ANNE BRONT - Necunoscuta de la Wildfell Hall

Vol. 1
CAPITOLUL I.
TREBUIE SA TE PORT CU MINE ndarat pna catre toamna anului 1827.
Dupa cum stii prea bine, tatal meu era un fel de boiernas din comitatul
X; si, dupa dorinta-i adeseori exprimata cu hotarre, am mers pe urmele lui ocupndu
-ma de proprietatea noastra, fara prea multa bucurie n aceasta privinta, ntruct amb
itia ma ndemna catre teluri mai nalte, iar ngmfarea ma facea sa cred ca daca nu ascu
lt de glasul ei mi ngrop talantul1 sau, cum se zice, mi ascund lumina sub obroc. Ma
ica-mea facuse tot ce-i statuse n putinta pentru a ma convinge ca sunt n stare de
realizari mai mari; dar taica-meu, care era de parere ca ambitia e calea cea mai
sigura spre dezastru, iar schimbarea nu poate nsemna altceva dect distrugere, ref
uza cu ndrjire sa plece urechea la orice plan privind mbunatatirea situatiei mele s
au a semenilor mei. El ma asigura ca toate vorbele de acest fel nu sunt dect flea
curi si, pna si pe patul de moarte, ultimele lui cuvinte au fost rugamintea fierb
inte de a nu ma abate de la datina strabuna, de a-mi alege calea pe care o urmas
e si el, si naintea lui, bunicul, de a ma lepada de nazuintele-mi desarte, purtndu
-mi cinstit pasii prin lume, fara sa ma uit nici n dreapta, nici n stnga, precum si
de a face n asa fel nct sa las copiilor mei pogoanele stramosesti cel putin la fel
de nfloritoare cum le-am mostenit eu de la el.
Ma rog! La urma urmei, un fermier cinstit si harnic e unul dintre cei ma
i folositori membri ai societatii; si daca mi nchin talentele cultivarii proprieta
tii mele si propasirii agriculturii n general, voi face n felul acesta sa profite
nu numai rudele mele apropiate si cei ce depind de mine, dar, n oarecare masura,
si omenirea toata; asadar, se va spune ca n-am facut degeaba umbra pamntului.
Cu capul plin de asemenea gnduri, ma straduiam sa ma mngi, n timp ce ma ntorc
eam putin cam obosit de pe ogor ntr-o seara rece, umeda si nnorata de pe la sfrsitu
l lunii octombrie. Dar licarirea unui foc jucaus, ntrezarit prin fereastra salona
sului, a fost mai de folos pentru a ma nviora si pentru a ma dojeni pentru nemult
umirile mele ingrate, dect toate cugetarile ntelepte si hotarrile cuminti pe care nc
ercasem sa le ncropesc n mintea mea; pentru ca pe atunci nu uita eram destul de tna
r n-aveam dect douazeci si patru de ani si nu ajunsesem nca sa am nici pe jumatate
stapnirea de sine pe care am dobndit-o acum orict de mica ar fi ea.
Si totusi, n-avem voie sa intru n acest liman al fericirii pna ce nu-mi sc
himbam cizmele pline de noroi cu o pereche de pantofi curati si surtucul meu de
purtare cu o haina mai onorabila si pna ce nu ma faceam, n general, prezentabil pe
ntru a ma putea nfatisa dinaintea unei societati cuviincioase; deoarece maica-mea
, n ciuda bunatatii si blndetii ei, era nemaipomenit de pedanta n anumite privinte.
Urcnd spre camera mea, am fost ntmpinat pe scari de o fetiscana draguta si
curatica de nouasprezece ani, cu o silueta frumoasa, desi cam plinuta, cu fata r
otunda, ca obrajii rumeni si nfloritori, cu crlionti bogati si stralucitori si cu
ochisori negri si tare veseli. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca era vorba de s
ora mea Rose. Stiu ca nca si acum e o matroana destul de chipesa si, fara ndoiala,
cu nimic mai putin atragatoare n ochii tai dect n ziua fericita n care ai vazut-o p
rima oara. Pe atunci nimic nu-mi putea spune ca ea, peste numai ctiva ani va deve
ni sotia unui om pe care nu-l cunosteam deloc, dar care era menit sa-mi devina d
upa aceea un prieten mai apropiat chiar dect mi era ea si n orice caz mai drag dect
flacaiandrul acela prost-crescut de saptesprezece ani care m-a apucat de guler p
e coridor, cnd coboram, si era ct pe-aci sa ma rastoarne. Drept pedeapsa pentru ob
raznicia lui a primit o lovitura rasunatoare peste scafrlia care n-a suferit nsa p
rea mult de pe urma acestei molestari, ntruct, n afara de faptul ca era neobisnuit
de tare, mai era si aparata de o tufa mbelsugata de bucle scurte si roscate, desp
re care mama spunea ca seamana cu frunzele ruginii ale toamnei.
Intrnd mpreuna n salonas, am gasit-o pe aceasta distinsa doamna asezata n fo
toliul ei de lnga foc si mpletind de zor, asa cum i statea n obicei, ori de cte ori n
u avea altceva de facut. Maturase frumos caminul si facuse focul, care-si nalta a
cum flacarile semete pentru primirea noastra. Servitoarea tocmai adusese tava cu
ceaiul; iar Rose scotea zaharnita si cutia de ceai dintr-o despartitura a bufet
ului negru de stejar masiv care stralucea ca abanosul lustruit n lumina placuta c
e nvaluia n amurg salonasul.
Ei! Uite-i pe amndoi, striga mama, ntorcnd ochii spre noi, dar fara a ntreru
pe macar o clipa miscarea nencetata a degetelor ei ndemnatice si a andrelelor stra
lucitoare. Asa, acuma nchideti usa si apropiati-va de foc, pna ce se umple Rose ce
stile; sunt convinsa ca va e tare foame. Ei, dar ia spuneti-mi ce-ati facut toat
a ziua; tare mi place sa stiu cu ce mi s-au ndeletnicit copiii.
Eu m-am ocupat de mnzul cel sur, ca sa-l nvat sa mearga la pas si n-a fost
deloc o treaba usoara. Apoi am dat porunci pentru aratul ultimei miristi de gru
fiindca argatul cel tnar habar n-avea sa se descurce singur. Si pe urma am alcatu
it un plan corespunzator si de mare folos pentru a seca si iriga lunca mereu sup
usa inundatiilor.
Ei vezi ce baiat bun am?! Dar tu, Fergus? Tu ce-ai facut?
Am fugarit viezurele.
Si apoi ncepu sa ne relateze n tot amanuntul aceasta distractie, precum si
dovezile respective de vitejie pe care le dadusera pe rnd viezurele si cinii. Mai
ca-mea se prefacea ca asculta cu multa atentie si-i privea fata foarte animata n
acele momente cu o admiratie materna care mie mi se paru cam exagerata fata de o
biectul asupra caruia se revarsa.
Ar fi timpul sa te mai ocupi si de altceva, Fergus, i-am spus, de ndata c
e o pauza de o clipa n naratiunea lui mi-a permis sa plasez si eu un cuvnt.
Dar ce-as putea sa fac? Mi-a raspuns el. Maica-mea nu ma lasa nici sa ma
mbrac ca marinar, nici sa intru n armata. Iar eu sunt hotart sa nu fac nimic altce
va dect cel mult sa devin o asemenea pacoste pentru voi toti nct pna la urma sa zice
ti mersi daca scapati de mine n orice conditii.
Mama i mngie, cu blndete, buclele scurte si cam rebele. Fergus mri si si lua un
aer posomort, dupa care ne asezaram cu totii la locurile noastre n jurul mesei, dn
d n sfrsit ascultare repetatelor insistente ale Rosei.
Ei, acum, beti-va ceaiul, zise ea, iar eu o sa va povestesc la rndul meu
ce-am facut. Am fost n vizita la familia Wilson. Si zau, Gilbert, e mare pacat ca
n-ai venit si tu cu mine, pentru ca am ntlnit-o acolo pe Eliza Millward!
Ma rog, si ce-i cu asta?
A, nimic! N-am sa-ti vorbesc despre ea; am sa spun doar att: ca e o fata
placuta si amuzanta cnd e bine dispusa si ca n-as avea nimic mpotriva sa pot s-o n
umesc
Sst, sst, draga mea! Fratelui tau nici prin cap nu-i trece o asemena ide
e! Sopti cu multa seriozitate mama, ridicnd un deget.
Ma rog, relua Rose. Voiam sa va mpartasesc o veste nsemnata pe care am afl
at-o acolo de cnd m-am ntors ard de nerabdare sa v-o dezvalui. Stiti si voi ca acu
m vreo luna s-a raspndit zvonul ca cineva o sa preia conacul Wildfell Hall si Si c
e credeti? Chiar e locuit de-adevaratelea de mai bine de-o saptamna! Si noi care
habar n-am avut!
Cu neputinta! Striga mama.
Aiurea! Tipa Fergus.
Ba da, asa e! E locuit de o doamna singura!
Dumnezeule mare, scumpa mea! Bine, dar cladirea e o ruina!
Doamna cu pricina a pus sa i se repare vreo doua-trei odai ca sa poata s
ta n ele; si locuieste acolo, singura-singurica n-are dect o batrna care o serveste
, si-atta tot!
Vai de mine! Pai asta-i strica tot hazul eu trageam nadejde sa spui ca e
vreo vrajitoare! Striga Fergus taindu-si o felie groasa de pine si ungnd-o cu unt
.
Ah, ce prostii spui, Fergus! Dar zi si tu, mama, nu-i asa ca e ciudat?
Ciudat? Aproape ca nici nu-mi vine sa cred!
Ba poti foarte bine sa crezi, pentru ca Jane Wilson a si vazut-o. S-a du
s la ea n vizita mpreuna cu maica-sa care, de cnd a auzit ca se afla o persoana str
aina prin vecinatate, binenteles ca a stat ca pe ghimpi pna cnd n-a vazut-o si pna n
u i-a smuls toate amanuntele despre viata ei. Se numeste doamna Graham si e mbrac
ata n negru nu n doliu mare de vaduva, ci n doliu mic dar e foarte tnara dupa ct zic
ele sa aiba cel mult douazeci si cinci ori douazeci si sase de ani.
Numai ca e tare rezervata! S-au straduit ele din rasputeri sa descopere
ce-i cu ea, de unde vine, cine este. Dar nici doamna Wilson cu atacurile ei ndraz
nete, ba chiar obraznice, nici Jane Wilson cu diplomatia ei abila, n-au izbutit
sa smulga nici cel mai mic raspuns satisfacator. Sau macar vreo observatie ntmplat
oare ori cine stie ce vorba n stare a le mai potoli curiozitatea ori a arunca cea
mai slaba raza de lumina asupra istoriei vietii ei, asupra situatiei sau rubede
niilor sale. Mai mult dect att, nici nu s-a aratat cine stie ce politicoasa cu ele
, doar ct cere buna-cuviinta, si se vedea bine ca a fost mai ncntata cnd le-a zis: La
revedere dect cnd le-a urat: Bine ati venit. Dar Eliza Millward zice ca tatal ei are
de gnd s-o viziteze n curnd pe vaduva si sa-i ofere sfaturile si pastorirea lui, t
emndu-se foarte ca are mare nevoie de ele, ntruct desi lumea stie ca a venit n tinut
ul nostru la nceputul saptamnii trecute duminica nu si-a facut aparitia la biseric
a. Iar ea adica Eliza tine mortis sa-l nsoteasca, si cu siguranta ca va izbuti sa
smulga ct de ct unele informatii de la doamna Graham, ca doar tu, Gilbert, stii c
a Eliza nu da gres niciodata cnd si pune ceva n gnd. Si, mamico, cred ca si noi ar t
rebui sa-i facem cndva o vizita; ti dai seama ca e de datoria noastra.
Binenteles, draga mea. Biata femeie! Vai ce singura trebuie sa se simta!
Dar va rog foarte mult sa va grabiti! Si sa nu uitati cumva sa-mi raport
ati ct zahar si pune n ceai si ce fel de bonetele si sortulete poarta si toate cele
lalte amanunte, pentru ca pur si simplu nici nu stiu cum am sa pot sa traiesc pna
cnd voi afla aceste lucruri zise pe un ton foarte grav Fergus.
Dar daca el nadajduise cumva ca replica sa-i fie salutata drept o manife
stare de virtuozitate n domeniul umorului, esecul lui fu vizibil, ntruct nimeni nu
rse. Numai ca asta nu-l descumpani si nici nu-l dezamagi prea mult; de ndata ce lu
a o noua mbucatura de pine cu unt si se pregatea sa mai soarba din ceai, deveni att
de constient de spiritul de care daduse dovada, nct forta irezistibila a umorului
sau l obliga sa sara de la masa si sa tsneasca din odaie necndu-se si horcaind. Pes
te cteva minute l auziram cu totii tipnd de-ti lua urechile, din gradina.
Ct despre mine, mi-era tare foame, asa ca m-am multumit sa-mi iau n tacere
ceaiul, sunca si pinea prajita, n timp ce mama si sora-mea sporovaiau nainte, cont
inund sa discute situatia evidenta sau neevidenta si istoria probabila sau improb
abila a misterioasei doamne. Trebuie sa marturisesc nsa ca n urma pataniei fratelu
i meu, am ridicat de vreo doua ori ceasca pna la buze, dar am lasat-o imediat jos
fara sa ndraznesc sa-i sorb continutul, ca nu cumva sa-mi patez demnitatea print
r-o explozie asemanatoare cu a lui Fergus.
A doua zi maica-mea si cu Rose se grabira sa aduca omagiul lor frumoasei
sihastre; dar se ntoarsera fara sa fi fost mai bine informate dect la plecare. To
tusi, maica-mea declara ca nu regreta calatoria facuta, ntruct daca ea nsasi nu fus
ese cu nimic mai cstigata, n schimb se magulea cu gndul ca reusise sa aduca un oare
care folos doamnei Graham, ceea ce i se parea un lucru mult mai important: i dadu
se cteva sfaturi bune care, spera ea, n-aveau sa fie irosite n vnt; deoarece doamna
Graham, macar ca nu spusese mai nimic interesant, si avea un aer oarecum ncapatna
t, parea capabila sa cugete cu ntelepciune. Atta doar ca mama nu stia unde putuse
sa-si traiasca viata aceasta biata femeie, de vreme ce dovedea o lamentabila nec
unoastere a unei sumedenii de lucruri, fara sa aiba, n schimb ntelepciunea ca maca
r sa se rusineze de ignoranta ei.
La ce fel de lucruri te referi, mama? Am ntrebat-o eu.
La treburile gospodariei, si la toate micile fineturi culinare, si altel
e asemenea, pe care orice doamna trebuie sa le cunoasca bine, indiferent daca i
se va cere sau nu vreodata sa le aplice n practica. Dar eu oricum i-am furnizat ct
eva informatii utile, precum si niste retete excelente, a caror valoare ea evide
nt n-a fost n stare s-o aprecieze, caci m-a rugat sa nu ma deranjez deoarece duce
o viata att de simpla si de modesta nct e sigura ca n-o sa le poata folosi nicioda
ta. N-are importanta, draga mea, i-am spus eu, sunt lucruri pe care orice femeie
bine trebuie sa le stie. Si pe urma, chiar daca acum esti singura, n-ai sa rami nt
otdeauna astfel. Ai fost maritata si probabil as putea spune mai degraba cu sigu
ranta te vei marita din nou. n privinta asta va nselati, doamna, mi-a raspuns ea cu
oarecare semetie; sunt convinsa ca nu ma voi recasatori niciodata. Bar eu i-am sp
us ca n-o pot crede ntruct am o experienta mult mai mare de viata.
Banuiesc am zis eu ca trebuie sa fie vreo tnara vaduva romantica, venita
aici sa-si sfrseasca zilele n singuratate si sa-l jeleasca n taina pe raposat. Dar
toate astea n-au sa tina prea multa vreme.
Nu, nici eu nu cred, mi dadu dreptate Rose, pentru ca, n fond, nici nu par
ea chiar att de neconsolata. Si pe urma e si extraordinar de draguta as zice chia
r de o frumusete impresionanta. Trebuie neaparat s-o vezi si tu, Gilbert; ai sa
zici ca e perfectiunea ntruchipata, desi ar fi greu, orict te-ai stradui, sa desco
peri o asemanare ntre ea si Eliza Millward.
Pai bine, mi pot foarte usor nchipui multe figuri mai frumoase dect a Elize
i, dar nu si mai ncntatoare. Recunosc ca nu prea poate ridica pretentii de perfect
iune; dar pe de alta parte, sustin ca daca ar fi mai aproape de desavrsire, ar fi
mai putin interesanta.
Si atunci tu i preferi defectele fata de perfectiunile altora, nu?
Chiar asa, daca mama mi ngaduie s-o spun.
Vai, dragul meu Gilbert, ce prostii vorbesti! Dar sunt sigura ca nu crez
i ceea ce spui. Nici nu poate fi vorba de asa ceva, zise mama ridicndu-se si para
sind repede ncaperea, sub pretextul unor treburi domestice, pentru a scapa de obi
ectiile care-mi statea mie pe buze. Dupa aceea Rose mi facu favoarea de a-mi mai m
partasi alte cteva amanunte referitoare la doamna Graham. nfatisarea, manierele, mb
racamintea ei, pna si mobila din camera n care locuia mi fura descrise, chiar cu ma
i multa claritate si precizie dect doream eu. Dar ntruct nu ascultam cu prea multa
atentie, n-as izbuti sa repet toate aceste amanunte, chiar daca m-as stradui.
A doua zi era smbata. Duminica toata lumea se ntreba daca frumoasa necunos
cuta va dovedi ca i-au fost de folos mustrarile blnde ale preotului si va veni la
biserica. Marturisesc ca si eu mi-am ndreptat privirile cu oarecare interes catr
e vechea strana a familiei, apartinnd conacului Wildfell, unde pernele si tapiser
ia altadata de culoare stacojie dar acum iesite de soare nu mai fusesera calcate
si nici rennoite de attia ani, iar blazoanele sinistre, cu chenarele lor lugubre,
de pnza neagra, decolorata, de pe peretele de deasupra pareau sa se ncrunte sever
la lume. n strana am vazut o silueta nalta de adevarata doamna, mbracata n negru. F
ata ei era ntoarsa spre mine si avea n ea un ce anume, care, de ndata ce mi-a sarit
n ochi, mi-a tintuit privirile. Avea parul negru ca pana corbului, desfasurat n z
ulufi lungi si matasosi o coafura cam neobisnuita pe vremea aceea, desi ntotdeaun
a avea ceva gratios si venea bine; obrajii ei erau frumosi, dar palizi; ochii nu
i-am putut vedea, ntruct fiind aplecati asupra cartii de rugaciuni, erau ascunsi
de pleoapele lasate si de genele lungi si negre; dar sprncenele care-i umbreau er
au expresive si cu un contur remarcabil. Fruntea era nalta, de intelectuala, iar
nasul acvilin. n general nu puteai aduce nici o obiectie trasaturilor ei.
Atta doar ca obrajii erau cam supti si ochii putin dusi n fundul capului,
iar buzele, desi de o forma rafinata, erau cam prea subtiri, cam prea strmte si p
areau sa tradeze (sau cel putin asa mi s-a parut) o fire nici prea blnda, nici pr
ea prietenoasa.
Asadar, n inima mea mi-am zis: Frumoasa doamna, ma tem ca as prefera sa te
admir de la aceasta departare dect sa mpart cu dumneata un camin.
Tocmai atunci s-a ntmplat sa-si ridice ochii si mi-a ntlnit privirile; m-am
hotart sa nu ntorc capul si ea s-a aplecat din nou asupra cartii, dar cu o expresi
e greu de definit, de dispret calm, care pe mine m-a scos pur si simplu din sari
te.
Ma socoate un catelus obraznic, m-am gndit. Hm! O sa-si schimbe ea curnd pa
rerea, daca mi se va parea ca merita sa-mi dau osteneala n aceasta privinta.
Apoi mi-a trecut nsa prin minte ca asemenea gnduri sunt cu totul nepotrivi
te pentru un locas de rugaciune si ca purtarea mea e departe de a fi pe potriva
situatiei. Dar nainte de a-mi ndrepta gndurile catre serviciul religios, mi-am arun
cat privirile prin biserica pentru a vedea daca ma observase cineva. Nu, toti ce
i care nu se uitau n cartile de rugaciune se uitau la doamna nou-venita inclusiv
mama si sora mea, precum si doamna Wilson cu fiica ei. Si pna si Eliza Miliward t
ragea, siret, cu coada ochiului spre ea. Eliza mi-a aruncat o privire, a facut o
mica strmbatura de mironosita, a rosit si si-a plecat cuviincios capul spre cart
ea de rugaciuni, straduindu-se sa-si recapete nfatisarea serioasa.
Dar iata-ma din nou pacatuind; numai ca de data asta mi s-a atras atenti
a asupra greselii mele printr-un ghiont pe care mi l-a dat brusc obraznicul meu
fratior. Pe moment n-am putut sa raspund la acest afront dect calcndu-l pe picior
si amnnd restul razbunarii pna cnd vom fi iesit din biserica.
Si acum, Halford, nainte de a ncheia aceasta scrisoare, am sa-ti spun cine
era Eliza Millward: era fiica mai mica a preotului, o faptura maruntica si ct se
poate de atragatoare; eu nu eram deloc insensibil la farmecele ei, si ea stia a
cest lucru, desi nu ajunsesem niciodata sa i-l spun direct si nici nu aveam inte
ntia precisa de a o face, ntruct maica-mea (care sustinea ca pe o raza de douazeci
de mile de jur mprejur nu exista nici o femeie destul de buna pentru mine) nu se
mpaca deloc cu gndul ca eu s-o iau de nevasta pe aceasta fetiscana stearsa, care,
pe lnga nenumarate lipsuri, l mai avea si pe acela de a nu poseda nici macar doua
zeci de lire Eliza era mica de stat si durdulie, fetisoara i era ct un pumn, si ca
m la fel de rotunjoara ca si a surorii mele, cu care semana oarecum si la ten cu
toate ca al ei era mai delicat si nu chiar asa de trandafiriu. Avea nasul cam o
braznic si trasaturile n general neregulate; cu una cu alta, era mai degraba ncntat
oare dect frumoasa. Dar ochii ei de acest element remarcabil nu trebuie sa uit, p
entru ca tocmai n ei consta principala atractie a Elizei cel putin n ceea ce prive
ste aspectul exterior; ochii ei erau prelungi si ngusti cu irisul negru sau n oric
e caz caprui-nchis. Expresia lor era foarte diferita, mereu schimbatoare, dar ntot
deauna fie rautacioasa ntr-un mod as zice aproape diabolic fie vrajindu-te irezis
tibil, iar adeseori avnd amndoua aceste particularitati deodata. Glasul i era blnd s
i copilaros, pasul usor si moale ca al unei pisici; dar cel mai mult semana cu o
pisicuta draguta si jucausa prin felul ei de a fi sau n orice caz asta se ntmpla c
el mai des pentru ca o data era smechera si obraznicuta, o data sfioasa si prefa
cuta, asa cum i dicta caracterul ei dulce.
Sora ei, Mary, era cu ctiva ani mai mare, cam cu o palma mai nalta si mult
mai masiva si mai grosolana la trup. Era o fata simpla, linistita si nteleapta c
are o ngrijise cu multa rabdare pe mama lor n tot timpul bolii ndelungate si apasat
oare de pe urma careia nu se mai sculase niciodata; iar de atunci Mary fusese me
najera si roaba familiei. Se bucura de ncrederea si pretuirea tatalui ei, de drag
ostea si simpatia tuturor cinilor, pisicilor, copiilor si saracilor, dar era ntotd
eauna jignita, njosita si nebagata n seama de toti ceilalti oameni.
Ct despre reverendul Michael Millward, era un batrnel nalt si grav, care-si
punea palaria cu borul lat n asa fel nct i acoperea fata latareata, patrata si cu t
rasaturi masive. Purta ntotdeauna n mna bastonul gros, si strngea picioarele zdravene
n pantaloni strmti de calarie ct si n ghetre pe care la ocazii mari le nlocuia cu ci
orapi lungi de matase neagra. Era un om cu principii foarte rigide, plin de prej
udecati si deprins sa-si respecte obiceiurile, lipsit de ngaduinta fata de orice
abatere de la dogma stabilita. n toate actiunile pornea de la convingerea ferma c
a opiniile lui sunt de-a pururi juste si oricine nu le mpartaseste trebuie sa fie
ori jalnic de ignorant, ori plin de orbire rauvoitoare.
n copilarie ma deprinsesem sa-l privesc cu un sentiment de teama amesteca
ta cu respect sentiment pe care abia n ultima vreme am reusit sa mi-l mai nfrng n oa
recare masura, pentru ca desi avea o bunatate parinteasca pentru cei ce se purta
u frumos, era partizanul unei discipline stricte si adeseori ne certase cu aspri
me pentru greselile si poznele noastre tineresti. Si, mai mult dect att, n vremea a
ceea, ori de cte ori venea n vizita la parintii nostri, trebuia sa ne ridicam n pic
ioare dinaintea lui si sa-i spunem catehismul sau sa repetam vreun cntec cum ar f
i fost Ce face mica, harnica albina. Sau lucrul cel mai neplacut cu putinta treb
uia sa-i raspundem la ntrebari privitoare la ultima lui predica si la punctele pr
incipale ale acestei cuvntari pe care din nefericire noi nu izbuteam niciodata sa
le tinem minte. Uneori vrednicul domn i reprosa mamei ca e mult prea ngaduitoare
cu fiii ei si n sprijinul acestei afirmatii facea referiri la personaje biblice c
a Eli sau David si Avesalom, lucru care o amara cumplit; si orict de mult l respec
ta ea si orict de frumoasa parere avea despre spusele lui, o data am auzit-o excl
amnd totusi:
Ce n-as da sa aiba si el un fiu! Atunci nu s-ar mai grabi atta sa mparta s
faturi altora. Ar vedea si el ce nseamna sa ai de strunit doi baieti.
Reverendul avea o grija laudabila pentru sanatatea sa trupeasca se scula
si se culca devreme, facea ntotdeauna o plimbare nainte de micul dejun, era foart
e preocupat sa poarte haine groase si sa se schimbe imediat daca-l prindea ploai
a. Si nimeni nu-si amintea sa-l fi auzind vreodata tinnd o predica nainte de a fi n
ghitit mai nti un cu crud macar ca era nzestrat de natura cu plamni buni si cu un gl
as puternic; n general se arata extrem de atent n privinta mncarii si bauturii desi
nu exagera prin cumpatare. De fapt avea o dieta a lui proprie ntruct dispretuia d
in inima ceaiul si alte asemenea licori apoase, tinnd n schimb mult mai mult la ba
uturile de malt, la ouale cu sunca, la afumaturi si alte mncaruri picante, care s
e dovedeau foarte potrivite pentru aparatul lui digestiv. De aceea el le socotea
bune si sanatoase pentru toata lumea si le recomanda cu ncredere chiar si celor
mai firavi convalescenti sau bolnavi de stomac, carora n caz ca retetele lui nu l
e aduceau binefacerile fagaduite, le spunea ca asta se datoreste lipsei lor de p
erseverenta. Daca ei se plngeau cumva de rezultatele neplacute la care ajunsesera
, erau asigurati ca toate acestea nu sunt dect nchipuiri.
Am sa spun doar cteva cuvinte despre alte doua persoane pe care le-am pom
enit n treacat, si apoi am sa nchei aceasta lunga scrisoare. E vorba de doamna Wil
son si de fiica ei. Doamna era vaduva unui fermier nstarit, o femeie cu ochelari
de cal, dar mare amatoare de brfa, cu toata vrsta ei naintata, asa ca nu merita sa
vorbesc prea mult despre ea. Avea doi fii Robert care deprinsese toate apucaturu
ile oamenilor de la tara, si Richard, un tnar retras din fire, cu obiceiuri de ca
rturar, care studia clasicii cu ajutorul reverendului, pregatindu-se sa intre la
colegiu pentru a mbratisa apoi cariera preoteasca.
Sora lor, Jane, era o domnisoara cu multe nsusiri frumoase si cu mai mult
a ambitie. Conform propriei ei dorinte, primise o educatie corespunzatoare la un
pension, mai aleasa dect i fusese harazita pna atunci oricarui alt membru al famil
iei. Spoiala si lustrul se lipisera bine de ea si fata nvatase n mare masura manie
rele elegante, scapase cu totul de accentul ei provincial si se putea lauda ca a
re mai multe deprinderi si nsusiri alese dect fiicele preotului. n afara de asta, m
ai era si considerata o frumusete; dar nici o clipa n-a putut sa ma numere si pe
mine printre admiratorii ei. Avea vreo douazeci si sase de ani, era naltuta si
foarte subtirica si avea parul castaniu, dar batnd mai mult ntr-un rosu stralucito
r; tenul ei era remarcabil de frumos si de luminos, iar capsorul cu o barbie mic
uta si delicata era asezat pe un gt foarte lung. Avea buzele subtiri si rosii, oc
hii caprui, limpezi, ageri si patrunzatori. Din nefericire nsa, era o fiinta tota
l lipsita de poezie si de sentiment. Avea sau ar fi putut sa aiba multi petitori
si adoratori pe potriva rangului ei, dar i respingea sau i alunga cu dispret pe t
oti; numai un gentleman adevarat ar fi putut sa fie la naltimea gusturilor ei raf
inate si numai un bogatas ar fi putut sa-i satisfaca ambitiile nemasurate. Un ge
ntleman exista, si n ultima vreme el o nconjurase n mod vizibil cu tot felul de ate
ntii, iar lumea soptea ici si colo ca planurile fetei sunt foarte strns legate de
inima, numele si averea lui. Acest gentleman era domnul Lawrence, fiul boierulu
i a carui familie salasluise la Wildfell Hall, dar care parasise locul cu vreo c
incisprezece ani n urma n favoarea unui conac mai modern si mai confortabil din pa
rohia nvecinata.
Si acum, Halford, mi iau ramas bun de la tine pentru moment. Asta e prima
rata a datoriei mele fata de tine. Daca ti convine o plata de acest fel, te rog
sa-mi spui, si am sa-ti trimit si restul cnd voi avea ragaz; daca nsa preferi sa r
ami creditorul meu dect sa-ti umfli punga cu niste monezi att de greoaie si de nepl
acute la nfatisare.
Atunci iarasi te rog sa mi-o spui si am sa-ti iert lipsa de gust si cu m
ulta bucurie am sa-mi pastrez comoara numai pentru mine.
Al tau, cel dintotdeauna, Gilbert Markham.

CAPITOLUL II.
OBSERV CU BUCURIE NEPRE-tuitul meu prieten, ca norii nemultumirii tale a
u trecut; ma bucur din nou de razele de lumina ale chipului tau si vad ca dorest
i sa merg mai departe cu povestirea mea; asadar, o vei primi fara alte farafastcu
ri.
Cred ca ultima zi pomenita de mine era o anumita duminica de la sfrsitul
lunii octombrie a anului 1827. n martea care a urmat, am pornit cu cinele si pusca
sa vad daca pot vna ceva pe domeniul de la Linden-Car; dar ntruct nu mi-a iesit ni
mic n cale, mi-am ntors arma mpotriva uliilor si corbilor, reprosnd acestor pasari h
raparete ca ma lipsisera de un vnat ca lumea. n acest scop am parasit drumurile ma
i umblate, vaile mpadurite, ogoarele si luncile si am luat-o n sus, pe urcusul abr
upt de la Wildfell, cea mai salbatica si mai semeata culme din mprejurimi. Pe mas
ura ce o urci, gardurile vii se mputineaza si se micsoreaza lasnd n cele din urma l
ocul unor garduri de piatra aspra, unele din ele nverzite de vita sau muschi. Ace
lasi lucru se ntmpla si cu copacii nalti care cedeaza pasul laritelor si brazilor s
cotieni sau tufelor izolate de porumbari. Terenul accidentat si bolovanos, deci
cu totul nepotrivit pentru aratura, era lasat n cea mai mare parte sa slujeasca d
rept pasune oilor si vitelor. Numai ca pamntul era sarac, un strat subtire care a
bia daca acoperea stncile cenusii ce scoteau capul ici-colo de sub movilele ierbo
ase. Pe sub ziduri cresteau afine si tufe de iarba neagra relicve ale unei veget
atii si mai salbatice iar n multe tarcuri si ocoale balariile si rugina uzurpau s
uprematia ierbii, devenita din ce n ce mai rara. Dar toate acestea se aflau n afar
a proprietatii mele.
Aproape de vrful acestui deal, cam la vreo doua mile de Linden-Car, se nal
ta Wildfell Hall, un conac demodat din epoca elisabetana. Era construit din piat
ra cenusie, ntunecata si avea o nfatisare venerabila si pitoreasca, daca era vorba
numai sa-l privesti; nsa fara doar si poate trebuie sa fi fost destul de rece si
sumbru ca locuinta, cu ferestruicile zabrelite sapate n zidurile groase de piatr
a, cu rasuflatorile mncate de vreme si cu asezarea lui mult prea nsingurata si nea
dapostita. Era ocrotit de vitregia vnturilor si ploilor doar de un plc de brazi sc
otieni, si acestia ciuntiti pe jumatate de vijelii si aratnd la fel de sumbri si
de severi ca si conacul n sine. ndaratul acestuia se ntindeau cteva ogoare parasite,
apoi se nalta vrful colinei mbracat n ierburi salbatice de culori ntunecate. n fata l
ui se afla o gradina (nconjurata de ziduri de piatra si cu intrarea printr-o poar
ta de fier cu stlpi de granit cenusiu deasupra carora se naltau niste globuri masi
ve din acelasi material asemanatoare celor ce mpodobeau acoperisul si frontoanele
casei). Odinioara gradina fusese mpodobita cu plante si flori rezistente care pu
teau sa ndure clima neprielnica si sa creasca pe un pamnt att de neprietenos, precu
m si cu copaci si arbusti care se aratau ct mai supusi foarfecelor chinuitoare al
e gradinarului, capatnd formele pe care dorea el sa le dea. Acum nsa, fiind lasata
attia ani n paragina, ntelenita si nengrijita, prada balariilor, gerurilor si vnturi
lor, ploii si secetei, gradina avea o nfatisare cu totul iesita din comun. Perdel
ele verzi de lemn cinesc care se ntindeau pe ambele laturi ale aleii principale se
ofilisera n cea mai mare parte, iar restul crescusera de-a valma si cum dadea Du
mnezeu. Vechea lebada din lemn de soc asezata lnga razuitoarea de la intrare si pi
erduse gtul si jumatate din trup; tufele crenelate de laur din mijlocul gradinii,
razboinicul urias care strajuia o parte a intrarii si leul care o pazea de ceal
alta parte, ajunsesera la forme att de fantastice nct nu mai semanau cu nici o fiin
ta si cu nici un lucru de pe pamnt, din cer sau din apele subpamntene. Dar pentru
imaginatia mea tinereasca ele capatasera cu toatele chipuri necurate care se pot
riveau pe deplin cu ostile de strigoi si cu legendele ntunecate spuse de batrna no
astra doica despre aceasta locuinta bntuita de stafii si despre oamenii care stat
usera n ea si o parasisera.
Cnd am ajuns n preajma conacului izbutisem sa ucid un uliu si doi corbi, a
sa ca renuntnd la alte victorii vnatoresti am mers mai departe cu pas domol, cu in
tentia de a ma mai uita la vechea cladire pentru a vedea ce schimbari i-a adus n
oua ei locatara. Nu voiam sa ma duc chiar prin fata pentru a ma holba prin desch
izatura portii. M-am oprit lnga zidul gradinii, am privit si n-am vazut nici o sc
himbare dect la una din aripi unde ferestrele sparte si acoperisul stricat fusese
ra reparate si de unde o trmba subtire de fum iesea ncolacindu-se din manunchiul d
e hornuri.
n timp ce stateam astfel, rezemndu-ma n pusca si cu ochii naltati spre front
oanele ntunecate, cazut ntr-o visare tihnita si plasmuind n minte o tesatura de nchi
puiri nastrusnice n care se amestecau deopotriva amintirile de demult si frumuset
ea tinerei sihastre aflatoare acum ndaratul acestor ziduri am auzit un fosnet si
niste zgomote usoare nauntrul gradinii. ntorcnd capul n directia de unde veneau aces
te sunete am dat cu ochii de o mnuta ridicata deasupra zidului. Era agatata de cr
easta lui; si apoi s-a mai naltat nca o mnuta, ca sa se apuce mai bine, dupa care s
-a ivit o frunte alba, ncununata de crlionti aproape blonzi, doi ochi albastri, ca
marea si un nasuc mititel de culoarea fildesului.
Ochii albastri nu ma bagara n seama, dar ncepura sa scnteieze de bucurie la
vederea lui Sancho, frumosul meu setter baltat care alerga de colo pna colo amus
ind pamntul. Copilasul si nalta fata peste zid si striga cu glas tare cinele. Bunul
animal se opri, ridica ochii si dadu din coada dar nu-i facu si alte avansuri. C
opilasul (un baietel care parea sa aiba vreo cinci ani) se catara sus pe zid si
continua sa strige. Constatnd nsa ca nu are nici un succes, lua pare-se hotarrea, c
a si Mahomed, de a se duce el la munte, de vreme ce muntele nu voia sa vina la e
l, si ncerca sa sara dincoace. nsa un batrn cires paduret de lnga el si ntinse peste z
id unul din bratele uscate si noduroase si-l apuca de hainuta. Straduindu-se sa
se elibereze, baietelul si pierdu echilibrul si cazu dar nu pna la pamnt; creanga c
opacului l tinea suspendat n aer. Avu loc o lupta mocnita, apoi izbucni un strigat
patrunzator; numai ca, n mai putin de o clipa, mi lasasem pusca pe iarba si izbut
isem sa-l prind n brate pe micut.
L-am sters la ochi cu haina, i-am spus sa nu se sperie, ca n-are nimic s
i l-am chemat pe Sancho sa-i mai aline necazul. Baietelul tocmai ntindea mnuta ca
sa mngie cinele pe gt si ncepea sa zmbeasca printre lacrimi cnd am auzit n spatele meu
crtitul portii de fier, un fosnet de vesminte femeiesti si iat-o pe doamna Graham,
repezindu-se catre mine fara nimic la gt si cu pletele negre fluturndu-i n vnt.
Da-mi te rog, copilasul! Zise ea cu glas aproape soptit, dar pe un ton d
e o vehementa surprinzatoare.
Apucndu-l pe baietel l smulse din bratele mele, de parca atingerea mea i-a
r fi putut aduce cine stie ce molipsire cumplita. Apoi ramase dreapta n fata mea
tinnd strns copilul de brat si de umar. Ma fixa cu ochii ei mari, negri si luminos
i; era palida, si pierduse rasuflarea si tremura agitata.
Doamna, dar nu-i faceam nici un rau copilului, i-am zis eu, nestiind pre
a bine daca sa ma arat uimit sau mai degraba suparat. Tocmai cazuse de pe zidul
de colo si eu am avut norocul sa-l pot prinde n brate cnd atrna cu capul n jos, pe c
reanga copacului, si astfel am putut sa mpiedic cine stie ce nenorocire.
Va rog sa ma iertati, domnule, se blbi ea.
Se linisti deodata pare-se ca lumina ratiunii risipi norii oare-i nvaluia
u mintea si mpurpurndu-se usor la fata mi spuse:
Nu v-am cunoscut Si am crezut
Se apleca pentru a-si saruta copilul si-l strnse cu multa dragoste n brate
.
Probabil v-ati temut ca am de gnd sa va rapesc baiatul.
Ea l mngie pe crestet, rznd putin jenata, si apoi raspunse:
Nu stiam ca a ncercat sa se catere pe zid. Pe urma adauga destul de brusc
: Banuiesc ca am placerea sa ma adresez domnului Markham, nu?
I-am facut o plecaciune politicoasa, dar am avut ndrazneala s-o ntreb de u
nde stia cine sunt.
Sora dumneavoastra a trecut acum cteva zile pe aici mpreuna cu doamna Mark
ham.
Si exista o asemanare att de puternica ntre noi? Am ntrebat-o oarecum surpr
ins si nu chiar att de magulit cum ar fi trebuit sa fiu de aceasta idee.
Mi se pare ca semanati la ochi si la ten, raspunse ea scrutndu-mi fata cu
oarecare ndoiala. Si daca nu ma nsel, cred ca v-am vazut duminica la biserica.
Am zmbit.
Fie n zmbetul acela, fie n amintirile pe care i le-a strnit, trebuie sa fi f
ost ceva deosebit de neplacut pentru ea, ntruct dintr-o data si-a reluat nfatisarea
semeata care te ngheta si care ma tulburase att de tare, atunci, la biserica, zam
islind gnduri imorale n mintea mea un aer de dispret antipatic adoptat att de usor,
fara cea mai mica deformare a vreunei trasaturi, nct, asta parea sa fie expresia
fireasca a fetei ei, lucru care ma supara cu att mai tare cu ct nu puteam crede sa
fie o simpla afectare.
La revedere, domnule Markham.
Si fara vreo alta vorba sau privire s-a retras mpreuna cu copilul n gradin
a; iar eu m-am ntors acasa, suparat si nemultumit nu prea stiu sa-ti spun de ce,
asa ca nici n-am sa ncerc s-o fac.
Am zabovit doar ct sa-mi pun la o parte pusca si cornul cu pulbere si sa
dau cteva porunci necesare unuia dintre argati, dupa care mi-am facut din nou apa
ritia la casa parohiala ca datorita tovarasiei si conversatiei Elizei Millward s
a ma linistesc si sa-mi mngi spiritul tulburat.
Am gasit-o, ca de obicei, ocupata cu nu stiu ce broderie fina (mania lin
urilor de Berlin nu ncepuse nca) n timp ce sora ei, asezata n coltul dinspre camin,
cu pisica pe genunchi, crpea un vraf de ciorapi.
Mary, Mary! Pune-i repede deoparte! Se grabi Eliza sa-i spuna tocmai cnd
intram eu n odaie.
Nici n ruptul capului! Suna raspunsul flegmatic al lui Mary, iar aparitia
mea ntrerupse discutia.
Vai, ce ghinion ai, domnule Markham! Glasui sora mai mica aruncndu-mi una
din ocheadele ei viclene. Tata tocmai a plecat prin parohie si e greu de crezut
sa se ntoarca mai putin de un ceas.
Nu-i nimic, o sa-mi convina de minune sa petrec vreo cteva minute cu fiic
ele lui, daca ele mi-o vor ngadui, i-am raspuns eu tragndu-mi un scaun lnga foc si
asezndu-ma acolo fara sa mai astept sa fiu poftit.
Ma rog, daca ai sa fii foarte cuminte si amuzant, n-o sa avem nimic mpotr
iva.
V-as ruga sa-mi acordati permisiunea fara nici un fel de conditii, fiind
ca n-am venit aici ca sa aduc bucurie, ci ca s-o primesc, i-am raspuns.
Totusi, m-am gndit ca ar fi mai mult dect ntelept sa fac si eu un mic efort
pentru ca societatea mea sa fie agreabila; s-ar zice ca micile mele stradanii a
u fost destul de izbutite, pentru ca niciodata n-am vazut-o pe domnisoara Eliza
mai bine dispusa. ntr-adevar, se parea ca amndoi suntem ncntati unul de celalalt si
reusim sa ntretinem o conversatie voioasa si nsufletita, desi destul de superficia
la. Era aproape un tete--tete, ntruct domnitoara Millward cea mare aproape ca n-a d
eschis gura dect din cnd n cnd pentru a corecta vreo afirmatie nesabuita sau vreo ex
presie exagerata a surorii ei si o data pentru a o ruga sa-i ridice ghemul de at
a care se rostogolise sub masa. Dar binenteles ca lucrul acesta l-am facut eu, as
a cum cerea datoria.
Multumesc, domnule Markham, mi-a spus ea cnd i l-am nmnat. Mi l-as fi ridic
at si singura, dar n-am vrut sa deranjez pisica.
Mary, draga mea, asta n-o sa te scuze n ochii domnului Markham, i-a repli
cat Eliza. Dupa cte cred, el uraste din inima pisicile precum si fetele batrne asa
cum fac toti ceilalti gentlemani. Oare ma nsel, domnule Markham?
Mi se pare firesc din partea sexului nostru neprietenos sa antipatizeze
pisicile, tocmai pentru ca dumneavoastra femeile, le coplesiti cu attea mngieri, i-
am raspuns.
Vai, Domnul sa le aiba n paza, dragalasele de ele! Striga Eliza ntr-un acc
es brusc de entuziasm, ntorcndu-se catre sora ei si revarsnd un potop de mngieri asup
ra animalului ei favorit.
Ah, potoleste-te, Eliza! i spuse domnisoara Millward cea mare pe un ton d
estul de aspru si mpingnd-o enervata ntr-o parte.
Venise timpul sa plec; orict de tare m-as fi grabit, tot aveam sa ntrzii la
ceai, si mama era cu adevarat model de ordine si de punctualitate.
Se vedea bine ca frumoasa mea prietena nu se bucura deloc ca trebuie sa-
si ia ramas bun de la mine. La despartire i-am strns cu tandrete mnuta, iar ea m-a
rasplatit cu unul din cele mai dulci zmbete si cu cea mai fermecatoare privire d
e care era n stare. M-am ntors acasa foarte fericit, cu inima plina de satisfactie
pentru propria mea persoana si arhiplina de dragoste pentru Eliza.
CAPITOLUL III.
DOUA ZILE MAI TRZIU, DOAMNA Graham veni n vizita la Linden-Car, contrar as
teptarilor Rosei, care era de parere ca misterioasa locatara de la Wildfell Hall
va nesocoti regulile obisnuite ale vietii civilizate. Parerea ei fusese sprijin
ita de doamnele din familia Wilson suparate ca doamna Graham nu le ntorsese vizit
a nici lor si nici familiei Millward. Acum nsa pricina acestei scapari capata o e
xplicatie, care totusi n-o satisfacu pe Rose. Doamna Graham si adusese cu ea copi
lasul si cnd maica-mea si exprima surprnderea ca baietelul poate merge pe jos att de
mult, ea raspunse:
ntr-adevar e un drum destul de lung pentru el, dar n-aveam cum face altfe
l: trebuia ori sa-l iau cu mine, ori sa renunt la aceasta vizita, pentru ca nu-l
las niciodata singur. Si cred, doamna Markham, ca va trebui sa va rog din sufle
t sa prezentati scuzele mele familiei Millward si doamnei Wilson, cnd le veti ved
ea, ntruct ma tem ca nu-mi pot permite placerea de a le face o vizita pna cnd micutu
l meu Arthur nu va fi n stare sa ma nsoteasca.
Bine, dar aveti o servitoare; nu l-ati putea lasa n grija ei? ntreba Rose.
Ea are destule treburi de facut, si pe urma e prea batrna ca sa alerge du
pa un copil, iar el la rndul lui e prea zglobiu ca sa se tina de fustele unei fem
ei n vrsta.
Bine, dar pentru a veni la biserica l-ati lasat totusi acasa.
Da, o data; dar nu l-as fi lasat nici n ruptul capului pentru vreun alt s
cop; si cred ca n viitor va trebui ori sa fac n asa fel nct sa-l iau cu mine, ori sa
ramn acasa.
Dar ce, e chiar asa de neastmparat? ntreba maica-mea profund uimita.
Nu, raspunse doamna zmbind trist si mngind parul buclat al baietelului asez
at pe un taburet la picioarele ei, dar el e singura mea comoara, iar eu sunt sin
gurul lui prieten, asa ca nu ne place sa ne despartim.
Bine, draga mea, dar asta mi se pare o dragoste exagerata, zise maica-me
a, deprinsa a spune ntotdeauna lucrurilor pe nume. Ar trebui sa ncerci sa curmi ac
easta iubire nesabuita pentru a-ti salva fiul de la pieire si pentru a te salva
pe dumneata de ridicol.
Pieire, doamna Markham?!
Da, nseamna ca-l rasfeti mult prea tare. Chiar si la vrsta lui si nca n-ar
trebui ca baietelul sa fie vesnic legat de fustele maica-si; ba chiar ar trebui
sa-l deprinzi sa-i fie rusine de asta.
Doamna Markham, va rog din suflet sa nu mai spuneti asemenea lucruri, sa
u cel putin nu n prezenta lui. Nadajduiesc din adncul inimii ca fiul meu nu se va
rusina niciodata sa-si iubeasca mama! Replica doamna Graham cu o vehementa si o
gravitate care ne facura pe toti cei de fata sa tresarim uimiti.
Maica-mea ncerca s-o mai linisteasca si sa mai dreaga lucrurile printr-o
explicatie; dar doamna Graham dadu sa se nteleaga ca dupa parerea ei se spusesera
destule n aceasta privinta, asa ca schimba brusc subiectul.
Exact cum banuiam, mi-am zis n sinea mea. Doamna nu are o fire dintre cele
mai blnde, n ciuda chipului ei dulce si palid si a fruntii semete ce pare sa poar
te deopotriva pecetea meditatiei si a suferintei.
n tot acest rastimp ramasesem asezat la o masa din partea cealalta a came
rei, lasnd impresia ca sunt cufundat n cercetarea unei colectii din Revista Fermie
rului pe care ntmplator o citeam n momentul cnd sosise doamna Graham n vizita; nevoin
d sa ma arat prea politicos, la intrarea ei i-am facut doar o plecaciune si apoi
mi-am reluat ndeletnicirea.
ntr-un trziu nsa mi-am dat seama ca se apropie de mine cineva, cu pasi usor
i, nceti si sovaitori. Era micutul Arthur, atras n mod irezistibil de Sancho, care
dormea la picioarele mele. Ridicnd capul l-am vazut oprit la vreo doi metri depa
rtare, privind melancolic la cine, cu ochisorii sai de un albastru fermecator de
limpede; ramasese tintuit locului nu att din pricina fricii fata de animal, ct din
pricina sfioseniei care-l mpiedica sa se apropie de stapnul acestuia. Dar o mica n
curajare i nfrnse sovaiala si-l facu sa nainteze. Desi sfios din fire, copilul nu er
a deloc salbatic. Peste o clipa, ngenunchie pe covor, si-si ncolaci bratele n jurul
gtului lui Sancho. Nu mult dupa aceea micutul mi se aseza pe genunchi si ncepu sa
priveasca plin de interes la diferitele poze de cai, vite, porci si ferme-model
cuprinse n revistele din fata mea. Din cnd n cnd i aruncam cte o privire maica-si ca
sa vad n ce masura se bucura de aceasta proaspata intimitate; si, din expresia ne
linistita a ochilor ei, mi-am dat seama ca pentru un motiv sau altul era ngrijora
ta ca baietelul se afla acolo.
Arthur, vino ncoace, i-a zis ea n cele din urma. l deranjezi pe domnul Mark
ham care vrea sa citeasca.
Ctusi de putin, doamna Graham; va rog lasati-l la mine. Ma distrez si eu
la fel de bine ea si el, am rugat-o eu.
Si totusi, pe muteste, prin semne si priviri, ea l chema la dnsa.
Nu, mamico, zise copilul. Lasa-ma sa ma uit nti la pozele astea si dupa ac
eea am sa vin si am sa-ti povestesc tot ce-am vazut.
Luni e sarbatoare, ziua focurilor de artificii2, asa ca o sa dam o mica
petrecere, zise maica-mea. Si sper, doamna Graham, ca nu vei refuza sa faci part
e dintre invitati. Stii, poti sa-ti aduci si baietelul sper ca vom gasi mijloace
le de a-l distra si pe el. Si atunci, fara doar si poate, vei avea ocazia sa le
prezinti personal scuze familiilor Millward si Wilson, pentru ca nu ma ndoiesc ca
vor veni aici cu totii.
Multumesc foarte mult, dar eu nu merg niciodata la petreceri.
Vai de mine, dar o sa fie pur si simplu o ntrunire de familie n-o sa stam
trziu si n-o sa fim dect noi si familiile Millward si Wilson pe cei mai multi din
tre ei i cunosti iar domnul Lawrence, e proprietarul dumitale, cu care cred ca ar
trebui sa faci cunostinta.
l cunosc ntr-o oarecare masura dar va rog din suflet sa ma scuzati de data
asta. Stiti, acum serile sunt cam umede, se ntuneca devreme si ma tem ca Arthur
e prea firav ca sa risc sa-l expun fara teama de a i se ntmpla ceva. Va trebui sa
amnam placerea de a ne bucura de ospitalitatea dumneavoastra pna cnd zilele vor fi
iarasi mai lungi si serile mai calduroase.
n momentul acela, la un semn discret din partea maica-mi, Rose scoase o c
arafa cu vin, pahare si chec din bufet si din servanta de stejar, tratndu-i cum s
e cuvine pe musafiri. Amndoi mncara chec, dar refuzara cu ncapatnare vinul, n ciuda nc
ercarilor amabile ale gazdei lor de a-i sili sa guste din el. n special Arthur se
ferea de licoarea rubinie de parca ar fi fost nspaimntat si dezgustat si era ct pe
-aci sa izbucneasca n plns cnd fu ndemnat sa bea.
Nu-i nimic, Arthur, zise mama lui. Doamna Markham socoate ca ti-ar face
bine, pentru ca esti obosit dupa drum, dar n-o sa te sileasca sa bei! Parerea me
a este ca nici n-ai nevoie de vin! Doamna Graham adauga: Nu poate suferi nici ma
car sa vada vinul si mirosul lui aproape ca-i face rau. Ma deprinsesem sa-l sile
sc sa nghita o gura de vin sau de rachiu slab cu apa n chip de doctorie cnd era bol
nav, si de fapt mi-am dat toata osteneala ca sa-l fac sa le urasca.
Toata lumea rse. Afara de tnara vaduva si de fiul ei.
Vai, doamna Graham, zise maica-mea stergndu-si ochii albastri de lacrimil
e ce o napadisera din cauza rsului, vai de mine, dar ma uimesti pur si simplu! Za
u ca te credeam mai nteleapta. Bietul copilas o sa fie un molatic mai cumplit dect
pinea muiata n lapte! Gndeste-te numai ce barbat o sa iasa din el daca starui sa-l
cresti n
Ba mie mi se pare un plan excelent, o ntrerupse doamna Graham cu o serioz
itate netulburata. Prin acest mijloc pot sa-l salvez cel putin de o patima njosit
oare. As da nu stiu ce sa pot sa-l feresc pe baiat si de primejdiile tuturor cel
orlalte.
Dar prin asemenea mijloace m-am amestecat eu n discutie n-o sa ajungeti n
iciodata sa-l faceti virtuos. La urma urmei, ce nseamna virtutea, doamna Graham?
E oare faptul ca te arati capabil si doritor sa te mpotrivesti ispitei sau faptul
ca n-ai nici un fel de ispita careia sa i te mpotrivesti? Cine e un barbat puter
nic? Cel care nfrnge mari piedici si savrseste lucruri de mirare chiar daca pentru
asta trebuie sa asude din greu si e istovit dupa aceea? Sau cel care sade toata
ziua pe scaun fara a ndeplini alta munca mai obositoare dect aceea de a atta focul
cu vatraiul si a duce mncarea la gura? Daca vreti ca fiul dumneavoastra sa treaca
prin lume cu cinste, nu trebuie sa ncercati sa-i curatati calea de bolovani, ci
mai degraba sa-l nvatati sa paseasca fara sovaire peste ei nu trebuie sa staruiti
sa-l duceti dumneavoastra de mna ci mai degraba sa-l lasati sa nvete sa mearga si
ngur.
Am sa-l duc de mna, domnule Markham, pna cnd va avea puterea sa mearga sing
ur; si am sa-i curat din cale toti bolovanii pe care-i voi putea da la o parte,
am sa-l nvat sa-i ocoleasca pe ceilalti sau sa paseasca fara sovaire peste ei, as
a cum spuneti dumneavoastra. Si asta fiindca dupa ce voi fi luptat din toate put
erile ca sa-i netezesc calea, nca i va ramne destul de facut pentru a-si dovedi toa
ta ndemnarea, seriozitatea si prudenta. E foarte frumos si usor sa vorbesti despre
nobila mpotrivire si despre ncercarile la care e supusa virtutea; dar la cincizec
i, sau cinci sute de barbati care au cedat ispitei, aratati-mi macar unul care a
avut taria sa-i reziste. Si de ce sa pornesc eu de la ideea ca fiul meu va fi o
fiinta aleasa, unul dintr-o mie? De ce sa nu ma pregatesc mai degraba pentru vi
itorul cel mai ntunecat, si sa nu ma tem ca va semana cu Cu restul omeniri, daca n
u-mi iau toate masurile de paza pentru a mpiedica un atare lucru?
Vad ca sunteti foarte amabila cu noi toti, am remarcat eu.
Nu stiu nimic despre dumneavoastra vorbesc despre cei pe care-i cunosc c
u adevarat si cnd vad ntreaga omenire (cu foarte putine si rare exceptii) mpleticin
du-se si bjbind pe poteca vietii, caznd n toate capcanele si rupndu-si picioarele la
orice piedica ivita n cale, de ce sa nu folosesc toate mijloacele pe care le pose
d pentru a-l face sa strabata un drum lin, neted si ferit de primejdii.
Da, dar mijlocul cel mai sigur va fi sa va straduiti sa-l ntariti pe el mp
otriva ispitelor, si nu sa le ndepartati pe acestea din calea lui.
Voi face si una si alta, domnule Markham. Numai Dumnezeu stie cte ispite
se vor ivi, care sa se napusteasca asupra lui att dinauntru ct si din afara dupa c
e voi fi facut tot ce-mi sta n putinta pentru ca viciul sa-i apara ct mai putin at
ragator, cu att mai mult cu ct din fire pare sa nu-l sufere. De fapt eu nsami de pr
ea putine ori m-am simtit mboldita catre ceea ce lumea numeste viciu, si totusi i
spita m-a ncercat. Si multe patimiri, de alta natura, mi-au fost harazite, fapte
care, n multe mprejurari mi-au cerut mai multa bagare de seama si tarie pentru a l
e tine piept, dect am putut eu sa gasesc n firea mea cnd a fost sa le stau mpotriva.
Si sunt convinsa ca acest lucru l vor recunoaste majoritatea celorlalti oameni c
are sunt deprinsi sa cugete si doritori sa lupte mpotriva stricaciunii din firea
lor.
Da, zise maica-mea, nentelegnd dect pe jumatate ncotro bate doamna Graham; d
ar nu cred ca e bine sa judeci un baiat dupa calapodul dumitale; si pe urma, dra
ga mea doamna Graham, da-mi voie, te rog, sa te previn din timp mpotriva greselii
as putea zice mpotriva greselii fatale de a lua n ntregime asupra dumitale educati
a copilului. Pentru ca esti priceputa n unele privinte si bine informata, ti nchipu
i probabil ca poti face fata pe deplin acestei sarcini; dar de fapt lucrurile su
nt departe de a sta astfel; si daca starui n-aceasta ncercare, te rog sa ma crezi
ca te vei cai amarnic dupa ce vei fi stricat totul.
Banuiesc deci ca ar trebui sa-l trimit la scoala ca sa nvete sa dispretui
asca autoritatea si iubirea mamei lui, nu? Zise doamna cu un zmbet putin amar.
A, nu! Daca vrei ca un baiat sa-si dispretuiasca mama, atunci tine-l aca
sa si iroseste-ti viata alintndu-l tot timpul si fiind roaba hachitelor si trasna
ilor lui.
Sunt ntrutotul de acord cu dumneavoastra, doamna Markham; nsa nimic nu poa
te fi mai strain principiilor si obiceiurilor mele dect o asemenea slabiciune vin
ovata.
Bine, nsa vrei sa-l tratezi ca pe o fetita si sa-i strici caracterul, facn
du-l moale ca o domnisoara rzgiata zau ca asa se va ntmpla, doamna Graham, indiferen
t ce crezi dumneata acum. Dar lasa ca am sa-l pun eu pe reverendul Millward sa-t
i vorbeasca putin n privinta asta; el o sa-ti deschida ochii asupra urmarilor ce
te asteapta; o sa-ti spuna cum si n ce fel trebuie sa te porti, si cte si mai cte;
si n-am nici cea mai mica ndoiala ca n cteva minute va fi n stare sa te convinga.
N-are rost sa-l necajiti pe preot, zise doamna Graham aruncndu-mi o privi
re (probabil ca eu zmbeam la gndul ncrederii netarmurite a mamei n acest vrednic gen
tleman). Domnul Markham aici de fata socoate ca puterea lui de convingere este c
el putin la fel de mare ca a domnului Millward. Ei bine, domnule Markham, dumnea
ta care sustii ca un baiat nu trebuie sa fie ocrotit de rele ci trimis sa se raz
boiasca singur si neajutorat cu ele, ca nu trebuie nvatat sa ocoleasca niciuna di
n capcanele vietii, ci sa dea buzna voiniceste n ele sau peste ele, dupa cum va v
oi ntmplarea sa caute primejdia mai degraba dect s-o ocoleasca si sa-si hraneasca v
irtutea cu ispite ei bine, oare dumneata
Va rog sa ma iertati, doamna Graham, dar am impresia ca ati luat-o cam p
rea repede. Eu n-am spus deocamdata ca un baiat ar trebui nvatat sa se napusteasc
a n capcanele vietii si nici macar ca ar trebui sa caute anume ispitele doar pent
ru a-si pune la ncercare virtutea, nvingndu-le. Am spus doar ca e mai bine sa va nar
mati si sa va ntariti eroul dect sa-l dezarmati si sa-l slabiti pe dusman pentru c
a daca ar fi sa cultivati puieti de stejar ntr-o sera, nconjurndu-i cu toata grija
si bagarea de seama zi si noapte si ocrotindu-i pna si de cea mai slaba suflare d
e vnt, ar fi greu sa va asteptati sa devina vreodata copaci zdraveni ca aceia car
e nu crescut pe coasta muntelui, prada tuturor stihiilor dezlantuite si fara cea
mai mica aparare de furia furtunii.
