO I
t . 6
ro ?G
20. . 40
Nl sl p. ni si p pni os P)
ArBil[ gras{ P, sform ST.\5 1243-88
I Frnrte rasibllc
Msip pf,fc's
t{irlp rrylkx
P,
sub 0.002
mb 0,02
sub 0. I
p(xle 6
Feste
?O
parte 40
Iraf. praf nl<ips, praf
nlslpos a4lkrs. pnf
Eq!ilos
P.
ArXili nisl
Jnasfu
arglli
F
ffoasi, argll{
Jrdfoa-
sd nlsipoasf,,rqllil
P,
I erlul I
Gradul de senslbllitrtc le lnghel a pdmlnrurilor
Cocllclentul dc umflarc
la lnghet. C.
%
Indl',nle de omsl*cn1l
I plmlnh.rlul
L
lnserrslbllc sub 2 pestc 0,75
Senslblle 28 0. s0. . . q75
Pcne senslbllc pstr t cub 0,50
Incercarea
(conform
STAS l913l13-g3
,,Teren de fundare.
Determinarea
caracteristicilor
de compactare.
incercarea
proctor',)
ww
Metoda consta
din compactarea
cu acelasi
lucru mecanic
specific
de compactare
a unor probe
de pamant
cu diferite
umiditati,
in vederea
stabilirii
valorilor
maxime ale densitatii
in stare uscata sau ale greutatii
volumice
in stare
uscata,
corespunzatoare
umiditatii
optime
in
domeniile
uscat si umed.
Domeniu
de aplicare:
in functie de valoare
Lucrului
mecanic
de compactare
se deosebesc
doua incercari
proctor:
r
rncercarea
proctor
normara. (L=0,6
J/cm3)
_
se foloseste
in general
pentru
stabilirea
caracteristicilor
de compactare
ale terasamentelor
de
drumuri
e
rncercarea
proctor
Modificata (L:2,7
Jlcm3
)
_-
se foloseste
in
general
pentru
stabilirea
caracteristicilor
de compactare
ale straturilor
de
baza, straturilor
defundatie,
straturi deforma.
I
Aparatul
Proctor - sunt trei dimensiuni
in functie de dimensiunea
maxima
a partt-cylei
de pamant
D'u* (marimea
diametrului
ochiului prin
care trece cel
putin
75% din material).
Observatii privind
modul de lucru:
c
Cantitatea
de material
necesara pentru
o proba
material
necesara
se stabilesc
in functie
de
particulei
si a lucrului
mecanic
specific
de
tabelului:
cat si cantitatea
totala de
dimensiunea
maxima
a
compactare
L, conform
tliri-
nkl!l
cilht-
drului
d
mnl
Diurcnsi-
unc"J
mcximil
a Particu-
lei dc pi-
rni nl
D**
l l l l l l
Nunfirrl
(le slratud
Ix
$tflr :
-----T-'
lln cer({l'cil
"t:l
lii,',i"1,y"".1;,1
trd' r)nrn
I
catri
I
th lovlturi Pc
ficcarc
jl masa maiulul rn,
Lg, pcntru :
Proc-l Inctrmrtn Proc-
dI
I
tor rrrodificaH
I
;
l;"F-
Crulitetea de uaterial
necerarl, ln 161:
[ul o[-r pulru o
r00
t50
zttl
,t
I
30
o
t
4, 5
{, 5
15. 0
2, 5
2. 6
r 5, 0
r
In cazul materialului cu fractiuni cu dimensiuni peste cea
corespunzatoare marimii cilindrului stabilit pentru incercari, acestea se
elimina prin cernere dupa uscarea completa a materialului in etuva la
temperatura maxima de 50oC pentru materiale coezive si de 105'C pentru
materiale necoezive.
o
Se calculeazaraportjJl r, dintre cantrtatea de material cu dimensiuni peste
dimensiunea maxima si cantitatea totala de material, care nu trebuie sa
depaseasca 0,25 (r<0,25).
r
In caz\l materialelor coezive, in vederea asigurarii unei umeziri uniforme
se recomanda ca pamantul sa fie astfel farcmitat incat sa treaca cu usurinta
prin ciurul cu diametru ochiului de 3,15 mm. Se pune cantitatea de apa
necesara, masurata cu ajutorul cilindrului gradat, in mod cat mai uniform,
sub forma de ploaie, cu ajutorul unui stropitor. Cantitatea de apa necesara
pentru prima incercare de compactare se stabileste astfel ca umiditatea
pamantului sa fie cu 8 ... 14 procente fata de limita minima a umiditatii
optime presupu sa core spunz ato ar e domeniului umed.
o
Dupa adaugarea apei se asigura manual omogenizarea amestecului. Proba
se lasa in repaos intr-un recipient inchis circa 15 minute in cazsl
paminturilor necoezive, 2 3 ore in cantl celor slab coezive sau cu
coeziune mijlocie si cel putin 15 ore in cazul pananturilor foarte coezive.
Dupii acest interval de timp proba se amesteca din nou pana la
omo genizarea ei corespunzatoare.
o
Proba de material se introduce in cilindru in straturi cu grosimi
aproximativ egale. Fiecare strat se compacteazd prin batere, in mod
uniform pe suprafata cu maiul Proctor, greutatea fiind lasata sa cada liber.
Dupa ce se scoate inelul prelungitor, se taie materialul la nivelul cilindrului
cu ajutorul cutitului si se niveleazd cu rigla metalica. Se perie materialul
Proctor
modill-
cati
L2
2{
. s0
cirzut pe placa debaza si se cintareste cilindrul cu material, obtinind masa
1111.
o
In cazul paminturilor necoezive cu un grad mic de neuniformitate sau cu
granulatie mare (nisipuri mari, pietrisuri), unde in primul caz maiul de
compactare lasa o uflna adinca (peste 10 mm), iar in al doilea caz exista
pericolul ca granulele sa sara din cilindru in timpul compacttirii, se reduce
iniiltimea de cadere a maiului la
jumatate
si se dlbleaza numarul
loviturilor.
o
Se scoate materialul din cilindru. Pentru determinarea umiditatii medii a
materialului, se iau minimum trei probe (de la partea inferioara, mijlocie si
supenioara a cilindrului).
o
Cantitatile de apa care se adauga probelor de material pentru incercarile
succesive de compactare sunt cele corespunzatoare unei cresteri a
umiditatii cu I ... 2o/opentru pamanturi necoezive si cu circa 2 ...3% pentru
pamanturi coezive.
r
Incercarea de compactare se efectueaza de 6 l0 od, umiditatea
materialului variind intr-un interval de 10 24o/o pentru materialele
coezive si de 0 ... 15% pentru materialele necoezive. Determinarea se
termina dupa 2 sau 3 incercari de compactare de la incercarea la care masa
totala a cilindrului cu material compactat a inceput sa scada, in domeniul
umed.
Pentru fiecare incercare de compactare se calculeaza densitatea
(p) si densitatea in stare uscata (pJ a materialului, cu relatiile:
(g/r-')
Pn
=:;
(g/cm3)
l +
100
mm
:
filr - lllz (g)
ffi^: masa materialului, in g;
tTtr
:
masa cilindrului cu placa de bazq, umplut cu material, in g,'
nt2
:
masa cilindrului cu placa de baza, in g;
V
:
volumul materialului compqctat, in cm3;
w
:
umiditatea medie a materialului, in
o%.
Se obtine curba Proctor prin raportarea pe abscisa a valorilor
umiditatilor, iar in ordonata valorile densitatii in stare uscata corspunzatoare
o
=*^
, V
fiecarei incercari de compactare.
Curba Proctor reprezinta functia po
:
(w) de variatie a densitatii in
stare uscata in raport cu umiditatea de compactare. Abscisa si ordonata
punctului de maxim din domeniul umed reprezinta umiditatea optima (woo,)
si respectiv densitatea in stare uscata maxima (po,nu*) a materialului pentru
tipul respectiv de incercare, in domeniul umed.
Pentru controlul alurii curbei de compactare Proctor se traseaza
curba de saturatie cu ajutorul relatiei:
pd=
PS
(g/cm3)
r*ffia,
ps
:
densitatea scheletului, in g/cm3,'
w
:
umiditatea materialului.
o%.
Daca materialul contine fractiuni mai mari de D,,,*, care au fost
eliminate in vederea efectuarii incercarii in domeniul umiditatii optime si a
densitatii, in stare uscata maxima, in domeniul umed se corecteaza cu
ajutorul formulelor de mai
jos
in functie de r, valabile numai pentru r
<
0,25:
w
opt
--woor(l -r) (%)
PamaxPs
I
Pdmwr
= (g/cm3)
Ps
- r(Ps -
Pd^u )
3.10. Determinarea densitatii straturilor rutiere cu dispozitivul cu con
si nisip
(Conform STAS 12288-85 Lucrari de drumuri. Determinarea densitatii
straturilor rutiere cu dispozitivul cu con si nisip)
Metoda consta in determinarea densitatii prin raportarea masei unei
cantitati de material prelevat din straturile rutiere la volumul acestuia, volum
determinat prin intermediul unei cantitati masurate de nisip sort 0,63
- 2.
Mod de lucru :
.
Se prepara o cantitate de aproximativ 10kg nisip sort 0,63
-
2 spalat si
uscat.
o
Se determina densitatea in gramada in stare afanata a nisipului (peu),
conform STAS 4606 -
80.
e
Se determina masa nisipului (m.), care ocupa volumul conului (3)
.
Se niveleaza si se curata o suprafata orizontala a stratului in punctul de
determinare si se aseazaplaca (5) fixandu-se eventual in cuie.
o
In golul placii se sapa o groapa de forma aproximativ cilindrica avand
diametrul de 150mm, pe toata grosimea stratului fara a tulbura peretii gaurii,
iar materialul rezultat se cantareste notandu-se masa lui (m1).
.
Se determina umiditatea (w) a mateialului din groapa (STAS l913lI -
82).
o
Se cantareste dispozitivul cu con avand vasul (1) plin cu nisip si se
noteaza masa (mr).
.
Se fixeaza dispozitivul cu con pe placa si se deschide complet robinetul
(4) care se inchide dupa ce atat groapa cat si conul (3) s-au umplut cu nisip.
.
Se cantareste dispozitivul cu nisipul ramas in vasul (1) si se noteaza masa
(mr).
Se calculeaza volumul gropii cu relatia:
n
_
mz - (mt + m")
(d.r)
Pgo
t?t2
:
mesa dispozitivului cu nisip sort 0,63 -
2 inainte de efectuarea
incercarii, in kg;
r/t3
:
mesa dispozitivului cu nisip, dupa efectuarea incercarii, in kg,.
ffi"
:
mqsa nisipului sort 0,63 - 2 din conul (3), in kg;
Pso
:
densitatea in gramada, in stare afanata a nisipului determinata, in
kg/am3.
Se determina densitate in stare uscata p4 a materialului din strat cu
relatia:
po = __!\_
(kg/dm3)
V( l +
"
I
'
100'
ntt
:
masa materialului rezultat din saparea gropii, in kg;
w
:
umiditatea materialului, in %;
V
:
volumul gropii, in dm3.
Gradul de compactare se determina prin raportarea densitatii p6 la
densitatea in stare uscata maxima stabilita penffu materialul respectiv
conform STAS l9l3ll3-83
,,Teren
de fundare. Determinarea
caracteristicilor de compactare. incercarea Proctor"si se compara cu gradul
de compactare specificat in proiecul de executie.
3.11. Determinarea permeabilitatii
(Conform STAS 19 13 I 6-7 6,,Teren de fundare. Determinarea permeabilitatii
in laborator")
Permeabilitatea reprezinta proprietatea pe care o au pamanturile ca
medii poroase de a putea fi strabatute de apa. Permeabilitatea se exprima
prin valoare a coeficientului de permeabilitate k (cm/s). Metodele de
determinare in laborator sunt:
r
Metoda permeametrului cu gradient constant fara suctiune sau cu
suctiune, metoda care se aplica la toate tipurile de pamant atat pe probe
tulburate cat si netulburate
o
Metoda permeametrului cu gradient variabil (vezi fig.), se aplica
la pamanturile necoezive. In acest caz metoda consta in determinarea
permeabilitatii prin trecera unui curent de apa sub gradient variabil
(diferenta de nivel variabila: hz - hr) printr-o epruveta de pamant.
nr : Zr SI
I este lungimea epruvetei de pamant (cm)
T - intervalul de timp (in secunde)
h1 si h2 - cotele apei in cilindru
,tr
t
0
3.12. Determinarea inaltimii capilare a pamanturilor necoezive
(Conform STAS 191318-82o,Teren de fundare. Determinarea inalfimii
capilare in pdmAnturile necoezive. Metoda coloanei de pdmAnt")
Metoda coloanei de pamant. Acest standard se aplica in cantl
pamanturilor necoezive, in care fractiunea mai mare de 2 mm reprezinta
peste 25oh, iar valoare inaltimii capilare este de maxim 60 cm.
Principiul metodei consta in determinarea variatiei umiditatii pe inaltimea
unei coloane de pamant situate deasupra nivelului de apa de la baza acestuia.
Moduri de lucru:
o
Umezirea prin ascensiune capilara a probei cu umiditate scazuta
o
Drenarea pamantului plecand de la starea de saturatie
3.13. Determinarea compresibilitatii in edometru
(Conform STAS 894211-89 Teren de fundare. Determinarea compresibilitatii
pamOnturilor prin incercarea in edometru
)
Principiu: Metoda consta in urmarirea tasarii probelor precum si a evolutiei
in timp a acestora sub efectul incarcarii axiale verticale, aplicate in trepte.
Masurarea deformatiilor, sub incarcare constanta se face pe epruvete
cilindrice, cu deformatii laterale nule.
3.14. Determinarea modulului de deformatie liniara al pamanturilor sau
materialelor din componenta drumurilor si liniilor de cale ferata.
(Conform STAS 291414-89 Lucrari de drumuri si de cale ferata.
Determinarea modulului de deformatie liniara)
Principiu: metoda consta in aplicarea unor incarcari verticale, in trepte, pe o
placa rigida asezata pe suprafata de incercat si masurarea tasarilor acestei
suprafete, dupa fiecare treapta de incarcare.
3.15. Determinare a indicelui californian de capacitate portanta
-
CBR.
Metodologie pentru determinarea indicelui de californian de capacitate
portanta (CBR), indicativ IM003-96.
Principiu: Metoda CBR de determinare a indicelui californian de capacitate
portanta consta in incarcarea pamantului cu piston circular (poanson), de arie
1935 mm2 si mentinerea unei vitezede penetrare de 1,27 *0,5 mm/minut.
Indicele californian de capacitate portanta (CBR) este raportul dintre
forta citita pe curba obtinuta si forta necesara producerii aceleasi penetrari pe
curba standard. Acest indice se calculeazala penetrari de2,54 mm sau 5,08
mm.
CORS 5 Lianti hidrauluici
1. Generalitati
Liantii hidrauluici sunt pulberi minerale care in amestec cu apa si,
eventual, cu un agent de activare, reactioneaza cu apa in mod ireversibil.
Aceasta reactie conduce la formarea de cristale hidratate puternic coezive
ceea ce le confera proprietati de liant.
In categoria liantilor hidrauluici intra toate categoriile de ciment :
- ciment Portland
- ciment Portland compozit
- ciment pentru drumuri si
piste de aeroport
Pe langa acesti lianti hidraulici se cunosc, si se pot utiliza in unele
cazui, liantii puzzolanici care dobandesc proprietati hidraulice doar in
prezentaunui activator . In categoria liantilor puzzolanici intra :
- zgura granulata de furnal
- cenusa de termocentrala
- tuful vulcanic macinat
Cimentul reprezinta cel mai important material de constructie
folosit la fabricarea betonului. Cimentul este un liant hidraulic care, in
amestec cu apa, formeaza o pasta ce face piza si se intareste datorita
reactiilor si proceselor de hidratare. Dupa intarire; isi mentine rezistenta si
stabilitatea, chiar si sub apa. In prezent, pe piata materialelor de consffuctii
exista mai multe tipuri de ciment.
Standardul SR EN 197-l defineste si prezinta specificatiile pentru
27 produse de ciment uzuale :
- CEM I Ciment Portland
- CEM II Ciment Portland compozit
- CEM III Ciment de furnal
- CEM IV Cimentpuzzolanic
- CEM V Ciment compozit
Familia cimenturilor uzuale se grupeaza in 5 tipuri principale de
ciment (cem I, cem II, cem III, cem IV si cem V), cuprinzand2T de tipuri de
ciment, fiecare tip avand 6 clase de rezistenta: 32,5N; 32,5R; 42,5N; 42,5R;
52,5N si 52,5R. Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt:
- I, il, III, IV si V reprezinta tipul principal de ciment;
- 32,5; 42,5 si 52,5 sunt clasele de rezistenta standard la compresiune (28
zlle).
- N si R sunt simboluri pentru rezistenta la compresiune initiala tntala (N) si
pentru rezistenta Ia compresiune initiala mare (R), determinate in
conformitate cu standardul SR EN 196-l fie ta 2 z7Ie, fie la 7 zlle;
- A, B si C indica procentul de clincher din masa cimentului.
- S indica adaos de zgxa
- D indica adaos de silice ultrafine
- P indica adaos depluzzolananaturala
-
a
indica adaos deprzolana naturala calcinata
- V indica adaos de cenusa zburatoare silicioasa
- W indica adaos de cenusa zburatoare calcica
- T indica adaos de
gist
calcinat
- L, LL indica adaos de calcar
- M indica adaosori care trebuiesc declarate
Cimenturile de furnal CEM III au un continut de zgtrra peste 35yo,
Cimenturile ptzzolanice CEM IV si cimenturile composite CEM V au in
compozitie adaosuri care se declara.
Cimenful dozat corespunzator si amestecat cu agregate si apa
trebuie sa produca beton sau mortar care sa
-si
mentina lucarbilitatea pentru
o perioada de timp suficienta
,
si dupa perioade de timp definite trebuie sa
atinga niveluri de rezistenta specificate si sa prezinte stabilitate de volum pe
termen lung.
Intarirea hidraulica a cimentului se datoreaza in primul rand
hidratarii silicatilor de calciu precum si a altor produsi cum ar fi aluminatii.
Suma procentelor de oxid de calciu reactiv CO si dioxidului de siliciu
reactiv SiO2 trbuie sa fie de minim 50%. ln caztl cimentului aluminos
intarirea se datoreaza aluminatului de calciu.
2. Componente principale
Cimentul Portland este un liant de origine minerald. intdrirea prin
reaclie chimicd cu apa determind
gi
definilia de liant hidraulic.
Inventatorul cimentului tip Portland este Louis Vicat(1786-1861). in 1817 a
awt preocupdri in legdturd cu amestecul de praf de calcar gi
cenufa
vulcanica.Vicat este recunoscut ca fiind primul care a determinat proporliile
de calcar
9i
de silice in amestec prin folosirea de teste gtiinfifice.
De
exemplu, un test pentru determinarea consistenlei iniliale
9i
a vitezei de
intdrire a pastei de ciment este bazat pe principiul acului lui Vicat,
mdsurdndu-se addncimea de penetrare sub o anumitd forln.
Joseph Aspdin (1778-1855) a patentat
"Cimentul Portland", ca fiind o piatri
artificiald, asemdndtoare unei roci din Insula Portland (Anglia). in locul
cenugei vulcanice, Aspdin folosegte o argild (pulin mai speciald), argild ce
conline compugi silicali ce respect[ anumite propodii.
Compozilia fina16 a cimentului Portland conline in majoritate
combinaliile chimice de CaO oxid de calciu, SiOz bioxidul de siliciu, AlzO_r
trioxid de aluminiu si Fe2O3 ferita. In compozitia clinkerului de ciment
Portland minim doua treimi vor fi silicatii de calciu iar raportul CaO/SiO2 va
fi minim 2 .
Zgura granulata de furnal ( S) rezulta din racirea rapida a topiturii
obtinute in procesul de topire a minereului de f,rer. Compozitia chimica este
similara clinkerului Portland cu mentiunea ca aceasta contine MgO in
procent mai ridicat spre deosebire de clinkerul Portland care are maxim 5%
Mgo.
Materialele puzzolanice (PrQ) sunt substante naturale de compozitie
silicioasa sau silico-aluminoasa. Materialele puzzolariice nu se intaresc prin
amestecare cu apa, dar macinate fin reactioneazala temperatura ambianta in
prezenta apei cu hidroxidul de calciu Ca(OH)2 formand compusi silicati si
aluminati care denolta rezistenta. Puzzolanele au in compozitia lor minim
25% SiOz reactiv. Restul este AlzO3 si Fe2O3.
Puzzolanele pot fi naturale (P) materiale de origine wlcanica
,
roci
sedimentare, sau calcinate (Q) activate prin tratament termic.
Cenusa zburatoare ( V, W
)
se obtine prin depunerea electrostatica sau
mecanica a particulelor pulverulente continute in gazele de ardere de la
focarele cazanelor alimentate cu praf de carbune. Aceasta poate fi de natura
silicioasa sau calcica. O caracteristica importanta este pierderea la calcinare
care are limita maxima. Aceste materiale sunt sensibile la inghet.
Cenusa zburatoare poate fi silicioasa
(V
)
sau calcica ( W) in functie de
compozitie . La aceste materiale exista riscul de expansiune. De asemenea
atingerea rezistentelor este problematica.
Sistul calcinat (T) este produs in cuptor la temperatura de 800'C . Datorita
compozitiei materialului natural si a procesului de fabricare contine faze de
clinker in majoritate silicat dicalcic si aluminat monocalcic, avand
proprietati asemanatoare cimentului portland. Se verifica rezistenta si
expansiunea care pot ridica probleme.
Calcarul (LrLL
)
trebuie sa aiba un continut de carbonat de calciu CaCOr
de minim 750
,
continutul de argila ( SR EN 933-9 valoarea de albasffu)este
limitat precum si continutul de carbon organic : LL max. 0,2yo
,
L max
0,50h.
Silicea ultrafina
@)
provine din procesul de producere a siliciului in
cuptoarele cu arc electric si consta din particule sferice foarte fine . Se
verifica pierderea la calcinare care are limita maxima si suprafata specifica .
Componentele auxiliare au rolul de a imbunatati proprietatile fizice ale
cimentului : hidrofilia si lucrabilitatea. Ele trebuiesc corect alese si dozate in
asa fel incat sa nu mareasca prea mult necesarul de apa
,
sa nu
'afecteze
rezistenta betonului
,
sa nu determine coroziunea armaturilor.
Sulfatul de calciu se adauga pentru reglarea prizei.
Intarirea cimentului se produce ca unnare a hidratarii.In timpul
hidratarii constituentii cimentului formeza geluri solide (hidrosilicati
de
calciu) care includ cristalele de hidroxid de calciu si aluminiu, astfel incat
masa devine coeziva.Data fiind compozitia sa (multi hidroxizi) rezulta
natura alcalina a cimentului cu un pH variind intre 12 si 13.
In afara naturii alcaline, cimentul este foarte higroscopic, in plus
procesul de intarire este exogen.
4
i m. i n
t r l p
! uenuml r e Observatii
l
"^r
i CEM ; C
CEM
,
Ciment Portland
I I A
III A
Ciment Portland cu i
Ciment Portland cu
jpot fi adaugate cenusi de furnal,
adaos intre 6 si 20Yo
I
termocentrala si (optional) calcar
i rr
p
I Ciment Portland cu
lpot
fi adaugate cenusi de
I
^^ "
i adaos intre 2l si 35% I de termocentrala
i
zgwa de
furnal si/sau zgura
este adaug ata zgvra de termocenffala
este adaug ata zgura de termocentrala
adaos intre 36 si 65%
I
.
l
1
III B
Ciment Portland cu
adaos intre 66 si 80%
. i
I ..,
^
i Ciment Portland cu I
i lV B
i
^, -:,--:
.::;;-': ;;",
i
se adauga cenusa de furnal
I i aOaOS mt f e Jb Sl ))7o i
I i
Ciment Portland
I
Combinatie din tipurile II B, III B si IV B
l+SR
irezistent
la agresiune
ipermisa
cu specificarea efectiva a rezistentei
i i o, , l f ^+i ^^ i t ^
^^-^-: , , i +^+^^ -, , 1f ^+. 1^^ j
j
sulfatica
I
la agresivitatea sulfatica
3. Verificarea calitatii cimentului
In vederea utilizarii cimentului la lucrarile de constructii se verifica
respectarea conditiilor mecanice, frzice, chimice si de durabilitate.
Conditiile mecanice sunt rezistenta standard Ia 28 zild si rezistenta initiala la
2 zile sau la 7 zile pentru cimentul 32,5N. Cconditiile ftzice ( SR EN 196-3)
sunt timpul initial de priza care are valori minime si stabilitatea sau
expansiunea care are valori maxime .
Caracteristicile chimice cum ar fi : pierderea la calcinare, reziduu insolubil,
continut de sulfati, continut de cloruri si puzzolanicitatea se determina
conform standardelor 196-2,21, 5 si se verifica in conformitate cu SR EN
197-r.
Criteriile de conformitate sunt diferite pentru situatiile de verificare a
productiei in fabrici sau pentru rezultate individuale cum este caztil
verificarilor care se fac in santier.
In cazul verificarilor individuale se impun conditii pentru : rezistenta initiala,
rezistenta standard, timpul initial de piza, stabilitate ( expansiune)., continut
de sulfati, cloruri, si puzzolanicitate.
Standardul SR EN 19613 indica modul in care se prepara in
laborator pasta de consistenta standard . Se urmareste realizarea unei paste
care sa realizeze o distanta de ( 6+_ 2
)mm
intre sonda si placa de baza.
Pasta cu compozitia stabilita in acest mod se utllizeaza in continuare la
determinarea timpului de pnza si a stabilitatii.
Determinarea timpului de priza se face conform SR EN 196/3 si
consta in observarea penetrarii unui ac intr-o pasta de ciment de consistenta
standard cu ajutorul aparatului Vicat. Timpul initial de priza este tipul scurs
pana in momentul in care se atinge o valoare specificata de (6+_ 3) mm intre
sonda si placa de baza. Timpul final de priza este timpul scurs pana in
momentul in care acul paffunde maxim 0,5 mm si se determina pe fata
inferioara a corpului de proba .
Conditiile sunt in general pentru timpul initial depiza si incep cu75 minute
scazand pana la 45 minute in cazul cimenturilor de marca superioara. Aceste
valori sunt valori minime.
Stabilitatea se determina prin observarea expansiunii volumului
unei paste de ciment de consistenta standard asa cum se indica de catre
deplasarea relativa a celor doua ace. Aparatul utilizat se numeste Le
Chatelier si consta dintr-un inel din alama sau alt material elastic
necorodabil si doua ace indicatoare. Dupa 24 ore se masoara distanta dintre
acele indicatoare. Valorile obtinute ffebuie sa corespunda cerintelor
specificate care prevad in general maxim 10 mm.
Determinarea rezistentelor mecanice se face in conformitate cu
SR EN 196-1 2006 pe epruvete prismatics cu dimensiuni de 40X40X160
mm. In general de determina rezistenta la compresiune si optional se poate
determina si rezistenta la incovoiere. Epruvetele se confectioneaza din
mortar cu o compozitie standard de : o parte ciment, trei parti nisip standard
si o
jumatate
parte de apa ( raport apalciment
:
0,5). Compactarea se face
prin soc mecanic. Primele 24h epruvetele se mentin in apa, apoi in aer pana
la varsta de incercare. Incercrea se face cu prese care au platanele si
dispozitivele anexa adecvate. Se poate determina initial rezistenta la
incovoiere
,
si apoi pe capetele de prisma rezistenta la compresiune.
Se determina rezistenta initiala care se face la 2 zlle ingeneral iar pentru
cimentul cel mai slab de 32,5N la 7 zlle. La cimenturile incepand cu 32,5 R
dupa 2 zile sunt conditii diferite de rezistenta in functie de tipul cimentului :
N cu rezistenta initiala normala sau R cu rezistenta initiala mare. Pentru
rezistentele standardla 28 zile valorile coincid cu notatia cimentului, Pentru
cimenturi de 32,5 si 42,5 Mpa sunt prevazute si valori maxime de 52,5 si
62,5 Mpa.
Analizele chimice se refera in general la : pierderea la calcinare si reziduu
insolubil ( CEM I, CEM III), continut de sulfati si cloruri la toate
cimenturile, puzzolanicitate la CEM IV.
In cazul in care se testeaza cimentul la locul de utilizare si se
urnaresc valori individuale acestea trebuie sa corespunda prevederilor din
SR EN 197-1. Valorile limita pentru incercarile individuale sunt in general
mai mici avand in vedere tolerantele admisibile.
In cazul determinarilor chimice se va urnari respectarea standardului. In
cazul cimenturilor utilizate la betoane precomprimate se va acorda o atentie
deosebita limitarii continutului de cloruri.
4. Cimenturi speciale
4. I Cimentul rutier
Pentru producerea betonului rutier se utilizeaza un ciment special
notat cu CD care se obtine prin macinarea clinkerului in amestec cu o
cantitate de ghips cu limitarea continutului de SOl. Standardul prevede
conditii privind compozitia.
Acest ciment se caracteizeaza printr-o lucrabilitate sporita
,
timp
initial de piza minim 2 ore cu sfarsit de piza la 10 ore, care permite
transportul la distante mai mari .
El va ayea caracteristici mecanice speciale in conformitate cu utilizarea : se
va verifica Ia 2, 7 si 28 zile rezistenta la incovoiere pe prisme si rezistenta la
comresiune. Rezistenta minima la compresiune la28 zileva fi de 40 MPa iar
rezistenta la incovoiere de 6.5 MPa.
4.2 Ciment cu caldura de hidratare limitata rezistent la agresivitatea
apelor cu continut de sulfati
Cimenturile se noteaza cu H in cazul cimenturilor cu caldura de
hidratare si rezistenta moderata la actiunea apelor sulfatice denumite
cimenturi cu caldura de hidratare limitata.
In cazul cimenturilor cu caldura de hidratare redusa si stabilitate chimica
ridicata la agresivitatea apelor cu continut de sulfati denumite cimenturi cu
rezistenta la agresivitatea apelor cu continut de sulfati se noteaza cu SR.
L aaceste cimenturi se verifica timpul initial depnza, expansiunea si caldura
de hidratare( SR 227-5
)la
7 zile care are valori maxime. Rezistentele se
varifica in conformitate cu standardul.
5. Incompatibilitatea dintre agregate si ciment
In anumite situatii unii compusi din agregate pot reactiona cu unii
compusi ai cimentului. Problemele apar in general in cazlul cimenturilor
bogate in alcalii.
Este cunoscuta reactia dintre alcaliile din ciment si bioxidul de
siliciu din unele agregate ( opal, calcedonie, flint). Se formeaza saruri
solubile care sunt levigate in timp.
Un alt fenomen cunoscut este coroziunea magneziana care consta in
formarea unor geluri de hidroxid de magneziu in urma reactiei dintre alcalii
si oxidul de magneziu din unele roci (
calcare dolomitice ..). Fenomenul se
manifesta prin expansiunea betonului .
CURS 6 Mixturi asfaltice . Metode de testare
1. Descrierea unor metode uzuale de verificare sau mlsurare in
laborator a unor caracteristici ale mixturilor asfaltice
Studiul mixturilor asfaltice sebazeazi pe o serie de teste gi analize
cu ajutorul cdrora se apreciazd calitatea acestora in laborator, fiind astfel
posibila o selecfie preliminard a materialelor qi solufiilor adoptate in funcfie
de condiliile locale gi nivelul de performan![ dorit. Testarea mixturilor
asfaltice in laborator este un subiect controversat. Nu s-a ajuns la un consens
pe plan mondial gi nici mdcar european, deci fiecare
lard
lucreazd, dupd un
sistem propriu. Unele metode de testare sunt comune in mai multe tari, ceea
ce diferd este modul de interpretare gi utilizare a rezultatelor.
La ora actuald pe plan mondial se utilizeazd metode diferite de
stabilire a amestecului optim: relete consacrate, metode empirice de analiza,
metode analitice sau volumetrice bazate pe calcule teoretice, studii
fundamentale, metode complexe de studiu ale performanlei in exploatare.
incercdrile de laborator efectuate in vederea validdrii unor solutii se
grupeazdin : empirice, fundamentale
gi de simulare.
Testele empirice servesc doar la aprecierea unor aspecte izolate
legate de un anumit fenomen . Faptul cd nu reproduc realitatea de pe teren
conduce la un grad de incertitudine in interpretarea rezultatelor. Gradul de
precizie poate fi sporit prin utilizarea concomitentd a mai multor analize.
Testele fundamentale determind caracteristicile intrinseci ale
materialelor, respectiv proprietdfile lor particulare, independente de
condiliile de testare : modulul de rigiditate, modulul complex, rezistenta la
oboseali. Datele obfinute se vor utiliza cu precddere la proiectarea
imbrdcdmintilor, avOnd in vedere faptul ca permit o mai
justa
apreciere a
modului de distribuire a incdrcdrilor in cadrul sistemului rutier .
Testele de simulare reproduc situafiile de pe teren la scara redusd.
Astfel, se poate urmdri evolulia procesului de compactare in funcfie de
compozifia amestecului gi energia de compactare cu ajutorul preselor
giratorii sau comportarea mixturii dupd agternere in timpul exploatdrii cu
ajutorul ornierometrului, apreciind in felul acesta rezistenta la deformalii
permanente.
1.1. Considerafii generale privind modul de preparare gi compactare a
corpurilor de proba
Pentru a putea interpreta in mod corect rezultatele testelor din
laborator este importanta luarea in considerare a unor elemente de bazd
legate de modul de lucru. In primul rAnd se are in vedere modul in care se
compacteazd in laborator corpurile de proba folosind una din metodele
posibile: prin batere, presare, cilindrare, sau aplicarea unei presiuni verticale
concomitent cu realizarea unei migcdri de rotalie. In general, in cazul testelor
empirice nu se urmdregte reproducerea fenomenului de pe teren prin batere
sau presare ci se oblin corpuri de proba care satisfac cerinlele la un nivel pur
teoretic pebaza unor repere generale cum ar fi densitatea. Doud mixturi pot
avea aceeagi densitate dar caracteristicile lor sd difere datoritd modului in
care s-a stabilizat scheletul mineral.
in cazul celorlalte teste se cautd o realizare in laborator la o scard
redusi a unor mixturi identice sau cdt mai apropiate cu cele din lucrare. S-a
studiat modul in care are loc compactarea in mod real pe teren gi s-a
reprodus fenomenul cu ajutorul presei giratorii. In continuare, se lucreazdla
verificarea qi perfec{ionarea acestor metode, deoarece mai sunt unele
probleme in ceea ce privegte omogenitatea corpurilor de proba.
Prepararea mixturilor in laborator se face cu ajutorul malaxoarelor
sau chiar gi manual, cu respectarea temperaturilor de lucru. In cazul
malaxoarelor de laborator se respecta timpul de malaxare indicat pentru o
corectd anrobare.
1.2. Considera{ii generale privind modul gi condi{iile de aplicarea a
solicitlrilor
in funclie de modul de apli care a solicitdrilor se disting doud
domenii debazd: temporal gi frecvenfial.
in cazul solicit[rilor aplicate in domeniul temporal se pune problema
identificdrii evolutiei in timp a mixturii supuse unei sarcini liniare. La cele
realizate in domeniul frecven{ial se urmdregte modul de degradare a mixturii
in cazul aplicbrii unor solicitdri similare cu cele din realitate respectiv
aphcarea repetatd a unor incdrcdri (teoretic sinusoidale) care se succed cu
anumite frecvente. Valoarea incdrcdrilor in cazul celor temporale, este
crescdtoare pdni in momentul ceddrii, adicd a modificdrii caracteristicilor
iniliale ale corpului de proba la un nivel critic, peste limita teoretic
admisibild. In canil solicitdrilor din domeniul frecvential nivelul de
solicitare se calculeazd
Si
se urmdregte evolufia materialului solicitat la
anumite temperaturi gi cu anumite frecvente.
Ca gi condilii de lucru, pentru precizia rezultatelor in toate cazuile,
in care se lucreazd cu bitum se impun mdsuri speciale de men{inere a
temperaturii.
In cazul testelor empirice nu totdeauna se lucreazd" in incinte
climatizate datoritd faptului ca acestea nu mdsoard caracteristici intrinseci
ale mixturii. in cazul testelor fundamentale sau de simulare controlul
temperaturii este esential deoarece
acestea mdsoard caracteristici
dependente de temperaturd. Incintele
climatizate reprezintd solu{ia ideala
deoarece prin monltonzarea
temperaturii se pot controla parametrii
de bazd care influen{eaza in mod
considerabil caracteristicile materialului
studiat. Cu ajutorul acestora se poate
studia susceptibilitatea termicd a
mixturilor asfaltice.
Fig. 1. Incinta climatizatd.
1.3. Teste empirice
Testele empirice urmdresc verificarea unor caracteristici ale mixturii
care nu au o legdturd directd cu fenomenele din exploatare qi ale ciror valori
se considerd a fr corespunzdtoare pebaza unor criterii subiective mai ales pe
bazd, de experienfd. Cdteva teste mai cunoscute sunt: Marshall, incovoiere,
compresiune axiala sau diametrald (brazilianir). Rezultatele acestor teste se
interpreteazd cu ajutorul unor valori de referin{d stabilite anterior pebazd de
experien!6.
1.3.1. Testul Marshall
Acest test a fost utilizat pentru prima
oard in SUA in perioadd anilor
'40
ca o metoda
rapidd de verificare a calitalii mixturilor care se
agterneau in cantitdli mari, in acea perioadd, in
special pe aeroporturile militare. Nu a fost
gdnditd ca o metoda gtiinfifica ci ca o metoda
practicd gi rapida. Faptul cd aplicarea ei nu
Fig.2. Soneta Marshall.
necesitd o calificare speciali a determinat adoptarea rapidd gi utilizarea ei in
majoritatea
fdrilor
de pe glob. In felul acesta de-a lungul timpului s-a cdgtigat
experienli, metoda perfecfiondndu-se prin utilizare. In prezent, datoriti
introducerii unor materiale gi tehnologii noi de lucru metoda incepe sd fie
depdgitd, ea fiind inlocuitd de metode complexe de urmdrire a parametrilor.
Compactarea corpurilor de probd Marshall se face prin batere cu
ajutorul unei sonete mecanice, neexistdnd o corelafie real6 cu modul de
compactare din teren. Teoretic se considerd cd dupd aplicarea unui numdr de
50 sau 75 de lovituri se ajunge la un nivel de compactare maxim, care va fi
de referinld in verificarea modului in care s-a f[cut compactarea pe teren.
Practica a demonstrat ca nu in toate cazlurnle se poate aplicd acest
ra{ionament. Metoda Marshall este utilizatd, in general in cazul mixturilor
bogate in parte find, cu o granulometrie continua a scheletului mineral. in
cazul altor tipuri de mixturi cu schelet mineral robust sau discontinuu
utilizate pentru condilii de trafic intens sau drenante, prin batere este
imposibil derealizat un corp de proba omogen gi coerent.
Utilizarea metodei Marshall in aceste cazui poate conduce la
concluzii eronate. Se costata deci ca o datd cu cregterea traficului se
resffdnge domeniul
ei de aplicare, fiind depdgitd tehnic.
Fig.3. Presa Marshall. F ig.4. Inregi strar ea gr aficd a caracteri sticilor
Marshall.
Epruvetele cilindrice sunt supuse unei solicitdri diametrale aplicate pe
direclie verticald, a cdrei valoare cregte ffeptat. Se lucreazd la temperaturd de
60" C, temperatur[ critica pentru o parte din bitumuri. In urrna solicitdrii se
determina
,,stabilitatea"
care este for,ta maxima pe care o poate prelua corpul
de proba in domeniul elastic inainte de a se deforma plastic, moment in care
se considerd, ca proba a cedat. Se mdsoard
,,fluajul"
care este deforma{ia
plastica inifiala, adicd exact in momentul in care s-a declangat.
Fig.S. Schema de func{ionare apresei Marshall.
Pentru o mai mare precizie, datele se citesc de pe graficul care
reprezintd curba de efort/deformalie (fig.a).Rigiditatea Marshall este
raportul dintre stabilitate gi fluaj. Rezultatele incercdrilor se compara cu
valori de referinfd standardizate stabilite, in general, pe bazd experienlei
acumulate in timp. Epruvetele tip Marshall se mai utilizeazdla determinarea
densitdlii gi a volumului de goluri sau a absorbliei de apa. Acestea sunt
caracteristici ale mixturii care constituie elemente de referin{d in realizarea
unor amestecuri care s-au dovedit corespunzdtoare in timp. tn cadrul
studiilor Marshall aceste valori constitue criterii de compara{ie in vederea
selectdrii uneia din cel pufin trei variante.
Cu toate cd se utllizeazd pe scara Iargd, metoda a generat o serie de
probleme de calitate care au determinat reanalizarea ei. Aparilia fdgagelor
care ueeazd gi la ora actuald mari probleme acolo unde traficul cregte brusc,
";;
fr_
E
w
' 4
se datoreazdintr-o mare mdsura acestui mod empiric de apreciere a calitdtii
mixturilor asfaltice.
Aceasta metoda nu are nici o legaturd cu modul in care se produc
deformafiile permanente (fdgagele). Solicitarea este aplicatd pe o direcfie
perpendiculara pe direclia de compactare, fiind reprodusd intr-un mod
empiric solicitarea din frdnare pe cdnd deformaliile permanente apar din
solicitdri pe aceea$i direclie cu cea de compactare. Amestecurile
,,nisipoase"
proiectate prin aceasta metoda nu mai corespund condiliilor actuale de trafic.
1.3.2 Compresiunea diametrali
Aceasta metoda de incercare cunoscutd gi sub numele de incercare
Braziltana, presupune solicitarea diametrald a epruvetelor cilindrice pdnd la
rupere, cu sau frrd, mdsurarea deformaliilor pe direc{ia perpendiculard
aplicarii sarcinii. Solicitarea se aplicd in lungul generatoarei perpendicular
pe direcfia de confectionare. Epruveta nu este susfinutd ca in cazul solicitdrii
Marshall, deci se va rupe undeva in zona centrala pe directia diametrului
datoritd intinderii care apare in aceastd zond".
Fig.6. Compresiunea diametrala
Epruvetele cilindrice se pot solicita gi la compresiune axiala, caz in
care se poate calcula coeziunea gi unghiul de frecare interioara. in cadrul
Comunit5lii Europene metoda este propusd pentru verificarea
susceptibilitAfli b fisurare termic6. Se pot utlliza diferite epruvete
confectionate prin batere, presare simpld sau cu presa giratorie.
1.3.3 Rezistenta la compresiune
in studiul mixturilor asfaltice verificarea rezistenlei la compresiune
a fost cea mai veche metoda de verificare a calitdfii. Odatd cu aparilia noilor
metode, treptat a fost abandonata, fiind consideratd insuficient de
concludent6.
Ea a mai continuat sa fie utilizatd in combinalie cu alte incercdri in
Franla ( Duriez), Romdnia ( Rc la 22' C, Rc la 50" C).
1.4 Testele fundamentale
Acestea sunt cele care mdsoard unele caracteristici intrinseci ale
mixturii, caracteristici legate de modul de comportare in cazttl solicitdrii
reale din exploatare. Pentru aceasta se fac studii gi cercetdri cu scopul de a
pune la punct metode care sa reproduci realitatea intru-un mod c6t mai
fidel. Se pun doud probleme in acest caz: confecfionarea corpurilor de probd
intr-un mod care ca reproducd acfiunea compactorului pe teren gi solicitarea
care sd reproducd ac{iunea traficului. Foarte important in acest caz este
regimul de temperaturi gi durata solicitdrii. Aceste teste mdsoard valori ale
modulului, ale rezistenfei la oboseala, la fisurare sau producerea
deformaliilor permanente.
1.4.1 Modulul de deformatie
Modulul este cea mai reprezentativl caracteristicd a mixturii,
determinarea sa fEc0nd obiectul celor mai numeroase studii care se
intreprind la ora actualS. Se cunosc diferite variante care diferd in funcfie de
tipul soliciterii, modul de aplicare
gi domeniul studiat. Cea mai completd
caractenzare a materialului, in acest cM, se obline mdsurdnd modulul
complex, care prin cele doud componente ale sale, reald gi complexd,
acoperi intreaga gama de solicitare
gi comportare a materialului in domeniu
elastic
Ai
vdsco-elastic. Este, la ora actuald, testul cel mai complex care
oferi intreaga gamd de informalii legate de caracteristicile intrinseci ale
mixturilor. Valorile modului se ttilizeazd in calculele de dimensionare unde
in funclie de acesta se stabilesc grosimile straturilor, precum gi la proiectarea
amestecurilor pentru verificarea calitdlii mai ales in cazlttl straturilor portante
din sistemul rutier (stratul debazd).
Fig. 7. Determinarea modulului complex
1.4.2 Rezistenta la oboseall
Aceasti incercare oferd informafii legate de fisurarea la temperaturi
scdzute a mixturilor. Existd mai multe variante, cu diferite epruvete gi
modalitdli de aplicare a solicitdrii care obligatoriu este sinusoidala. Se poate
lucra cu efort constant sau cu deformafia constantd. in ambele cazuri se
urmdregte numdrul de cicluri dupd care proba cedeazd. in Franta se lucreazd
cu epruvete trapezoidale care sunt fixate la partea inferioarS, solicitarea
aplicdndu-se la partea superioard. in SUA, Olanda, se lucreazd cu epruvete
prismatice fixate la capete care se supun solicitdrii repetate de incovoiere in
trei sau patru puncte.
Fig.8. Rezistenta la oboseala
pe epruvete trapezoidale
Fig.9. Rezistenla la oboseala
pe epruvete prismatice
1.4.3 Fluaiul dinamic
Aceastd caracteristicd oferd informafii asupra modului de deformare
a mixturii . Se poate studia fluajul static sau dinamic in functie de modul de
aplicare a solicitdrii. Fluajul dinamic poate fi considerat un test de simulare
deoarece reproduce solicitarea din trafic el fiind utilizat la determinarea
rezistentei la deforma{ii permanente ( in Anglia).
Fig.10. Fluajul dinamic
1.4.4 Compresiunea diametrali
in vederea verificdrii susceptibilitdfii la fisurare termicd in proiectul
de normd europeand, este prevdzutd o incercare de compresiune diametrald
cu mdsurarea modulului de deformatie. incercarea se afl6 in studiu in
laboratoarele din Europa. Ea este aplicatd deocamdatd in Anglia in varianta
solicitdrii dinamice pentru a verifica rezistenta la oboseala . Este considerat
un test fundamental deoarece determind un modul de deformatie ceea ce
presupune o caracteristicd intrinsecd a mateialului. In momentul de fatd
metoda este controversatd.
9
Fig.l 1. Compresiunea diametrald
1.5. Testele de simulare
Sunt cele care simuleazd in mod direct acfiunea traf,rcului, rezultatul
fiind un efect mdsurabil al acestuia. Pentru incadrarea intr-un interval redus
de timp, se intensificd ac{iunea fiind gi in acest caz necesard o experien{d
anterioard pentru a interpreta rezultatele. Cele mai utilizate teste de simulare
sunt testele de ornieraj care mdsoard addncimea f6gagelor, care se formeazd
in urma acliunii traficului. Tot in categoria testelor de simulare se include gi
simularea compactdrii care se face cu presa giratorie. Se reugegte astfel
oblinerea in laborator a unor epruvete care au caracteristici similare cu
mixtura de pe teren.
1.5.1. Orni erai ul
Aceastd incercare a fost pusd la punct in Franfa unde la ora actuald
existd deja o vastd experienfd legatade corelarea rezultatelor din laborator cu
cele de pe teren. Ea constd in mdsurarea deformafiei produse prin trecerea
unei roli de cauciuc pe aceeagi urmd de un numdr de ori ( 3000 .......10.000
de cicluri) peste o placd din mixturd confeclionatd in laborator .
Pe plan mondial se folosesc
ai
alte variante de confec{ionare a
plIcilor care se poate face prin presare sau de solicitare cu ajutorul unor rofi
cu banaj metalic.
Din punctul de vedere al performanlei simulErii testul francez este
cel care reproduce in modul cel mai fidel realitatea.
$i
in acest civ se vor
continua cercet[rile in vederea elimindrii tuturor factorilor care ar putea
influenla rezultatele cum Er fi de exemplu incdlzirea rofilor. in cazul acestui
test rezultatele diferd mult in funclie de metoda utihzatd,.
Fig.l2. Simularea producerii Fig.13. Ornierometru
fdgagelor.
Fenomenul de ornieraj se referd la producerea deformafiilor peflnanente care
se pot mdsura gi prin alte metode : cu rofi, cu bandaj metalic sau pe corpuri
cilindrice in cazul fluajului dinamic.
Fig.13. Ornierometru
l 0
1.5.2 Simularea compactirii
Un aspect deosebit de important legat de testarea mixturilor asfaltice
iI reprezintd modul de compactare al corpurilor de proba. L^eeat de acest
aspect existd numeroase teorii gi afirmafii contradictorii. In general se
acceptd in cazul testelor empirice un mod de compactare conventional prin
batere sau presare. In cazul testelor de performan!5 se impune un mod de
compactare care sd reproducd fenomenul de pe teren. Fidelitatea cu care
acesta este reprodus in laborator constitue gi la ora actuald obiect de studiu gi
cercetare. Pentru fabricarea plScilor destinate ornierajului in Fran{a la LCPC
se folosegte o metoda de simulare efectivd a operafiei de compactare
Fig.14. Compactarea in laborator a pldcilor pentru ornieraj
Tot in Franfa s-a studiat o metodd de realizare a unor epruvete
cilindrice cu ajutorul unei prese giratorii PCG care imbind migcarea de
copresiune verticald cu o migcare de rotatie menitd sd favorizeze procesul de
compactare. Aceastd migcare apare gi in timpul deplasdrii cilindrului
compactor. Cu ajutorul acestei prese s-au studiat numeroase variante de
amestec, criteriul standardizat de apreciere fiind volumul de goluri realizat
11
dupd un anumit
numdr
de girafii.
amestecurilor
pene
b obtinerea
caracteristici.
In aceastd
fazd se fac ajustdri
ale
valorii
corespunzdtoare
a acestei
Fig.15.
presa
giratorie pCG
Fig.16.
Presa giratorie
Servopac.
t2
1
CURS CURS CURS CURS 7 77 7 Stabilirea compozitiei mixturilor asfaltice