Fie cum zici dumneata; dar oare ai folosi acelasi fel de a gndi si daca a
r fi vorba de o fata?
Binenteles ca nu.
Nu, ai avea grija sa fie crescuta cu multa blndete si gingasie, ca o plan
ta de sera, ai nvata-o sa depinda de altii si sa se agate de ei pentru ndrumari si
sprijin, si ai pazi-o ct mai mult cu putinta n asa fel nct nici macar sa nu auda ca
exista rau pe lume. Dar vrei sa fii att de bun si sa-mi spui si mie de ce faci a
ceasta deosebire? O fi oare pentru ca o crezi lipsita de virtute?
Doamne fereste!
Bine, dar dumneata afirmi ca virtutea nu nfloreste dect udata cu fierea ad
emenitoare a ispitei; si esti de parere ca o femeie trebuie expusa ct mai putin i
spitei si ferita ct mai mult de cunoasterea pacatelor sau a oricarui alt lucru le
gat de ea. Asta nseamna ca o socoti fie att de stricata din fire, fie att de slaba
de minte nct nu e n stare sa se mpotriveasca ispitei; si chiar daca ea ar fi curata
si nevinovata, atta vreme ct e tinuta n fru si n nestiinta, totusi, fiind lipsita de
adevarata virtute, a o nvata ce nseamna sa pacatuiesti, nseamna a o preface dintr-o
data ntr-o pacatoasa. Si ai aerul sa spui cu ct mai ntinse vor fi cunostintele ei,
cu att mai mari vor fi libertatile pe care si le va lua, cu att mai profunda va f
i decaderea ei. Pe cnd sexul dumneavoastra, mult mai nobil nu-i asa?
Are o nclinare fireasca spre bine si e aparat de o putere mai mare de mpot
rivire la rau care, cu ct este pusa mai mult la ncercare prin diverse experiente s
i primejdii, cu att sporeste mai mult
Domnul mi-e martor ca nu asa gndesc! Am ntrerupt-o eu n cele din urma.
Ei bine, atunci nseamna ca dupa parerea dumitale amndoi sunt slabi si nclin
ati sa calce strmb, dar pe cnd cea mai mica greseala, pna si cea mai nensemnata pngar
ire o va distruge pe fata, caracterul baiatului va fi ntarit si nfrumusetat creste
rea lui fiind ntregita asa cum se cuvine printr-o slaba cunoastere a lucrurilor i
nterzise. Pentru el o asemenea experienta (ca sa folosesc o metafora banala) va
fi ca furtuna pentru stejar, care desi s-ar putea sa-i mprastie frunzele si sa-i
rupa ramurelele fragede, va sluji doar sa-i nfiga mai adnc radacinile si sa ntareas
ca si sa strnga mai puternic fibrele copacului. Dumneata ai vrea ca noi sa ne ncur
ajam fiii sa ncerce toate lucrurile pe propria lor piele, pe cnd fiicele noastre n
-ar trebui nici macar sa nvete din experienta altora. Mie, n schimb, mi-ar parea m
ai bine ca att fii ct si fiicele noastre sa cstige din cele patite de altii si de p
e urma nvatamintelor unei ntelepciuni mai nalte, pentru ca sa stie dinainte sa resp
inga raul si sa aleaga binele si sa nu aiba nevoie de nici un fel dovezi adevara
te pentru a simti pe pielea lor neajunsurile pacatului. Eu n-as trimite n lumea l
arga o biata fata nenarmata mpotriva dusmanilor ei si necunoscatoare a capcanelor
ce i se pot ivi n cale la tot pasul. Si nici n-as supraveghea-o si n-as pazi-o n a
sa de mare masura nct, lipsita de demnitate proprie si de stiinta de a se bizui pe
ea nsasi, sa ajunga pna acolo, nct sa-si piarda puterea sau vointa de a se supraveg
hea si de a se feri singura. Iar n ceea ce-l priveste pe fiul meu daca as socoti
ca, ajuns baiat mare, ar deveni ceea ce numiti dumneavoastra un om trecut prin c
iur si prin drmon un barbat care a cunoscut viata si care se faleste cu experienta
lui, chiar daca ar profita de ca pna ntr-atta nct n cele din urma sa se linisteasca, s
a devina un om asezat, un membru folositor si respectat al societatii as prefera
sa moara chiar mine. As fi de o mie de ori mai bucuroasa daca s-ar ntmpla asa! Rep
eta ea pe tonul cel mai serios, strngndu-si la piept odorul si sarutndu-l patimas p
e frunte.
Baiatul si parasise noul tovaras si se afla de o vreme lnga genunchii mame
i lui, cu ochii ridicati spre fata ei si-i asculta cu o uimire muta discursul de
nenteles pentru el.
Ei, ma rog, ma rog, cred ca asa se cuvine ca dumneavoastra, doamnele, sa
aveti totdeauna ultimul cuvnt! Am replicat eu, observnd-o ca se ridica si ca se p
regateste sa-si ia ramas bun de la maica-mea.
Dumneata esti liber sa rostesti orict de multe cuvinte numai ca eu nu mai
pot ramne sa le ascult.
Ba nu, asa se ntmpla de obicei: dumneavoastra ascultati argumentele numai
att ct va vine la socoteala, iar restul cuvintelor n-au dect sa se iroseasca n vnt.
Daca dumneata tii asa de mult sa mai vorbim despre acest subiect, raspun
se doamna Graham dnd mna cu Rose, va trebui sa-ti aduci sora la mine ntr-o zi frumo
asa si atunci am sa ascult cu orict de multa rabdare vei dori dumneata tot ceea c
e vei avea chef sa spui. Prefer sa-mi tii dumneata o predica mai degraba dect pre
otul, pentru ca n felul asta as avea mai putine remuscari spunndu-ti la sfrsit ca-m
i pastrez propria parere exact asa cum am avut-o din capul locului lucru ce sunt
convinsa ca s-ar ntmpla indiferent care dintre dumneavoastra doi mi-ar mpartasi cu
marinimie logica lui.
Da, binenteles, i-am raspuns eu hotart sa ma arat la fel de dezagreabil ca
si ea. Pentru ca atunci cnd o doamna consimte sa asculte o argumentatie care mer
ge mpotriva propriilor ei opinii, e ntotdeauna hotarta din capul locului sa i se mpo
triveasca sa asculte numai cu urechile trupului, tinndu-le pe cele ale mintii ast
upate cu multa hotarre mpotriva celor mai puternice rationamente.
La revedere, domnule Markham, zise frumoasa mea adversara cu un zmbet com
patimitor.
Necatadicsind sa-mi mai raspunda n vreun fel, se nclina usor, dar tocmai cn
d dadea sa se retraga, fiul ei cu o ndrazneala copilareasca o opri locului exclamn
d:
Mamico, dar n-ai dat mna cu domnul Markham!
Ea se ntoarse rznd si-mi ntinse mna. I-am strns-o mai mult cu pica dect cu amab
ilitate, suparat de faptul ca ma nedreptatise n permanenta, nca de cnd mijisera zor
ile cunostintei noastre. Era evident ca fara a sti nimic despre adevaratele mele
principii si trasaturi de caracter avea o prejudecata mpotriva mea si parea nclin
ata sa-mi arate ca, pna si n privintele cele mai nensemnate, parerile ei despre min
e erau mult mai prejos dect opinia pe care o aveam eu despre propria mea persoana
. Sigur ca eram cam tfnos din fire, caci altfel probabil ca nu m-as fi simtit att
de profund atins. Pe lnga asta poate ca fusesem si rasfatat ntr-o oarecare masura
de mama si de sora mea si de alte cteva doamne pe care le cunosteam. Si totusi, n
u-s ctusi de putin un martafoi nfumurat de lucrul asta sunt absolut convins, indif
erent daca si tu gndesti sau nu la fel.
CAPITOLUL IV.
PETRECEREA NOASTRA DIN 5 noiembrie s-a desfasurat cum nu se poate mai bi
ne, n ciuda refuzului doamnei Graham de a o onora cu prezenta ei. De fapt, e prob
abil ca daca ar fi fost ea de fata, ntre noi ar fi domnit mai putina cordialitate
, libertate si veselie dect au existat fara ea.
Mama a fost ca de obicei voioasa si vorbareata, activa si bine intention
ata, singura ei greseala fiind ca se dadea peste cap ntr-un chip prea vizibil pen
tru a-i face fericiti pe oaspeti, drept care i-a silit pe vreo ctiva dintre ei la
eforturi cu totul neplacute firii lor obligndu-i sa mannce sau sa bea sau sa se a
seze lnga focul din camin sau sa vorbeasca cnd ei preferau sa taca. Dar n orice caz
, cu totii au ndurat cu bine aceste ncercari, ntruct se aflau ntr-o dispozitie sarbat
oreasca.
Preotul Millward a fost de-a dreptul impresionat cu vorbele lui ca din c
arte si rostite apasat, cu glumele-i cu tlc, cu anecdotele pompoase si discursuri
le de adevarat oracol, mpartasite cu marinimie, spre naltarea sufleteasca a ntregii
societati n general si n special pentru cea a admirativei doamne Markham, a polit
icosului domn Lawrence, a serioasei Mary Millward, a linistitului Richard Wilson
si a prozaicului Robert acestia fiind cei mai atenti ascultatori ai lui.
Doamna Wilson a stralucit mai mult ca oricnd, cu comorile ei de noutati p
roaspete si de brfeli vechi, nsirate laolalta cu ntrebari si observatii banale si c
u sentinte adeseori repetate, rostite pare-se doar cu scopul de a refuza inepuiz
abilelor ei organe ale vorbirii pna si cea mai scurta clipa de odihna. si adusese
cu ea si lucrul de mna si ti lasa impresia ca limba ei facuse o prinsoare cu deget
ele ncercnd sa le ntreaca prin miscarea sa iute si fara contenire.
Fiica ei Jane a fost, binenteles, ct a putut sa fie de gratioasa si de ele
ganta, de spirituala si de seducatoare ntruct trebuia sa straluceasca mai tare dect
toate aceste doamne si sa-i farmece pe toti gentlemanii ca sa nu mai vorbim de
faptul ca era de fata si domnul Lawrence pe care trebuia n mod special sa-l capti
veze si sa-l cucereasca. Micile ei artificii pentru realizarea acestei cuceriri
erau prea subtile si greu de sesizat ca sa-mi atraga atentia. Dar mi s-a parut c
a poseda o anumita afectare rafinata a superioritatii si o preocupare neplacuta
pentru propria ei persoana, ntr-o masura care-i umbrea toate calitatile. Dupa ple
carea ei, Rose mi-a prezentat un adevarat spectacol reproducndu-mi diferite privi
ri, cuvinte si gesturi ale lui Jane, cu un amestec de istetime si asprime care m
-a facut sa ma minunez deopotriva de artificialitatea duduii respective si de sp
iritul de observatie al surorii mele, pna ntr-atta nct sa ma ntreb daca nu cumva si-a
pus si ea ochii pe mosier. Dar n-ai nici o grija, Halford, lucrurile nu stateau
asa.
Richard Wilson, fratele mai mic al lui Jane, a stat ntr-un colt, parnd sa
fie destul de bine dispus, dar tacut si sfios, dornd pe de o parte sa treaca neob
servat, iar pe de alta parte sa auda si sa observe ct mai multe. Si desi ai fi zi
s ca se simte oarecum ca pestele pe uscat, ar fi fost destul de fericit, dupa ru
m i cerea felul sau linistit de a fi, numai daca maica-mea ar fi avut tactul sa-l
lase n pace; dar asa cum gresea ea din bunavointa, l coplesea nencetat cu atentiil
e ei ndestulndu-l cu tot felul de mncaruri ntruct avea impresia ca e prea timid ca sa
se serveasca singur si fortndu-l sa-si strige, din capatul celalalt al camerei r
aspunsurile monosilabice la numeroasele ntrebari si replici prin care se straduia
zadarnic sa-l atraga n discutie.
Rose m-a informat ca baiatul nu ne-ar fi onorat nici n ruptul capului cu
prezenta lui daca nu l-ar fi pisat atta sora lui, Jane, care tinea mortis sa-i ar
ate domnului Lawrence ca are cel putin un frate mai binecrescut si mai fin dect R
obert. Tot atta osteneala si daduse ea sa-l tina de o parte pe acest vrednic gentl
eman; dar el afirmase ca nu vede nici un motiv sa scape prilejul de a mai schimb
a o gluma cu Markham si cu batrna (de fapt maica-mea nu era chiar asa de n vrsta),
cu frumoasa domnisoara Rose, precum si cu preotul, ca si cu ceilalti; si fara do
ar si poate ca Robert avea de fapt si dreptul s-o faca. Asa ca a vorbit de una s
i de alta cu mama si cu Rose, a discutat cu preotul despre treburile parohiei, c
u mine chestiuni de agricultura si cu amndoi a facut politica.
Mary Millward a fost si ea o figuranta fiind nsa mai putin chinuita de cr
uzimea amabilitatilor mamei dect a fost Richard Wilson, ntruct avea un fel sigur si
hotart de a da raspunsuri scurte si de a refuza lucrurile, si ntruct lumea o banui
a a fi mai degraba posaca dect nencrezatoare. Oricum vor fi stat lucrurile, n orice
caz ea n-a adus prea multa desfatare societatii dupa cum nu pare nici sa se fi
bucurat prea mult de ea. Eliza mi-a spus ca Mary a venit numai n urma staruintelo
r tatalui lor care-si bagase n cap ideea fixa ca Mary si nchina prea mult timp treb
urilor casei, neglijnd nevinovatele prilejuri de destindere si distractie potrivi
te pentru vrsta si sexul ei. n general mie mi se parea o fata destul de placuta si
simpatica. O data sau de doua ori a aratat chiar ca stie sa si rda, fiind strnita
de spiritul sau purtarea amuzanta a cine stie carui individ mai binecuvntat de s
oarta dintre noi. n asemenea cazuri am bagat de seama ca ea ncerca sa-i ntlneasca pr
ivirile lui Richard Wilson care era asezat exact n fata ei. ntruct baiatul studia s
ub ndrumarea tatalui ei, Mary l cunostea n oarecare masura si cred ca n ciuda faptul
ui ca amndoi erau cam retrasi din fire, se stabilise ntre ei un sentiment de camar
aderie si ntelegere sufleteasca.
Eliza mea a fost cum nu se poate mai fermecatoare, cocheta fara afectare
, dornd sa atraga atentia celor de fata, dar mai presus de toate atentia mea. ncnta
rea ei cnd ma aflam prin preajma, stnd jos sau n picioare lnga ea, soptindu-i ceva l
a ureche sau strngndu-i mna n timpul dansului, i se citea usor n stralucirea obrajilo
r si n agitatia pieptului, orict ar fi ncercat ea sa le ascunda prin vorbe si gestu
ri ndraznete, chiar impertinente. Dar cred ca ar fi mai bine sa-mi tin gura, pent
ru ca daca ma laud cu aceste lucruri acum, va trebui sa rosesc mai trziu.
Sa continui, asadar, cu descrierea diferitilor participanti la petrecere
a noastra:
Rose a fost simpla si naturala, ca de obicei, plina de voiosie si neastmp
ar.
Fergus a fost obraznic si aiurit; dar obraznicia si nesabuinta lui sluje
au ca distractie celorlalti, care rdeau din toate baierile inimii, chiar daca ast
a nu-l facea ctusi de putin sa creasca n ochii lor.
Si, n sfrsit (pentru ca am sa fac abstractie de propria mea persoana), dom
nul Lawrence s-a purtat ca un adevarat gentleman neatingnd pe nimeni nici macar c
u o floare, fiind politicos cu preotul si cu doamnele, n special cu gazda si cu f
iica ei, precum si cu domnisoara Wilson saracul de el, cta nechibzuinta din parte
a lui! N-avea destul gust ca s-o prefere pe Eliza Millward. Eram n relatii destul
de prietenesti cu domnul Lawrence. Fiind foarte rezervat din fire si parasind d
oar rareori casa izolata n care se nascuse si unde traise n singuratate de la moar
tea lui taica-sau, nu avusese nici prilejul si nici nclinatia de a lega multe cun
ostinte; dintre toti oamenii cu care avusese de a face, eu (judecnd dupa rezultat
e) paream sa-i fiu tovarasul cel mai agreabil. Nu numai ca ma dovedisem a-i fi p
e plac, dar si mie mi era destul de agreabil acest domn, cu toate ca era prea rec
e, prea sfios si prea nchis n sine, ca sa-mi cstige pe de-a-ntregul simpatia. Cando
area si franchetea, cnd erau cu totul ferite de grosolanie, erau lucruri pe care
le admira la altii, dar nu izbutea sa le dobndeasca si el. Mutenia desavrsita pe c
are o dovedea ori de cte ori era vorba de propriile sale treburi si preocupari, e
ra de fapt destul de suparatoare si ti cam taia elanul; dar eu i-o iertam din con
vingerea ca la originea ei nu se aflau atta mndria si lipsa de ncredere n prietenii
lui, ct o oarecare delicatete morbida si o anume lipsa de curaj de care el si dade
a seama, fiind nsa lipsit de energia necesara pentru a le nfrnge. Inima lui era ca
o mimoza sensibila care se deschide o clipa sub razele soarelui, dar se nchide n s
ine si se ofileste la cea mai mica atingere a degetului cuiva sau la cea mai uso
ara adiere de vnt. n linii mari vorbind, relatiile dintre noi constau mai degraba
dintr-un fel de atractie ce-o simteam unul pentru altul dect dintr-o prietenie pr
ofunda si solida, ca aceea care s-a nascut apoi ntre mine si tine, Halford. Pe ti
ne (chiar daca din cnd n cnd te arati cam ursuz) nu te pot asemui dect cu o haina ve
che, fara cusur ca tesatura, dar usoara si lejera, care s-a mulat perfect pe tru
pul celui ce-o poarta si pe care el o poate folosi cum doreste, fara sa se teama
c-o mototoleste. n schimb, domnul Lawrence era ca o haina noua, ngrijita si admir
abil croita, dar att de strmta la coate nct ti-ar fi fost frica sa nu-i rupi cusatur
ile daca ti-ai fi miscat n voie bratele, si att de neteda si de aspectuoasa, nct nu-
ti venea sa risti s-o expui nici macar unei singure picaturi de ploaie.
Curnd dupa sosirea oaspetilor, maica-mea pomeni de doamna Graham, si arata
regretul ca nu se afla si ea acolo ca sa-i cunoasca, si le explica familiilor M
illward si Wilson motivele pe care le invocase scuzndu-se ca nu le ntorsese vizita
, spernd ca ei o vor ierta, ntruct ea mama era convinsa ca doamna nu avusese ctusi d
e putin intentia de a fi nepoliticoasa si s-ar bucura oricnd sa-i vada.
E o doamna tare ciudata, domnule Lawrence, adauga mama. Nu prea izbutim
sa-i dam de rost dar sunt convinsa ca dumneata o sa ne poti spune cte ceva despre
ea pentru ca, la urma urmei, e chiriasa dumitale si ne-a zis ca te cunoaste ntr-
o oarecare masura.
Toti ochii se ntoarsera catre domnul Lawrence. Mie mi se paru ca, fara ni
ci un motiv, el se arata mult prea stnjenit cnd mama i se adresa astfel.
Cine, eu, doamna Markham? Raspunse el. Gresiti, eu n-o Adica Vreau sa spun
, binenteles ca am vazut-o, dar n orice caz sunt ultima persoana careia ar trebui
sa va adresati pentru informatii referitoare la doamna Graham.
Apoi se ntoarse imediat catre Rose si o ruga sa faca placere societatii o
nornd-o cu un cntec sau cu o melodie interpretata la pian.
Ba nu, raspunse Rose, trebuie s-o rugati pe domnisoara Wilson. Ea ne dep
aseste pe toti att n ceea ce priveste vocea, ct si cntatul la pian.
Domnisoara Wilson facu mofturi cu oarecare cochetarie.
Lasa ca o sa fie ea prea bucuroasa sa va cnte, zise Fergus, daca dumneata
, domnule Lawrence, o sa ai bunatatea sa stai lnga ea si sa-i ntorci foile.
Vai, dar o sa fie o adevarata ncntare pentru mine, domnisoara Wilson. Chia
r mi ngaduiti s-o fac? Ea si nclina gtul lung si zmbi, dndu-i voie s-o conduca pna la
an, dupa care se instala si cnta o bucata dupa alta n cel mai bun stil al ei, acom
paniindu-se singura. ntre timp, domnul Lawrence ramase rabdator n picioare, spriji
nindu-se cu o mna de speteaza scaunului ei, iar cu cealalta ntorcndu-i notele. Poat
e ca si el era la fel de ncntat de interpretarea domnisoarei Wilson, cum era si ea
. ntr-un fel muzica nu era deloc rea; pe de alta parte n-as putea spune ca m-a mi
scat profund. Executia era corecta si abila, dar sentimentul lipsea aproape cu d
esavrsire.
Se pare nsa ca discutia despre doamna Graham nu fusese nchisa.
Nu, doamna Markham, vin n-am sa iau, zise reverendul Millward cnd se serv
i aceasta bautura. n schimb am sa beau putina bere de casa de-a dumneavoastra. nto
tdeauna am preferat-o tuturor bauturilor.
Magulita de acest compliment, maica-mea suna clopotelul si o cana de por
telan cu cea mai buna bere a noastra fu ndata adusa si asezata dinaintea vrednicu
lui gentleman care stia att de bine sa-i pretuiasca calitatile.
Ei vezi, asta e! Striga el, ndreptnd suvoiul, cu multa ndemnare, din cana n p
ahar, n asa fel nct sa faca multa spuma fara sa se verse macar o picatura.
Dupa ce o examina o clipa n dreptul unei lumnari, sorbi o nghititura buna,
apoi plescai din buze, rasufla adnc si-si umplu la loc paharul sub privirile mame
i, pline de cea mai profunda multumire.
Nimic nu se poate compara cu asta, doamna Markham! Zise preotul. Eu am s
ustinut ntotdeauna ca berea dumneavoastra de casa e mai buna dect orice altceva.
Vai ce tare ma bucur ca va place, parinte! ntotdeauna supraveghez persona
l pregatirea ei, ca si pregatirea brnzei si a untului; eu asa zic: daca tot faci
un lucru, macar sa fie bine facut.
Aveti perfecta dreptate, doamna Markham.
Pe de alta parte, parine, vi se pare ca e un pacat sa bei din cnd n cnd put
in vin sau o dusca de rachiu? ntreba mama ntinzndu-i un pahar de punch fumegnd doamn
ei Wilson care afirma ca vinul i cade greu la stomac. (Totodata fiul ei Robert si
umplea ochi paharul cu aceeasi bautura.)
Ctusi de putin! Raspunse oracolul, dnd din cap ca Jupiter. Toate lucrurile
sunt numai binecuvntari si binefaceri, cu conditia sa stim sa ne bucuram de ele.
Dar doamna Graham e de cu totul alta parere. Ia stati numai sa ascultati
ce ne-a spus deunazi v-am zis eu ca o sa va povestesc.
Si maica-mea delecta societatea cu o relatare amanuntita a ideilor si co
mportarii gresite ale doamnei respective cu privire la bautura, ncheind cu cuvint
ele:
Ei, nu vi se pare ca e o greseala?
O greseala? Repeta preotul cu un aer neobisnuit de solemn. O crima as zi
ce, o crima! Nu numai ca nseamna ca-si bate joc de copil, dar e vorba si de dispr
et fata de darurile providentei, pe care l nvata sa le calce n picioare.
Apoi preotul intra n multe amanunte n legatura cu toate acestea si explica
, pe ndelete, ca o asemenea purtare este nu numai lipsita de sens, dar si ca repr
ezinta o adevarata hulire a lui Dumnezeu. Maica-mea l urmari cu cel mai adnc respe
ct; si pna si doamna Wilson se hotar sa-si lase limba sa se odihneasca o clipa si-
l asculta n tacere, sorbindu-si punchul cu un aer plin de ngaduinta. Domnul Lawren
ce sedea cu cotul pe masa, jucndu-se neglijent cu paharul de vin pe jumatate gol
si zmbind pe sub mustata.
Dar nu vi se pare, parinte Millward sugera el cnd n sfrsit gentlemanul resp
ectiv facu o pauza n discursul lui ca atunci cnd se ntmpla ca un copil sa fie nclinat
din fire catre necumpatare de exemplu, din vina parintilor sau stramosilor lui
sunt recomandabile anumite precautii? (Fie vorba ntre noi, toata lumea era convin
sa ca tatal domnului Lawrence si-a scurtat viata datorita lipsei de cumpatare.)
Unele precautii, poate; nsa domnul meu, cumpatarea e una si abstinenta e
cu totul altceva.
Bine, dar am auzit ca la unele persoane cumpatarea adica moderatia e apr
oape cu neputinta. Si daca abstinenta o fi un rau (lucru pe care unii oameni l pu
n la ndoiala), nimeni nu va nega ca lipsa de cumpatare este un rau si mai mare. U
nii parinti le-au interzis cu desavrsire copiilor lor sa guste bauturi care li se
urca la cap; dar autoritatea parintilor nu poate dainui de-a pururi. Si pe urma
copiii sunt din firea lor nclinati sa tnjeasca dupa lucrurile interzise. Si ntr-un
asemenea caz e foarte probabil ca un copil sa fie tare curios sa guste si sa cu
noasca efectele lucrurilor care au fost att de mult laudate si cu care altii s-au
desfatat, pe cnd lui nsusi i sunt att de aspru oprite. Curiozitatea i-ar fi n genera
l satisfacuta cu primul prilej potrivit; si odata nfrnta oprelistea, urmarile pot
fi foarte grave. Nu am pretentia sa ma pricep sau sa dau sentinte n asemenea treb
uri, dar mie mi se pare ca acest plan al doamnei Graham, asa cum l descrieti dumn
eavoastra, doamna Markham, orict de extraordinar ar parea, nu e lipsit de unele a
vantaje: pentru ca vedeti aici cum copilul e izbavit dintr-o data de ispita; nu
are nici un fel de curiozitate ascunsa si nici lucruri nestiute dupa care sa tnje
asca n taina; cunoaste licorile ademenitoare n masura n care doreste s-o faca; e to
tal scrbit de ele fara sa fi suferit de pe urma efectelor lor.
Si asta vi se pare drept, domnule? Nu v-am dovedit oare ct de gresit este
si ct de potrivnic Sfintei Scripturi, precum si cugetarii ntelepte, sa nveti un co
pil sa se uite cu dispret si dezgust la binefacerile providentei, n loc sa le fol
oseasca asa cum se cuvine?
Bine, s-ar putea ca sfintia voastra sa considere ca si picaturile de lau
danum sunt o binefacere a providentei, raspunse domnul Lawrence zmbind. Si totusi
veti cadea, probabil, de acord ca cei mai multi dintre noi ar face mai bine sa
se abtina de la consumarea lor, chiar si ntr-o cantitate moderata. Dar adauga el
nu vreau ca si dumneavoastra sa-mi, urmati metafora prea ndeaproape drept care mi
voi bea pna la fund paharul.
Si sper ca-l veti umple la loc, domnule Lawrence, zise maica-mea mpingnd s
ticla catre el.
Domnul Lawrence refuza cu multa politete, si ndepartndu-si putin scaunul d
e masa se apleca spre mine (eu eram aproape de el, seznd pe canapea, lnga Eliza Mi
llward) si ma ntreba cu un aer degajat daca o cunosc pe doamna Graham.
Da, am ntlnit-o de vreo doua ori.
Si ce parere ai despre ea?
N-as zice ca-mi place prea mult. Ca nfatisare e chipesa sau mai degraba a
r trebui sa spun, distinsa si interesanta dar nu e ctusi de putin prietenoasa. Du
pa impresia mea, e o femeie care cade foarte usor prada prejudecatilor si e gata
sa si le pastreze cu orice pret pna n pnzele albe, rasucnd toate lucrurile n asa fel
nct sa intre n tiparele propriilor ei idei preconcepute. E prea rigida, prea aspra
, prea apriga pentru gusturile mele.
Domnul Lawrence nu mi-a raspuns nimic, si-a plecat ochii n jos si si-a mu
scat buzele. Curnd dupa aceea s-a ridicat si s-a ndreptat catre domnisoara Wilson,
fiind dupa ct mi nchipui pe ct de dezgustat de mine pe att de atras de ea. n momentul
acela n-am prea bagat n seama faptul, dar mai apoi mprejurarile m-au facut sa-mi
amintesc amanuntul, ca si alte fleacuri de acelasi fel, daca nu ma nsel atunci cnd
Dar, stai, sa nu anticipez.
Am ncheiat seara cu un dans vrednicul nostru pastor nesocotind ca ar fi f
ost cine stie ce grozavie sa asiste la o asemenea petrecere, desi tocmisem unul
din lautarii satului sa ne acompanieze zbenguielile cu scripca lui. nsa Mary Mill
ward a refuzat cu ncapatnare sa participe la dantul nostru; la fel si Richard Wils
on, cu toate ca maica-mea l-a rugat insistent s-o faca, ba chiar s-a oferit sa-i
serveasca drept partenera.
n orice caz ne-am descurcat destul de bine si fara el. Cu o singura echip
a de cadril si cu mai multe contra-danturi am tinut-o tot asa pna destul de trziu.
n cele din urma l-am rugat pe lautarul nostru sa cnte un vals; tocmai ncepusem s-o
port pe Eliza n vrtejul acestui dans ncntator, n timp ce Lawrence cu Jane Wilson si
Fergus cu Rose mi tineau isonul, cnd reverendul Millward a intervenit strignd:
Nu, nu, asa ceva nu ngadui! Haideti, s-a facut ora plecarii.
Vai, nu, taticule! S-a rugat Eliza.
E timpul, fata mea, e timpul! Trebuie cumpatare n toate lucrurile, nu uit
a!
Drept razbunare, nsa, am urmat-o pe Eliza pe coridorul ntunecos, unde, sub
pretext ca o ajut sa-si puna salul, i-am furat o sarutare, chiar n spatele lui t
aica-sau, n timp ce acesta si nfasura gtul si barbia n faldurile unui fular gros. Dar
vai! ntorcndu-ma, am dat cu ochii de maica-mea care era la un pas napoia mea. Drep
t urmare, nici nu plecasera bine musafirii ca am si fost supus unor mustrari foa
rte aspre, care au pus stavila galopului avntat al inimii mele si au ncheiat seara
ntr-un mod foarte neplacut.
Scumpul meu, Gilbert, mi-a zis ea, mi pare rau ca faci asemenea lucruri!
Stii bine ct de mult tin la situatia si viitorul tau, ct de mult te iubesc si te p
retuiesc, mai presus de orice pe lume, ct de mult as dori sa te vad asezat, cum s
e cuvine, n viata si ct de tare m-ar amar daca te-as sti nsurat cu fata aceea sau cu
oricare alta de prin mprejurimi. Sa ma bata Dumnezeu daca nteleg ce gasesti la ea
! Si nu ma gndesc numai la lipsa averii ctusi de putin dar mie mi se pare ca-i lip
seste si frumusetea, si desteptaciunea, si bunatatea, si orice alta calitate car
e ar fi de dorit. Daca ai sti tu nsuti, asa cum stiu eu, ct pretuieste de fapt, ni
ci prin cap nu ti-ar trece un asemenea lucru. Mai zaboveste nitel si ai sa vezi!
Daca vei fi legat de ea, te vei cai o viata ntreaga cnd te vei uita n jur si vei v
edea cte fiinte carora ea nu le ajunge nici la degetul cel mic, se afia pe lumea
asta. Asculta-ma pe mine, ca asa o sa se n-timple.
Bine, mama, te rog, taci! Nu-mi place sa mi se tina predici. Crede-ma ca
n-am sa ma casatoresc deocamdata, ti-o spun sincer. Pe de alta parte, sfinte Do
amne! N-am si eu dreptul sa ma bucur putin de viata?
Ba da, baiatul meu drag, dar nu n felul asta. Zau, n-ar trebui sa faci as
emenea lucruri. Ar nsemna ca-i faci un rau fetei daca ea ar fi asa cum ar trebui
sa fie; dar eu te asigur ca e cea mai prefacuta obraznicatura ce s-a pomenit vre
odata pe lume; si pna sa deschizi bine ochii, ai sa te si trezesti prins n mrejele
ei. Si daca o iei de nevasta Gilbert, sa stii ca ma omori cu zile! Si cu asta b
asta!
Lasa mama, nu mai plnge pentru atta lucru i-am spus eu, caci lacrimile ncep
usera sa-i curga suvoi. Uite, sarutarea asta o s-o stearga pe cea pe care i-am d
at-o Elizei. N-o mai ponegri pe fata si linisteste-te, fiindca-ti promit ca nici
odata Vreau sa spun, ti promit ca am sa ma gndesc bine nainte de a face vreun pas im
portant pe care tu l dezaprobi n mod serios.
Si zicnd acestea, mi-am aprins lumnarea si m-am dus la culcare, cu sufletu
l mult mai linistit.
CAPITOLUL V.
CAM PE LA SFRSITUL LUNII, cednd ntr-un trziu insistentelor foarte viguroase
ale Rosei, am nsotit-o ntr-o vizita la Wildfell Hall. Spre marea noastra surprinde
re am fost poftiti ntr-o ncapere unde primul lucru de care am dat cu ochii a fost
un sevalet. Alaturi era o masa plina de pnze pentru pictat, borcane cu vopsele si
lacuri, palete, peneluri, uleiuri si altele asemenea. De perete erau rezemate m
ai multe schite aflate n diferite stadii de lucru si cteva tablouri terminatemajor
itatea peisaje si portrete.
Ma vad silita sa va primesc n atelierul meu, zise doamna Graham, pentru c
a astazi nu s-a facut focul n camera de zi si e cam frig ca sa va poftesc ntr-o nca
pere n care caminul e gol.
Descotorosind doua scaune de uneltele si materialele de pictura care uzu
rpasera aceste locuri, ne invita sa sedem si ea se instala din nou lnga sevalet,
nu chiar cu fata la el, dar aruncnd din timp n timp cte o privire la tablou n cursul
conversatiei si mai tragnd cte o trasatura de penel de parca i-ar fi fost imposib
il sa-si abata ntru totul atentia de la ocupatia ei pentru a si-o concentra asupr
a vizitatorilor. Tabloul reprezenta conacul Wildfell, vazut n zorii zilei dinspre
cmpia de la poalele dealului, desprinzndu-se ntunecat si falnic de pe un cer limpe
de, albastru-argintiu, cu cteva dungi rosietice pe marginea zarii. Totul era dese
nat si colorat aidoma ca-n viata, subiectul fiind tratat cu deosebita eleganta s
i dupa toate canoanele artei.
Vad, doamna Graham, ca puneti tot sufletul n opera dumneavoastra, am rema
rcat eu. Nu pot dect sa va rog s-o continuati, pentru ca daca veti lasa ca venire
a noastra sa va ntrerupa, ne vom vedea siliti sa ne socotim niste intrusi cu totu
l nedoriti.
Vai, dar deloc! A replicat ea tresarnd si aruncndu-si penelul pe masa de p
arca ar fi fost trezita deodata la ndatoririle politetei. Nu sunt chiar att de asa
ltata de musafiri nct sa nu pot sa acord bucuroasa cteva minute putinelor persoane
care ma onoreaza cu prezenta lor.
Vad ca aproape v-ati terminat tabloul, i-am spus eu apropiindu-ma ca sa-
l observ mai bine si cercetndu-l cu mult mai multa admiratie si ncntare dect tineam
sa-mi arat pe fata. Am impresia ca mai aveti de pus doar tusele finale n primul p
lan. Dar de ce l-ati botezat Conacul Fernley din comitatul Cumberland, n loc de W
idfell Hall din comitatul X? Am ntrebat-o eu referindu-ma la numele pe care-l nscr
isese cu litere mici n partea de jos a pnzei.
Dar mi-am dat seama imediat ca zicnd acestea fusesem prea ndraznet, pentru
ca ea s-a mbujorat la fata, nestiind ce sa spuna. Totusi, dupa o pauza de o clip
a, cu un fel de sinceritate desperata, mi-a marturisit:
Pentru ca am pe lumea asta prieteni sau cel putin cunostinte care n-as v
rea sa afle unde mi-am gasit locas de taina; si ntruct s-ar putea sa le cada sub o
chi tabloul si s-ar putea sa-mi recunoasca maniera de a picta n ciuda initialelor
false cu care m-am semnat, din prevedere am botezat si conacul cu un alt nume p
entru a-i pune pe o urma gresita n cazul cnd ar ncerca sa ma caute.
Va sa zica n-aveti intentia de a pastra tabloul? Am ntrebat-o eu tinnd mor
tis sa spun ceva pentru a schimba subiectul.
Nu; nu-mi da mna sa pictez pentru propria mea placere sau distractie.
Mama si trimite toate tablourile la Londra, s-a amestecat Arthur n convers
atie. Si cineva de acolo i le vinde si ne trimite banii.
Aruncndu-mi privirile pe celelalte pnze am remarcat o schita frumoasa cu L
indenhope vazut din vrful dealului; o alta imagine a vechiului conac ncalzindu-se n
aburul nsorit al unei dupa-amieze linistite de vara si un mic portret simplu, da
r foarte sugestiv al unui copil trist si gnditor, cu o expresie de regret tacut,
dar profund, tinnd n mna un buchet de flori vestede si avnd drept fundal niste colin
e joase si cmpii ntunecoase de toamna si un cer noros, posomort.
Dupa cum vedeti, duc o lipsa crunta de subiecte, zise frumoasa pictorita
. Odata am zugravit batrnul conac pe o noapte cu luna si banuiesc ca va trebui sa
-l nfatisez altadata ntr-o zi de iarna cu zapada si apoi iarasi ntr-o seara cu nori
ntunecosi pentru ca realitatea este ca nu prea am altceva de pictat. Mi s-a spus
ca undeva prin mprejurimi aveti o vedere splendida spre mare. E adevarat? Se poa
te merge pe jos pna acolo?
Da, daca n-aveti nimic mpotriva sa strabateti o distanta de patru mile, s
au cam asa ceva aproape opt mile dus si-ntors si nca pe un drum destul de prost s
i obositor.
Si n ce directie se afla?
Am cautat s-o lamuresc ct m-am priceput mai bine si tocmai ma pornisem sa
-i descriu diferitele drumuri, alei si cmpuri ce trebuiau strabatute pentru a aju
nge acolo, portiunile drepte si cotiturile la dreapta si la stnga, cnd ea m-a ntrer
upt spunnd:
Stai, stai! Nu-mi spune toatea astea acum. Pna cnd voi avea nevoie de ndrum
arile dumitale am sa uit tot ce mi-ai zis. N-am intentia sa ma duc acolo pna la p
rimavara. Poate ca atunci am sa te deranjez. Deocamdata avem iarna naintea noastr
a si
S-a oprit deodata nabusindu-si o exclamatie si a sarit de pe scaun spunnd:
Scuzati-ma o clipa, dupa care a iesit repede din odaie, nchiznd usa ndaratul ei.
Fiind curios sa vad ce a facut-o sa tresara si sa se tulbure n asa hal, a
m privit spre fereastra ntruct ea din ntmplare si ndreptase ochii ntr-acolo cu o clip
ainte, si abia am apucat sa zaresc pulpana mantalei unui barbat disparnd ndaratul
unui tufis mare, de ilice, aflat ntre fereastra si arcada de la intrare.
E prietenul mamei, ne-a informat Arthur.
Eu m-am uitat la Rose si ea la mine.
N-o nteleg deloc pe doamna asta, mi-a soptit Rose.
Copilul a privit-o cu un aer surprins si grav. Rose a nceput imediat sa-i
vorbeasca despre tot felul de lucruri indiferente n timp ce eu ma distram privin
d la tablouri, ntr-un colt ntunecat se afla unul pe care nu-l remarcasem. nfatisa u
n copilas asezat n iarba cu un maldar de flori pe genunchi. Trasaturile delicate
si ochii mari, albastri, care zmbeau pe sub buclele castanii cazute mult pe frunt
ea lui aplecata asupra comorii din poala, semanau destul de tare cu cele ale dom
nisorului din fata mea ca sa ma faca sa nteleg ca e un portret al lui Arthur Grah
am n frageda copilarie.
Lundu-l n mna ca sa-l aduc la lumina am descoperit un alt tablou n spatele l
ui, ntors cu fata la perete. M-am aventurat sa-l ridic si pe acesta. nfatisa un ba
rbat n floarea tineretii chipul lui era destul de fruimos si portretul nu era del
oc rau; dar, daca va fi fost executat de aceeasi mna ca si restul pnzelor, asta se
ntmplase, fara doar si poate, cu multi ani n urma. Lucrul era dovedit de o mult ma
i mare grija si atentie pentru detalii, de o mult mai mica prospetime a coloritu
lui si libertate n maniera de tratare adica tocmai calitatile care ma ncntasera si
ma surprinsesera la celelalte tablouri. Totusi, l-am cercetat cu mult interes. T
rasaturile si expresia purtau pecetea unei individualitati foarte bine definite,
ceea ce te facea sa crezi ca asemanarea cu originalul era remarcabila. Ochii al
bastri, limpezi, se atinteau asupra privitorului cu un fel de ghidusie ascunsa a
proape ca te asteptati sa-i vezi clipindu-ti siret; buzele prea groase ca sa nu
sugereze o fire amatoare de placeri pareau pe punctul de a se lumina ntr-un zmbet;
obrajii, de o culoare calda, erau mpodobiti de niste favoriti rosiatici foarte d
esi si stufosi; iar parul castaniu-aprins revarsndu-se n adevarati ciorchini de bu
cle bogate ncalcau n prea mare masura drepturile fruntii si pareau sa sugereze ca
purtatorul lor era mai mndru de frumusetea dect de intelectul lui si poate ca de f
apt avea si dreptate s-o faca; si totusi, nfatisarea lui era departe de a fi acee
a a unui zevzec.
Cred ca nu tineam nici de doua minute n mna portretul, cnd s-a ntors frumoas
a pictorita.
Era doar o persoana care venise sa se intereseze de tablouri, ne-a spus
ea n chip de scuze pentru plecarea ei brusca. L-am rugat sa mai astepte.
Ma tem ca s-ar putea interpreta drept un gest de mare cutezanta, i-am sp
us eu, faptul ca mi-am permis sa privesc o pnza pe care pictorul a ntors-o cu fata
la perete; dar, daca-mi dati voie, v-as ntreba
E ntr-adevar un gest de mare cutezanta, domnul meu, asa ca te-as ruga sa
nu pui nici un fel de ntrebari n aceasta privinta, ntruct curiozitatea nu-ti va fi s
atisfacuta, mi-a raspuns ea ncercnd sa ascunda cu un zmbet asprimea reprosului ei.
Si totusi, din felul cum se mbujorase si cum i scnteiau ochii, mi-am dat se
ama ca am suparat-o foarte tare.
Nu voiam dect sa ntreb daca tot dumneavoastra ati pictat si acest tablou,
i-am raspuns eu, si i-am cedat pnza dupa care ntinsese minile.
M-am posomort la rndul meu, pentru ca mi-a luat-o fara pic de politete si,
punnd-o repede la loc, n coltul acela ntunecos, cu fata la perete, a asezat celala
lt tablou peste ea ca mai nainte. Dupa aceea s-a ntors catre mine si a rs.
Dar eu n-aveam deloc chef de glume. Cu un aer nepasator m-am ndreptat spr
e fereastra si am ramas cu privirile atintite asupra gradinii n paragina, lasnd-o
cteva minute sa stea de vorba cu Rose. Apoi, spunndu-i surorii mele ca e timpul sa
plecam, i-am strns mna domnisorului, i-am facut o plecaciune glaciala doamnei si
am pornit catre usa. Dar, dupa ce si-a luat ramas bun de la Rose, doamna Graham
mi-a ntins mna spunndu-mi cu glas suav si cu un zmbet care nu era ctusi de putin deza
greabil:
Fie ca soarele sa nu apuna pna nu-ti trece mnia, domnule Markham. mi cer ie
rtare daca te-am ofensat prin bruschetea mea.
Binenteles ca atunci cnd o doamna catadicseste sa se scuze, e cu neputinta
sa mai rami suparat; asa ca ne-am despartit n termeni buni. De data asta i-am strn
s mna cu deplina cordialitate si fara pica.
CAPITOLUL VI.
N URMATOARELE PATRU LUNI n-am mai intrat n casa doamnei Graham, si nici ea
ntr-a noastra. Dar doamnele continuau sa vorbeasca despre ea si relatiile dintre
noi faceau si ele progrese, desi nu prea repezi. Ct despre flecareala lor, eu i d
adeam prea putina atentie (vreau sa spun cnd venea vorba de frumoasa sihastra) si
singurele noutati cu care m-am ales din povestirile lor au fost ca ntr-o zi rece
, dar frumoasa, doamna Graham se aventurase sa-si duca baietelul pna la casa paro
hiala, unde din nefericire n-a gasit pe nimeni dect pe domnisoara Millward cea ma
re. Cu toate acestea statuse multa vreme acolo si dupa cte se zice, cele doua fem
ei gasisera o multime de lucruri sa-si spuna, si se despartisera cu dorinta mpart
asita de a se revedea. Mary Millward iubea copiii, iar mamelor dragastoase le pl
ac persoanele care stiu sa le aprecieze cum se cuvine odorul.
Uneori am vazut-o si eu pe doamna Graham, nu numai cnd venea la biserica,
ci si cnd iesea pe coline cu baietelul, fie facnd o plimbare lunga, fara tinta, f
ie n zilele deosebit de frumoase ratacind alene pe baraganul ierbos sau pe pasuni
le batute de vnturi din jurul vechiului conac ea cu o carte n mna, iar fiul ei zben
guindu-se pe lnga ea. Cnd se ivea vreun prilej de acest fel, daca dadeam cu ochii
de ea n plimbarile mele solitare fie pe jos, fie calare sau atunci cnd aveam vreo
treaba legata de bunul mers al mosiei, de obicei potriveam lucrurile n asa fel nct
sa-i ies n cale sau s-o ajung din urma; caci mi placea destul de mult s-o vad pe d
oamna Graham si sa-i vorbesc si, fara doar si poate, ma incinta conversatia cu m
icul ei nsotitor, descoperind de ndata ce s-a spart gheata sfioseniei lui ca e un
baietel foarte prietenos, inteligent si amuzant. Curnd ne-am mprietenit la cataram
a desi n-as putea spune n ce masura o bucura asta pe maica-sa. La nceput am avut o
banuiala ca ea ar cam dori sa puna stavile n calea intimitatii ce se nastea ntre
noi sa stinga, parca, flacara prieteniei noastre. Dar dndu-si n cele din urma seam
a, n ciuda prejudecatilor ei mpotriva mea ca nu sunt deloc un individ primejdios,
ci dimpotriva, ca sunt bine intentionat si ca ntlnirile cu mine si cu cinele meu i f
ac mult mai multa bucurie fiului ei dect ar fi avut altfel posibilitatea sa cunoa
sca, ea nceta sa se mai mpotriveasca si chiar ma saluta cu un zmbet cnd ma vedea apr
opiindu-ma.
Ct despre Arthur, el mi striga: Bine ai venit de la mare departare si, tsnind
de lnga maica-sa, alerga o bucata buna ca sa-mi iasa n ntmpinare. Daca se ntmpla sa f
iu calare, Arthur avea asigurata o plimbare la trap ori la galop; sau, daca vreu
nul din caii de povara nu era prea departe, i faceam placerea de a-l instala pe s
pinarea unuia dintre ei si de a-l plimba astfel, ceea ce-i placea la fel de mult
. Dar maica-sa ne nsotea ntotdeauna si mergea cum putea alaturi de el pe ct cred nu
atta pentru ca s-ar fi temut de vreo primejdie de vatamare sau mai stiu eu ce, ct
ca sa aiba grija sa nu-i bag cine stie ce idei nepotrivite n mintea lui de copil
, deoarece l pazea ntotdeauna cu strasnicie si nu-i dadea niciodata voie sa plece
din preajma ei. Ceea ce o ncnta cel mai tare era sa-l vada zbenguindu-se si alergnd
cu Sancho, n timp ce eu mergeam alaturi de ea; asta nu atta din placerea de a se
afla n prezenta mea (desi uneori mi mai faceam unele iluzii de asemenea natura), ct
ca sa-l vada pe fiul ei cum se bucura de aceste activitati si jocuri nvioratoare
pentru trupusorul sau firav si de care avea parte mult prea rar din pricina lip
sei unor tovarasi potriviti pentru anii lui. De asemenea, poate ca o bucura dest
ul de mult faptul ca eu ma aflam lnga ea si nu lnga el si deci eram incapabil sa-i
daunez baietelului n vreun fel, direct sau indirect, intentionat sau nu.
Ceea ce n orice caz nsemna ca n-aveam de ce sa-i multumesc doamnei.
Uneori sunt nsa convins ca doamna era oarecum ncntata de conversatia cu min
e. ntr-o dimineata nsorita de februarie, n cursul unei plimbari de douazeci de minu
te pe baragan, ea si lasa la o parte asprimea si rezerva obisnuita si ncepu o disc
utie adevarata cu mine. Vorbi cu att de multa elocinta si profunzime de gndire si
de sentimente despre un subiect care, din fericire, coincidea cu propriile mele
idei si pe deasupra avnd si o nfatisare att de frumoasa nct m-am ntors acasa fermeca
Pe drum, m-am trezit gndindu-ma, ca, la urma urmei, ar fi poate mai bine pentru
un barbat sa-si petreaca zilele cu o asemenea femeie dect cu Eliza Millward; iar
apoi figurat vorbind am rosit pentru propria mea nestatornicie.
Intrnd n hol am gasit-o acolo pe Eliza singura cu Rose. Surpriza n-a fost n
general chiar att de agreabila cum ar fi trebuit sa fie. Am flecarit laolalta mu
lta vreme, dar mi s-a parut ca Eliza este cam frivola si chiar putin insipida n c
omparatie cu mult mai matura si serioasa doamna Graham. Vai, Doamne! Ce ti-e si
cu constanta oamenilor!
Si totusi, m-am gndit eu, n-ar trebui sa ma nsor cu Eliza de vreme ce mama
se mpotriveste cu atta strasnicie si nici pe fata nu s-ar cuveni s-o amagesc dndu-i
iluzii cum ca as avea de gnd sa fac asa ceva. Acuma, daca dispozitia mea din mom
entul de fata va mai continua, mi va fi mai usor sa-mi eliberez afectiunile de do
minatia ei blnda si totusi necrutatoare. Si cu toate ca si mpotriva doamnei Graham
s-ar putea ridica tot attea obiectii, mi-ar fi poate ngaduit, ca si doctorilor, s
a vindec un rau mai mare prin altul mai mic, pentru ca nu ma voi ndragosti serios
de tnara vaduva.
Sau cel putin asa cred si nici ea de mine lucrul acesta este mai mult ca
sigur. Dar daca voi gasi putina bucurie n prezenta ei, nu vad de ce nu mi s-ar ng
adui s-o caut; si daca steaua divinitatii ei va fi destul de luminoasa ca sa ntun
ece luciul Elizei, cu att mai bine, desi nu prea ndraznesc sa-mi fac planuri n acea
sta privinta.
De atunci ncolo n-am mai lasat sa treaca vreo zi frumoasa fara o vizita l
a conacul Wildfell, cam pe la ceasul cnd stiam ca noua mea cunostinta si paraseste
de obicei sihastria. Dar de multe ori s-a ntmplat sa fiu dezamagit n sperantele me
le privitoare la o noua ntrevedere; att de schimbatoare se dovedea doamna Graham n
privinta momentului cnd iesea din casa si a locurilor catre care se ndrepta, att de
efemere erau ntlnirile ntmplatoare pe care izbuteam sa le obtin, nct aproape ncepusem
sa cred ca ea si da tot atta osteneala sa ma evite cta mi dadeam eu s-o gasesc. Numa
i ca presupunerea mi-era mult prea nesuferita ca s-o pastrez macar o clipa dupa
ce gaseam vreun motiv acceptabil pentru a o putea nlatura.
ntr-o dupa-amiaza linistita si senina din martie, pe cnd supravegheam ngrij
irea pajistei si repararea unui gard din vale, am vazut-o, lnga pru, pe doamna Grah
am cu un bloc de desen n mna si absorbita de arta ei favorita, n timp ce Arthur si u
mplea timpul faurind baraje si diguri n apa putin adnca si plina de bolovani a prulu
i. Nu prea aveam cu ce sa ma distrez si un prilej att de rar nu trebuia pierdut.
Asadar, lasnd balta si pajistea si gardul, m-am ndreptat repede ntr-acolo. Dar n-am
putut sa ajung naintea lui Sancho care, de ndata ce si-a zarit tnarul prieten, a s
trabatut glont distanta respectiva si s-a napustit asupra baietelului cu o bucur
ie att de impetuoasa, nct l-a rasturnat n mijlocul apei. Din fericire bolovanii l-au
mpiedicat sa se ude prea tare si, pe de alta parte, nu erau nici att de colturosi
nct sa-l raneasca. Mai degraba ntmplarea cu ghinion l-a facut sa rda prin neprevazut
ul ei.
Doamna Graham studia elementele distinctive ale diferitelor soiuri de co
paci nca dezgoliti de frigul iernii, si copia cu trasaturi viguroase, nsa nu lipsi
te de delicatete, ramificatiile lor diverse. Nu s-a aratat prea vorbareata, dar
eu am ramas n picioare lnga ea, urmarindu-i miscarile creionului; era o placere sa
-l vezi calauzit cu atta ndemnare de degetele acestea frumoase si gratioase. N-a tr
ecut nsa multa vreme pna cnd ndemnarea ei a nceput sa fie stnjenita, degetele au ncepu
sa sovaie, sa tremure usor, si sa greseasca trasaturile, iar apoi deodata s-au o
prit. Doamna si-a ridicat rznd fata spre mine si mi-a spus ca schita ei nu profita
prea mult de supravegherea mea.
Bine, atunci am sa stau de vorba cu Arthur pna cnd terminati, i-am spus eu
.
Domnule Markham, as vrea sa calaresc putin, daca ma lasa mama, a zis cop
ilasul.
Dar pe ce, fiul meu?
Cred ca trebuie sa fie vreun cal acolo, pe cmp, a raspuns baiatul, aratnd
spre iapa murga, voinica, ce tragea masina de netezit iarba.
Nu, nu, Arthur, e prea departe, s-a mpotrivit maica-sa.
Dar eu am fagaduit sa-l aduc napoi nevatamat dupa ce vom face un tur-doua
pe pajiste. Vaznd expresia nerabdatoare a copilului, doamna Graham a zmbit si l-a
lasat. Era prima data cnd mi dadea voie sa-l ndepartez ct de ct de lnga ea.
Cocotat pe animalul ce parea att de mare fata de el si pornind solemn n su
s si n jos pe pantele cmpului ntins, Arthur era adevarata ntruchipare a multumirii s
i ncntarii voioase si tacute. Dar curnd netezirea pajistei s-a terminat si cnd l-am
dat jos pe viteazul calaret si l-am depus din nou n bratele mamei lui, ea paru pu
tin nemultumita ca-l tinusem atta vreme. si nchisese carnetul de schite si probabil
ca astepta cu nerabdare ntoarcerea lui.
Era timpul sa se duca acasa, a spus ea, si a vrut sa-si ia ramas bun de
la mine, dar eu nu eram dispus nici n ruptul capului s-o parasesc: am nsotit-o pna
la jumatatea colinei. A devenit mai sociabila, asa ca am nceput si eu sa fiu mai
vesel. nsa ajungnd ntr-un loc de unde se vedea sumbrul conac batrn, s-a oprit loculu
i si s-a ntors catre mine n timp ce vorbea, de parca ar fi vrut sa-mi dea de nteles
sa nu merg mai departe si sa ne ncheiem conversatia acolo, sa ma faca sa-mi iau
ramas bn si sa ma ndepartez. De fapt era si timpul s-o fac pentru ca nserarea senina
si rece se lasa repede, soarele asfintise si luna cocosata ncepea n mod vizibil sa
lumineze cerul de un cenusiu palid. nsa pe mine ma tinea locului un sentiment ve
cin cu compatimirea. mi venea greu s-o las sa stea ntr-un camin att de singuratic s
i de lipsit de bucurii. Am ridicat ochii catre conac. Se ncrunta tacut si sumbru
la noi. n ferestrele de jos ale unei aripi licarea o luminita rosietica, dar toat
e celelalte ferestre erau ntunecate si multe din ele si aratau gaurile negre ca ni
ste pesteri, lipsite de geamuri si chiar si de cercevele.
Nu vi se pare un salas prea pustiu? Am ntrebat-o eu dupa un moment de con
templare tacuta.
Uneori da, mi-a raspuns ea. n serile de iarna cnd Arthur e culcat n patutul
lui si eu sed acolo, singura, si ascult vntul aspru care geme n jurul meu si urla
prin camerele vechi si ruinate, nici un fel de carti sau alte ndeletniciri nu po
t alunga gndurile ntristatoare si temerile care ma napadesc. Dar stiu bine ca e o
nechibzuinta sa ma las prada unor asemenea slabiciuni. Daca Rachel e multumita c
u asemenea viata, de ce n-as fi si eu? De fapt nici n-am cuvinte sa-mi arat recu
nostinta pentru ca mi se acorda un asemenea azil atta vreme ct sunt lasata sa ma a
dapostesc n el.
Ultima fraza a fost rostita aproape n soapta, de parca nu mi-ar fi fost a
dresata mie, ci mai degraba ei nsesi. Apoi doamna Graham mi-a spus noapte buna si
s-a retras.
Abia facusem ctiva pasi spre casa cnd am dat cu ochii de domnul Lawrence u
rcnd pe calutul lui sur poteca aspra ce traversa culmea dealului. M-am abatut put
in din drumul meu ca sa-i vorbesc, pentru ca trecuse multa vreme de cnd nu ne mai
ntlnisem.
Cu cine vorbeai adineauri, cu doamna Graham? M-a ntrebat el curnd dupa ce
ne-am dat binete.
Da.
Hm! Asa mi s-a parut si mie.
S-a uitat gnditor la coama calului ca si cum ar fi avut un motiv serios d
e nemultumire, fie din pricina ei fie din alta pricina.
Ei, si ce-i cu asta?
A, nimic! Mi-a replicat el. Numai ca, dupa cte stiam, ti-era antipatica,
a adaugat el linistit, strimbndu-si buzele de o frumusete clasica ntr-un zmbet usor
sarcastic.
Si chiar de-ar fi fost asa ce, e oare cu neputinta ca un om sa se mai ra
zgndeasca dupa ce cunoaste mai bine pe cineva?
Da, binenteles, mi-a raspuns el descalcnd cu multa grija niste suvite ncurc
ate din coama bogata a iepei lui brumarii.
Apoi, ntorcndu-se deodata spre mine si atintindu-si ochii caprui si sfiosi
asupra mea, cu o privire neabatuta si patrunzatoare, a adaugat:
Va sa zica ti-ai schimbat parerea?
N-as putea spune cu precizie! Nu; cred ca de fapt am aceeasi opinie desp
re ea ca si mai nainte numai usor mbunatatita.
Aha!
Privind n jur, a cautat sa schimbe vorba si ridicnd ochii la luna a facut
un comentariu referitor la frumusetea serii respective. Dar eu nu i-am raspuns nt
ruct mi s-a parut ca n-are legatura cu subiectul.
Lawrence l-am ntrebat eu privindu-l calm, drept n ochi esti ndragostit de d
oamna Graham?
n loc sa fie profund ofensat de aceasta ntrebare, asa cum ma cam temeam ca
se va ntmpla, prima tresarire de surprndere la auzul ntrebarii ndraznete a fost urma
ta de un chiot de rs de parca ideea respectiva l-ar fi amuzat extraordinar.
Eu ndragostit de ea? Repeta el. De unde ti-a venit un asemenea gnd nastrus
nic?
Faptul ca te intereseaza progresul relatiilor mele cu doamna si schimbar
ea parerilor mele privitoare la ea mi-a sugerat gndul ca s-ar putea sa fii gelos.
Lawrence rse iarasi:
Gelos? Nu! Dar credeam ca te vei nsura cu Eliza Millward.
Atunci ai crezut gresit pentru ca n-am sa ma nsor nici cu una, nici cu ce
alalta dupa cte stiu.
Atunci cred ca ar fi mai bine sa le lasi n pace.
Dar dumneata ai de gnd sa te nsori cu Jane Wilson?
Se mbujora la fata si se juca iar cu coama iepei, dar raspunse:
Nu, cred ca nu.
Atunci ai face mai bine s-o lasi n pace.
Ar fi putut sa-mi raspunda: Nu ma lasa ea pe mine n pace. nsa aproape un min
ut n-a zis nimic, facnd o mutra caraghioasa, dupa care a ncercat din nou sa schimb
e cursul conversatiei; si de data asta am lasat sa treaca de la mine. La urma ur
mei ndurase destul. nca un cuvnt rostit n privinta subiectului respectiv ar fi putut
sa fie la fel ca ultima picatura care revarsa paharul.