1. Metode de stabilire a compoziiei mixturilor asfaltice utilizate pe plan
mondial

n ultimii 20 de ani traficul a cunoscut o evoluie spectaculoas ca
volum i intensitate, oselele fiind supuse brusc la solicitri agresive care de
multe ori au avut efecte nedorite. n aceste condiii s-a impus luarea unor
msuri imediate de remediere i prevenire, dar n paralel s-a trecut i la
dezvoltarea activitii de cercetare n domeniul alctuirii mixturilor asfaltice.
S-au studiat noi metode de stabilire a compoziiei n conformitate cu
solicitrile previzibile. S-au efectuat studii de trafic privitor la compoziie,
intensitate, mod de aciune asupra oselei , precum i evaluri ale
tendinelor, pe viitor. Creterea numrului de osii, a ncrcrii pe osie,
apariia diferitelor tipuri de anvelope etc., sunt doar o parte din elementele
avute n vedere n studiile de evaluare a solicitrilor. n categoria
solicitrilor au fost incluse i aciunile agresive de natura climatic:
temperaturile extreme, variaiile de temperatur, fenomenul de nghe-
dezghe, umiditatea. Impactul traficului asupra mediului este un element care
nu mai poate fi neglijat n condiiile actuale, cutndu-se soluii care sa
reduc efectele negative n special zgomotul. Odat cu creterea traficului au
crescut i cerinele legate de sigurana circulaiei precum i necesitatea
reducerii la maximum a lucrrilor de ntreinere care produc perturbri ale
circulaiei.
n domeniul cercetrii rutiere se contureaz un nou concept de
abordare mai bine adaptat cerinelor reale. S-au fcut progrese spectaculoase
n ceea ce privete utilizarea unor materiale noi neconvenionale i n
reciclarea materialelor deja puse n opera. Proiectarea sistemelor rutiere se
face innd cont de cerine i posibiliti, preferndu-se soluii specifice,
particularizate.
mbrcminile bituminoase cunosc o larg rspndire la ora actual,
datorit acestor posibiliti de a adopta soluii performante, foarte
avantajoase n exploatare prin asigurarea confortului i siguranei circulaiei,
rentabile economic prin mrirea duratei de exploatare i reducerea volumului
lucrrilor de ntreinere.
Metodele de alctuire a mixturilor asfaltice precum i testarea
soluiilor adoptate s-au dezvoltat n paralel cu creterea traficului, urmrind
n permanen satisfacerea n cel mai nalt grad a cerinelor. A aprut
noiunea de performan ca obiectiv principal, total diferit de abordarea
2
tradiional care se limita la nivelul de corespunztor . Acest nivel, dei
teoretic, a fost depit, practic el mai constituie un reper n multe ri, n
special, din considerente economice. Creterea necesitii unor metode mai
potrivite de testare a condus la apariia i dezvoltarea unui numr relativ
mare de procedee de analiz astfel nct s-a trecut la diferite clasificri. La
simpozionul RILEM din 1983(Belgrad ) J. Bonot clasifica metodele de
testare n : empirice fundamentale i de simulare. Aceasta
terminologie a fost adoptat n clasificarea general a metodelor de testare
fcut cu ocazia unei aciuni de analize interlaboratoare organizate de
RILEM ( Reeaua Internaional de Laboratoare) i coordonate de L.Franken
din cadrul Centrului Belgian de Cercetri Butiere din Bruxelles . n
materialul redactat de M Luminari i A.Fidato se definesc ase categorii de
metode de alctuire a mixturilor asfaltice:
- bazate pe reete consacrate;
- empirice;
- analitice ;
- volumetrice;
- orientate spre performan;
- bazate pe performan.

1.1. Metoda reetelor consacrate

Reetele care precizeaz proporiile n care fiecare component intr
n compoziia unei mixturi sunt rezultatul experienei acumulate ntr-o
perioad ndelungat de timp. O reet definete mixtura bituminoas ca
amestec de agregate n proporii stabilite, rezultnd o curba granulometric
specific, i un procent bine precizat de bitum, avnd o anumita clas
definit prin penetraie.
Nu se confecioneaz epruvete i nu se verifica nici un fel de
caracteristici ale mixturii, se urmrete doar respectarea dozajelor. n acest
mod se definesc diferite tipuri de mixturi cu caracteristici bine precizate
legate de calitatea materialelor, preparare, aternere, grosimi, etc. Metodele
se mai utilizeaz n Anglia, Germania i Finlanda pentru prepararea unor
tipuri de mixturi tradiionale specifice : hot rolled asphalt n Anglia, split
mastik asphalt( SMA) n Germania, gussasphalt i porous asphalt n
Finlanda. Cu toate ca este o metoda veche, depit la prima vedere, ea este
avantajoasa prin faptul ca este simpla i foarte rapida. Stabilirea
amestecurilor i controlul materialelor se face operativ, singura problem
fiind respectarea stricta a prescripiilor n toate etapele procesului de
fabricaie i punere n opera a mixturii.
3
Dezavantajul este ca aceasta metoda nu permite utilizarea pe scara
larg a resurselor locale, nefiind prevzute modaliti de ajustare a
proporiilor n cazurile n care apar diferene ale calitii materialelor de
baz. Caracteristicile mineralogice intinseci ale agregatelor (porozitatea), nu
sunt luate n considerare cu toate ca au o influena semnificativa asupra
calitii mixturilor asfaltice. Domeniile de utilizare a mixturilor tradiionale
alctuite conform acestei metode sunt precizate doar parial, fr a se intra n
detalii legate de trafic i clima.
Rezultatele utilizrii acestor mixturi au fost studiate n timp pe
osele fr a fi evideniate efectele unor creteri semnificative de trafic sau a
modificrii condiiilor climatice. n consecin metoda are un domeniu
restrns de utilizare, legat de anumite condiii deja cunoscute i exploatate
n timp. Ea nu este o metoda de viitor deoarece nu se poate generaliza, nu
permite utilizarea soluiilor noi i nu tine cont de trafic i clima.

1.2. Metodele empirice

Acestea sunt metode diferite, specifice unei ri sau zone
geografice i au ca trstur comun faptul c se bazeaz pe teste empirice,
n special testul Marshall. Testele empirice sunt acele ncercri care nu
vizeaz determinarea prin msurtori a unor caracteristici intrinseci ale
materialelor, ci doar aprecierea prin diferite mijloace a comportamentului n
anumite condiii. Testele empirice sunt ncercri mecanice multiple avnd
modaliti diferite de interpretare teoretic legate de urmrirea comportrii n
exploatare. Confruntarea cu terenul conteaz mult n acest caz. Aceste
metode au aprut la nceput din nevoia de a avea rapid cteva repere minime
legate de caracteristicile mixturilor. Cu timpul unele, cum este testul
Marshall, s-au consacrat acumulnd ani de experien care n unele cazuri
poate fi foarte valoroas. Dei tendina actual este de a teoretiza ntr-un
grad din ce n ce mai ridicat ntreg procesul de alctuire a mixturilor
asfaltice, nu s-a ajuns nc la nivelul la care previziunile din laborator sa fie
integral confirmate de practic. n aceste condiii nu este indicat
abandonarea totala a testelor empirice n favoarea celor de performan,
recomandabil fiind gruparea diferite modaliti de testare pentru a avea mai
multe informaii utile n adoptarea soluiei finale. Caracteristicile care se
msoar prin intermediul acestor teste definesc, n general, comportamentul
vsco-elastic al mixturii : stabilitate, fluaj (Marshall, Hubbard Field)
rezistena la compresiune (Duriez) sau la ptrunderea unor dispozitive
conice sau cilindrice, la ntindere indirect ( Braziliana) etc.
4
Marshall este la ora actual cea mai rspndit metoda de testare cu toate c
este depit tehnic. Ea a fost standardizat iniial n SUA (ASTM D 1559)
i s-a consacrat pe plan mondial fiind foarte simpl i rapid. La ora actual
rile care lucreaz cu aceasta metoda au nceput s o mbunteasc prin
combinare cu alte analize n vederea definirii mai precise a unor
caracteristici ale mixturii asfaltice. Printre rile care mai utilizeaz aceasta
metoda se numra: Anglia, Germania, Olanda, Italia, Elveia, SUA,
Romnia.
Avantajele testelor empirice i n special a testului Marshall constau
n simplitate, rapiditate, costuri reduse i faptul ca nu necesita o calificare
speciala a personalului. Fiind larg rspndit i avnd un numr mare de ani
de utilizare, metoda Marshall a permis acumularea unei bogate experiene.
Cu toate acestea exist o serie de dezavantaje care au determinat
dezvoltarea cercetrilor n vederea asigurrii unor posibiliti mai precise de
caracterizare a materialelor bituminoase. Astfel, neavnd date despre
proprietile fundamentale ale mixturii, este dificil estimarea
comportamentului n condiiile unui trafic foarte intens. Din aceast cauz
mixturile alctuite dup metoda Marshall rezista relativ bine condiiilor
climatice avnd un dozaj sporit de bitum , dar au probleme legate de trafic
aprnd frecvent fgaele. Lipsa corelrii cu fenomenul real a compactrii
modific caracteristicile reale, rezultatul testrii fiind astfel pur ipotetic.
Corpurile de proba fiind reduse ca dimensiune ( 101 mm/ 60mm) apar
dificulti la utilizarea agregatelor de mari dimensiuni (25-30mm ).
Experiena de pn acum se refer la mixturile asfaltice care au o curba
granulometrica continu, rezultatele n cazul curbelor discontinui fiind
neconcludente. Metoda nu permite, de asemenea, testarea noilor materiale
cum ar fi bitumul modificat i nu permite interpretri legate de condiiile
reale de exploatare.
n concluzie, din considerente materiale legate de costurile de
achiziie ale noilor aparate, se mai pot accepta pn la un anumit nivel de
exigen aceste teste empirice. Pentru a evita unele concluzii eronate se
recomand gruparea mai multor teste avnd n felul acesta posibilitatea
aprecierii mai corecte a caracteristicilor mixturii. Legtura dintre
caracteristicile reale intrinseci i cele determinate n mod empiric se poate
face prin calcule teoretice care s defineasc anumite particulariti. n
general, aceste calcule se pot lua n considerare numai n momentul n care
practica demonstreaz utilitatea lor. Deci, n cazul testelor empirice
experiena practica este cea care le poate valida n modul cel mai corect.
Domeniul lor de utilizare se limiteaz la drumuri cu trafic redus i la lucrri
simple bazate pe metode i materiale tradiionale. Nu se recomand
5
utilizarea n cazul noilor materiale sau tehnologii (agregate netradiionale,
bitum modificat, asfalt poros, drenant, straturi foarte subiri etc.).

1.3. Metodele analitice

Sunt metode bazate exclusiv pe calcul cu ajutorul cruia se
determin curbele granulometrice, coninutul de bitum i volumul de goluri.
Aceste metode nu necesita teste de laborator. Procedeul utilizat n Belgia
este prezentat n Code de bonne pratique i se afl n continuare n studiu
n vederea elaborrii unor variante mbuntite. Se urmrete introducerea
unor teste de verificare a compoziiei de baz n ansamblu. ntr-o versiune
mai veche (1987) figura numai testul Marshall, actualmente acesta este
recomandat numai n cazul mixturilor avnd o granulometrie continu a
scheletului mineral. n cazul mixturilor de tip SMA bogate n mastic se
recomand testul de ornieraj, iar n cazul mixturilor poroase, srace n
mastic, testul Cantabro.
Metodele analitice s-au dezvoltat n condiiile n care creterea
traficului ca intensitate i greutate a impus intensificarea cercetarilor n
vederea obinerii unor mbrcmini stabile i durabile. Costul ridicat i
timpul ndelungat reclamat de ncercrile de laborator au determinat
abordarea teoretica a problemei alctuirii mixturilor asfaltice. Calcule
matematice laborioase i complexe sunt utilizate pentru a determina teoretic
relaii ntre proprietile i dozajele materialelor de baz, i proprietile
intrinseci ale produsului finit (mixtura asfaltica).
Aceasta abordare analitic are avantajul c permite estimarea
comportamentului vsco-plastic (ornieraj) i vsco-elastic (rezistena la
oboseal) permind stabilirea unor compoziii care teoretic exclud apariia
unor fenomene nedorite cum ar fi: extrudrile i deformaiile din exces de
mastic( bitum + filer) sau apariia fisurilor sau a segregrilor datorate
coninutului insuficient de mastic. Stabilirea parametrilor compoziiei
mixturii se face rapid, se economisesc cheltuielile legate de efectuarea
testelor de laborator, iar n cazul n care se impun ajustri, acestea se pot
face rapid.
Dezavantajele procedeelor analitice pornesc de la faptul ca fr teste
practice nu exista o garanie a rezultatelor . Aceste teste sunt necesare att n
faza de verificare a compoziiei de baz stabilit prin calcul, ct i a
proprietilor intrinseci, fiind singurul mod n care se pot estima corect unele
caracteristici legate de condiiile reale de preparare, aternere, compactare,
stabilitate i durabilitate n exploatare. Calculele matematice deosebit de
6
laborioase fac imposibil utilizarea metodei fr a dispune de un soft
adecvat.
n concluzie metodele analitice se pot mbunti prin adugarea
unor teste practice care s valideze concluziile teoretice. Ele rmn ns n
domeniul metodelor teoretice deoarece nu abordeaz criteriul de
performan care nu poate fi studiat dect prin ncercri adecvate de
laborator.

1.4. Metode volumetrice

Acestea sunt metode care fac tranziia spre metodele de
performan combinnd calculul cu testele practice. Coninutul de bitum i
curba granulometric rezult n urma unui calcul volumetric n vederea
obinerii unui anumit volum de goluri care se verific pe eantioane
preparate n laborator. Nu se testeaz proprietile mecanice ale acestora.
Metoda a impus dezvoltarea unor studii legate de modul de compactare de
pe teren cu scopul realizrii unor echipamente care s reproduc ct mai
fidel aceasta operaie n vederea confecionrii corpurilor de proba. n SUA,
n cadrul programului SHRP, se utilizeaz presa giratorie de compactare
Gyratory Shear Compactor, n Austalia un dispozitiv conform normelor
naionale Gyropac alctuit dup procedura Universitii din Nottingham i
n Finlanda o presa giratorie specific denumita Intensive Compactor
Tester.
n cadrul compactarii din laborator se urmrete ca proprietile volumetrice
ale corpurilor de prob sa fie identice cu cele ale materialului pus n opera.
Studiile legate de aceste metode sunt n curs de desfurare n vederea
asigurrii unui mod de compactare ct mai adecvat n laborator. Simularea
fenomenului de pe teren este dificil prin faptul c apare pe lng micarea
de compresiune vertical, o micare de rotaie a crei influena nu poate fi
neglijat daca se urmrete o reproducere identica. n cadrul programului
Superpave din SUA exista i o varianta simplificat de alctuire a mixturilor
asfaltice (nivel 1) bazat exclusiv pe metoda volumetric, care se poate
utiliza numai n cazul drumurilor cu trafic redus. Pentru a putea utiliza
soluia stabilit n acest mod n condiii de trafic intens, se impune efectuarea
testelor mecanice. Prin aceast metoda se stabilesc trei parametrii de baz
care definesc compoziia mixturii: volumul de goluri al scheletului mineral,
procentul de goluri umplute cu bitum i procentul rezidual de goluri care
rmn n final dup compactare. Metoda utilizat n SUA se situeaz la un
nivel superior prin prevederea unor specificaii legate de performanele
bitumului precum i ale agregatelor. n cazul metodei utilizate n Australia
7
se pornete de la un schelet mineral standard i se stabilete prin ncercri
dozajul de bitum care s asigure volumul de goluri prescris pentru un anumit
nivel de trafic. Numrul de giraii care se fac n vederea obinerii corpurilor
de prob este n funcie de trafic. Pentru variantele de pornire se calculeaz
sau se adopt n funcie de experien trei dozaje de bitum. n calcul se
utilizeaz metoda suprafeei specifice care presupune asigurarea unui film de
liant n grosime minim care s acopere toate granulele scheletului mineral.
n Finlanda se studiaz diferite variante ale amestecului de agregate. Se
calculeaz VMA (goluri ale scheletului mineral, VFB (goluri umplute cu
bitum) i VC ( coninut de goluri reziduale) pentru diferite variante de
amestec i se adopt amestecul cu valoarea minima pentru VMA , iar pentru
dozajul de bitum se consider VFB = 85 % din VMA. n final se verifica
proprietile volumetrice cu compactorul de laborator i se alege varianta
optima din trei variante studiate.
Metodele volumetrice sunt un progres fa de metoda Marshall unde
chiar dac se urmreau proprieti volumetrice acestea nu erau reale datorit
modului de compactare. Avantajele acestor metode n comparaie cu
metoda Marshall constau n faptul ca se poate lucra cu corpuri de proba
realizate n laborator sau prelevate din lucrare, metodele de analiza fiind
nedistructive: se msoar doar densitatea i se calculeaz volumul de goluri.
Spre deosebire de metoda Marshall aceste metode asigur o compactare n
laborator similara cu cea din teren. Corpurile de proba Marshall, fiind n
general, insuficient compactate, mixturile alctuite cu aceasta metod au un
exces de bitum care determina formarea fgaelor n cazul n care traficul
devine foarte intens. Din experien s-a constatat ca iniial VMA este similar
n cazul ambelor metode, diferenele apar doar la determinarea volumului de
goluri rezidual, ceea ce nseamn c modalitatea de compactare este diferit.
Metodele volumetrice sunt avantajoase i prin faptul c nu reclam aparatur
sofisticat i costisitoare, se lucreaz relativ simplu i rapid. Din verificrile
experimentale a rezultat faptul ca o mixtur care a fost realizat cu
respectarea condiiilor volumetrice ndeplinete condiiile de calitate ale
testelor mecanice i se comport foarte bine sub trafic.
Presele giratorii cu care se lucreaz asigur att simularea
compactarii ct i a comportamentului sub trafic al mixturii permind astfel
o evaluare a evoluiei n timp a caracteristicilor acesteia. Dezavantajele
constau n faptul ca nu se verific proprietile mecanice ale mixturii,
aceasta metoda fiind nesatisfctoare n cazul unui trafic foarte intens.
Numrul mare de parametrii care influeneaza procesul de compactare face
dificil reproducerea identica a acestuia: unghiul de giraie, presiunea
vertical, frecventa giraiilor. Metoda de lucru nu permite studiul influenei
8
bitumului asupra lucrabilitii limitndu-se la nivelul scheletului granular
ceea ce este insuficient n cazul n care se urmrete o imagine complet a
comportamentului mixturii. Un mare dezavantaj l constituie i faptul c s-a
constatat o lips de omogenitate a corpurilor de prob care devin mai dense
n interior n urma compactarii, fapt care le face improprii unor eventuale
ncercri mecanice ulterioare.
n concluzie metodele volumetrice nu pot fi considerate ca metode
ideale n principal datorit faptului ca se limiteaz la abordarea unui singur
aspect din multitudinea de aspecte legate de alctuirea mixturilor asfaltice.
Chiar daca s-a dovedit a fi un parametru important, volumul de goluri nu
este suficient pentru a caracteriza o mixtur. Testele mecanice care s
estimeze comportamentul n exploatare , eventual orientate spre performan
sunt absolut necesare.