Am ntrziat la ceai; dar mama avusese bunatatea sa tina ceainicul si briose
le la cald, pe polita caminului, si cu toate ca m-a dojenit putin n-a facut cine
stie ce mofturi pna sa-mi accepte scuzele. Iar cnd eu m-am plns ca ceaiul si-a pie
rdut aroma, a varsat restul n caldarea de laturi si a rugat-o pe Rose sa umple ce
ainicul si sa-l puna din nou la fiert, serviciu pe care ea l-a ndeplinit cu multa
zarva si nsotindu-l cu anumite comentarii demne de mentionat:
Ei, poftim! Daca ar fi fost vorba de mine, ramneam fara pic de ceai; si c
hiar daca ar fi fost vorba de Fergus si nca ar fi trebuit sa se multumeasca numai
cu ceea ce a ramas si pe deasupra i s-ar fi spus sa se arate recunoscator fiind
ca si asa e prea bun pentru el. Dar pentru tine pentru tine niciodata nu ne dam
destul peste cap. Asa se ntmpla ntotdeauna daca e ceva deosebit de bun la masa, mam
a mi face cu ochiul si da din cap catre mine ca sa ma abtin si daca nu tin seama
de semnele ei mi sopteste: Rose, nu mnca asa de mult din bucata aceea, ca lui Gilbe
rt o sa-i placa fara ndoiala s-o aiba la cina. Sigur, eu una nu nsemn nimic! n hol m
i se spune: Haide, Rose, strnge-ti lucrurile ca sa fie camera curata si aranjata p
entru cnd or veni baietii; si ai grija sa nu se stinga focul; lui Gilbert i place
sa aiba un foc zdravan n camin. La bucatarie iarasi: Fa ct mai mare placinta aceea,
Rose; sunt convinsa ca baietilor o sa le fie foame. Si nu mai pune atta piper n ea
fiindca sunt sigura ca n-o sa le placa. Sau: Rose, nu mai turna attea mirodenii n b
udinca, doar stii ca lui Gilbert lui place mai simpla, sau: Ai grija sa nu te zgrce
sti la stafidele pentru chec, ca doar stii ca lui Fergus i plac grozav. Daca eu i r
aspund: Bine mama, dar asa si faceam, mi se raspunde ca nu trebuie sa ma gndesc num
ai la mine: Stii, Rose, n toate chestiunile casnice, trebuie sa tinem seama numai
de doua lucruri: n primul rnd de ceea ce se cuvine sa fie facut, si n al doilea rnd,
de ceea ce este mai agreabil pentru barbatii din casa doamnele trebuie sa se mu
ltumeasca cu orice.
Si asta e o nvatatura foarte buna, i-a luat mama vorba din gura. Cel puti
n sunt sigura ca asa gndeste Gilbert.
n orice caz e o nvatatura convenabila, cel putin pentru noi, i-am raspuns
eu. Dar stii, mama, daca ai tine cu adevarat sa-mi faci pe plac, ar trebui sa te
gndesti ceva mai mult si la linistea, comoditatea si bucuriile tale, oricum, mai
mult dect o faci; ct despre Rose nu ma ndoiesc ca ea si poarta singura de grija; si
ori de cte ori face un sacrificiu sau savrseste un act remarcabil de devotament,
nu scapa n nici un caz prilejul sa ma informeze cu privire la proportiile lui. As
putea sa decad ntr-atta nct sa ajung n starea cea mai grosolana de automultumire si
de nepasare fata de nevoile celorlalti, din simpla obisnuinta de a mi se purta m
ereu de grija si de a mi se satisface imediat sau chiar dinainte toate nevoile,
fiind lasat ntr-o totala nestiinta cu privire la ceea ce se face de dragul meu da
ca Rose nu m-ar mai lumina din cnd n cnd n aceasta privinta. Asa ca as primi toate a
mabilitatile si toata bunatatea voastra ca pe un lucru de la sine nteles si n-as
ajunge niciodata sa stiu ct de mult va datorez.
A! Si nici nu vei sti vreodata, Gilbert, pna cnd nu te vei casatori. Abia
atunci, cnd vei da peste vreo fata nfumurata si neserioasa ca Eliza Millward, care
ia sa nu-i pese de nimic dect de propriile ei bucurii si avantaje imediate, sau p
este vreo femeie ncapatnata si lipsita de calauzire nteleapta, ca doamna Graham, ca
re nu-si cunoaste ndatoririle cele mai de seama si se arata desteapta numai n lucr
urile care ar trebui s-o preocupe cel mai putin atunci abia ti vei da seama de di
ferenta.
Si asta o sa-mi slujeasca foarte bine, mama. Doar n-am fost adus pe lume
numai ca sa pun la grea ncercare marile calitati, posibilitati si sentimentele f
rumoase ale altora, nu-i asa?
Ci mai degraba ca sa-mi manifest eu fata de ceilalti nsusirile si sentime
ntele. Si cnd ma voi casatori sper sa gasesc mai multa ncntare n a-mi face sotia sa
duca un trai lesnicios si fericit dect ca ea sa-mi aranjeze astfel viata; as pref
era sa dau de la mine mai degraba dect sa primesc.
Vai de mine, dragul meu, dar astea-s prostii nesabuite. Vorbesti ca un b
aietandru necopt! Foarte curnd te vei plictisi sa-ti alinti nevasta si sa-i faci
pe plac, orict de fermecatoare ar fi ea, si atunci va veni adevarata ncercare.
Ei bine, nseamna ca va trebui sa purtam fiecare povara celuilalt.
Atunci va trebui sa va cunoasteti fiecare locul cuvenit. Tu ti vei face t
reburile, iar ea daca va fi demna de tine, si va vedea de ale ei. Dar este sarcin
a ta sa-ti urmaresti propriile tale bucurii si sarcina ei sa-ti faca tie pe plac
. Sunt sigura ca bietul si scumpul tau tata a fost cel mai bun sot de pe pamnt, d
ar dupa ce au trecut primele cinci-sase luni de casnicie, cred ca ma puteam mai
degraba astepta sa-l vad zburnd prin vazduh dect deranjndu-se ct de ct pentru placeri
le mele. ntotdeauna spunea ca sunt o sotie buna si eu mi faceam datoria. Si el si-
o facea pe-a lui Dumnezeu sa-l ierte!
Si era serios si punctual si rareori gasea ceva de crtit fara motiv, ntotd
eauna mi cinstea si-mi lauda cum se cuvine bucatele gatite de mine si nici nu le
strica ntrziind la masa. Si astea-s cam toate lucrurile la care se poate astepta o
femeie de la un barbat.
Asa o fi oare, Halford? Oare la asta se limiteaza virtutile tale domesti
ce? Si oare fericita sotioara a ta nu cere nimic mai mult?
CAPITOLUL VII.
LA PUTINE ZILE DUPA ACEASTA ntmplare, ntr-o dimineata blnda si nsorita cnd sim
teai pamntul moale sub talpi, caci ultima zapada se topise de curnd lasnd ici-colo
cte o dunga subtire sa mai zaboveasca pe iarba verde ce tocmai daduse coltul pe s
ub gardurile vii, fragedele primule si scosesera capetele de sub frunzisul umed s
i ntunecos, iar n vazduh ciocrlia cnta despre vara si nadejde, si dragoste, si toate
celelalte lucruri ceresti tocmai iesisem pe coasta dealului mpartasindu-ma din t
oate aceste bucurii ale vietii si ngrijindu-ma de bunastarea mieluseilor mei si a
mamelor lor, cnd, ntorcnd capul am dat cu ochii de trei persoane ce veneau dinspre
vale. Erau Eliza Millward, Fergus si Rose. Drept care am traversat cmpul ca sa l
e ies n ntmpinare si cum mi s-a spus ca se duc la Wildfell Hall m-am declarat imedi
at doritor sa-i nsotesc; i-am oferit bratul Elizei oare l-a acceptat bucuroasa n l
ocul celui al fratelui meu si i-am spus acestuia ca poate sa se ntoarca acasa, ntr
uct le voi tine eu tovarasie doamnelor.
Ba, rogu-te sa ma ierti! Exclama el. Doamnele ma ntovaraseau pe mine si n
u eu pe ele. Voi ati avut cu totii prilejul s-o vedeti macar o data pe aceasta m
inunata necunoscuta, numai eu nu, asa ca n-am mai putut sa-mi mai ndur nestiinta
si, fie ce-o fi, trebuie sa-mi astmpar si eu curiozitatea. Am rugat-o deci pe Ros
e sa vina cu mine la conac si sa ma prezinte de ndata doamnei. Rose s-a jurat ca
n-o va face daca nu vine si domnisoara Eliza. De aceea am alergat pna la casa par
ohiala si am adus-o. Am venit tot drumul, brat la brat, ca o pereche de ndragosti
ti si acuma te apuci tu sa mi-o sufli si, colac peste pupaza, vrei sa-mi rapesti
si foloasele trudei mele si bucuria vizitei. ntoarce-te la vitele si lanurile ta
le, mocofane! Tu nu esti o companie potrivita pentru doamne si gentlemeni ca noi
care nu avem nimic altceva de facut dect sa ne bagam nasul prin casele vecinilor
si sa iscodim prin cotloanele lor ascunse, sa le adulmecam secretele si sa-i fo
rfecam pe ndelete daca nu sunt cumva forfecati. Tu nu poti sa ntelegi asemenea sur
se rafinate de bucurie.
Dar ce, nu puteti merge amndoi? Propuse Eliza, netinnd seama de partea a d
oua a discursului fratelui meu.
Da, sigur, sa mearga amndoi! Striga Rose. Cu ct suntem mai multi cu att vom
fi mai voiosi si sunt sigura ca vom avea nevoie de toata voiosia pe care o pute
m duce cu noi pentru a nveseli ncaperea aceea mare, ntunecoasa si mohorta, cu ferest
ruicile ei cu zabrele si cu mobila veche si ponosita daca nu cumva doamna Graham
nu ne-o primi iar n atelierul ei.
Asa ca am mers mai departe, trupa ntreaga. Servitoarea batrna si stafidita
, care ne-a deschis usa, ne-a poftit ntr-o camera exact ca cea descrisa mie de Ro
se ca scena a primei ei ntlniri cu doamna Graham. Era o ncapere destul de spatioasa
si nalta, dar capatnd prea putina lumina de la ferestrele de moda veche; tavanul,
lambriurile si decoratiunile caminului erau din stejar negru si sumbru acestea
din urma sculptate foarte complicat, dar nu cu cine stie ce mult gust; mesele si
scaunele aveau cam aceeasi nfatisare, ca si biblioteca veche asezata de o parte
a caminului si plina de o adunatura pestrita de carti, si pianul demodat aflat d
e partea cealalta.
Gazda era asezata ntr-un jilt rigid, cu speteaza nalta avnd ntr-o parte o ma
suta rotunda cu sertaras si cu cosuletul de lucru, iar de partea cealalta pe bai
etelul ei care statea cu cotul pe genunchii mama-si si-i citea neasteptat de cur
gator dintr-un volumas asezat n poala ei. Ea si odihnea o mna pe umarul lui si se j
uca alene cu buclele lungi si crliontate ce cadeau pe gtul ivoriu al baietelului.
Mi s-au parut a forma un contrast ncntator cu toate obiectele nconjuratoare; dar bi
nenteles ca la intrarea noastra si-au schimbat imediat pozitia. Nu m-am putut buc
ura de aceasta priveliste dect n scurtul ragaz ct Rachel a tinut usa deschisa pna sa
intram noi n odaie.
N-as putea zice ca doamna Graham a fost deosebit de ncntata sa ne vada. Po
litetea ei calma si tacuta avea ceva indescriptibil de glacial. Dar nu i-am vorb
it prea mult. Asezndu-ma lnga fereastra, putin napoia cercului format de ceilalti,
l-am chemat pe Arthur la mine si mpreuna cu el si cu Sancho ne-am distrat destul
de placut n timp ce cele doua domnisoare o tot momeau pe mama lui cu fel de fel d
e vorbe de claca; Fergus sedea n partea opusa, cu picioarele ncrucisate si cu minil
e n buzunarele de la pantaloni. Se lasa pe spate si privea ndelung cnd n tavan, cnd d
rept n ochii gazdei (ntr-un fel care aproape ca ma facea sa-l dau n brnci afara din
odaie), cnd fluiernd sotto voce un crmpei dintr-o arie la moda, cnd ntrerupnd conversa
tia sau umplnd vreo pauza din ea (dupa cum era cazul) cu cine stie ce ntrebare sau
replica impertinenta. La un moment dat spuse:
Sunt de-a dreptul uimit, doamna Graham, cum ati putut alege o cladire att
de darmata si de paraginita ca sa locuiti n ea. Daca tot n-ati avut bani sa ocupa
ti ntreaga casa si sa puneti s-o repare, de ce n-ati luat, pur si simplu o viliso
ara sau o casuta curata?
Poate ca am fost prea mndra ca s-o fac, domnule Fergus, raspunse ea zmbind
. Sau poate ca am facut o pasiune pentru aceasta cladire romantica si demodata D
ar realitatea este ca are multe avantaje fata de o vilisoara. n primul rnd, vedeti
, odaile sunt mai mari si mai aerisite. n al doilea rnd, ncaperile neocupate, pentr
u care nu platesc chirie, pot sluji drept debara daca am ce sa pun n ele. n plus,
sunt si foarte utile pentru baietelul meu care are loc destul de alergat prin el
e n zilele ploioase cnd nu poate iesi afara. Si pe urma mai e si gradina n care el
se poate juca, iar eu pot lucra. Vedeti ca am si adus unele mici ameliorari, con
tinua ea ntorcndu-se spre fereastra. n coltul acela am aranjat un strat de legume.
Ctiva ghiocei si primule au si nflorit si iata si un sofranel care tocmai se desch
ide sub razele soarelui.
Dar pe de alta parte, cum puteti ndura o asemenea situatie cei mai apropi
ati vecini sa se afle la cel putin doua mile si sa nu vedeti pe nimeni trecnd, sa
nu va intre nimeni n curte sau n casa? Rose ar nnebuni, pur si simplu, ntr-o asemen
ea locuinta. Ea nici nu poate concepe viata daca nu vede cinci-sase rochii sau b
onete noi n fiecare zi, ca sa nu mai vorbim de fetele celor ce le poarta. Iar dum
neavoastra sunteti n stare sa sedeti toata ziulica la ferestrele astea si sa nu d
ati cu ochii de nimic altceva dect cel mult de vreo baba care-si duce ouale la pi
ata.
Ma tem ca izolarea acestei case a fost tocmai unul din principalele ei a
vantaje. Mie nu-mi face placere sa privesc oamenii care trec pe sub ferestre. Si
pe urma prefer sa am liniste.
A, asta e ca si cum ati spune ca ati dori ca noi toti sa ne vedem de tre
aba si sa va lasam n pace.
Nu, ceea ce-mi displace e sa am prea multe cunostinte; dar daca am o mna
de prieteni, fireste ca ma bucur sa-i vad din cnd n cnd. Nimeni nu poate fi fericit
ntr-o singuratate vesnica. Asadar, domnule Fergus, daca ti face placere sa intri n
casa mea n calitate de prieten, te voi face sa te simti ct mai bine, daca nu, tre
buie sa marturisesc ca as prefera sa te tii ct mai departe.
Apoi doamna Graham se ntoarse si se adresa Rosei sau Elizei.
Dar, doamna Graham relua Fergus dupa vreo cinci minute venind ncoace, toc
mai ne certam ntre noi asupra unei chestiuni pe care fara ndoiala dumneavoastra ne
-o puteti lamuri pe data ntruct va priveste. Si de fapt noi de multe ori aveam dis
cutii referitoare la dumneavoastra; fiindca unii dintre noi nu gasesc nimic mai
bun de facut dect sa palavrageasca despre treburile vecinilor nostri, iar noi, pl
antele de gradina ale pamntului acestuia, ne cunoastem de atta vreme si am vorbit
unul cu altul att de des, nct ne-am plictisit pna n gt de jocul asta. De aceea, un nec
unoscut care vine printre noi reprezinta un adaos nepretuit la sursele noastre e
puizate de distractie. Ei bine, chestiunea sau chestiunile pe care sunteti rugat
a sa le lamuriti
Tine-ti gura, Fergus! Striga Rose, nfrigurata de spaima si de mnie.
Ba te rog sa ma crezi ca n-am sa mi-o tin. Chestiunile n care sunteti rug
ata sa aduceti lumina sunt urmatoarele: n primul rnd, n privinta originei, familiei
si domiciliului dumneavoastra anterior. Unii sustin ca sunteti straina de tara
noastra, iar altii ca sunteti englezoaica; unii zic ca v-ati nascut n nordul Angl
iei, iar altii n sud; unii zic
Ei bine, domnule Fergus, am sa-ti spun. Sunt englezoaica si nu vad de ce
ar trebui cineva sa se ndoiasca de lucrul asta si m-am nascut la tara, nici n ext
remitatea nordica a fericitei noastre insule, nici n cea sudica; si mai toata via
ta mi-am petrecut-o la tara. Si acum sper ca esti multumit, pentru ca nu sunt di
spusa sa mai raspund si la alte ntrebari.
Afara doar de
Nu, nu, nici o alta ntrebare! Rse ea si parasindu-si pe data scaunul si cau
ta un refugiu la fereastra lnga care eram asezat si, ajunsa la capatul rabdarii,
pentru a scapa de insistentele fratelui meu, se stradui sa ma atraga si pe mine n
conversatie.
Domnule Markham, zise easi felul ei pripit de a vorbi precum si obrajii m
bujorati i tradau foarte limpede nelinistea ai uitat de frumoasa priveliste marin
a despre care discutam acum ctava vreme? Cred ca va trebui totusi sa te deranjez
ca sa-mi descrii drumul cel mai scurt catre locul respectiv, fiindca daca mai ti
ne vremea frumoasa, as putea, eventual, sa ma duc pna acolo si sa fac niste schit
e. Am epuizat toate celelalte subiecte pentru tablouri si ard de nerabdare sa ad
mir peisajul acela.
Tocmai ma pregateam sa-i mplinesc dorinta, dar Rose nu ma lasa sa vorbesc
mai departe.
Vai, Gilbert, te rog nu-i spune! Striga ea. Trebuie sa mearga cu noi. Ba
nuiesc ca va gnditi la golful X, nu-i asa, doamna Graham? E un drum destul de lun
g, mult prea lung ca sa-l faceti pe jos. Cel putin pentru Arthur nici vorba nu p
oate fi de asa ceva. Dar ne gndeam sa facem un picnic ntr-o zi frumoasa ca sa vede
m peisajul. Si daca aveti bunavointa sa asteptati pna cnd vremea va fi mai statorn
ica, va asigur ca o sa fie o ncntare pentru toti sa va avem printre noi.
Biata doamna Graham paru speriata si ncerca sa gaseasca un motiv ca sa de
a napoi, dar Rose, fie nduiosata de viata ei singuratica, fie tinnd mortis sa culti
ve relatiile cu ea, era hotarta s-o duca acolo si nu vru sa tin seama de niciuna
din obiectiile ei. i spuse ca o sa fie un grup restrns, alcatuit numai din prieten
i si ca cea mai frumoasa priveliste era cea de pe faleza Y, aliata la o departar
e de cel putin cinci mile.
Domnii pot foarte bine sa faca drumul pe propriile lor picioare, continu
a Rose, dar doamnele vor merge cu schimbul n trasura sau pe jos. Pentru ca o sa l
uam landoul nostru cu ponei n care o sa fie destul loc pentru micutul Arthur si p
entru trei doamne, precum si pentru uneltele dumneavoastra de pictura si provizi
ile noastre.
Asadar, n cele din urma, propunerea fu acceptata. Dupa nca niste discutii
privitoare la data excursiei proiectate si la cteva detalii ale ei, ne ridicaram
si ne luaram ramas bun.
Dar asta se ntmpla destul de devreme, eram abia n martie. Trecu un aprilie
rece si umed, precum si doua saptamni din mai, pna sa ne putem aventura n expeditia
noastra cu destule sperante de a gusta acea ncntare pe care o cautam noi de pe ur
ma unui peisaj placut, a societatii agreabile, a soarelui bun, a veseliei si a m
iscarii, fara neajunsul drumurilor proaste, al vnturilor reci sau al norilor amen
intatori. Asadar, ntr-o dimineata ncntatoare ne adunaram fortele si o porniram. Gru
pul era alcatuit din doamna si domnisorul Graham, din Mary si Eliza Millward, di
n Jane si Richard Wilson si din Rose, Fergus si Gilbert Markham.
Domnul Lawrence fusese si el invitat sa ne nsoteasca, dar dintr-o pricina
pe care nu ne-a comunicat-o refuzase sa fie alaturi de noi. Ma dusesem chiar eu
sa-i cer aceasta favoare. Cnd i-am spus despre ca e vorba a manifestat oarecare
sovaiala si m-a ntrebat cine merge. Cnd am pomenit-o printre ceilalti pe domnisoar
a Wilson a parut sa ncline n mare masura sa mearga, dar cnd am rostit numele doamne
i Graham, socotind ca ar putea fi o atractie n plus, se pare ca a avut tocmai efe
ctul contrar si el a refuzat categoric; ca sa fiu sincer, hotarrea aceasta mai mu
lt m-a bucurat dect m-a suparat, desi n-as sti sa-ti spun de ce.
Am ajuns la destinatia noastra aproape de amiaza. Doamna Graham a straba
tut pe jos toata distanta pna la faleza, si micutul Arthur a mers alaturi de noi
cea mai mare parte a drumului, pentru ca acum era mult mai voinic si mai plin de
viata dect cnd venise prima data n tinutul nostru, iar pe de alta parte nu-i place
a sa stea n trasura cu niste persoane necunoscute, n timp ce toti cei patru priete
ni ai lui, mamica, Sancho, domnul Markham si domnisoara Millward mergeau pe jos,
ramnnd mult n urma sau lund-o peste cmpuri si taind de-a dreptul pe scurtatura.
Pastrez o amintire foarte placuta a acelei plimbari pe drumul tare, alb
si nsorit, umbrit ici-colo de copaci de un verde stralucitor si mpodobit de pajist
i smaltate de garduri vii cu flori ce mbalsamau aerul cu mirosul lor minunat, sau
taind de-a curmezisul cmpurile placute la vedere, printre florile nmiresmate si v
erdeata stralucitoare a ncntatoarei luni a lui florar. E drept, n-o aveam pe Eliza
alaturi: dar ea se afla mpreuna cu prietenii ei n trasura micuta cu ponei si sunt
convins ca era la fel de fericita ca si mine. Si chiar cnd noi, cei pedestri, du
pa ce paraseam soseaua, traversnd cmpurile pe o scurtatura, vedeam n departare micu
l echipaj disparnd printre arcadele si frunzisul verde al copacilor, nu uram aces
ti arbori pentru ca-mi furau vederea bonetelei si a salului si nici nu simteam c
a toate aceste obiecte aflate ntre noi ma desparteau de fericirea mea. Ca sa spun
adevarul, eram mult prea ncntat n tovarasia doamnei Graham pentru a regreta absent
a Elizei Millward.
E drept ca doamna Graham se arata la nceput suparator de nesociabila parnd
nclinata sa nu vorbeasca dect cu Mary Millward si cu Arthur. Ea si cu Mary mergea
u mai tot timpul mpreuna, avndu-l pe copilas ntre ele; dar ori de cte ori latimea dr
umului o permitea, eu ma tineam pe lnga ea, iar Richard Wilson trecea n partea cea
lalta, alaturi de domnisoara Millward, n timp ce Fergus ratacea ncoace si ncolo dup
a cum i trasnea prin cap. De la o vreme doamna Graham deveni mai prietenoasa si nt
r-un trziu am izbutit sa-i absorb aproape n ntregime atentia si atunci am fost ntr-a
devar fericit, pentru ca ori de cte ori catadicsea sa angajeze o conversatie mi fa
cea placere s-o ascult. Cnd parerile si impresiile ei se potriveau cu ale mele, c
eea ce ma incinta era faptul ca avea extrem de mult bun simt, gusturi si simtami
nte foarte alese, cnd nu se potriveau cu ale mele, ceea ce-mi strnea ncntarea era ndr
azneala de om dintr-o bucata cu care-si marturisea sau si apara deosebirea de opi
nii. Chiar cnd ma supara prin vorbele sau privirile ei aspre si prin concluziile
ei intolerante n privinta mea, avea darul sa ma faca si mai nemultumit de mine nsu
mi pentru ca-i produsesem o impresie att de proasta si mai doritor sa-mi apar car
acterul si nclinatiile n ochii ei si, daca era posibil, sa-i cstig stima.
n cele din urma plimbarea noastra lua sfrsit. Panta repede si culmile ndraz
nete ale colinelor ne rapisera o vreme perspectiva; dar ajungnd n vrful acelui urcu
s greu si privind n jos naintea noastra se facea o deschizatura marea albastra ne
umplu privirile ca o explozie! Era de un albastru nchis, aproape violent si nu av
ea calmul mortii, ci era acoperita de valurele scnteietoare mici pete albe care c
lipoceau pe snul ei, si pe care ochii cei mai ageri abia le puteau deosebi de mic
utii pescarusi ce se zbenguiau deasupra cu aripile albe scnteind n soare. Nu se ve
deau dect vreo doua barci, si acelea aflate la mare distanta.
M-am uitat la doamna Graham ca sa-mi dau seama ce impresie i produce acea
sta priveliste admirabila. Nu spunea nimic; dar statea nemiscata si cu ochii ati
ntiti asupra marii, cu o expresie care ma asigura ca nu e ctusi de putin dezamagi
ta. n treacat fie zis avea ochi foarte frumosi nu stiu daca ti-am mai spus pna acu
m, dar erau plini de nsufletire, mari, limpezi si aproape negri de un cenusiu foa
rte ntunecat. Dinspre mare batea o briza racoroasa si nvioratoare, blnda, pura si s
anatoasa; facea sa-i fluture buclele revarsate pe umeri si dadea o culoare mai v
ie buzelor si obrajilor ei de obicei mult prea palizi. Simtea influenta asta bin
efacatoare si la fel si eu ma furnica prin tot trupul, dar nu ndrazneam sa-i dau
glas atta vreme ct doamna Graham ramnea tacuta. S-a vazut bine o unda de bucurie po
tolita pe fata ei care se aprinse pna aproape de un zmbet de ncntare, fericire si nte
legere n clipa n care ochii nostri s-au ntlnit. Niciodata nu avusese o nfatisare mai n
cntatoare; niciodata inima mea nu se lipise cu atta caldura de ea ca acum. Daca am
mai fi fost lasati nca doua minute singuri, acolo, n-as mai fi putut raspunde de
consecinte. Dar din fericire pentru prudenta mea si poate chiar pentru posibili
tatea mea de a ma bucura de restul zilei, am fost curnd chemati la o gustare alea
sa. Rose, ajutata de domnisoara Wilson si de Eliza, care, mpartind cu ea locul di
n trasura, sosisera mpreuna cu putin naintea celorlalti, pregatisera bucatele si a
sternusera masa pe un tapsan mai ridicat ce dadea spre mare, adapostit de arsita
soarelui de un colt de stnca si de niste copaci pletosi.
Doamna Graham se aseza la o oarecare departare de mine. Vecinul meu cel
mai apropiat era Eliza. n felul ei dragut si lipsit de ostentatie se straduia sa
fie agreabila si, fara ndoiala, era la fel de atragatoare si de plina de vino-nco
ace ca ntotdeauna, daca eu as mai fi fost n stare sa-mi dau seama de acest lucru.
Dar curnd inima mea ncepu din nou sa se ndrepte cu caldura catre ea. Si am fost cu
totii veseli si fericiti mpreuna n masura n care puteam fi constient de acest lucru
n tot cursul acelei mese amicale si prelungite.
La sfrsitul picnicului, Rose l chema pe Fergus s-a ajute sa strnga resturil
e, tacmurile, vesela si toate celelalte si sa le puna la loc n cosuri. Doamna Grah
am si lua scaunelul pliant si uneltele de pictorita. Dupa ce o ruga pe domnisoara
Millward cea mare sa aiba grija de odorasul ei, iar acestuia i porunci sa nu se n
departeze cumva de noul lui paznic, ne parasi si porni de-a lungul colinei abrup
te si stncoase catre o naltime mai semeata si mai prapastioasa aflata la o oarecar
e departare.
Aceasta oferea o priveliste si mai frumoasa asa ca prefera sa-si faca sc
hita de acolo, desi unele dintre domnisoare i spusera ca e un loc nspaimntator si o
sfatuira sa nu se aventureze.
Dupa plecarea doamnei Graham mi se paru ca orice amuzament a disparut de
si e greu de spus n ce masura contribuise ea la veselia grupului. De pe buzele ei
nu scapasera nici un fel de glume si foarte putine hohote de rs; dar zmbetul ei mi
nsufletise propria mea voiosie si vreo observatie isteata sau vreo vorba de spir
it de-a ei mi ascutise pe nesimtite mintea si facuse sa fie interesant tot ce zic
eau sau faceau ceilalti. Pna si conversatia mea cu Eliza fusese nviorata de prezen
ta ei, desi fara stirea mea; iar acum, cnd ea plecase, prostiile Elizei ncetasera
sa ma mai distreze ba mai mult dect att, ncepura sa-mi apese sufletul, iar eu nu ma
i aveam chef s-o amuz. Ma simteam atras irezistibil catre acel punct ndepartat un
de se instalase frumoasa pictorita care trudea de una singura. N-am ncercat sa ma
mpotrivesc prea multa vreme acestui imbold. n timp ce micuta mea vecina schimba ct
eva vorbe cu domnisoara Wilson m-am ridicat si am sters-o hoteste. Din ctiva pasi
mari si iuti am ajuns la lo; ul unde era asezata pe o buza ngusta de stnca, chiar
la marginea falezei care cobora ntr-o panta abrupta si prapastioasa pna la tarmul
stncos.
Doamna Graham nu m-a auzit venind; umbra mea caznd pe hrtia ei de desen a
facut-o sa tresara ca de pe urma unui soc; a ntors repede capul oricare alta feme
ie pe care o cunosteam ar fi tipat din pricina unei asemenea spaime neasteptate.
O! Nu stiam ca esti dumneata. De ce m-ai speriat asa? M-a ntrebat ea cam n
tepata. Nu pot sa sufar sa ma ia cineva asa, prin surprindere.
Pai, dar cine ati crezut ca e? Am ntrebat-o eu. Daca as fi stiut ca sunte
ti att de sperioasa as fi fost mai precaut; nsa
Lasa, nu-i nimic. De ce-ai venit? Vin si ceilalti?
Nu; pe coltul asta ngust de stnca n-ar putea sa ncapa toti.
Asta ma bucura, pentru ca m-am plictisit de conversatie.
Ma rog, atunci n-am sa vorbesc. Am sa stau doar si am sa ma uit cum dese
nati.
Ah, dar stii bine ca nu-mi place lucrul asta.
Atunci am sa ma multumesc sa admir minunatia privelistii.
La asta n-a facut nici o obiectie si un timp si-a vazut n tacere de desen
ul ei. Dar eu nu m-am putut abtine ca, din cnd n cnd, sa-mi abat ochii de la peisaj
ul splendid asternut la picioarele noastre, spre mna alba si eleganta care tinea
creionul, spre gtul gratios si buclele lucioase, corbii, aplecate asupra hrtiei.
Ei, acuma m-am gndit eu daca as avea un creion si o bucatica de hrtie, as p
utea face o schita mai frumoasa dect a ei, cu conditia sa am darul de a reproduce
n mod fidel ceea ce se afla dinaintea mea.
Dar cu toate ca natura mi refuza aceasta bucurie, am fost foarte multumit
sa sed acolo lnga ea fara sa scot o vorba.
Tot acolo esti, domnule Markham? Zise ea ntr-un trziu ntorcndu-se catre mine
, pentru ca ma aflam asezat putin ndaratul ei, pe o bucata de muschi. De ce nu te
duci sa te distrezi mpreuna cu prietenii dumitale?
Deoarece ca si dumneavoastra, m-am plictisit de ei. Si o sa ma pot satur
a de ei mine sau n oricare alta zi de aici nainte. Pe cnd pe dumneavoastra s-ar pute
a sa nu am placerea de a va revedea cine stie cta vreme.
Ce facea Arthur cnd ai plecat de acolo?
Era cu domnisoara Mary Millward acolo unde l-ati lasat era bine, dar nad
ajduia ca mama-sa nu va mai zabovi multa vreme departe de el. Apropo, vad ca nu
mi l-ati ncredintat mie am protestat eu desi aveam onoarea de a-l cunoaste de mul
t mai multa vreme. E drept nsa ca domnisoara Mary Millward are arta de a-i potoli
si de a-i distra pe copii am adaugat cu un aer neglijent chiar daca n-o fi buna
la nimic altceva.
Domnisoara Millward are multe calitati remarcabile pe care e greu ca per
soane ca dumneata sa le observe sau sa le aprecieze. Vrei sa-i spui lui Arthur c
a ma ntorc la el n cteva minute?
Daca asa stau lucrurile voi astepta, cu permisiunea dumneavoastra, pna cnd
vor trece aceste minute, si atunci va voi putea ajuta sa coborti poteca asta dif
icila.
Multumesc, nsa n asemenea mprejurari ma descurc ntotdeauna cel mai bine fara
ajutorul nimanui.
Cel putin va pot duce scaunelul si blocul de schite.
Aceasta favoare nu mi-a refuzat-o; dar eram destul de ofensat de dorinta
ei evidenta de a scapa de mine si ncepeam sa ma caiesc de faptul ca fusesem att d
e insistent, cnd ea ma consola oarecum facnd apel la gustul si judecata mea n privi
nta unor ndoieli legate de desenul ei. Din fericire, opinia mea s-a bucurat de ap
robarea ei si mbunatatirea pe care am sugerat-o a fost adoptata fara sovaiala.
Adeseori am dorit zadarnic mi-a spus ea sa am posibilitatea de a recurge
la judecata altcuiva cnd nu puteam sa ma ncred destul n ndrumarile propriilor mei o
chi si ale mintii mele, ntruct dupa contemplarea ndelungata a unui singur obiect si
ochii si mintea ajung sa nu-si mai poata forma o idee corespunzatoare n privinta
lui.
Acesta este unul din numeroasele rele la care ne expune o viata solitara
, i-am raspuns.
Adevarat, a confirmat ea, dupa care s-a asternut din nou tacerea ntre noi
.
Peste vreo doua minute nsa, ea a declarat ca si-a terminat schita si si-a
nchis blocul de desen.
ntorcndu-ne la locul unde ne luasem gustarea, i-am gasit plecati aproape p
e toti, cu exceptia lui Mary Millward, Richard Wilson si Arthur Graham. Domnisor
ul Arthur dormea dus cu capul asezat n poala lui Mary. Celalalt domn statea alatu
ri de ea tinnd n mna o editie de buzunar din opera cine stie carui clasic. El nu se
ducea nicaieri fara vreo carte careia i consacra orice moment de ragaz; i se par
ea timp pierdut orice clipa care nu era nchinata studiului sau muncii fizice nece
sare vietii. Nici macar acum nu era n stare sa se lase n voia bucuriei pe care i-o
aduceau aerul acela curat si lumina binefacatoare a soarelui privelistea ncntatoa
re si sunetele acelea alinatoare, muzica valurilor si adierea blnda, agitnd copaci
i care-l ocroteau. Nici macar avnd alaturi o persoana de sex feminin (ma rog, rec
unosc, nu una foarte atragatoare) el nu putea sa nu-si scoata cartea si sa profi
te ct mai mult de timp pe cnd si digera masa cumpatata si-si odihnea picioarele obo
site nedeprinse cu eforturi att de mari.
Ceda totusi cte o clipa ca sa schimbe cnd si cnd o vorba sau o privire cu p
ersoana de lnga el, care nu parea deloc suparata de purtarea lui; trasaturile ei,
destul de comune de altfel, aveau o expresie de bucurie si de seninatate neobis
nuita, si cnd am sosit noi acolo ea i cerceta fata palida si gnditoare cu un aer fo
arte multumit si binevoitor.
Calatoria spre casa n-a mai fost nici pe departe la fel de agreabila pen
tru mine ca prima parte a zilei, pentru ca de data asta doamna Graham a mers n tr
asura, iar Eliza Millward m-a nsotit pe jos. Observase preferinta mea pentru tnara
vaduva si, evident, se simtea neglijata. Nu si-a exprimat supararea prin repros
uri aspre, prin sarcasm sagetator, printr-o tacere semnificativa sau posomorndu-s
e la fata: oricare dintre acestea sau toate la un loc le-as fi putut ndura destul
de usor sau as fi putut trece rznd peste ele. n schimb si-o manifesta printr-un fe
l de melancolie blnda, o tristete delicata si plina de reprosuri care ma lovea n a
dncul inimii. Am ncercat s-o mai nveselesc, si dupa ct se pare am reusit n oarecare m
asura nainte de sfrsitul plimbarii. Dar chiar cnd o faceam, constiinta ma tinea de
rau, stiind ca mai curnd sau mai trziu legatura dintre noi va trebui rupta si ca p
rocednd astfel nu faceam dect sa hranesc sperante false si sa amn ziua de jale.
Cnd landoul se apropie de Wildfell Hall atta ct i permitea drumul, tnara vadu
va si cu fiul ei coborra, lasnd Rosei locul de pe capra; eu am convins-o pe Eliza
sa ia locul Rosei. Dupa ce am instalat-o confortabil nauntru, spunndu-i sa se paze
asca de racoarea nserarii si urndu-i tandru noapte buna, am simtit o mare usurare
si m-am grabit sa-mi ofer serviciile doamnei Graham spre a-i duce uneltele la de
al. Ea nsa lundu-si blocul si scaunelul la subtioara a insistat sa-si ia pe loc ra
mas bun de la mine ca si de la restul grupului. De data aceasta mi-a refuzat aju
torul oferit ntr-un fel att de blnd si de prietenos nct aproape ca am iertat-o.
CAPITOLUL VIII.
TRECUSERA SASE SAPTAMNI. Era o dimineata splendida de pe la sfrsitul lui i
unie. Mai tot fnul fusese cosit, desi ultima saptamna fusese foarte neprielnica; a
cum, cnd sosise, n sfrsit, vremea frumoasa, hotart sa profit ct mai mult de ea, am st
rns toti muncitorii pe fneata, lucrnd si eu de zor n mijlocul lor, cu haina scoasa s
i cu o palarie mare si usoara de pai pe cap. Ridicam brate ntregi de iarba jilava
si nmiresmata si o scuturam n cele patru vnturi, aflndu-ma n capul unui sir marisor
de slugi si de argati. Intentionam sa trudesc astfel de dimineata pna seara cu to
t atta zel si srguinta ca oricare dintre ei pe de o parte ca sa trag foloase de pe
urma propriilor mele eforturi, iar pe de alta, ca sa-i nsufletesc pe muncitori p
rin exemplul meu cnd iata! Hotarrea mea a fost data peste cap ntr-o clipa prin simp
lul fapt ca fratele meu a venit alergnd la mine si mi-a pus n mna un pachetel sosit
chiar atunci de la Londra, pe care-l asteptam de o vreme destul de ndelungata. A
m rupt nvelitoarea si am descoperit o eleganta editie de buzunar din Marmion3.
Cam ghicesc eu pentru cine e cartea asta, a comentat Fergus care a ramas
sa ma priveasca n timp ce eu cercetam bucuros volumul. Sigur ca e pentru domniso
ara Eliza.
A rostit aceste vorbe pe un ton si cu un aer att de atotstiutor, nct m-am b
ucurat sa-l pot contrazice.
Gresesti, dragul meu, i-am spus. Si ridicndu-mi de jos haina, am pus volu
mul ntr-unul din buzunarele ei, apoi am mbracat-o. Ei acum, corcitura trndava am co
ntinuat eu vino ncoace si fii macar o data de folos. Scoate-ti scurtucul si ia-mi
locul aici, pe cmp, pna cnd ma ntorc.
Pna cnd te ntorci? Dar unde te duci, rogu-te?
Asta nu te priveste. Te priveste numai faptul ca ma duc. Iar de ntors ma n
torc, cel mai trziu, la masa.
Oho! Si zi asa, pna atunci va sa zica trebuie sa trudesc? Si pe lnga toate
sa-i mai tin si pe toti oamenii astia la munca? Ma rog, ma rog! O data pot sa m
a supun si eu, dar sa nu se mai repete! Haideti, flacai, dati-i zor! Acuma am ve
nit eu sa va ajut si vai de capul aceluia sau aceleia dintre voi cere se opreste
macar o clipa, fie ca sa se uite n jur, fie ca sa se scarpine n cap sau sa-si suf
le nasul. Nici un pretext nu-i va fi de folos. Nu ne trebuie altceva dect munca,
munca si iar munca, sa trudesti n sudoarea fruntii etc., etc.
Lasndu-l sa le tina oamenilor asemenea discursuri sforaitoare si aspre, m
ai mult spre distractia dect spre naltarea lor sufleteasca, m-am ntors acasa si dup
a ce mi-am potrivit putin tinuta am pornit n graba catre Wildfell Hall, cu cartea
n buzunar, deoarece era destinata rafturilor doamnei Graham.
Cum, va sa zica ntre voi lucrurile au mers att de departe nct ati ajuns sa va
faceti si sa primiti cadouri?
Nu, nu chiar asa, prietene; era prima ncercare ce-o faceam n aceasta direc
tie si eram extrem de nerabdator sa vad cum o sa iasa.
De la excursia la golful X ne mai ntlnisem de cteva ori si constatasem ca d
oamna nu e potrivnica tovarasiei mele, cu conditia sa-mi limitez discutia la une
le chestiuni abstracte sau la unele subiecte de interes comun. De ndata ce aborda
m latura sentimentala sau pe cea a complimentelor, ori aveam o atitudine mai tan
dra, ma trezeam pedepsit printr-o schimbare imediata a purtarii sale, si sortit
s-o gasesc mai rece si mai distanta daca nu cumva pe de-a-ntregul inaccesibila d
ata urmatoare cnd i cautam tovarasia. Dar aceasta mprejurare nu ma dezamagea cine s
tie ce, pentru ca o atribuiam nu att unei antipatii fata de persoana mea, ct unei
hotarri categorice, potrivnice unui nou maritis hotarre luata nca nainte de a ma cun
oaste pe mine, fie dintr-un exces de afectiune pentru raposatul ei sot, fie pent
ru ca se saturase deopotriva si de el si de casnicie. La nceput e drept ca parea
sa-i faca placere sa-mi raneasca vanitatea si sa-mi zdrobeasca ndrazneata ncredere
n mine retezndu-i necrutatoare, fiecare mugur ce avea curajul sa apara. Apoi, mar
turisesc, am fost profund ranit, desi n acelasi timp si mboldit sa caut o cale de
a ma razbuna. Dar n ultima vreme, constatnd mai presus de orice ndoiala ca nu sunt
un filfizon cu mintea seaca, asa cum ma banuise la nceput a fi, mi respinsese mode
stele mele avansuri ntr-o maniera cu totul diferita. Era un fel de nemultumire gr
ava, aproape trista, pe care n curnd am nvatat sa evit cu grija sa i-o mai trezesc.
Mai nti sa-mi consolidez pozitia de amic ma gndeam eu ca protector si tovara
s de joaca al fiului ei si ca prieten serios, de nadejde si sincer pentru ea, ia
r apoi, dupa ce voi reusi sa-i devin destul de necesar pentru a o linisti si pen
tru a se bucura de viata (si sunt convins ca acest lucru l pot face) o sa vedem c
e se va mai putea realiza n continuare.
Asadar, stateam de vorba despre pictura, poezie, muzica, teologie, geolo
gie si filosofie. De vreo doua ori i-am mprumutat cte o carte si o data a facut si
ea acelasi lucru pentru mine. O ntlneam ct de des puteam n plimbarile ei: ma duceam
la ea acasa ct de des ndrazneam. Primul meu pretext pentru a-i ncalca sanctuarul a
fost sa-i aduc lui Arthur un catelus cu picioarele scurte si cu mersul leganat
fiul lui Sancho care l-a ncntat cum nu se poate mai mult pe copil si prin urmare n
-a putut sa nu-i faca bucurie mamei. Al doilea pretext a fost sa-i aduc baietelu
lui o carte pe care cunoscnd exigenta deosebita a mamei lui o alesesem cu multa g
rija si o supusesem aprobarii ei nainte de a i-o oferi lui Arthur. Apoi i-am dus
ei niste plante pentru gradina n numele surorii mele dupa ce mai nti am convins-o p
e Rose sa i le trimita. De fiecare data ma interesam de tabloul pe care-l picta
dupa schita facuta pe faleza, asa ca ea ma primea n atelier si-mi cerea parerea s
au sfatul n legatura cu progresele realizate.
Ultima data o vizitasem ca sa-i napoiez cartea pe care mi-o mprumutase; si
atunci s-a ntmplat ca discutnd n treacat despre poezia lui Sir Walter Scott, ea sa-
si exprime dorinta de a citi poemul Marmion, iar eu sa-mi bag n cap ideea ndraznea
ta de a i-l face cadou. Drept care, de cum m-am ntors acasa, am si trimis dupa vo
lumasul cu pricina. Si totusi mai era nevoie de o scuza oarecare pentru a-i ncalc
a sihastria. Asadar, m-am narmat cu o zgarda de marochin albastru pentru catelusu
l lui Arthur. Si dupa oferirea si acceptarea acesteia, cu mai multa bucurie si r
ecunostinta din partea primitorului dect merita valoarea darului sau motivul egoi
st al donatorului, am ndraznit s-o rog pe doamna Graham sa-mi permita sa mai priv
esc o data tabloul daca se mai afla nca acolo.
Cu placere! Poftim nauntru, mi-a zis ea (pentru ca-i ntlnisem n gradina). E
terminat si nramat, gata pentru expediere; dar te rog sa-mi spui si parerea dumit
ale si daca poti sa sugerezi vreo mbunatatire ea va fi Luata n seama asa cum se cuv
ine.
Tabloul era uimitor de frumos; era exact peisajul respectiv, transpus pe
pnza ca printr-o vraja. Dar eu mi-am exprimat aprobarea n termeni rezervati si n f
oarte putine cuvinte, ca sa nu cumva s-o supar. n schimb, ea mi-a studiat, cu ate
ntie, expresia fetei si fara doar si poate mndria ei de artist a fost satisfacuta
cnd mi-a citit n ochi admiratia sincera. Dar, n timp ce priveam, ma gndeam la carte
si ma tot ntrebam cum sa i-o daruiesc. Curajul mi-a pierit; totusi m-am hotart sa
nu fiu chiar asa de prost nct sa plec fara sa fi facut macar ncercarea respectiva.
N-avea rost sa astept un alt prilej mai potrivit si nici sa ncerc sa alcatuiesc
un discurs ocazional. Cu ct mai simplu si mai firesc vor decurge lucrurile, cu att
mai bine, socoteam eu; asadar, pur si simplu am privit pe fereastra pentru a-mi
aduna curajul si apoi am scos la iveala cartea, m-am ntors si i-am dat-o n mna cu
aceasta scurta explicatie:
Doamna Graham, ati dorit sa cititi Marmion. Iata cartea daca aveti bunat
atea s-o acceptati.
A rosit o clipa poate din rusine si compatimire fata de un stil att de stn
gaci de a face un cadou. A cercetat volumul pe amndoua partile cu un aer grav. L-
a rasfoit n tacere, mbinndu-si sprncenele, cufundata ntr-o cugetare profunda. Apoi a n
chis cartea si ntorcndu-si privirile de la ea la mine, m-a ntrebat calma, ct costa s
i eu am simtit ca mi se urca tot sngele n cbraz.
Mi-ar parea rau sa te ofensez, domnule Markham, dar daca nu platesc cart
ea, n-o pot primi, mi-a zis ea si a pus-o pe masa.
De ce nu puteti?
Pentru ca A facut o pauza si si-a cobort privirile spre covor.
De ce nu puteti? Am repetat eu att de iritat nct am facut-o sa-si ridice oc
hii si sa ma priveasca drept n fata.
Pentru ca nu-mi place sa-mi asum obligatii de care nu ma pot plati nicio
data. Si asa ti sunt destul de ndatorata pentru bunatatea pe care i-o arati fiului
meu; dar afectiunea lui pna la recunostinta si propriile dumitale sentimente fru
moase constituie fara ndoiala o rasplata pentru asta.
Copilarii! Am exclamat eu.
Si-a ntors din nou ochii catre mine cu un aer de surprindere grava care a
avut efectul unui repros, indiferent daca aceasta fusese sau nu intentia ei.
Va sa zica nu vreti sa primiti cartea? Am ntrebat-o cu mult mai multa blnd
ete dect avusesem pna atunci n glas.
O voi primi cu bucurie daca-mi vei permite s-o platesc.
I-am spus exact pretul, precum si costul transportului, pe tonul cel mai
calm pe care am putut sa-l adopt de fapt ma stapneam cu greu, pentru ca mi venea
sa plng din pricina dezamagirii si a jignirii.
Ea si-a scos punga si a numarat linistita banii, dar a ezitat sa mi-i pu
na n mna. Privindu-ma atent a spus cu un glas dulce menit sa ma mai mpace:
Domnule Markham, dumneata te socoti ofensat si as vrea sa te pot face sa
ntelegi ca Eu
Va nteleg perfect, i-am spus. Socotiti ca daca ati accepta acum de la min
e fleacul acesta, mai trziu mi-as lua cine stie ce libertati pornind de la asta.
Dar va nselati: daca mi veti face favoarea sa-l primiti, va rog sa ma credeti ca n
u-mi voi cladi nici un fel de sperante pe aceasta temelie si nu voi considera ac
est fapt drept un precedent pentru hatruri viitoare. E o copilarie sa vorbiti de
obligatii cnd trebuie sa va dati seama ca ntr-un asemenea caz numai eu va ramn obli
gat, iar dumneavoastra mi faceti o favoare.
Ei bine, atunci am sa te cred pe cuvnt, mi-a raspuns ea cu cel mai angeli
c zmbet cu putinta, punnd banii la loc, n punga. Numai sa tii minte!
Am sa tin minte ceea ce-am spus; dar va rog sa nu-mi pedepsiti ndrazneala
retragndu-mi ntrutotul prietenia, sau asteptndu-va de la mine sa-mi manifest caint
a pentru aceasta ndrazneala fiind mai distant dect pna acum, i-am zis eu si i-am nti
ns mna ca sa-mi iau ramas bun, ntruct eram prea emotionat ca sa mai pot sta.
Perfect! Atunci sa ramnem cum am fost, mi-a raspuns ea dndu-mi mna cu franc
hete.
Si n timp ce i-o tineam n mna mea, cu mare greutate m-am stapnit sa nu i-o s
arut ceea ce ar fi fost o nebunie echivalenta cu sinuciderea. Si asa ma aratasem
destul de ndraznet si aceasta ofranda era ct pe-aci sa dea lovitura de gratie spe
rantelor mele.
Cu inima si mintea nfierbntate m-am ntors repede spre casa, aproape alergnd,
netinnd seama de arsita soarelui de la amiaza, negndindu-ma la nimic altceva dect
la persoana pe care tocmai o parasisem regretnd doar ca e att de inaccesibila si c
a eu ma aratasem att de pripit si lipsit de tact nfricosat de aerul ei cumplit de
hotart si de incapacitatea mea de a-l nvinge nespernd nimic altceva dect Dar stai, nu
vreau sa te plictisesc cu zbuciumul nadejdilor si temerilor mele, cu gravele me
le gnduri si hotarri.
CAPITOLUL IX.
DESI S-AR PUTEA SPUNE CA ntre timp ma vindecasem aproape pe deplin de pas
iunea pentru Eliza Millward, nu ncetasem ntrutotul vizitele la casa parohiala, deo
arece chipurile, voiam s-o abandonez pe fata cu blndete, fara sa strnesc prea mult
a durere sau sa-i trezesc prea multe resentimente si fara sa intru n gura lumii,
ajungnd sa ma vorbeasca de rau toata parohia. n afara de asta, n cazul cnd m-as fi t
inut tot timpul departe, preotul, care socotea ca vizitele mele i sunt destinate
lui n cea mai mare masura daca nu chiar n ntregime s-ar fi simtit fara ndoiala ofens
at ca-l neglijez. Dar cnd m-am dus pe acolo a doua zi dupa ntrevederea cu doamna G
raham, ntmplator preotul nu era acasa lucru care nu mi s-a mai parut acum la fel d
e agreabil cum fusese pentru mine n alte mprejurari. E adevarat ca se afla acolo M
ary Millward, dar ea nu reprezenta pentru mine mai mult dect o statuie. Si totusi
m-am hotart sa nu-mi lungesc prea mult vizita si sa-i vorbesc Elizei ntr-un mod p
rietenesc, cam ca un frate, o maniera pe care ndelungata noastra cunostinta mi put
ea permite s-o adopt si care, dupa parerea mea, nu putea nici s-o jigneasca, nic
i sa ncurajeze false sperante.
Nu-mi statuse niciodata n obicei sa discut despre doamna Graham nici cu e
a, nici cu altcineva; nu ma instalasem pe scaun nici de trei minute, ca nsasi Eli
za aduse vorba despre aceasta doamna, ntr-un chip destul de neobisnuit.
Vai, domnule Markham! Zise cu un aer de-a dreptul socat si cu glasul red
us la o soapta, ce parere ai de relatarile nspaimntatoare despre doamna Graham? Ne
poti oferi vreun temei ca sa nu le dam crezare?
Ce relatari?
Ei, asta-i buna, parca nu stii? Zmbi ea siret, scuturndu-si capsorul.
Habar n-am de nimic. La ce Dumnezeu te referi, Eliza?
A, nu ma ntreba pe mine! Eu n-am cum sa-ti dau explicatii.
Si cu asta, prefacndu-se extrem de ocupata, ridica de pe masa batista de
bumbac pe care o nfrumuseta cu un chenar de dantela.
Despre ce e vorba, domnisoara Mary? Ce vrea sa spuna Eliza? Am ntrebat-o
pe sora ei care parea absorbita de tivirea unui cearceaf mare de pnza ordinara.
Nu stiu, mi-a raspuns ea. Banuiesc ca e vorba de cine stie ce clevetiri
fara temei pe care le-a nascocit cineva. Eu nu auzisem nimic pna cnd nu mi-a spus
Eliza deunazi, dar chiar daca parohia ntreaga mi-ar mpuia urechile cu asemenea luc
ruri, eu tot n-as crede nici o iota din ele ca doar o cunosc prea bine pe doamna
Graham!
Ai perfecta dreptate, domnisoara Mary! Si eu as face la fel, orice lucru
ri s-ar spune.
Bravo a ncuviintat Eliza cu un usor oftat, e foarte comod sa avem o convi
ngere att de ferma despre valoarea persoanelor pe care le iubim. Numai ca tare as
vrea sa nu descoperiti ca ncrederea voastra a fost acordata cuiva care nu merita
.
Si, ridicndu-si capul, m-a privit cu o tandrete att de trista, nct ar fi put
ut foarte usor sa-mi topeasca inima. Dar n strafundul ochilor acelora se ascundea
ceva care nu-mi era pe plac; si ma ntrebam cum de am putut vreodata sa-i admir,
cnd fata sincera si ochii mici, cenusii, ai surorii e pareau sa fie mult mai agre
abili. n momentul acela nsa eram furios pe Eliza pentru insinuarile ei mpotriva doa
mnei Graham care, eram sigur, nu puteau sa fie dect false, indiferent daca ea sti
a sau nu acest lucru.
Dar atunci n-am zis nimic n privinta subiectului respectiv; caci, constatn
d ca nu-mi pot recapata prea usor calmul, m-am ridicat de ndata si mi-am luat ram
as bun, sub pretextul ca am treaba la ferma. Si chiar la ferma m-am si dus, fara
sa-mi mai bat capul ctusi de putin daca aceste zvonuri misterioase sunt sau nu a
devarate, ci ntrebndu-ma doar n ce constau ele, cine le scornise, din ce se iscaser
a si ce se putea face pentru a le reduce ct mai usor la tacere sau pentru a le do
vedi netemeinicia.
Cteva zile mai trziu familia noastra a dat iarasi una din micile petreceri
linistite. Fusesera invitati obisnuitii prieteni si vecini, printre care se num
ara si doamna Graham. De data asta n-a mai putut sa lipseasca sub cuvnt ca se ntun
eca devreme sau ca vremea e aspra si spre marea mea usurare a venit. Fara ea toa
ta petrecerea mi s-ar fi parut insuportabil de plicticoasa. Dar momentul sosirii
ei a adus un nou suflu de viata casei si desi nu trebuia sa-i neglijez pe ceila
lti musafiri din pricina ei si nici sa ma astept sa-i pot acapara, cum as fi vru
t, atentia, ma gndeam cu bucurie ca voi petrece o seara deosebit de ncntatoare.
A venit si domnul Lawrence. A sosit la un oarecare rastimp dupa ce se ad
unasera ceilalti. Eram curios sa vad cum se va comporta cu doamna Graham. Intrnd,
n-a facut altceva dect sa se ncline usor n fata ei; dupa ce i-a salutat politicos
pe ceilalti membri ai societatii, s-a asezat foarte departe de tnara vaduva, ntre
maica-mea si Rose.
Ai mai vazut vreodata asemenea prefacatorie? Mi-a soptit Eliza, vecina m
ea cea mai apropiata. Nu-i asa ca ai putea sa juri ca nici nu se cunosc?
Aproape; dar ce-i cu asta?
Cum ce-i cu asta? Dumnezeule, doar nu cumva vrei sa te prefaci ca nu sti
i nimic?
n ce privinta? Am ntrebat eu cu atta asprime nct ea a tresarit si mi-a raspun
s:
Sst, taci! Nu vorbi asa de tare!
Ma rog, atunci spune-mi am rostit cu glas mai scazut la ce te referi? Nu
pot sa sufar saradele.
Mde, stii, nu jur ca ar fi adevarat ba chiar departe de mine acest lucru
dar n-ai auzit
N-am auzit nimic dect de la tine.
Atunci fara doar si poate ca faci anume pe surdul, pentru ca oricine ti v
a spune la fel; dar mi dau seama ca daca as repeta aceste lucruri n-as face dect s
a te nfurii, asa ca mai bine mi tin gura.
A strns din buze si si-a mpreunat minile pe genunchi cu un aer de mielusel
ranit.
Daca ai fi vrut sa nu ma superi ti-ai fi tinut gura de la nceput; sau inv
ers, ai fi spus limpede si cinstit tot ce-ti statea pe limba.
Eliza si-a ntors capul, si-a scos batista, s-a ridicat si s-a ndreptat spr
e fereastra unde a ramas ctava vreme luptndu-se n mod evident sa-si stapneasca lacri
mile. Eram uluit, scos din fire, rusinat nu att de asprimea mea, ct de slabiciunea
ei copilareasca. Dar nimeni nu parea sa fi bagat de seama ce se ntmpla cu ea, si
curnd dupa aceea am fost poftiti n jurul mesei, la ceai. n tinutul acela era obicei
ul ca oamenii sa se aseze ntotdeauna la masa la ora ceaiului, si sa mannce bine cu
acest prilej, pentru ca si noi ca si altii prnzeam devreme. Cnd mi-am luat locul
o aveam ntr-o parte pe Rose, iar n partea cealalta un scaun gol.
mi dai voie sa stau lnga dumneata? Sopti un glas blnd lnga cotul meu.
Daca vrei, suna raspunsul meu.
Si Eliza se strecura catre scaunul liber; apoi ridicnd ochii spre mine, c
u un zmbet pe jumatate trist, pe jumatate jucaus, mi sopti:
Vai ce sever esti, Gilbert!
I-am nmnat ceasca de ceai cu un surs putin dispretuitor, dar n-am scos o vo
rba pentru ca n-aveam ce sa-i spun.
Dar ce-am facut de te-am suparat? M-a ntrebat ea pe un ton mai plngaret. A
s da nu stiu ce sa aflu.
Lasa, Eliza, bea-ti ceaiul si nu fi copila, i-am raspuns eu ntinzndu-i zah
arul si frisca.
Tocmai atunci s-a produs o mica tulburare de partea cealalta a mesei; do
mnisoara Wilson s-a apropiat de noi ca sa schimbe locul cu Rose.
Vrei sa fii att de buna sa-mi lasi mie scaunul asta, domnisoara Markham?
A ntrebat ea. Nu-mi place sa stau lnga doamna Graham. Daca mamei dumitale i se par
e ca se cuvine sa invite asemenea persoane n casa ei, cred ca nu poate avea nimic
mpotriva nici ca fiica ei sa le tina tovarasie.
Aceasta ultima propozitie a fost adaugata dupa ce Rose se ndepartase; dar
eu n-am avut atta politete nct sa las remarca sa treaca neobservata:
Domnisoara Wilson, vrei, te rog, sa ai amabilitatea sa-mi explici ce vre
i sa spui?
ntrebarea o surprinse ntr-o oarecare masura, dar nu cine stie ce.
Vai de mine, domnule Markham mi raspunse ea, cu mult calm, ntruct. si recapa
tase repede stapnirea de sine.
Ma mira foarte tare ca doamna Markham poate sa invite n casa ei o persoan
a ca doamna Graham; dar poate ca ea nu stie ca reputatia acestei doamne nu e del
oc onorabila.
Mama nu stie si nici eu; asa ca m-ai ndatora foarte mult daca mi-ai expli
ca ceva mai pe larg la ce te referi.
Nu e ctusi de putin timpul si locul potrivit pentru asemenea lamuriri; da
r cred ca e inadmisibil sa fii att de nestiutor cum pretinzi, ntruct probabil ca o
cunosti la fel de bine ca si mine.
Cred ca o cunosc, si poate chiar ceva mai bine; tocmai de aceea, daca ai
avea bunatatea sa ma informezi ce ai auzit sau ce ti s-a nazarit mpotriva ei, as
putea, eventual, sa-ti ndrept greseala.
Ei bine, atunci ai putea sa-mi spui cine a fost sotul ei sau daca a avut
vreodata un sot?
Indignarea ma reduse la tacere. Ma temeam ca ntr-un asemenea moment si n l
ocul acela nu voi putea sa ma stapnesc suficient pentru a-i raspunde cum se cuvin
e.
N-ai remarcat niciodata, zise Eliza, ce asemanare izbitoare exista ntre c
opilul ala al ei si
Si cine? ntreba domnisoara Wilson cu o severitate rece, dar intensa, n gla
s.
Eliza tresari: acea sugestie rostita timid fusese destinata numai pentru
urechile mele.
Vai, mi cer iertare! Zise ea pe un ton rugator. S-ar putea sa ma fi nselat
, poate ca m-am nselat.
Dar si nsoti aceste cuvinte de o privire ipocrita si batjocoritoare pe car
e mi-o arunca cu coada ochiului ei viclean.
N-are rost sa-mi cer iertare raspunse prietena ei dar nu vad pe nimeni p
e aici care sa semene ctusi de putin cu copilul, n afara doar de mama lui; si cnd m
ai auzi zvonuri rauvoitoare, domnisoara Eliza, ti-as fi recunoscatoare.
Adica cred ca de fapt ai face mai bine daca te-ai abtine sa le repeti. P
resupun ca persoana la care faci aluzie este domnul Lawrence; dar cred ca am pos
ibilitatea sa te asigur ca banuielile tale n aceasta privinta sunt cu totul gresi
te. Si daca el are totusi vreo legatura oarecare cu doamna (lucru pe care nimeni
nu are dreptul sa-l afirme), cel putin a manifestat (ceea ce nu se poate spune
despre cteva alte persoane) o suficienta decenta pentru a nu recunoaste n prezenta
unor persoane onorabile o intimitate mai mare n ce-o priveste dect aceea dintre d
oua persoane care se saluta pur si simplu Dupa parerea mea se vedea limpede ca a
fost deopotriva surprins si suparat s-o gaseasca aici.
Asa! Dati-i nainte! Striga Fergus, care statea lnga Eliza, el fiind singur
a persoana asezata de aceeasi parte a mesei cu noi. Dati-i drumul tare de tot! A
veti grija s-o faceti praf!
Domnisoara Wilson si ndrepta spinarea cu un aer de dispret glacial, dar nu
zise nimic. Eliza era gata sa raspunda, dar eu am ntrerupt-o spunnd ct mai calm cu
putinta, desi fara ndoiala tonul meu trada ntr-o oarecare masura cele ce se petre
ceau nlauntrul meu:
Am discutat destul acest subiect. Daca nu suntem n stare sa vorbim dect pe
ntru a cleveti mpotriva celor mai buni dect noi, atunci sa ne tinem gura.
Asa s-ar si cuveni, cred eu a remarcat Fergus si nu numai eu, ci si bunu
l nostru preot. Tot timpul asta el a vorbit cu desavrsita lui elocinta ntregii soc
ietati adunate aici si uneori si-a ndreptat ochii catre voi cu un aer sever de mu
strare si de dezgust, n timp ce voi sedeati aici si sopteati si mormaiati laolalt
a n modul cel mai necuviincios cu putinta. Ba o data s-a si oprit n mijlocul unei
povestiri sau predici nu stiu exact ce era si si-a atintit privirile asupra ta,
Gilbert, ca si cum ar fi vrut sa spuna: Voi continua cnd domnul Markham va fi nceta
t sa mai cocheteze cu cele doua domnisoare.
Ce altceva s-a mai vorbit la masa aceea n-as putea sa-ti spun, dupa cum
n-as putea sa-ti spun nici de unde am luat destula rabdare pentru a rezista pna cn
d toata lumea a terminat gustarea. mi aduc aminte nsa ca doar cu mare greutate am
izbutit sa mai beau restul de ceai din ceasca si ca de mncat n-am mncat nimic.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l privesc ndelung pe Arthur Gra
ham care sedea lnga mama lui, de partea cealalta a mesei, iar n al doilea rnd, sa m
a uit cu atentie la domnul Lawrence. La nceput mi s-a parut si mie ca exista o as
emanare; contemplndu-i mai atent nsa, am ajuns la concluzia ca totul e numai o nchi
puire. E adevarat ca amndoi aveau trasaturile mai delicate si mai putin osoase de
ct se ntmpla de obicei la sexul tare si ca tenul lui Lawrence era palid si curat, i
ar al lui Arthur de o albeata delicata; dar nasucul, cam crn, al lui Arthur nu pu
tea sa devina niciodata att de lung si drept ca al domnului Lawrence. Iar conturu
l fetei lui, desi nca nu destul de de mplinit ca sa fie rotund, se subtia prea del
icat spre barbia micuta si cu gropita si nu s-ar fi putut transforma niciodata n
asa fel nct sa semene cu ovalul prelung al fetei celuilalt. Parul copilului era n m
od evident de o culoare mai deschisa si mai calda dect fusese vreodata parul domn
ului Lawrence, iar ochii mari, limpezi si albastri ai lui Arthur, desi uneori de
o gravitate prematura, nu semanau ctusi de putin cu ochii caprui si timizi ai pr
oprietarului. Ochii acestuia oglindeau un suflet sensibil, nencrezator, gata oricn
d sa se retraga n adncurile propriei sale fiinte pentru a se feri de atingerile un
ei lumi prea aspre si prea nenduratoare.
Vai, ce ticalos am putut sa fiu daca am nutrit macar o clipa ideea asta
odioasa! Oare n-o cunosteam ndeajuns pe doamna Graham? Oare nu ma ntlnisem si nu st
atusem de vorba cu ea de attea ori? Oare nu eram sigur ca din punctul de vedere a
l mintii, al puritatii si al naltarii sufletesti, ea era, pe departe, superioara
oricaruia dintre cei care o ponegreau? Nu eram oare sigur ca de fapt ea este cea
mai nobila si cea mai adorabila reprezentanta a sexului ei, pe care mi fusese da
t s-o vad sau care-mi nchipuisem macar ca exista? Da, si aveam sa spun la fel ca
Mary Millward (asta ntr-adevar era o fata nteleapta) ca daca toata parohia mai mul
t dect att, daca lumea ntreaga mi-ar mpuia urechile cu aceste minciuni ngrozitoare, e
u tot nu le-as crede, ntruct o cunosteam mai bine dect toti ceilalti.
ntre timp creierul mi fierbea pur si simplu de indignare si inima mea pare
a gata sa sparga catusele nchisorii ei, agitata fiind de aceste conflicte ale mel
e cu un sentiment de sila si de scrba, pe care nici nu m-am straduit macar sa-l a
scund. Mai multi dintre cei de fata m-au luat n rs pentru aerul meu de om dus pe gn
duri si pentru ca ma dovedeam att de putin galant, neglijndu-le pe doamne. Dar mie
putin mi pasa de toate astea; singurul lucru de care mi pasa, n afara de acea preo
cupare dominanta, era sa vad cum se ndreapta cestile spre tava pusa pe servanta,
spernd sa nu mai fie readuse la masa. Mi se parea ca domnul Millward n-o sa mai nc
eteze niciodata sa ne spuna ca nu e mare bautor de ceai si ca e foarte daunator
sa-ti tot ncarci stomacul cu lichide excluznd alimentele mai sanatoase.
Pentru a-si lua astfel ragazul necesar ca sa soarba si cea de a patra ce
asca de ceai.
n cele din urma s-a ispravit totusi si ospatul; atunci m-am ridicat si am
parasit masa si oaspetii fara un cuvnt de scuza pur si simplu nu le mai puteam s
uporta prezenta. M-am repezit afara ca sa-mi racoresc mintea nfierbntata si sa-mi
rumeg gndurile nflacarate n singuratatea gradinii.
Ca sa nu fiu vazut de la vreo fereastra, am pornit-o pe o alee linistita
care, nconjura o parte a ngraditurii si avea la capat o banca asezata sub o bolta
de trandafiri si caprifoi. Aici m-am asezat ca sa meditez la virtutile doamnei
de la Wildfell Hall si la felul cum era nedreptatita; dar nu trecusera nici doua
minute de cnd ma aflam acolo si zvonul unor glasuri si larma unor rsete m-au info
rmat ca ntreaga societate iesise si ea sa se aeriseasca n gradina. Totusi m-am cui
barit ntr-un colt al boltii de verdeata, nadajduind s-o pot pastra numai pentru m
ine, fiind ferit de privirile celorlalti. Dar nu la naiba! Iata ca sosea cineva
pe alee! De ce oare nu puteau ei sa se bucure de flori si de ultimele raze ale s
oarelui n gradina deschisa si sa-mi lase coltul acela ntunecos mie, tntarilor si mu
sculitelor?
Dar, iscodind prin paravanul acela nmiresmat alcatuit din ramuri mpletite,
ca sa descopar cine sunt vizitatorii nechemati (pentru ca un murmur de glasuri m
i arata ca nu era vorba numai de o singura persoana), supararea mea a disparut p
e data si cu totul alte sentimente ncepura sa-mi agite sufletul nca tulburat: doam
na Graham pasea catinel pe alee nsotita doar de Arthur si de nimeni altcineva.
De ce erau singuri? Oare otrava limbilor clevetitoare se si raspndise n rnd
urile musafirilor? Oare i ntorsesera cu totii spatele? Acum mi-am amintit ca pe la
nceputul petrecerii o vazusem pe doamna Wilson tragndu-si scaunul ct mai aproape d
e mama si aplecndu-se nainte, ca pentru a-i transmite o comunicare importanta si c
onfidentiala. Din felul cum aceasta doamna clatina ntr-una din cap si si strmba fat
a zbrcita, cum ochii ei mici si urti clipeau nencetat si aruncau sageti rautacioase
mi-am putut da seama ca stradaniile ei erau consacrate unor brfeli cumplite. Si,
judecnd dupa prudenta pe care o adoptase n transmiterea informatiilor, am putut s
a banuiesc ca tinta calomniilor ei era o persoana dintre cele de fata. Din toate
aceste semne, precum si din privirile si gesturile mamei, n care se amestecau or
oarea si nencrederea, am tras concluzia ca persoana respectiva trebuie sa fi fost
doamna Graham. Nu mi-am parasit ascunzatoarea pna cnd ea n-a ajuns la capatul ale
ii, ca nu cumva aparitia mea s-o alunge; dar si asa cnd am iesit n ntmpinarea ei, s-
a oprit locului parnd gata sa se ntoarca ndarat.
Vai, domnule Markham, nu vrem sa te deranjam! A spus ea. Si noi am venit
ncoace tot ca sa ne retragem, nu ca sa-ti ncalcam singuratatea.
Nu sunt un sihastru, doamna Graham desi probabil, trebuie sa marturisesc
, asta trebuie sa fi fost impresia pe care am lasat-o parasindu-mi ntr-un mod att
de necuviincios oaspetii.
M-am temut ca ti-e rau, mi-a spus ea privindu-ma cu sincera ngrijorare.
Cam asa si era, dar ntre timp mi-a trecut. Va rog, asezati-va si odihniti
-va putin aici si spuneti-mi cum va place aceasta bolta de verdeata, i-am zis eu
, si ridicndu-l de subtiori pe Arthur l-am instalat n mijlocul bancii pentru a-mi
asigura astfel prezenta mamei sale.
Aceasta, recunoscnd ca bolta e un loc de refugiu foarte ispititor, s-a re
tras ntr-un colt al bancii, n timp ce eu m-am asezat n partea opusa.
Dar cuvntul acela, refugiu, m-a tulburat. Oare era chiar adevarat ca rautat
ea lor o facuse sa-si caute tihna n singuratate?
De ce v-au parasit? Am ntrebat-o.
Eu i-am parasit, mi-a raspuns ea zmbind. Ma plictisisera de moarte vorbel
e de claca nimic nu ma oboseste mai tare dect discutia despre fleacuri. Mi-e de-a
dreptul imposibil sa nteleg cum pot ei sa vorbeasca asa, la nesfrsit, vrute si ne
vrute.
N-am putut sa nu zmbesc vaznd ct de profunda si de grava i e mirarea.
Oare li s-o fi parnd ca sunt obligati sa vorbeasca la nesfrsit? Continua e
a. Nu se mai opresc niciodata pentru a gndi, ci umplu pauzele cu fleacuri fara ro
st si cu repetitii lipsite de noima. Sau o asemenea conversatie le face placere?
Probabil ca asa e. Mintile lor seci nu sunt capabile sa cuprinda idei ma
ri si capetele lor usoare sunt furate de maruntisurile nensemnate care n-ar putea
nici macar sa clinteasca din loc un cap mai bine mobilat: singura lor alternati
va fata de o asemenea conversatie, este sa se afunde pna peste cap n mlastina brfel
ilor ceea ce constituie principala lor preocupare.
Dar sper ca nu a tuturor? Striga doamna, uimita de observatiile mele.
Nu, desigur; cred ca sora mea e straina de asemenea gusturi proaste si d
egradante, precum si maica-mea, daca le-ati cuprins cumva si pe ele n criticile d
umneavoastra.
N-am criticat pe nimeni si, fara doar si poate, n-am avut intentia sa fa
c vreo aluzie lipsita de respect la mama ori la sora dumitale. Am cunoscut cteva
persoane ntelepte care erau experte n acest gen de conversatie atunci cnd mprejurari
le le sileau s-o ntretina; din pacate, nsa, eu una nu ma pot lauda ca as poseda un
asemenea dar. De data asta mi-am mentinut treaza atentia att ct am putut, dar cnd
puterile m-au parasit, m-am dat deoparte ca sa caut cteva minute de tihna pe acea
sta alee linistita. Nu pot sa particip la o discutie n care nu se face un schimb
de idei sau sentimente si n care nici o parte, nici cealalta nu profita n vreun fe
l sau altul.
Bine, atunci, daca va voi tulbura vreodata cu vorbaria mea, va rog sa-mi
spuneti pe loc si va asigur ca nu voi fi deloc jignit, pentru ca eu stiu sa ma
bucur de tovarasia celor pe care De tovarasia prietenilor mei, fie ca tac, fie ca
discut.
Nu te prea cred Dar daca asta ar fi adevarul, atunci ai fi tovarasul cel
mai potrivit pentru mine.
Va sa zica n alte privinte corespund pe deplin dorintelor dumneavoastra?
Nu, n-am vrut sa spun asa ceva. Vai, ce frumosi sunt ciorchinii astia de
verdeata cnd strabat printre ei razele soarelui! Zise ea anume ca sa schimbe sub
iectul.
Era ntr-adevar frumos cnd, din timp n timp, cte un manunchi de raze patrunznd
prin desisul pomilor si tufisurilor de pe partea cealalta a potecii din fata no
astra, nviora verdeata lor ntunecata, scotnd la iveala petice de frunze semitranspa
rente sau care straluceau aproape aurii.
Mai ca regret ca sunt pictorita, zise doamna Graham.
Dar de ce? S-ar crede ca la o asemenea ocazie ar trebui mai degraba sa v
a tresalte sufletul de bucurie pentru privilegiul pe care-l aveti de a putea imi
ta diferitele nuante stralucitoare si ncntatoare ale naturii.
Nu; pentru ca n loc sa ma las n voia placerii de a le savura frumusetea, a
sa cum fac altii, eu ntotdeauna mi framnt creierii gndindu-ma cum as putea sa redau
aceleasi efecte pe pnza; si ntruct acest lucru nu se poate realiza niciodata, totul
e o simpla desertaciune orgolioasa si chin sufletesc.
Poate ca nu izbutiti s-o faceti n att de mare masura nct sa va multumeasca p
e dumneavoastra, dar probabil ca izbutiti sa-i ncntati pe altii cu rezultatele str
adaniilor dumneavoastra.
Mde, la urma urmei n-ar trebui sa ma plng; putini oameni si cstiga existent
a printr-o truda care sa le aduca atta bucurie cum se ntmpla n cazul meu. Iata ca vi
ne cineva.
Mi s-a parut ca ntreruperea o supara.
E domnul Lawrence cu domnisoara Wilson, si se bucura si ei de o plimbare
linistita. N-au sa ne tulbure cu nimic, i-am raspuns.
N-am izbutit sa descifrez bine expresia de pe chipul ei; nsa n orice caz e
ram foarte multumit ca nu vedeam n ea nici urma de gelozie. Desi, n fond, ce treab
a aveam eu sa caut semnele unui asemenea sentiment?
Ce fel de persoana e domnisoara Wilson? M-a ntrebat doamna Graham.
E mult mai eleganta si mai rafinata dect majoritatea oamenilor de origine
a si conditia ei. Unii spun ca e o adevarata doamna, si nca foarte agreabila.
Astazi mi s-a parut ca observ o oarecare raceala si un aer cam semet n co
mportarea ei.
Se prea poate sa se fi manifestat astfel fata de dumneavoastra. E posibi
l sa aiba vreo prejudecata mpotriva dumneavoastra pentru ca ma tem ca va socoate
un fel de rivala.
Pe mine! Imposibil, domnule Markham! Mi-a zis ea, evident uimita si supa
rata.
Ma rog, eu nu stiu nimic n aceasta privinta, mi-am luat eu vorba napoi, cu
un aer destul de spasit, pentru ca mi s-a parut ca supararea ei s-a ndreptat n sp
ecial mpotriva mea.
ntre timp perechea veni spre noi. Bolta de verdeata era asezata mai la ad
apost, ntr-un colt, n fata caruia capatul aleii o cotea spre un loc de plimbare ma
i aerisit din fundul gradinii. n momentul cnd s-au apropiat de acest loc, am vazut
-o pe Jane Wilson facndu-l atent pe nsotitorul ei asupra noastra. Si att din zmbetu-
i rece si sarcastic, ct si din putinele crmpeie din conversatia ei pe care le-am p
utut prinde, am nteles perfect ca-i sugereaza ideea ca ntre noi ar exista un atasa
ment profund. Am observat ca domnul Lawrence a rosit pna la tmple, ne-a aruncat, p
e furis, o privire fugara, apoi a mers mai departe cu o nfatisare grava, dar dupa
cte mi s-a parut, n-a raspuns nimic la observatiile domnisoarei Wilson.
Deci era adevarat ca el si facea unele planuri n legatura cu doamna Graham
? Si daca erau onorabile atunci nu vad de ce s-ar fi straduit atta sa le ascunda.
Fara doar si poate ca ea era mai presus de orice banuiala, n schimb el era cum n
u se poate mai detestabil.
n timp ce prin minte mi-au fulgerat aceste gnduri, nsotitoarea mea s-a ridi
cat brusc si chemndu-si fiul a spus ca se duce sa caute tovarasia celorlalti si a
si pornit-o pe alee. Nu ncapea nici o ndoiala ca auzise sau ghicise ceva din spus
ele domnisoarei Wilson si deci era firesc sa nu mai doreasca sa continue tete--te
te-ul, cu att mai mult cu ct n momentul acela obrajii mi ardeau de indignare mpotriva
fostului meu prieten ti ea putea foarte bine sa ia, din greseala, aceasta mbujor
are drept un semn de stnjeneala prosteasca. Iata un nou motiv pentru mine de a-i
purta pica domnisoarei Wilson; si cu ct ma gndeam mai mult la comportarea ei, cu a
tt o uram mai mult.
Abia trziu seara m-am alaturat celorlalti. Am gasit-o pe doamna Graham pr
egatita de plecare si lundu-si ramas bun de la restul societatii, care ntre timp s
e ntorsese n casa. M-am oferit, ba chiar as putea spune ca am rugat-o s-o nsotesc pn
a la Wildfell Hall. n momentul acela domnul Lawrence se afla prin preajma, discutn
d cu altcineva. Nu se uita la noi, dar auzind rugamintea mea insistenta, a facut
o pauza n mijlocul unei fraze ca sa auda raspunsul doamnei Graham, apoi a contin
uat sa vorbeasca, cu un aer de satisfactie calma, de ndata ce a constatat ca ea m
-a refuzat.
Si ntr-adevar m-a refuzat hotart, dar nu fara amabilitate. Nu s-a lasat de
loc convinsa ca ar fi existat vreo primejdie pentru ea sau pentru copil sa strab
ata, nensotiti, drumurile si cmpurile acelea. Spunea ca nu se ntunecase nca, si nu a
vea sa ntlneasca pe nimeni; si chiar daca s-ar fi ntlnit cu cineva, era convinsa ca
oamenii de pe acolo sunt foarte linistiti si prozaici. De fapt, nici nu voia sa
auda ca vreun barbat sa se deranjeze s-o nsoteasca, desi Fergus s-a aratat si el
dispus sa-si ofere serviciile, iar mama a rugat-o sa-i permita sa trimita pe unu
l din argati s-o escorteze.
Dupa plecarea ei totul a devenit gol, daca nu chiar ceva mai rau. Lawren
ce a ncercat sa ma atraga n conversatie, dar eu i-am dat peste nas ducndu-ma n celal
alt colt al salii. Curnd dupa aceea petrecerea s-a spart si chiar si el si-a luat
ramas bun. Cnd a venit la mine m-am facut ca nu vad mna pe care mi-o ntindea si ca
nu aud urarea lui de noapte buna pna cnd a repetat-o nca o data. Atunci, ca sa scap
de el, am mormait ceva nedeslusit nsotit de o aplecare morocanoasa a capului.
Ce-ai patit, Markham? Mi-a soptit el.
Mi-am atintit ochii asupra lui cu o privire mnioasa si dispretuitoare.
Te-ai suparat pentru ca doamna Graham n-a vrut sa te lase s-o conduci ac
asa? M-a ntrebat el cu un usor zmbet care era gata-gata sa ma scoata cu totul din
sarite.
Si totusi, nghitindu-mi desi nu fara efort un raspuns mai aspru, m-am mul
tumit sa-l ntreb:
Dar ce, e treaba ta?
As, ctusi de putin, mi-a raspuns el cu un calm exasperant. Numai ca, da-m
i voie sa-ti spun, Markham si si-a ridicat ochii spre fata mea vorbindu-mi cu o
gravitate neobisnuita daca ti-ai faurit vreun plan n legatura cu aceasta persoana
, fara doar si poate el va da gres; si ma mhneste foarte tare sa te vad leganndu-t
e n iluzii false si irosindu-ti puterile n eforturi inutile, pentru ca
Ipocritule! Am exclamat, iar el si-a tinut rasuflarea, s-a facut alb ca
varul la fata, apoi s-a ndepartat fara sa mai scoata o vorba.
Izbutisem sa-l ranesc drept n inima lucru de care ma bucuram foarte tare.
CAPITOLUL X.
DUPA PLECAREA OASPETILOR am aflat ca ntr-adevar calomniile josnice fusese
ra raspndite n ntreaga societate aflata la noi, chiar n prezenta victimei. Dar Rose
a jurat ca nu le crede si ca n-o sa le creada nicodata, iar mama a facut aceeasi
declaratie desi, ma tem, fiind mai putin sincera si mai putin neclintita n hotarr
ea de a nu le da crezare. Se parea ca aceste lucruri o obsedasera, si din cnd n cnd
ma tot enerva cu exclamatii ca:
Doamne, Doamne! Cine s-ar fi gndit la una ca asta! Mde, mi s-a parut mie c
a e ceva ciudat la femeia asta Vedeti ce se ntmpla daca femeile se prefac a fi altf
el dect sunt?
O data a ajuns chiar sa spuna:
Mie aerul asta de mister mi-a strnit nca de la nceput tot felul de banuieli
Stiam eu ca n-o sa iasa nimic bun din asta; dar, fara doar si poate, e o poveste
tare, tare trista!
Bine mama, dar parca ai spus ca nu dai crezare acestor basme, a interven
it Fergus.
Si nici nu le dau, dragul meu; dar, vedeti, pe de alta parte, trebuie sa
existe totusi vreun temei.
Temeiul este rautatea si falsitatea lumii am declarat eu si faptul ca do
mnul Lawrence a fost vazut ducndu-se ntr-acolo n vreo doua seri. Brfele din sat zic
ca el i face curte acestei doamne ciudate, si binenteles ca s-au repezit cu lacomi
e la acest zvon ca sa cladeasca pe temelia lui toata tesatura infernala de urciun
i care nu se afla dect n mintile lor.
Bine, Gilbert, dar ceva din atitudinea ei trebuie sa fi ntarit aceste ban
uieli.
Ai vazut ceva deosebit n purtarea ei?
Nu, fireste ca nu; dar, pe de alta parte, stii bine ca eu am spus ntotdea
una ca are ceva ciudat.
Cred ca chiar n aceeasi seara m-am aventurat iar nepoftit la Wildfell Hal
l. De la petrecerea noastra, care avusese loc cu mai bine de o saptamna n urma, fa
cusem zilnic eforturi de a o ntlni pe doamna de acolo n plimbarile ei; dar ma ntorse
sem mereu dezamagit (probabil ca ea evitase anume sa ma ntlneasca), iar noaptea mi
tot chinuiam mintea sa gasesc vreun pretext pentru o noua vizita. n cele din urma
am ajuns la concluzia ca despartirea aceasta nu mai putea fi ndurata (ti dai seam
a ca ntre timp mi se aprinsesera tare calciele). Lund din biblioteca o carte veche
care socoteam ca ar putea s-o intereseze, desi din pricina starii proaste si uza
te n care se afla nu ndraznisem nca sa i-o ofer s-o citeasca, am pornit n mare graba
. Eram nsa framntat de tot felul de presimtiri cu privire la modul n care ma va pri
mi precum si la faptul ca ma foloseam pentru a ma nfatisa la conac de un pretext
att de straveziu. Totusi s-ar fi putut foarte bine s-o ntlnesc pe cmp sau n gradina s
i atunci dificultatea ar fi fost mult micsorata. Ceea ce ma tulbura cel mai tare
era necesitatea de a bate n mod oficial la usa, cu perspectiva de a fi primit cu
un aer solemn, de Rachel, si nfatisat stapnei sale surprinsa si lipsita de cordia
litate.
Dar dorinta nu mi-a fost satisfacuta. Pe doamna Graham n-am vazut-o nica
ieri; n schimb l-am gasit pe Arthur care se juca n gradina cu catelusul lui zglobi
u si nebunatic. Am ntins capul peste poarta si l-am strigat. El m-a poftit nauntru
, dar eu i-am spus ca nu pot intra fara ngaduinta mamei sale.
Ma duc s-o ntreb, mi-a spus copilul.
Nu, nu, Arthur, nu e cazul sa faci una ca asta; dar daca nu e ocupata, r
oag-o pur si simplu sa vina o clipa aici; spune-i ca vreau sa-i vorbesc.
Arthur a alergat sa-mi ndeplineasca rugamintea si s-a ntors repede nsotit d
e mama lui. Vai, ce frumoasa era cu crliontii ei negri fluturnd n bataia vntului cal
d ce adia, cu obrajii albi usor mbujorati si cu fata radiind de zmbete! Dragul de
Arthur! Cte nu-i datorez pentru aceasta ntlnire fericita si pentru toate celelalte
asemanatoare! Datorita lui am fost eliberat pe data de toate scrupulele politeti
i oficiale, de teama si de stnjeneala. n materie de dragoste nu exista un mediator
mai bun dect un copilas vesel, cu sufletul curat, gata oricnd sa cimenteze inimil
e dezbinate, sa arunce o punte peste prapastia neprietenoasa a obiceiurilor, sa
topeasca gheata rezervei ntepenite si sa darme zidurile despartitoare ale formalis
mului nesuferit si ale mndriei!
Da, domnule Markham, ce s-a ntmplat? ntreba tnara mama apropiindu-se cu un zm
bet agreabil.
As vrea sa aruncati o privire asupra cartii asteia si daca va face place
re s-o luati si s-o cititi pe ndelete. Nu-mi cer scuze ca v-am scos din casa ntr-o
seara att de placuta, desi poate motivul nu era chiar att de important.
Mamico, spune-i sa intre, zise Arthur.
N-ai vrea sa poftesti nauntru? ntreba doamna.
Ba da; as vrea sa vad cum ati mai aranjat gradina.
Si probabil si cum le-a mers rasadurilor surorii dumitale sub ngrijirea m
ea, adauga ea n timp ce-mi deschidea poarta.
Si asa am pornit sa ne plimbam prin gradina si sa vorbim despre flori, d
espre copaci, despre carte si apoi si despre alte lucruri. Era o seara blnda si ncn
tatoare si la fel era si nsotitoarea mea. ncetul cu ncetul am nceput sa ma manifest
cu mai multa caldura si tandrete dect o facusem poate vreodata pna atunci; dar ori
cum, n-am spus nimic foarte concret, iar ea n-a ncercat sa ma respinga n nici un f
el. ntr-un trziu trecnd pe lnga niste trandafiri batuti pe care-i adusesem cu cteva s
aptamni mai nainte din partea surorii mele, a cules un boboc splendid, abia deschi
s si m-a rugat sa i-l duc Rosei.
Nu-mi dati voie sa-l pastrez pentru mine? Am ntrebat
Nu, dar iata unul si pentru dumneata.
n loc sa-l primesc pur si simplu, linistit, am avut ndrazneala sa apuc si
mna care mi-l oferea si s-o privesc pe doamna Graham drept n ochi. Ea m-a lasat sa
-i tin mna o clipa si cnd am vazut ca privirile ei straluceau de extaz si ca fata
i se mbujoreaza de placere si bucurie am crezut ca sosise n sfrsit ora triumfului m
eu. Dar imediat mi s-a parut ca-i strafulgera prin minte o amintire dureroasa; o
ntristare chinuitoare i-a ntunecat, ca un nor, fruntea, si fata, iar buzele i s-a
u facut albe ca marmora; parea ca trece printr-o clipa de mare zbucium sufletesc
si cu un efort brusc si-a retras mna si s-a dat ctiva pasi napoi.
Uite ce e, domnule Markham, mi-a zis ea cu un fel de calm al disperarii,
trebuie sa-ti spun deschis ca nu pot sa accept asemenea lucruri. mi face placere
tovarasia dumitale pentru ca sunt singura aici si conversatia dumitale ma ncnta m
ai mult dect cea a oricarei alte persoane, nsa daca nu te poti multumi sa ma prive
sti ca pe o prietena o prietena rece si nu prea frumoasa, ca pe un fel de mama s
au sora, atunci trebuie sa te implor sa ma parasesti chiar acum si sa ma lasi n p
ace de aici nainte. De fapt n viitor va trebui sa fim pur si simplu ca doi straini
.
Atunci va voi fi prieten sau frate sau orice doriti, numai sa binevoiti
sa ma lasati sa va vad si de aici ncclo. Dar v-as ruga sa-mi spuneti de ce nu va
pot fi mai mult dect prieten?
Urma o pauza n care ea cazu pe gnduri.
Nu cumva asta e urmarea vreunui juramnt pripit pe care l-ati facut?
Cam asa ceva, mi raspunse ea. ntr-o buna zi poate am sa-ti spun, nsa deocam
data cred ca ar fi mai bine sa ma lasi singura; si te rog, Gilbert, sa nu ma pui
niciodata n situatia neplacuta de a fi silita sa-ti repet ceea ce ti-am spus adi
neauri! Adauga ea cu multa seriozitate ntinzndu-mi mna cu sincera amabilitate.
Vai, ce dulce si ce muzical sunase numele meu rostit de glasul ei!
Va asigur ca n-am s-o fac. Dar mi puteti ierta aceasta greseala?
Cu conditia sa n-o mai repeti niciodata.
Si voi mai avea voie sa vin uneori sa va vad?
Poate Din cnd n cnd; dar asta numai si numai n cazul n care nu vei abuza nicod
ata de privilegiul acordat.
N-am obiceiul sa fac promisiuni desarte. Oricum, veti vedea.
n momentul n care ti ncalci fagaduiala s-a sfrsit cu prietenia noastra, sa st
ii!
Dar mi veti spune ntotdeauna pe numele mic?
Asta aduce mai degraba cu vorbirea unei surori si va avea darul sa-mi am
inteasca de conventia ncheiata ntre noi.
Doamna Graham a zmbit si m-a rugat nca o data sa plec, asa ca n cele din ur
ma am socotit ca e mai prudent s-o ascult. A intrat n casa, iar eu am cobort colin
a. Dar n timp ce ma ndepartam mi-a ajuns la urechi un tropot de copite sfsiind tace
rea serii aceleia nrourate. ntorcnd ochii n sus, pe poteca, am vazut un calaret soli
tar care o urca. Desi se lasa ntunericul, l-am recunoscut dintr-o ochire: era dom
nul Lawrence pe calutul lui sur. Am strabatut n goana cmpul am sarit peste gardul
de piatra si apoi am cobort aleea ca sa-i ies n ntmpinare. Dnd cu ochii de mine a tra
s deodata haturile micului sau armasar, parnd nclinat sa dea bir cu fugitii. Dar r
azgndindu-se, a considerat probabil ca e mai bine sa-si continue drumul ca si pna
atunci. Cnd a ajuns n dreptul meu s-a nclinat usor si apropiindu-se de zid a ncercat
sa treaca mai departe numai ca eu n-aveam chef sa-i ngadui una ca asta; apucnd ca
lul de capastru am exclamat:
Asculta, Lawrence, insist sa mi se explice acest mister! Spune-mi, te ro
g, unde te duci si ce ai de gnd sa faci? Spune-mi imediat si ct mai lamurit!
Nu vrei sa iei mna de pe fru! Mi-a raspuns el linistit. Ai sa ranesti gura
calutului.
Ce n-as da ca si tu si calul tau sa va duceti la
Markham, ce te face sa fii att de ordinar si de brutal? Mi-e pur si simpl
u rusine pentru tine.
Insist sa-mi raspunzi la ntrebari nainte de a parasi acest loc! Vreau sa s
tiu ce nseamna aceasta duplicitate perfida din partea ta?
Nu voi raspunde la nici un fel de ntrebari pna cnd nu dai drumul frului chia
r de-ai sta acolo pna-n zori.
Poftim atunci, i-am raspuns, desfacndu-mi mna, dar ramnnd teapan n fata lui.
ntreaba-ma altadata, cnd vei putea vorbi ca un gentleman, mi-a raspuns el n
cercnd din nou sa treaca de mine.
Dar eu am prins din nou calutul, care parea si el la fel de uimit ca si
stapnul lui de un tratament att de grosolan.
Zau, Markham, depasesti masura! Mi-a spus Lawrence. Adica ce, n-am voie
sa-mi vizitez chiriasa pentru niste treburi, fara sa fiu asaltat astfel de
Asta nu e o ora potrivita pentru a discuta afaceri, domnule! Am sa-ti sp
un pe data ce parere am despre purtarea ta.
Cred ca ai face mai bine sa-ti amni exprimarea opiniilor pentru un moment
mai nimerit, m-a ntrerupt el cu glas scazut. Iata-l pe preot.
ntr-adevar, preotul se afla la ctiva pasi n spatele meu, ntorcndu-se, greoi,
spre casa, dupa ce vizitase cine stie ce colt ndepartat al parohiei. Imediat l-am
eliberat pe mosier si el si-a vazut de drum, salutndu-l din mers pe reverendul M
illward.
Ce se ntmpla, Markham? Va certati? Striga acesta adesndu-mi-se. Sigur ca er
a vorba de tnara vaduva, adauga el dnd din cap n semn de repros. Dar da-mi voie sa-
ti spun, tinere (si de data asta si apropie gura de urechea mea cu un aer confide
ntial si plin de importanta), ca nu merita!
Si ncerca sa-si ntareasca afirmatia cu o clatinare solemna din cap.
Parinte! Am exclamat eu pe un ton de amenintare mnioasa care l-a facut pe
distinsul preot sa se ntoarca spre mine cu un aer nspaimntat uluit de o insolenta
att de neobisnuita.
S-a uitat lung la mine si privirea lui spunea limpede: Cum se poate sa mi
te adresezi asa tocmai mie?
Dar eram prea indignat ca sa-mi cer scuze sau ca sa mai vorbesc cu el. M
-am rasucit pe calcie si am pornit n graba catre casa, cobornd cu pasi mari si repe
zi poteca abrupta si lasndu-l sa vina n urma mea daca si cum avea chef.
CAPITOLUL XI.
SOCOATE, HALFORD, CA A TRE-cut un rastimp de vreo trei saptamni. Doamna G
raham si cu mine eram acum cei mai buni prieteni sau poate doar frate si sora, a
sa cum preferam sa ne consideram. La cererea mea expresa, mi spunea Gilbert, iar
eu i spuneam Helen, pentru ca vazusem acest nume semnat pe cartile ei. Rar ncercam
s-o ntlnesc de mai mult de doua ori pe saptamna; si nca si atunci faceam ca ntlnirile
noastre sa para, cel mai adesea, o simpla ntmplare pentru ca am constatat ca era
necesar sa fiu extrem de prudent si n general ma purtam cu o excesiva buna-cuviin
ta, asa ca ea n-a avut absolut niciodata vreun motiv sa-mi faca observatii. Si t
otusi nu puteam sa nu remarc ca din cnd n cnd e nefericita si nemultumita de ea nsas
i sau de situatia ei. La drept vorbind, nici eu nu eram foarte multumit: atitudi
nea de indiferenta frateasca pe care o adoptasem era foarte greu de mentinut si
adeseori ma simteam din toate punctele de vedere un fatarnic nesuferit. De aseme
nea, vedeam sau mai degraba simteam ca n ciuda propriei ei vointe nu-i eram indife
rent asa cum se exprima, cu modestie, eroii din romane si cu toate ca ma bucuram
cu recunostinta de norocul pe care-l aveam pe moment, nu puteam sa nu doresc si
sa sper ceva si mai bun n viitor, dar binenteles ca asemenea visuri mi le pastram
numai pentru mine.
Unde te duci, Gilbert? Ma ntreba Rose ntr-o seara, dupa ceai.
Toata ziua lucrasem la ferma.
Sa fac o plimbare, suna raspunsul meu.
ntotdeauna cnd pleci la plimbare, ti perii palaria cu atta grija, ti potrives
ti asa de frumos parul si-ti pui manusile noi si elegante?
Nu ntotdeauna.
Te duci la Wildfell Hall, nu-i asa?
Ce te face sa crezi?
Asta e impresia pe care o lasi. nsa mi-ar parea mai bine daca nu te-ai du
ce chiar att de des.
Fleacuri, fetito! Nu stiu daca ma duc la sase saptamni o data! Dar ce vre
i sa spui?
Ma rog, daca as fi n locul tau, n-as avea chiar asa de mult de a face cu
doamna Graham.
Vai de mine, Rose, dar ce, ai nceput si tu sa te lasi nrurita de vorbele de
claca ale oamenilor?
Nu, mi raspunse ea cu sovaiala dar n ultima vreme am auzit o groaza de luc
ruri despre ea, att la familia Wilson ct si n casa parohiala! Si mamica zicea ca da
ca ar fi o persoana de conditie buna, n-ar locui acolo singura. Si pe urma, Gilb
ert, nu-ti aduci aminte de povestea aia cu numele fals de pe tabloul pe care l-a
m vazut iarna trecuta? Si de explicatia ce ne-a dat-o zicnd ca are rude sau priet
eni carora vrea sa le ascunda actualul domiciliu si ca se teme sa nu i se dea de
urma? Si apoi tii minte cum a tresarit si a parasit ncaperea cnd a venit persoana
aceea pe care a avut mare grija s-o ascunda privirilor noastre si despre care A
rthur, cu un aer att de misterios, ne-a spus ca e prietenul mamicii lui?
Ba da, Rose, mi amintesc fiecare amanunt. Si sunt, n stare sa te iert pent
ru concluziile aspre ce le tragi; pentru ca poate, daca n-as cunoaste-o personal
pe aceasta doamna, as pune toate aceste lucruri cap la cap si as crede ceea ce
crezi si tu. Dar, slava Domnului, o cunosc destul de bine! Si as fi nedemn sa ma
i fiu numit om daca as putea sa dau crezare oricaror vorbe rostite mpotriva ei, a
fara de cazul cnd le-as auzi chiar din gura ei. Asta ar nsemna ca as fi n stare sa
cred asemenea lucruri si despre tine, Rose.
Vai, Gilbert!
Pai ce-ti nchipui, ca as putea sa cred ceva n genul asta, indiferent, ce-a
u ndraznit sa sopteasca pe la colturi Wilsonii si familia Millward?
Si eu sper ca nu crezi!
Si de ce n-as face-o? Pentru ca te cunosc. Ei bine, si pe ea o cunosc n e
gala masura.
A nu! Nu stii nimic despre viata ei dinainte; anul trecut pe vremea asta
nici macar nu aveai habar ca exista.
N-are importanta. Mai exista si posibilitatea de a privi n ochii unei per
soane patrunznd pna n inima ei ti aflnd, ntr-un ceas, despre naltimea sau profunzimea
sufletului ei mai multe dect ai putea descoperi ntr-o viata ntreaga daca persoana r
espectiva n-ar fi nclinata sa ti le dezvaluie sau daca n-ai avea destula ntelepciu
ne ca sa le descoperi tu nsuti.
Va sa zica te duci s-o vezi asta-seara?
Fireste!
Dar ce va zice mama, Gilbert?
Nu e nevoie sa afle mama.
ntr-o buna zi negresit o sa afle, daca o tii tot asa.
Daca o tin tot asa! Nu e vorba de tinut nimic. Doamna Graham si cu mine
suntem prieteni si vom fi prieteni si n viitor. Nici un om de pe pamnt nu trebuie
sa mpiedice aceasta prietenie si nici nu are vreun drept sa se amestece ntre noi.
Dar daca ai stii ce vorbeste lumea ai fi mai prudent, att n interesul ei ct
si al tau. Jane Wilson e de parere ca vizitele tale la conac nu sunt dect o dova
da n plus a desfrului doamnei Graham
S-o ia Aghiuta pe Jane Wilson!
Si Eliza Millward e foarte mhnita din pricina ta.
Asa sper si eu.
Dar dac-as fi n locul tau n-as face-o.
Ce n-ai face? De unde stiu ele ca ma duc acolo?
De ele nu se poate ascunde nimic; spioneaza totul.
Ah, la asta nu m-am gndit niciodata! Si asa, va sa zica ele ndraznesc sa pr
efaca prietenia mea pentru doamna Graham n noi surse de brfeala mpotriva ei! Asta n
orice caz dovedeste falsitatea celorlalte minciuni ale lor, daca mai era nevoie
de vreo dovada Ai grija, Rose, sa le contrazici ori de cte ori poti.
Dar ele nu-mi vorbesc pe fata despre asemenea lucruri; numai din aluzii
si insinuari, si din ceea ce aud de la altii, aflu ce gndesc ele.
Ei, ma rog, astazi n-am sa ma mai duc, ca oricum s-a facut cam trziu. Dar
vai, sa le ia naiba limbile blestemate si veninoase! Am mormait eu cu sufletul
cuprins de o crncena amaraciune.
Tocmai n clipa aceea intra n odaie reverendul Millward; fusesem prea absor
biti de discutie ca sa-l auzim batnd la usa. Dupa ce o saluta vesel si parinteste
, conform obiceiului, pe Rose, care era n mare masura favorita batrnului domn, se n
toarse cam sever catre mine:
Ei, domnule! Nu ne-am mai vazut de mult. Sunt Stai putin Ia sa vedem (cont
inua el alene n timp ce-si depunea trupul greoi n fotoliul pe care Rose. Foarte nda
toritoare, se grabise sa i-l apropie), trebuie fie cam Sase saptamni. Dupa socotea
la mea, de cnd nu mi-ai mai calcat pragul!
Vorbea foarte apasat si lovi cu bastonul n podea.
Chiar att sa fie? Am ntrebat.
Da, chiar atta este!
A adaugat o confirmare din cap si a continuat sa ma priveasca lung, cu u
n fel de mnie solemna. si tinea ntre genunchi bastonul gros si minile mpreunate pe ma
ciulia lui.
Am fost tare ocupat, i-am raspuns eu, ntruct era evident necesar sa prezin
t niste scuze.
Ocupat! M-a ngnat el batjocoritor.
Da, doar stiti ca am strns fnul; si acuma ncepe secerisul.
Hm!
Tocmai atunci intra mama si prin suvoiul de salutari adresate cu nsufleti
re distinsului nostru musafir, cree o diversiune care mi pica tocmai bine. Ea si e
xprima profundul regret ca preotul nu venise putin mai devreme, la ora ceaiului,
dar se oferi sa pregateasca alt ceainic daca parintele ar avea amabilitatea sa-
i faca onoarea de a bea cu ea o ceasca.
Nu, multumesc, nu va deranjati pentru mine, raspunse el. Ma ntorc acasa p
este cteva minute.
Vai, sfintia voastra, dar va rog sa ramneti sa luati totusi ceva! E gata n
cinci minute.
Dar domnul Milliward respinse oferta cu un gest majestuos.
Va spun eu ce am sa gust, doamna Markham, adauga el. Am sa beau un pahar
din excelenta dumneavoastra bere.
Vai, cu placere! Striga mama grabindu-se sa sune clopotelul si sa comand
e bautura ndragita de preot.
M-am gndit, relua acesta, sa intru o clipa la dumneavoastra n drumul meu,
si sa gust din berea dumneavoastra de casa. Am fost n vizita la doamna Graham.
Serios?
Preotul ncuviinta grav din cap si adauga pe un ton apasat, menit parca sa
nspaimnte:
Mi s-a parut ca e de datoria mea s-o fac.
Nu mai spuneti! Striga mama.
Dar de ce, parinte? M-am amestecat eu n vorba.
Domnul Millward ma privi cu oarecare severitate si ntorcndu-se din nou cat
re mama repeta:
Mi s-a parut ca e de datoria mea s-o fac! Si iar batu cu bastonul n podea
.
Mama se aseza n fata lui, ascultatoare, speriata, dar plina de respect si
de admiratie.
Doamna Graham, i-am spus continua el clatinnd din cap n timp ce vorbea umbla
niste zvonuri ngrozitoare! Ce anume, sfintia voastra? m-a ntrebat ea prefacndu-se ca
habar n-are la ce ma refer. E de datoria mea n calitate de Pastor al dumneavoastra i-
am zis sa va spun pe de o parte tot ce eu, personal, gasesc reprobabil n conduita
dumneavoastra, ct si tot ceea ce am motive sa banuiesc si ceea ce mi spun altii cu
privire la dumneavoastra asa i-am vorbit!
Chiar asa, parinte? Am strigat eu, sarind de pe scaun si lovind cu pumnu
l n masa.
Domnul Millward mi arunca doar o privire, n treacat, si relua vorba, adresn
du-se mamei:
A fost penibil sa-mi ndeplinesc aceasta datorie, doamna Markham, dar i-am
spus-o!
Si ea cum a primit aceste vorbe? ntreba mama.
Cu multa mpietrire, ma tem cu multa mpietrire! Raspunse preotul clatinnd de
znadajduit din cap. Si totusi se vedea, pe de alta parte, la ea, un tumult de pa
timi nestavilite si prost calauzite. A palit si si-a tras rasuflarea ntr-un fel a
proape salbatic; dar nu s-a grabit sa se scuze sau sa se apere. Si cu un fel de
calm nerusinat lucru de-a dreptul ngrozitor de vazut la o persoana att de tnara apr
oape ca mi-a spus ca mustrarile mele nu au nici un rost si ca sfaturile mele de
pastorire sunt irosite zadarnic n ceea ce-o priveste ba mai mult dect att, ca nsasi
prezenta mea e nedorita daca i spun asemenea lucruri. Si cnd m-am retras n cele din
urma, vaznd prea limpede ca nu e nimic de facut, m-am ntristat foarte, dndu-mi sea
ma ca e un caz deznadajduit. Dar sunt foarte hotart, doamna Markham, ca fiicele m
ele Sa Sa nu mai vina n contact cu ea. Va rog din suflet sa adoptati aceeasi hotarre
si n privinta fiicei dumneavoastra! Ct despre fiii dumneavoastra Ct despre dumneata,
tinere continua preotul ntorcndu-se cu severitate spre mine
Ct despre mine, sfintia voastra Am nceput eu.
Dar mi-am stapnit vorbele si constatnd ca tremur din tot trupul de furie,
n-am mai zis nimic, ci am considerat mai ntelept sa-mi smulg palaria din cui si s
a tsnesc afara din odaie trntind usa n urma mea cu un bubuit care a zguduit casa di
n temelii si a facut-o pe mama sa tipe. Aceasta rabufnire mi-a usurat pe data nco
rdarea simtamintelor.
n clipa urmatoare am pornit cu pasi grabiti nspre Wildfell Hall cu ce inte
ntii sau cu ce rost n-as sti sa spun, dar aveam impresia ca trebuie sa ma duc un
deva si nici o alta destinatie nu mi se parea potrivita. n plus, trebuia s-o vad
si sa-i vorbesc asta era sigur; numai ca n-aveam o idee precisa despre ce trebui
a sa-i spun sau despre felul cum trebuia sa ma port. Asupra mea se abatuse o ase
menea furtuna de gnduri un vrtej de hotarri contradictorii, nct mintea mea nu era dect
un haos al patimilor ce se luptau ntre ele.
CAPITOLUL XII.
N MAI PUTIN DE DOUAZECI DE minute strabatusem drumul pna la conac. Am zabo
vit o clipa la poarta ca sa-mi sterg broboanele de sudoare de pe frunte, ca sa-m
i recapat suflul precum si un pic de calm. Zorul cu care mersesem mi mai potolise
putin emotia. Asadar, am intrat pe aleea gradinii cu pasi fermi si siguri. Trecn
d pe lnga aripa locuita a cladirii am zarit-o, prin fereastra deschisa, pe doamna
Graham plimbndu-se agitata prin odaia ei singuratica.
A parut foarte tulburata si chiar speriata de sosirea mea, ca si cum si-
ar fi nchipuit ca si eu vin tot ca s-o acuz. Ma nfatisasem dinaintea ei cu intenti
a de a o consola si a deplnge mpreuna cu ea rautatea lumii, de a-i ocar mpreuna pe p
reot si pe rauvoitorii si ticalosii care-l informasera. Numai ca acum ma simteam
de-a dreptul rusinat sa aduc vorba despre asa ceva si m-am hotart sa nu fac nici
o aluzie la acest lucru daca nu deschidea ea discutia.
Am sosit la un ceas nepotrivit, i-am zis eu, adoptnd o veselie nesincera,
n scopul de a o linisti si pe ea. Dar nu voi zabovi prea mult
Mi-a raspuns cu un zmbet, abia schitat, e drept, nsa ct se poate de amabil,
si de binevoitor as zice chiar aproape recunoscator, de ndata ce temerile i-au f
ost ndepartate.
Vai, dar ce trista esti, Helen! De ce n-ai facut focul? Am ntrebat-o, pri
vind n jur prin camera sumbra si mohorta.
Pai e nca vara, mi-a raspuns ea.
Se poate, numai ca seara facem totdeauna focul daca-l putem suporta; si
cred ca dumneata ai n mod special nevoie de foc n casa asta nghetata si mai ales n c
amera asta care-ti da fiori.
Daca veneai ceva mai devreme l aprindeam pentru dumneata; nsa acum nu mai
merita s-o fac din moment ce spui ca nu vei ramne dect cteva minute iar Arthur s-a
si culcat.
Si totusi tare as avea chef sa vad focul n soba. Daca sun eu servitoarea
vrei sa-i spui sa-l aprinda?
Dar de ce, Gilbert, ca doar nu ai deloc aerul unui om caruia i e frig! Mi
-a zis ea privindu-mi zmbitoare fata care fara ndoiala arata destul de nfierbntata.
Nu, i-am raspuns, nsa nainte de a pleca vreau sa te stiu instalata agreabi
l ntr-un camin
Eu si camin! A repetat ea rznd cu amaraciune de parca ar fi fost o idee de
opotriva absurda si amuzanta. Ored ca atmosfera mi se potriveste mai bine asa cu
m e, a adaugat ea pe un ton de resemnare deznadajduita. Dar eram hotart sa-mi imp
un vointa, asa ca am tras de cordonul soneriei.
Ei acuma, Helen, fa ce ti-am spus! I-am zis cnd s-au auzit pasii lui Rach
el ca raspuns la chemarea clopotelului.
N-avea ncotro asa ca a fost silita s-o ntmpine pe servitoare cu porunca de
a aprinde focul.
Pna n ziua de astazi i port pica lui Rachel pentru privirea ce mi-a aruncat
-o nainte de a pleca sa-si ndeplineasca misiunea privirea aceea acra, banuitoare s
i inchizitoriala care graia limpede: Ma ntreb ce-i fi cautnd aici? Amanuntul nu i-a
scapat nici stapnei al carei chip s-a ntunecat de o umbra de stnjeneala.
Nu trebuie sa zabovesti prea mult, Gilbert, mi-a spus doamna Graham, dup
a ce servitoarea a nchis usa.
Nu n-am s-o fac, i-am raspuns eu oarecum tfnos, desi supararea din inima
mea nu era ndreptata dect mpotriva babei bagarete. Dar, Helen, trebuie sa-ti spun c
eva nainte de a pleca.
Ce anume?
Nu, nu acum. Nici eu nu stiu nca prea bine despre ce e vorba sau cum sa t
i-o spun, i-am raspuns eu graind cu mai multa sinceritate dect ntelepciune.
Si apoi, temndu-ma ca nu cumva sa ma dea afara, am nceput sa discut despre
lucruri indiferente pentru a mai cstiga timp. Pe cnd vorbeam a venit Rachel sa ap
rinda focul, lucru pe care l-a facut repede bagnd un vatrai nrosit ntre zabrelele g
ratarului unde surcelele erau aranjate dinainte. Plecnd, batrna m-a onorat din nou
cu una din privirile ei aspre si neospitaliere. Dar fara sa ma las tulburat de
acest lucru, am continuat sa vorbesc; si potrivindu-i doamnei Graham un scaun de
o parte a caminului si tragndu-mi si mie unul de partea cealalta, am ndraznit sa
ma asez, desi aveam o vaga banuiala ca ea ar fi preferat sa ma vada plecat.
Peste putina vreme s-a asternut din nou tacerea ntre noi. Am ramas amndoi
cteva minute privind absenti spre foc ea coplesita de propriile-i gnduri triste, i
au eu reflectnd ce ncntare ar fi fost sa ma aflu acolo asezat astfel lnga ea, fara p
rezenta vreunei alte persoana care sa ne stnjeneasca intimitatea nici macar aceea
a lui Arthur, prietenul amndurora, fara de care nu ne ntlnisem niciodata pna atunci
. Oh, daca as fi putut macar ndrazni sa-i vorbesc deschis si sa-mi despovarez ini
ma prea plina de simtamintele care o apasau de atta vreme si pe care ea se stradu
ia acum sa le tina n fru cu un efort ce parea cu neputinta sa mai dureze multa vre
me! nvrteam n minte motivele pro si contra unei destainuiri pe care sa i le fac doa
mnei Graham atunci, pe loc, implornd-o sa raspunda la afectiunea mea si sa-mi dea
voie s-o privesc de aici nainte ca pe iubita mea, cerndu-i dreptul si autorizatia
sa o apar de calomniile gurilor rele. Pe de o parte, simteam o ncredere nou-nasc
uta n puterea mea de convingere n sensul ca nfrigurarea propriului meu spirit avea
sa-mi ofere elocinta necesara ca propria mea hotarre, necesitatea absoluta de a r
eusi, trebuiau neaparat sa-mi aduca ceea ce voiam. Pe de alta parte, ma temeam s
a nu pierd terenul pe care-l cstigasem cu atta truda si ndemnare si sa nu cumva sa-m
i narui toate sperantele de viitor printr-un singur efort pripit si nesabuit, cnd
timpul si rabdarea ar fi putut sa-mi aduca succesul dorit. Era ca si cum mi-as
fi jucat ntreaga viata pe o singura aruncatura de zaruri; si totusi, eram gata sa
ma decid sa fac aceasta ncercare. Sau cel putin, aveam s-o rog cu insistenta sa-
mi dea explicatia fagaduita mai demult; voiam sa aflu pricina acestei bariere ne
suferite, a acestui obstacol misterios care statea n calea fericirii mele si, dup
a cum eram convins, si n calea fericirii ei.
Dar n timp ce chibzuiam cum as putea sa-mi formulez cel mai bine rugamint
ea, gazda mea, trezindu-se din reverie cu un oftat abia auzit si privind spre fe
reastra pe unde luna plina din vremea secerisului, care tocmai se ridica, sngerie
, deasupra tulpinilor ntunecate si fantastice de vita, stralucea asupra noastra,
mi-a spus:
Gilbert, s-a facut trziu.
Vad, i-am raspuns. Banuiesc ca ai prefera sa plec.
Cred ca asa s-ar cuveni. Daca binevoitorii mei vecini vor ajunge sa afle
despre aceasta vizita si nu ncape ndoiala ca asa va fi numai n avantajul meu nu vo
r folosi ntmplarea.
Aceste vorbe le-a rostit cu un zmbet pe care preotul l-ar fi numit fara nd
oiala feroce.
N-au dect sa rastalmaceasca lucrurile cum or vrea, i-am raspuns. Ce conte
aza pentru dumneata sau pentru mine gndurile lor, atta vreme ct suntem multumiti de
noi nsine si unul si celalalt? Sa-i ia naiba cu plasmuirile lor josnice si cu na
scocirile lor mincinoase!
Izbucnirea mea a facut-o sa se mpurpureze imediat la fata.
Va sa zica ai auzit ce spun despre mine?
Am auzit cteva neadevaruri detestabile. Dar numai niste natarai sunt n sta
re sa le dea macar o clipa crezare, asa ca nu trebuie sa te tulbure, Helen.
Eu nu l-am socotit niciodata un natarau pe domnul Millward, si totusi el
crede toate aceste lucruri. Si orict de putin pret vei fi punnd pe parerile celor
din jur orict de putin i vei fi stimnd ca indivizi, nu e deloc placut sa fii privi
ta ca o mincinoasa si o ipocrita, sa fii acuzata ca faci lucruri pe care le dete
sti sau ca ncurajezi vicii pe care de fapt le dezaprobi. Si nici sa vezi ca bunel
e tale intentii sunt zadarnicite, compromitnd principiile pe care le sustii.
E adevarat; si daca eu, prin nechibzuinta mea si prin nepasarea egoista
fata de aparente am contribuit n vreo masura oarecare la primejdia de a te expune
acestor rele, te implor, nu numai sa ma ierti, dar si sa-mi dai posibilitatea d
e a drege ceea ce am stricat. Permite-mi sa-ti spal reputatia de orice fel de ac
uzatii sau reprosuri; da-mi dreptul de a-mi identifica onoarea cu a dumitale si
de a-ti apara bunul renume ca fiindu-mi mai pretios dect propria mea viata!
Ai oare ntr-adevar o fire att de eroica nct sa te unesti cu o persoana pe ca
re o stii banuita, acuzata si dispretuita de toti cei din jurul dumitale, si sa-
ti identifici interesele si onoarea cu ale ei? Gndeste-te bine! E un lucru foarte
serios.
As fi mndru s-o pot face, Helen! As fi fericit as fi cum nu se poate mai n
cntat! Si daca asta e singurul obstacol n calea unirii noastre, atunci el e darmat n
ca de pe acum si trebuie sa fii a mea! Sigur, vei fi a mea!
Si sarnd de pe scaun cu o ardoare frenetica i-am apucat mna si am vrut sa
i-o sarut, dar ea si-a retras-o tot att de repede, exclamnd cu o amaraciune si o t
ulburare fara margini:
Nu, nu, asta nu e totul!
Dar atunci ce e? Mi-ai fagaduit ca ntr-o buna zi o sa aflu si
O sa afli ntr-o buna zi dar nu acum Ma doare capul ngrozitor a adaugat ea s
trngndu-si fruntea n mini trebuie neaparat sa ma odihnesc putin Fara doar si poate as
tazi am trecut prin destule chinuri, a ncheiat ea aproape nnebunita.
Dar nu poate sa-ti faca nici un rau sa mi-o spui! Am insistat eu. ti mai
usurezi sufletul. Si pe urma, astfel as sti si eu cum sa-ti alin suferinta.
Dar ea a clatinat din cap cu deznadejde.
Daca ai afla totul, m-ai nvinui si tu poate chiar mai mult dect merit desi
e adevarat ca te-am nedreptatit n mod barbar.
Aceste ultime cuvinte le-a rostit aproape n soapta de parca ar fi lasat s
a i se auda gndurile.
Dumneata, Helen? Imposibil!
Ba da, te-am nedreptatit, nsa fara voia mea; pentru ca n-am stiut ct de pu
ternice si de profunde ti sunt sentimentele fata de mine. Ti-am socotit sau cel p
utin m-am straduit sa-ti socotesc simpatia pentru mine rece si frateasca, asa cu
m ti-ai declarat-o.
Sau asa cum e a dumitale?
Sau asa cum e a mea asa cum ar fi trebuit sa fie cu un caracter att de fr
ivol, egoist si superficial nct
n privinta asta ntr-adevar m-ai nedreptatit.
Stiu. Si uneori banuiam chiar atunci pe loc ca asa parea. Dar m-am gndit
ca n general n-ar fi prea mare rau sa-ti las nchipuirile si sperantele sa evolueze
catre neant asa cum se ntmpla cu visurile sau sa se ndrepte catre vreun obiect mai
potrivit pentru ele, n timp ce prietenia dumitale ramnea alaturi de mine. nsa daca
as fi stiut ct de profunde ti sunt sentimentele, ct de generoasa si dezinteresata
e afectiunea pe care pari sa mi-o porti
Numai par, Helen?
Ma rog, pe care mi-o porti.
Atunci m-as fi comportat si eu altfel.