1.5. Metodele orientate spre performan

Pe parcursul evoluiei cercetrilor legate de compoziia mixturilor
asfaltice s-a dovedit absolut necesar cunoaterea strii de eforturi i
deformaii care se produc n structurile rutiere prin aciunea factorilor externi
n special traficul i condiiile climatice. S-au dezvoltat n acest scop metode
complexe de studiu i analiz n cadrul crora un rol primordial l joac
testele fundamentale care determin caracteristici intrinseci ale mixturilor
asfaltice cum ar fi modulul sau rezistena la oboseal. Aceste teste permit
evaluarea direct a capacitii mixturii de a rezista unor solicitri. Pe lng
acestea se mai utilizeaz testele de simulare care permit clasificri ale
diferitelor soluii prin comparaii pe baza unor criterii de performan i care
i propun sa reproduc n modul cel mai fidel posibil situaia de pe teren.
n cazul metodelor orientate spre performan se stabilete
compoziia prin metode volumetrice, urmnd apoi verificarea
caracteristicilor mixturii prin teste fundamentale sau de simulare. Se
urmrete atingerea unor performane specificate care sunt impuse de trafic,
clima, condiii economice, etc. n cadrul acestor metode s-au dezvoltat
procedee sofisticate de determinare a caracteristicilor intrinseci
fundamentale: modul, rezistena la oboseala, la deformaii permanente etc.
Testele de simulare urmresc reproducerea unor fenomene din timpul
preparrii, execuiei, sau exploatrii n vederea constatrii efectelor pe care
aceste solicitri le au asupra diferitelor tipuri de mixturi. La ora actual s-au
consacrat metodele de simulare a operaiei de compactare i a aciunii
traficului n cazul straturilor de uzura, n special, unde se urmrete apariia
i evoluia deformaiilor permanente. Aceasta este considerat o metoda de
9
viitor, fiind studiat i adoptat n multe tari. n Frana este unica metod
acceptat la ora actual, ea constituind obiectul unei activiti extinse de
cercetare, desfurate n laboratoarele LCPC ( Laboratoire Centrale des
Ponts et Chosees), legate de presa giratorie PCG, simulatorul de fgae,
aparatura de determinare a modului complex i a rezistenei la oboseal.
Metoda standardizat de alctuire a compoziiei mixturii prevede un studiu
preliminar al materialelor componente i al amestecului optim de agregate
cu ajutorul presei giratorii PCG, urmat de selectarea soluiei optime cu
ajutorul testului Duriez, un test de rezisten la compresiune. Soluia
selectat va fi apoi validat pentru un anumit nivel de performan cu
ajutorul testelor fundamentale i de simulare. n general, testele
fundamentale sunt decisive n cazul straturilor portante de baz, iar testele de
simulare n cazul stratului de uzur.
n Anglia n cadrul Universitii din Nottingham dup un calcul de
verificare prealabila a parametrilor volumetrici (VC, VMA, VFB) se
studiaz mixturile bituminoase cu ajutorul unui aparat complex de simulare
cunoscut sub denumirea NAT (Nottingham Asphalt Tester). Se determin
caracteristici fundamentale specifice ale mixturii cum ar fi : modulul de
rigiditate i rezistena la oboseal obinute n condiiile aplicrii unei
solicitri repetate de ntindere indirect i compresiune, precum i rezistena
la deformaii permanente studiat prin intermediul ncercrii de fluaj static.
n Australia studiile se desfoar n cadrul unui Consiliu Naional
de Cercetare NARC, iar aparatul de testare, similar cu cel englezesc, se
numete MATTA ( Materials Testing Apparatus).Se determina proprieti de
baz ale mixturii: modulul cu ajutorul solicitrii repetate la ntindere
indirecta, rezistena la deformaii permanente cu ajutorul testului de fluaj
dinamic i rezistena la oboseala prin solicitarea repetata la ntindere din
ncovoiere. Se lucreaz cu corpuri de proba cilindrice confecionate cu presa
giratorie ( Gyropac) cu ajutorul creia se face i analiza volumetric. n
cazul traficului greu se fac teste suplimentare de ornieraj i de verificare a
densitii critice.
n Finlanda conform Finnish ASTO dup o analiza volumetric se
testeaz rezistena la uzur a mbrcminii cu ajutorul uni test specific SRK
n cadrul cruia n urma simulrii traficului se studiaz efectele acestuia
asupra sistemului rutier. Datorit acestui test se pot estima n laborator
fenomene legate de comportarea n timp sub trafic, n special, apariia
fgaelor. Se fac msurtori privind rezistena la deformaii permanente cu
ajutorul testului de ornieraj sau de fluaj i rezistena la aciunea apei cu
ajutorul ntinderii indirecte(din compresiune).Cu ajutorul acestui test se
studiaz i rezistena la temperaturi sczute atunci cnd este cazul. Pentru a
10
asigura un anumit nivel de performan se impune i verificarea modulului
de rigiditate i a rezistenei la oboseal.
n Olanda s-a adoptat o metoda studiat de grupul de lucru CROW,
care-i propune nlocuirea vechii metode Marshall cu o metod orientat
spre performan. Se pornete de la definirea tipului de mixtur i a rolului
pe care aceasta l ndeplinete n cadrul mbrcminii . Sunt definite criterii
specifice fiecrui strat. Soluia optim se selecteaz dup testarea mai multor
variante de amestec care difer doar prin procentul de bitum. Pentru a
determina rezistena la deformaii permanente se folosete o metod de
solicitare dinamica a corpurilor de proba confecionate cu presa giratorie
( fluajul dinamic).
Avantajele acestor metode sunt importante mai ales atunci cnd se
compara cu metoda Marshall. Ele permit studiul unei game mai largi de
variante de mixturi care nu se preteaz la studiul Marshall: cu granula
maxima peste 20 mm sau amestecuri foarte rigide, cu bitum modificat sau
alte produse noi care modifica substanial comportamentul mixturii.
Metodele empirice tradiionale se bazeaz n mare parte pe
experien, ori n cazul produselor noi care se introduc n mixtur este
necesar msurarea direct a unor caracteristici pentru a putea aprecia dac
soluia corespunde. S-a constatat o buna corelare ntre rezultatele din
laborator i cele de pe teren. Cu ajutorul acestor metode se determin reacia
mbrcminilor la o mare varietate de solicitri, spre deosebire de testele
tradiionale care erau n mare parte unilaterale.
Dezavantajele sunt legate de costul i durata ncercrilor. Aparatura
sofisticat de laborator care este necesar pentru a efectua aceste teste este
deosebit de costisitoare, motiv pentru care metodele se utilizeaz
deocamdat n domenii care se limiteaz la drumuri cu trafic foarte intens.
Durata de efectuare a testelor fiind foarte mare, scade utilitatea practic,
fiind folosite mai mult n activitatea de cercetare. n concluzie testele
orientate spre performan constituie n mod cert un pas nainte n studiul
alctuirii mixturilor asfaltice, implementarea lor fcndu-se treptat, n
funcie de posibilitile locale. Adoptarea unor soluii studiate n laborator
i-a demonstrat deja eficiena n timp, deci pe viitor se va lucra preferenial
cu aceste metode.

1.6. Metodele bazate pe performan

Aceste metode sunt deocamdat n faza de studiu, respectiv culegere
de date n vederea validrii. n principiu orice tip de mixtur asfaltic,
stabilit prin oricare din metodele clasice, va putea fi pus n aplicare numai
11
dup ce s-au testat n laborator performanele acestuia n exploatare. Modul
n care se fac aceste testri constituie obiect de cercetare n continuare,
existnd o mare varietate de posibiliti de a reproduce i a studia
fenomenele de pe teren. n principal se urmrete reproducerea ct mai
fidel n laborator a fenomenului de pe teren deoarece se consider ca este
singura modalitate de apreciere obiectiva a caracteristicilor mixturii. Se
realizeaz modele de comportament cu ajutorul crora se studiaz
interaciunea celor trei parametrii de baz : structura mbrcminii, traficul
i clima. Important este i luarea n considerare a evoluiei n timp a
acestor parametrii. Corelarea rezultatelor din laborator cu cele de pe teren se
face cu ajutorul unor parametrii de calibrare verificai experimental n timp.
Obiectivul final este selectarea celei mai performante soluii pentru anumite
condiii exprimate.
Cel mai amplu program n acest sens este programul SHRP din
SUA. Prin acest program s-a instituit o ampla campanie de validare a
soluiilor stabilite prin metoda SUPERPAVE. Aceasta metod pornete cu
un studiu volumetric preliminar n urma cruia se stabilete un amestec de
pornire. Ulterior se continu cu trei variante ale dozajului de bitum , cea
stabilit iniial i alte dou superioar i inferioar. Se fac teste care trebuie
s pun n eviden rezistena la deformaii permanente, rezistena la
oboseal i rezistena la temperaturi sczute. Coninutul optim de bitum se
adopt n funcie de rezultatele acestor teste. ntr-o faz teoretic se afl la
ora actual o alta metod care prevede n locul testelor de simulare
msurtori ale caracteristicilor mixturii cu ajutorul crora sa se prevad dou
caracteristici considerate eseniale: rezistena la deformaii permanente i la
fisurare din oboseal. Dou teste se utilizeaz n acest caz: forfecarea
repetata cu ncrcare constant i ncovoierea.
Avantajele studiilor orientate exclusiv pe performan sunt evidente
n momentul n care tehnica ajunge la un nivel de dezvoltare care s asigure
o just apreciere teoretic a acestora. Utilizarea unor programe complexe de
calcul cu ajutorul crora se interpreteaz rezultatele unor teste sofisticate de
laborator constituie un progres tiinific important n domeniul cercetrii
rutiere. n acest mod este ncurajat progresul, utilizarea noilor materiale,
putnd aprecia n laborator modul de comportare n timp a mbrcminilor,
modul de apariie i de evoluie a defeciunilor. Se poate astfel stabili
intervalul de timp dup care se impun intervenii n vederea conservrii i a
mririi duratei de via a oselelor. Un mare avantaj este i faptul ca nu se
mai pornete cu restricii legate de caracteristicile materialelor sau
caracteristicile volumetrice ale mixturii. Decisive sunt performanele
estimate n laborator .
12
Dezavantajele constau n faptul c pentru a avea certitudine
absolut se impun studii la scar real preferabil pe teren sau n poligoane de
ncercare, ceea ce este deosebit de costisitor i de durat. Din acest motiv
aceste teste nu pot deveni teste de rutina utilizate n activitatea de producie
curenta, ele limitndu-se la domeniul cercetrii. n situaiile cu trafic redus
nu se justifica economic utilizarea unor astfel de metode. Parametrii de
calibrare nu sunt nc pe deplin validai , iar adoptarea lor universal este
discutabil.
n concluzie acesta este un procedeu de viitor, care va fi adoptat
treptat deoarece este rentabil economic, prin raionalizarea utilizrii
materialelor i a realizrii unor lucrri de calitate i durabile care necesit un
volum redus de lucrri de ntreinere. Cu cheltuial minim se pot obine
rezultate maxime n cazul n care ntregul proces de concepie, alctuire,
fabricaie i punere n opera este monitorizat i se desfoar conform unui
program bine conceput.

2. Metode de stabilire a compozitiei mixturilor asfaltice utilizate in
Romania

In Romania metoda utilizata pentru stabilirea compozitiei mixturii
asfaltice este o combinatie intre metodele empirice de stabilire a unor
amestecuri de referinta si metodele de testare a performantei prin teste
fundamentale.
Modul de lucru se bazeaza pe parcurgerea unor etape :
- determinarea caracteristicilor de referinta pentru toate materialele care
intr in compoziie in vederea stabilirii calitatii acestora si
conformitatii calitatii in vederea utilizarii la executia unui anumit strat
rutier tinand cont de : trafic, clima etc.
- determinarea compozitiei granulometrice pentru fiecare sort de
agregat
- stabilirea compoziiei granulometrice a mixturii pornind de la
procentele in care fiecare component intra in amestec
- stabilirea unui dozaj de bitum prin calcul : metoda suprafetei specifice
sau metoda volumului de goluri
- stabilirea dozajului optim de liant cu ajutorul studiului Marshall :
densitate, stabilitate , fluaj .
- verificarea dozajului optim cu ajutorul testelor fundamentale.