Dar cum? Era imposibil sa ma ncurajezi mai putin dect m-ai ncurajat sau sa
ma tratezi cu mai multa severitate dect ai facut-o! Si daca-ti nchipui ca ai gresi
t fata de mine acordndu-mi prietenia dumitale si permitndu-mi uneori sa ma bucur d
e tovarasia si conversatia dumitale, cnd toate sperantele unei intimitati mai mar
i erau desarte asa cum mi-ai dat ntotdeauna sa nteleg daca ti se pare ca n felul ac
esta ai gresit fata de mine, atunci te nseli. Caci asemenea favoruri, luate n sine
, nu numai ca sunt o ncntare pentru inima mea, dar mai mult dect att, mi purifica, mi n
alta, si-mi nnobileaza sufletul. Si prefer sa ma bucur de prietenia dumitale dect
de dragostea oricarei alte femei de pe lume!
Prea putin linistita de aceste vorbe ea si mpreuna minile pe genunchi si ri
dicnd ochii n sus paru ca implora ajutorul divin, ntr-o tacere chinuita. Apoi, ntorcn
du-se spre mine, mi spuse calm:
Mine, daca vrei sa ne ntlnim pe baragan pe la amiaza, am sa-ti spun tot cee
a ce tii sa afli; si poate ca atunci vei vedea ca e necesar sa ntrerupem legatura
dintre noi daca nu cumva vei merge chiar mai departe si ma vei abandona de buna
voie ca pe o persoana ntru-totul nedemna.
La asta pot raspunde cu siguranta negativ. E imposibil sa ai de facut co
nfesiuni att de grave! Helen, probabil ca vrei sa-mi pui la ncercare credinta si s
tatornicia.
Nu, nu, nu, repeta ea cu multa seriozitate. Ce n-as da sa fie cum zici!
Slava Domnului, adauga ea, nu am de marturisit nici o crima grozava! Dar voi ave
a de spus mai multe lucruri dect ti va face placere sa auzi sau eventual dect ai fi
n stare sa ierti si mai multe dect ti pot spune acum. Asa ca nu te supara daca te
rog din suflet sa pleci!
Bine. Dar mai nti te rog sa-mi raspunzi la o singura ntrebare: ma iubesti?
Refuz sa-ti raspund!
Atunci voi trage concluzia ca ma iubesti. Si cu asta, ti urez noapte buna
.
S-a ntors cu spatele la mine, ca sa-si ascunda emotiile pe care nu mai er
a n stare sa si le stapneasca pe deplin. Dar eu i-am luat mna si i-am sarutat-o cu
aprndere.
Gilbert, te rog du-te! A strigat ea pe un ton att de chinuit si de stride
nt, nct mi s-a parut ca ar fi fost o adevarata cruzime sa nu ma supun.
Dar nainte de a nchide usa am mai aruncat o privire ndarat si am vazut-o ap
lecndu-se deasupra mesei cu minile la ochi, cu trupul zguduit de suspine si convul
sii. Si totusi m-am retras n tacere. Mi s-a parut ca daca as fi insistat s-o cons
olez, n momentul acela n-as fi facut dect sa-i agravez suferinta.
Draga Halford, de-ar fi sa-ti relatez toate nedumeririle, ntrebarile si p
resupunerile, temerile si sperantele si emotiile cumplite care se nghesuiau si se
nvalmaseau si se fugareau prin mintea mea n timp ce coboram dealul, numai ele ar
alcatui un volum ntreg. Dar nici nu coborsem bine jumatate din panta cnd o puternic
a compatimire pentru cea pe care o lasasem ndaratul meu a nlocuit toate celelalte
simtaminte, parnd sa ma traga poruncitor napoi. Am nceput sa ma gndesc: Oare de ce ma
grabesc att de tare catre casa? Oare acolo pot gasi alinare sau consolare tihna,
siguranta, multumire toate la un loc sau macar vreun singur lucru de care am ne
voie? Si pot sa las n urma mea toata tulburarea, mhnirea si nelinistea?
Asa ca mi-am ntors pasii catre vechiul conac, ca sa ma uit la el. Orizont
ul era marginit, nu zaream dect cosurile. Am facut calea-ntoarsa ca sa-l pot vede
a mai bine. Cnd s-a naltat dinaintea ochilor mei am ramas o clipa locului, apoi am
continuat sa ma ndrept spre acest sumbru tel care ma atragea. Ceva ma chema mai
aproape tot mai aproape si la urma urmei de ce nu? Oare n-as fi putut gasi mai m
ulta bucurie si mngiere n contemplarea acelei cladiri venerabile, cu luna plina de
pe cerul fara nori, stralucnd att de calm deasupra ei cu lustrul acela de un galbe
n cald, specific unei seri de august si stiind-o nauntru pe stapna inimii mele mai
degraba dect daca ma ntorceam la casa mea unde totul era relativ luminos si usor
si plin de viata si vesel si deci ostil starii n care ma aflam n momentul acela? S
i asta cu att mai mult cu ct cei ai casei erau ntr-o masura mai mare sau mai mica mb
ibati de credintele acelea oribile la care numai ct ma gndeam si mi clocotea sngele n
vine. Cum puteam eu sa suport sa aud aceste lucruri declarate pe fata sau insin
uate cu prudenta ceea ce era nca si mai rau? Si asa luptasem destul cu nu stiu ce
demon vorbaret care nu nceta sa-mi sopteasca n ureche: Se prea poate sa fie adevar
at, pna cnd am ajuns sa strig cu glas tare:
Ba e o minciuna! Te desfid ca ma faci sa banuiesc una ca asta!
Vedeam flacarile din camin luminnd slab geamul salonasului ei. M-am aprop
iat de zidul gradinii si m-am rezemat de el, cu ochii atintiti asupra ferestrei
aceleia ntrebndu-ma ce face, ce gndeste, prin ce suferinte trece, si dornd din toata
inima sa-i pot spune macar o vorba sau cel putin s-o zaresc o clipa nainte de a
ma ndeparta.
N-am stat prea mult sa privesc, sa tnjesc si sa ma framnt cu ntrebarile; am
sarit peste portita nemaiputnd sa ma mpotrivesc ispitei de a arunca o privire pe
fereastra, doar ca sa-mi dau seama daca Helen e mai linistita dect n momentul cnd n
e despartisem. Daca as fi constatat ca e nca profund chinuita, as fi putut eventu
al sa-mi iau inima n dinti si sa ncerc un cuvnt de consolare sa rostesc unul dintre
numeroasele lucruri pe care ar fi trebuit sa le spun nainte, n loc sa-i agravez s
uferintele prin stupida mea impetuozitate.
M-am uitat pe fereastra. Scaunul ei era gol; si camera era goala. Dar n m
omentul acela cineva a deschis usa de la intrare si un glas glasul ei a spus:
Vino afara! Vreau sa vad luna si sa respir aerul de seara. O sa-mi faca
bine daca mai poate ceva sa-mi faca bine.
Asadar, iesea cu Rachel sa se plimbe prin gradina. As fi dat nu stiu ct s
a ma fi aflat n siguranta dincolo de zidul mprejmuitor. Dar asa, am ramas n umbra t
ufisului nalt de ilice care, aflndu-se ntre fereastra si pridvor, ma ferea, deocamd
ata, sa fiu vazut, dar nu m-a mpiedicai sa zaresc doua siluete care iesisera n lum
ina lunii: doamna Graham urmata de-altcineva nu de Rachel, ci de un barbat tnar,
subtirel si destul de nalt! O, doamne, cum mi-au mai zvcnit tmplele! O tulburare ne
maipomenita mi-a ntunecat privirile; si totusi mi s-a parut da, si glasul mi-a co
nfirmat banuiala ca era domnul Lawrence.
N-ar trebui sa lasi aceste lucruri sa te necajeasca att de tare, Helen, z
icea el. O sa fiu mai prudent n viitor. Si cu timpul
N-am auzit restul propozitiei pentru ca se tinea foarte aproape de ea si
vorbea cu glas att de scazut nct n-am putut prinde cuvintele. Ura mi-a strns inima
ca ntr-un cleste. nsa am ciulit urechile ca sa prind raspunsul ei. L-am deslusit d
estul de limpede:
Totusi trebuie sa parasesc locul asta, Frederick, zise ea. N-am sa pot n
iciodata sa fiu fericita aici si de fapt nici n alta parte, nicaieri, adauga ea c
u un rs lipsit de veselie. Aici nsa nu mai pot ramne.
Dar unde ai putea gasi un loc mai bun? Raspunse el. Un loc att de izolat
si att de aproape de mine, daca te gndesti ct de ct la asta?
Da, l ntrerupse ea, ar fi ntr-adevar tot ce mi-as putea dori mai bun, numai
sa ma lase oamenii n pace.
Bine, Helen, dar oriunde te vei duce, vor fi aceleasi pricini de suparar
e. Eu nu pot accepta sa te pierd. Trebuie ori sa merg cu tine, ori sa vin la tin
e; si zevzeci bagareti exista si n alta parte, nu numai aici.
n cursul acestei conversatii trecusera, pasind agale, pe lnga mine si cobo
rsera poteca, asa ca nu le-am mai auzit vorbele; dar l-am vazut cum o cuprinde cu
bratul pe dupa talie n timp ce ea si sprijini mna de umarul lui cu un gest dragast
os. O umbra tremuratoare mi-a ntunecat vederea, am simtit o sfrseala la inima si m
intea parca mi-a luat foc. Am pornit n graba, dar mpleticindu-ma la mers, din locu
l unde ma tintuise groaza si am sarit sau mai bine zis m-am rostogolit peste zid
ul gradinii nici nu stiu exact cum s-a ntmplat. Atta doar mi aduc aminte ca dupa ace
ea, m-am trntit la pamnt ca un copil suparat si am zacut acolo n culmea furiei si a
disperarii. Cta vreme mi-e greu sa spun. Probabil ca a fost totusi un rastimp de
stul de ndelungat, pentru ca dupa ce m-am lasat prada unui suvoi de lacrimi, mi-a
m ridicat ochii catre luna care stralucea calma si nepasatoare asupra mea (la fe
l de putin influentata de nenorocirea mea, ct eram si eu influentat de lumina ei
pasnica). Dupa ce m-am rugat din tot sufletul sau sa mor sau sa uit de toate, cnd
m-am ridicat de acolo si am pornit spre casa fara sa fiu deloc atent la drum, d
ar purtat instinctiv de picioarele mele pna la usa noastra, am gasit-o zavorta. To
ata lumea se culcase, afara de mama care s-a grabit sa raspunda la bocanitul meu
nerabdator si m-a ntmpinat cu un potop de ntrebari si reprosuri.
Vai, Gilbert, cum ai putut sa faci una ca asta? Unde ai fost? Intra si m
annca-ti cina ti-am pregatit-o cu grija, macar ca n-o meriti pentru ca m-ai tinut
ntr-o spaima cumplita dupa plecarea ta ciudata de asta-seara. Reverendul Millwar
d a fost pur si simplu Domnul sa te aiba n paza! Vai ce rau arati! Dumnezeule mare
, dar ce s-a ntmplat?
Nimic, nimic! Da-mi o lumnare.
Nu vrei sa mannci ceva?
Nu, vreau sa ma culc, i-am raspuns lund o lumnare si aprinznd-o de la cea d
in mna ei.
Vai, Gilbert, dar tremuri ngrozitor! A exclamat ngrijorata mama. Doamne, s
i ce palid esti! Spune-mi si mie despre ce e vorba! S-a ntmplat ceva?
Nu, nimic! Am strigat eu batnd din picior de enervare pentru ca luminarea
nu voia sa se aprinda.
Apoi, stapnindu-mi iritarea am adaugat:
Am mers prea repede, asta-i tot. Noapte buna!
Am urcat, cu pasi tepeni, spre dormitor nebagnd n seama faptul ca mama a s
trigat n urma mea de jos:
Ai mers prea repede? Dar unde ai fost?
M-a urmarit pna la usa odaii mele cu ntrebarile ei si cu sfaturile privito
are la sanatatea si purtarea mea. nsa eu am implorat-o sa ma lase n pace. S-a retr
as, si ntr-un trziu am avut satisfactia sa aud nchizndu-se usa de la dormitorul ei.
Dar dupa cum ma asteptam, n seara aceea somnul refuza sa se apropie de mine. Si n
loc sa ncerc sa-l atrag m-am apucat, sa masor camera n lung si-n lat cu pasi nervo
si, dupa ce mai nti mi-am scos ghetele ca sa nu ma auda mama. Numai ca dusumeaua s
crtia si mama statea de veghe. Dupa un sfert de ora de agitatie mama se afla iar l
a usa.
Gilbert, de ce nu esti n pat? Parca ziceai ca vrei sa te culci.
Fir-ar sa fie! Ma culc acum, i-am raspuns.
Dar de ce zabovesti atta? Probabil ca te apasa ceva
Pentru numele lui Dumnezeu, lasa-ma n pace si culca-te si tu!
Oare din pricina doamnei aleia, Graham, esti asa de necajit?
Nu, nu, ti-am spus ca nu e nimic.
As da nu stiu ce sa fie cum zici! A murmurat ea cu un oftat trist, ntorcnd
u-se n camera ei.
M-am trntit n asternut si, ca un fiu nerecunoscator, eram nemultumit si su
parat pe ea pentru ca mi-a rapit ceea ce parea sa fie singura umbra de consolare
ce-mi ramnea si pentru ca m-a legat cu lanturi de acel nenorocit culcus de marac
ini.
Niciodata n viata n-am mai petrecut o noapte att de chinuitoare si nesfrsit
a ca aceea. Si totusi somnul nu m-a ocolit cu totul: spre dimineata gndurile mele
suparatoare au nceput sa-si piarda orice pretentie de coerenta Si sa se prefaca n
tr-un fel de vise confuze si nfrigurate. n cele din urma a venit si un rastimp de
toropeala inconstienta. Dar apoi au urmat zorile amintirilor amarnice. M-am trez
it ca sa constat ca viata e un pustiu, si chiar mai rea dect un pustiu, pentru ca
e plina de chinuri si nenorociri nu e o simpla ntindere a desertului, ci un tinu
t salbatic plin de spini si ciulini; mi dadeam seama ca sunt nselat, pacalit, lips
it de speranta, cu afectiunile calcate n picioare, ca ngerul meu nu e un nger si ca
prietena mea e de fapt diavolul mpielitat: a fost mai rau dect daca n-as fi dormi
t deloc.
Era o dimineata cenusie si mohorta, vremea se nrautatise n ton cu perspecti
vele mele si ploaia batea n fereastra. M-am sculat totusi si am iesit din casa; n
u pentru a vedea de treburile fermei desi asta ar fi putut sa slujeasca drept pr
etext ci ca sa-mi racoresc creierii. Si daca era posibil, voiam sa-mi recstig sta
pnirea de sine ntr-o masura suficienta pentru a putea ntlni restul familiei la micul
dejun, fara a da ocazia unor observatii neplacute. Daca ma uda ploaia, asta mpre
una cu niste pretinse eforturi exagerate facute naintea mesei de dimineata ar fi
putut construi o explicatie pentru ca n-aveam pofta de mncare. Daca mai si raceam
si cu ct mai grav cu att mai bine asta ar fi contribuit la justificarea dispoziti
ei sumbre si a melancoliei sfsietoare ce avea, desigur, sa-mi nnoureze multa vreme
fruntea.
CAPITOLUL XIII
SCUMPUL MEU GILBERT! Tare as vrea sa ncerci sa fii putin mai amabil, mi-a
spus mama ntr-o dimineata dupa unele manifestari de tfna nejustificata din partea
mea. Zici ca n-ai nimic, si ca nu s-a ntmplat nimic care sa te amarasca, si totus
i n viata mea n-am vazut la cineva o schimbare att de grava cum s-a petrecut cu ti
ne n ultimele zile. N-ai o vorba buna pentru nimeni ti tratezi rudele, prietenii e
xact la fel ca pe straini. Te-as ruga mult sa ncerci sa pui capat
Cui sa pun capat?
Cum, cui? Toanelor tale ciudate. Nici nu stii ce tare te strica. Sunt co
nvinsa ca de fapt Dumnezeu te-a nzestrat cu un caracter cum nu se poate mai frumo
s, numai ca tu nu vrei sa-i lasi fru liber. Asa ca n privinta asta n-ai nici o scu
za.
Pe cnd ea ma mustra astfel am luat o carte si deschiznd-o pe masa, dinaint
ea mea, m-am prefacut profund absorbit de studierea ei, ntruct, pe de o parte, nu
eram n stare sa ma justific, iar pe alta, nu doream sa-mi recunosc greselile. Pre
feram sa nu am nimic de spus n aceasta problema. Dar admirabila mea mama a contin
uat sa-mi tina predici. Apoi a nceput sa se poarte cu mine ca si cum as fi fost u
n copilas necajit si m-a mngiat pe cap. Eram gata sa ajung sa ma simt din nou un b
aiat bun, dar nesuferitul de frate-meu, care-si pierdea vremea prin odaie, mi-a
strnit iarasi rautatea strignd deodata:
Nu te atinge de el, mama, ca musca! E un adevarat tigru cu chip de om. n
ceea ce ma priveste am renuntat la el, l reneg, l-am abandonat de tot. E un peric
ol de moarte pentru mine sa ma apropii ctiva pasi de el. Deunazi era ct pe-aci sa-
mi crape capul pentru ca am cntat un dragalas si inofensiv cntec de dragoste, anum
e ca sa-l distrez.
Vai, Gilbert! Cum ai putut face una ca asta? A exclamat mama.
Bine, Fergus, dar tii minte ca mai nti ti-am spus sa-ti tii gura, i-am zis
.
Da, nsa cnd te-am asigurat ca e ceva nevinovat si am trecut la strofa urma
toare creznd ca o sa-ti placa mai mult, m-ai apucat de umar si m-ai trntit ct colo
izbindu-ma de peretele acela cu atta putere nct mi-am muscat limba de am crezut ca
ramn fara ea si m-am asteptat sa vad peretele tencuit cu creierii mei. Si cnd mi-a
m dus mna la cap si am constatat ca nu mi-a crapat teasta, mi s-a parut o adevara
ta minune. Dar, bietul baiat!
A adaugat Fergus cu un oftat sentimental inima lui e zdrobita, asta-i ad
evarul iar capul lui e.
Nici acum nu vrei sa taci? Am strigat eu sarind de pe scaun si aruncndu-i
baiatului o privire att de feroce nct mama, temndu-se ca intentionez sa-i aduc cine
stie ce salbatica vatamare corporala, mi-a pus mna pe umar si m-a implorat sa-l
las n pace.
Fergus a iesit alene din odaie, cu minile n buzunare, cntnd anume ca sa ma p
rovoace: Daca fata e frumoasa trebuie sa etc.
N-o sa-mi pngaresc degetele atingndu-l am zis eu ca raspuns la interventia
mamei. Nu l-as atinge nici macar cu clestele.
Mi-am amintit atunci ca am treaba cu Robert Wilson n legatura cu achiziti
onarea unui ogar din vecinatatea fermei mele o tranzactie pe care o tot amnasem d
e pe o zi pe alta, deoarece n ultima vreme nu ma mai interesa nimic. Pe lnga asta
eram ntr-o dispozitie foarte mizantropica si, mai mult dect att, n mod special ma fe
ream sa dau ochii cu Jane Wilson sau cu mama ei; pentru ca desi acum aveam motiv
e foarte ntemeiate sa acord crezare zvonurilor raspndite de ele n privinta doamnei
Graham, asta nu mi le facea cu nimic mai simpatice nici pe ele si nici pe Eliza
Millward. Iar gndul de a le ntlni mi facea si mai multa sila acum cnd nu mai puteam s
a sfidez calomniile lor si sa triumf n convingerile mele ca nainte. Dar astazi era
m hotart sa fac un efort de a reveni la ndatoririle mele. Cu toate ca nu-mi facea
nici o placere, avea sa fie un lucru mai putin enervant dect trndavia si n orice ca
z, mai folositor. Daca viata nu-mi fagaduia vreo bucurie n cadrul ocupatiilor mel
e, pe de alta parte nu-mi oferea nici o atractie n afara lor. De aici nainte aveam
sa pun umarul la treaba si sa trudesc ca orice biet cal de povara, deselat de m
unca lui; si aveam sa naintez silnic prin viata, fiind, daca nu agreabil, cel put
in ct de ct util, si fara sa ma plng chiar daca nu eram multumit de soarta mea.
Cu aceasta hotarre, si cu un fel de resemnare posomorta daca se poate vorb
i de resemnare mi-am ndreptat pasii spre ferma Ryecote. Nu ma prea asteptam sa-l
gasesc acasa pe proprietar la o asemenea ora, dar speram macar sa aflu pe unde a
s putea da de el.
Era ntr-adevar plecat, dar era asteptat sa se ntoarca n cteva minute. Asadar
, am fost poftit sa intru n salonas si sa-l astept. Doamna Wilson era ocupata la
bucatarie, dar ncaperea nu era goala! Cnd am intrat, abia am izbutit sa-mi stapnesc
o tresarise involuntara si dorinta de a da bir cu fugitii, pentru ca am gasit-o
acolo pe domnisoara Wilson flecarind cu Eliza Millward. Totusi m-am hotart sa ad
opt o purtare rece si politicoasa. Se parea ca si Eliza luase o hotarre similara n
ceea ce ma privea. Nu ne mai ntlnisem din seara petrecerii. Dar pe fata ei nu se
citea nici un fel de emotie nici placere, nici durere nici o ncercare de a-si man
ifesta patosul sau mndria jignita. Era ntr-o dispozitie calma, si purtarea ei a fo
st politicoasa. Ba chiar, aerul si manierele ei aveau o degajare si o veselie pe
care eu nici n-am ncercat macar sa le adopt. nsa n ochii ei mult prea expresivi se
citea o malitie profunda care-mi spunea limpede ca nu m-a iertat; pentru ca des
i nu mai spera sa mai cstige, totusi si ura rivala si era evident ncntata sa-si vers
e ciuda asupra mea. Pe de alta parte, domnisoara Wilson era cum nu se poate mai
afabila si mai curtenitoare. Si cu toate ca eu personal nu eram deloc ntr-o dispo
zitie potrivita pentru conversatie, cele doua dudui au izbutit, fara ajutorul me
u, sa ntretina aproape fara pauza, foculetul discutiei, sporovaind despre tot fel
ul de fleacuri. Eliza a profitat nsa de cea dinti ntrerupere convenabila, pentru a
ma ntreba daca am mai vazut-o n ultima vreme pe doamna Graham. A pus ntrebarea pe u
n ton cu totul indiferent, de simpla curiozitate, numai ca a nsotit-o de o ochead
a destinata sa fie jucausa si malitioasa, dar de fapt clocotind si debordnd de ra
utate.
n ultima vreme nu, i-am raspuns pe un ton nepasator, nsa respingnd prin sev
eritatea ochilor atacurile odioase ale privirilor ei.
M-a iritat att de tare nct am simtit cum rosesc pna n vrful urechilor, n ciuda
eforturilor mele intense de a parea netulburat.
Cum? Ai si nceput sa te plictisesti de ea? Credeam ca o fiinta att de nobi
la o sa aiba puterea sa te tina sub vraja ei cel putin un an!
As prefera sa nu discutam acum despre ea.
A! Atunci nseamna ca n sfrsit te-ai convins de greseala pe care ai facut-o
ai descoperit n cele din urma ca divinitatea ta nu e chiar asa de imaculata ca
Domnisoara Eliza, te-am rugat sa nu vorbesti despre ea.
Vai, iarta-ma! Dupa ct mi dau seama sagetile lui Cupidon au fost prea ascu
tite pentru dumneata; au patruns n carne si ranile nu s-au vindecat nca, asa ca sng
ereaza ori de cte ori se pomeneste numele persoanei iubite.
Spune mai bine s-a amestecat domnisoara Wilson ca domnul Markham simte c
a numele acestei persoane e nedemn de a fi pomenit n prezenta unor reprezentante
onorabile ale sexului frumos. Ma si mir, Eliza, ce ti-a venit sa amintesti de ne
norocita aia ai fi putut sa-ti nchipui ca pna si o simpla referire la ea nu poate
fi ctusi de putin agreabila pentru nimeni dintre cei de fata.
Cum se puteau suporta toate acestea? M-am ridicat si eram gata sa-mi trnt
esc palaria pe cap si sa tsnesc afara din casa, prada unei mnii si unei indignari
cumplite. Mi-am dat seama nsa tocmai la timp ca sa-mi salvez demnitatea de nechib
zuinta unei asemenea actiuni, de faptul ca n-as fi facut dect sa le ofer frumoase
lor mele inchizitoare prilejul de a rde cu gura pna la urechi pe seama mea. Si ast
a de dragul unei persoane pe care n adncul inimii mele o socoteam si eu a fi nedem
na de cel mai mic sacrificiu, desi umbra admiratiei si dragostei mele de altadat
a se tinea nca att de strns lipita de mine nct nu puteam suporta sa-i aud numele pngar
it de altii. Asa ca n-am facut dect sa ma duc pna la fereastra si sa-mi musc tare
buzele rumegnd gnduri de razbunare, tinndu-mi n fru cu multa asprime patima care-mi a
gita pieptul. Apoi i-am spus domnisoarei Wilson ca nu-l vad venind pe fratele ei
si am adaugat ca ntruct timpul meu e pretios, ar fi poate mai bine sa revin a dou
a zi, la e ora cnd as putea fi sigur ca-l gasesc acasa.
A, nu! Mi-a raspuns ea. Daca mai asteptati un minut se va ntoarce negresi
t, pentru ca are treaba la L. (era trgul din apropierea noastra) si va lua o mica
gustare nainte de a pleca.
Asadar, m-am supus, straduindu-ma din rasputeri sa ma port civilizat; di
n fericire, n-a trebuit sa astept multa vreme. Domnul Wilson a sosit curnd si ori
ct de putin dispus pentru afaceri as fi fost n momentul acela si orict de putin mi-
ar fi pasat de ogar si de proprietarul lui, m-am silit sa-mi concentrez atentia
asupra chestiunii respective, cu o hotarre foarte meritorie. Am ncheiat repede con
ventia poate ntr-un mod mult mai satisfacator pentru economul fermier dect a tinut
el sa recunoasca. Apoi lasndu-l sa-si vada linistit de gustarea lui substantiala,
am parasit bucuros casa ducndu-ma sa-i supraveghez pe seceratori.
Lasndu-i la munca lor, pe coasta vaii, am urcat panta cu intentia de a vi
zita un lan dinspre creasta si de a vedea daca grnele sunt coapte pentru seceris.
Si totusi n-am ajuns sa-l vizitez n ziua aceea: pentru ca, pe cnd ma duceam ntr-ac
olo, am vazut-o la o oarecare distanta pe doamna Graham care venea cu fiul ei di
n directia opusa. Si ei m-au zarit, si Arthur ncepu sa alerge spre mine; dar eu a
m facut imediat calea ntoarsa si am pornit cu pasi fermi spre casa, caci luasem h
otarrea neclintita sa nu ma mai ntlnesc niciodata cu mama lui. Si n ciuda glasului a
scutit care striga din rasputeri dupa mine: Stai o clipa, mi-am continuat neabatut
drumul. Baietelul a abandonat curnd urmarirea, ca fiind lipsita de speranta sau
poate l-a strigat mama lui sa vina napoi. n orice caz peste cinci minute cnd am ntor
s capul ntr-acolo nu se mai zarea nici urma de ei.
Acest incident m-a agitat si m-a tulburat ntr-un mod ct se poate de ciudat
n afara de cazul cnd ai vrea sa-l explici spunnd ca sagetile lui Cupidon fusesera
nu numai prea ascutite pentru mine, dar si alcatuite cu atta iscusinta nct patrunse
sera adnc n inima mea si nu izbutisem nca sa le smulg de acolo. Oricum vor fi stat
lucrurile, n orice caz am fost de doua ori mai nenorocit n tot restul zilei.
CAPITOLUL XIV.
A DOUA ZI DIMINEATA MI-AM adus aminte ca si eu am treaba la L. Asadar, m
-am urcat pe cal si am pornit n expeditie curnd dupa micul dejun. Era o zi posomort
a, cu burnita; dar asta nu conta, pentru ca se potrivea cu att mai bine dispoziti
ei n care ma aflam. Mai mult ca sigur ca aveam sa merg de unul singur, pentru ca
nu era zi de trg si drumul pe care-l strabateam nu era niciodata prea frecventat.
Dar si acest lucru mi convenea.
Si totusi, pe cnd calaream la trap, rumegnd niste nchipuiri amarnice si ntri
statoare, am auzit n urma mea, nu prea departe, un tropot de copite. nsa nici cu gn
dul nu gndeam cine ar fi putut sa fie calaretul si nici nu-mi bateam capul n privi
nta lui, pna cnd ncetinind mersul ca sa urc o panta usoara sau mai degraba lasndu-mi
calul s-o ia lenes la pas, pentru ca pierdut n propriile mele meditatii l lasam s
a mearga asa cum voia, am pierdut teren, si celalalt calaret m-a ajuns din urma.
Acostndu-ma, m-a strigat pe nume, caci nu era un necunoscut: era domnul Lawrence
!
Degetele mi s-au strns instinctiv pe mnerul cravasei apucnd-o cu o energie
convulsiva; simteam n ele o mncarime. Mi-am stapnit totusi impulsul, si raspunznd la
salutul lui cu o nclinare din cap am dat sa trec nainte. El, nsa, si-a alaturat ca
lul de al meu si a nceput sa vorbeasca despre vreme si despre recolta. Am dat cel
e mai laconice raspunsuri posibile la ntrebarile si observatiile lui si am ramas n
urma. Numai ca si el a ncetinit mersul si m-a ntrebat daca nu cumva calul meu sch
ioapata. I-am raspuns doar cu o privire la care el a zmbit placid.
Eram deopotriva uimit si exasperat de aceasta ciudata insistenta si sigu
ranta imperturbabila din partea lui. Crezusem ca mprejurarile si amanuntele ultim
ei noastre ntrevederi au lasat asupra mintii lui o impresie suficient de puternic
a pentru a-l face sa se poarte rece si distant. n loc de asta, el parea nu numai
sa fi uitat toate insultele anterioare, dar si sa se arate impenetrabil la toate
nepolitetele de acum. Mai nainte, cea mai usoara aluzie sau o simpla umbra de ra
ceala a tonului sau a privirii ar fi fost suficiente pentru a-l respinge. Acum ns
a nici macar mojicia crasa nu-l putea ndeparta. Oare auzise de dezamagirea mea si
voia sa vada cu ochii lui rezultatele si sa triumfe pe seama disperarii mele? A
m strns cravasa cu o energie si mai hotarta dect nainte, si totusi m-am stapnit sa n-
o ridic; am calarit mai departe, n tacere, asteptnd un prilej mai concret de-a ma
arata ofensat pentru a da drumul la stavilarul sufletului meu si pentru a revars
a furia aceea ncatusata care se umfla si spumega nauntru.
Markham mi-a spus el pe tonul obisnuit de ce te certi cu prietenii doar
fiindca ai fost dezamagit n privinta cuiva? Ti-ai vazut sperantele nfrnte; dar ce s
unt eu vinovat de asta? Stii bine ca te-am avertizat dinainte, nsa n-ai vrut sa
N-a mai putut continua, caci ndemnat de nu stiu ce diavol din coasta mea,
am apucat cravasa de capatul subtire si brusc, iute ca fulgerul, l-am lovit n cr
estet cu celalalt capat. Nu pot sa neg ca am avut un sentiment de satisfactie sa
lbatica vaznd paloarea de moarte ce s-a raspndit imediat pe fata lui si cele cteva
picaturi rosii ce i s-au prelins pe frunte. S-a clatinat o clipa n sa, apoi a caz
ut la pamnt. Poneiul, surprins de aceasta neasteptata usurare a poverii pe care o
purta, a tresarit si s-a cabrat, a zvrlit putin din copite si apoi a profitat de
libertatea lui pentru a se duce sa pasca iarba de sub gard; stapnul lui zacea ne
miscat si mut ca un cadavru Nu cumva l omorsem?
Mi s-a parut ca o mna de gheata mi nsfaca inima si-i opreste zvcnirile cnd m-
am aplecat asupra lui privind tinta, cu rasuflarea oprita, la fata lui nspaimntato
are ntoarsa spre cer. Dar nu; a miscat pleoapele si a scos un geamat slab. Am ras
uflat din nou era doar naucit de cazatura. Sa-i fie de bine, asta avea sa-l nvete
minte sa se poarte ca lumea n viitor! Sa-l ajut oare sa ncalece? Nu! Oricte alte o
fense s-ar fi mbinat laolalta, as fi facut-o; dar ale lui fusesera de neiertat. N
-avea dect sa se urce singur n sa daca voia: ncepuse sa se miste si sa se uite n jur
si calul l astepta acolo, pascnd linistit la marginea drumului.
Asadar, strivind ntre dinti o sudalma, l-am lasat pe individ n plata Domnu
lui si, dnd pinteni calului, am pornit n galop mnat de un amestec de sentimente pe
care ar fi destul de greu sa le descriu. Chiar de le-as analiza, rezultatul n-ar
fi deloc spre cinstea mea; pentru ca nu sunt sigur daca nu cumva una din compon
entele lor principale era un fel de ncntare fata de ceea ce facusem.
Dar curnd dupa aceea nflacararea a nceput sa se mai domoleasca si n-au trec
ut multe minute pna cnd am ntors calul si am revenit la locul cu pricina ca sa ma ng
rijesc de soarta victimei mele. N-a fost un impuls generos, nu cainta blnda m-a nd
emnat la aceasta si nici macar teama de consecintele pe care as fi putut sa le s
ufar daca adaugam la molestarea boiernasului faptul ca-l lasam astfel n drum, exp
unndu-l la noi suferinte; a fost pur si simplu glasul constiintei. Iar eu mi-am a
tribuit mari merite pentru ca i-am ascultat att de prompt poruncile; judecnd valoa
rea faptei dupa jertfa pe care a necesitat-o, nici nu greseam prea mult.
Si domnul Lawrence si calutul lui si schimbasera n oarecare masura pozitia
. Animalul se ndepartase cu vreo zece metri; domnul Lawrence izbutise, nu stiu cu
m, sa se deplaseze din mijlocul drumului: l-am gasit asezat ntr-o rna pe marginea
santului. Era si acum palid ca hrtia si parea sa se simta nca foarte rau. si tinea
la cap batista de pnza (care acum era mai mult rosie dect alba). Trebuie sa fi fos
t o lovitura foarte puternica. Dar jumatate din vigoarea sau josnicia ei (dupa c
um vrei s-o numesti), se datora cravasei care era mpodobita cu e bucata masiva de
metal aurit n forma de cap de cal.
Iarba fiind uda de ploaie, nu-i oferea tnarului gentleman dect un culcus t
are inospitalier; hainele lui erau acum destul de murdare de noroi. Iar palaria
zacea ntr-o balta de partea cealalta a drumului. Dar gndurile lui pareau sa fie at
intite mai ales asupra calutului catre care arunca niste priviri melancolice, pe
jumatate chinuit de starea lui de neputinta si pe jumatate lasndu-se, deznadajdu
it, prada sortii lui.
Totusi, am descalecat si, dupa ce mi-am legat calul de pomul cel mai apr
opiat, i-am ridicat mai nti palaria cu gndul sa i-o trntesc pe cap. Numai ca el si-a
considerat fie capul nepotrivit pentru o palarie, fie palaria, n starea n care se
afla, nedemna de capul lui, pentru ca ferindu-se ntr-o parte mi-a smuls-o din mna
si a aruncat-o cu dispret ct colo.
Pentru tine e destul de buna, am mormait eu.
Urmatorul serviciu binevoitor pe care i l-am facut a fost sa-i prind pon
eiul si sa i-l aduc aproape, lucru pe care l-am realizat imediat: animalul era d
estul de linistit de felul lui; doar a tresarit si a zvcnit putin cnd i-am pus mna
pe fru. Acum nsa trebuia sa-l vad pe Lawrence urcat n sa.
Hai, omule, ticalosule, cine! Da-mi mna si am sa te ajut sa ncaleci.
Dar n-a vrut. Mi-a ntors spatele dezgustat. Am ncercat sa-l apuc de brat.
S-a ferit de parca atingerea mea ar fi fost molipsitoare.
Aha, nu vrei? Bine! N-ai dect sa zaci aici pna n Ziua de Apoi, ca mie putin
mi pasa! Dar presupun ca nu vrei sa-ti pierzi chiar tot sngele asa ca am sa ma co
bor pna la tine sa-ti leg rana.
Te rog frumos, lasa-ma n pace!
Phi! Cu draga inima! N-ai dect sa te duci si la Scaraotchi daca vrei si s
a spui ca eu te-am trimis.
Dar nainte de a-l lasa prada soartei lui, i-am legat poneiul de un par al
gardului si i-am aruncat lui Lawrence batista mea, ntruct a lui era acum plina de
snge. A luat-o si mi-a azvrlit-o napoi, cu oroare si dispret, adunndu-si toate pute
rile pentru asta. Att mai lipsise ea sa depaseasca orice limita a ofenselor pe ca
re mi le adusese. Dnd drumul la ocari, nu att cu glas tare ct cu vehementa, l-am la
sat sa traiasca sau moara, dupa cum i-o fi norocul, satisfacut ca-mi ndeplinisem
datoria ncercnd sa-l salvez dar uitnd ct de mult gresisem aducndu-l ntr-o asemenea sta
re si cu ce aer provocator i oferisem dupa aceea serviciile mele. Ma pregateam, p
osomort, sa sufar consecintele daca el avea de gnd sa spuna ca am ncercat sa-l asas
inez si chiar ma temeam sa nu se ntmple una ca asta ntruct parea probabil sa fie mnat
de asemenea motive rauvoitoare atunci cnd mi-a refuzat cu ncapatnare ajutorul.
Dupa ce am ncalecat din nou, am ntors doar o data capul sa vad cum i mai me
rge, nainte de a porni mai departe. Se ridicase de la pamnt si apucnd poneiul de co
ama ncerca sa se urce n sa; dar nici nu puse bine piciorul n scara, ca paru coplesi
t de o sfrseala sau ameteala. Se apleca o clipa nainte, cu capul lasat pe spinarea
dobitocului, apoi mai facu nca un efort care se dovedi fara rost; pe urma recazu
pe taluz, acolo unde-l lasasem. si puse capul pe iarba umeda si dupa toate apare
ntele se culca la fel de calm de parca s-ar fi odihnit pe canapeaua lui de acasa
.
Ar fi trebuit sa-l ajut n ciuda opozitiei lui sa-i fi legat rana a carei
sngerare nu izbutea s-o opreasca, sa fi insistat sa-l urc pe cal si sa-l conduc pn
a acasa, vazndu-l ajuns cu bine acolo. Dar, n afara de mnia mea cumplita mpotriva lu
i, se mai ridica si ntrebarea ce am sa le spun servitorilor lui si propriei mele
familii. As fi fost silit sa-mi recunosc fapta, ceea ce avea sa ma prezinte n och
ii lumii drept un nebun daca nu marturiseam si ce ma mpinsese la ea si asta parea
imposibil. Sau ar fi trebuit sa plasmuiesc vreo minciuna, cea ce iarasi parea c
u neputinta mai ales ca domnul Lawrence avea probabil sa dezvaluie tot adevarul,
aducnd astfel asupra mea o rusine de zece ori mai mare. Asta daca nu cumva ma ar
atam destul de pacatos nct profitnd de absenta martorilor sa persist n propria mea v
ersiune asupra ntmplarii respective si sa-l fac pe el sa para un ticalos inca si m
ai mare dect era. Dar nu; suferise doar o rana usoara deasupra tmplei si poate ctev
a contuzii de la cazatura sau de la copitele propriului sau cal. Din asta nu put
ea sa moara chiar de-ar fi zacut acolo si o jumatate de zi; daca nu izbutea sa s
e descurce singur, fara ndoiala ca avea sa se abata pe drumul acela vreun drumet.
Era imposibil sa treaca o zi ntreaga fara sa se mai iveasca si altcineva dect noi
. Ct despre ceea ce puteam spune ulterior, aveam sa risc: daca el mintea, aveam s
a-l contrazic; daca spunea adevarul, aveam sa-l nfrunt ct mai bine. Nu eram obliga
t sa dau explicatii mai amanuntite dect mi se parea mie a fi necesar. Nu era delo
c exclus ca el sa prefere sa treaca toata istoria sub tacere, de teama ca nu cum
va sa strneasca cercetari n privinta izvorului acestui conflict si sa atraga atent
ia publicului asupra legaturi lui cu doamna Graham legatura pe care, fie n intere
sul ei, fie spre binele lui propriu, parea att de doritor s-o ascunda.
Rationnd astfel, m-am dus la trap pna n oras, unde mi-am rezolvat cum se cu
vine treburile si am ndeplinit diferite mici comisioane pentru mama si pentru Ros
e, cu o exactitate ntrutotul laudabila, daca tinem seama de mprejurarile deosebite
ale cazului respectiv. Pe drumul de ntoarcere ma tulburau tot felul de presimtir
i negre n privinta nefericitului Lawrence. ntrebarile: Ce fac daca-l gasesc zacnd si
acum pe pamntul jilav, tragnd sa moara de frig si de slabiciune? si Daca a si ngheta
t cumva si a ntepenit? reveneau cu o insistenta neplacuta, chinuindu-mi mintea. Ac
easta eventualitate nspaimntatoare se contura cu o vioiciune dureroasa n imaginatia
mea pe cnd ma apropiam de locul unde-l lasasem. Dar nu; slava Domnului, att omul
ct si calul disparusera. Nu ramasese nimic drept marturie mpotriva mea dect doua ob
iecte fireste, destul de neplacute n sine si avnd o nfatisare oribila ca sa nu zic
chiar ucigasa; ntr-un loc, palaria uda leoarca si murdara de noroi, gaurita deasu
pra borului de acel mizerabil mner de cravasa; n alt loc batista nsngerata, zacnd ntr-
o balta, colorata ntr-un rosu intens, pentru ca ntre timp plouase din belsug.
Vestile proaste se raspndesc iute ca vntul; nu era nici ora patru cnd am aj
uns acasa, dar mama m-a si ntmpinat cu un aer grav strignd:
Vai, Gilbert! Ce accident ngrozitor! Rose a fost n sat dupa trguieli si a a
flat ca domnul Lawrence a cazut din sa si a fost adus acasa pe moarte!
Dupa cum ti poti usor nchipui am suferit un oarecare soc; dar m-am mai con
solat cnd am auzit spunndu-se ca si-a fracturat ngrozitor craniul si ca si-a rupt u
n picior; fiind convins de neadevarul acestui amanunt eram ncredintat ca si restu
l povestii e la fel de exagerat. Iar cnd le-am auzit pe mama si pe sora mea deplngn
d cu atta ntristare situatia lui, cu mare greutate m-am putut stapni sa nu le spun n
ce masura e cu adevarat ranit domnul Lawrence, dupa cum stiam eu prea bine.
Mine trebuie neaparat sa te duci sa-l vezi, zise mama.
Sau chiar astazi, sugera Rose. Mai ai timp berechet. N-ai dect sa ncaleci
poneiul, daca e prea obosit calul tau. Nu-i asa, Gilbert, ca ai sa te duci dupa
ce vei fi mncat ceva?
Nu, nu De unde putem noi sti ca nu e vorba dect de un zvon mincinos? E cu
totul imp
Ba sunt convinsa ca e asa, pentru ca tot satul vuieste; si am ntlnit doi o
ameni care ntlnisera si ei pe altii care la rndul lor se ntlnisera cu omul ce-l desco
perise. Sigur ca lucrurile par de necrezut; dar daca stai si te gndesti mai bine,
nu e chiar asa.
Bine, dar Lawrence e un bun calaret. E greu de presupus ca a putut sa ca
da din sa. Si chiar daca a cazut, e cu totul improbabil sa-si fi sfarmat oasele n
haiul asta. Cred ca trebuie sa fie la mijloc cel putin o exagerare grosolana.
Nu, l-a pocnit calul cu copita sau nu stiu ce s-a ntmplat.
Cum, poneiul lui cel cuminte?
De unde stii ca pe ala l calarea?
Pai mai niciodata nu iese cu alt cal.
n orice caz, zise mama, mine ai sa-i faci o vizita. Ca o fi adevarat sau f
als, exagerat sau altfel, ne va face placere sa ne interesam de soarta lui.
N-are dect sa se duca Fergus.
Dar de ce sa nu te duci tu?
El are mai mult timp. ntmplator, eu sunt tare ocupat acum.
Vai, Gilbert, dar cum poti sa privesti lucrurile cu atta seninatate? Nu e
mare lucru sa lasi balta treburile Un ceas sau doua, ntr-un caz ca asta cnd priet
enul tau trage sa moara!
Nu trage deloc sa moara, ascultati-ma pe mine!
Ba se prea poate sa fie asa, din moment ce tu nu cunosti situatia; n-ai
de unde sa stii pna ce nu-l vezi. n orice caz, probabil ca a avut un accident ngroz
itor, asa ca e de datoria ta sa-l vizitezi. O sa i se para o mare nepolitete dac
a nu te duci la el.
Fir-ar sa fie! Nu pot sa ma duc. n ultima vreme n-am fost n termeni prea b
uni cu el.
Vai, scumpul meu baiat! Dar nu se poate, nu se poate sa fii att de neiert
ator nct sa mpingi chiar asa departe micile voastre nentelegeri, ca sa
Mici nentelegeri, iaca vorba! Am mormait eu.
Bine, dar nu trebuie sa uiti despre ce fel de situatie e vorba. Gndeste-t
e ca
Bine, bine, nu ma mai bateti acuma la cap, am sa vad eu ce-am sa fac, le
-am rasnuns.
Vaznd ce-am sa fac l-am trimis a doua zi dimineata Fergus sa faca investiga
tiile cuvenite si sa transmita complimente din partea mamei; binenteles, nici nu n
capea discutie sa ma fi dus personal sau sa fi trimis vorba. Fergus s-a ntors cu
informatia ca tnarul boiernas zace la pat de pe urma unor dureri de tot felul, avn
d capul spart si anumite contuzii (pricinuite de o cadere n privinta careia nu s-
a ostenit sa dea prea multe amanunte si din pricina comportarii naravase de mai
trziu a calului sau). Mai suferea si de o raceala grava ca urmare a faptului ca z
acuse n ploaie pe pamntul ud. Dar n-avea nici un os rupt si nici nu trecea prin vr
eo primejdie de gangrena sau de cine stie ce agravare a starii lui.
Asadar, era evident ca de dragul doamnei Graham sau n interesul ei, n-ave
a intentia sa ridice nici un fel de acuzatii mpotriva mea.
CAPITOLUL XV.
ERA O ZI LA FEL DE PLOIOASA ca si cea dinainte; dar spre seara norii s-a
u mai razbunat si dimineata urmatoare s-a aratat frumoasa si promitatoare. Am ie
sit pe colina mpreuna cu seceratorii. Grnele erau nfiorate de o adiere usoara; ntrea
ga natura rdea sub razele soarelui. Ciocrlia si cnta bucuria printre norii argintii.
Ploile din ultima vreme limpezisera, nmiresmasera si nviorasera aerul si spalaser
a cerul lasnd attea nestemate scnteietoare pe ramurele si pe firele de iarba, nct nic
i macar taranii nu aveau inima sa le poarte pica. Dar nici o raza de soare nu iz
butea sa-mi atinga inima si nici o adiere nu era n stare sa mi-o racoreasca; nimi
c nu izbutea sa umple golul pe care-l lasase pierderea ncrederii, sperantelor si
bucuriilor mele legate de Helen Graham si nici sa alunge regretele cumplite sau
drojdia amara a dragostei care staruia nca acolo, apasndu-mi sufletul.
n timp ce stateam cu bratele ncrucisate privind distrat peste valurelele h
oldelor nca netulburate de seeeratori, am simtit ca ma trage cineva de pulpana ha
inei si un glas subtirel, care nu mai parea binevenit urechilor mele, m-a trezit
cu uluitoarele cuvinte:
Domnule Markham, te cheama mamica.
Ma cheama pe mine, Arthur?
Da. De ce faci o mutra att de ciudata? Mi-a zis el pe jumatate rznd si pe j
umatate speriat de nfatisarea neasteptata pe care o luase fata mea cnd s-a ntors br
usc catre el. Si de ce te-ai tinut atta vreme deoparte? Vino! Nu vrei sa vii?
Acum sunt ocupat, i-am raspuns, nestiind prea bine ce ar trebui sa-i spu
n.
Arthur a ridicat ochii spre mine cu o nedumerire copilareasca; dar nainte
de a putea adauga vreo vorba m-am trezit ca nsasi doamna n cauza se afla la doi p
asi de mine.
Gilbert, trebuie sa-ti vorbesc! Mi-a spus ea pe un ton de o vehementa gr
eu stapnita.
M-am uitat la obrazul ei palid si la ochii scnteietori, dar nu i-am raspu
ns nimic.
Trebuie sa-ti vorbesc o clipa, s-a rugat ea. Vino doar doi pasi ncoace, n
lanul celalalt, a adaugat ea tragnd cu coada ochiului la seceratori, dintre care
unii i aruncau priviri pline de o curiozitate impertinenta. N-am sa te retin dect
un minut
Am trecut mpreuna cu ea prin deschizatura gardului viu dintre lanuri.
Arthur, dragutule, du-te si strnge niste campanule, uite colo, a spus doa
mna Graham aratndu-i niste flori care straluceau la o oarecare distanta chiar sub
gardul viu pe unde ne plimbam noi. Copilul a sovait ca si cum i-ar fi venit gre
u sa se ndeparteze de mine. Du-te, dragul mamei! A repetat ea cu mai multa insist
enta si pe un ton care, desi nu era lipsit de blndete, cerea o ascultare prompta.
Ei bine, doamna Graham, ce aveti sa-mi spuneti? Am ntrebat-o eu cu glas c
alm si rece; pentru ca desi vedeam ca e chinuita si ntristata si desi mi era mila
de ea, ma bucuram ca am puterea de a o necaji.
si atinti ochii asupra mea cu o privira care ma strapunse pna n inima; si t
otusi ma facu sa zmbesc.
Gilbert, nu te ntreb motivul accstei schimbari, mi zise ea cu un calm trag
ic. l cunosc prea bine: dar desi am putut sa ma vad suspectata si condamnata de t
ot restul lumii si sa suport n liniste aceasta povara, nu pot ndura aceeasi atitud
ine din partea ta De ce n-ai venit sa-mi asculti explicatia n ziua pe care am stab
ilit-o pentru a ti-o da?
Pentru ca s-a ntmplat ca ntre timp sa aflu tot ce mi-ai fi spus si chiar si
ceva n plus, dupa cte cred.
Asta e cu neputinta, pentru ca ti-as fi spus absolut totul! Striga ea pe
un ton patimas. Dar acum n-am s-o mai fac pentru ca vad ca nu meriti.
Si buzele ei palide tremurau de agitatie.
Si de ce nu, ma rog?
mi respinse zmbetul batjocoritor cu o privire plina de indignare dispretui
toare.
Pentru ca nu m-ai nteles niciodata sau altfel nu i-ai fi ascultat pe calo
mniatorii mei. As gresi daca as avea ncredere n tine Nu esti barbatul pe care mi l-
am nchipuit eu Du-te! Nu-mi mai pasa ce gndesti despre mine!
S-a rasucit pe calcie, iar eu m-am ndepartat, pentru ca mi s-a parut ca as
ta o s-o necajeasca mai mult ca orice. Si cred ca am avut dreptate, fiindca, ntor
cnd capul dupa un minut, am vazut-o pe punctul de a face cale ntoarsa, ca si cum a
r fi nadajduit sau s-ar fi asteptat sa ma mai gaseasca nca lnga ea; apoi a ramas l
ocului si a aruncat o privire napoi. Ochii ei exprimau mai putin furia ct un chin
si o disperare amarnica; dar eu mi-am luat imediat un aer nonsalant si m-am pref
acut ca privesc nepasator n jur. Banuiesc ca a plecat mai departe, pentru ca dupa
ce-am mai zabovit o vreme sa vad daca nu cumva ma striga sau se ntoarce la mine,
am mai riscat nca o privire si am zarit-o la o distanta apreciabila traversnd n gr
aba lanul. Micutul Arthur alerga pe lnga ea si parea ca-i vorbeste; dar ea si tine
a fata ntoarsa de parca ar fi vrut sa-si ascunda o emotie greu de stapnit. Eu m-am
ntors la treburile mele.
Curnd nsa am nceput sa regret pripeala de care am data dovada parasind-o att
de repede. Era evident ca ma iubeste probabil se plictisise de domnul Lawrence
si voia sa-l schimbe cu mine. Iar daca eu as fi iubit-o si as fi venerat-o mai p
utin la nceput, aceasta preferinta ar fi putut sa ma ncnte si sa ma amuze; acum nsa
contrastul dintre nfatisarea ei exterioara, dintre aparente si firea ei launtrica
, dupa cum banuiam dintre parerea mea dinainte despre ea si cea actuala era att d
e chinuitor, att de ntristator pentru sentimentele mele, nct neca ntr-un adevarat poto
p orice alte gnduri mai senine sau mai usuratice.
Si totusi eram curios sa stiu ce fel de explicatie mi-ar fi dat sau mi-a
r da acum daca as insista s-o capat ct de multe ar marturisi, si cum s-ar stradui
sa se scuze. Tnjeam grozav sa stiu ce sa dispretuiesc si ce sa admir la ea; ct de
mult s-o compatimesc si ct de mult s-o urasc; si, mai presus de toate, eram curi
os. Voiam s-o mai vad o data si sa ma conving ct mai bine n ce lumina s-o privesc, n
ainte de a ne desparti. Pentru mine era, binenteles, pierduta pe veci; si totusi,
nu puteam suporta gndul ca ne despartisem, ultima data, cu atta asprime si cu atta
mhnire de ambele parti. Acea ultima privire a ei mi ramasese adnc ntiparita n inima;
n-o puteam uita cu nici un pret. Vai, dar ce zevzec eram! Oare nu ma pacalise,
nu ma ranise nu-mi distrusese fericirea pe toata viata? n sfrsit, am s-o mai vad to
tusi o data, m-am hotart n concluzie. Dar nu azi; astazi si la noapte n-are dect sa s
tea si sa mediteze la pacatele ei si sa fie ct de nenorocita o pofti. Mine am sa m
a duc s-o mai vad o data si sa mai aflu cte ceva despre ea. ntrevederea s-ar putea
sa-i fie de folos, dupa cum s-ar putea foarte bine sa nu-i fie. n orice caz, ast
a va mai aduce un suflu nviorator vietii mele pe care Helen a condamnat-o la stag
nare si fara ndoiala ar putea sa-mi mai linisteasca unele gnduri chinuitoare.
ntr-adevar, a doua zi m-am dus; dar am facut-o abia spre seara, dupa ce m
i-am terminit treburile zilei, adica ntre sase si sapte; soarele, la asfintit, ar
unca raze rosietice asupra batrnului conac si i nflacara ferestrele cu patratele to
cmai cnd ajungeam eu acolo, conferind cladirii o veselie neobisnuita pentru ea. N
u e nevoie sa starui asupra simtamintelor cu care m-am apropiat de altarul divin
itatii mele de altadata, de locul acela unde roiau cu miile amintiri ncntatoare si
visuri splendide, toate ntunecate de un singur adevar dezastruos.
Rachel m-a poftit n salonas si s-a dus sa-si cheme stapna care nu era acol
o. Dar pe masuta rotunda de lnga scaunul cu speteaza nalta ramasese deschis micul
ei pupitru secretarul si pe el se afla o carte. Colectia ei restrnsa, dar bine al
easa, de carti, mi era aproape la fel de cunoscuta ca si a mea; acest volum nsa nu
-l mai vazusem pna atunci. L-am ridicat sa ma uit la el. Era Ultimele zile ale un
ui filosof de Sir Humphry Davy, si pe pagina de garda era semnat Frederik Lawrenc
e. Am nchis cartea, dar am pastrat-o n mna si am ramas cu fata la usa si cu spatele
la camin, asteptnd calm sosirea Helenei. Nu ma ndoiam ctusi de putin ca avea sa vi
na. ntr-adevar curnd i-am auzit pasi n hol. Inima a nceput sa-mi bata puternic, dar
mi-am stapnit-o cu un repros interior si mi-am pastrat calmul cel putin aparent.
Helen a intrat linistita, palida, stapnita.
Carui fapt datorez aceasta favoare, domnule Markham? M-a ntrebat ea cu o
demnitate att de severa, desi calma, nct aproape ca m-a descumpanit.
I-am raspuns totusi cu un zmbet, si nca destul de nerusinat:
Pai, am venit sa-ti ascult explicatiile.
Dar ti-am zis ca nu ti le voi mai da. Ti-am spus ca esti nevrednic de ncr
ederea mea.
Bine, ma rog i-am raspuns, ndreptndu-ma spre usa.
Stai o clipa, mi-a zis ea. E ultima data cnd te voi mai vedea. Nu pleca nc
a
Am ramas locului asteptnd alte porunci din partea ei.
Spune-mi te rog, a reluat ea, ce temeiuri ai pentru a crede aceste lucru
ri mpotriva mea? Cine ti le-a spus? Si ce anume ti s-a spus?
Am zabovit o clipa. Ea mi-a nfruntat privirile fara pic de sovaire, ca si
cum pieptul i-ar fi fost otelit de constiinta nevinovatiei. Era hotarta sa afle
chiar si cele mai cumplite lucruri si-si pusese n gnd sa le si sfideze. Cred ca voi
putea sa nfrng aceasta ndrazneala exagerata, mi-am zis n sinea mea. Dar bucurndu-ma n
taina de puterea mea, ma simteam nclinat sa ma joc cu victima mea, de-a mta cu soa
recele. Aratndu-i cartea pe care o mai tineam nca n mna si ndreptndu-mi degetul spre n
umele de pe prima pagina, dar ramnnd cu ochii atintiti asupra fetei ei, am ntrebat-
o:
l cunosti pe acest gentleman?
Binenteles, mi-a raspuns, si un val de snge i-a navalit n obraji. Daca s-a m
bujorat de rusine sau de furie n-as sti sa spun; parea sa fie mai degraba furie.
Ce altceva mai ai sa ma ntrebi, domnule?
De cnd nu l-ai mai vazut?
Cine-ti da dreptul sa ma supui la un interogatoriu n aceasta privinta sau
n oricare alta?
A, nimeni! Ramne la latitudinea dumitale daca vrei sa raspunzi sau nu. Da
r acum da-mi voie sa te ntreb: ai auzit ce i s-a ntmplat de curnd acestui prieten al
dumitale? Pentru ca daca n-ai aflat
Nu accept sa fiu jignita, domnule Markham! A strigat ea aproape nfuriata
de maniera adoptata de mine. Asa ca, daca numai pentru asta ai venit, ai face ma
i bine sa parasesti imediat casa.
N-am venit ca sa te jignesc; am venit sa-ti ascult explicatiile.
Si eu ti spun ca refuz sa ti le dau! Mi-a replicat ea plimbndu-se prin cam
era, prada unei agitatii violente, cu minile strns mpreunate, cu rasuflarea ntretaia
ta si cu ochii aruncnd vapai de indignare. Nu ma voi cobor pna acolo nct sa ma justif
ic n fata cuiva care e n stare sa ia n gluma asemenea suspiciuni ngrozitoare si sa s
e lase att de usor determinat sa le dea crezare.
Nu le iau deloc n gluma, doamna Graham, i-am raspuns eu, parasindu-mi ime
diat tonul de zeflemea sarcastica. As da nu stiu ce sa pot sa le consider doar o
chestiune pe care s-o iei n gluma! Ct despre ideea ca as fi putut sa ma las usor
determinat sa le dau crezare, numai Dumnezeu stie ce zevzec orb si nebanuitor am
fost pna acum, nchiznd cu perseverenta ochii si astupndu-mi urechile ca sa nu vad s
i sa nu aud nimic din ceea ce ameninta sa-mi zdruncine ncrederea n dumneata pna cnd
dovezi de netagaduit mi-au nfrnt orbirea dragostei mele.
Ce dovezi de netagaduit, domnule?
Ei bine, am sa-ti spun. ti aduci aminte de seara cnd am fost ultima data a
ici?
Da.
Chiar si atunci ai facut cteva aluzii care ar fi putut sa-i deschida ochi
i unui om mai ntelept; dar asupra mea ele n-au avut ctusi de putin un asemenea efe
ct. Eu am continuat sa-ti acord ncrederea mea si sa fiu convins de nevinovatia du
mitale, spernd chiar si atunci cnd orice nadejde parea pierduta si compensnd cu ado
ratia mea ceea ce nu puteam sa nteleg. Dar ntmplarea a facut ca dupa ce te-am paras
it m-am ntors atras pur si simplu de o compatimire profunda si de ardoarea afecti
unii nendraznind sa ma vr fatis n sufletul dumitale, si sa te deranjez, nsa fiind in
capabil sa rezist ispitei de a mai arunca o privire pe fereastra, doar asa ca sa
vad ce faci; ntruct mi se paruse ca te-am lasat prada unei mari mhniri si tulburar
i si ntr-o oarecare masura socotind ca de vina fusese lipsa de ngaduinta si de tac
t de care dadusem mereu dovada. Daca am gresit, singurul lucru ce m-a ndemnat la
rau a fost dragostea mea; pedeapsa ce-am primit-o a fost destul de crunta; pentr
u ca tocmai cnd ajunsesem la copacul acela ai iesit n gradina cu prietenul dumital
e. Nedorind sa ma arat la fata n asemenea mprejurari, am ramas ascuns n umbra pna cnd
ati trecut amndoi pe lnga mine.