CURS a Noi tehnici rutiere performante bazate pe imbunitlfirea
lianfilor
In general tehnologiile mixturilor asfaltice rutiere dezvoltate in
diferite tari se bazeaza pe imbunatatirea proprietatilor bitumului precum si a
scheletului mineral.
Proprietatile mixturilor asfaltice sunt in principal legate de
proprietatile bitumului. Acesta este un material cu o comportare reologica
specifica care poate influenla in mare mdsura aparilia fisurilor, a
dezanrobdrilor sau a fdgagelor. Oxidarea gi durificatea datorate modificdrilor
structurale apdrute in timp, fisurarea le temperaturi
joase
sau fluajul la
temperaturi ridicate sunt cdteva din problemele de calitate a goselelor legate
de caracteristicile bitumului utilizat.
Necesitatea utrlizdt'ri solutiilor de ameliorare a caracteisticilor bitumului a
apirut odatd cu cregterea traficului gi a adoptdrii unor solulii noi de realizare
a unor mixfuri asfaltice cu anumite performan{e specifice .
incd din anul 1938 a fost publicat un articol in revista ASTM de
cdtre Bencovitz qi Boe legat de utilizarea sulfului la prepararea mixturilor
asfaltice. Prin anii
'50
in Statele Unite
gi apoi in Europa s-a utilizat cauciuc
natural sub forma de latex.
S-au executat tronsoane experimentale cu lianli termoplastici ( rdgini
epoxy
)
in zone dificile cum ar fi intersecfiile intens solicitate prin fr6nari
repetate sau lianfi pigmentabili sdraci in asfaltene provenili din surse
speciale pentru fabncarea mixturilor colorate. in 1965 se promoveazd pnn
brevet utilizarea sulfului, care prin puterea sa rigidifiantd, a permis utilizarca
unor surse de agregate mai slabe calitativ, solu{ie agreatd in condiliile crizei
petroliere care a condus la o cregtere a prefului imbrlcdminlilor asfaltice.
Preful mare al sulfului a determinat abandonarea acestei solu{ii. Se poate
vorbi despre o utilizare pe scara largd a lian{ilor modificafi sau cu adaos abia
in anii
'70
in
ldri
europene ca Germania, Austria sau Italia . in Austria gi
apoi in Italia pe autostrdzi s-au utilizat solufii pe bazd, de polietilena
introdus[ direct in malaxor. S-au studiat solufii de imbrdcdminfi pe poduri gi
viaducte, solufii de ameliorare a calitdlii tratamentelor superficiale . Un
obiectiv important in cercetdrile efectuate in acea perioadd a fost cregterea
aderentei, caracteristicl impoftantd in prevenirea accidentelor. in cazul
tratamentelor s-au studiat solufii care sd elimine extruddrile sau degraddrile
in urma imbdtrdnirii sau fragilizdrii in timpul iernii, prin utilizarea
elastomerilor. Studii importante s-au efectuat gi pentru realizarea unor
$ape
de etangeizare capabile sd preia solicitdrile din dilatatie
-
contrac{ie cu
ajutorul modificatorilor introdugi in procente ridicate.
Reologia, in general, constd in studiul tuturor modificdrilor pe care le suferd
un material sub efectul solicitdrilor externe, analizate fie in ansamblu fie
diferenfiat. in cazul bitumului, proprietdfile reologice sunt cele care il
caracteizeazd in modul cel mai cuprinzdtor, fiind utile in prevederea
comportamentului ulterior in exploatare al mixturii asfaltice. Acesta este un
material cu proprietdfi vdsco-elastice in domeniul temperaturilor de serviciu
,
el trecdndin faza lichidd sau solidd casantd in condiliile in care temperatura
atinge gi depagegte anumite valori critice. Aceasta dependenfd pronun[atd a
stdrii bitumului de temperaturd gi de solicitare face ca studiului reologic, sd
fie cel mai concludent. Testele reologice mdsoard caracteristici specifice
modului gi condiliilor de solicitare: modul
,
relaxare
,
fluaj. Solicitdrile
aplicate in acest cazpot fi: de intindere, forfecare, compresiune, incovoiere,
torsiune, cu aplicare staticd sau periodica de reguli sinusoidald, la diferite
temperaturi, cu diferite frecvenfe gi intensitifi Incercdrile mecanice cu
solicitdri instantanee sunt : relaxare in condilii de deformatie constanti, fluaj
sub efort constant, iar printre cele cu solicitdri periodice se numdrd cele cu
solicitare sinusoidala in urma cdreia se poate determina modulul complex.
Se practicd gi alte tipuri de solicitdri periodice cuvitezd, de deformafie sau de
incdrcare impuse : intinderi, forfecdri, incovoieri sau torsiuni .
Pe baza acestor principii s-au adoptat mai multe serii de incercdri
legate de o aparaturd specif,rcd gi de o teorie de interpretare . De exemplu, in
S.U.A. se lucreazd, cu incercdrile SHRP care sunt : pentru evaluarea
rezistenlei la deformafii permanente si la oboseala reometru cu forfecare
dinamica DSR, iar pentru rezistenta la fisurare termica reometru cu grinda
incovoietoare BBR gi de intindere directd DT . Aceste aparate sunt specifice
programului SUPERPAVE
,
utr program complex de studiu al
performanf elor imbrdcdminfilor bituminoase.
Studiul reologiei bitumului prin metoda SHRP este metoda cea mai
evoluata de stabilire a proprietatilor acestuia in stransa legatura cu conditiile
reale de exploatare.
l. Metode de imbunatatire a caracteristicilor bitumului:
in unele cazvn utilizdnd bitum pur nu se ating unele din
performanlele impuse in exploatare, fiind necesard adoptarea uneia din
solufiile de ameliorare a caracteristicilor bitumului prin utihzarea
modificatorilor.
Bitumurile modificate au proprietdlile ini{iale modificate de
agentul chimic, care introdus in bitum produce modificarea structurii
chimice gi deci gi a proprietdlilor frzice gi mecanice. Acegtia pot fi produgi
fie in uzine separate fie in stafii, imediat inainte de utilizare
,
iar
caracterrzarea lor se face independent de mixtura asfalticd, in funclie de
prescripliile proprii.
Prin definilie, bitumurile modificate sunt bitumuri ale cdror
proprietSli au fost modificate cu ajutorul unor produgi chimici care introdugi
in produsul debazd i-au modificat structura chimicd
gi implicit gi o parte a
caracteristicilor frzice gi mecanice.
105
Fig. 1. Exemplu de influenta a polimerului
asupra unor caracteristici ale
bitumului
Este cazul unor lianfi prefabricali fie in instalalii independente, fie
imediat inainte de utilizare la locul producerii mixturii. Lianfii modificati se
analizeazd independent, ei av0nd proprietdli definitorii in comportamentul
amestecurilor bituminoase.
Produgii chimici cei mai utihzali in modificarea bitumurilor sunt
polimerii termoplastici care igi modificd in mod reversibil starea sub
influenla temperaturii,
^
care se prezintd sub forma unor lan{uri
macromoleculare liniare.In cadrul polimerilor termoplastici se disting doud
familii care difer[, in principal, prin caracteristici legate de rigiditate gi
deformabilitate: elastomeri gi plastomeri.
Modificarea bitumului se poate face gi cu alli produgi in afard de
acegti polimeri de sintezd cum ar fi pudreta de cauciuc sau latexul.
Din categoria elastomerilor fac parte copolimerii stiren-butadiena-
stiren SBS, stiren-izopren-stiren SIS, stiren-butadiena SB. Bitumurile
elastomer se oblin de reguld printr-o acfiune mecanicd simpld de amestecare
la o temperaturd superioard celei de fluidificare a polimerului. in unele
cazurr se poate recurge la agenli chimici de dispersie care sd favoizeze
aceastd operafie conducdnd la amestecuri mai omogene sau la produgi
petrolieri fluidizan{i pentru reducerea energiei de malaxare.
ffi
polistiren
f t J
lan{uri de polibutadiend
Fig. 2. Schema structurii elastomerilor stirenici.
Elastomerii care au o structurd eterogend formatd din aglomerdri de
polistiren
9i
lanfuri de polibutadiend ridicd unele probleme de compatibilitate
cu bitumul, stabilitate la stocaj precum gi asigurarea vdscozitdlilor
corespunzdtoare in perioadd de fabrica{ie gi punere in opera a mixturilor. In
structura coloidald a bitumului, constdnd din asfaltene inldntuite cu aiutorul
4
rdqinilor polare intr-un mediu de dispersie maltenic format dintr-un amestec
de uleiuri aromatice gi saturate, elastomerii absorb o mare parte din
frac{iunea maltenicd mirindu-qi volumul in propo(ie de 500-1000o/o. Faza
polimer astfel constituitd, viziblld la microscopul cu lumina fluorescentd
,
are o densitate mai redusd decdt faza asfaltene, avdnd tendinla de a se separa
la suprafala. in funclie de particularitdfile componentilor precum gi de rela\ia
dintre acegtia pot rezulta lian{i instabili care se pun in operd imediat ( in
cdteva ore sau chiar minute
)
sau lianli modifica{i .^*. se pot pistra
sdptdmdni sau chiar luni dupd ce au fost fabricafi. In general, lian{ii
elastomer se pdstreazd la temperaturi ridicate (T >140"C)
cu sau frrd agrtarc.
Addugarea elastomerului modificd substanlial bitumului de origine,
in vederea satisfacerii intr-o mdsura mai mare a cerin{elor legate de
fabricatie gi exploatare. Aceasta se poate vedea urmdrind comparativ
modelele de comportament a bitumului gi a bitumului modificat comparativ
cu un comportament ideal .
lnterval de
punere in opera
Comportament ideal
Interval de exploatare
Temperaturi --
t
I
)Gl
q)
a
ah
U
Fig.3. Infl uenta elastomerilor
Prin modificarea bitumurilor cu ajutorul elastomerilor se obline o
diminuare considerabild a susceptibilitdlii termice, fapt pus in evidenld gi cu
ajutorul incercdrilor empirice (penetrafie, inel-bila) care mdsoard coeziunea
la diferite temperaturi. Vdscozitatea are o evolulie similard cu punctul de
inmuiere. Proprietd{ile reologice sunt mai sugestive in acest caz ele oferind
informa{ii exacte. De exemplu, modulul la temperaturi scdzute este in
scddere ceea ce indicd o cregtere a flexibilitdlli, ru la temperaturi ridicate
este in cregtere. Cunoagterea relaliei : compozifie -+ structura
-+
proprietlfi constitue o condilie de bazdin formularea diferitelor amestecuri
in vederea atingerii parametrilor propugi.
In cazul
plastomerilor
deformalia elasticd este insofitd gi de o
deformafie plasticd ale cdrei consecinfe pot fi uneori importante. In aceastd
categorie intr6, in general, copolimeri ai etilenei : EVA (etilena gi acetat de
vinil), EMA (etilena gi acrilat de vinil),EBA(etilena gi acrilat de butil).
Schematic structura este alcdtuitd dintr-un schelet hidrocarbonat care asigurd
rigiditatea gi coeziunea, cuprinzdnd
gi fracliunile cristaline care regleazd
susceptibilitatea termic[, pe care se fixeazd comonomerul polar care permite
controlul compatibilititii a adezivitdlii
gi
a cristalinitdlii. Deci, in final,
comonomerul este cel care determina proprietd{ile de bazdale plastomerului.
domenii cristaline
lanturi de PE
,
comonomer
inainte de incilzire dupd incdlzire
Fig.4. Prezentarea schematicd structurii termoreversibile a unui
plastomer inainte gi dupi incdlzire la o temperaturd ridicatd.
Plastomerii au proprietdli care teoretic indeplinesc cerinfele debazd
ale unui modificator : solid gi elastic la temperaturd ambiantd, suficient de
fluid la temperaturd de lucru, avOnd o polaritate care-i asigurd o bund
aderenfd fald de agregatele minerale, netoxic
ai
reciclabil cu metode
obignuite. in func1ie de dozajul de polimer
se oblin produgi
cu diferite
caracteristici.
in principal
addugarea plastomerilor
diminueazd, susceptibilitatea
termicd mdrind temperaturd de inmuiere gi reducOnd penetralia.
Efectul
plastomerilor
EVA se manifestd cu precddere la temperaturi ridicate, astfel
incdt se practicd
asocierea lui cu un alt polimer
care sd actioneze in zona de
joasd
temperaturd.
Necesitdlile practice
au condus de multe ori la combinafii de
polimeri pentru
a obline rezultatele dorite profitdnd
de avantajele fiecdruia.
Bitumurile speciale sunt bitumuri rezultate dintr-un proces
special de
rafinare gi
care au anumite caracteristici diferite de bitumurile definite prin
normele generale.
Scopul este de a rdspunde unor cerin{e speciale apdrute in
tehnica rutierd.
Bitumurile
speciale sunt o clasd relativ noud de bitumuri, la ora actuald
neexistdnd incd specificafii generale.
Bitumurile speciale sunt rezultatedintr-
un proces
de rafinare adecvat oblinerii rezultatului propus.
in tehnica rutierd
este cunoscut bitumul destinat producerii
asfaltului turnat, care are
proprietatea
cala230-240oC sd fie suficient de fluid pentru a fr pus in operd
fdrd dificultate, urmdnd ca dupd rdcire sd devind suficient de dur pentru
a
suporta solicitdrile in bune condilii. De asemenea, se poate
recurge la o
metodd de regenerare a bitumului in cazul lucrdrilor de reciclare prin
addugarea unor uleiuri aromatice pentru corectarea compoziliei.
Bitumurile dure gi tip multigrade sunt fiilizate cu succes in straturi
de bazd
9i
de legdturd avAnd proprietdfi
net superioare bitumurilor
tradifionale.
Bitumurile dure au penetrafii
sub valoarea de 25 mm/l 0 la 25"c :
15125, 10/20, tl0f-func1ie de modul de producere ( distilare sau semi-
oxidare) acestea au proprietdfi
diferite, in special, in ceea ce privegte
rezistenta la oboseala, capacitatea de autorep ararq fenomenul
de fisurare
termicS. Cele mai performanle
sunt bitumurile obJinute exclusiv prin
distilare care rlspund in conditii mai bune cerintelor. in general,
bitumurile
dure se utilizeaidin straturi debazd gi legetura.-tJtilizarea
la straturi de
uzura este problematicd
datoritd pericolului
de fisurare termicd. in cazul in
care din diferite considerente se recurge la astfel de solufii, se vor adopta
grosimi peste
5 cm, se vor evita zonele cu temperafuri sub -10"c gi
se va
urmdri stabilitatea stratului suport.
Bitumurile de tip multierade sunt o solulie relativ noud, de
compromis, intre bitumul pur gi bitumul modificat. Caracteristicile acestuia
sunt realizate exclusiv in cadrul procesului de rafinare nefiind necesard
addugarea altor compugi. Inifial s-a mers pe ideea ca bitumurile oblinute prin
oxidare sunt mai pufin susceptibile termic ele reducdnd riscul de ornieraj in
condilii de trafic intens gi canalizat in zonele cu temperaturi estivale ridicate.
S-a constatat, insd, ca odatd cu cregterea indicelui de penetra{ie a crescut gi
susceptibilitatea la imbdtrdnire, a scdzut adezivitatea gi a crescut riscul de
fisurare termic6. in ultimii ani companiile petroliere au dezvoltat procedee
de fabricalie alternative complexe pentru a ob{ine bitumurile speciale
multigrade care sd rdspundd tuturor cerinfelor. Aceste bitumuri sunt utilizate
cu precddere in straturi de uzura sau legdturd pentru prevenirea apariliei
fdgagelor. Se comercializeazd in diferite sortimente in funclie de cerinfe:
35/50 pentru zonele cade mediteraneene, 180/200 pentru Canada etc.
Datoritd indicelui de penetralie mai mare aceste bitumuri necesita
temperaturi de preparare gi agternere mai mari cu circa l5-20'C. Au fost
verificate adezivitatea gi capacitatea de autoreparare, rentltate obfinute fiind
bune.
Imbric6minfile colorate prezintd avantaje estetice gi economice.In
cazul tunelurilor, de exemplu
,
o imbrdcdminte deschisa la culoare reduce
costurile pentru iluminat cu 30o/o, in zonele foarte calde gi insorite
,
o
imbrdcdminte deschisa la culoare atinge la suprafala temperaturi mai scdzute
ceea ce contribuie printre altele Ia reducerea riscului de aparijie a
deforma{iilor permanente. Pentru producerea acestor imbrdcdmin{i se
utilizeazdpe l6ngd agregate adecvate coloristic, bitumuri speciale de sintezd
piementabili.Principala caracteristicd a acestor bitumuri este conlinutul
scdzut de asfaltene ( 3-5 %
),
care sunt cauza culorii inchise. Pentru
oblinerea diferitelor culori se adaugd in procesul de fabricafie al mixturii in
completarea pdrfilor fine, pigmentul corespunzator. Confinutul redus de
asfaltene conduce la cregterea susceptibilitdfii termice
,
dar in acelagi timp
permite modificarea cu polimeri in condilii foarte bune. In aplicafiile
practice se oblin rezultate bune cu condilia respectdrii temperaturilor de
lucru care pot fi diferite fata de bitumurile obignuite gi, de asemenea,
pdstrarea curd{eniei pe toata durata procesului de fabricalie pentru a nu altera
culorile.
Incerclri de laborator in vederea caracterizarii liantilor modifica(i,
aditivafi sau speciali.
Caracterrzarea lianlilor modificafi sau speciali se face, in general, cu
aceleagi metode utilizate pentru bitumul simplu. Efectul modificatorului sau
a altor factori se pune in eviden!6 prin rezultatele comparative ale aceloragi
determindri de laborator (rezultate cu gi fErd modificator). Aditivii, intrucdt
nu influenleazd direct calitatea bitumului se pun in evidenfa prin anahze
asupra mixturii sau a unei componente a acesteia . Astfel se lucreazd cu
masticul, in cazul verificdrii puterii de rigidizare a fltbrelor, sau cu sortul
granular intermediar, cel mai susceptibil la desprindere, in cazul aditivilor
pentru adezivrtate.
Analizele de laborator constau in :
- analize fizico-chimice
;
- analize mecanice tradifionale;
- incercdri de simulare a imb6trdnirii
;
- metode de studiu specifice lian{ilor modificafi;
- incercdri reologice
;
- incercdri mecanice de tracfiune pentru caracterrzarea rupturii.
Fa!5 de cazul bitumului simplu, in cazul bitumurilor modificate,
aditivate sau speciale apar unele particularitdli a cdror cunoagtere contribuie
la caracterizarea corectd a fiecdrui liant.
Analizele tradilionale ale bitumului aplicate la bitumurile modificate
se efectueazd,, in principiu, in acelagi mod, indiferent dacd bitumul este sau
nu modificat.
incercdrile specifice lianfilor modificati constau in studiu la
microscop pentru stabilirea modului de dispersie al polimerului gi in
verificarea stabilitdfii la stocare. Analizele la microscop se fac, de reguld,
cu microscopul optic cu lumina fluorescentd datorita faptului ca polimerul
impreun6 cu uleiurile din bitum absorbite devine fluorescent in momentul in
care este in contact cu o sursa de radiafii ultraviolete. in situa{iile in care se
doregte o precizie mai mare in analiza sffucturii se recurge la microscopul
electronic. Stabilitatea la stocare constd in verificarea modului in care
vaiazS, penetralia gi punctul de inmuiere in lungul unui tub cu bitum
modificat p[strat la 180"C gi rdcit brusc.
Incercirile reologice sunt cele care oferd cele mai utile informafii
avdnd in vedere faptul ca modificarea se face tocmai cu scopul influen{drii
controlate a comportamentului reologic. Vf,scozitatea este un parametru
important in stabilirea condiliilor de fabrica{ie, transport gi agternere a
mixturii asfaltice. Prin modificarea bitumului v0scozitatea acestuia cregte,
deci este important de stabilit in ce mdsura acest lucru influen{eazd
lucrabilitatea.
Modulul complex este frecvent utilizat in cercetare intrucdt reflecta
cel mai fidel caracteristicile bitumului modificat frrd a fi influentat de modul
in care s-a realizat amestecul . Acesta depinde numai de caracteristicile
componenfilor.
Reometrul cu flexiune sau cel cu forfecare sunt de asemenea
utilizate in caractenzarea bitumurilor modificate gi la verificarea modului in
care prin modificare bitumul a fost adus la parametrii cerufi. Revenirea
elastici se mdsoard fie in cazvl unei solicitdri de tracfiune sau rdsucire
aceasta fiind o cerinfa impusd bitumului modificat.
incercirile mecanice de caracterizare a rupturii se fac cu scopul
verificdrii coeziunii interne a bitumului. Se pot face mai multe tipuri de
incercdri toate av0nd acelagi principiu: mdsurarea forfei necesare pentru a
produce o alungire sau o desprindere a bitumului. Prin modificare, de regu16,
aceasta forfd cregte. De exemplu, in cazal tratamentelor sunt impuse valori
minime ale coeziunii mdsurate cu ajutorul pendulului Vialit. Acesta este un
foarte bun indicator al eficientei modific6rii.
2. Metode de imbunatatire a legaturii bum- agregat mineral
Lianfii bituminoqi aditivafi sunt oblinuli prin addugarea in timpul
fabricajiei mixturii a unor produgi care nu reac[ioneazd cu bitumul gi nu-i
modificd proprietdlile. Aprecierea calitativd se referd in acest cazla intregul
ansamblu, respectiv la mixtur6.
Aditivii sunt acei produgi care se adaugd in timpul fabricaliei
mixturii gi care nu modifica proprietlfile fizico-mecanice ale bitumului .
Efectul aditivului se manifesta asupra mixturii, motiv pentru care
caracteristicile acestuia nu se analizeazd separat de aceasta.
Din aceasta categorie fac parte:
-
produsi care se adaugd in malaxor;
- materiale plastice reciclate;
-
granule de cauciuc;
-
parafind;
- fibre naturale minerale sintetice sau metalice;
-
aditivi pentru imbundtd[irea adezivitafii dintre agregat gi pelicula
de bitum.
10
IJtilizarea fibrelor sub diferite forme a condus la dezvoltarea unei
noi teorii de alcdtuire a amestecurilor bituminoase
,
bazate pe principiul
asigurdrii condiliilor de incorporare a unei cantitdfi cdt mai mari de bitum cu
scopul asi gurdrii durabilitdlii imbrdciminli i.
Fig.S. Stabilizarea bitumului in mixturd cu ajutorul fibrelor.
Fibrele utllizate la lucrdri rutiere pot fi naturale sau artificiale.
Fibrele naturale sunt amiantele gi celuloza. Fibrele artificiale pot fi obfinute
prin modificarea unor materiale naturale sau prin sintezd chrmica. Acestea
sunt: poliesterul, polietilena, polipropilena, sticla, mineralele sau otelul.
Aditivii de imbunirtil[ire a adezivitdlli au rolul de a impiedica
dezlipireapeliculei de bitum de pe supraf4a agregatelor.
Parafina se utilizeazd pentru ameliorarea lucrabilit{ii bitumului la
temperaturi mai scdzute. Se urmdregte sciderea temperaturilor de lucru in
vederea reducerii emisiilor nocive in atmosfera.
3. Metode de imbunatatire a scheletului mineral si a mixturii
- adoptarea granulometriilor discontinue cu utilizarea bitumului dur
- realizarca scheletului mineral pe principiu
,,
piatra pe piatra cu utllizarea
fibrelor pentru fixarea bitumului in mixtura
4. Mixturi asfaltice bazate pe tehnologii speciale
- mixturi la temperaturaredusa,, wann asphalt" sau MATR
- mixturi la rece
,,
mixtura stocabila"
Tehnologia
,,warrn
asphalt
,,
este frecvent utilizata datorita
numeroaselor avantaje pe care le prezinta: reducere cheltuieli cu energia de
producere si compactare
,
reducerea emanatiilor de noxe in atmosfera
,
l l
posibilitatea de a lucra la executia straturilor asfaltice in conditii de
temperaturi mai reduse.
Se pot obtine
,
in functie de produsul utilizat reduceri de 15-20"C.
Tehnologia se bazeaza pe introducerea in mixtura a unor produsi de adaos
care au rolul de a mari lucrabilitatea mixturii.
O parte din produsii utilizati pe plan mondial sunt :
- Sasobit - este o parafina speciala cu punct de inmuiere mai ridicat decat
paraftna obisnuita, Se adauga in proportie de circa 3% in bitum si permite
reducerea temperaturilor cu circa 20'C.Prezintadezavantajul ca influenteaza
proprietatile mixturii.
- Zeolit -
produs chimic solid silico-aluminat cristalin care se adauga in
proportie de 0,3o/o in malaxor peste agregatele fierbinti odata cu bitumul. El
poate permite o reducere de 30"C a temperaturilor de lucru . In principiu la
contactul cu bitumul fierbinte zeolitul se descompune, pierde apa care in
contact cu bitumul
qeaza
o spuma care are ca efect cresterea volumului
mixturii si implicit si a lucrabilitatii. Efectele in timp ale acestui produs
asupra mixturii sunt semnifi cative.
- Tehnologia WAM presupune utilizarea a doua tipuri de bitum : unul mai
moale in prima faza si unul mai dur in faza urmatoare. Pentru utilizarea
acestei tehnologii se impun modificari la nivelul statiei de asfalt.
- Iterlow - produs aminic care mareste tensiunea interna . Se adauga in
proportie de 0,2- 0,8
yo
in functie de situatie .Se pot obtine reduceri de 20'C
ale temperaturlor de lucru. Nu influenteaza considerabil proprietatile
mixturii.
Mixtura stocabila se produce in statiile de asfalt cu ajutorul unui
aditiv cu rol de fluxant. Mixtura obtinuta se poate stoca in saci si se poate
asterne la rece. Acest tip de mixtura este utilizata iarna la lucrari de
intretinere pentru astuparea gropilor care apar. Este o mixtura care nu are o
durabilitate corespunzatoare executiei unor lucrari definitive, ea fiind
utihzata la lucrari cu caracter provizoriu.
5. Mixturi asfaltice cu proprietati impuse : drenante, reducere zgomot,
reducere emisie noxe
Mixturile asfaltice drenante se caracteizeaza printr-un volum mare
de goluri. Ele au rolul de a prelua apa de pe suprafata carosabila . Apa este
astfel colectata la nivelul inferior al stratului si este condusa spre zonele de
colectare. La aceste imbrcaminti se ridica problema intretinerii datorita
colmatarii golurilor. Exista echipamente de curatire si decolmatare.
t 2
Intretinerea pe timp de iarna este o alta problema in canil acestor
imbracaminti.
Efectul de reducere a zgomotelor si de realizare a imbracamintilor
silentioase se obtine printr-o judicioasa
dispunere a golurilor la suprafata. In
acest caz se va tine cont de faptul ca diametrul golurilor este invers
proportional cu lungimea de unda . S-au studiat solutii de realizarc a unor
imbracaminti la care diametrul golurilor descreste de la suprafata spre baza.
Mortarele antismog au in compozitia lor dioxid de titan TiO2 care
are rolul de a absorbi gazele nocive care sufera un proces de fotodegradare
in prezenta luminii. Acestea sunt mortare pe baza de ciment care se aplica in
starturi foarte subtiri la suprafata imbracamintilor existente. Utilizarea lor
este restransa existand numeroase inconveniente : reducerea rugozitati|
rigiditatea stratului, reducerea in timp a efectului.
6. Mixturi asfaltice pentru calea pe pod
Pentru realizarea caii pe pod s-au studiat diferite tehnologii . In
prima faza datonta nivelului reltiv redus al performantei hidroizolatiilor au