Si ce-ai auzit din conversatia noastra?
Am auzit destule, Helen. Si a fost mai bine pentru mine ca le-am auzit:
fiindca numai asemenea dovezi ar fi putut sa ma vindece de dragostea mea oarba. n
totdeauna am zis si am gndit ca n-am sa cred o iota din ce se spune mpotriva ta de
ct daca le voi auzi chiar din gura ta. Toate aluziile si afirmatiile celorlalti l
e tratam drept clevetiri ticaloase si nentemeiate. Chiar cnd te acuzai singura mi
se parea ca exagerezi; si eram convins ca daca vroiai, puteai sa justifici tot c
e parea inexplicabil n comportarea si situatia ta.
Doamna Graham ncetase sa se mai plimbe prin camera. Se rezemase de camin n
partea opusa celei unde stateam eu, si-si sprijinise barbia n pumn. Ochii ei nu
mai ardeau acum de vapaile mniei, ci straluceau de tulburare si emotie, ndreptndu-s
e uneori catre mine n timp ce vorbeam, iar alteori atintindu-se pe pereti sau asu
pra covorului.
Si totusi ar fi trebuit sa vii la mine si sa auzi ce am de spus n aparare
a mea, mi-a raspuns ea. A fost meschin si gresit din partea ta sa te retragi att
de misterios si de brusc, imediat dupa asemenea declaratii aprinse de dragoste s
i devotiune, fara macar sa oferi cea mai mica justificare pentru aceasta schimba
re de atitudine. Ar fi trebuit sa-mi spui de la obraz ce gndesti, chiar daca ai f
i adaugat si niste reprosuri. Ar fi fost un lucru mult mai potrivit dect tacerea
pe care ai pastrat-o.
Dar n ce scop ar fi trebuit sa ma port astfel? N-ai fi putut sa ma multum
esti mal mult n privinta singurului subiect care ma preocupa. Si nici n-ai fi put
ut sa ma faci sa resping dovezile pe care mi le oferisera propriile mele simturi
. Am dorit ca legatura noastra sa se ntrerupa imediat, asa cum recunoscusesi chia
r tu ca va fi probabil cazul daca voi sti tot adevarul. nsa n-am vrut sa-ti fac r
eprosuri desi (iarasi dupa cum ai recunoscut si tu) ai gresit profund fata de mi
ne. Da; mi-ai facut un rau pe care nu-l vei putea ndrepta niciodata, si nici altc
ineva nu va putea nchide aceasta rana, ai distrus prospetimea si perspectivele ti
neretii si mi-ai prefacut viata ntr-un pustiu! Se prea poate sa traiesc o suta de
ani, dar va fi cu neputinta sa-mi revin de pe urma acestei lovituri nimicitoare
si nici s-o uit vreodata! De aici nainte Zmbesti, doamna Grahm, l-am spus eu, oprnd
u-ma brusc, ntrerupt din declamatia mea patimasa de sentimentul indescriptibil pe
care mi l-a strnit faptul ca am vazut-o zmbind pur si simplu n fata tabloului ruin
ei pe care o adusese.
Am zmbit? M-a ntrebat ea ridicnd ochii cu gravitate. Nu mi-am dat seama. Da
ca asa s-a ntmplat, n-am facut-o n nici un caz bucurndu-ma la gndul raului pe care ti
l-am pricinuit. Domnul mi-e martor ca am trecut prin destule chinuri, pur si si
mplu ntrezarnd aceasta eventualitate; am zmbit probabil de bucurie ca am constatat
totusi la tine o oarecarc profunzime a sentimentelor si a sufletului si datorita
sperantei ca n-am gresit cu totul n aprecierea valorii tale. Dar la mine zmbetele
si lacrimile se aseamana att de tare! Nici unele din ele nu sunt limitate la anu
mite sentimente: adeseori plng cnd sunt fericita si zmbesc cnd sunt trista.
S-a uitat iar la mine parnd ca asteapta un raspuns. Dar eu am continuat s
a tac.
Te-ai bucura sa afli ca ai tras concluzii gresite? A reluat ea.
Cum poti sa pui o asemenea ntrebare, Helen?
Eu nu zic ca as putea iesi chiar basma curata (mi-a zis ea vorbind reped
e, dar cu glas scazut si se vedea bine ca inima i batea puternic, ntruct pieptul i
se ridica de emotie), dar te-ai bucura sa descoperi ca sunt mai putin vinovata d
ect ma crezi?
Orice lucru care ar avea ct de ct darul sa-mi restabileasca parerea buna d
espre tine, sa justifice sentimentele pe care le mai am nca pentru tine si sa usu
reze chinurile regretului nespus care le nsoteste, ar fi acceptate cu mult prea m
ulta bucurie! Abia astept sa le aud!
Obrajii ncepura sa-i arda si tot trupul i tremura acum de o agitatie nesta
vilita. Nu rosti nici un cuvnt. Se repezi la pupitrul ei si smulse din sertar cee
a ce parea sa fie un album gros sau un manuscris voluminos. Rupse n graba cteva pa
gini de la sfrsit si-mi trnti restul n brate spunnd:
Nu e nevoie sa-l citesti din scoarta-n scoarta; totusi ia-l cu tine acas
a.
Si zicnd acestea a iesit n goana din odaie. Dar dupa ce am parasit casa, p
ornind n josul aleii, a deschis fereastra si m-a chemat napoi. Mi-a spus doar att:
Adu-l napoi dupa ce-l citesti; si nu sufla nimanui o vorba din ceea ce sc
rie n el. Ma ncred n cinstea ta!
nainte de a-i fi putut raspunde, nchisese ferestruica si plecase din cadru
l ei. Am vazut-o cum se trnteste n jiltul vechi de stejar si-si acopera fata cu min
ile. Simtamintele ei fusesera attate si biciuite pna la un punct culminant, nct acum
avea nevoia sa-si caute usurarea n lacrimi.
Gfind de nerabdare, si luptnd pentru a-mi tine n fru nadejdile, m-am grabit s
pre casa. Am urcat n goana scara pna n camera mea, dupa ce mai nti mi-am facut rost d
e o lumnare, desi soarele nici nu apusese nca. Apoi am nchis si am zavort usa, hotart
sa nu ngadui nici un fel de ntrerupere din partea nimanui. Asezndu-ma n fata mesei
am deschis premiul pe care-l capatasem si m-am lasat prada lecturii lui la nceput
ntorcnd n graba paginile si spicuind cte o propozitie ici-colo, apoi asezndu-ma sa-l
citesc pe ndelete de la cap la coada.
l am si acum n fata mea; si cu toate ca, fireste, tu n-ai putea sa-l parcu
rgi nici macar cu jumatate din interesul cu care l-am citit eu, mi dau seama ca n
u te-ai multumi cu un simplu rezumat al continutului sau, asa ca l vei avea n ntreg
ime poate doar cu exceptia ctorva pasaje care au prezentat un interes trecator pe
ntru autoarea manuscrisului sau care ar complica povestea mai curnd dect s-o lamur
easca. ncepe oarecum brusc.
CAPITOLUL XVI
1 IUNIE 1821. ABIA NE-AM ntors la Staningley adica ne-am ntors acum cteva z
ile si nu m-am asezat nca bine la locul meu si am impresia ca asta nici n-o sa se
ntmple vreodata. Am plecat de la Londra mai devreme dect se planuise initial, din
pricina raului de care suferea unchiul. Ma ntreb care ar fi fost rezultatul daca
am fi ramas pna la capatul perioadei proiectate. Mi-e pur si simplu rusine de ace
asta antipatie pe care am nceput s-o simt dintr-o data pentru viata de la tara. T
oate ndeletnicirile mele de pe vremuri par grozav de plicticoase si monotone, dis
tractiile mele de altadata insipide si fara noima. Nu-mi mai face placere sa cnt,
pentru ca nu are cine sa ma auda. Nu ma mai bucura plimbarile pentru ca n-am pe
cine sa ntlnesc. Nu-mi mai fac placere cartile pentru ca nu au puterea de a-mi re
tine interesul; prin mintea mea umbla nencetat attea amintiri din ultimele saptamni
, nct nu le mai pot acorda atentie cum as vrea. Cel mai mult mi convine desenul, pe
ntru ca n timp ce desenez pot sa ma si gndesc; si daca acum creatiile mele nu mai
sunt vazute si de altcineva dect de mine si de cei carora le pasa prea putin de e
le, s-ar putea totusi ca mai trziu, cndva, sa le mai priveasca si altii. Si apoi,
exista un chip pe care ncerc nencetat sa-l pictez sau sa-l schitez dar ntotdeauna f
ara succes; si asta ma scoate din sarite. Ct despre omul cu acest chip, nu mi-l p
ot smulge din minte si de fapt nici nu ncerc vreodata s-o fac. Ma ntreb daca el se
gndeste la mine; si ma ntreb daca o sa-l mai revad vreodata. Apoi s-ar putea sa u
rmeze o serie ntreaga de alte nedumeriri ntrebari la care trebuie sa raspunda timp
ul si soarta si care sa se ncheie astfel: n timp ce la tot restul se poate raspund
e afirmativ, ma ntreb daca ma voi cai vreodata de acest lucru asa cum mi-ar spune
matusa mea ca se va ntmpla, n cazul cnd ar sti la ce ma gndesc. Vai, ce limpede mi am
intesc discutia dintre noi doua, n seara aceea, dinaintea plecarii noastre la Lon
dra, cnd sedeam mpreuna la gura sobei dupa ce unchiul se culcase pentru ca-l apuca
se o usoara criza de guta.
Helen, spusese ea dupa ce statuse o vreme pe gnduri, fara sa scoata o vor
ba, tu te gndesti vreodata la maritis?
Dar matusico, chiar foarte adesea.
Si ntrezaresti eventualitatea de a te casatori sau de a te logodi nainte d
e sfrsitul sezonului monden?
Uneori; dar nu mi se pare deloc probabil ca se va ntmpla asa.
De ce anume?
Pentru ca, dupa cte-mi nchipui, trebuie sa fie doar foarte, foarte putini
barbati pe lume cu care mi-ar placea sa ma marit; si dintre acestia att de putin
numerosi am doar o sansa dintr-o mie sa cunosc vreunul; si chiar daca l-as cunoa
ste, am doar o sansa la un milion sa nu fie nsurat sau sa ma placa si el pe mine.
Asta nu e deloc un argument. Se prea poate sa fie adevarat si eu sper ca
e adevarat, ca sunt foarte putini barbatii pe care i-ai alege tu de bunavoie si
nesilita de nimeni. ntr-adevar, e greu de presupus ca tu sa vrei sa mariti cu ci
neva, pna cnd n-ai fost ceruta n casatorie; inima unei fete nu trebuie niciodata sa
fie cucerita fara a i se face curte insistent. Dar daca acest lucru s-a ntmplat d
aca fortareata inimii ei e asediata asa cum se cuvine n mod normal ea se preda ma
i devreme dect si poate da seama proprietara ei, si adeseori mpotriva propriei ei nt
elepciuni si n opozitie cu toate ideile ei preconcepute despre omul pe care l-ar
putea iubi. Asta n afara de cazul cnd se arata extrem de atenta si de chibzuita. A
cum, Helen, tin sa te previn n privinta acestor lucruri si sa te rog din tot sufl
etul sa fii precauta si prudenta nca de la nceputul drumului tau n viata si sa nu l
asi sa-ti fure inima primul zevzec sau ticalos care o sa vrea sa puna stapnire ea
. Vezi tu, draga mea, n-ai dect optsprezece ani: mai ai o viata ntreaga nainte si n
ici unchiul tau, nici eu nu ne grabim ctusi de putin sa scapam de tine. Si as put
ea sa afirm cu convingere ca petitorii n-au sa lipseasca: te tragi dintr-o famil
ie buna, ai o avere considerabila si perspective frumoase. Iar pe de alta parte,
cred ca n-ar fi rau sa-ti mai spun fiindca daca nu ti-o spun eu, o sa ti-o spun
a altii ca pe deasupra esti nzestrata si cu o nfatisare frumoasa si nadajduiesc sa
n-ai niciodata motive s-o regreti.
Asa sper si eu, matusico; dar de ce te temi de lucrul asta?
Pentru ca, draga mea, frumusetea este acea calitate care, aproape n egala
masura cu banii, constituie n general atractia principala pentru cei mai ticalos
i dintre barbati; de aceea are sanse de a aduce cu sine o multime de necazuri po
sesoarei ei.
Ai avut si tu necazuri de acest gen, matusico?
Nu, Helen, mi-a spus ea cu un glas plin de gravitate si de repros, dar a
m cunoscut multe persoane care au avut. Si unele, din nebagare de seama, au deve
nit victimele nenorocite ale nselaciunii si ipocriziei; iar altele, din pricina s
labiciunii, au cazut n capcane si n ispite prea ngrozitoare pentru a mai fi descris
e.
Ei bine, eu n-am sa dau dovada nici ele lipsa de grija, nici de slabiciu
ne.
Helen! Nu te lauda, ci mai degraba pazeste-te. Pune-ti pavaza la ochi si
la urechi, pentru ca prin ele se poate patrunde n inima ta; si pune-ti alta pava
za gurii, prin care-ti vorbeste inima, ca nu cumva sa te tradeze ntr-o clipa de l
ipsa de vigilenta. Primeste cu raceala si cu calm orice fel de atentii, pna cnd te
vei fi convins si vei fi cntarit si chibzuit cum se cuvine meritele celui se asp
ira la inima ta. Si nu da voie afectiunii tale sa manifeste dect dupa ce a primit
aprobarea ntelepciunii. Mai nti cerceteaza; apoi ncuviinteaza; si numai n al treilea
rnd iubeste. Ochii tai sa fie orbi fata de orice atractii din afara, urechile ta
le sa fie surde la toate fascinatiile linguselilor si ale vorbariei usuratice. A
cestea nu sunt nimic ba sunt mai rau dect nimic sunt capcane si ascunzisuri ale d
iavolului ca sa duca n ispita pe cei nechibzuiti, spre propria lor distrugere. La
urma urmei, ceea ce conteaza mai presus de toate sunt principiile morale; dupa
ele vin ntelepciunea, onorabilitatea si bogatia cumpatata. De-ar fi sa te mariti
cu barbatul cel mai frumos, mai rafinat si mai agreabil din lume.
Judecat la suprafata nici nu stii ce nenorocire ar putea sa te copleseas
ca daca n cele din urma ai constata ca e un nemernic desfrnat sau un zevzec fara l
ecuire.
Dar ce-au sa se faca bietii zevzeci si desfrnati, matusico? Daca toate fe
tele s-ar lua dupa sfaturile tale, atunci curnd ar veni sfrsitul lumii.
Nu te teme, draga mea! Zevzecii si desfrnatii din rndurile barbatilor n-au
sa duca niciodata lipsa de partenere, pentru ca sunt tot attea persoane de felul
lor si n rndurile sexului frumos; dar tu trebuie sa-mi urmezi sfaturile. Si sa st
ii ca asta nu e ceva de rs, Helen mi pare rau sa vad ca iei lucrurile n gluma. Te r
og sa ma crezi, casatoria e o chestiune foarte serioasa.
Si vorbea cu atta gravitate nct cineva si-ar fi putut lesne nchipui ca stie
toate acestea din propria ei experienta, ca a suferit de pe urma lor; dar n-am m
ai pus nici un fel de ntrebari impertinente, i-am raspuns pur si simplu:
Asta stiu, matusico. Si stiu ca ceea ce spui e adevarat si plin de ntelep
ciune. Dar nu e nevoie sa te temi pentru mine, ntruct nu numai ca eu socot a fi o
greseala sa te mariti cu un barbat lipsit de minte sau moralitate, dar nici maca
r n-as fi ispitita vreodata s-o fac, pentru ca n-as putea sa-l plac, chiar daca
ar fi cum nu se poate mai frumos si mai atragator din alte puncte de vedere. L-a
s ur, l-as dispretui, l-as compatimi, ma rog, orice, dar de iubit nu l-as putea i
ubi. Nu numai ca afectiunea mea ar trebui sa se bazeze pe ncuviintarea mintii, da
r asa se va si ntmpla, negresit, caci fara acordul ntelepciunii, nu pot sa-l iubesc
. Si nici nu mai e nevoie sa adaug, cred, ca ar trebui sa am posibilitatea sa-l
respect si sa-l cinstesc pe barbatul cu care ma marit, si nu numai sa-l iubesc,
deoarece fara asta nu l-as putea iubi. Asadar, poti sa fii linistita.
Nadajduiesc din tot sufletul sa fie asa, mi-a raspuns ea.
Dar eu stiu precis ca asa stau lucrurile, am insistat.
N-ai fost nca pusa la ncercare, Helen, deocamdata nu putem dect sa ne manif
estam speranta, a adaugat ea n stilul ei rece si chibzuit.
M-a suparat destul de tare nencrederea ei; dar, pe de alta parte, nu sunt
sigura ca ndoielile ei erau total lipsite de ntelepciune; ma tem ca n viata mi-a f
ost mult mai usor sa-mi amintesc de sfaturile ei dect sa profit de ele. Mai mult
dect att, uneori am fost mpinsa pna acolo nct sa pun sub semnul ntrebarii temeiul dogme
lor ei n aceste privinte. Se prea poate ca sfaturile ei sa fie bune, ca sfaturi,
sau cel putin n punctele lor esentiale; dar sunt destule lucruri pe oare ea le-a
trecut cu vederea n calculele sale. Ma ntreb daca a fost vreodata ndragostita.
Mi-am nceput drumul n viata sau prima campanie, cum i zice unchiul arznd de
sperante si nchipuiri foarte luminoase strnite mai ales de aceasta conversatie si
plina de ncredere n propria mea ntelepciune. La nceput m-au ncntat noutatea si agitati
a vesela a vietii noastre de la Londra; dar curnd am nceput sa ma plictisesc si sa
ma simt obosita de amestecul de violenta si constrngere pe care-l aducea, si sa
tnjesc dupa prospetimea si libertatea vietii de acasa. Noile mele cunostinte, att
masculine ct si feminine, mi-au dezamagit asteptarile si uneori m-au iritat, iar
alteori m-au deprimat. Curnd m-am plictisit sa le mai studiez particularitatile s
i sa rd de slabiciunile lor cu att mai mult cu ct eram obligata sa-mi pastrez criti
cile numai pentru mine, deoarece matusa mea nici nu voia sa le auda iar aceste c
unostinte n special doamnele pareau sa fie suparator de lipsite de minte si de in
ima si de naturalete. Domnii pareau oarecum superiori, dar poate ca asta se dato
ra faptului ca-i cunosteam mai putin daca nu cumva faptului ca ma flatau. nsa nu
m-am ndragostit de niciunul din ei; si daca atentiile lor ma ncntau o clipa, n secun
da urmatoare ma enervau pentru ca ma faceau sa ma supar pe mine nsami dezvaluindu
-mi vanitatea si inspirndu-mi teama ca ncep sa devin si eu ca unele dintre cucoane
le pe care le dispretuiam att de aprig.
n special un gentleman mai batrior ma scotea din fire; era un vechi priete
n, bogat, de-al unchiului meu si am impresia ca dupa parerea lui nu puteam face
nimic mai bun dect sa ma marit cu el. nsa, pe lnga ca era batrn, mai era si urt si de
zagreabil si tare stricat, sunt sigura; desi matusa-mea ma ocara pentru ca spune
am acest lucru; numai ca si ea recunostea ca domnul n cauza nu e un sfnt. Mai era
si altul mai putin antipatic desi nca si mai plicticos pentru ca era favoritul ma
tusii care mereu mi-l vra pe gt si l suia n slava cerului n fata mea. Se numea domnul
Boarham dar eu prefer sa-i scriu numele Bore'em4, ntruct era un pisalog nemaipome
nit. nca si acum ma mai cuprind fiorii cnd mi amintesc de glasul lui hrindu-mi nenceta
t n urechi n timp ce sedea lnga mine si tinea discursuri interminabile de cte cel pu
tin o jumatate de ora, amagindu-se singur cu ideea ca-mi ridica nivelul intelect
ual prin informatii utile sau ncercnd sa-mi insufle propriile lui dogme si sa ndrep
te greselile mele de judecata. Sau poate-si nchipuia ca, vorbind, se coboara la n
ivelul meu si ma amuza cu o conversatie antrenanta. Si totusi as putea sa recuno
sc, ca n linii mari, era un om destul de la locul lui; daca ar fi pastrat distant
a cuvenita nu l-as fi antipatizat niciodata. Dar asa, era aproape imposibil sa m
a stapnesc, deoarece nu numai ca ma supara, vrndu-se n sufletul meu, ci ma si mpiedic
a sa ma bucur de o societate mai agreabila.
ntr-o seara, la un bal, ma chinuise mai rau ca de obicei, si rabdarea mea
se istovise. Se parea ca ntreaga seara era sortita sa fie insuportabila; tocmai
dansasem cu un cap sec de filfizon ncrezut, dupa care se napustise asupra mea dom
nul Boarham, avnd aerul ca e hotart sa se tina scai de mine pna la sfrsitul petrecer
ii. El personal nu dansa niciodata asa ca sedea acolo bagndu-si capul n obrazul me
u si lasnd tuturor celor de fata impresia ca e un mare si vestit curtezan. Si n to
t timpul acesta matusa ne privea cu ochi ngaduitori, de parca i-ar fi urat succes
. Degeaba am ncercat sa-l alung, lasnd fru liber simtamintelor mele de exasperare s
i ajungnd sa ma arat de-a dreptul nepoliticoasa; nimic nu-l putea convinge ca pre
zenta lui e dezagreabila. Tacerea mea morocanoasa i se parea dimpotriva, a fi un
semn ca-l ascult cu atentie, vrajita, si asta l facea sa vorbeasca si mai mult. m
i lua raspunsurile aspre drept replici spirituale ale unei fetiscane plina de vi
oiciune, care nu necesita dect mici reprosuri indulgente; iar cnd l contraziceam ne
t nu faceam dect sa torn gaz peste foc si el izbucnea cu noi valuri de argumente
ca sa-si sprijine dogmele, si revarsa asupra mea un potop nesfrsit de rationament
e pentru a ma coplesi cu convingerile lui.
Dar printre cei prezenti exista si o persoana care parea sa aprecieze ma
i just starea de spirit n care ma aflam. n preajma mea statea n picioare un gentlem
an care de la o vreme urmarea cu atentie conversatia noastra, fiind n mod evident
foarte amuzat de insistentele lipsite de remuscari ale partenerului meu, precum
si la enervarea mea fatisa. n sinea lui rdea de asprimea si malitia taioasa a ras
punsurilor mele. ntr-un trziu s-a retras nsa si s-a dus la stapna casei dupa ct se pa
re pentru a cere sa-mi fie prezentat, ntruct curnd dupa aceea s-au apropiat amndoi d
e mine si ea mi-a facut cunostinta cu domnul Huntingdon, fiul unui regretat prie
ten al unchiului meu. Domnul Huntingdon m-a invitat la dans. Binenteles ca am con
simtit cu bucurie. El mi-a ramas partener ct am mai stat Ia petrecene, ceea ce n-
a durat prea multa vreme fiindca matusa-mea, ca de obicei, a insistat foarte dev
reme sa ne retragem.
Mi-a parut rau sa plec de acolo ntruct constatasem ca noua mea cunotsinta
e un partener foarte vesel si amuzant. n tot ceea ce spunea si facea avea o usuri
nta si o degajare gratioasa care oferea mintii un sentiment de tihna si posibili
tatea de a se desfasura n voie dupa atta constrngere si rigiditate politicoasa la c
are fusesem condamnata pna atunci. Se prea poate sa fi fost, ntr-adevar, putin cam
prea multa ndrazneala nesupravegheata n felul sau de a se purta si de a vorbi, da
r eu eram att de bine dispusa si-i eram att de recunoscatoare pentru ca ma izbavis
e de domnul Boarham, nct aceste lucruri nu ma suparau.
Ei, Helen, acum ti place mai mult domnul Boarham? M-a ntrebat matusa-mea cn
d ne-am instalat n trasura si am pornit spre casa.
Mai putin ca oricnd, i-am raspuns.
Matusa-mea a facut o mutra nemultumita, dar n-a mai insistat asupra aces
tui subiect. Dupa o pauza a reluat:
Cine era domnul cu care ai dansat la urma si care s-a dat peste cap sa t
e ajute sa-ti pui salul?
Nu s-a dat deloc peste cap, matusa; n-a schitat nici macar gestul pna nu
l-a vazut pe domnul Boarham venind s-o faca; abia atunci s-a apropiat rznd si a sp
us: Stai ca te apar eu de napasta asta.
Te ntreb cine era? A staruit matusa pe un ton grav si glacial.
Era domnul Huntingdon, fiul vechiului prieten al unchiului.
L-am auzit pe unchiul tau vorbind de tnarul domn Huntingdon. Stiu ce spun
ea: E un baiat reusit tnarul Huntingdon, dar putin cam usuratic dupa ct am impresia.
Asa ca te-as ruga frumos sa bagi bine de seama ce faci.
Ce nseamna putin cam usuratic? Am ntrebat eu.
nseamna lipsit de scrupule si principii morale si nclinat sa savrseasta toa
te pacatele tineretii.
Dar l-am auzit pe unchiul spunnd ca si el a fost un mare usuratic n tinere
te.
Matusa a clatinat sever din cap.
Banuiesc ca atunci glumea, am zis eu, iar acum vorbea ntr-o doara sau cel
putin eu nu pot crede ca ochii aceia albastri, zmbitori, pot ascunde ceva rau n e
i.
Rationamentul tau, Helen, e fals! Zise matusa oftnd.
Ma rog, dar stii, matusico, trebuie sa fim ngaduitori si pe urma eu nu cr
ed ca rationamentul meu e fals. Ma pricep foarte bine la fizionomiile oamenilor
si ntotdeauna le judec caracterul dupa nfatisare nu dupa urtenie sau frumusete, ci
dupa expresia fetei. De exemplu, judecndu-te pe tine doar dupa expresie as putea
spune usor ca nu ai un temperament vesel si optimist; pe fata domnului Wilmot ci
tesc ca e un batrn destrabalat si nemernic, pe a domnului Boarham ca nu e un part
ener agreabil si pe a domnului Huntingdon ca nu e nici un zevzec, nici un pacato
s, desi, poate, nu e un ntelept si nici un sfnt ceea ce n-are nici o importanta pe
ntru mine ntruct nu prea ntrezaresc sansa de a-l revedea dect cel mult ca un partene
r ocazional la vreo serata dansanta.
Numai ca lucrurile nu s-au ntmplat ntocmai, pentru ca l-am rentlnit chiar a d
oua zi dimineata. A venit n vizita la unchiul meu, scuzndu-se ca n-a facut-o mai d
evreme, sub cuvnt ca s-a ntors abia de curnd de pe continent si ca pna n seara anteri
oara nu aflase de sosirea unchiului meu la Londra.
Iar dupa aceea l-am ntlnit adeseori; uneori n public, alteori acasa, deoare
ce s-a aratat foarte asiduu n a-si aduce omagiile prietenului sau mai vrstnic (car
e nsa nu se considera cine stie ce onorat de aceste atentii).
Ma ntreb ce dracu o fi vrnd baiatul asta de vine att de des pe aici? Zicea
odata unchiu-meu. N-ai putea sa ne spui tu, Helen? Ha? Nu tine ctusi de putin la
societatea mea si nici eu la a lui asta e sigur.
Atunci as prefera sa i-o spui de la obraz, zise matusa-mea.
Cum, dar de ce? Daca n-am eu nevoie de el, poate ca are altcineva (si un
chiul clipi siret catre mine). Si pe urma sa stii, Peggy, ca are o avere frumusi
ca nu e o prada att de buna ca Wilmot, dar binenteles ca Helen nici n-ar vrea sa a
uda de o asemenea partida; pentru ca nu stiu cum se face, dar babalcii astia nu p
rea au mare succes la fete tinere cu toti banii lor, si basca toata experienta l
or. Fac prinsoare pe ce vrei ca ea ar prefera sa-l ia pe tnarul asta chiar si far
a o para chioara mai degraba dect pe Wilmot care se scalda n aur. Nu-i asa Helen?
Da, unchiule. Dar asta nu e cine stie ce lauda pentru domnul Huntingdon,
fiindca as prefera sa ramn fata batrna si sa n-am nici dupa ce bea apa, dect sa fi
u doamna Wilmot.
Dar doamna Huntingdon? Ai prefera aceleasi lucruri mai degraba dect sa fi
i doamna Huntingdon? Eh?
Am sa-ti raspund dupa ce voi fi chibzuit cum se cuvine asupra acestei ch
estiuni.
A, va sa zica, aceasta chestiune necesita chibzuiala! Dar haide, spune-m
i ai prefera sa fii fata batrna ca sa nu mai zic si sarmana?
Asta n-as putea sa spun pna nu ma cere cineva de nevasta.
Si am parasit imediat ncaperea ca sa scap de continuarea interogatoriului
. Dar peste cinci minute, uitndu-ma de la fereastra odaii mele am dat cu ochii de
domnul Boarham care se apropia de usa. Am asteptat aproape o jumatate de ora, nt
r-o ncordare foarte neplacuta, temndu-ma n fiecare clipa sa nu fiu chemata si dorin
d zadarnic sa-l aud ca pleaca. Apoi mi-a ajuns la urechi zgomotul unor pasi care
urcau scarile si matusa-mea a intrat n camera, cu un aer grav, si a nchis usa n ur
ma ei.
A venit domnul Boarham, Helen. Doreste sa-ti vorbeasca.
Vai, matusico! Nu poti sa-i spui ca nu ma simt bine? Si adevarul e ca ni
ci nu ma simt bine cnd ma gndesc sa dau ochii cu el.
Prostii, draga mea! Nu e o chestiune cu care ne putem juca. A venit cu o
treaba foarte importanta sa-ti ceara mna.
Dar sper ca voi i-ati spus ca nu sta n puterea voastra sa i-o acordati? C
e drept a avut sa ma ceara de la altcineva nainte de a ma ntreba pe mine?
Helen!
Si unchiul ce-a zis?
A zis sa el nu se amesteca n treaba asta; daca tie ti face placere sa acce
pti prea amabila propunere a domnului Boarham, atunci poti
Chiar asa a spus, prea amabila propunere?
Ba nu; a spus ca daca vrei sa-l iei de barbat ti da voie; iar daca nu vre
i, faci cum crezi de cuviinta.
A vorbit foarte chibzuit; si dumneata ce-ai spus?
N-are importanta ce-am spus eu. Ce-o sa zici tu asta e ntrebarea! Acuma s
ta si asteapta sa-ti vorbeasca. Dar chibzuieste bine nainte de a da ochii cu el;
si daca ai intentia sa-l refuzi, fii buna, rogu-te, si explica-mi motivele.
Fireste ca am sa-l refuz, nsa trebuie sa ma nveti cum s-o fac, pentru ca v
reau sa fiu politicoasa si totusi hotarta. Iar dupa ce voi fi scapat de el am sa-
ti expun si motivele.
Ai un pic de rabdare, Helen. Sezi jos o clipa si linisteste-te. Domnul B
oarham nu se grabeste prea tare fiindca nu se ndoieste ctusi de putin ca-l vei acc
epta. Iar eu vreau sa stau de vorba cu tine. Spune-mi, te rog, draga mea, ce obi
ectii ai mpotriva lui? Negi ca e un barbat onorabil si de caracter?
Nu.
Negi ca e cu scaun la cap, cumsecade si vrednic de respect?
Nu; se prea poate sa aiba toate aceste calitati, dar
Iarasi dar, Helen! Cti barbati ca el crezi ca ai sa ai sansa de a ntlni n lu
me? Onorabil, corect, ntelept, de treaba si respectabil! Oare toate astea alcatui
esc un caracter de duzina, nct sa poti respinge pe posesorul unor calitati att de n
obile fara sa sovai macar o clipa? Da, da, le poti numi cu adevarat nobile, pent
ru ca trebuie sa te gndesti la ntelesul deplin al fiecaruia dintre ele si la nenum
aratele virtuti fara pereche cuprinse n ele (si as mai putea adauga multe altele
la aceasta lista) si sa nu uiti ca toate acestea sunt asternute azi la picioarel
e tale; sta n puterea ta sa-ti asiguri pe viata aceasta nepretuita binecuvntare un
sot venerabil si minunat, care te iubeste din toata inima, dar nu chiar att de n
ebuneste nct sa fie orb la defectele tale si care te va calauzi de-a lungul ntregii
calatorii a vietii si-ti va fi tovaras n fericirea eterna! Gndeste-te ca
Dar l urasc, matusico! I-am spus eu ntrerupnd acest suvoi neobisnuit de elo
cinta.
i urasti, Helen? Dar poate fi asta un lucru crestinesc? Sa-l urasti! Cnd e
l e un om att de cumsecade!
Nu-l urasc ca om, ci ca sot. Ca om l iubesc att de mult nct i doresc o sotie
mai buna dect mine una la fel de buna ca el sau chiar mai buna daca acest lucru t
i se pare cu putinta cu conditia ca ea sa poata sa-l placa; dar eu n-as putea ni
ciodata sa-l plac, asa ca
Dar de ce nu? Ce ai mpotriva lui?
n primul rnd ca are cel putin patruzeci de ani ba chiar mai mult, dupa cte
cred pe cnd eu n-am dect optsprezece; n al doilea rnd, e ngust la minte si cum nu se
poate mai intolerant; n al treilea rnd, gusturile si sentimentele lui se deosebesc
total de ale mele; n al patrulea rnd chipul, glasul si purtarea lui mi sunt ct se p
oate de antipatice; si, n sfrsit, simt mpotriva ntregii sale persoane o aversiune pe
ste care nu voi putea niciodata sa trec.
Atunci e de datoria ta sa treci peste ea! Si te rog sa-l compari o clipa
cu domnul Huntingdon si, lasnd la o parte frumusetea (care nu contribuie cu nimi
c la meritele omului sau la fericirea casniciei, si despre care ai spus chiar tu
de attea ori ca n-o socotesti de mare importanta) spune-mi te rog, care e mai bu
n dintre ei?
N-am nici cea mai mica ndoiala ca domnul Huntingdon e un barbat mult mai
bun dect l consideri dumneata, dar acum nu vorbim despre el, ci despre domnul Boar
ham. Si as prefera sa-mi petrec tineretea si restul vietii si batrnetea n singurat
ate mai degraba dect sa fiu sotia lui. S-ar cadea deci sa cobor chiar acum sa-i s
pun acest lucru, ca sa nu-l mai tin ntr-o asteptare ncordata asa ca da-mi voie sa
ma duc.
Dar nu-l respinge categoric; lui nici prin cap nu-i trece una ca asta si
s-ar simti foarte ofensat. Spune-i mai degraba ca deocamdata nu te gndesti la ca
satorie
Ba ma gndesc.
Sau spune-i ca doresti sa-l cunosti mai bine.
Dar nu doresc deloc sa-l cunosc mai bine as zice chiar dimpotriva.
Si fara sa mai astept alte sfaturi sau recomandari am iesit din camera s
i m-am dus la domnul Boarham. El se plimba n sus si-n jos prin salon fredonnd crmpe
ie de melodii si rozndu-si capul bastonului.
Scumpa mea domnisoara, mi-a zis el nclinndu-se si zmbindu-mi afectat, cu un
aer superior si complezent, am primit permisiunea amabila a bunului dumitale tu
tore
Stiu domnule i-am zis eu dorind sa scurtez pe ct posibil aceasta scena si
va sunt ct se poate de ndatorata pentru preferinta manifestata de dumneavoastra,
dar ma vad silita sa refuz onoarea ce doriti sa mi-o acordati, pentru ca, dupa p
arerea mea, nu suntem facuti unul pentru celalalt, lucru pe care l-ati descoperi
si dumneavoastra foarte curnd, daca am face aceasta ncercare.
Matusa mea avusese dreptate: era absolut evident ca domnul Boarham nu se
ndoise nici o clipa ca-l voi accepta, iar ideea unui refuz categoric era departe
de a-i fi trecut macar prin minte. Era uluit uimit de un asemenea raspuns, dar
prea nencrezator ca sa se ofenseze de-a binelea. Si, dupa o oarecare sovaiala, re
veni la atac.
Stiu, draga mea, ca exista o diferenta considerabila ntre noi n ceea ce pr
iveste vrsta, temperamentul, si poate chiar si cteva alte lucruri. Dar da-mi, te r
og, voie sa te asigur ca nu ma voi arata att de sever nct sa bag n seama toate defec
tele si slabiciunile unei firi tinere si focoase ca a dumitale. Si cu toate ca l
e recunosc n sinea mea si chiar le critic cu o grija parinteasca, rogu-te, crede-
ma, ca nici un ndragostit tnar n-ar putea manifesta o ngaduinta mai tandra fata de
obiectul afectiunilor lui, dect am eu pentru dumneata. Pe de alta parte, da-mi vo
ie sa sper ca experienta mea mai ndelungata si obisnuinta meditatiei mai serioase
nu ma vor face sa scad n ochii dumitale, ntruct ma voi stradui sa ma port n asa fel
nct toate aceste lucruri sa duca la fericirea dumitale. Ei, hai! Ce zici? Sa lasa
m la o parte prefacatoria si capriciile domnisoarelor si sa te auzim vorbind des
chis!
Am sa vorbesc deschis, nsa numai pentru a repeta ceea ce am spus mai naint
e si anume ca-s sigura ca nu suntem facuti unul pentru altul.
Chiar asa crezi?
Da.
Dar nu ma cunosti destul Doresti probabil sa ma vezi mai mult O perioada m
ai ndelungata n care sa
Nu, ctusi de putin. Niciodata n-am sa va cunosc mai bine si de fapt va cu
nosc mai bine dect dumneavoastra pe mine, pentru ca altfel nici cu gndul n-ati fi
gndit sa va legati viata de o persoana att de nepotrivita, att de necorespunzatoare
pentru dumneavoastra din absolut toate punctele de vedere.
Dar, scumpa mea domnisoara, eu nu caut perfectiunea si pot usor scuza
Va multumesc, domnule Boarham, dar nu vreau sa abuzez de bunatatea dumne
avoastra. Puteti sa va pastrati indulgenta si ntelepciunea pentru ceva mai merito
riu, care sa nu le supuna la o ncercare att de grea.
Dar da-mi voie sa te rog sa-ti consulti matusa; sunt sigur ca aceasta ad
mirabila doamna va
Am consultat-o si stiu ca dorintele ei coincid cu ale dumneavoastra. Dar
n asemenea chestiuni importante mi iau permisiunea de a judeca singura lucrurile;
si nici un fel de argument sau metoda de convingere nu-mi pot schimba nclinatiil
e si nici nu ma pot face sa cred ca un asemenea pas e de natura sa aduca fericir
ea mea sau a dumneavoastra. Ma si mir cum un barbat cu experienta si judecata du
mneavoastra s-a putut gndi sa-si aleaga o asemenea sotie?
Ha, ma rog!
Mi-a raspuns el. De asta m-am mirat si eu uneori. Uneori mi-am zis: Ei, B
oarham, dupa ce umbli tu acum? Baga bine de seama, baiete, ai grija nainte de a s
ari! E o fiinta dulce si fermecatoare, dar nu uita ca lucrurile care constituie
cele mai stralucitoare atractii pentru un ndragostit, se dovedesc prea adesea a f
i cele mai mari chinuri pentru sot! Te asigur, domnisoara, ca n-am facut aceasta
alegere fara a reflecta si a chibzui pe ndelete. Din pricina aparentei nesabuinte
a acestei casatorii, am petrecut multe ceasuri de neliniste n timpul zilei si de
nesomn n timpul noptii; dar n cele din urma am ajuns la convingerea ca de fapt nu
e un lucru chiar asa de imprudent. Am vazut ca aleasa inimii mele are si ea lip
surile ei, dar am crezut ca printre acestea nu se numara si tineretea ei, care e
mai degraba o fagaduiala a unor virtuti nca nenflorite, un temei solid de a presu
pune ca micile ei defecte de temperament si greseli de judecata, gndire sau compo
rtare, nu sunt iremediabile si ar putea fi usor nlaturate sau micsorate prin efor
turile rabdatoare ale unui sfetnic atent si ntelept. Iar n acele privinte n care n-
as izbuti s-o luminez si s-o stapnesc, am socotit ca as putea foarte bine sa ncerc
s-o iert tinnd seama de numeroasele ei calitati. Asadar, mult iubita mea fetita,
de vreme ce eu sunt multumit, nu vad de ce ar trebui sa ai tocmai dumneata obie
ctii sau cel putin de ce cu gndul la avantajul meu?
Dar ca sa va spun adevarul, domnule Boarham, eu obiectez n special cu gndu
l la propriul meu avantaj; asa ca mai bine Sa lasam balta subiectul (si era sa ad
aug pentru ca e cum nu se poate mai inutil sa-l continuam dar el, ncapatnndu-se, m-a n
trerupt cu cuvintele):
Si de ce ma rog? Te-as iubi, te-as nconjura cu atentiile mele, te-as ocro
ti etc., etc.
N-am sa ma mai ostenesc sa astern pe hrtie relatarea tuturur celor petrec
ute ntre noi. E suficient sa spun ca domnul Boarham s-a dovedit tare enervant si
foarte greu de convins ca eu chiar cred ceea ce spun si ca sunt cu adevarat att d
e ndaratnica si de oarba fata de propriile mele interese nct nu exista nici cea mai
mica sansa ca el sau matusa mea sa fie vreodata n stare sa-mi nfrnga obiectiile. D
e fapt, nici nu sunt sigura ca am izbutit pna la urma, desi plictisita si istovit
a de revenirea lui insistenta la aceeasi idee si de repetarea de nenumarate ori
a acelorasi si acelorasi argumente, ceea ce ma silea sa dau si eu aceleasi raspu
nsuri ntr-un trziu l-am nfruntat brusc si aspru si ultimele mele cuvinte au fost:
Va spun limpede si raspicat ca lucrul e cu neputinta. Nici un fel de con
siderente nu ma pot determina sa fac o casatorie contra nclinatiilor mele firesti
. Va respect sau cel putin v-as respecta daca ati binevoi sa va purtati ca un om
ntelept dar nu va pot iubi si n-as putea niciodata sa va iubesc si cu ct vorbiti
mai mult, cu att ma ndepartati mai tare de dumneavoastra; asa ca va rog frumos sa
nu mai insistati.
Drept care mi-a spus la revedere si s-a retras, fara doar si poate descu
mpanit si ofensat; dar cu siguranta ca asta nu era vina mea.
CAPITOLUL XVII.
A DOUA ZI M-AM DUS CU unchiul si matusa la un dineu n casa domnului Wilmo
t. La el stateau doua reprezentante ale sexului frumos: nepoata lui, Anabella, o
stralucitoare si cuceritoare fata sau mai degraba tnara de vreo douazeci si cinc
i de ani, prea mare cocheta pentru a se casatori, dupa cum afirma chiar ea, dar
foarte admirata de barbati care o decretau unanim o femeie splendida si blnda ei
verisoara, Milicent Hargrave, care m-a placut foarte tare, lundu-ma drept o fiint
a mult mai buna dect eram. Si eu la rndul meu am placut-o foarte tare. Am s-o excl
ud cu desavrsire pe biata Milicent din criticile mele generale ndreptate mpotriva c
unostintelor mele feminine. Dar nu datorita ei sau verisoarei ei am pomenit de a
ceasta serata, ci datorita altui musafir al domnului Wilmot, si anume domnul Hun
tingdon. Am motive serioase sa-mi amintesc de prezenta lui acolo, pentru ca a fo
st ultima data cnd l-am vazut.
N-a stat lnga mine la masa, ntruct soarta a vrut ca lui sa i se dea n grija
o vaduva batrna si corpolenta si ca eu sa fiu condusa n sufragerie de domnul Grims
by, un prieten de-al lui, dar un barbat care-mi era tare antipatic: avea n nfatisa
rea lui ceva sinistru, iar n comportare un amestec de ferocitate ascunsa si de ne
sinceritate gretoasa, pe care nu le puteam suporta. n treacat fie spus, ce obicei
plictisitor si suparator e asta una dintre numeroasele surse de enervare cumpli
ta din aceasta viata ultracivilizata: daca domnii trebuie neaparat sa le conduca
pe doamne n sufragerie de ce sa nu-si poata alege pe cea care le place cel mai m
ult?
Si totusi, nu sunt sigura ca domnul Huntingdon m-ar fi luat pe mine daca
ar fi avut libertatea de a-si face singur alegerea. E foarte posibil s-o fi pre
ferat pe domnisoara Wilmot, pentru ca ea se arata nclinata sa-i absoarba pe de-a-
ntregul atentia, iar el nu parea sa aiba nimic mpotriva sa-i aduca omagiul solici
tat de ea. Sau cel putin asta era impresia pe care mi-o faceau cnd i vedeam sorbin
d si rznd mpreuna si schimbnd priviri peste masa, neglijndu-i, si n mod evident, jigni
ndu-i pe vecinii lor respectivi. La fel si dupa aceea, cnd barbatii au revenit n m
ijlocul nostru, n salon, iar domnisoara Wilmot, imediat dupa intrarea lui, l-a st
rigat cu glas tare ca sa arbitreze o disputa dintre ea si o alta doamna; el a ra
spuns cu multa graba si promptitudine la chemare si fara o clipa de sovaiala a d
at verdictul n favoarea ei, desi dupa parerea mea n-avea ctusi de putin dreptate,
iar apoi a ramas sa flecareasca foarte familiar cu ea si cu un grup de alte cuco
ane. n acest timp eu sedeam mpreuna cu Milicent Hargrave, n capatul celalalt al ncap
erii, trecnd n revista cteva desene de-ale ei si, la rugamintea ei insistenta, ajutn
d-o cu observatiile mele critice si cu sfaturile mele. Dar n ciuda eforturilor pe
care le faceam de a ramne ct mai calma, atentia mea fugea mereu de la desene catr
e grupul cel vesel si n pofida dorintelor ratiunii mele, simteam cum mi sporeste mn
ia si fara ndoiala mi palesc obrajii; Milicent, remarcnd ca trebuie sa ma fi plicti
sit de mzgalelile ei, m-a rugat sa ma alatur acum celorlalti si sa amn pentru alta
ocazie cercetarea restului schitelor. Dar tocmai cnd o asiguram ca n-am nici o d
orinta de a ma duce la musafiri si ca nu sunt plictisita, nsusi domnul Huntingdon
s-a apropiat de masuta rotunda la care ne aflam.
Ale dumitale sunt? A ntrebat el ridicnd neglijent una dintre schite.
Nu, ale domnisoarei Hargrave.
A, da? Ei, stai sa ne uitam totusi la ele.
Si, nebagnd n seama protestele domnisoarei Hargrave cum ca n-ar merita sa
fie privite, si trase un scaun lnga mine si primind desenele unul cte unul din mna m
ea, le examina pe rnd si le arunca pe masa, dar nu spuse un cuvnt despre ele, desi
vorbea nencetat. Nu stiu ce-o fi zis Milicent Hargrave despre o asemenea purtare
, dar mie mi se paru conversatia lui extrem de interesanta, desi dupa cum am des
coperit ulterior, cnd am ajuns s-o analizez, ea se marginea n special la zeflemisi
rea diferitilor membri ai societatii prezente. Si cu toate ca el a facut vreo cte
va observatii inteligente, si unele extrem de amuzante, nu cred ca n ansamblu con
versatia lui ar parea cine stie ce reusita daca ar fi s-o astern aici, pe hrtie,
asa lipsita de sprijinul ocazional al privirilor, tonului, gesturilor si al acel
ui farmec inefabil, dar permanent, care arunca un nimb de lumina n jurul tuturor
lucrurilor pe care le spunea si le facea, si datorita caruia era o ncntare sa-i pr
ivesti fata si sa asculti muzica glasului sau, chiar daca n-ar fi spus dect nimic
uri si prostii. Tocmai de aceea m-am suparat att de tare pe matusa-mea cnd a pus c
apat acestei bucurii venind, foarte calma si hotarta, spre noi sub cuvnt ca vrea s
a vada desenele de care putin i pasa de fapt si la care nici nu se pricepea ctusi
de putin. n timp ce se prefacea ca le priveste i s-a adresat domnului Huntingdon,
compunndu-si cea mai rece si mai dezagreabila mutra pe care si-o putea lua, si dn
d drumul la o serie ntreaga de ntrebari si remarci banale si suparator de rigide,
anume ca sa-i abata atentia de la mine si, dupa cte mi s-a parut, anume ca sa ma
supere. ntruct parcursesem ntreg albumul i-am lasat discutnd fara sa ma gndesc macar
o clipa ct de ciudat ar putea sa para gestul meu.
Si m-am asezat pe o canapea, departe de restul societatii, la nceput, pur
si simplu, pentru a ma lasa prada supararii de moment, iar apoi pentru a-mi sav
ura n linste gndurile.
Dar n-am fost lasata multa vreme singura deoarece domnul Wilmot cel mai
putin binevenit dintre toti barbatii a profitat de izolarea mea pentru a se ista
la lnga mine. Ma magulisem cu gndul ca n toate ocaziile anterioare i respinsesem att
de bine avansurile, nct nu mai aveam de ce sa ma tem din pricina nefericitei lui p
referinte pentru mine; dar se pare ca ma nselasem, att de mare i era ncrederea fie n
bogatia lui, fie n ramasitele fortei sale de atractie si att de ferma i era conving
erea ca femeile sunt slabe din fire, nct s-a considerat ndreptatit sa reia ofensiva
. A facut-o cu o ardoare rennoita, nflacarata si de cantitatea de vin pe care o ba
use ceea ce-l facea de o mie de ori mai dezgustator. Dar orict de multa oroare mi
inspira n momentul acela, nu voiam sa fiu nepoliticoasa cu el ntruct eram n casa lui
si tocmai ma bucuram de ospitalitatea ce mi-o oferise. Pe de alta parte, nici n
u ma pricepeam sa resping n mod politicos, dar hotart, un barbat. Si chiar daca as
fi stiut s-o fac, nu mi-ar fi fost de prea mare folos, pentru ca el avea o mint
e mult prea grosolana ca sa simta un refuz care nu era la fel de limpede si cate
goric ca propria lui nerusinare. Consecinta a fost ca a devenit din ce n ce mai s
crbos n insistentele lui amoroase si din ce n ce mai respingator n nfierbntarea lui, a
sa ca fusesem mpinsa pna la culmea disperarii; tocmai eram pe punctul de a spune D
umnezeu stie ce, cnd am simtit ca mna mea atrnata de bratul canapelei e prinsa deod
ata de o alta mna si strnsa cu delicatete, dar cu multa caldura. Instinctiv am ghi
cit cine face acest lucru si, ridicnd ochii, am fost mai degraba ncntata dect mirata
sa-l vad pe domnul Huntingdon revarsndu-si zmbetul asupra mea. Mi s-a parut ca-mi
ntorc privirile de la nu stiu ce diavol din purgatoriu catre un nger al luminii v
enit sa-mi vesteasca sfrsitul rastimpului de chinuri.
Helen, mi-a zis el (adeseori mi spunea Helen si eu nu m-am suparat niciod
ata de libertatea pe care si-o lua), as vrea sa te uiti la tabloul asta. Sunt co
nvins ca domnul Wilmot te va scuza o clipa.
M-am ridicat n mare graba. El mi-a prins bratul ntr-al lui si m-a condus d
e-a curmezisul camerei catre o splendida pnza a lui Van Dyke pe care o observasem
nainte, dar nu o cercetasem ndeajuns. Dupa ce am contemplat-o n tacere o clipa, to
cmai ncepeam sa-i comentez frumusetile si particularitatile, cnd, strngndu-mi n joaca
mna pe care o pastrase nca ntr-a lui, m-a ntrerupt cu urmatoarele cuvinte:
Lasa n pace tabloul, ca nu pentru el te-am adus aici; am vrut doar sa te
scap de destrabalatul ala batrn si ticalos de colo care se uita acum cu aerul ca
ar vrea sa-mi ceara satisfactie pentru acest afront.
ti ramn foarte ndatorata, i-am spus. E a doua oara cnd ma izbavesti de o ase
menea societate dezagreabila.
Nu e cazul sa-mi fii prea recunoscatoare, mi-a raspuns. N-am facut-o num
ai din amabilitate fata de dumneata, ci partial si din dorinta de a-i necaji pe
cei ce te tortureaza. Asa ca sunt ncntat cnd le pot face un deserviciu babalcilor, d
esi nu cred ca am motive prea grave sa-mi fie frica de ei ca rivali. Sau crezi c
a am, Helen?
Stii bine ca-i detest pe amndoi.
Si pe mine?
Pe dumneata n-am nici un motiv sa te detest.
Dar care-ti sunt sentimentele fata de mine? Helen Vorbeste! Cu ce ochi ma
privesti?
Si din nou mi strnse mna; dar m-am temut ca purtarea lui denota mai mult co
nstiinta puterii pe care o exercita dect tandrete; impresia mea era ca n-avea nic
i un drept sa smulga de la mine marturisirea unui sentiment cnd el personal nu fa
cuse nici o asemenea confesiune, asa ca nu prea stiam ce sa-i raspund. n cele din
urma i-am spus:
Dar dumneata cu ce ochi ma privesti?
ngerul meu dulce, te ador! Te
Helen, vino te rog ncoace o clipa, rasuna limpede glasul scazut al matusi
i mele, aflata la un pas de noi. Cnd l-am parasit, mormaia blesteme mpotriva ngerul
ui sau rau.
Da, matusico, ce este? Ce doresti? Am ntrebat-o urmnd-o pna n dreptul ferest
rei.
Doresc sa stai cu ceilalti musafiri, acolo unde ti-e locul, mi-a raspuns
ea privindu-ma cu severitate. Dar te rog sa mai zabovesti o clipa aici pna cnd ti
mai scade putin mbujorarea aceasta suparatoare si pna ce ochii tai si vor recapata
expresia fireasca. Mi-ar fi rusine daca te-ar vedea cineva n starea n care te afli
.
Binenteles o asemenea observatie n-a avut darul sa micsoreze mbujorarea sup
aratoare; dimpotriva, am simtit cum fata mi se mpurpureaza de vapai nzecite aprinse
de un tumult de emotii, dintre care cea predominanta era furia crescnd a indigna
rii. Dar nu i-am raspuns nimic, ci doar am dat la o parte perdeaua si am privit
afara n noapte, sau mai bine zis n piata luminata de felinare.
Domnul Huntingdon te cerea de nevasta, Helen? A ntrebat mult prea vigilen
ta mea ruda.
Nu.
Dar atunci ce spunea? Vorbele pe care le-am auzit cam asa sunau.
Nu stiu prea bine ce mi-ar fi zis daca nu l-ai fi ntrerupt dumneata.
Si spune-mi, Helen, l-ai fi acceptat daca te-ar fi cerut de nevasta?
Binenteles ca nu, fara a va fi consultat pe dumneata si pe unchiul.
A! mi pare bine, draga mea, ca ti-ai pastrat macar atta ntelepciune. Ei ada
uga ea dupa o pauza de o clipa acuma socot ca pentru o seara ai atras destul pri
virile oamenilor. Dupa cte vad, cucoanele se uita la noi cu ochi curiosi. Am sa m
a duc la ele. Sa vii si tu cnd vei fi destul de calma ca sa-ti recapeti nfatisarea
obisnuita.
Dar sunt destul de calma.
Atunci vorbeste mai usurel; si nu avea aerul asta malitios, mi zise matus
a pe un ton linistit, dar enervant. Curnd ne vom ntoarce acasa si atunci voi avea
multe sa-ti spun adauga ea cu o solemnitate plina de subntelesuri.
Asadar, ducndu-ma acasa, eram pregatita pentru o predica nspaimntatoare. n t
impul scurtei noastre calatorii cu trasura niciuna dintre noi n-a spus mare lucr
u. Dar de ndata ce am intrat n camera mea si m-am trntit ntr-un fotoliu, ca sa medit
ez la ntmplarile zilei, matusa a venit dupa mine si dupa ce a trimis-o de acolo pe
Rachel, care mi punea, cu grija, la pastrare podoabele, a nchis usa. Tragndu-si un
scaun lnga mine sau mai bine zis n unghi drept cu al meu s-a asezat. Cu tot respe
ctul cuvenit, i-am oferit locul meu mult mai comod Dar ea l-a refuzat si a desch
is astfel discutia:
Helen, ti amintesti de conversatia noastra din penultima seara nainte de p
lecarea de la Staningley?
Da, matusico.
Si-ti aduci aminte ca te-am prevenit sa nu lasi sa-ti fure inima vreunul
dintre cei care nu merita s-o stapneasca? Si sa nu nconjuri cu afectiunea ta o pe
rsoana care nu e demna de aprobare, daca ratiunea si judecata nu-si dau acordul?
Da, nsa ratiunea mea
Iarta-ma, te rog: sa-ti mai aduc aminte cum m-ai asigurat ca n-o sa am n
ici un prilej de neliniste din pricina ta? Ca nu vei fi niciodata ispitita sa te
mariti cu un barbat lipsit de ntelepciune sau de scrupule, indiferent ct de frumo
s sau de fermecator ar putea fi, deoarece n-ai fi n stare sa-l iubesti, ci ai ave
a pentru el doar ura, dispret, mila orice numai dragoste nu. Nu sunt exact astea
vorbele tale de atunci?
Da, nsa
Si n-ai spus ca afectiunea ta trebuie sa se ntemeieze pe aprobarea mintii
; ca daca n-ai putea sa nconjuri persoana respectiva cu aprobare si cinstire si r
espect ai fi incapabila s-o iubesti?
Ba da, nsa de data asta l aprob, l cinstesc si-l respect
Cum asa, draga mea? Domnul Huntingdon este un barbat cumsecade?
E un om mult mai bine dect ti-1 nchipui.
Ceea ce spui n-are nici o noima. Eu te ntreb daca e un om cumsecade?
Da, n unele privinte. E foarte agreabil.
Dar e un om cu principii sanatoase?
Poate ca nu chiar asa; dar asta nu e din cauza ca n-ar avea judecata. Da
ca ar avea pe cineva care sa-l sfatuiasca si sa-i aminteasca ce e bine de facut
Tu crezi ca el ar nvata si probabil ca ai fi gata oricnd sa-ti asumi sarci
na de a-i fi povatuitoare? Dar, draga mea, el este cred cu cel putin zece ani ma
i mare dect tine si deci cum se face ca tu esti att de precoce n ceea ce priveste p
erfectiunea morala?
Multumita dumitale, matusico, am fost binecrescuta si am avut ntotdeauna
dinaintea mea exemple frumoase lucru care, foarte, probabil, nu s-a ntmplat si cu
el; si pe lnga asta, el are un temperament foarte vioi si o fire vesela si pripit
a, pe cnd eu sunt nclinata de la natura catre reflectie.
Ei poftim, acuma prin propria ta marturisire ai aratat ca el e lipsit de
ntelepciune si de principii sanatoase
Atunci ntelepciunea si principiile mele i stau la dispozitie si le voi pun
e n slujba lui
Asta suna foarte prezumtios, Helen! Esti att de nfumurata nct crezi ca ai ac
este calitati ntr-o masura ndestulatoare pentru amndoi; si-ti nchipui ca destrabalat
ul tau vesel si nesocotit s-ar lasa calauzit de o fetiscana ca tine?
Nu; nici n-as dori sa-l calauzesc; dar cred ca as putea avea destula inf
luenta pentru a-l cruta de anumite greseli si as socoti ca nu mi-am irosit zadar
nic viata daca mi-as petrece-o facnd eforturi pentru a salva de la ruina o fire a
tt de nobila. El ma asculta ntotdeauna cu atentie cnd i vorbesc serios (si eu mi iau
foarte des ndrazneala de a-l ocar pentru obiceiul lui de a vorbi ntr-o doara). Uneo
ri zice ca daca m-ar avea de-a pururi alaturi de el n-ar face si n-ar spune nici
odata vreun lucru rau si ca o scurta conversatie cu mine, n fiecare zi, ar face d
in el pur si simplu un sfnt. Se prea poate sa fi fost n parte gluma si n parte ling
useala, dar oricum
Dar oricum, tu crezi ca asta ar putea sa fie adevarul?
Daca cred totusi ca exista o particica de adevar n aceste vorbe, o fac nu
numai din pricina ncrederii n propriile mele puteri, ci datorita ncrederii n bunata
tea cu care l-a nzestrat natura. Si stii, matusico, n-ai nici un drept sa-l numes
ti destrabalat; e departe de a fi asa ceva.
Cine ti-a mai spus si asta, draga mea? Ce-a fost povestea aceea despre l
egatura lui cu o femeie maritata lady cum i zice parca chiar domnisoara Wilmot ti
-a povestit deunazi istoria?
Era o minciuna, o minciuna! Am strigat. Nu cred o iota din toata poveste
a asta.
Asadar, socoti ca e un tnar virtuos si cu o purtare frumoasa?
Nu stiu nimic concret cu privire la viata lui. Stiu doar ca n-am auzit n
imic categoric mpotriva lui sau n orice caz nici un lucru care putea fi dovedit. S
i atta vreme ct oamenii nu-si pot dovedi acuzatiile calomnioase, refuz sa-i cred.
Si eu asta stiu, ca daca a facut unele greseli, e vorba de lucruri obisnuite pen
tru tineret, lucruri carora nimeni nu le da nici o atentie. Pentru ca vad ca toa
ta lumea l place si toate mamele i zmbesc, iar fiicele lor si chiar domnisoara Wilm
ot personalse arata prea bucuroasa sa-i poata atrage atentia.
Helen, e posibil ca lumea sa socoata aceste pacate scuzabile; se prea po
ate ca unele mame, lipsite de principii sanatoase, sa se dea peste cap pentru a
pune mna pe un tnar bogat, fara sa tina seama de caracterul sau reputatia lui. Si
se prea poate ca niste fetiscane fara minte sa se bucure ca sunt n stare sa cstige
zmbetele unui gentilom att de chipes, fara a-si da osteneala sa patrunda dincolo
de pojghita de suprafata. Dar eram convinsa ca tu ai mai multa ntelepciune, ca ve
zi cu ochi mai buni dect ele si ca nu ai judecata lor pripita. Nu credeam ca tu v
ei socoti aceste pacate niste mici greseli scuzabile.
Si nici n-o fac, matusico; dar daca urasc pacatele, l iubesc pe pacatos;
si as face tot ce-as putea pentru mntuirea lui chiar daca am presupune ca banuiel
ile tale sunt, n linii mari, adevarate ceea ce nu cred si nu voi crede niciodata.
Ei bine, draga mea, ntreaba-l pe unchiul tau n ce fel de companie se nvrte d
omnul Huntingdon ntreaba-l daca nu e adevarat ca s-a nhaitat cu o ceata de tineri
depravati pe care-i numeste prietenii lui veselii lui tovarasi de chefuri. Cea m
ai mare placere a lor este sa se balaceasca n vicii si sa se ia la ntrecere pentru
a vedea care poate alerga mai repede si mai departe pe poteca pierzaniei.
Atunci l voi salva din ghearele lor.
Vai, Helen, Helen! Tu nici nu-ti dai seama ce nenorocire ar fi sa-ti une
sti soarta cu cea a unui om ca el!
Matusico, am atta ncredere n el, n ciuda tuturor lucrurilor pe care mi le sp
ui, nct cu draga inima mi-as risca propria fericire pentru sansa de a i-o asigura
pe a lui. Sunt hotarta sa las barbatii mai buni pe seama acelor femei care nu se
gndesc dect la propriile lor avantaje. n cazul cnd a gresit vreodata, voi considera
ca viata mea n-a fost inutila daca o voi dedica mntuirii lui de consecintele eror
ilor savrsite mai demult, daca mi-o voi nchina stradaniei de a-l readuce pe poteca
virtutii.
Aici discutia s-a ncheiat pentru ca n acest moment s-a auzit glasul unchiu
lui meu care striga tare, din camera lui, chemnd-o pe matusica sa vina la culcare
. Unchiul era prost dispus n seara aceea pentru ca i se agravase criza de guta. l
chinuia din ce n ce mai rau de cnd venisem de la Londra, asa ca a doua zi dimineat
a matusa a profitat de aceasta mprejurare pentru a-l convinge sa se ntoarca imedia
t la tara, fara sa mai astepte sfrsitul sezonului monden. Doctorul lui a sprijini
t si a ntarit argumentele aduse de ea, si contrar obiceiurilor binecunoscute, ea
a grabit att de tare pregatirile pentru drum (dupa cte cred, mai mult cu gndul la b
inele meu dect la al unchiului) nct peste foarte putine zile am plecat; asa ca nu l
-am mai vazut pe domnul Huntingdon. Matusa mea se felicita pentru ntelepciunea ei
, socotind ca-l voi uita curnd de fapt poate chiar crede ca l-am si uitat, ntruct n
u pomeneste niciodata de el. N-are dect sa gndeasca si de aici nainte la fel, pna cnd
l vei revedea de-o fi sa se mai ntmple vreodata acest lucru. Tare ma ntreb daca va
fi asa?
CAPITOLUL XVIII
25 AUGUST. ACUM MI-AM reluat sirul banal al ndeletnicirilor mele si al di
stractiilor zilnice fiind destul de multumita si de vesela, dar continund sa aste
pt cu nerabdare primavara, n speranta de a reveni la Londra, nu pentru petreceril
e si veselia ei, ci pentru sansa de a-l ntlni din nou pe domnul Huntingdon; el con
tinua totusi sa fie vesnic prezent n gndurile si visurile mele. n toate ocupatile m
ele, orice fac, orice vad, orice aud, totul are n ultima instanta legatura cu el.
Orice pricepere sau cunostinte noi asimilez, urmeaza sa fie puse, ntr-o buna zi n
slujba folosului sau, distractiei lui; orice noi frumuseti descopar n natura sau
arta, urmeaza sa fie zugravite pentru a le oferi ochilor lui sau nmagazinate n me
moria mea pentru a i le dezvalui lui, cndva, n viitor. Cel putin asta e speranta p
e care o nutresc, nchipuirea ce-mi lumineaza calea singuratica. La urma urmei se
prea poate sa fie doar o flacaruie ca acelea care joaca deasupra mlastinilor, da
r nu poate face nici un rau nimanui, daca o urmaresc cu ochii si ma bucur de lic
arirea ei atta vreme ct nu ma abate din drumul pe care trebuie sa-l urmez. Si cred
ca nici nu ma va abate vreodata, ntruct am meditat profund la sfaturile matusii s
i acum vad limpede ce nebunie ar fi sa-mi irosesc fiinta aruncnd-o n bratele unei
persoane nedemne de toata dragostea pe care o pot oferi si incapabila sa raspund
a la cele mai frumoase si mai adnci sentimente ale strafundurilor inimii mele. Att
de limpede mi dau seama de aceste lucruri, nct chiar daca l-as revedea si daca el
si-ar mai aminti de mine si m-ar mai iubi (ceea ce, vai! E prea putin probabil,
cnd ne gndim n ce lume se nvrte si de cine e nconjurat) si daca m-ar cere de nevasta s
unt hotarta sa nu consimt pna ce nu voi sti cu siguranta care din cele doua pareri
despre el este mai aproape de adevar: a matusii sau a mea. Pentru ca daca a mea
e complet gresita, nseamna ca nu pe el l iubesc, ci pur si simplu o plasmuire a nc
hipuirii mele. Dar cred ca nu e gresita nu, nu exista ceva tainic un instinct as
cuns care ma asigura ca am dreptate. El are un fond bun; si ce ncntare sa-l dezval
ui! Daca s-a ratacit, ce fericire sa-l poti aduce pe calea cea dreapta! Daca acu
m e expus influentei daunatoare a unor prieteni ticalosi care-l pot corupe, ce g
lorie va fi sa-i izbavesc de ei! O! Macar de-as putea sa cred ca cerul mi-a ncred
intat aceasta misiune!
Azi e nti septembrie; dar unchiul meu a poruncit paznicului de vnatoare sa
crute potrnichile pna cnd vor veni domnii.
Care domni? Am ntrebat eu la auzul acestor cuvinte.
Era vorba de un mic grup de gentlemani pe care-i invitase unchiul sa vnez
e pe domeniile lui. Unul era prietenul sau, domnul Wilmot, iar altul domnul Boar
ham, prietenul matusii. n momentul acela vestea mi s-a parut ngrozitoare, dar toat
e regretele si spaimele au pierit ca prin farmec cnd am auzit ca a treia persoana
urma sa fie domnul Huntingdon! Binenteles, matusica e foarte pornita mpotriva sos
irii lui; s-a straduit din rasputeri sa-l convinga pe unchiul sa nu-l mai invite
; dar acesta, rznd de obiectiile ei, i-a spus ca toata vorbaria e de pomana, ntruct
pacatul e de acum savrsit; i poftise pe Huntingdon si pe prietenul sau, lordul Low
borough, nainte de plecarea noastra de la Londra si acum nu mai ramnea nimic altce
va de facut dect sa stabileasca ziua sosirii lor. Va sa zica venirea domnului Hun
tingdon e n afara de orice primejdie si pot fi sigura ca-l voi vedea. Nu-mi pot d
a pe fata bucuria. De fapt mi vine foarte greu sa mi-o ascund de ochii matusii; d
ar nu vreau s-o tulbur cu sentimentele mele pna cnd nu stiu precis daca se cuvine
sau nu sa le dau fru liber. n cazul cnd voi constata ca este categoric de datoria m
ea sa le nabus, atunci ele nu vor tulbura pe nimeni dect pe mine nsami. Iar daca vo
i simti ca am cu adevarat dreptate sa ma las prada acestei afectiuni, atunci voi
putea brava orice, chiar si mnia si supararea persoanei celei mai apropiate de m
ine, de dragul obiectului acestei afectiuni. Cu siguranta mi voi putea da seama c
urnd de adevar. Dar musafirii nu vin dect pe la jumatatea lunii.
Urmeaza sa avem n vizita si doua reprezentante ale sexului frumos: domnul
Wilmot si va aduce nepoata si pe verisoara ei, Milicent. Dupa cte banuiesc, matus
a mea considera ca societatea lui Milicent si exemplul salutar al comportarii ei
blnde si al spiritului ei modest si maleabil, mi vor fi de mare folos. Iar n ceea
ce-o priveste pe domnisoara Wilmot, ea e destinata probabil n mintea matusii sa f
ie un fel de contra-atractie care sa abata de la mine atentia domnului Huntingdo
n. Nu-i multumesc ctusi de putin pentru acest lucru; dar ma voi bucura de prezent
a lui Milicent: e o fata buna si dulce si as da nu stiu ce sa fiu ca ea sau cel
putin sa seman cu ea mai mult dect acum.
19 septembrie. Au sosit. Au venit alaltaieri. Domnii sunt toti plecati l
a vnatoare, iar fetele sunt n salonas si lucreaza mpreuna cu matusa mea. Eu m-am re
tras n biblioteca pentru ca sunt foarte nefericita si vreau sa ramn singura. Carti
le nu izbutesc sa ma distreze; asadar, am deschis pupitrul, si voi ncerca sa vad
ce izbutesc sa fac descriind n amanunt pricina nelinistii mele. Aceasta hrtie mi va
sluji de prieten si confident n urechea caruia pot sa torn preaplinul inimii mel
e. Jurnalul n-o sa ma compatimeasca pentru necazuri, dar pe de alta parte nici n
-o sa repete vorbele mele; asadar, poate ca e cel mai bun prieten pe care-l pute
am gasi n acest scop.
Mai nti, sa vorbesc despre sosirea lui: cum am stat la fereastra si am pndi
t timp de aproape doua ore pna cnd a intrat pe poarta parcului (deoarece toti au v
enit naintea lui) si ct de profunda mi era dezamagirea la sosirea fiecaruia dintre
oaspeti pentru ca nu vedeam trasura lui. Mai nti a venit domnul Wilmot cu domnisoa
rele. Cnd Milicent s-a dus n camera ei mi-am parasit timp de cteva minute postul de
observatie ca sa-i fac o scurta vizita si sa ntretin o mica conversatie cu ea. nt
re timp ne mprietenisem foarte tare fiindca de la despartirea noastra schimbasem n
tre noi mai multe epistole lungi. Revenind la fereastra am vazut n fata usii o al
ta trasura. Oare era a lui? Nu; era sareta simpla, n culori ntunecate, a domnului
Boarham; iata-l si pe acest domn pe scarile casei, supraveghind cu multa grija d
escarcarea numeroaselor lui bagaje de tot felul. Vai, ce calabalc! Ai fi zis ca i
ntentioneaza sa faca o vizita de cel putin sase luni. Apoi a trecut un timp ndelu
ngat pna a sosit caleasca lordului Lowborough. Ma ntreb daca asta o fi unul din pr
ietenii aceia desfrnati ai lui? Ma tem ca nu, pentru ca sunt sigura ca nimeni n-a
r putea spune despre el ca e un chefliu vesel, un baiat de viata, si pe urma are
o nfatisare att de sobra si o comportare att de potrivita pentru un gentleman, nct n
u pare sa merite asemenea banuieli. E un barbat nalt, slab si sumbru, cam ntre tre
izeci si patruzeci de ani, cu o nfatisare de om cam bolnavicios si ros de griji.
n cele din urma si-a facut aparitia si faetonul usor al domnului Huntingd
on, mergnd vesel pe pajistea din fata casei. L-am zarit doar o clipa, ntruct nici n
u s-au oprit bine caii ca el a si sarit direct pe treptele porticului si a dispa
rut n casa.
Acum m-am lasat mbracata pentru cina o operatie la care Rachel ma ndeamna
de cel putin douazeci de minute sa ma supun. De ndata ce s-a ndeplinit aceasta imp
ortanta ndatorire, m-am nfatisat n salon unde i-am si gasit adunati pe domnul si do
mnisoara Wilmot si pe Milicent Hargrave. Curnd dupa aceea a intrat lordul Lowboro
ugh si apoi domnul Boarham care parea dispus sa uite si sa ierte purtarea mea de
altadata si sa spere ca un pic de spirit conciliant si o perseverenta constanta
din partea lui nca ar mai putea izbuti sa ma faca sa-mi bag mintile n cap. n vreme
ce stateam n picioare, n dreptul ferestrei, conversnd cu Milicent, el s-a apropiat
de mine si tocmai ncepea sa-mi tina un discurs, cam n stilul sau obisnuit, cnd a i
ntrat n ncapere domnul Huntingdon.
Ma ntreb cum o sa ma salute? a zis, tresarnd, inima mea. Si n loc sa naintez p
entru a-i iesi n ntmpinare, m-am ntors spre fereastra pentru a-mi ascunde sau stapni
emotia. Dar dupa ce si-a salutat gazdele si pe musafirii lor, domnul Huntingdon a
venit la mine, mi-a strns mna cu nflacarare si mi-a soptit ca se bucura sa ma reva
da. n momentul acela s-a anuntat ca cina e servita si matusa l-a rugat s-o conduc
a pe domnisoara Hargrave n sufragerie. Odiosul domn Wilmot, cu niste grimase greu
de descris, mi-a oferit bratul; asadar, am fost condamnata sa stau la masa ntre
el si domnul Boarham. nsa dupa aceea, cnd ne aflam din nou adunati cu totii n salon
, am fost despagubita pentru attea suferinte prin cteva minute de conversatie ncntat
oare cu domnul Huntingdon.
n cursul serii domnisoara Wilmot a fost rugata sa cnte la pian si din gura
pentru distractia societatii prezente, iar eu sa-mi arat desenele. Si cu toate
ca domnului Huntingdon i place muzica, iar ea e o interpreta desavrsita, cred ca n
u gresesc cnd afirm ca el a acordat mai multa atentie desenelor mele dect cntecelor
ei.
Pna aici toate bune; dar auzindu-l deodata spunnd cu glas scazut, dar cu o
subliniere deosebita, n legatura cu una din lucrarile mele: Asta e mai buna dect t
oate! am ridicat cehii, fiind curioasa sa vad care era: spre oroarea mea am const
atat ca el cerceta, foarte multumit de sine, dosul unui desen. Schitasem acolo t
ocmai chipul lui si uitasem sa-l sterg! Si, ceea ce o mai grav, n spaima acelui m
oment, am ncercat sa-i smulg desenul din mna, dar el m-a mpiedicat si exclamnd: Nu pe
legea mea am sa-l pastrez!, cu un rs batjocoritor si satisfacut, l-a pus n buzunar
ul dinauntru al hainei, pe care si-a ncheiat-o apoi la toti nasturii, ascunznd ast
fel foaia de album.
Apoi, tragnd mai aproape o lumnare, a adunat toate desenele, att cele pe ca
re le vazuse, ct si pe celelalte, si mormaind: Acum trebuie sa ma uit si pe o part
e si pe alta, a nceput o cercetare nfrigurata. La nceput am privit aceasta operatie
cu destul de multa liniste fiind convinsa ca vanitatea lui nu va fi gdilata de no
i descoperiri. Cu toate ca trebuie sa ma recunosc vinovata de faptul ca am desfi
gurat dosurile mai multor schite nereusite pentru a reproduce trasaturile acelei
fizionomii mult prea fascinante, eram sigura ca cu acea unica exceptie neferici
ta am sters cu grija toate celelalte marturii ale pasiunii mele. Dar adeseori cr
eionul lasa pe hrtia de desen o urma pe care n-o poti sterge orict te-ai stradui.
S-ar parea ca exact asa stateau lucrurile si cu majoritatea acestor schite; si m
arturisesc ca am nceput sa tremur cnd l-am vazut cum le tine ct mai aproape de lumna
re si cum cerceteaza cu multa atentie portiunile aparent goale. Nadajduiam totus
i ca nu va izbuti sa desluseasca din aceste trasaturi sterse nimic care sa-i adu
ca satisfactie. Numai ca m-am nselat, pentru ca n ncheierea examinarii aceleia aten
te, el a remarcat cu mult calm:
Constat ca dosul desenelor facute de domnisoara, ca si post-scriptumul l
or, constituie partea cea mai importanta si mai interesanta a ntregii povesti.
Apoi lasndu-se alene pe speteaza scaunului, el reflecta cteva minute n tace
re, zmbind satisfacut n sinea lui si n timp ce eu ncercam sa nascocesc vreo replica
taioasa, cu care sa-i spulber automultumirea, el se ridica si strabatnd ncaperea c
atre locul unde Aanabella Wilmot cocheta n mod scandalos cu lordul Lowborough, se
aseza lnga ea pe canapeluta si n-o mai parasi tot restul serii.
Va sa zica asa! mi spuneau gnduriie, ma dispretuieste pentru ca stie ca-l i
ubesc!
Si aceasta reflectie avu darul sa ma mhneasca ngrozitor: pur si simplu nu
stiam ce sa fac. Milicent se apropie si ncepu sa-mi admire desenele si sa le come
nteze; dar eu nu eram n stare sa vorbesc cu ea de fapt nu eram n stare sa vorbesc
cu nimeni; si, cnd se aduse ceaiul, am profitat de deschiderea usii si de mica di
versiune pricinuita de intrarea servitorilor cu tavile, ca sa ma strecor afara (
fiind sigura ca oricum nu voi putea gusta nimic) pentru a ma refugia n biblioteca
. Matusa l-a trimis pe Thomas sa ma caute si sa ma ntrebe daca nu vin la ceai; da
r eu i-am poruncit sa transmita ca n-o sa pot lua nimic n gura si din fericire ma
tusa era mult prea ocupata cu musafirii ei pentru a se mai interesa de mine n mom
entul acela.
ntruct n ziua respectiva majoritatea celor prezenti facusera o calatorie lu
nga, s-au retras devreme la culcare. Asadar, cnd i-am auzit pe toti sau cel putin
dupa ct mi s-a parut ducndu-se sus, am ndraznit sa ies ca sa iau sfesnicul de pe b
ufetul din salon. nsa domnul Huntingdon zabovise n urma celorlalti. Cnd am deschis
eu usa el se afla lnga scara; si, simtindu-mi pasii n hol cu toate ca mergeam n vrfu
l picioarelor si credeam ca nici macar eu nu-i aud s-a ntors imediat.
Dumneata esti, Helen? De ce ai fugit de noi?
Noapte buna, domnule Huntingdon, i-am spus eu cu raceala, nedornd sa-i ra
spund la ntrebare.
M-am ndepartat ca sa intru n salonas.
Dar poti macar sa-mi dai mna, nu? A zis el asezndu-se n usa. M-a apucat de
mna si mi-a retinut-o n ciuda vointei mele.
Da-mi drumul, domnule Huntingdon! I-am spus. Vreau sa iau o lumnare.
O gasesti si mai trziu, mi-a raspuns el.
Am facut un efort disperat de a-mi elibera mna din strnsoarea lui.
De ce te grabesti att de tare sa ma parasesti, Helen? M-a ntrebat el cu un
zmbet ct se poate de suparator prin nfumurarea lui. Doar stii bine ca nu ma urasti
.
Ba da, n momentul asta te urasc!
As, de unde! Pe Annabella Wilmot o urasti, nu pe mine.
N-am nimic de a face cu Annabella Wilmot, i-am raspuns eu fierbnd de indi
gnare.
Dar am eu, dupa cum bine stii, mi-a replicat el, apasnd n mod deosebit cuv
intele.
Asta nu ma intereseaza, domnule! Pe mine nu ma priveste!
Nu te intereseaza deloc, Helen? Esti gata sa juri? Chiar vrei sa juri?
Nu, nu vreau, domnule Huntingdon! Si vreau sa plec! Am strigat eu, nesti
ind daca sa rd, sa plng sau sa-mi dau fru liber furiei.
Atunci pleaca, pui de vulpe ce esti! Mi-a raspuns.
Dar n clipa necare mi-a lasat mna sloboda, a avut ndrazneala sa ma cuprinda
cu bratul pe dupa gt si sa ma sarute.
Tremurnd de mnie si de agitatie si de cine stie ce alte simtaminte m-am de
sprins din strnsoarea lui, mi-am luat lumnarea si am urcat n goana scarile pna n came
ra mea. Daca n-ar fi fost portretul acela blestemat, n-ar fi avut curajul sa fac
a una ca asta! Si desenul se afla nca n posesia sa un monument etern al mndriei lui
si al umilintei mele.
n noaptea aceea am dormit tare putin, iar dimineata n-am trezit buimaca s
i tulburata de gndul ca-l voi revedea la micul dejun. Nu stiam cum sa-l ntmpin: nu
prea mergea sa adopt un aer de indiferenta demna si rece, dupa toate cele pe car
e le stia despre sentimentele mele sau cel putin nu mergea s-o fac chiar n fata l
ui. Si totusi, trebuia sa ntreprind ceva pentru a-i mai taia din nas nu voiam sa
ma supun tiraniei ochilor acelora stralucitori, rznd batjocoritor. Asadar, i-am pr
imit salutul vesel din dimineata aceea cu tot calmul si cu toata raceala pe care
le-ar fi putut dori matusa mea si i-am retezat, cu raspunsuri scurte, cele cteva
ncercari pe care le-a facut de a ma atrage n conversatie. n schimb, m-am comportat
cu o veselie si o bunavointa neobisnuite, fata de toti ceilalti membri ai grupu
lui, n special fata de Annabella Wilmot; chiar si unchiul ei si domnul Boarham au
fost tratati de data aceasta cu mai multa politete, nu din vreun motiv de coche
tarie, ci pur si simplu pentru a-i arata lui ca raceala si rezerva mea deosebita
nu-si au originea ntr-o proasta dispozitie.
Numai ca el nu era omul care sa se lase respins de un asemenea joc. Nu m
i-a vorbit prea mult, dar de cte ori mi adresa cuvntul, o facea att de slobod si de
deschis si blnd totodata nct arata limepede ca stie ce muzica placuta reprezinta vo
rbele lui pentru urechile mele. Si de cte ori mi ntlnea privirile, o facea cu un zmbe
t plin de ncredere n sine, se prea poate, dar att de dulce, vai, att de luminos, att
de binevoitor, nct mi-era imposibil sa-mi pastrez mai departe mnia; orice urma de n
eplacere se topi curnd si pieri sub dogoarea acestui zmbet ca nourii diminetii cnd
se nalta soarele verii.
La putina vreme dupa micul dejun, animati de o nerabdare juvenila, toti
gentlemenii cu o singura exceptie pornira n expeditia lor mpotriva bietelor potrnic
hi; unchiul meu si cu domnul Wilmot, calare pe poneii lor de vnatoare, domnul Hun
tingdon si lordul Lowborough, pe propriile lor picioare. Exceptia o constituia d
omnul Boarham, care, data fiind ploaia ce cazuse n cursul noptii, socoti ca e mai
prudent sa mai zaboveasca putin si sa li se alature mai trziu, dupa ce soarele v
a fi uscat iarba. Le acorda tuturor favoarea unei conferinte lungi si amanuntite
privitoare la relele si primejdiile ce te pot astepta daca te uzi la picioare.
Facu expunerea cu cea mai imperturbabila gravitate, n ciuda rsetelor si chicotelil
or batjocoritoare ale domnului Huntingdon si ale unchiului meu care lasndu-l pe p
recautul vnator sa distreze sexul slab cu conferinta sa pe teme medicale pornira
cu pusca n mna, ndreptndu-se mai nti spre grajduri, pentru a cerceta starea cailor si
pentru a da drumul cinilor.
Nedorind sa ramn ntreaga dimineata n tovarasia domnului Boarham, m-am dus n
biblioteca, mi-am scos sevaletul si am nceput sa pictez. Sevaletul si cu uneltele
de pictura aveau sa-mi slujeasca drept scuza pentru parasirea salonului, n cazul
cnd matusa ar fi venit cumva sa se plnga de aceasta dezertare. n plus, tineam sa t
ermin tabloul cu care mi dadusem mare osteneala pna atunci si care era destinat sa
devina capodopera mea, desi era putin cam pretentios n ceea ce priveste concepti
a. Prin azurul stralucitor al cerului si prin luminile calde si puternice si umb
rele prelungi si adnci, ma straduisem sa sugerez imaginea unei dimineti nsorite. A
vusesem curajul de a acorda ierbii si frunzisului ceva mai mult din verdeata str
alucitoare a primaverii sau a nceputului verii dect se obisnuieste n general n pictu
ra. Scena reprezentata era un luminis dintr-o padure. n planul al doilea introdus
esem un plc ntunecat de pini scotieni, pentru a forma un contrast cu prospetimea p
redominanta n restul tabloului. Dar n planul nti se afla o parte din trunchiul ciotu
ros si din ramurile ntinse ale unui copac mare de padure, cu frunzele de un verde
-auriu, luminos-auriu, nu din pricina ca s-ar fi abatut toamna mbatrnindu-l, ci da
torita razelor soarelui si fragezimii frunzelor abia iesite din muguri. Pe aceas
ta ramurea, care iesea n relief n fata plcului aceluia de brazi ntunecati, sedea o p
ereche de turturele ndragostite, al caror penaj n culori usor triste, oferea un co
ntrast de alta natura. Sub ele o tnara ngenunchea pe pajistea smaltuita de bumbiso
ri, cu capul dat pe spate si cu buclele blonde revarsndu-i-se pe umeri, cu minile m
preunate, cu buzele ntredeschise si cu ochii privind tinta n sus, ntr-o contemplare
ncntata, dar serioasa, la ndragostitii din lumea pasarelelor, prea absorbiti unul
de celalalt pentru a o baga pe ea n seama.
Nici nu ma instalasem bine dinaintea tabloului care de fapt avea nevoie
doar de cteva trasaturi de penel pentru a fi terminat cnd vnatorii trecura prin fat
a ferestrei, ntorcndu-se de la grajduri. Fereastra era ntredeschisa si probabil ca
domnul Huntingdon ma zari n treacat, fiindca n mai putin de un minut se ntoarse si,
rezemndu-si pusca de perete, deschise geamul si sari nauntru pentru a se instala n
fata tabloului.
Foarte dragut, pe legea mea, zise el dupa ce-l privi cu atentie cteva cli
pe. Si o ocupatie foarte potrivita pentru o tnara. Primavara care se preface n var
a, dimineata care se apropie de amiaza, fata care se prguieste devenind femeie si
speranta care se apropie de mplinire. Vai ce fiinta dulce e! Dar de ce nu i-ai f
acut parul negru?
M-am gndit ca i se potriveste mai bine un par de culoare deschisa. Dupa c
um vezi, am nzestrat-o cu ochi albastri si am facut-o durdulie, cu obrajii tranda
firii si cu tenul deschis.
Pe cuvntul meu o adevarata Hebe! M-as n-dragosti de ea daca n-as avea dina
intea ochilor pe nsasi pictorita. Ce dulce e n nevinovatia ei! Se gndeste ca o sa v
ina vremea cnd o sa fie si ea curtata si cucerita ca si draguta aceea de turturea
, de un ndragostit la fel de nflacarat si de iubitor; si se gndeste ce placut o sa
fie atunci si ce tandra si credincioasa o sa constate el ca este ea.
Si, poate, ce tandru si credincios o sa constate ea ca este el, i-am sug
erat eu.
Poate, fiindca la o asemenea vrsta, nesabuinta nchipuirilor sperantei nu c
unoaste nici un fel de limite.
Asadar, vrei sa spui ca astea sunt doar iluzii nselatoare, nesabuite pe c
are si le face ea?
Nu; inima-mi spune ca nu asa stau lucrurile. Poate ca odinioara am gndit
astfel, dar acum zic: Dati-mi fata pe care o iubesc si-i voi jura credinta etern
a ei si numai ei, vara si iarna deopotriva, la tinerete si la batrnete, n viata si
dincolo de moarte fiindca n-avem ncotro si trebuie sa vina cndva si batrnetea si m
oartea.
A rostit aceste vorbe cu atta seriozitate si gravitate nct inima mi-a tresa
rit de ncntare; dar n clipa urmatoare a schimbat tonul si m-a ntrebat cu un zmbet pli
n de subntelesuri daca mai am portrete.
Nu, i-am raspuns, rosind de stnjeneala si de mnie. nsa albumul meu se afla
pe masa. El l-a luat n mna si s-a asezat calm sa-i cercetez continutul.
Domnule Huntingdon, astea sunt schitele mele neterminate am strigat eu s
i niciodata n-am permis nimanui sa le vada.
Drept pentru care am pus mna pe album ca sa i-l smulg, dar el l-a tinut c
u putere asigurndu-ma ca-i plac schitele neterminate mai presus de orice.
Dar nu pot sa sufar sa le vada cineva. Zau, nu pot sa ti-l las!
Atunci lasa-mi doar maruntaiele din pntecul lui, mi-a raspuns el.
Si tocmai cnd i-am smuls albumul din mna el a sustras cu abilitate cea mai
mare parte a continutului acestuia si dupa ce a rasfoit o clipa schitele, a str
igat:
Phii, ce noroc am! Iata nca una!
Si zicnd acestea, a strecurat n buzunarul de la vesta o mica bucata ovala
de hrtie de culoarea fildesului un portret complet, n miniatura, pe care-l realiza
sem destul de bine ca sa am curajul sa-l colorez cu multa grija si osteneala. Da
r eram hotarta sa nu i-l las.
Donmule Huntingdon am strigat insist sa mi-l napoiezi! E al meu si n-ai n
ici un drept sa-l iei. Da-mi-l imediat! Daca nu mi-l dai n-am sa te iert nicioda
ta!
Dar cu ct insistam mai mult, cu att ma supara el mai tare cu rsul sau ncntat
si batjocoritor. n cele din urma nsa, mi l-a napoiat zicnd:
Ma rog, ma rog, daca-l pretuiesti att de mult n-am sa te lipsesc de bucur
ia de a-l pastra.
Ca sa-i arat ct de mult pretuiam portretul l-am rupt-n doua si l-am arunc
at n foc. La asta nu se astepta. Veselia lui ncetnd brusc, domnul Huntingdon a rama
s sa se uite cu o uimire muta la distrugerea comorii, apoi, aruncndu-mi nepasator
vorbele: Hm! Acuma am sa ma duc la vnat, s-a rasucit pe calcie si a parasit ncaperea
tot pe fereastra, asa cum intrase. Punndu-si palaria, cu un aer degajat, si-a lu
at pusca si s-a ndepartat fluiernd lasndu-ma nu chiar att de agitata nct sa nu-mi pot
termina tabloul deoarece n momentul acela eram bucuroasa ca-l ranisem.
Cnd m-am ntors n salon am constatat ca domnul Boarham capatase curajul de a
-si urma tovarasii de vnatoare, pe cmp: si curnd dupa dejun la care ei nici nu s-au
gndit sa se ntoarca m-am oferit sa le nsotesc pe domnisoare ntr-o plimbare si sa ar
at Annabellei si lui Milicent frumusetile tinutului. Am cutreierat meleagurile a
celea pna departe si am reintrat n parc tocmai cnd vnatorii se ntorceau din expeditia
lor. Fiind istoviti de eforturile facute si murdari de pe drum, cei mai multi d
intre ei au traversat peluza de iarba ca sa ne evite. n schimb domnul Huntingdon,
asa stropit cum era si patat de sngele animalelor pe care le ucisese, s-a abatut
din drumul lui jignind profund ideile rigide ale matusii mele n ce priveste buna
-cuviinta si ne-a ntmpinat cu zmbete vesele si vorbe amabile pentru toata lumea n af
ara de mine. Instalndu-se ntre Annabella Wilmot si mine, a parcurs restul drumului
mpreuna cu noi si a nceput sa ne relateze diversele succese si dezastre ale acele
i zile, ntr-un mod care m-ar fi facut sa ma tavalesc de rs daca as fi fost n termen
i buni cu el. Dar el i se adresa numai si numai Annabellei, asa ca eu, binenteles
, i-am lasat ei tot rsul si distractia. Prefacndu-ma complet indiferenta fata de t
ot ce se petrecea intre ei, am mers mai departe pastrnd o distanta de ctiva pasi f
ata de ei si uitndu-ma n toate partile, numai la ei nu. Matusa si cu Milicent o lu
asera nainte, brat la brat, si discutau ntre ele pe un ton grav. ntr-un trziu domnul
Huntingdon s-a ntors catre mine si vorbindu-mi n soapta m-a ntrebat:
Helen, de ce mi-ai ars portretul?
Pentru ca am vrut sa-l distrug, i-am raspuns cu o asprime pe care ar fi
inutil s-o mai regret acum.
A, prea bine! A sunat raspunsul lui. Daca tu nu ma pretuiesti, trebuie s
a ma adresez altcuiva care o va face.
Mi s-a parut ca o spune oarecum n gluma eu un amestec de joaca, de resemn
are prefacuta si de pretinsa indiferenta. Dar imediat si-a reluat locul lnga domn
isoara Wilmot si de atunci si pna acum n tot cursul serii aceleia si al zilei urma
toare si al celorlalte doua zile, si toata dimineata asta (22 septembrie) nu mi-
a mai adresat nici un singur cuvnt blnd si nici o privire amabila. Mi-a vorbit num
ai cnd era absolut obligat si daca s-a uitat vreodata la mine, a facut-o cu o rac
eala neprietenoasa de care nu l-am crezut niciodata n stare.
Matusa mea a observat schimbarea si cu toate ca n-a ntrebat de pricina ei
si nici n-a facut vreo remarca n aceasta privinta fata de mine, mi dau seama ct de
mult se bucura de ea. Si domnisoara Wilmot i-a observat purtarea si cu un senti
ment de triumf o atribui superioritatii ei n ceea ce priveste farmecele si atract
ia; dar eu sunt cu adevarat nenorocita mai mult dect sunt dispusa sa recunosc n si
nea mea. Mndria refuza sa ma ajute. Ea m-a bagat n acest bucluc si nu vrea sa ma a
jute sa ies din el.
Domnul Huntingdon n-a avut nici o intentie rea n-a fost la mijloc dect sp
iritul sau vesel si jucaus. Iar eu, prin resentimentele mele dusmanoase, grave s
i disproportionate fata de ofensa primita, i-am ranit att de tare sentimentele, l
-am jignit att de profund nct ma tem ca n-o sa ma ierte niciodata. Si toate astea p
entru o simpla gluma! El crede ca-l antipatizez, si cu siguranta ca va continua
sa aiba aceasta impresie. Asadar, fara ndoiala, l voi pierde definitiv, si Annabel
la s-ar putea sa-l cstige si sa triumfe n urma acestei victorii.
Dar nu deplng atta pierderea mea sau triumful ei, ct deplng distrugerea sper
antelor mele scumpe de a-i fi lui de folos, si faptul ca ea nu-i merita afectiun
ea, si raul pe care si-l va face el ncredintndu-si fericirea n minile ei. Ea nu-l iu
beste si se gndeste numai si numai la ea. Nu e n stare sa aprecieze calitatile lui
: nici n-a sa le vada vreodata, nici n-o sa le pretuiasca, nici n-o sa faca totu
l pentru a le pastra. Ea n-o sa-i regrete defectele si n-o sa ncerce sa i le cori
jeze, ci mai degraba o sa le agraveze si mai mult adaugndu-le pe ale ei. Si nu st
iu daca, la urma urmei, n-o s-o si nsele. Dupa cte vad, ea face un joc dublu ntre e
l si lordul Lowborough si cu toate ca se amuza cu veselul si vioiul Huntingdon, s
i da toata osteneala ca sa robeasca inima prietenului sau mai morocanos; si daca
ar izbuti cumva sa-i aduca pe amndoi la picioarele ei, fascinantul tnar fara titl
uri nu va avea dect prea putine sanse n fata nobilului lord, pair al regatului. Da
ca domnul Huntingdon observa vicleanul ei joc laturalnic, asta nu-l nelinisteste
, ci mai degraba adauga sare si piper divertismentului sau, punnd o opreliste sti
mulatoare cuceririi lui, care altfel s-ar fi dovedit prea usoara.
Domnii Wilmot si Boarham au profitat, fiecare n parte, de felul cum ma ne
glijeaza domnul Huntingdon pentru a-si rennoi avansurile fata de mine. Daca as fi
fost si eu ca Annabella sau ca alte femei, as fi profitat de perseverenta lor p
entru a ma stradui sa-i rensufletesc afectiunea prin gelozie. Dar lasnd la o parte
dreptatea si cinstea pur si simplu nu puteam s-o fac; ma supara si asa destul d
e tare insistentele lor de pna acum, ca sa pot sa le ncurajez si de aici nainte; si
chiar daca as face-o, tot n-ar avea nici un efect asupra lui. El ma vede suferi
nd sub jugul atentiilor condescendente ale discursurilor prozaice ale unuia, pre
cum si de pe urma insistentelor respingatoare ale celuilalt, fara sa manifeste m
acar o umbra de compatimire pentru mine sau de dusmanie fata de calaii care ma c
hinuiesc. E imposibil sa ma fi iubit vreodata, pentru ca alfel n-ar fi renuntat
chiar asa de usor la mine si n-ar continua sa stea de vorba, att de vesel, cu toa
ta lumea rznd si glumind cu lordul Lowborough si cu unchiul meu, tachinnd-o pe Mili
cent Hargrave si flirtnd cu Annabella Wilmot de parca nu l-ar obseda nici un gnd.
Vai, de ce nu pot oare sa-l urasc? Probabil ca dragostea mi-a furat mintile, cac
i altfel m-as dispretui pentru ca-l regret att de mult! Dar trebuie sa-mi adun to
ate puterile care mi-au mai ramas si sa ncerc sa mi-l smulg din inima. Se aude su
nnd clopotelul pentru masa si iata ca matusica vine sa ma ocarasca pentru ca sed,
aici, la pupitru, toata ziua n loc sa stau cu musafirii. Ce n-as da ca musafirii
sa Sa plece!
CAPITOLUL XIX
22 SEPTEMBRIE. E NOAPTE CE-am facut? Si cum se vor sfrsi toate astea? Nu
pot reflecta calm la cele petrecute; si nu pot dormi. Trebuie sa recurg nca o dat
a la jurnalul meu; voi asterne totul pe hrtie asta-seara si voi vedea ce am sa gnd
esc mine despre ntmplarile zilei.
Am cobort la masa hotarndu-ma sa fiu vesela si sa ma port frumos si m-am t
inut de hotarrea mea n mod foarte meritoriu daca nu uitam faptul ca ma durea ngrozi
tor capul si ca n sinea mea ma simteam cumplit ele nenorocita. Nu stiu ce s-a ntmpl
at cu mine n ultima vreme: probabil ca energia mea att mintala ct si fizica mi-a sc
azut n mod ciudat, pentru ca altfel nu m-as fi purtat cu atta slabiciune n multe pr
ivinte. Dar de vreo doua zile parca nici nu ma simt prea bine. Banuiesc ca e din
pricina faptului ca am dormit si am mncat att de putin si n schimb m-am gndit att de
mult si am fost mereu n toane proaste. Dar sa revin. M-am straduit sa cnt la pian
si din gura pentru distractia matusii mele si a lui Milicent si la insistentele
lor, nainte ca domnii sa vina n salon (domnisoara Wilmont nu-i niciodata amatoare
sa-si iroseasca eforturile muzicale numai pentru urechile doamnelor). Milicent
dorise sa auda un cntecel scotian si tocmai l interpretam cnd au intrat domnii. Pri
mul lucru pe care l-a facut domnul Huntingdon a fost sa se apropie de Annabella.
Ei, domnisoara Wilmot, asta-seara nu ne oferi putina muzica? A ntrebat el
. Haide, te rog! Stiu ca o vei face cnd ti voi spune ca toata ziua mi-a fost foame
si sete de sunetul glasului dumitale. Vino! Pianul e liber.
Si asa si era, ntruct eu l parasisem de ndata ce-i auzisem rugamintea. Daca
as fi fost nzestrata cu suficienta stapnire de sine m-as fi adresat chiar eu domni
soarei n chestiune si, cu veselie degajata, as fi adaugat rugamintile mele la ale
lui. n felul acesta l-as fi dezamagit n asteptarile lui daca afrontul pe care mi-
l adusese fusese intentionat, sau l-as fi facut sa-si dea seama de jignirea pe c
are mi-o produsese daca ea si-ar fi avut originea doar n nechibzuinta. Dar eram p
rea adnc ranita ca sa pot face altceva dect sa ma scol de pe taburet si sa ma trnte
sc pe canapea, stapnindu-ma cu greu sa nu dau glas amaraciunii care-mi umplea ini
ma. Stiam ca Annabella are mai mult talent muzical dect mine, dar asta nu era ctus
i de putin un motiv sa fiu tratata ca si cum nici n-as fi existat. Momentul si f
elul n care a rugat-o sa cnte a parut o insulta gratuita adusa mie; eram n stare sa
plng de suparare.
ntre timp ea s-a asezat la pian, ncntata la culme, si l-a delectat cu doua
din cntecele care-i placeau lui cel mai mult. Le-a interpretat ntr-un stil att de r
afinat nct curnd chiar si mie mi-a trecut mnia, preschimbndu-se n admiratie. Am nceput
sa ascult cu un fel de placere mohorta modulatiile abile ale glasului ei plin si
puternic, ajutat n mod att de judicios de tuseul energic si bine rotunjit la pian.
Si pe cnd urechile mele sorbeau aceste sunete, ochii mei staruiau pe fata princi
palului ei ascultator, obtinnd o ncntare egala, daca nu chiar mai mare, din contemp
larea expresiei lui att de graitoare, n timp ce statea n picioare lnga ea: ochii ace
ia luminati, care licareau si apoi se stingeau, ca plpirile razelor soarelui ntr-o
zi de aprilie. Nici nu e de mirare ca-i fusese foame si sete de cntecele ei. Acum
l-am iertat din adncul inimii, i-am iertat si felul nesabuit n care ma jignise si
mi-a fost rusine ca m-am aratat tfnoasa, suparndu-ma de un asemenea fleac; mi-a f
ost rusine si de junghiurile acelea crncene de pizma care-mi rodeau adncul inimii,
n ciuda admiratiei si ncntarii de care eram cuprinsa.
Ei, asta e! Zise Annbella trecndu-si n joaca degetele peste clape dupa ce n
cheiase cel de-al doilea cntet. Ei, si acum, ce sa va mai cnt?
Dar zicnd acestea si ntoarse privirile spre lordul Lowborough care statea n
picioare, putin mai n spate, aplecat spre speteaza unui jilt. Era si el un ascult
ator atent care, judecnd dupa expresia fetei, mpartasea sentimentele mele de ncntare
amestecata cu tristete. Dar privirea pe care i-a aruncat-o ea graia limpede: Acu
m alege dumneata pentru mine; am facut destul pentru el si sunt gata sa ma strad
uiesc pentru a-ti face placere dumitale. Fiind astfel ncurajat, lordul se apropie
si rasfoind notele de pe pian i nfatisa curnd un mic cntec pe care l mai observasem s
i altadata si-l descifrasem de mai multe ori cu un interes generat de faptul ca n
mintea mea l legam de stapnul si tiranul gndurilor mele. Si acum, cu nervii strniti
si n mare masura slabiti, n-am putut auzi cuvintele acelea ciripite att de dulce,
fara sa manifest simptomele unei emotii pe care eram incapabila sa mi-o nabus. L
acrimile s-au ivit nepoftite n ochii mei, asa ca mi-am ngropat fata n perna canapel
ei, ca ele sa poata curge n voie, dar nevazute de altii, n timp ce ascultam muzica
. Era o arie simpla, dulce trista care mi mai suna si acum n urechi si aceleasi ca
litati le au si versurile: Adio-ti spun! Dar nu si gndurilor vii.
Ce sufletu-mi cu dragoste le-nchina tie.
n inima-mi vor starui de-a pururi vii;
Prilej vor fi de mngiere, veselie.
Frumoasa tare esti, cu gratie-nzestrata!
O, draga, pna ochii nu te-au ntlnit.
Nici nu visasem ca o fata-adevarata.
Mult poate-ntrece un farmec doar nchipuit.
Si chiar de-ar fi sa nu mai vad vreodat'
Frumoasa fiinta ce mi-a fost att de draga.
Sau glasul sa-ti aud, tot as fi nclinat.
Sa le pastrez de-a pururi amintirea-ntreaga.
Si glasu-acela dulce, al carui farmec rar.
n pieptul meu gasind rasunet vesnic treaz.
Mereu strneste noi simtiri, ce ele doar.
Pot sufletul sa mi-l nalte spre extaz.
Si ochii rzatori ca razele de soare.
Prea scumpi ramas-au amintirii mele.
Precum si zmbetele mai fermecatoare.
Dect cea mai stralucitoare dintre stele.
Adio! nsa lasa-ma sa mai nutresc.
Speranta ce nu pot n veci s-o las sa moara.
Raceala-ngheata, iar dispretul e dracesc.
n inima-mi e totusi calda primavara.
Si cine stie daca pronia cereasca.
Nu s-o-ndura ca miile-mi de rugi s-asculte.
Si viitorul blnd trecutul sa-l plateasca.
Prin bucurie, pentru chin si lacrimi multe.
Cnd s-a terminat cntecul, nu doream nimic altceva dect sa parasesc ncaperea.
Canapeaua nu era departe de usa, dar nu ndrazneam sa ridic capul, fiindca stiam
ca domnul Huntingdon se afla n picioare, n preajma mea, si dupa sunetul glasului l
ui, cnd a raspuns la nu stiu ce observatie a lordului Lowborough, mi-am dat seama
ca sta cu fata spre mine. Poate ca un suspin nabusit doar pe jumatate i ajunsese
la ureche si-l facuse sa se ntoarca Dumnezeule mare! Dar cu un efort cumplit am p
us stavila oricaror semne de slabiciune, mi-am sters ochii si, cnd am socotit ca
si-a ntors din nou capul de la mine, m-am ridicat si am parasit imediat salonul a
scunzndu-ma n refugiul meu preferat biblioteca.
Acolo nu era nici o lumina, afara doar de slaba licarire rosietica a foc
ului lasat aproape sa se stinga; dar n-aveam nevoie de lumina. Nu voiam dect sa m
a las prada gndurilor mele, nebagata n seama si netulburata de nimeni; si, asezndu-
ma pe un taburet din fata fotoliului, mi-am afundat capul n pernele acestuia si m
-am gndit, si m-am gndit pna cnd lacrimile au izbucnit din nou si am plns ca un copil
. Curnd nsa cineva a deschis ncet usa si a intrat n odaie. Eram ncredintata ca e doar
o sluga, asa ca nu m-am miscat. Usa s-a nchis la loc, dar mi-am dat seama ca nu
sunt singura: o mna mi-a atins cu blndete umarul si un gles mi-a spus aproape n soa
pta:
Helen, ce s-a ntmplat?
Pe moment n-am putut raspunde.
Trebuie sa-mi spui, si-mi vei spune, a adaugat cu mai multa intensitate
persoana care vorbise, ngenunchind pe covorasul de lnga mine si lundu-mi cu de-a si
la mna.
Dar eu mi-am retras-o n graba si am raspuns:
Asta nu te priveste pe dumneata, domnule Huntingdon.
Esti sigura ca nu ma priveste? Mi-a raspuns el. Poti sa juri ca nu te gnd
eai la mine cnd plngeai?
Asa ceva nu se putea suporta. Am ncercat sa ma ridic, dar el statea n genu
nchi pe rochia mea.
Spune-mi, a continuat el. Vreau sa stiu adevarul pentru ca daca te gndeai
la mine am ceva sa-ti spun; daca nu, atunci am sa plec.
Atunci pleaca! Am strigat; dar temndu-ma ca nu cumva el chiar sa ma ascul
te si sa nu se mai ntoarca niciodata, am adaugat n graba: Sau spune-mi ce ai sa-mi
spui ca sa terminam odata.
Atunci care din doua? Mi-a zis el, pentru ca nu-ti voi spune dect daca te
gndeai ntr-adevar la mine. Asa ca trebuie sa-mi raspunzi, Helen.
Vorbele dumitale, domnule Huntingdon, sunt mult prea impertinente.
Dimpotriva prea pertinente, vrei sa spui. Va sa zica nu vrei sa marturis
esti? Ei bine, atunci am sa-ti crut mndria de femeie si interpretndu-ti tacerea dre
pt da am sa pornesc de la premiza ca ntr-adevar eu constituiam tema gndurilor tale s
i pricina mhnirii tale
Zau domnule
Daca negi, n-am sa-ti mai dezvalui taina mea, m-a amenintat el.
Si eu nu l-am mai ntrerupt, nici macar n-am ncercat sa-l resping, cu toate
ca-mi luase din nou mna si, cu celalalt brat, aproape ca ma mbratisase, lucru de
care n momentul acela mai ca nici nu-mi dadeam seama.
Uite despre ce e vorba, a reluat el. Taina mea este ca, fata de tine, An
nabella Wilmot nu e dect un bujor trufas n comparatie cu un boboc dulce de trandaf
ir salbatic, pe care roua straluceste ca niste pietre pietioase iar eu te iubesc
la nebunie! Acuma spune-mi daca aceasta veste ti face vreo placere. Iarasi tacere
? Asta nseamna da Atunci, da-mi voie sa adaug ca nu poi trai fara tine si daca ras
punzi nu la aceasta intima ntrebare pe care ti-o voi pune, ma vei face sa-mi pierd
mintile Vrei sa fii nevasta mea? Vrei! A strigat el strngndu-ma att de tare n brate nc
eram ct pe-aci sa-mi dau duhul.
Nu, nu! Am exclamat cu luptndu-ma sa ma eliberez din mbratisarea lui. Treb
uie sa-i ntreb pe unchiul si matusa.
Ei n-au sa ma refuze daca nu ma refuzi tu.
De lucrul asta nu sunt chiar asa de sigura matusa nu te agreeaza.
Dar tu da, Helen Spune ca ma iubesti si plec.
As da nu stiu ce sa pleci! I-am raspuns.
Voi pleca imediat, eu conditia sa-mi spui ca ma iubesti.
Asta o stii prea bine, i-am raspuns.
Si iarasi m-a cuprins n brate si m-a nabusit cu sarutarile lui.
Tocmai n clipa aceea matusa a deschis usa de perete si a aparut n fata noa
stra cu lumnarea n mna. Era socata si ngrozita n uimirea ei, uitndu-se cnd la domnul Hu
ntingdon, cnd la mine pentru ca amndoi ne ridicasem n picioare si acum stateam dest
ul de departe unul de celalalt. Dar el nu si-a pierdut cumpatul dect un moment. R
evenindu-si aproape imediat, cu o siguranta de-a dreptul de invidiat, a nceput sa
vorbeasca astfel.
Va cer de o mie de ori iertare, doamna Maxwell! Va rog sa nu fiti prea s
evera cu mine. Am rugat-o pe scumpa dumneavoastra nepotica sa ma ia de barbat; i
ar ea, ca o fata buna ce este, ma informeaza ca nici nu se poate gndi la una ca a
sta fara consimtamntul unchiului si matusii ei. Asadar, permiteti-mi sa va implor
sa nu ma osnditi de-a pururi la nefericire: daca-mi veti sprijini cauza nu am de
ce sa ma tem; pentru ca sunt sigur ca domnul Maxwell nu va poate refuza nimic.
Vom vorbi mine despre aceste lucruri, domnule, i-a raspuns cu raceala mat
usa. Este un subiect care necesita o chibzuiala matura si serioasa. n momentul de
fata ai face mai bine sa te ntorci n salon.
Dar ntre timp, continua el sa pledeze, dati-mi voie sa-mi ncredintez cauza
indulgentei dumneavoastra
Domnule Huntingdon, nici un fel de indulgenta pentru dumneata nu trebuie
si nu poate sa ma abata ctusi de putin de la grija pentru fericirea nepoatei mel
e.
A, da, adevarat! Stiu ca ea e un nger, iar eu sunt doar o javra nfumurata
daca visez sa pun mna pe o asemenea comoara; si cu toate acestea as prefera sa mo
r dect sa renunt la ea n favoarea celui mai bun barbat; ct despre fericirea ei, as
fi n stare sa-mi jertfesc si trupul si sufletul
Trupul si sufletul, domnule Huntingdon? Sa-ti jertfesti sufletul?
Ma rog, mi-as pune viata n joc
Nu ti-ar cere nimeni sa-ti pui viata n joc.
Atunci mi-as petrece-o Mi-as nchina viata si toata energia ei promovarii s
i pastrarii
O sa vorbim altadata despre aceste lucruri, domnule, si as fi foarte dis
pusa sa judec mai favorabil intentiile dumitale daca ti-ai fi ales un alt moment
si un alt loc si da-mi voie sa adaug un alt mod pentru declaratia dumitale.
Vai, dar, vedeti doamna Maxwell ncepe el.
Iarta-ma, te rog, domnule, zise ea cu demnitate Lumea din salon ntreaba de
dumneata.
Atunci el se ntoarse catre mine, zicnd: Helen trebuie sa-mi pledezi tu cauz
a! Apoi, n sfrsit domnul Huntingdon se retrase.
Ai face mai bine sa te duci n camera ta, Helen, mi spuse pe un ton grav ma
tusa. Si cu tine am sa discut tot mine aceasta problema.
Te rog sa nu fii suparata, matusico, i-am zis.
Draga mea, nu sunt suparata, sunt surprinsa, mi-a raspuns. Daca ntr-adeva
r i-ai spus ca nu-i poti accepta propunerea fara consimtamntul nostru
E adevarat, am ntrerupt-o eu.
Dar atunci cum ai putut permite
Nu m-am putut mpotrivi, matusico, am strigat eu izbucnind n lacrimi.
Nu erau numai lacrimi izvorte din tristete sau din teama fata de mnia ei,
ci mai degraba rabufnirea sentimentelor mele de tot felul, tulburate att de tare n
ct ajunsesera tumultuoase Dar buna mea matusica s-a nduiosat de starea de agitatie
n care ma aflam. Pe un ton mai blnd si-a repetat recomandarea sa ma retrag si sar
utndu-ma dragastos pe frunte mi-a urat noapte buna si mi-a pus sfesnicul n mna. M-a
m dus n dormitor, nsa creierul mi era att de nfierbntat nct nici nu ma puteam gndi sa
m. Acum, dupa ce am scris toate acestea, ma simt mai linistita asa ca ma voi cul
ca si voi ncerca sa chem somnul binefacator.
CAPITOLUL XX
24 SEPTEMBRIE. DIMINEATA M-am trezit cu inima usoara si vesela, ba chiar
extrem ele fericita. Norul pe care-l aruncasera asupra mea parerile matusii si
teama ca nu-i voi obtine consimtamntul s-a destramat sub stralucirea puternica a
propriilor mele sperante si sub razele mult prea ncntatoare ale bucuriei ca dragos
tea mea e mpartasita. Era o dimineata splendida si am iesit afara sa ma bucur de
ea n cursul unei plimbari linistite, ntovarasita fiind doar de propriile mele gndur
i fericite. Iarba era nrourata si mii de funigei fluturau n adierea vntului. Prihor
ii fericiti si dezvaluiau sufletele micute n trilurile cntecului, si inima mea nalta
imnuri tacute, de recunostinta si slava adusa cerurilor.
Dar nici nu apucasem sa merg prea departe cnd singuratatea mi-a fost ntrer
upta de singurul om care ar f avut voie n momentul acela sa-mi tulbure meditatia f
ara sa fie socotit un intrus inoportun: domnul Huntingdon. Att de neasteptata a f
ost aparitia aceasta nct as fi putut s-o consider plasmuirea unei imaginatii prea n
fierbntate daca numai ochii ar fi fost martori ai prezentei lui; dar imediat i-am
simtit bratul puternic cuprinzndu-mi talia si sarutul lui cald pe obraz, n timp c
e n urechi mi-a rasunat salutul lui vesel si viguros:
Helen a mea!
nca nu sunt a dumitale, i-am raspuns eu ndepartndu-ma repede de dogoarea ac
estui salut prea ndraznet. Nu uita de tutorii mei. N-ai sa obtii usor consimtamntu
l matusii. Nu vezi ca e pornita mpotriva dumitale?
Ba da, scumpo; dar trebuie sa-mi spui de ce, ca sa stiu cum sa-i combat
obiectiile. Presupun ca ma socoate risipitor (a urmat el, observnd ca nu prea vre
au sa-i raspund) si trage concluzia ca n-o sa am dect prea putine bunuri lumesti
cu care sa-mi nzestrez sotioara. Nu-i asa? Daca astfel stau lucrurile, trebuie sa
-i spun ca cele mai multe din proprietatile mele nu pot fi transmise dect prin su
ccesiune n linie barbateasca, asa ca n-am cum sa le nstrainez. Se prea poate ca re
stul sa mai fie grevat de unele ipoteci cteva mici datorii si angarale pe ici, pe
colo, dar nu cine stie ce n ansamblu. Si desi recunosc ca nu sunt chiar asa boga
t cum as fi putut sa fiu, totusi cred ca o sa ne descurcam destul de bine cu cee
a ce mi-a ramas. Stii, tata a fost cam zgrcit, si, n special n ultimii sai ani, nu
mai gasea alta bucurie n viata dect sa adune averi; asadar, nici nu e de mirare ca
principala ncntare a fiului sau este sa le cheltuiasca. Ceea ce s-a si ntmplat pna cn
d faptul ca te-am cunoscut pe tine, draga mea Helen, m-a nvatat sa adopt alte con
ceptii si sa am teluri mai nobile. nsasi ideea de a te avea pe tine sub acoperamnt
ul meu, de a trebui sa am grija de tine, ma va sili sa mai pun stavila cheltuiel
ilor si sa traiesc ca un crestin ca sa nu mai vorbesc de toata ntelepciunea si vi
rtutea pe care le vei picura n mintea mea prin sfaturile tale cuminti si prin bun
atatea ta dulce si atragatoare.
Dar nu e vorba de asta, i-am raspuns. Nu la bani gndeste matusa. Ea are d
estula minte ca sa nu pretuiasca mai mult dect se cuvine averile pamntesti.
Dar atunci despre ce e vorba?
Ea nu vrea sa ma casatoresc dect cu un barbat de treaba.
A, cu un om de o smerenie desavrsita? Hm! Ei, ma rog, o sa aranjez eu si ast
a! Sper sa izbutesc. Azi e duminica, nu-i asa? Am sa ma duc la biserica dimineat
a, dupa-amiaza si seara si am sa ma port att de evlavios nct ea o sa ma priveasca p
ur si simplu cu admiratie si cu dragoste de sora, ca pe un taciune smuls din foc
. Am sa vin acasa oftnd ca un cuptor si plin de mirosul de tamie al predicii scump
ului vostru preot, reverendul Blatant5
Preotul se numeste Leighton, l-am corectat eu pe un ton sec.
Si domnul Leighton e un predicator blnd, Helen? E un om admirabil si ncntator,
inspirat de Dumnezeu?
E un om moral, domnule Huntingdon. Ce n-as da sa pot spune acelasi lucru
despre dumneata, macar cu jumatate de gura.
A, da, am uitat ca si tu esti-o sfnta. Te rog n genunchi sa ma ierti, scumpo
Dar nu-mi mai spune domnule Huntingdon, pe mine ma cheama Arthur.
N-am sa-ti spun n nici un fel pentru ca n-am sa mai am ctusi de putin de a
face cu dumneata daca vei continua sa vorbesti n felul asta. Daca ai ntr-adevar d
e gnd s-o pacalesti pe matusa, dupa cum spui, nseamna ca esti foarte ticalos. Iar
daca nu e adevarat, atunci faci foarte rau glumind cu un asemenea subiect!
Fac mea culpa6 mi-a raspuns, ncheindu-si hohotul de rs cu un oftat trist.
Si acum relua el dupa o pauza de o clipa sa vorbim despre altceva. Vino mai apro
ape, Helen, si ia-ma de brat. Si atunci am sa te las n pace. Dar nu pot fi linist
it cnd te vad mergnd pe acolo.
M-am supus dorintelor lui, desi i-am atras atentia ca va trebui n curnd sa
ne ntoarcem n casa.
De ce, ca doar va trece multa vreme pna cnd sa coboare cineva la micul dej
un. Helen, ai vorbit adineaori de tutorii tai; dar tatal tau nu mai traieste?
Ba da, nsa ntotdeauna i-am socotit pe unchiul si pe matusa mea tutorii mei
, pentru ca n fapt si sunt chiar daca nu si oficial. Tata m-a lasat pe de-a-ntreg
ul n grija lor. Nici nu l-am mai vazut de cnd a murit scumpa mea mama eram mica pe
atunci si la rugamintea ei, matusa s-a oferit sa-mi poarte de grija si m-a dus
la Staningley, unde am ramas tot timpul de atunci ncoace. Si nu cred ca el ar obi
ecta la ceva facut n interesul meu daca ei i s-ar parea de cuviinta sa-si dea apr
obarea.
Dar el si-ar da aprobarea la vreun lucru pe care ea ar socoti de cuviint
a sa-l respinga?
Nu, ma tem ca nu tine chiar att de mult la mine.
E de condamnat pentru asta dar el nici nu stie ce nger e fiica lui lucru
cu att mai fericit pentru mine, fiindca daca ar sti, n-ar fi dispus sa se despart
a de o asemenea comoara.
Dar apropo, domnule Huntingdon, probabil stii ca nu sunt eu mostenitoare
a averii familiei?