fost adoptate solutii de imbracaminti impermeabile . Solutia clasica este
,,asfaltul
turnat" care are un continut ridicat de bitum. Datorita faptului ca
producerea acestui tip de mixtura este problematica in cazul in care sunt
suprafete mari
,
s-a adoptat o solutie de compromis BAP care are un continut
ridicat de bitum dar care se poate produce in statiile de asfalt. Acest tip de
mixtura are o pronuntata tendinta de a se deforma sub trafic motiv pentru
care s-a trecut la asternerea pe poduri a mixturilor armate cu fibre tip MASF
care se utilizeaza si in cale curenta. Se preconizeazarealizarea imbracamintii
pe pod in doua straturi : stratu inferior de tip BAP cu proprietati de start de
legatura si al doilea tip MASF cu proprietati de strat de uzura.
8. Tehnologii utilizztepe plan mondial
imbrdcdminfile bituminoase subliri, foarte subliri sau ultra-subliri
(BBM, BBTM, BBUM) sunt realizate, in special, in Fran{a cu ajutorul
bitumurilor modificate gi a adaosurilor de fibre in vederea evitdrii scurgerii
bitumului din structurile pronunlat discontinui. in Germania s-a pus la punct
tehnologia
,,Splitt
Mastik Asphalt" care se bazeazd pe utilizarea fibrelor in
vederea refinerii bitumului in structura granulara robusta cu multe goluri. in
Anglia tehnica
,,Hot
Rolled Asphalt" a beneficiat de aportul calitativ al
13
modificatorilor de tip EVA in vederea ameliordrii fixdrii agregatelor de
clutaj. in cazul imbrdcdminlilor drenante degi inilial au fost realizate
$i
gu
bitum pur, s-a recurs la utilizarea polimerilor in zonele cu trafic intens. In
Franfa gi Spania s-au studiat solulii de membrane antifisurd sau gape de
etangare pebazd de bitumuri modificate.
La noi in tara s-a recurs in numeroase cazuri la aditivarea bitumului
in vederea imbundtdfirii adezivitirlii dintre agregat gi pelicula de bitum,
contribuind astfel la imbundtil[irea comportdrii in timp a imbrdcdmintilor
asfaltice. Tot din categoria produgilor de adaos s-au utilizat f,rbrele de
celuloza pentru producerea unei mixturi de tip SMA denumita in standardul
romanesc MASF .
Bitumurile speciale se utilizeazdin situalii care impun ameliorarea
rezistentei la oboseala a straturilor de bazd. Comparativ cu bitumurile
modificate, acestea avdnd o rigiditate ridicatd ( penetra{ie 10120
,15125 )
s-au dovedit mai eficiente in special, datoritd faptului ca au permis reducerea
grosimilor straturilor. In caztil problemelor de ornieraj s-a recurs la bitumul
multigrade care are penetrajii in domeniul semi-dur (40160,60/80
)
dar este
mult mai rigid gi mai pufin susceptibil termic decdt un bitum clasic.
I 4
CURS I Emulsii bituminoase. Lucrari de intretinere pe
baza de emulsii bituminoase
Emulsile bituminoase sunt dispersii de bitum in apa in prezenta unui
emulgator . Prin definitie emulsiile bituminoase sunt sisteme heterogene
compuse din doua sau mai multe faze lichide constituite dintr-o faza
continua si minim o faza dispersata in prima sub forma de fractiuni
minuscule. Este vorba de dispersia unui lichid in alt lichid in care acesta nu
este solubil : tratarea bitumului in scopul obtinerii emulsiilor bituminoase (o
masa microeterogena formata din cca. 60o/o bitum si 40% apa) utilizate in
tehnologiile de asfaltare la rece a drumurilor.
Utilizarea tehnologiilor de asfaltare "la rece" a drumurilor prezinta
urmatoarele avantaje:
. protectia mediului ambiant prin eliminarea emisiilor gazoase
poluante: daca tehnologiile de aplicare a asfaltului la cald se
caracteizeazaprin emanatii de gaze, vapori si aerosoli nocivi, noile
tehnologii utilizeaza emulsii cationice se aplica la rece elimindnd
aceste emanatii
.
aplicarea si in conditii atmosferice mai putin favorabile; conservarea
proprietatilor bitumului : bitumul isi pastre aza proprietatile de baza,
eliminandu-se oxidarile si volatihzaile ce intervin in cazul
tehnologiilor "la cald". In plus, operatiile de asfaltare la rece se pot
aplica si in conditii de umiditate nefiind necesara uscarea asfaltului si
agregatelor necesare
.
imbunatatirea conditiilor de munca pentru muncitori: utilizarea
tehnologiilor de asfaltare "la rece" a drumurilor reduce pericolul de
foc si riscul de inhalare a gazelor si vaporilor cu efecte negative
asupra sanatatii umane de caffe muncitori (este cunoscut fapful ca
hidrocarburile aromatice prezente in aceste emisii au efecte
cancerigene)
.
reducerea consumurilor energetice: nu mai este necesara uscarea
agregatelor umede, ceea ce conduce la economii de combustibil/ tona
.
reducerea costurilor: raportul strat obtinut la caldl strat obtinut la rece
se apropi e de 1:1.
Dezvoltarea tehnologiilor de aplicare "la
rece" a covorului asfaltic a fost si
inca este conditionata de difuzarea corecta a informatiilor legate de
emulgatorii si aditivii specifici fiecarui tip de emulsie.
Emulgatorul are rolul de a stabiliza dispersiareahzata prin energie mecanica.
In natura se manifesta tendinta de separare a componentilor care se va
produce in timp in fuctie de conditii. Un factor important'care influenteaza
stabilitatea ste temperatura.
O comparatie intre asfaltarea la cald (procedeul clasic) si asfaltarea la rece
pebaza de emulsii cationice pune in evidenta unele aspecte :
PARAMETRI
La rece
Temperatura i ni ti al a a zonei de l ucru
l +o - l t ooc
Nu se admi te
Peste 10
oC
Peste 20
oC
Se admi te
Temperatura mixturilor asfaltice
l
I
Umi di tatea betonul ui
Adaos de ciment
I
Nu se admi te Se admi te
Reciclarea prin topire
Adaos de emulgatod
Nu se admi te
Nu se admi te
Posi bi l
Posi bi l
Se admi te
Nu se admi te
Posi bi l
Posi bi l
Adaos de latex polibutadienic
i
Adaos de compusi organi ci vol ati l i (t.f. pana l a 2000C)
Adezivitatea la olase textile:
. naturale
o sintetice
o fire de sticla
Se admi te
Nu se admi te
Se admi te
Nu
Nu
Se admi te
Nu se admi te
Se admi te
Da
2- 3
Necesitatea compactarii prin cilindrare
i Emisii gazoase periculoase
Consistenta cu fluaj 2- 3
Penetrare la macadam Foarte buna
Comportare a asfaltului la temperaturi scazute:
.
- 10
oC
.
-20
oC
Rezista
Rezista
Apar microfisuri
Devine casant
Emulsiile bituminoase cationice suprastabilizate, in canJl in care sunt
compatibile cu agregatele naturale selectate, se pot utilize pentm obtinerea
mixturilor asfaltice la rece. Amestecul emulsie
+
amestec de agregate
prezintd consistenta si timp de rupere corespunzator fazei de asternere a
amestecului bituminos. Imbracamintea asfaltica atinge starea optima de
maturare dupa o perioada de timp cuprinsa intre 2h si 30 minute - 3h si 30
minute, in functie de cuplul liant-agregate, timp dupa care poate fi data in
circulatie fara riscul deteriorarii sub trafic. Dupa aceasta perioada de
maturare a mixfurii asfaltice pierderea de material, sub trafrc, trebuie sa
corespunda normelor ISSA (International Slurry Surfacing Association).
Fig.l: Instalatie de sinteza indutriala a unui emulgator
In functie de natura emulgatorului folosit, emulsiile bituminoase pot fi
anionice sau cationice .
1. Emulsiile bituminoase anionice
Emulsiile bituminoase anionice se obtin cu ajutorul unor emulgatori
de tipul sapunurilor
alcaline : R- COONa. Stabilitatea optima a acestor
emulsii se obtine la un PH de 11...12. Emulsiile anionice au fost primele
utilizate din anul 1902.. Ele prezinta
o foarte buna adezivitate numai fata de
agregatele bazice. Din acest motiv au fost inlocuite
cu timpul de emulsiile
cati oni ce.
2. Emulsiile bituminoase cationice
Emulsiile
bituminoase cationice au aparut in anul l95l si au
inlocuit rapid emulsiile anionice datorita caltatilor superioare. Ele se
ca-racteizeaza prrn folosirea unor emulgatori
de tipul aminilor si au o buna
adezivitate atat pe roci bazice cat si acide. Ca emulgatori se folosesc saruri
de amine. Stabilitatea optima a emulsiilor bituminoase cationice se obtine la
un PH de 3. . . 4.
2.1. Tipuri de emulsii bituminoase
cationice
Cu rupere rapida :
Cu 60% bitum pur EBCR 60 :
tratamente drumuri clasa tehnica II-v, amorsari, badijonari, lucrari de
reparatii prin
metoda stropiriloe successive, fixarea materialelor
geosintetice.
Cu 65Yo bitum pur EBCR65 : penetrari
cu bitum modificat EBmcR : tratamente bituminoase pe
drumuri de
clasa tehnica I-I[.
Cu rupere medie
- cu bitum pur EBCM : preanrobare
criblura, reciclare mixtura
- cu bitum fluxat EBfcM : preparare
mixtura stocabila
Cu rupere lenta
cu bitum pur EBCL : prepararea
sau reciclarea mixturilor la rece
cu bitum modificat EBmcL : executie straturi bituminase foarte
subtiri la rece
,
reciclarea
mixturilor asfaltice la rece
2.2. P r oducerea emulsiilor bituminoase cationice
Pentru producerea emulsiilor bituminoase cationice E.B.C. se
utllizeaza: bitum, apa, emulgator si acid clorhidric.
Emulsiile bituminoase cationice se clasifica in functie de timpul de rupere :
- emulsii bituminoase cu rupere rapida E.B.C.R. cu rupere pana la 30
minute.
- emulsii bituminoase cu rupere semilenta cu rupere intre 30 minute si
o ora
- emulsii bituminoase cu rupere lenta la carc ruperea se produce dupa o
ora.
Emulsiile bituminoase cationice contin in general bitum in proportie de 50-
65yo , Stabilitatea emulsiei creste odata cu cresterea dozajului de emulgator
( 0,5- 3%). Acidul clorhidric se adaoga in proportie de 0,5-2o/o in functie de
dozajul de emulgator.
2.3. Controlul calitatii emulsiilor bituminoase cationice
Metodele de investigare si conditiile tehnice pentru E.B.C.
standardizate in tara noastra sunt ( SR8877-l I 2007):
- indice de rupere
- stabilitatela amestecare cu ciment
- continut de liant
-
pseudovascozitate Engler la20"C
- omogenitate ( rest pe sita de 0,5mm)
- stabilitatela stocare (rest pe sita de 0,5mm dupa 7 zile)
- adezivitate fata de agregatul utilizat
Pe langa aceste caracteristici standardul mai prevede verificarea
caracteristicilor bitumului recuperat prin evaporare, prin evaporare si
stabilizare si prin evaporare stabilizare si imbatranire.
- penetratie
- punct de inmuiere
- revenire elastica
- coeziune
O mare parte din aceste caracteristici sunt in curs de investigare. Se prevede
in standard raportarea de catre producator a caracteristicilor obtinute (VFR).
Pe baza procesarii acestor date in corelare cu rezultatele obtinute si cu
experienta dobandita
,
se vor putea prevedea unele valori de referinta la o
viitoare revizuire a standardului.
Deocamdata in Romania emulsiile se analizeaza in vederea acceptarii in
executie in conformitate cu normativul AND 552- 99 care prevede
urmatoarele determinari cu valori limita in functie de tipul de emulsie :
- continut de bitum rezidual
- omogenitate ( rest pe sita de 0,63)
- vascozitate Engler la20"C
- indice de ruper IR cu SIKAISOL sau frler DOBROMIN
- stabilitatela stocare ( rest pe sita de 0,63 dupa 7 zile)
- adezivitate
Pentru bitumul extras se fac verificari numai in cazul emulsiilor cu bitum
modificat la care se verifica :
- penetrattala25
"C
- ductilitateala25'C
- revenirea elastica la l3'C
2. Utihzzrea emulsiilor bituminoase la lucrari rutiere
Emulsiile bituminoase se utilizeaza in executia si intretinerea drumurilor :
- Amorsarea suprafetelor inainte de aplicarea unui strat asfaltic
- Tratamentebituminoase
- Straturi subtiri asternute la rece
- Reciclareaimbracamintilorasfaltice
2.1 Amorsarea suprafetelor inainte de aplicarea unui strat asfaltic
Inainte de aplicarea unui strat de mixtura asfaltica stratul suport se
amorseiva cu emulsie cationica cu rupere rapida.
Cantitatea de emulsie necesara amorsarii stratului suport se stabileste in
functie de calitatea acestuia in asa fel incat sa asigure un reziduu bituminos
de 0,3-0,5 kgl^'.
2.2 T r atamente bituminoase
Tratamentele bituminoase se pot executa la cald cu bitum sau la rece cu
emulsie bituminoasa. Ele pot fi aplicate pe imbracamintile existente
bituminoase sau din beton de ciment pentru regenerarea suprafetei precum si
pentru remedierea unor defecte ale suprafetei cum ar fi suprafetele slefuite,
lunecoase sau suprafetele poroase
,
exfoliate. In cazil aplicarii pe suprafete
fisurate sau cu crapaturi
,
acestea se colmateazain prealabil.
Tratamentele nu se aplica in zonele in care exista defecte structurale :
burdusiri, faiantari, valuriri.
In functie de clasa tehnica a drumului si de tipul imbracamintii suport se
definesc in standard diferite tipuri de tratamente : simplu, dublu, sau dublu
i nvers.
Tratamentul simplu se executa intr-un singur strat, cel dublu in doua straturi
primul fiind mai grosier, dublu invers are primul strat mai fin.
Ca liant se foloseste bitum, bitum modificat, emulsie bituminoasa, emulsie
bituminoasa cu bitum modificat.
Penffu stabilirea dozajelor de liant si agregate se face un studiu prealabil de
prioectare in laborator in care se coreleaza calitatea materialelor de baza ca
starea suprafetei de rulare, trafic si zona climaterica.
2.3 Straturi subtiri asternute la rece
Emulsiile bituminoase cationice suprastabilizate cu rupere lenta
,
in
cazul in care sunt compatibile cu agregatele naturale selectate, se pot utiliza
pentru obtinerea straturilor subtiri asfaltice la rece. Amestecul emulsie
+
amestec de agregate prezintd consistenta si timp de rupere corespunzator
fazei de asternere a amestecului bituminos. Imbracamintea asfaltica atinge
starea optima de maturare dupa o perioada de timp cuprinsa intre 2h si 30
minute - 3h si 30 minute, in functie de cuplul liant-agregate, timp dupa care
poate fi data in circulatie fara riscul deteriorarii sub trafic. Dupa aceasta
perioada de maturare a mixturii asfaltice pierderea de material, sub trafic,
trebuie sa corespunda normelor ISSA (International
Slurry Surfacing
Association).
Straturile foarte ,uUiiri la rece se aplica numai pe drumuri cu capacitate
portante corespunzatoare.
Proiectarea executia si
yerificarea
starturilor subtiri la rece se face in
conformitate cu normativul AND 523
( 1995) si Caietul de sarcini nr 12
(2004). Aceste imbracaminti au o grosime de 8-16 mm si se executa intr-un
strat sau doua starturi in functie de conditiile de aplicare . Aceasta solutie nu
se va prevedea in situatia in care declivitatile sunt peste 60/o.
Straturile bituminoase foarte subtiri cunoscute si sub numele de slam sau
slurry seal sunt lucrari de intretinere utilizate penffu conservarea suprafetelor
si pentru remedierea unor defectiuni minore cum ar fi :
-
suprafete poroase
- suprafete slefuite, imbaffanite
- suprafete fisurate.
- suprafete care prezinta denivelari de maxim 2cm masurate sub lata de
3m.
In cazul in care denivelarile sunt intre 1 si 2 cm se vor aplica
doua straturi : un strat de reprofilare si un strat de rulare.
Pentru prepararea mixturii se va fiiliza emulsie cu rupere lenta
pebaza de bitum modificat cu polimeri conform mentiunii din Caietul de
sarcini nr.12.
Verificarea calitatii se realizeazapin verificarea compozitiei cu
o frecventa de o proba de 3-5 kg/ 7000 mp suprafata asternuta.
CURS I C Materiale compozite utilizate la intretinerea soselelor
Reciclarea mixturilor asfaltice
1. Materiale compozite utilizate la lucrarile de intretinere a soselelor
Tratamente bituminoase
Tratamentele bituminoase sunt lucrari de intretinere care nu maresc
capacitatea portanta a drumurilor. Ele se aplica pe imbracamintile rutiere
bituminoase sau din beton de ciment careprezinta degardari superficiale :
- suprafete slefuite
- suprafete poroase
- suprafete cu ciupituri
- suprafete exfoliate
- suprafete fisurate
Tratamentele se pot aplica pe suprafetele existente sau pe suprafete
noi. In cazil suprafetelor existente se urmareste prevenirea extinderii
degradarilor, sporirea rugozitatii suprafetelor, etansare, regenerare si
protectie.
In cazul imbracamintilor noi in general tratamentele au un rol de protectie
temporara.
Tratamentele bituminoase se pot executa :
- la cald cu bitum
,
bitum aditivat
,
bitum modif,rcat
- la rece cu emulsie bituminoasa cationica be baza de bitum sau bitum
modificat
Tratamentele bituminoase se pot executa:
- intr-un strat : tratamente simple
- in doua starturi : tratamente duble
(
stratul de rulare este mai fin
)
si duble
inverse ( stratul de rulare este mai grosier).
La lucrarile de tratamente se verifica in teren :
a. Controlul executiei
- controlul pregatirii stratului suport
- controlul prealabil al utilajelor
-
gradul de raspandire a liantului si a agregatului natural - se face prin
colectare de material raspandit in 5 tavi amplasate pe latimea de lucru
-
precizia de raspandire a liantului si a agregatului natural in sectiune
transversala - se face dupa executarea unui sector in lungime de
minim 30m prin colectarea materialului raspandit in 15 tavi
b. Controlul calitatii tratamentului
- rugozitatea - dupa 30 zile
- uniformitatea la asternere
Strafuri bituminoase turnate la rece
Un material bituminos turnat la rece consta dintr-un amestec de
agregate, api, emulsie bituminoasd gi aditivi, preparatd gi aplicatd in situ
(prin avansarea utilajului). imbrdcdmintea realizata poate cuprinde unul sau
mai multe straturi.
Materialele bituminoase turnate la rece, realizate cu agregate cu
dimensiuni mari sunt denumite deseori
,,anrobate
turnate la rece" iar dacd
stmt realizate cu agregate mici avdnd de exemplu, dimensiunea maximd de
4 mm, sunt denumite uneori
,,pelicule
bituminoase "
Liantul care intrd in compozilia unui material bituminos turnat la
rece este o emulsie de bitum care poate fi modificat cu un polimer sau alli
aditivi.
Straturile bituminoase foarte subtiri la rece sunt cunoscute si sub denumirea
de,,glam" sau
,,slurry
seal".
Straturile bituminoase foarte subtiri la rece au grosimi de 8-16
mm si se realizeaza la temperatura mediului ambiant. Ele sunt destinate
lucrarilor de reabilitare si lucrarilor de intretinere periodica. Se aplica numai
pe drumuri cu capacitate portanta corespunzatoare.
Defectiunile care se pot remedia sunt :
- suprafete poroase, slefuite sau imbatarnite
- suprafete fisurate
- denivelari de maxim 2cm
;
In caztl denivelarilor intre l-2cm se va
pune in opera in doua straturi.
Materialele utilizate vor fi :
- agregate de cariera concasate
- filer
- ciment in proportie de 2-3% fata de amestecul de agregate naturale
pentru reglarea timpului de rupere
- emulsie bituminoasa cu rupere lenta pe baza de bitum modificat cu
polimeri
- aditivi tensioactivi pentru marirea timpului de rupere
- apapentru preumezirea agregatelor
- emulsie bituminoasa cu rupere rapida pentru amorsarea suprafetei de
aplicare.
Compozitia slamului se varifica in laborator cu materialele cu care se
lucreaza si se urmareste respectarea ufinaroarelor conditii :
- inceputul prizei sa nu se produca inainte de un minut de la adaugarea
emulsiei dar nu maitaruiu de 3 minute
- amestecul sa fie fluid si omogen
- amestecul asternut in strat subtire sa elimine apa in decurs de 15-20
minute si sa prezinte o aderenta corespunzatoarc fata de startul
suport.
La stabilirea retetei se verifica in laborator
- consistenta
-
gradul de asternere
- aderenta
Asternerea slamurilor se face cu combine care lucreaza in flux
bontinuu. Se va respecta conditia ca temperatura mediului ambiant sa fie
de l0-30"C. Declivitatea maxima pe care se pot aplica slamurile este de
6%.
In general slamurile nu'se compacteaza. In cantri speciale se
pot utiliza compactoare usoare cu pneuri de l0t.
Se poate da in circulatie sectorul dupa ruperea completa a emulsiei care
se verifica cu hartie de fiItru.
Mixtura stocabila atilizata la lucrarile de intretinere pe timp friguros
Mixtura stocabila se utilizeaza la remedierea degradarilor suprafetei rutiere
in perioada de iarna pe suprafete de maxim 8 m2.
Mixtura asfaltica stocabila se poate depozita la temperatura
atmosferica cu conditia pastrarii proprietatilor de lucrabilitate. Perioada de
pastrare este de maxim 90 zile .
La asternere se va asigura o temperatura a stratului suport de minim 5o C.
Mixtura socabila se poate prepara la cald cu bitum fluxat
( MASBF 8) sau la rece cu emulsie bituminoasa cationica cu rupere
semilenta( MASE 16) .
Se pot utiliza si alte tipuri de mixturi stocabile cu conditia sa fie
agrementate.
Compozitia se stabileste in laborator cu respectarea prevederilor
normativului in vigoare ( NE025-2003).
Principiul de alcatuire se bazeaza pe un schelet mineral puternic
care sa asigure o suficienta stabilitate a mixturii in trafic avand in vedere
vascozitatea redusa a liantului. Este necesara asigurarea unui volum de
goluri mare pentru afavoiza evaporarea solventului si cresterea vascozitatii
liantului.
La mixtura MASBF studiul preliminar consta in analiza compozitiei
cu respectarea prevederilor: bitum 4-4,8oh curba granulometrica
conditionata ( ex : treceri prin sita 4.: 5-35%
).
Densitatea minima a mixturii
stocabile trebuie sa fie de 2000kg/m'.
Bitumul fluzat trebuie sa aiba un continut de fluxant in proportie de 7-30%
cu caracteristici conform normativului. Se impun conditii de calitate si
pentru fluxant.
In cazul mixturii MASE prncipiul de alcatuire este acelas, se impun alte
conditii granulometrice ( ex MASE 16 treceri prin sita de 4 : 10-22).
Conditia de densitate este aceeasi si se determina pe epruvete Marshall care
se compacteaza la 120'C.
Controlul fabricarii mixturilor stocabile se refera la compozitie si densitate .
2. Reciclarea mixturilor asfaltice
Reciclarea mixturilor asfaltice este un procedeu de realizare a unor
straturi rutiere noi folosind straturile existente care se descompun si se refac
conform unor tehnologii specifice.
Procedeele de reciclare au aparut unnare a necesitatii reutilizarii materialelor
care s-a manifestat mai pregnant in periodada 1970-1980 odata cu cresterea
pronuntata a preturilor produselor petroliere.
Initial au fost utilizate tehnologii de
,,reciclare
la cald" care au
constat in ftezarea starturilor rutiere urmata de prepararea in statii fixe a
unor mixturi pebaza materialului ftezat si a unui aport de materiale de adaos
in functie de rezultatele analizelor de laborator si de caracteristicile noului
strat.
Cu timpu-I, au fost puse la punct tehnologiile
,,
in situ
,,
care presupun
reciclarea directa printr-un procedeu complex care cuprinde : frezarea,
introducerea produsilor de adaos
,
asternerea si compactarea. Pentru
tehnologiile
,,
in situ se folosesc utilaje speciale.
Au fost dezvoltate de asemenea tehnologii
,,
la rece" care la randul lor se pot
face la statie sau
,,in
sifu" si care utilizeaza camaterial de aport lianti care nu
necesita incalzire la statie.
Tehnologiile de reciclare sunt avantajoase datorita :
- economiei de materiale
- economiei de combustibil
- rapiditatiiexecutiei
- realizarii omogenizaii in cazul straturilor eterogene
Prin reciclare se mareste capacitatea portanta deci aceste tehnologii se pot
fiiliza in cadrul lucrarilor de reabilitare.
2.1. Reciclarea la rece a mixturilor asfaltice
In functie de tehnologie si de liantul uttlizat exista reciclarea pe
baza de emulsie sau reciclarea pe bazadebitum spumat
2.I.1. Reciclarea la rece cu emulsie bituminoasa
Reciclarea la rece este destinata ranforsarii, intretinerii si
consolidarii strucfurilor rutiere cu o stare tehnica necorespunzatoare.
Reciclarea la rece cu emulsie se poate face atat in statii fixe cat si in
statii mobile . Acesta tehnologie consta in utilizarea integrala a materialului
frezat cu adaos de emulsie si ciment cu sau fara adaos de agregate naturale.
Compozitia materialului reciclat se stabileste in laborator unde se intocmeste
reteta de fabricatie.
Utilajul folosit la lucrarile de reciclare
,in
situ" are in componenta
SA:
- un tambur de frezare cu sistem electronic de control al adancimli de frezare
- echipament automat de dozare si pulverizare
a emulsiei bituminoase si a
apei
- malaxor
- grinda reparlizatoare- finisoare
Compactarea se face cu compactoare cu vibrare si cu compactoare pe pneuri
cu sarcina de minim 5t.
Materialele utilizate :
- materialrezultat din frezare
- agregate : cribluri
,
nisip natural si de concasaj
- ciment
emulsie bituminoasa cu bitum pur sau modificat care sa indeplineasca
conditiile de rupere dupa terminarea compacatrii si conditiile de
calitate din normativ.
Inainte de inceperea lucrarilor se efectueaza sondaje pentru
stabilirea grosimii de frezare.
In vederea stabilirii compozitiei finale a matenalului reciclat se vor
preleva prin frezare 3 probe a 10-15 kg/ Km si se va determina compozitia
granulometrica. Pentru stabilirea compozitiei finale a amestecului se va
urmari incadrarea curbei granulometrice in limitele aferente unui strat de
baza conform SR 174. In acest scop se vor prevedea eventuale corectii cu
material granular de adaos. Se va utlhza ca material de adaos obligatoriu
nisipul de concasaj sau un amestec de nisip natural si de concasaj cu minim
50% nisip de concasaj si un adaos de minim 2o/o fler.
Dozajul de ciment va fi de 3,5-4,5
o/o,
dozajul de apa se va alege in asa fel
incat in final sa se ajunga la un raport apalciment de 0,5. Continutul de
emulsie bituminoasa va fi intre 2,5-5yo.
In vederea stabilirii compozitiei finale se vor studia 3 dozaje si pentru
fiecare se vor determina caracteristicile fizico-mecanice pe 4 corpuri de
proba cilindrice cu diametru de l49,6mm si inaltimea de 30mm.
Caracteristicile care se verifica sunt :
Verificarea compozitiei in laborator :
- volumul de goluri cu toleranta de
+5o/o
,
- rezistenta la intindere prin despicare la 7 si 28 zile care trebuie sa fie de
minim 0,4N/mm2 respectiv 0,6N/mm2.
-
modulul de elasticitate care se calculeazain functie de rezistentalarupere.
La imbracamintea executata, in situ
,
se vor face urmatoarele verificari
;
- gradul de compactare, grosimea si planeitatea in teren
- modulul de elasticitate cu un dispozitiv de teren care functioneaza pe
principiul aplicarii unei solicitari dinamice.
2.1.2. Reciclarea Ia rece cu bitum spumat
Descriere procedeu
Procedeul este utilizat la reciclarea straturilor rutiere din beton de
ciment si mixturi asfaltice, precum si la o combinatie de mai multe straturi
rutiere.
Intregul proces tehnologic se desfasoara "in situ", cu ajutorul reciclatorului.
Se realize aza urmatoarele operatii :
- curatarea suprafetei strafului ce urmeaza afr reciclat (cu peria mecanica
sau
jet
de aer);
- frezarea si macinarea stratului rutier degradat
;
- asternerea materialului granular de aport (daca este cazul);
- introducerea in malaxor a materialului frezat si a celui de aport;
- malaxarea materialului frezat si a celui de aport impreuna cu bitumul
spumat si cu suspensia de ciment in apa;
- repartizarea uniforma si asternerea materialului rezultat;
- compactarea stratului rutier reciclat rezlultat.
Atelierul de reciclare este compus din:
- reciclatorul propriu-zis dotat cu tamburi de frezarc si grinda finisoare;
- instalatia de preparare a suspensiei de ciment
- atelier de compactare;
- cisterna apa;
- cisterna bitum;
- perie mecanica sau compresor.
Frezarea si reciclarea se poate realizapana la o adancime de 30 cm.
Latimea de lucru este de maxim 4,2 m si poate fi modificata in timpul
executiei.
Bitumul spumat se obtine in camera de expansiune in care se injecteaza
bitum fierbinte (170
- 180 C), apa si aer la presiune, astfel incat bitumul
expandeaza si isi mareste volumul de peste 8 ori. Produsul obtinut are in
componenta sa 0.5 - 5.0 %bitum si 1.5 - 5.5 % ciment. Stratul rutier reciclat
se identifica sub titulatura RR (reciclatla rece).
Domenii de utilizare
Procedeul de reciclare la rece in situ, cu bitum spumat si suspensie
de ciment in apa, se poate fiiliza ca strat de fundatie, strat debaza sau strat
de legatura in functie de aportul de bitum si ciment si de clasa tehnica a
drumului. Procedeul poate fiutilizat in constructia de drumuri, strazi, piste
aeropoftuare si platforme.
Avantaje
Procedeul de reciclarelarece, in situ, cu bitum spumat si suspensie de
ciment in apaprezinta o serie de avantaje:
- Se utilizeazalamaxim materialul din structura rutiera existenta, materialele
de aport fiind minime (este redusa productia de agregate);
- Nu este nevoie de utilizarea de gropi de imprumut si gropi de gunoi;
- Transporturile sunt mult reduse fata de solutiile clasice (este redus
transportul efectuat de utilajele utilizate in constructii ce au un puternic
impact asupra retelei de drumuri si a mediului inconjurator);
- Este redusa productia de mixturi asfaltice( fata de solutiile clasice)
- Trenul complet de reciclare ocupa o singura banda a drumului, iar
circulatia pe noul strat reciclat poate sa se efectueze dupa cateva ore de la
terminarea compactarii.
- Straturile rezultate in urma reciclarii sunt groase, legate, omogene si
prezinta o buna conlucrare cu straturile imediat superioare sau inferioare.
Fundatia drumului nu este in nici un fel afectata de reciclarea suprastructurii
lui. Pe parcursul realizaii acestui procedeu se pot face analize asupra
fundatiei concomitent cu observareavizuala a starii acesteia. Umiditatea
materialului frezat si a materialului de aport nu prezinta o problema,
deoarece se poate regla cantitatea de apa din suspensia de ciment.
- Calitatea materialului rezultat : Toate materialele puse in opera sunt
controlate calitativ conform normativelor in vigoare, iar controlul cantitativ
este asigurat de calculatoarele aflate in componenta reciclatorului.
- Procedeul este rapid comparativ cu solutiile clasice, ceea ce constituie un
avantaj prin faptul ca circulatia este deviata mai putin timp.
- Reducerea costurilor se obtine in mod special prin reducerea
transporturilor si folosirea materialului deja existent in structura rutiera.
Proces tehnologic. Studii si verificari
Executia sectorului experimental :
- verifi carea utilaj elo r utilizate;
- r ealizarea semnali zani cir culati ei
;
- curatarea suprafetei cu peria mecanica;
- frezarea
-
nivelarea materialului frezat cu ajutorul autogrederului;
- compactarea usoara a materialului frezat;
- asezarea in pozitie de lucru a reciclatorului (cu instalatia de preparare a
suspensiei de ciment), a cisternei de bitum si a compactoarelor;
-
preluarea materialului frezat, introducerea sa in malaxor si adaugarea de
bitum spumat si suspensie de ciment in apa;
- malaxarea amestecului;
- asternerea amestecului reciclatrezultat cu grinda finisoare a reciclatorului
si precompactarea lui;
- compactarea stratului reciclat cu 3 compactoare, de 13, l8 si respectiv 20
tone;
- darea in circulatie a tronsonului.
Pe tronsonul experimental se efectue aza trmatoarele determinari :
- compozitia granulometrica a materialului frezat;
- densitatea aparcnta a materialului RR;
- absorbtia de apa a materialului RR;
- compozitia materialului reciclat prin extractie;
- caracteristicile bitumului extras (punct de inmuiere, penetratie la 250C,
ductilitate la250C, punct de rupere Fraass);
- caracteristicile de compactare a materialului reciclat RR (umiditatea optima
de compactare si densitatea maxima in stare uscata);
-
grade de compactare prin metoda inlocuirii de volum;
- rezistenta la compresiune pe carote extrase din stratul reciclat RR (probe la
7 zlle);
- capacitate portanta
Pe sectorul experimental se va face o verifrcare a capacitatii
portante in vederea stabilirii solutiei de acoperire a starfului reciclat care
poate fi un strat de mixtura asfaltica sau un tratament bituminous.
Pentru concluzionare se va lua in considerare clasa tehnica a drumului si
traficul din zona. Capacitatea portanta a stratului rutier reciclat la rece este
foarte buna, fiind comparabila cu portanta unui strat de legatura din mixtura
asfaltica:
Tabel 1. Exemplu de analize efectuate cu ocazia unei reciclari la rece
RECICLAT LA RECE
NT
MATERIAL
ll.
TNCERcAR-EA
ff'ffi o,
ppn
RECICLARE
RECICLARE
ol ' r "m3
I Compozitie granulom etnca, T (oh)
3 1'5 98'4 94'4 97
'l
I 00
2 Continut bitum, (%)
3 Densitate aparenta, (kg/m3)
91,6 92,1 95,5
83,0 84,5 84,6
68, 1 64, 4 65, 1
50,0 46,2 47,3
24,2 22,4 28,6
16,2 15,7 21,5
6,6 6,2 10,9
4,5 3,9 6,6
4,3
1989
(cil. Marshall)
2r30
(carote la1 zile de
la turnare)
l 3
2,130
8,2
99,1
100,9
100, 0
101, 5
) 1
3,0
2,0
(pe carote prelev.
din teren la varsta
de7 zile)
25 92,7
16 84, 8
8 63,4
4 37,4
I 35, 8
0,63 l t,2
0,2 5,6
0,09 4,1
4
)
6
Absorbtie de apa, (o/o)
Densitate max. in stare uscatao
Glm3)
incercarea PROCTOR modificat
Umidit. optima de compactare, (oZ)
Grad compactare pe teren, prin metoda
inlocuirii de volum cf. STAS l9l3/15-76.
(%)
8 Rezistenta la compresiune, (N/mm2)
Concluzii
Experienta in domeniul reciclarii la rece "in situ" cu bitum spumat
si suspensie de ciment demonsffeaza ca stratul rutier realizat este ieftin
,
durabil, rezistent, si poate fiutilizat, in conditii diferite de lucru in timp
scurt.
Indiferent de stratul rutier reciclat, peste materialul frezat introdus
in malaxor se adauga suspensie de ciment in apa si bitum spumat. Stratul
rutier reciclat se poate identifica prin simbolul RR (reciclat la rece
).
Produsul rezultat in urma reciclarii este unul de tip hibrid ce poate
fi comparat atdt cu o mixtura asfaltica, cet si cu un material granular
stabilizat cu ciment. Comportarea spre unul din cele doua produse de
comparatie este data de aportul de ciment si bitum. Din punct de vedere al
compozitiei, materialul reciclat poate fi incadrat in prevederile SR 174-
112009 (strat de legatura), SR 797012001 (strat debaza) si STAS 10473-
l 0
I I I 9 87
(b
alast stabil izat).
Procedeul de reciclare la rece, "in situ", cu bitum spumat si
suspensie de ciment revolutioneazaprocedeele clasice, si tindnd cont de
avantajele amintite anterior este o alternativa viabila pentru reabilitarea
drumurilor .
2.2. Reciclarea la cald a mixturilor asfalfice
Reciclarea la cald in situ consta in utrlizarea integrala a
materialului recuperat prin frezarea sau incalzirea si scarificarea
imbracamintilor rutiere bituminoase existente, degradate, in adaugarea de
lianti si agregate naturale si in punerea in opera cu ajutorul unui utilaj de
reciclare. Reciclarea la cald este destinata ranforsarii, intretinerii si
consolidarii structurilor rutiere cu o stare tehnica necorespunzatoare si se
aplica pe drumuri de clasa tehnica II-V si strazi de categorie tehnica II-IV
cu imbracaminte rutiera bituminoasa. Tehnologia de reciclare la cald, in
situ, a imbracamintilor rutiere bituminoase se poate aplica in urmatoarele
variante, ca principiu de lucru: a) prin frezarea la rece a straturilor
bituminoase existente, urmata de reciclarea propriu-zisa, prin
amestecarea la cald a mixturii frezate cu materialele de aport, intr-o
instalatie mobila tip uscator-malaxor; b) prin incalzirea cu raze infrarosii
(panouri radiante) a straturilor bituminoase existente, urmata de
scarificarea acestora si de malaxarea mixfurii asfaltice calde cu
materialele de aport, fie direct pe suport, fie intr-o cuva sau intr-un
malaxor, deasupra stratului suport.
Studiul preliminar de laborator consta in determinarea compozitiei
mixturii existente, stabilirea materialului de aport si verificarea
materialului realizat. Pentru stabilirea caracteristicilor bitumului de aport
se va verifica punctul de inmuiere al bitumul din straful existent. In
functie de valoarea acestuia se vor stabili solutii de regenerare si de
calitate pentru bitumul de aport in asa fel incat in final valorile acestui
parametru sa se situeze in limitele admisibile.
Verificarea calitatii imbracamintilor rutiere reciclate la cald se face prin
verificarea compactarii si a uniformitatii suprafetei realizate.
1l
CURS I I Beton
T. GENERALITATI
Betonul este un material compozit obtinut din amestecuri artificiale,
bine omogenizate de ciment, apa, agregate si eventual aditivi, care dupa
intarire are un aspect de conglomerat cu bune rezistente mecanice si la
actiunea mediului .
Betonul este in prezent unul din principalele materiale de
constructie
,
datorita proprietatilor sale si a avanatlelor tehnice si economice
pe care le prezinta. Reglementarile in vigoare in Romania sunt in curs de
el ab orare in conformitate cu reslementarile international e.
iiuiiili
:,,i.*-lti r;
Materialele componente nu trebuie sd contini substan{e nocive in
cantitdti care pot avea un efect ddundtor asupra durabilitdtii betonului sau
provoacd coroziunea armdturilor, ele trebuie sd fie apte pentru uttlizarea
pr econizati a betonului.
Cdnd se stabilegte aptitudinea generald de utrhzare a unui material
component, aceasta nu indici o aptitudine in orice situafie gi pentru orice
compozifie de beton. In betonul conform cu SR EN 206-1 trebuie sd se
utilizeze numai materiale componente cu aptitudinea de utilizare stabilitd
pentru cerin{ele specificate.
Sistemul ciment
-
apa constituie partea activa a amestecului
,
care
in urma reactiilor de hidratare si hidroliza se intareste si formeaza piatra de
ciment
,
care consolideaza granulele agregatului
,
formand un monolit
rezistent si durabil.
2. ROLUL COMPONENTELOR SI INFLUENTA LOR ASUPRA
PROPRIETATILOR BETONULUI
Rolul cimentului
Rol de liant
,
contribuie la formarea structurii si la obtinerea proprietatilor.
Dozajul de ciment influenteaza proprietatile betonului proaspat si intarit.
Cimentul se alege in functie de conditiile de preparare si turnare precum si
de performantele in exploatatre prevazute.
ti/4!
. . i
i . . :
Eilmentg,-
prefebricats*j
''::"tti
r l l
ldtum i i !
ii*nj\:
.
l.\i.jir ::
r , \ i : ' ! ! i Ji i . ' l
irlrillii I iriii:
tratare
piiiu"eita
i:$
.riii
.iii
I
;*;#
I
Rolul apei
Rol de reactant cu componentii mineralogici ai cimentului.
Asigura lucrabilitatea betonului.
Rolul agregatelor
Agregatele alcatuiesc scheletul rigid al betonului si trebuie sa fie
inerte fata de ciment
,
pentru a nu influenta mersul intaririi si pentru a nu
afecta durabilitatea .Formeazao retea rezistenta in masa betonului.
Reduc contractia la uscare si deformatiile datorate solicitarilor mecanice.
Influenteaza structura betonului si proprietatile betonului dupa intarire.
Rolul aditivilor
Aditivii sunt substante introduse in cantitati mici
,pentru
a modifica
procesul de intarire al cimentului sau structura si proprietatile produsului
proaspat si intarit (lignosulfat, policarboxilat, oxid de zinc, borax, fosfati
alcalini
,
fluoruri alcaline, sulfati
,clorura
de calciu, etc.) .
Influenteaza proprietatile :
F Priza si intarirea
F Lucrabilitatea
F Rezistentele mecanice (initiale si finale)
F Comportarea la inghet
-
dezghet
F Gradul de impermeabilitate, rezistenta la agresiunea chimica
Aditivi se pot clasifica in :
F Aditivi modificatori de priza si intarire(acceleratori de piza
,
acceleratori de intarire
,
intarzietor de piza)
F Aditivi modificatori ai continutului de aer(antrenori de aer, generatori
de spuma)aditivi crescatori de rezistenta la actiuni fizice si chimice
F Aditivi modificatori ai proprietatilor reologice ale betonului proaspat
(plastifianti
,
superplastifianti
,
antrenori de aer
)
ADITIVI PENTRU BETOANE
1. Aditivi plastifinntin reducator de npao intarzietor de priza si
i mpermeahi l i zaufi
.
Reducatori de apa la consistenta egala"
.
lntarzietori de priza
.
Impetmeabi lizanti.
",Nvantaje
.
Cresc lucrabilitatea lretonului.
.
Maresc timpul de priza extinzand timpul de punere in cipera.
.
Maresc tirnpul cle lucru al hetoanelor senriuscate.
.
Irnhunatatesc punera in opera a anlessclrrilcir prea coezive.
'
Crescr rezistenta betonului la acelasi dozai cle cirnent.
.
CLesc clurabilitatea betonului"
.
Scacl pemr*abi l i tateatretonul ui "
.
Scad riscul apar:itiei fisuril*r"
2. Adi ti vi supcrpl asti fi anti
Rol principal
.
Putemici reducatori de apa la consistenta egala
Avanta.ie
.
Imbunatatesusernni fi cati vl ucrabi l i tateabetonul ui
.
F'aciliteaza punerea in opera
,turnarea
si conrpactarea mai rapida.
.
Cresc rezistenta betonului fara a creste dozajul de cirnent.
.
Sunt utilizati la fubricarea betoanelor rutiere si aeroportuare.
3. Aditivi hipcrrplastifianti putcrnic reducateiri de apa
Rol principal
.
Puternici reducatori de apa.
Avanta.ic
.
Utilizati la clasele mali de beton sau pentru prefabr:icatele produse
prin vibropresarc car necesita raport a/c mic.
4. Aditivi antiinghet, acceleratori de priza
Rol principal
.
Accelemtori de pnzasi de intarirc
Avantaje
.
Se vtilizeaza la betoanale preparate la temperature scazute.
.
Accelereaza priza si maresc rezistentele initiale, in special in primele
24 ore de la preparare.
Clorura de calciu gi aditivii pebazd de cloruri nu trebuie utilizali in betonul
ce confine o armdturd de o!el, o armdturd de precomprimare de olel sau piese
metalice inglobate.
5" Aclitir.i anfrenori de aer
l{.ol principal
.
Antreneaza nricrobule cle aer in heton
Avantaje
"
Bule le de aer antrenat contribr"rie la realizar"ea unui arnestec stahil,
coeziv, care reduce pericolul de segregare si lnustire al hetonului,
creste durabilitatea si rezistenta la ciclurile inghet-clezghet si la
sarurile folositc pentru topirea ghetii.
.
Utilizati la prepararea betoanelor pentru sosele de beton, tabliere de
pocl, pist* de aeropofiuri. parcari
3. CLASIFICAREA BETOAI\ELOR
3.1. Clase de expunere in funcfie de actiunile datorate mediului
inconjuritor
XO
XC. . .
XD. . .
XS. . .
XF. . .
XA. . .
XM. . .
Clasd de expunerein cazul absen{ei riscului de coroziune sau de
atac
Clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin carbonatare
Clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin cloruri altele
decdt cele din apa de mare
Clasa de expunere pentru riscul de coroziune de cloruri din apa de
mare
Clasa de expunere pentru atacul prin inghef-dezghe!
Clasa de expunere pentru atacul de origine chimicd
Clasa de expunere pentru "atac mecanic" (abraziune)
3.2.Functie de densitatea aparenta
,
in stare intaritala2S zIIe, betonele se
cl asi fi ca:
F Betoane grele
D Betoane usoare
F Betoane cu masa volumica normala
Betonul ugor este betonul a cdrui masd volumicd dupd uscare in etuvd este
mai mare sau egald cu 800 kd^t, dar mai micd sau egald cu 2000 kg/m3, el
este produs integral sau parfial cu agregate ugoare.
Betonul greu este betonul a cdrui masd volumicd dupd usczrea in etuvd este
mai mare de 2600 kgim3.
Betonul cu masl volumici normali este betonul a cdrui mas6 volumicd
dupd uscare il etuvd este mai mare de 2000 kg/-', dar inferioard sau egald
cu 2600 kg/m'.
3.3.Dupa provenien ta agr egttelor :
F Cu agregate naturale
F Cu agregate artificiale
3.4.Dupa consistenta betonului proaspat:
In functie de consistenta betoanele se clasifica in functie de metoda de
determinare a consistentei in:
- clase de tasare
- clase Vebe
- clase de compactare
- clase de raspandire
de la 51 pdn[ la Clase de consistenfl dupd tasare
S5
de la V0 pdnd la Clase de consistenla dupd incercarea Vebe
v4
de la C0 pdnd la Clase de consisten{d dupd indicele de compactare
C3
de la Fl p0nd la Clase de consistenld dup5 diametrul corespunzdtor incercdrilor de
F6 rdspdndire
10
Clasa Tasarea. in mm
SI
S2
S3
S4
S5
de la 10 pdnd Ia 40
de l a 50 pdn5l a 90
de la 100 pdni la 150
de la 160 pdnd la2l0
>
220
Clase de tasare
Clase Vebe
Clase de compactare
1l
Clasa Vebe, in s
VO
V1
v2
V3
v4
>31
de la 30 pindla2l
de la 20 pind,la ll
de la l0 pdna la 6
de la 5
p?rndla3
Clasa Indice de comoactare
CO
C1
C2
C3
>
1, 46
de la 1,45 pindl'a 1,26
de l a 1,25 pi nd l a 1,11
de l a 1,10
pdnd
Ia 1,04
C4
<
1. 04
C4 se aplicd numai betonului ugor
Diametru
r6sP0ndirii'
< 340
de la 350
Pdnd
la 410
de la 420
P?ndla
480
de la 490
P0nd
la 550
de la 560
Pdnd
La620
> 630
F1
F2
F3
F4
F5
F6
Clase
de risPflndire
3.5,DuPa
modul
de turnare:
D Turnare
obisnuita
) Turnare Prin Pompare
) Turnare Prin
injectare
D Turnare
sub aPa'
3.6.DuPa
destinatie:
) Betoane
obisnuite
,ecluze,carral
e colecto
are
refractare,rezistente
la uzura'pentru
u polimeri,cu
fibre'
2.7.DuPa
comPactare:
) NecomPactate
D AutocomPactante
D ComPactate
manual
F ComPacmte
mecanic
cu maiul
F Indesate Prin
Presare
) Indesate Prin
vibrare
) Indesate Prin
centrifugare
P Indesate Prin
vacuumare
t 2
3.8.Dupa intarire :
F Normala
F Aburire
D Autoclavizare
3.9.Dupa modul de preparare:
D Manual
D Mecanic
-pe
santier
,
in centre de beton
,in
fabrici
,
ateliere de
prefabricate.
3.l0.Functie de rezistenta la inghet-dezghet (gelivitate) care reprezinta
numarul de cicluri de inghet-dezghet pentru care rezistenta la compresiune a
epruvetelor nu scade cu mai mult de 25o/ofata de cea a probelor martor
pastrate in apa. Betoanele se clasificain clasele:G50,Gl00,G150.
3.ll.Functie de presiunea apei ce vine in contact cu betonul si la care
umectarea betonului supus incercarii se extinde pe un numar prescris de
cm(pe directia de patrundere a apei sub presiune),betoanele se clasifica in
clase de permeabilitate.
Pab a
-
presiunea apei( bari
,daN/cm',
N/mm';
b: adancimea limita de patrundere a apei (cm).
Betoanele se clasifica dupa gradul de impermeabilitate:P4ll0, P4120,
P8t0/20, Pt2l 0l 20.
(P410 : presiune a apei
:
4 bai,4daN/cm2
,
0,4 N/mm2
)
3.l2.Functie de rezistenta
forma de cilindrii si cuburi
clase.
compresiune determinata pe epruvete sub
varsta de 28 zile, betoanele se clasifica in
la
la
Dupa rezistenta minima Ia compresiune betoanele se clasifica in
clase de rezistenta : C
Clasa reprezinta rezistenta minima la compresiune a
betonului,exprimata in N/mm2, determinta pe cilindrii cu diametrul de
150mm si inaltimea de 300mm si pe cuburi cu latura de 150 mm,la
varsta de 28 de zile.
l 3
Se noteaza cu
,,C",
urmata de 2 rezistente la compresiune
,
sub forma
de fractie.
Clase de rezistenld la compresiune in cazul betonului normal gi
greu
Clase de rezistenfd la compresiune in cazttlbetonului ugor
Clase de
rezisten{d la
compresiune
Rezistenfa
caracteristicd
minimd pe cilindri
f.n.it
N/mm2
Rezistenla
caracteristicd
minimd pe cuburi
frn.uu
N/mm2
c8i 10 8 l 0
crzn5 T2 l 5
cr6t20 t 6 20
c20tzs 20 25
czst30 25 30
c30t37 30 37
c3st45 35 45
c40ls0 40 50
c45l5s 45 55
cs0/60 50 60
cssl67 55 67
c6017 s 60 75
c70l8s 70 85
c80/9s 80 95
c90l 10s 90 105
c100i 115 100 l t 5
Rezistenla curacteristicd este valoarea rezistentei sub care se pot situa 5%
din populalia
tuturor reztiltatelor determindrilor de rezisten{i posibile ale
volumului de beton considerat.
t 4
Betonul de inalti rezisten{i este betonul ce aparfine unei clase de
rezistenld la compresiune superioard clasei C50/60, in cazul betonului de
masd volumicd normald sau al betonului greu gi superioard clasei LC50/55 in
cazul betonului usor
3.13. Funcfie de dimensiunea maximl a agregatelor
Codul de practica NE 012 prevede urmatoarele variante de granula
maxi ma : 8, 16, 22, 32, 63 mm.
4. PROPRIETATILE BETONULUI PROASPAT
r
Betonul proaspat reprezinta starea acestuia din momentul amestecarii
.
componentilor pdna la punerea in lucrare
,
inainte de inceputul prizei.
Betonul proaspit este un beton complet amestecat gi aflat incd, intr-un
stadiu care ii permite compactarea prin metoda aleasi.
r
Betonul proaspat poate fi inclus in categoria fluidelor
,
avdnd o
comportarea apropiata de acestea.
.
Calitatile betonului se preciazaprin determinarea proprietatilor.
1. Densitatea betonului
proaspat - reprezinta masa 1m3 de beton proaspat,
compactat in conditii similare punerii in lucrare.
2. Compozitia reala a betonului
proaspat
- se verifica :continutul de apa,
granulozitatea agregatelol dozajul real de ciment
,
raportul a/c.
3. Continutul de aer oclus Aerul oclus este aerul antrenat in structura
betonului in timpul prepararii.
Cantitatea de aer oclus poate afecta rezistentele betonului . Verificarea
cantitatii de aer oclus se face mai ales in cazul utllizaii unor aditivi care
antreneaza aer poate fi depasita cantitatea admisa .
Confinutul de aer al betonului trebuie determinat, prin mdsurare conform SR
EN 12350-7, pentru beton de masd volumicd normald gi beton greu gi
'conform
cu ASTM C 173, pentru beton ugor. Con{inutul de aer antrenat este
prescris printr-o valoare minim6. Limita superioard pentru continutul de aer
este valoarea minimd specificd plus 4%oinvaloare absolut5.
15
'
'Dinl
luneA maximd a
i,',, :,:,,
a$f$UatelOr fmrnt
Aer flntrenat
( /r vof um)
'r
'
valori rnedii,
8l > 6, 0
16 > 5. 5
22 > 5, 0
32
63
>
4, 0
4. Priza betonului se defineste ca perioada de tranzitie intre starea de beton
proaspat si starea rigida .
Inceputul prizei corespunde timpului la care betonul nu mai raspunde
compactarii.
Sfarsitul prizei corespunde timpului la care devine posibila
determinarea rezistentelor mecanice, este momentul in care betonul capta
forma si volum practic constante .
S.Lucrabilitatea poate fi definita ca proprietatea betoanelor proaspete de a
asigura umplerea tiparelor si inglobarea armaturilor. Lucrabilitatea se
apreciaza pe baza consistentei
,
care se determina prin metoda tasarii,
rdspdndirii
,
a gradului de compactare
,
a remodelarii
,
pentru fiecare metoda
aprecierea fiind facuta pe baza claselor de consistenta .
Consistenta ca masura a lucrabilitatii se poate determina prin mai multe
metode Fiecare metoda determina clase de consistenta
,
functie de
determinarile facute Ex. Clase :T; V
;F,C
5.1. Metoda tasarii
-
masura lucrabilitatii este data de diferenta dintre
inaltimea vasului tronconic (hinitial) -inaltimea gramezii tasate de beton
(hfinal).
t: hinitial
- hfinal
[mm] ;
t: tasarea
Clase de consistenta
-
determinate prin metoda tasarii : T 2
,
T3
,
T4
,
T5,
5.2. Metoda gradului de compactare (Walz) - se determina gradul de
compactare Gc
Gc
:
raportul dintre hl lh2
h1
-
inaltimea betonului introdus intr-un recipient de forma data,
h2
-
inaltimea betonului compactat
( prin vibrare
)
in forma data .
In functie de gradul de compactare exista clase de beton
:
clase de
consi st ent a : C0, Cl , C2, C3.
C0
-
Gc
>
1, 46; Cl - Gc
: 1, 45
- 1, 26 . . . . . .
t 6
5.3. Metoda determinarii lucrabilitatii functie de gradul de remodelare
VE.BE
se determina timpul (s) in care o proba de beton se remodeleaza din forma
initiala tronconica in forma final cilindrica
,
prin vibrare .
Se determina clase de consistenta
,
functie de gradul de remodelare : V0
)
vl
,
v2. . . v4
5.4. Metoda raspflndirii - se masoara diametrele turtei de beton formata
,
pe masa de raspdndire
,
dintr-o masa de beton de forma tronconica
,
supusa
la 15 socuri . Se calculeaza media aritmetica a celor doua diametre masurate
: d:[cm]
Se determina clase de consistenta prin metoda raspAndirii : F0
,
Fl
,
F2
,
F3.
-betonul T2
-vdrtos
,
aspect pamdnt umed
,
nu separa apa la amestecare
,
umple cofrajul prin compactare puternica .-betonul T3 - plastic
,
se
deformeaza usor
,
tru curge
,
isi pastreaza omogenitatea in timpul
transportului, lucrului
-betoanele T3
,T4
-fluide ,preparate
cu plastifianti
,
aditivi
,
5. PROPRIETATILE BETONULUI INTARIT
Betonul intdrit este un beton in stare solidd gi care a obtinut o
rezi stenld semnificativd.
Pentru determinarile betonului intarit se folosesc epruvete de forme
cubice
,
cilindrice
,
prismatice
,
functie de determinare.
l.Densitatea apare nta a betonului intarit(pa).
2.Compactitatea si porozitatea
Compactitatea se determina prin saturarea cu apa, se apreciaza ca volumul
de apa absorbit ar fi egal cu volumul golurilor si al porilor
,in
realitate
volumul de apa este mai mic.
Compactitatea se calculeaza ; C:Y a-Ypl Va
:
I -VpA/a
Porozitated,,fl' ' se calculeaza: n:l-C.
3.Permeabilitatea la apa se defineste ca usurinta cu care apa patrunde in
masa betonului intarit.
Impermeabilitatea la apa a betonului intarit reprezinta capacitatea acestuia de
a se opune patrunderii apei sub presiune in masa sa .
I 7
4.Rezistenta la inghet - dezghet
(gelivitate) este proprietatea acestuia de a
rezista la actiuni de inghet
-
dezgha
,
fara a suferi deteriorari
,
in conditii de
exploatare.
5. Conductivitatea termica
,
s apreciaza prin coeficientul de
conductivitate termica
(i,,).
6.Deformatiile betonului datorita factorilor ftzici (umiditate, temperatura)
si solicitarilor mecanice.
-dilatarea si contractia termica datorita variatiilor de temperatura
-contractia si umflarea betonului datorita variatiilor de umiditate
-deformatii sub actiunea incarcarilor exterioare
-deformatii
elastice
,plastice.
7. Rezistentele mecanice
* Rezistenta la compresiune
* Rezistenta la intindere
* Rezistenta la oboseala se determina prin solicitarea alternativa a
probelor de beton.
* Rezistenta la soc si uzura
8.Rezistenta betonului la agresiuni chimice
8.1. Coroziunea betonului este un proces de degradaresau de distrugere sub
-
actiuni chimice ale mediului de exploatare.
Substante agresive pentru beton i gaze din atmosferele industriale (CO2
,,SO2),
aerosoli(i n zona litoralului),uleiuri,
grasimi, microorganisme .
.
Protectia betonului impotriva coroziunii:
.
Aplicare straturi protectoare pe suprafata :folii din polimeri
,placari
.
.
Placari cu caramizi ceramice antiacide
,
caramizi de gresie antiacida
placi ceramice glazurate
,faianta ,gresie ,
placi sticla
,
materiale
naturale (granit, bazalt,gresie).
.
Impregnarea betonului intarit cu solutii de polimeri (poliesteri
,
rasini
epoxidice
)
.
Adugare in beton la prepare a unui polimer.
'
Protejare prin pelicule : vopsele
,
chituri
,
grunduri, bitum mastic
,
gudroane.
18
I
carbonatarea suprafetei de beton prin tratare cu co2 gtvos
sub
presiune.
'
Tratari chimice ale suprafetelor cu tetrafluorura de siliciu,
fluorosilicati.
6. ETAPELE PRINCIPALE IN TEHNOLOGIA BETONTJLUI
Etapele principale
obligatorii in tehnologia betonului sunt:
{. Stabilirea compozitiei
Se face pebaza normativelor,tinand
cont de cerintele specificate in proiect
:
D Clasa betonului
D Clasa de expunere
F Caracteristicile betonului obtinut
D Gradul de omogenitate dorit
F Gradul de impermeabilitate
dorit
D Forma si dimensiunea minima in care va fi turnat betonul
) Agregatulutihzat
) Consistenta dorita
F Modul de transport
F Modul de punere
in opera
D Tipul de aditiv utilizat
* Prepararea betonului
F betoniere cu amestecprin cadere libera a componentilor
D Malaxoare cu amestec fortat
{. Transportul betonului
De la statia de preparare la locul turnariise face cu mijloace adecvate
,
pe distante cat mai scurte
,
astfel incat sa nu se produca
segregari sau
pierderi
de lapte de ciment.
D Turnarea betonului
D Turnarea si compactareabetonului
trebuie sa se efectueze
inainte de inceper ea pizei,
D Inaltimea de cadere libera nu trebuie sa fie mai mare de
1,50m
,
pentru a se evita segregarea,
D Turnare continua a unui element
,pentru
a evita formarea
rosfurilor de lucru
.
T9
armaturilor si a cofrajelor,
F Betonarea elementelor masive se va face in straturi de 20
-
50 cm grosime.
{. Compactarea betoanelor
Compactarea se face pentru eliminarea aerului din beton sau de la
periferia cofrajului .Compactarea se face in functie de compozitia
,
lucrabilitatea betonului, forma si dimensiunile elementelor.
Procedee de compactare :
Manual
Mecanic : vibrare
,
presare
,
vacumare centrifuEffie
,
torcretare
,injectare ,
Procedee combinate :vibrovacumare
,
vibropresare
,
* Tratarea betoanelor dupa turnare
Dupa turnare si compactare este necesara protectia impotriva
pierderii de apa prin evaporare .Suprafetele libere se vor
proteja cu materiale de protectie : prelate
,
strat de nisip folii
de polietilene, mentinute in permanenta umede.
. Decofrarea betonului
Se executa numai dupa ce betonul capata rezistentele
mecanice necesare pentru a putea suprta greutatea proprie si
incarcarile ce apar in timpul executiei lucrarilor.
7. Influenta temperaturilor scazute asupra proprietatilor betonului .
Betonarea pe timp friguros.
r
se considera timp friguros sub 5oC. Intarire lenta
,
rezistentele finale
pot avea valori ridicate
,
uneori chiar mai bune decat in caztl
betoanelor intarite in conditii normale. La temperaturi scazute
,
dar
superioare celei de inghet
,
granulele de ciment se hidrateaza
,
produsele de hidratare obtinute au o structura mai fina si cu mai putine
defecte.
r
la temperaturi sub 0"C betonul nu se mai intareste
,
reactiile de
hidratare se desfasoara foarte lent
,
iar in
jur
de -l0oc se opresc
complet,deoarece ingheata si apa absorbita.
'
Inghetarea apei la temperaturi sub OoC
,
slabeste adeziunea pietrei de
ciment fata de agtegate si armaturi
,
fenomen mai accentuat cu cat
raportul apal ciment este mai mare
20
I
La punerea in lucrare pe timp friguros
,
trebuie sa se asigure
temperaturi minime de
+
5
oC
,
p toata perioada de intarire .
t
la betonarea pe timp friguros se recomanda urmatoarele
masuri :
.
-cantitate cat mai redusa de apa de amestecare
;
.
-ttilizare de aditivi plastifianti
,
acceleratori de priza si intarire sau
antigel
;
.
-prelungirea duratei de amestecare cu 50% fata de durata de
amestecare in conditii normale
;
.
-i ncal zi reaagregatel or(t=+ 50oC
)
si aapei deamestecare (+ 50....
70' c
) ;
.
-evitarea
pierderilor de caldura la transportul betonului: distante scurte
,
acoperire cu prelate .
r
-curatarea cofrajelor cu
jet
de aer cald sau abur
;
!
-compactareabetonului prin vibrare
;
.
-dupa turnare acoperire cu:prelate
,
folii de polietilena
,
saltele
termoizolante;
.
Decofrarea numai dupa verificarea rezistentelor mecanice pe probe de
beton pastrate in aceleasi conditii .
8. Influenta temperaturilor ridicate asupra proprietatilor betonului .
.
- la temperaturi peste +
35
o
C
,
procesele de piza si intarire sunt
infrdnate datorita evaporarii apei de amestecare . Betonul intarit isi
pastreaza proprietatile pana la temperaturi de
= +
l50o C .Peste aceste
temperaturi incep sa scada rezistentele mecanice ale betonului .
.
-betoanele rezistente la temperafuri inalte se executa cu ciment
aluminos
,
ciment portland cu stabilizatori ceramici sau lianti speciali.
Ca agregate se folosesc materiale stabile la temperaturi inalte zgsra
alumino-titanica
,
minereu de cromit
,sparturi
de caramizi refractare
,zgurade
furnal,andezit,..
Accelerarea intaririi betoanelor
.
Uttlizwea cimenturilor cu intarire rapida
,
simbolizate cu R
,
caractenzate prin : finete de macinare
,
viteza de hidratare si intarire
mare.
'
-Utilizarea aditivilor acceleratori de intarire . Cel mai utilizat este
clorura de calciu .
21
t
Trutamente hidrotermice: procese de accelerare a intaririi betonului
prin incalzirea lui in prezenta aburului sau a apei calde .Procesele sunt
specifice fabricilor de prefabricate .
Dupa modul lor de realizare sunt :
-ffatamente termice fara presiune
-tratamente termice cu presiune.
.
Tratamente termice
fara
presiune constau in incalzirea elementelor la
scurt timp de la confectionare, la temperaturi de max. l00oC, in
anumite conditii de umiditate
,
care sa nu permita evaporarea apei din
bet on.
.
Aburirea foloseste ca agent de incalzire. Aburul se utilizeaza la
presiune normala Efectul final al aburirii depinde de : compozitia
cimentului
,
dozajulde ciment
,
raportul apa I ciment
,
varsta betonului
in momentul aburirii, regimul de aburire ( incalzire
,
tratare, racire
) ,
sectiunea piesei de beton.
I
Betoanele tratate termic prin aburire au rezistentele mecanice finale
inferioare cu 10 - 20 % celor intarite in conditii normale au
rezistente la inghet
-
dezghet, la soc mai mici .
.
Tratamente sub presiune de vapori
-
autoclavizarea Se rcalizeaza in
autoclave
,
la presiuni 6-8 atm.si temperaturi de 170 - 200'C
,
dupa
o intarire prealabila a betonului de cateva ore in mediu umed la
temperatura normala. Ridicarea si coborarea temperaturii si presiunii
sa fac lent ( cate 3
- 4 ore fiecare
),
iar tratarea izoterma dureaza 6-10
ore. La sfarsit se obtin rezistente mecanice echivalente cu cele la 28
.
zile in conditii normale de intarire .
'
Autoclavizarea permite inlocuirea partiala sau totala a cimentului cu
var gras daca agregatele sunt silicioase si destul de fine .
.
Procedeul de autoclavizare se foloseste la fabricarea B C A .
.
Accelerarea intaririi betonului se mai poate realiza : incalzire cu aer
cald
,
curent electric
,
raze infrarosii
,
tratare in campuri de inalta
frecventa.
Betoane armate dispers
Fibrele utllizatepot fi :
- minerale : - naturale - azbest
-de fabricatie - de otel
,
sticla, carbon
,bazalt
-organice : - naturale - bumbac, in, exotice
- artificiale -
poliesteri
,
polipropilena, poliamide.
22
Compozite armate dispers cu fibre
'
Azbocimentul cu fibre scurte de azbest si matrice de ciment si apa. Se
fabrica placi simple si ondulate
,
tuburi
.
Betoane
qrmate
cufibre de otel (BAO)
tuburi de beton, dale parcari
,
constructia
,
repararea imbracamintilor rutiere rigide
,
piste aerodrom,
acoperisuri industriale, cupole.
Betoane de inalta rezistenta
I
Betoanele de inalta performanta se impart in patru clase ( dupa
Rc28).Clasa I
,
Clasa II
,
Clasa III
,
Clasa IV .
'
BIR betoane de inalta rezistenta - se introduc aditivi cu rol principal
de reducere a cantitatii de apa si sporirea rezistentelor mecanice .
'
BFIR betoane de foarte inalta rezistenta
- se introduc aditivi
,adaosuri
cu granulatie foarte fina ( unele cenusi de termocentrala) .
'
Utllizarc : poduri
,
cladiri inalte
,
platforme marine de foraj si extractie
a petrolului
,
lucrari hidrotehnice marine
,fundatii
la lucrari cu
deschideri mari.
Betoane usoare
Caracteristici :
-densitate aparenta redusa
-capacitate de izolare termica ridicata
-rezistenta la foc sporita .
a) Betoane usoare compacte
- se executa cu agregate minerale usoare naturale sau artificiale( ex. nisip de
rau)
,
ciment de marca superioara .
Compactarea se executa prin vibrare
,
vibropresare .
b) B etoane m acroporaoase
Se executa cu agregate grele compacte sau usoare poroase .Pasta de ciment
leaga granulele fara a umple golurile .Volumul porilor ajunge pana la 35%
din volumul aparent al betonului .
c) Betoane celulare
Dupa modul de realizare a structurii poroase
,
betoanele celulare pot fi :
'
Gazbetoane ( GB25, GB35; GB50) .Ca generator de gaze se utirizeaza
curent de Al, zn, Mg
,in
stare de pulbere
,
care reactioneaza cu
23
componentii liantului
,cu
formare de hidrogen care induce porozitatea
betonului.
.
Spumobetoane
,
se obtin prin amestecarea pastei de materii prime cu o
spuma preparata cu ajutorul unui sapun industrial .
Amestecurile penffu betoane celulare turnate in tipare
,
se intaresc prin
autoclavizare in prezenta vaporilor de apa
,
la presiunea de 10-14 atm
,
temperatura de 180oC, timp de 10-12 ore.
Produsele din BCA se caracteizeaza
prin: densitate aparenta redusa,
capacitate de termoizolare, rezistenta satisfacatoare la gelivitate
,
la foc
,
prelucrare usoara ( taiere
,cioplire
gaurire
).
Utilizare: elemente de constructii simple sau armate
,
portante
,
neportante-
pereti exteriori autoportanti si neportanti
,
pereti portanti
,
pereti despartitori,
plansee
,
acoperisuri hale industriale, pereti din panouri
,
pereti din blocuri
mici .
d) Betoane cu agregate vegetale
.
Se obtin dintr-un amestec : ciment
,
vpd
,
agregate vegetale( talas
,
rumegus, coji orez,puzderie in canepa)
.
Utllizarc : placi termoizolante pentru pereti si acoperisuri
,
placi
pentru pereti interiori si exteriori la constructii provizorii
,
blocuri
zidarie, corpuri de umplutura.
24
CURS I ' Betonul rutier
I. GBNERALITATI
Primii constructori de drumuri cu adevdrat durabile au fost romanii.
La construirea Via Appia care lega Roma de Capua (198Km - execufie
inceput[ in anul 312 i.e.n), Via Flaminia intre Roma gi Arminium (execufie
220 i.e.n.) . In timpul lui Octavian August s-au utlhzat lianli hidraulici (gen
ciment) care amestecafi cu apa se intSreau. Sistemul rutier folosit a fost
executat din straturi succesive de bolovani de rdu gi din pietrig amestecat cu
mortar de var gi puzzolane (grosime 50-80cm) -
practic o imbrdcdminte
impermeabild la apd de o extraordinard durabilitate.
Primul experiment derealizare aunei structuri rutiere din beton de ciment in
Europa s-a efectuat in 1865 pe un sector de 50m lungime in Scotia.
Prima imbrdcdminte din beton de ciment datd in exploatare in SUA a fost
executati in 1893 (Ohio). In 1909 se executa 3km in Elvetia, apoi in Italia si
Germania. In Germania in 1945 erau realizati 1860 km autostrazi cu
imbracaminte din beton de ciment.
Actualmente reteaua de drumuri cu imracaminte rigida depaseste
200.000 km reprezentand peste 80% din reteaua interstatala in S.U.A. si
circa 25% din reteaua de autostarzi in Franta, Anglia, Austria. In Europa
Germania are cea mai extinsa retea de drumuri cu imbracaminti de beton de
ciment aproximativ 3000 km.
In Romania, la execufia primelor drumuri s-a folosit
imbrdcdmintea bituminoasd (antrepnza Calender
-
Iaqi, l87l). in urma
extinderii activitE{ii companiei in Bucuregti, aceasta a modernizat strdzi
insumdnd 5 Km (structura rutierd executat[ a fost 5 cm asfalt compactat pe o
fundalie din beton de ciment de23 cm grosime).
Dupd rizboiul din 1916 - 918, Romdnia nu a mai putut
line
pasul din punct
de vedere economic cu
lirile
europene in domeniul drumurilor; impietruirile
acestora se prezentau in cea mai mare pafie a lor puternic degradate. Cu
toate aceste dificultdli de ordin economic, au fost fdcute cdteva experimente
izolate cu imbrdcdminfi din mixturi bituminoase din care putem aminti:
n 1915:
$oseaua
Bucuregti-Ploiegti (Km 8
+
I(m l0) sub conducerea lui Elie
Radu;
Incepdnd cu 1931, se constatd o actiune masivd de modernizare a
drumurilor; de acest an se leagd gi incheierea primului conffact important de
modernizare, aga numitul "contract suedez".Prin acest contract, societatea
"Svenska Viigaktiebolaget" (cunoscut[ sub numele de "Vega") in calitate de
anffeprenor general gi subantreprenorii
"Strabag" gi SARM (Fran{a) se
angajau sd execute 750Km drumuri
modernizate pe urmdtoarele trasee:
I Bucuregti - Giurgiu;
I Bucuregti -
Bragov
-
Sibiu
-
Cluj - Oradea;
n Bucuregti -
Olteni{a;
I Bucuregti -
Alexandria;
I Bucuregti -
Pitegti;
I Ploiegti -
Buzdu;
! Arterele de penetra{ie in lagi, Craiova gi Timigoara.
Cu ocazia acestui contract s-au executat pentru prima oard pe refeaua rutierd
a Romdniei imbrdcdminfi din beton de ciment (pdnd in 1931, betonul de
ciment se folosise exclusiv ca strat suport pentru mixturi bituminoase la
qosele gi trotuare).
Primul experiment de punere in operd a betonului de ciment in cadrul acestui
contract^ il reprezinti execulia unui sector pe drumul Bucuregti-Giurgiu
(1931). In anul 1932 se realizeazd tronsoane cu imbrdc[minti din beton de
ciment de 10.3 Km (DNl
- Cluj-Oradea) la iegirea din Cluj, la traversarea
oragului Huedin precum gi la intrarea in Oradea.
Pdnd in 1979, anul in care Consiliul Drumurilor hotdrigte ca betonul de
ciment sd constituie imbrdcdmintea prioritard la drumuri, mixturile
bituminoase au dominat lucrdrile de modernizare gi extindere ale re{elei
rutiere. Decizia Consiliului Drumurilor din 1979 a fost de ordin strategic: s-a
impus schimbarea radicald a solujiei preponderente de realizare a
drumurilor, ca ufinare a necesitd{ii restr0ngerii importurilor de petrol
(bitum), efect al cresterii preturilor pe plan mondial.
Viitorul apar,tine in egal6 mdsurd imbrdcdmintilor din beton de ciment gi
bituminoase. Alegerea uneia din aceste solulii pentru execulie depinde de
mul1i factori.
Pentru by-pass-uri, autostrdzi, platfoffne comerciale sau industriale, se poate
lua in considera{ie solutia imbrdcdminfilor din beton de ciment, datorita
asigurdrii condiliei de durabilitate in condiliile expunerii la solicitdrile date
de traficul greu qi foarte greu .
Avantajele imbracamintilor din beton de ciment :
.
Rezistente mari lauztra si la actiunea agentilor atmosferici
- indicate
in regiuni cu climat umed
.
Rezistente mecanice mai mari - avantajoase pentru trafic intens si greu
.
Durabilitate - pentru autostrazi, la nivelul actual de traftc din
RomAnia, betonul de ciment necesita prima reparatie capitala dupa
minim 25 am;
.
Nu se deformeaza sub actiunea traficului greu ( nu se formeaza
fagase)
.
Costuri scazute - costul total alocat (investitie si reparatii pe durata de
exploatare) este mai scazut cu cel putin l5o/o din acelasi cost pentru
imbracaminti din asfalt. In canl betonului de ciment cheltuielile de
reparatii sunt mult mai scazute. Imbracamintile din beton de ciment
reprezinta varianta economica pentru trafrc gru, cu viteze mari de
circulatie.
Reparatiile suprafetelor de beton sau rosturilor degradate pot fi date
rapid in exploatare;
Drumurile si autostrazile din beton de ciment nu pun probleme
deosebite legate de frecventa lucrarilor de intretinere si reparatii,
circulatia in zonele degradate ( fisuri, crapaturi, decolmatare rosturi
exfolierea suprafetei) fiind doar partial stanjenita in prima
etapa.
Rezistenta la agresivitatea mediului inconjurator - betonul de ciment
este practic insensibil la variatii mari de temperatura si la actiunea
apelor incarcate chimic, gazelor
de esapament, solventilor,
carburantilor etc.
Securitate in trafic - vizibilitate net superioara noaptea a betonului de
'ciment (culoare mai deschisa, in contrast cu zonele inconjuratoare) si
aderenta mare a pneului
ce asigura distante reduse de fr0nare, atdt la
rularea pe carosabil ud cdt si in conditii de inghet;
Economie de carburant pentru transportatori cu pdna la 20Yo consum
de carburant mai redus la transportul cu vehicule grele in caztl
betonului de ciment fata de asfalt.
Economie de energie electrica la iluminatul public cu p0na la 20%
consum mai redus in cazul betonului de ciment (datorita
culorii mai
deschise ce reflecta lumina artificiala) fata de asfalt;
Asigura protectia mediului inconjurator
- betonul de ciment asigura o
buna protectie a mediului la executie, reparatie (intretinere)
c6t si in
exploatare. Reducerea consumului de carburant la rulare are efect
benefi c asupra mediului inconjurator.
Asigura protectia fonica
- rularea pe imbracamintile din beton de
ciment modern executate se face silentios, zgomotul produs este redus
si comparabil cu cel de pe imbracamintile rugoase de asfalt.
Dezavantaje ale imbracamintilor din beton de ciment
.
Cheltuieli initiale de executie mari
.
Existenta rosturilor transversale in imbracamintea
rutiera din beton de
ciment deranjeaza prin disconfortul provoc at la traversare datorita
colmatarii necorespunzatoare,
decolmatani sau tasarii inegale a
dalelor
.
O.f..tiunile care pot apareain imbracamintea rutiera din beton de
ciment (executie, proiectare) se elimina greu si cu cheltuieli
insemnate.
.
Se poate da in circulatie numai dupa ce betonul atesta rezistente
mecanice corespunzatoare (3
-4 saptamAni);
.
Telmologie de executie mai complexa, utilaje performante
.
Nu se preteaza la ameliorari progresive, consolidari succesive
2. ALCATUIREA IMBRACAMINTILOR RUTIERE RIGIDE
Imbracamintile rutiere rigide spre deosebire de cele elastice au un
mod diferit de preluare si transmitere a incarcarilor. In cazul acesta
imbracamintea constituie elementul principal de rezistenta asigurand
preluarea incarcarilor din trafic. Imbracamintile rigide se realizema pe toata
latimea partii carosabile sub forma unor dale in grosime de 18-25 cm cu
rosturi longitudinale intre benzi si rosturi transversale de contractie la
distanta de 4-6 m si rosturi de dilatatie la distanta de 100m.
Materialele utilizate la afbricarea betonului rutier sunt :
- bgregate
- ciment
- apa
- adaosuri
Agregatele utilizate la executia stratului de unJra sunt in general
agregate concasate si nisip natural. In cazul platformelor, a drumurilor
industriale sau a aleilor se admite si pietris concasat. La executia stratului de
rezistenta se admite utilizarea pietrisurilor sortate sau concasate . Marimea
maxima a granulei va fi de ll2...l/3 din inaltimea dalei . In normativ se dau
limite granulometrice pentru sorfuri 0-25, 0-3 l(40).Nisipul recomandat este
nisipul de'rau.
Cimentul utilizat va fi fie un ciment special penffu drumuri produs
in Romania conform STAS10092-78
,
fie un ciment Portland cu
caracteristici si compozitie specifica. Caracteristici : rezistenta mare la
intindere, contractie redusa. Datorita faptului ca cimenturile cu rezistente
foarte mari au si contractii mari, se prefera cimenturi cu rezistente medii.
Ca si compozitie mineralogica se prefera cimenturile cu un continut ridicat
de silicat tricalcic C:S de min. 55o/o si feraluminat tetracalcic C+AF minim
I8%. Se limiteazalamax. 60/o continutul de aluminat tricalcic ClA.
In general
se utilizeaza cimenturi portlandalitice cuprza lenta, constanta de
volum corespunzatoare si finete de macinare limitata datorita pericolului de
fisurare pe care-l pezinta cimenturile prea fine. In Germania este limitat la
400 Kg/m3 continutul de fractiuni sub 0,25 mm si ciment.
Aditivii utilizati sunt :
- Plastifianti pe baza de lignosulfati in proportie de 0,5yo din masa
cimentului cu rol de imbunatatire a lucrabilitatii si crestere a timpului
de priza
- Superplastifianti pe baza de rasini sintetice cu rol tensioactiv in
proportie de l-3% din masa cimentului cu proprietati de reducere a
dozajului de ciment, imbunatatirea lucrabilitatii, cresterea rezistentei
mecanice si a rezistentei la inghet.
- Antrenori de aer
,
substante tenioactive care antreneaza microbule de
aer marind lucrabilitatea si rezistenta la inghet. Au dezavantajul ca
reduc rezistentele mecanice.
-
Acceleratoi de piza in proportie de 2-3 %.In cantitati mari pot spori
contractiile.
Caracteristicil ale betonului proaspat :
- lucrabilitate maxim 3
-
grad de compactare 1.15- 1,35
- densitate aparenta :2400
+l
40kglm3
- continut de aer oclus 3,5+l 0,5
o
Caracteristici ale betonului intarit :
-
rezistenta caractenstica la incovoiere pe prisme 150x150x 600: 3,5
-
5,0 Mpa
- rezistenta caracteristica al compresiune pe cuburi cu latura de 141: 30-
45 Mpa
-
grad de gelivitate G100
In executie se va acorda o atentie deosebita realizaii corecte a rosturilor .
Rosturile pot fi :
-
longitudinale sau transversale in functie de dispunere
In functie de rolul indeplinit :
- rosturi de contact pe toata grosimea dalei separa betoane de varste diferite
-
rosturi de contractie la distanta de 4-6 m pe o grosime de minim 1/3 din
grosimea dalei obligatorii in toate cazurile,localizeaza si dirijeaza apaitia
fisurilor in perioada de intarire a betonului
- rosturi de dilatatie permit deplasarea in perioade
de dilatatie
,
se realizeaza
la distante de 100 m pe toatagrosimea dalei.
- rosturi de incovoiere
3. TIPURI SPECIALE DE IMBRACAMINTI RUTIERE RIGIDE
Betonul fiIlizat in mod curent la executia imbracamintilor rutiere
prezinta unele inconveniente legate de o rezistenta redusa la intindere,
contractii mari care provoaca fisurarea dalelelor.
In vederea obtinerii unor imbracaminti rutiere performante se fac studii care
au ca obiectiv :
- imbunatatirea calitatii betonului rutier legat de conditiile specifice de
executie si exploatare
- crearea de noi tipuri de betoane de ciment
- annarea imbracamintilor rutiere
Imbunatatirea performantelor betonului obisnuit se poate realizaprin :
- ttilizarea unor cimenturi rezistente la inghet-dezghet si la variatii mari
de temperattra
- folosirea cimenturilor speciale (expansive) pentru reducerea efectului
contractiei
- uttlizarea aditivilor superplastifianti care maresc rezistenta si reduc
perioada de intarire a dalelor permitand darea in circulatie dupa 2-3
zile
- utilizarea aditivilor antrenori de aer care maresc rezistenta la inghet
dezghet si la actiunea agentilor chimiciutilizati la topirea ghetii si
combaterea poleiului
- folosirea revibrarii in perioada de priza
- utilizarea cofrajelor glisante
Noile tipuri de betoane care se pot utiltza la executia imbracamintilor
rutiere sunt :
- betonul cu armare dispersa
- betonul cu polimeri
Armarea imbrucamintilor rigide permite reducerea distantei dintre
rosfuri sau chiar eliminarea lor in cazvlutrhzat''i armarii continue sau a
pretensionarii.
5. Standarde de referinta pentru
betoane si betoane rutiere
SREN 13877-l Structuri rutiere din beton . Materiale
SREN 13877-2 Structuri rutiere din beton . cerinte functionale
SREN 13 863 -l Determinarea grosimii dalei de beton
SREN 13863-2 Determinarea aderentei intre straturi
SREN 13036-l caracteristici ale suprafetei. Masurarea adancimii
macrotexturii suprafetei
SREN 12504-l Incercari pe beton in structuri . Carote
Seria SREN 12350 Incercari pe betonul proaspat
Seria SREN l23g0Incercari pe betonul intarit
sR EN 934-2 Aditivi pentru beton . Definitii, conditii, conformitate,
Seria SREN 480 Aditivi. Metode de incercare
SR EN 206-l Beton . Specificatie, performanta, productie
si conformitate