El a sustinut ca nici nu s-a gndit vreodata la aceasta problema si m-a ru
gat sa nu-i tulbur bucuria acelui moment, pomenind de asemenea lucruri neinteres
ante. M-am bucurat de aceasta dovada de afectiune dezinteresata, pentru ca Annab
ella Wilmot este mostenitoarea probabila a ntregii averi a unchiului ei, n afara d
e faptul ca a si intrat n stapnirea proprietatii raposatului ei tata.
Acum Arthur a insistat sa ne ndreptam pasii napoi spre casa; dar mergeam f
oarte ncet si continuam sa vorbim pe drum. Nu e nevoie sa repet toate vorbele sch
imbate ntre noi; mai degraba sa ma refer la ce s-a petrecut ntre matusa mea si min
e dupa micul dejun, cnd domnul Huntingdon l-a chemat de-o parte pe unchiul meu, f
ara ndoiala pentru a-i adresa cererea n casatorie, iar ea mi-a facut semn sa trec n
camera alaturata unde din nou a nceput o mustrare solemna, care nsa n-a izbutit ct
usi de putin sa ma convinga ca priveste situatia cu mai multa ntelepciune dect min
e.
Matusico, stiu bine ca tu-l judeci fara mila, i-am spus. Nici macar prie
tenii lui nu sunt chiar asa de stricati cum i nfatisezi tu. Sa-l luam de pilda pe
Walter Hargrave, fratele lui Milicent: e aproape un nger daca macar jumatate din
ce spune ea despre dnsul e adevarat, mi vorbeste mereu despre el si-i suie n slava
cerului virtutile.
Ai sa-ti formezi o parere eronata despre firea unui barbat daca o judeci
dupa ceea ce spune despre el o sora iubitoare. n general, pna si cei mai rai dint
re ei stiu cum sa-si ascunda ticalosiile de ochii surorilor si chiar de ai mamel
or lor.
Si pe urma mai e lordul Lowborough am continuat eu un om foarte de treab
a.
Cine ti-a mai spus una ca asta? Lordul Lowborough e un om n stare de oric
e. Si-a risipit averea la jocuri de noroc si prin alte mijloace si acum e n cauta
rea unei fete bogate ca sa si-o refaca. Chiar asta i-am spus si domnisoarei Wilm
ot. Numai ca voi sunteti cu toatele la fel: mi-a raspuns, foarte trufasa, ca-mi
ramne extrem de ndatorata, dar ca e convinsa ca-si poate da seama cnd un barbat o c
urteaza pentru averea ei si cnd o face de dragul propriei ei persoane. Se leagana
cu iluzia ca are o experienta suficienta n asemenea chestiuni nct sa se poata ncred
e ntr-un mod cu totul justificat n propria ei judecata. Ct despre lipsa averii lord
ului, a spus ca putin i pasa de asta, ntruct nadajduieste ca propria ei avere o sa
fie suficienta pentru amndoi. n ceea ce priveste moralitatea si nesabuinta lui, ea
presupune ca lordul Lowborough nu e mai rau dect altii si, mai mult dect att, ca nt
re timp s-a ndreptat n mare masura. Da, da, totii barbatii stiu sa fie ipocriti si
sa faca pe mironositele cnd vor sa traga pe sfoara o femeie iubitoare si lipsita
de calauzire!
Ma rog, cred ca el nu e mai rau dect ea, am zis eu. Dar domnul Huntingdon
, cnd se va casatori, nu va avea prea des prilejul de a se nhaita cu prietenii sai
holtei. Si cu ct sunt mai rai, cu att doresc mai mult sa-l izbavesc de ei.
Fireste, draga mea; si banuiesc cu ct e el mai rau, cu att doresti mai tar
e sa-l izbavesti de el nsusi.
Da, cu conditia sa nu fie incorigibil, adica, vreau sa zic, cu att mai mu
lt tin sa-l izbavesc de greselile lui, sa-i dau posibilitatea sa se dezbare de r
aul ntmplarilor de care s-a molipsit prin contactul cu altii mai stricati dect el,
sa-i dau posibilitatea sa straluceasca n lumina fara nori a propriei lui bunatati
adevarate. Sa ma straduiesc din rasputeri pentru a ajuta latura buna a firii lu
i s-o nvinga pe cea rea si sa-l faca ceea ce ar fi fost daca n-ar fi avut din cap
ul locului un tata rau, egoist si zgrcit care, pentru a-si satisface propriile lu
i patimi murdare, l-a oprit de la cele mai nevinovate bucurii ale copilariei si
tineretii, dezgustndu-l n felul acesta de orice fel de restrictii. Si daca n-ar fi
avut o mama fara minte care l-a lasat sa-si faca de cap dupa pofta inimii lui,
pacalindu-si pentru el sotul si facnd totul pentru a ncuraja la acest baiat tocmai
acei germeni ai nechibzuiintei, nesabuintei si viciului pe care ea avea datoria
sa-i nabuse n fasa; si daca n-ar fi avut apoi o asemenea ceata de amici cum spui
tu ca sunt prietenii aia ai lui
Bietul om! M-a ntrerupt ea sarcastic, oamenii l-au stricat ngrozitor
Chiar asa si este! Am strigat eu. Dar nu-l vor mai strica si nu-i vor ma
i putea face rau: sotia lui va desface tot ce a facut maica-sa!
Ei bine a reluat ea dupa o scurta pauza trebuie sa marturisesc, Helen, c
a am avut mai multa ncredere n judecata ta si n gustul tau, dar vad ca ele sunt mai
prejos de ncrederea mea. Nu-mi dau seama cum poti iubi un asemenea om, si ce pla
cere poti sa gasesti n tovarasia lui.
Nu e rau Cel mai mare cusur al lui de fapt singurul este nechibzuinta.
Nechibzuinta, continua matusa mea, poate duce la toate crimele si nu rep
rezinta n ochii lui Dumnezeu deet o scuza foarte slaba pentru greselile noastre. B
anuiesc ca domnul Huntingdon nu e lipsit de facultatile obisnuite ale oamenilor:
nu are o minte chiar att de usuratica nct sa fie iresponsabil.
Se facuse trziu si trebuia neaparat sa mergem la bierica. Toata lumea asi
sta la slujba de dimineata, n afara de unchiul meu, care nu se ducea mai niciodat
a la biserica, si de domnul Wilmot, care ramase cu el acasa centru a juca n linis
te o partida de cribbage. Dupa-amiaza domnisoara Wilmot si cu lordul Lowborough
se scuzara si ei ca nu pot sa asiste la slujba; dar domnul Huntingdon catadicsi
sa ne nsoteasca din nou.
Daca a facut-o numai pentru a se pune bine cu matusa-mea n-as sti sa spu
n, dar n cazul asta cu siguranta ca ar fi trebuit sa se comporte mai frumos. Treb
uie sa marturisesc ca nu mi-a placut deloc conduita lui din timpul slujbei. Tinnd
u-si invers cartea de rugaciuni sau deschiznd-o oriunde, numai unde trebuia nu, n
-a facut altceva dect sa se uite n jur, n afara de cazul cnd ntlnea ntmplator priviril
matusii sau ale mele. Atunci cobora ochii pe carte, cu un aer puritan, de o grav
itate prefacuta, care ar fi fost de-a dreptul ridicol daca nu era att de suparato
r. La un moment dat, n timpul predicii, dupa ce l-a privit cu atentie cteva minute
pe reverendul Leighton, si-a scos creionul din aparatoarea lui de aur si a pus
repede mna pe Biblie. Dndu-si seama ca eu am observat miscarea mi-a soptit ca vrea
sa-si ia note de la predica; dar n loc de asta (ntruct sedeam alaturi de el n-am p
utut sa nu observ cu ce se ocupa) a desenat o caricatura a preotului dndu-i acest
ui domn venerabil, pios si vrstnic, aerul si nfatisarea de-a dreptul absurda a unu
i batrn iprocrit. Si totusi, pe drumul de ntoarcere, i-a vorbit matusii, despre pr
edica, cu un discernamnt att de serios si de umil nct m-am simtit ispitita sa cred c
a de fapt ascultase cu atentie cuvintele preotului si profitase de pe urma lor.
Cu putin nainte de cina, unchiul m-a chemat n biblioteca sa discutam o che
stiune foarte importanta, pe care a lichidat-o n cteva cuvinte.
Ei, Nel mi-a spus el tnarul asta Huntingdon, te-a cerut de nevasta. Ce tr
ebuie sa-i spun? Matusa ta ar prefera sa raspunda nu dar tu ce zici?
Eu zic da, unchiule! I-am raspuns fara o clipa de sovaiala ntruct mi si for
masem o parere definitiva n aceasta privinta.
Foarte frumos! Striga el. Ei, asta e un raspuns cinstit si laudabil, adm
irabil pentru o fata! Ei bine, am sa-i scriu mine lui taica-tau. El o sa-si dea, c
u siguranta, consimtamntul; asa ca poti sa consideri chestiunea rezolvata. Ai fi
facut mult mai bine daca l-ai fi luat pe Wilmot, pot sa te asigur; dar asta nu v
rei s-o crezi nici n ruptul capului. La vrsta ta, dragostea e stapn atotputernic. L
a vrsta mea stapnul e aurul masiv si durabil. Acuma, banuiesc ca nici prin gnd nu-t
i trece sa cercetezi starea finantelor sotului tau ori sa-ti bati capul cu foaia
dotala sau alte lucruri dintr-astea?
Nu prea vad de ce-as face-o.
Ei, atunci, sa fii multumita ca exista niste minti mai ntelepte care sa gn
deasca pentru tine. Eu n-am avut nca timpul sa cercetez ndeaproape treburile acest
ui tnar strengar, dar constat ca o mare parte din frumoasa proprietate a lui taic
a-sau s-a dus pe apa grlei. Totusi, cred ca a mai ramas din ea o bucatica frumusi
ca, si cu putina atentie si grija, ar putea spori. Pe urma, l mai putem convinge
pe taica-tau sa-ti dea o zestre ca lumea, ntruct n afara de tine nu mai trebuie sa
se ngrijeasca dect de un singur copil; si daca te porti frumos, cine stie daca nu
cumva ma vei determina sa-mi amintesc de tine cnd voi scrie testamentul? A contin
uat el lipindu-si degetul de nas ntr-un semn de complicitate si facndu-mi totodata
cu ochiul.
ti multumesc unchiule si pentru asta si pentru toata bunavointa cu care m
-ai nconjurat.
Ei, l-am interogat pe acest tnar filfizon n privinta foii dotale, continua
el; pare dispus sa se arate destul de generos n aceasta privinta
Stiam eu ca asa o sa se ntmple! I-am raspuns Dar te rog nu-ti mai bate cap
ul si nu-l mai bate nici pe-al lui, nici pe-al meu n privinta asta; pentru ca tot
ce voi avea eu va fi si al lui si tot ce are el va fi si el meu. Si altceva ce-
ar mai putea dori vreunul dintre noi?
Tocmai dadeam sa parasesc ncaperea, cnd unchiul m-a chemat napoi:
Stai, stai! A strigat el. nca n-am stabilit clipa fericita. Cnd ar fi sa f
ie? Matusa ta ar vrea s-o amne pna Dumnezeu stie cnd, dar el se arata nerabdator sa
se puna n lanturi ct mai curnd cu putinta; nici nu vrea sa auda sa astepte mai mul
t de o luna; si banuiesc ca si tu o sa fii de aceeasi parere, asa ca eu
Ctusi de putin, unchiule; dimpotriva, as vrea sa astept cel putin pna la C
raciun.
Pfui, pfui! Nu-mi mai spune mie povesti dintr-astea, ca nu sunt chiar as
a naiv, a strigat el si s-a ncapatinat sa nu ma creada.
Si totusi e foarte adevarat. Nu sunt ctusi de putin grabita. Si cum as fi
, cnd ma gndesc la schimbarea importanta care ma asteapta si la toate lucrurile pe
care trebuie sa le parasesc? E destul de mare fericirea sa stiu ca urmeaza sa n
e casatorim, ca el ma iubeste cu adevarat si ca eu l pot iubi cu tot atta afectiun
e si ma pot gndi la el oricnd vreau. Si totusi am insistat s-o consultam pe matusa
n privinta zilei cununiei pentru ca eram hotarta sa nu trecem peste sfaturile ei;
n privinta acestui amanunt nu s-a ajuns deocamdata la nici o concluzie.
CAPITOLUL XXI
1 OCTOMBRIE. ACUM TOTUL E stabilit. Tata si-a dat consimtamntul si nunta
a fost fixata pentru Craciun printr-un fel de compromis ntre partizanii grabei si
cei ai amnarii. Cele doua domnisoare de onoare vor fi Milicent Hargrave si Annab
ella Wilmot, nu ca as tine grozav la aceasta din urma, dar, oricum, se numara pr
intre intimii familiei, si alta prietena nu mai am.
Cnd i-am spus lui Milicent de logodna mea, m-a cam suparat prin felul cum
a primit vestea. Dupa ce m-a privit ndelung, cu o uimire muta, mi-a spus:
Ei, Helen, banuiesc ca ar trebui sa te felicit si ma bucur ca te vad asa
de vesela. Dar nu credeam ca-l vei accepta; si nu pot sa nu ma mir ca-ti place
att de mult.
Si de ce anume.
Pentru ca tu i esti superioara din toate punctele de vedere, pe cnd n firea
lui e ceva att de ndraznet, att de nesocotit, att de Nu stiu cum sa-ti spun, nct simt
imboldul sa ma dau la o parte din calea lui ori de cte ori l vad apropiindu-se.
Esti timida, Milicent, dar asta nu e ctusi de putin vina lui.
Si pe urma si nfatisarea lui continua ea. Lumea zice ca e frumos, si binen
teles ca este, dar mie nu-mi place genul asta de frumusete; si ma mir de tine ca
-ti place.
De ce anume?
Pai, stii, am impresia ca nu e nimic nobil sau maret n nfatisarea lui.
De fapt tu te miri ca poate sa-mi placa cineva care aduce att de putin cu
eroii slaviti prin romanele cavaleresti? Ei bine, mie da-mi ndragostitul n carne
si oase si ti-i las tie pe toti cei ca Sir Herbert sau Valentine daca-i poti gas
i undeva.
N-am nevoie de ei, zise ea. Ma multumesc si eu cu oameni n carne si oase
numai ca lumina spiritului trebuie sa razbata pna la suprafata. Dar nu ti se pare
ca domnul Huntingdon e prea rosu la fata?
Nu! Am strigat eu indignata. Nu e deloc rosu la fata. Tenul lui are, pur
si simplu, o stralucire placuta, o prospetime sanatoasa. Tenta calda, trandafir
ie se armonizeaza cu nuanta mai intensa a pometilor obrajilor, exact asa cum tre
buie. Nu pot sa sufar ca cu barbat sa aiba fata rosie si alba, ca a unei papusi
vopsite, sau de un alb bolnavicios, sau neagra ca fumul, sau de un galben cadave
ric!
Ma rog, gusturile difera, mie-mi place tenul palid sau smolit, mi raspuns
e ea. nsa ca sa-ti marturisesc adevarul, Helen, ma leganasem cu iluzia ca ntr-o bu
na zi mi vei fi cumnata. Abia asteptam ca Walter sa-ti fie prezentat n cursul viit
orului sezon si speram ca-ti va placea; eram sigura ca el o sa te placa. Ma mngiam
cu gndul ca astfel voi avea fericirea de a vedea cele doua fiinte la care tin ce
l mai mult pe lumea asta n afara de mama unite prin casnicie. Se prea poate ca el
sa nu fie chiar ceea ce a-i numi tu un barbat frumos, dar e mult mai distins si
mai dragut si mai bun dect domnul Huntingdon si sunt sigura ca tot asa ai zice s
i tu daca l ai cunoaste.
Imposibil, Milicent! Tu gndesti astfel pentru ca-i esti sora. Din aceasta
pricina te iert; dar nimeni altcineva n-ar putea sa scape de pedeapsa daca ar c
leveti astfel de fata cu mine mpotriva lui Arthur Huntingdon.
Domnisoara Wilmot si-a exprimat si ea aproape la fel de fatis sentimente
le n aceasta privinta.
Si asa, Helen mi-a zis ea apropiindu-se de mine cu un zmbet amabil numai
la suprafata banuiesc ca urmeaza sa devii doamna Huntingdon.
Da, i-am raspuns. Nu ma pizmuiesti?
O, Doamne, dimpotriva! A exclamat ea. Foarte probabil ca voi deveni ntr-o
buna zi lady Lowborough si stii, draga mea, atunci voi fi eu n situatia de a te n
treba: Nu ma pizmuiesti?
De aici nainte nu voi pizmui pe nimeni, i-am replicat.
Ei nu zau? Va sa zica esti chiar asa de fericita? Mi-a zis ea meditativ,
si un fel de nor de dezamagire i-a umbrit fata. Si el te iubeste adica vreau sa
spun te idolatrizeaza tot asa de mult cum l idolatrizezi tu pe el? A adaugat ea
atintindu-si ochii asupra mea ca si cum ar fi asteptat raspunsul cu o nerabdare
rau ascunsa.
Nu vreau sa fiu idolatrizata, i-am raspuns, dar sunt convinsa ca ma iube
ste mai mult ca orice pe lume, asa cum l iubesc si eu.
Exact, mi-a zis ea dnd din cap. As da nu stiu ce A nceput ea, apoi s-a opri
t.
Pentru ce anume? Am ntrebat-o eu, iritata de expresia razbunatoare a chip
ului ei.
As da nu stiu ce a reluat ea cu un hohot scurt ca toate atractiile si ca
litatile dezirabile ale celor doi gentlemeni sa fie ntrunite ntr-unul singur: ca l
ordul Lowborough sa aiba chipul frumos si firea agreabila a lui Huntingdon si to
t spiritul si veselia si farmecul lui sau ca Huntingdon sa aiba obrsia nobila si
titlul lui Lowborough si ncntatoarea proprietate a familiei acestuia, iar eu sa-l
am pe el; si atunci ti l-as lasa cu draga inima tie pe celalalt.
Multumesc frumos, scumpa Annabella, dar n ceea ce ma priveste, sunt mai m
ultumita sa iau lucrurile asa cum sunt. Ct despre tine, mi-ar placea sa te stiu l
a fel de ncntata de logodnicul tau cum sunt si eu de-al meu.
Asa i-am vorbit, si cu toata sinceritatea, pentru ca desi la nceput m-a j
ignit lipsa ei de amabilitate, pna la urma franchetea ei m-a nduiosat, si contrast
ul dintre situatiile noastre era de asa natura, nct mi puteam permite foarte usor s
-o compatimesc si sa-i doresc numai bine.
Nici cunostintele domnului Huntingdon nu par sa fie mai ncntate dect ale me
le de apropiata noastra casatorie. Posta de azi-dimineata i-a adus scrisori de l
a mai multi prieteni ai lui. Parcurgndu-le la micul dejun, el strni atentia tuturo
r celor de fata prin diversitatea, cu totul iesita din comun, a strmbaturilor pe
care le facu. Dar rznd, asa ca pentru sine, le mototoli pe toate si le vr n buzunar,
fara sa spuna o vorba pna la terminarea mesei. Apoi, n timp ce musafirii si cei ai
casei ramasera pe lnga foc sau se nvrtira agale prin camera nainte de a se apuca de
diferitele lor ndeletniciri din dimineata aceea, el veni si se apleca asupra spe
tezei scaunului meu. Lipindu-si fata de buclele mele, dupa o usoara sarutare cum
inte, ncepu sa strecoare n urechea mea urmatoarea plngere:
Helen, vrajitoare ce esti, stii ca ai atras asupra mea blestemele si oca
rle tuturor prietenilor mei? Le-am scris deunazi ca sa le mpartasesc fericitele me
le perspective si acum n loc de un morman de felicitari am primit un teanc de ins
ulte si reprosuri. n toate scrisorile astea nu e nici macar o singura urare de bi
ne pentru mine sau un singur cuvnt frumos pentru tine. Prietenii zic ca de acum s
-a terminat cu distractiile, cu zilele de pomina si cu noptile de chef si totul
e din vina mea pentru ca sunt primul care destram ceata vesela, si ceilalti mi vo
r urma exemplul, pur si simplu din desperare. Ei mi fac onoarea de a spune ca era
m sufletul si stlpul societatii noastre, dar ca am tradat n mod rusinos ncrederea c
u care m-au nconjurat
Daca vrei, n-ai dect sa li te alaturi din nou, i-am eu putin necajita de
tonul trist al discursului pe care tinuse. Mi-ar parea rau sa ma interpun ntre or
ice barbat sau grup de barbati si atta fericire; poate ca voi izbuti sa ma lipses
c de tine la fel de usor ca si bietii tai prieteni parasiti.
Vai, nu, Doamne fereste! A murmurat el. n cazul meu se aplica titlul pies
ei aceleia: Totul pentru dragoste sau Lumea pierduta pentru o cauza buna7. N-au de
ct sa se duca Unde-or pofti, ca sa vorbesc politicos. Dar daca ai vedea, Helen, cu
m ma insulta, m-ai iubi mai mult pentru ca am riscat atta de dragul tau.
Scoase din buzunar ghemotocul de scrisori. Credeam ca vrea sa mi le dea
sa le citesc, asa ca i-am spus ca nu tin sa le vad.
N-am sa ti le arat, iubito, mi-a zis el. Nu prea sunt potrivite pentru o
chii unei lady sau n orice caz cea mai mare parte dintre ele. Dar uita-te aici. I
ata mzgalelile lui Grimsby numai trei rnduri mi-a scris, javra posaca ce e! Binente
les ca nu zice mare lucru, dar nsasi tacerea lui nseamna mai mult dect cuvintele tu
turor celorlalti si cu ct spune mai putin, cu att gndeste mai mult. Si asta e misiv
a lui Hargrave. E deosebit de suparat pe mine ntruct se ndragostise de tine din rel
atarile surorii lui si voia sa te ia chiar el de nevasta de ndata ce va fi termin
at cu nebuniile tineretii.
i sunt foarte recunoscatoare, am comentat eu.
Si eu la fel. Si uita-te la asta. E scrisoarea lui Hattersley fiecare pa
gina e plina pna la refuz de acuzatii batjocoritoare, de blesteme amarnice si de
plngeri lamentabile, ncheindu-se cu juramntul ca drept razbunare o sa se nsoare si e
l: o sa se iroseasca bunatate de barbat aruncndu-se n bratele primei fete batrne ca
re-si va pune n gnd sa-i suceasca mintea. Ca si cum mie mi-ar pasa ce-o sa faca!
Ei bine i-am spus daca vei renunta la intimitatea cu acesti oameni nu cr
ed ca vei avea vreo pricina sa regreti pierderea societatii lor. Credinta mea es
te ca nu ti-au facut niciodata prea mult bine.
Poate ca nu. Dar ne-am distrat strasnic mpreuna chiar daca uneori am mai
avut parte si de un pic de tristete si durere dupa cum a simtit si Lowborough pe
pielea lui ha, ha!
Tocmai cnd rdea amintindu-si necazurile lui Lowborough, s-a apropiat unchi
ul meu si l-a batut pe umar.
Ei, flacaule i-a zis el. Esti prea ocupat cu cucerirea nepoatei mele pen
tru a te mai razboi cu fazanii? Nu uita ca azi e nti octombrie! Soarele stralucest
e, ploaia a ncetat pna si Boarham are curajul sa se aventureze, binenteles cu cizme
le impermeabile; iar Wilmot si cu mine va vom bate pe toti. Sustin cu glas tare
ca noi batrnii suntem cei mai pasionati vnatori din toata ceata.
Am sa va arat totusi ce pot face astazi, a raspuns prietenul meu. Am sa
va ucid pasarile cu toptanul pentru simplul motiv ca ma vor tine departe de o so
cietate mult mai agreabila dect o formati dumneavoastra sau ele.
Si zicnd acestea s-a ndepartat. Nu l-am mai vazut pna la cina. Timpul a tre
cut ngrozitor de greu. Ma ntreb ce am sa ma fac n lipsa lui?
E foarte adevarat ca cei trei gentilomi mai vrstnici s-au dovedit vnatori
mai pasionati dect cei doi mai tineri; pentru ca n ultima vreme, att lordul Lowboro
ugh ct si Arthur Huntingdon si-au neglijat aproape zilnic expeditiile cinegetice
pentru a ne nsoti pe noi n diferite plimbari calare sau pe jos. Dar aceste vremuri
fericite se apropie repede de sfrsit. n mai putin de doua saptamni trupa se va des
trama, spre marea mea suparare, pentru ca din zi n zi mi place tot mai mult aceast
a societate; asta mai ales acum, cnd domnii Boarham si Wilmot au ncetat sa ma mai
tachineze si sa ma piseze cu insistentele lor, matusa a ncetat sa-mi mai tina pre
dici, iar eu am ncetat sa mai fiu geloasa pe Annabella si chiar s-o antipatizez a
cum cnd domnul Huntingdon a devenit Arthur al meu si ma pot bucura, fara nici o r
etinere, de tovarasia lui. Repet, oare ce-o sa ma fac fara el?
CAPITOLUL XXII
5 OCTOMBRIE. PAHARUL FERI-cirii mele nu e nentinat: se amesteca n el o und
a de amaraciune pe care, orict m-as stradui, nu izbutesc s-o ascund de propria me
a contsiinta. Se prea poate sa ncerc sa ma conving singura ca fericirea predomina
; se prea poate sa spun ca amaraciunea da bauturii din pahar un pic de aroma pla
cuta; nsa orict as sustine aceste lucruri, amaraciunea se afla acolo si nu pot sa
nu-i simt gustul. Nu pot sa nchid ochii la defectele lui Arthur; si cu ct l iubesc
mai mult, cu att ele ma tulbura mai tare. Ma tem ca nsasi inima lui n care am avut
atta ncredere e mai putin calda si generoasa dect o socoteam eu. Sau cel putin asta
zi mi-a dat o mostra a caracterului lui care parea sa merite un nume mai aspru d
ect cel de nesocotinta. El si cu lordul Lowborough ne nsoteau pe Annabella si pe m
ine ntr-o lunga si placuta plimbare calare; el si purta calul tot pe lnga mine, ca
de obicei, iar Annabella si cu lordul Lowborough o luasera putin nainte. Lordul s
tatea aplecat spre Annabella de parca ar fi fost cufundat ntr-o conversatie tandr
a si confidentiala.
Astia doi o sa ne-o ia nainte, Helen, daca nu bagam bine de seama, remarc
a Huntingdon. O sa faca nunta cum te vad si cum ma vezi. Lowborough ala e prosti
t de tot. Dar tare ma tem ca o sa se trezeasca la mare ananghie cnd va pune mna pe
ea.
Si ea o sa fie la mare ananghie cnd va pune mna pe el, daca ceea ce am auz
it despre dnsul e adevarat, am raspuns eu.
Ctusi de putin. Ea stie prea bine la ce sa se astepte; n schimb prostul de
el se lasa nselat de gndul ca ea o sa-i fie o nevasta buna. Si pentru ca l-a amuz
at cu fanfaronada ei, cum ca ar dispretui rangurile de noblete si averea cnd e vo
rba de dragoste si casatorie, se leagana cu iluzia ca Annabella tine grozav de t
are la el; si ca n-o sa-l refuze pentru ca e sarac si ca nu-l cultiva pentru ca
e de vita aleasa, ci ca-l iubeste numai si numai pentru el.
Dar nu cumva el o cultiva pentru averea ei?
Nu, nu e el omul care s-o faca. De buna seama asta a fost prima atractie
. Dar ntre timp a pierdut-o complet din vedere; nu intra niciodata n calculele lui
, dect cel mult ca un lucru fara de care chiar n interesul domnisoarei si de dragu
l ei nici prin cap nu i-ar putea trece sa se nsoare cu ea. Nu: e ndragostit lulea.
Credea ca n-o sa i se mai poata ntmpla vreodata una ca asta si iata ca totusi a c
azut din nou n plasa. Urma sa se nsoare mai demult, acum vreo doi-trei ani; dar si
-a pierdut mireasa pentru ca si-a pierdut averea. A ajuns destul de rau n cercul
nostru de la Londra; avea o patima nefericita pentru jocurile de noroc; si nu nca
pe ndoiala ca individul s-a nascut sub o stea nenorocoasa, pentru ca ori de cte or
i cstiga ceva, pierdea dupa aceea de trei ori mai mult. Asta e un gen de autotort
ura caruia eu nu i-am cazut niciodata rob n prea mare masura. Cnd mi cheltuiesc ban
ii, mi place sa ma bucur de toate avantajele pe care le pot aduce ei; nu ma distr
eaza deloc sa-i risipesc cu hotii si cu sarlatanii; ct despre cstigarea banilor, pn
a acum am avut ntotdeauna destui. Parerea mea este ca ai timp suficient s-o apuci
n dreapta si n stnga ca sa faci rost de alti bani cnd dai de fundul sacului. Uneori
am frecventat si eu tripourile, doar asa ca sa vad ce se ntmpla cu acesti robi nne
buniti ai sansei. Te rog sa ma crezi, Helen, e un studiu foarte interesant si un
eori e si o ocupatie foarte distractiva. Adesea mi s-a ntmplat sa rd de zevzeci si
de nebuni. Lowborough era de-a dreptul scos din minti nu de bunavoie, ci silit f
iind, mereu se hotara sa renunte si mereu si calca hotarrea luata. De fiecare data
cnd risca, zicea ca e ultima oara. n cazul cnd cstiga putin, spera sa cstige ceva mai
mult data viitoare, iar daca pierdea zicea ca nu face sa se dea batut ntr-o aseme
nea conjunctura: trebuia sa mearga mai departe pna cnd recupera cel putin acest ul
tim ghinion; era imposibil ca nesansa sa-l urmareasca de-a pururi. Si socotea fi
ecare pasa norocoasa drept zorile unor vremuri mai bune, pna cnd experienta i doved
ea contrariul. n cele din urma disperarea l-a mpins la nesabuinta, si zilnic astep
tam cu totii sa auzim de o sinucidere. N-ar fi fost mare lucru sopteau unii dint
re noi ntruct existenta lui ncetase de mult sa mai fie o achizitie pentru clubul no
stru. n cele din urma a ajuns sa puna stavila lucrurilor. A strns o miza mare si a
hotart ca aceasta sa fie ultima, indiferent daca va pierde sau va cstiga. Fireste
ca mai luase asemenea hotarri de multe ori pna atunci si tot de attea ori si le ca
lcase; la fel a ntmplat si de data asta. A pierdut; si n timp ce adversarul lui strn
gea, zmbitor, cstigul de pe masa, Lowborough s-a facut alb ca varul, s-a retras n t
acere si si-a sters fruntea. Eram si eu de fata n momentul acela; si n timp ce sta
tea n picioare, cu bratele ncrucisate si cu ochii atintiti la pardoseala, stiam pr
ea bine ce se petrece n mintea lui.
Asta e ultima data, Lowborough? L-am ntrebat eu apropiindu-ma.
Penultima, mi raspunse cu un zmbet chinuit. Apoi, repezindu-se la masa de
joc trnti cu pumnul n ea si ridicndu-si glasul ca sa acopere zgomotul banilor ce za
nganeau, al njuraturilor si blestemelor ce rasunau n ncapere, facu un juramnt serios
si solemn ca, orice s-ar ntmpla, aceasta ncercare va fi cea din urma. Ceru ca Prov
identa sa aduca blesteme nemaipomenite asupra capului sau daca va mai pune vreod
ata mna pe cartile de joc sau pe zaruri. Apoi dubla miza anterioara si invita pe
oricare dintre cei de fata sa joace mpotriva lui. Grimsby accepta imediat provoca
rea. Lowborough l fulgera cu privirea, ntruct Grimsby era aproape la fel de celebru
pentru norocul lui, cum era si el pentru ghinionul lui. Si totusi se apucara de
treaba. Dar Grimsby avea foarte mult talent si foarte putine scrupule, si mi-ar
fi greu sa spun daca nu cumva a profitat de nerabdarea oarba si de tremurul cel
uilalt, pentru a-l trisa. n orice caz, Lowborough pierdu din nou si i se facu ngro
zitor de rau.
Cred ca ar fi bine sa mai ncerci o data, i zise Grimsby aplecndu-se peste m
asa si facnd cu ochiul catre mine.
Dar nu mai am cu ce sa ncerc, i raspunse bietul Lowborough, cu un zmbet nspa
imntator.
Vai, dar Huntingdon o sa-ti mprumute cu plaoere banii de care ai nevoie,
insista celalalt.
Nu; ati auzit juramntul pe care l-am facut, i replica Lowborough, ndepartndu
-se de acolo disperat, dar tacut.
L-am luat de brat si l-am condus afara.
O sa fie cu adevarat ultima data, Lowborough? L-am ntrebat eu de ndata ce
l-am scos n strada.
Ultima data, mi-a raspuns el contrar asteptarilor mele.
Si l-am dus pna acasa adica la clubul nostru pentru ca era supus ca un co
pil. I-am dat rachiu cu apa si l-am tot ndemnat sa bea pna cnd a nceput sa se mai nse
nineze la fata, sau cel putin sa para mai nviorat.
Huntingdon, sunt ruinat! Mi-a spus el lund cel de-al treilea pahar din mna
mea. (Pe celelalte doua le bause ntr-o tacere de moarte.)
Nu esti tu omul care sa poti fi ruinat! I-am zis eu. Ai sa constati ca u
n om poate trai, fara banii lui, la fel de fericit ca si o broasca testoasa dupa
ce i se taie capul sau ca o viespe dupa ce i se reteaza trupul.
Dar sunt dator vndut, mi-a zis el, am datorii pna peste cap! Si n-am sa po
t scapa de ele niciodata, niciodata!
Ei, si ce-i cu asta? Multi oameni chiar mai bine situati dect tine au tra
it si au murit nglodati n datorii! Doar stii ca ntruct esti membru al Camerii Lorzil
or nu te poate baga nimeni la nchisoare.
Si cu asta i-am nmnat al patrulea paharel.
Dar nu pot sa sufar sa fiu dator! A strigat el. Nu m-am nascut pentru as
ta si nu pot suporta o asemenea situatie!
Ce nu poate fi vindecat trebuie ndurat, i-am zis ea ncepnd sa-i pregatesc u
n nou grog.
Si apoi am pierdut-o pe Caroline a mea!
Atunci a nceput sa se smiorcaie, pentru ca grogu! i nmuiase inima.
N-are importanta, i-am raspuns. Mai sunt si alte Caroline pe lume.
Pentru mine nu este dect una singura, mi-a replicat el cu un oftat durero
s. Si chiar daca ar mai fi nca cincizeci ca ea, ma ntreb cine poate pune mna pe ele
fara bani?
O, o sa te ia cineva de barbat pentru titlul pe care-l porti; si pe urma
mai ai si domeniul familiei. Stii bine ca pe acela nu-l poti pierde, date fiind
clauzele succesiunii.
As da nu stiu ce sa-l pot vinde ca sa-mi platesc datoriile, mormai el.
Si apoi zise Grimsby, care tocmai intrase stii bine ca mai poti face o n
oua ncercare. Sa fiu n locul tau nu m-as da napoi sa-mi mai ncerc sansele. n nici un
caz nu m-as opri aici.
Ti-am spus ca n-o mai fac si te rog sa ma crezi! Striga Lowborough.
Si ridicndu-se n picioare, parasi ncaperea, cu un mers destul de nesigur, nt
ruct bautura i se urcase la cap. Pe atunci nu prea era deprins cu ea, dar dupa ac
eea a ndragit-o ca sa-si mai aline necazurile si grijile.
Se tinu de juramntul facut n privinta jocurilor de noroc (spre surprnderea
noastra a tuturor, desi Grimsby se straduia din rasputeri sa-l ispiteasca n asa f
el nct sa si-l calce. Numai ca acum deprinsese o alta meteahna care-l chinuia apro
ape la fel de rau, deoarece curnd descoperi ca demonul bauturii e tot att de negru
ca si cel al jocului si ca e tot att de greu sa te descotorosesti de el cu att ma
i mult cu ct prietenii lui binevoitori faceau tot ce puteau ca sa sprijine ndemnur
ile propriilor sale pofte nesatioase.
Incapabila sa-mi stapnesc indignarea, am strigat:
Atunci nseamna ca si ei erau niste adevarati demoni! Si dupa ct se pare, d
umneata, domnule Huntingdon ai fost primul care l-ai ispitit.
Pai deh, ce puteam sa facem? A protestat el. Intentia noastra a fost bun
a nu puteam suporta sa-l vedem pe bietul individ att de nenorocit; si pe urma, er
a ca o piaza rea printre noi, seznd acolo, tacut si posac, cnd era supus celor tre
i influente ntristatoare: pierderea logodnicei, pierderea averii si mahmureala ca
re urma chefului din seara anterioara. n schimb, cnd dadea pe gt ceva, chiar daca n
u era el personal vesel, cel putin constituia o sursa permanenta de veselie prin
tre noi. Pna si Grimsby era n stare sa chicoteasca auzind vorbele pe care le scote
a din cnd n cnd: l ncntau mult mai mult dect glumele mele pline de haz sau veselia zgom
otoasa a lui Hattersley. Dar ntr-o seara, cum sedeam cu totii cu paharele de vin n
fata, dupa unul din dineurile noastre de la club, si ne distrasem foarte bine mp
reuna, Lowborough tinnd toasturi demente, ascultnd cntecele noastre nebunatice si p
articipnd si el la aplauzele generale, daca nu cumva si la cor deodata recazu ntr-
o stare de apatie, si lua capul n mini si nu-si mai duse paharul la buze. nsa asta n
u era ceva nou; l lasaram n pace si ne continuaram cheful pna cnd, naltndu-si deodata
capul ne ntrerupse, n mijlocul unui hohot de rs zgomotos, cu exclamatia:
Domnilor, unde vor duce toate acestea? Raspundeti-mi va rog acum: cum se
vor sfrsi toate astea?
Si se ridica n picioare.
Un discurs, un discurs! Strigaram noi. Bravo, bravo! Lowborough o sa ne
tina un discurs.
Astepta linistit pna cnd ropotele de aplauze si zanganitul paharelor ncetar
a, apoi continua:
Doar att voiam sa spun, domnilor, ca dupa parerea mea ar fi bine sa nu me
rgem mai departe. Ar fi mai bine sa ne oprim atta vreme ct o mai putem face.
Chiar asa! Striga Hattersley: Biet-pacatos, opreste calea ta!
Mai cugeta, nu merge spre infern;
Pe marginea genunii nu juca.
Caci esti n pragul chinului etern
Exact! A replicat lordul pe un ton ct se poate de grav. Si daca voi aveti
de gnd sa vizitati groapa aceea fara fund, eu nu va voi nsoti. Trebuie sa ne desp
artim pentru ca am jurat sa nu mai fac nici cel mai mic pas catre ea! Dar ce e as
ta? A ntrebat el ridicndu-si paharul de vin.
Gusta, i-am propus.
E o fiertura din iad! A exclamat el. Renunt de-a pururi la ea!
Si zicnd acestea, o arunca n mijlocul mesei.
Umple-l la loc! I-am zis eu nmnndu-i sticla si sa bem cu totii pentru renun
tarea ta.
E otrava curata, spuse el apucnd sticla de gt, si eu jur sa n-o mai pun ni
ciodata n gura! M-am lasat de jocuri de noroc, ma las si de asta!
Era ct pe-aci sa verse n mod intentionat, pe masa, continutul sticlei, dar
Hargrave i-o smulse din mna.
Atunci asupra voastra sa cada blestemul! Zise Lowborough si iesind din nc
apere, striga din usa: Adio, corupatorilor! dupa care disparu n mijlocul hohotelor
de rs si al ropotelor de aplauze.
Ne asteptam sa-l vedem revenind chiar a doua zi. Dar spre marea noastra
surprindere looul lui ramase gol. Niciunul din noi nu-l mai vazu o saptamna ncheia
ta. ncepusem sa credem cu adevarat ca o sa se tina de cuvnt. n cele din urma, ntr-o
seara, cnd ne aflam adunati din nou laolalta, intra si el, cu o nfatisare posaca s
i sinistra, de strigoi, si se pregatea sa se strecoare, fara o vorba, la locul l
ui obisnuit din stnga mea; noi ne ridicaram cu totii n picioare ca sa-i salutam ve
nirea. Se naltara mai multe glasuri pentru a-l ntreba ce vrea sa bea, si mai multe
mini se repezira la sticle si pahare ca sa-l serveasca. Dar eu stiam ca cel mai
bine l putea alina un pahar de grog aburnd; tocmai i-l pregateam cnd el l mpinse ntr-o
parte, cu un gest enervat, spunnd:
Te rog lasa-ma n pace, Huntingdon! Va rog linistiti-va cu totii! N-am ven
it ca sa particip la cheful vostru; am venit doar ca sa stau o vreme cu voi pent
ru ca nu-mi mai pot suporta propriile gnduri.
Si-a ncrucisat bratele si s-a lasat pe speteaza scaunului. Asadar, l-am l
asat si noi n pace. Dar eu n-am ndepartat paharul de lnga el. Dupa o vreme, Grimsby
mi-a atras atentia asupra acestui lucru, facnd cu ochiul catre mine cu mult subnt
eles. ntorcnd capul am vazut ca Lowborough bause paharul pna la fund. Grimsby mi-a
facut semn sa-l reumplu si a mpins sticla catre mine fara o vorba. Eu m-am supus
cu multa bunavointa. Dar Lowborough a descoperit acest joc mut si, biciuit parca
de rnjetele semnificative schimbate ntre noi, mi-o smuls paharul din mna si a arun
cat vinul n obrazul lui Grimsby, dupa care mi-a trntit n cap paharul gol si a fugit
din odaie.
Multumita, am comentat:
Sper din tot sufletul ca ti-a spart capul.
Nu, draga mea, mi-a raspuns domnul Huntingdon, prapadindu-se de rs la ami
ntirea scenei respective. Ar fi faout-o, si poate ca mi-ar fi pocit si fata, dar
din fericire aceasta padure de crlionti (si-a scos jalaria si mi-a aratat bogate
le sale bucle castanii) mi-a salvat teasta si a mpiedicat paharul de a se sparge
pna cnd n-a cazut pe masa. Dupa aceea a reluat domnul Huntingdon povestirea Lowbor
ough se tinu departe de noi nca vreo doua saptamni. l ntlneam ntmplator prin oras; si a
tunci, ntruct firea mea era prea buna ca sa-i poarte pica pentru purtarea lui gros
olana si fiindca nici el nu parea sa pastreze vreun resentiment fata de mine nu
avea niciodata nimic mpotriva sa stea de vorba cu mine; din contra, se tinea de m
ine si ma urma pretutindeni afara doar de club, de tripouri si de alte asemenea
localuri primejdioase. Se cam saturase de melancolie si de gnduri mohorte. n cele d
in urma, a acceptat sa intre cu mine n club, cu conditia sa nu-l ndemn la bautura;
si o vreme dupa aceea, a continuat sa ne viziteze cu destula regularitate, sear
a, abtinndu-se, cu o minunata perseverenta, de la otrava curata pe care o abandonas
e att de vitejeste. Dar unii dintre membrii societatii noastre protestau mpotriva
acestei comportari. Nu le placea sa-l vada stnd acolo, ca un schelet la un ospat,
si n loc sa-si aduca si el contributia la amuzamentul general aruncnd un nor ntune
cat asupra noastra si urmarnd cu ochi lacomi fiecare picatura de bautura pe care
o duceam noi la buze. Baietii jurau, cu glas tare. Ca nu e frumos din partea lui
; si unii dintre ei sustineau ca trebuie ori sa-l silim sa se poarte ca si ceila
lti, ori sa-l excludem din club; faceau legamnt solemn ca data viitoare cnd se va
mai arata pe acolo, au sa-i spuna de la obraz toate acestea si daca el nu se con
formeaza avertismentului, au sa treaca la masuri drastice. Si cu acest prilej, m
i-am manifestat prietenia fata de el si le-am recomandat sa-l lase n pace o vreme
, dndu-le sa nteleaga ca daca avem un pic de rabdare el si va reveni curnd. Dar, fir
este, era un lucru destul de suparator, caci desi refuza sa bea ca un crestin ci
nstit, eu stiam prea bine ca are o sticluta tainica de laudanum pe care o poarta
vesnic la el si din care soarbe mereu. Sau mai degraba pot zice ca recurgea din
cnd n cnd la ajutorul ei, fiindca ntr-o zi se abtinea, iar ziua urmatoare lua o doz
a exagerata exact ca si cu alcoolul.
ntr-o seara nsa, n timpul unei orgii vreau sa spun n timpul uneia dintre pet
recerile noastre grozave s-a strecurat nauntru, ca stafia din Macbeth, si s-a ase
zat ca de obicei putin mai departe de masa, n jiltul pe care-l pastram ntotdeauna
pentru strigoi, indiferent daca el avea sau nu chef sa-l ocupe. Mi-am dat seama du
pa expresia fetei ca sufera de efectele unei doze prea mari din acel perfid calm
ant cu care se consola; dar nimeni nu i-a adresat cuvntul si nici el n-a vorbit c
u nimeni. Cteva priviri furise si observatia facuta n soapta ca a sosit fantoma atta
a fost tot, noi ne-am vazut mai departe de cheful nostru vesel pna cnd ne-a facut
pe toti sa tresarim tragndu-si brusc saunul si aplecndu-se nainte pentru a-si aseza
coatele pe masa, dupa care a exclamat cu o gravitate prevestitoare de rau:
Hei! Sa ma bata Dumnezeu daca nteleg ce motiv gasiti ca sa fiti att de ves
eli? Habar n-am ce vedeti voi n viata eu nu vad dect ntunecimea si bezna si punctel
e negre si o groaznica asteptare a Judecatii si a flacarilor mnioase.
Toti cei de fata si-au apropiat n acelasi timp paharele de el si le-au as
ezat dinaintea lui ntr-un semicerc; batndu-l prieteneste pe umar l-au ndemnat sa be
a, spunndu-i ca astfel va vedea n curnd viata tot att de luminoasa cum o vedeam si n
oi. Dar el a mpins la o parte paharele mormaind:
Luati-le de aici! V-am spus ca nu voi mai pune niciodata gura pe bautura
. Niciodata! Niciodata!
Asadar, eu am napoiat fiecaruia paharul; dar am vazut privirile pline de
regret si aerul lacom al lui Lowborough pe masura ce le vedea ndepartndu-se. Apoi
si-a acoperit ochii cu minile, ca sa se desparta de aceasta priveliste si peste d
oua minute si-a ridicat din nou capul si a rostit urmatoarele vorbe ntr-o soapta
ragusita, dar vehementa:
Si totusi n-am ncotro! Huntingdon, da-mi un pahar!
Ia sticla, omule, i-am zis eu vrndu-i cu de-a sila n mna, sticla cu rachiu Va
i, trebuie sa ma opresc, caci vorbesc prea mult, a mormait povestitorul tresarnd
speriat de privirea pe care i-am aruncat-o. Dar nu-i nimic, a adaugat el nepasat
or continundu-si relatarea. Cu zelul lui desperat, Lowborough a apucat sticla si
i-a supt tot continutul pna cnd deodata a cazut de pe scaun, disparnd sub masa n mij
locul unei furtuni de aplauze. Consecinta acestei imprudente a fost o destul de
grava congestie cerebrala
Dar dumneata, domnule, ce parere ai avut despre ceea ce ai facut? L-am nt
rebat eu repede.
Binenteles ca m-am cait cumplit, mi-a raspuns domnul Huntingdon. M-am dus
sa-l vizitez o data sau de doua ori ba nu, chiar de vreo trei ori As, pe legea m
ea, de patru ori. Si cnd s-a facut bine l-am adus cu multa blndete napoi, n tarcul m
ieilor.
Ce vrei sa spui?
Vreau sa spun ca l-am readus n inima clubului si compatimindu-l pentru sa
natatea lui firava si pentru tristetea care l coplesea i-am recomandat sa soarba o
picatura de vin pentru binele stomacului sau, iar cnd se va fi restabilit n sufici
enta masura, sa adopte calea de mijloc planul ni jamais-ni toujours8. Sa nu se o
moare ca un tmpit, dar nici sa nu se abtina ca un prost. ntr-un cuvnt, sa petreaca
asa, ca o fiinta rationala, sa faca ce faceam si eu. Pentru ca nu trebuie sa cre
zi, Helen, ca sunt un betivan. Nu sunt deloc betiv, n-am fost niciodata si nici
o sa fiu vreodata. Tin prea mult la bunastarea mea generala. Vad ca un om nu se
poate lasa prada bauturii fara a-si petrece jumatate din zile n tristete, si ceal
alta jumatate n nebunie. Si pe urma, mie mi place sa ma bucur de viata n toate priv
intele, lucru pe care nu-l te face cineva care se lasa robit de o singura nclinat
ie Iar apoi sa nu uitam ca bautura dauneaza frumusetii a ncheiat domnul Huntingdo
n cu un zmbet cum nu se poate mai ncrezut, care ar fi trebuit sa ma enerveze mai m
ult dect s-a ntmplat de fapt.
Si lordul Lowborough a profitat de sfaturile tale? L-am ntrebat.
Ei, binenteles, ntr-un fel. O vreme a scos-o destul de bine la capat; zau,
a fost un adevarat model de cumpatare si de prudenta chiar ntr-o masura cam prea
mare pentru gusturile bandei noastre desucheate. Dar, ntr-un fel sau altul, Lowb
orough nu prea avea darul moderatiei: daca se mpiedica si aluneca putiun ntr-o par
te trebuia neaparat sa cada la pamnt nainte de a se putea ndrepta. Daca ntr-o seara
depasea masura, efectele acestui exces l faceau sa fie att de nenorocit a doua zi n
ct se vedea silit sa repete greseala pentru a-i repara urmarile. Si tot asa din z
i n zi, pna cnd constiinta lui, care nu putea sa taca, l facea sa se opreasca. Atunc
i, n momentele lui de trezie, si plictisea att de tare prietenii cu remuscarile, cu
spaimele si cu durerile lui, nct drept autoaparare erau obligati sa-l faca sa-si n
ece necazurile n vin sau n vreo alta bautura mai tare care se afla la ndemna. Si de n
data ce erau nvinse primele lui scrupule de constiinta, nu mai avea nevoie de pre
a multe ndemnuri si lamuriri. Adeseori ajungea la disperare si devenea un pacatos
fara pereche, exact asa cum doreau cei mai nraiti dintre amici. Ceea ce nu-l mpie
dica sa se lamenteze pentru ticalosia si degradarea lui cumplita de ndata ce-i tr
ecea accesul.
n cele din urma, ntr-o buna zi, cnd ramasesem singur cu el, dupa ce a medit
at o vreme, prada unei dispozitii mohorte si cu gndurile aiurea, stnd asa cu bratel
e ncrucisate si cu capul cazut n piept, s-a trezit deodata si apucndu-mi cu vehemen
ta bratul mi-a spus:
Huntingdon, asa nu mai merge! M-am hotart sa termin cu toate astea!
Dar ce, ai de gnd sa te mpusti? L-am ntrebat.
Nu; am de gnd sa ma ndrept.
Pai asta nu-i nici o noutate! De mai bine de un an ai mereu de gnd sa te n
drepti.
Da, dar voi n-ati vrut sa ma lasati. Iar eu am fost att de zevzec nct n-am
putut sa traiesc fara voi. Acum nsa mi dau seama bine ce ma trage napoi si ce tinde
sa ma salveze. Si as strabate mari si tari numai sa obtin acest lucru desi tare
ma tem ca nu am nici o sansa.
Si a oftat de credeam ca o sa i se frnga inima.
Ce anume ti trebuie, Lowborough? L-am ntrebat eu socotind ca n sfrsit s-a ti
cnit de tot.
O nevasta, mi-a raspuns el. Nu mai pot trai singur pentru ca propria mea
minte ma nnebuneste si nu mai pot trai alaturi de voi pentru ca voi jucati fata
de mine rolul diavolului.
Cine, eu?
Da, voi toti si tu mai mult dect toti ceilalti, asta o stii prea bine. Da
r daca as putea gasi o nevasta cu o avere destul de mare ca sa-mi plateasca dato
riile si sa ma puna pe picioare
Fireste, i-am raspuns
Si daca ar fi destul de dulce si de buna a continuat el ca sa am un cami
n acceptabil si sa ma mpac cu mine nsumi, cred ca as mai putea, totusi, sa fiu om.
De ndragostit n-am sa ma mai ndragostesc niciodata, asta e sigur; poate ca totusi
n-ar conta prea mult, as avea macar posibilitatea sa-mi fac alegerea cu ochii d
eschisi si nu nchisi si n ciuda tuturor lucrurilor, am sa fiu un sot bun. Dar oare
se mai poate ndragosti cineva de mine? Asta e ntrebarea Apoi a avut amabilitatea s
a adauge:
Daca as fi chipes ca tine, Huntingdon si daca as avea puterea ta de fasc
inatie, as mai putea trage nadejde. Dar asa cum stau lucrurile tu crezi ca m-ar
mai lua cineva ruinat si nenorocit cum sunt?
Da, fara ndoiala.
Cine?
Pai cum, orice fata batrna neglijata, cobornd repede pe panta desperarii,
ar fi ncntata sa
Nu, nu mi-a zis el trebuie sa fie o persoana pe care s-o pot iubi.
Bine, dar adineauri ai zis ca n-ai mai fi n stare sa te mai ndragostesti v
reodata!
Ma rog, dragostea nu e cuvntul cel mai potrivit, dar n orice caz, o persoa
na de care sa ma pot atasa. Indiferent cum stau lucrurile, am sa cercetez toata
Anglia n sus si-n jos! A strigat el ntr-o izbucnire de speranta sau de deznadejde.
Fie ca voi izbuti, fie ca voi da gres, oricum va fi mai bine dect sa ma ndrept ca
tre o distrugere sigura la clubul acela blestemat. Asadar, mi iau adio de la ei s
i de la voi. Ori de cte ori te voi ntlni pe pamnt cinstit sau sub un acoperis cresti
nesc, ma voi bucura sa te vad. Dar niciodata nu ma vei mai putea momi n viziunea
aceea de diavol!
mi vorbise ntr-un mod pur si simplu ofensator, de care ar fi trebuit sa-i
fie rusine si totusi, la despartire, i-am strns mna. S-a tinut de cuvnt. De atunci
a devenit un adevarat model de comportare, dupa cte stiu; dar pna de curnd n-am avu
t prea mult de a face cu el. Nu mi-a mai cautat tovarasia, temndu-se ca nu cumva
sa-l atrag iarasi pe panta distrugerii. Iar eu nu l-am mai gasit prea amuzant, m
ai ales ca uneori ncercase sa-mi trezeasca propria mea constiinta si sa ma abata
de pe calea pierzaniei, de care el se socotea scapat. Cnd se ntmpla sa-l ntlnesc totu
si, nu uitam mai niciodata sa-l ntreb ce progrese a facut cu eforturile si cautar
ile lui n domeniul matrimonial. n general, nu putea sa-mi raporteze lucruri prea b
une. Mamele erau departe de a fi atrase de cuferele lui goale si de reputatia lu
i de cartofor, iar pe fiicele lor le ndeparta fruntea lui vesnic nnourata si dispo
zitia melancolica. Si pe lnga asta el nici nu le ntelegea: i lipseau ndrazneala si s
iguranta necesare pentru a-si atinge telurile.
Asa l-am lasat cnd am plecat n Europa. Iar cnd m-am ntors, la sfrsitul anului
, l-am gasit tot holtei neconsolat desi fara ndoiala aratnd n mai mica masura ca un
strigoi iesit din mormnt. Domnisoarele ncetasera sa se mai teama de el si ncepeau
sa-l considera foarte interesant. Dar mamele erau nca destul de greu de mbunat. Ca
m pe vremea aceea, ngerul meu bun m-a adus n preajma ta, Helen; si atunci n-am mai
avut ochi si urechi pentru altcineva. Dar, ntre timp, Lowborough facuse cunostin
ta cu ncntatoarea noastra prietena, domnisoara Wilmot prin interventia ngerului lui
bun, ti-ar spune el negresit. Totusi n-a ndraznit sa-si lege sperantele de o per
soana att de curtata si de admirata pna cnd nu au fost adusi mai aproape unul de al
tul aici, la Staningley, si pna cnd ea n absenta celorlalti admiratori nu l-a culti
vat si i-a dat toate ncurajarile posibile avansurilor timide facute de el. Atunci
, ntr-adevar, a nceput el sa spere n zorii unor zile mai luminoase; si daca, o vrem
e, i-am ntunecat putin perspectiva asezndu-ma ntre el si soarele lui si astfel apro
ape ca l-am aruncat din nou n genunea deznadejdii n-am facut dect sa-i sporesc ard
oarea si sa-i consolidez sperantele cnd m-am hotart sa abandonez cmpul de lupta, n c
autarea unei comori mai stralucitoare. ntr-un cuvnt, dupa cum ti-am spus, e mbrobod
it rau. La nceput si-a dat putin seama de defectele ei, care i-au strnit n mare mas
ura nelinistea; dar acum pasiunea lui mbinata cu iscusinta ei, l-au orbit de tot
facndu-l sa nu mai vada nimic altceva dect perfectiunea ei si uluitorul lui noroc.
Aseara a venit la mine, abia mai ncapndu-si n piele din pricina fericirii nou-desc
operite:
Huntingdon, nu sunt chiar de aruncat! Mi-a zis el apucndu-mi mna si strngndu
-mi-o ca ntr-un cleste. Ma mai asteapta totusi putina fericire chiar si aici pe p
amnt: ma iubeste!
Nu mai spune! Ti-a zis chiar asa?
Nu, dar nu ma mai pot ndoi ctusi de putin. Nu vezi ct de evidenta este amab
iliatea si afectiunea ei? Si ea stie prea bine ct de sarac sunt si putin i pasa! A
auzit de toate nebuniile si ticalosiile din viata mea si nu i-e frica sa se ncre
ada n mine iar rangul si titlul meu nu constituie ctusi de putin niste ispite pent
ru ea; nici nu le baga n seama macar. Este fiinta cea mai generoasa si firea cea
mai nobila pe care o poate concepe cineva. Ma va salva, trup si suflet, de la di
strugere. M-a naltat si m-a nnobilat n propriii mei ochi si m-a facut de trei ori m
ai bun, mai ntelept si mai nsemnat dect am fost. Ah! Ce pacat ca n-am cunoscut-o ma
i de mult! De cta degradare si de cte chinuri as fi fost crutat! Dar oare ce-am fa
cut eu ca sa merit o fiinta att de magnifica?
Si poanta cea mai strasnica a continuat rznd domnul Huntingdon este ca vul
pisoara asta tnara nu iubeste la el nimic altceva dect titlul si obrsia lui si acea
veche si ncntatoare resedinta de familie.
De unde stii? L-am ntrebat eu.
O stiu chiar din gura ei. Mi-a spus: Pe el n sine l dispretuiesc din tot su
fletul; dar, pe de alta parte, banuiesc ca e timpul sa-mi fac si eu alegerea si
daca as astepta pe cineva vrednic de stima si afectiunea mea, ar trebui sa-mi pe
trec ntreaga viata de una singura pentru ca pe voi, barbatii, va detest pe toti! H
a, ha! Tare ma tem ca n privinta asta greseste cumplit. Dar, oricum, ceea ce e ev
ident este ca n-are pic de dragoste pentru bietul baiat.
Pai atunci ar fi de datoria ta sa-l avertizezi.
Cum asta? Si sa-i destram bietei fete toate planurile si perspectivele?
Nu, nu; asta ar nsemna sa-mi bat joc de ncrederea pe care mi-a acordat-o.
Nu-i asa, Helen? Ha, ha! Si pe urma i-as frnge si lui inima.
Si domnul Huntingdon rse iarasi.
Mde, domnule Huntingdon, nu prea nteleg ce gasesti att de amuzant n poveste
a asta. Eu nu vad nici un lucru de care s-ar putea rde.
Dragostea mea, n momentul de fata rdeam de tine, mi-a spus el strmbndu-se si
mai tare de rs.
Atunci lasndu-l sa-si savureze de unul singur veselia, l-am atins pe Ruby
cu cravasa si am galopat ca sa-i ajung pe tovarasii nostri, pentru ca n tot aces
t timp merseseram cu caii la pas ramnnd astfel mult n urma. Curnd Arthur se afla din
nou lnga mine dar, nefiind dispusa sa mai fac conversatie cu el, am pornit n goan
a mai mare. A facut si el la fel si n-am ncetinit pasul pna cnd nu i-am ajuns pe do
mnisoara Wilmot si pe domnul Lowborough, cam la vreo jumatate de mila de partare
de poarta parcului. Am evitat orice alta discutie cu domnul Huntingdon pna la sfr
situl plimbarii noastre cnd aveam intentia sa sar de pe cal si sa ma fac nevazuta
, n casa, nainte ca el sa se poata oferi sa ma ajute Dar n timp ce ma luptam sa-mi
desfac pulpana hainei care se agatase de oblnc, el m-a ridicat din sa si m-a tinu
t n brate, afirmnd ca n-o sa-mi dea drumul pna nu-l voi ierta.
Dar n-am nimic de iertat, i-am raspuns. Nu m-ai jignit ctusi de putin.
Nu, scumpo sa ma pazeasca Dumnezeu sa fac una ca asta! Dar esti suparata
pentru ca mie mi-a marturisit Annabella lipsa ei de sentimente fata de curtezan
ul ei.
Nu, Arthur, nu asta ma necajeste. E vorba de ntreaga comportare pe care a
i avut-o fata de prietenul dumitale; si daca doresti ntr-adevar sa uit totul, atu
nci du-te chiar acum si spune-i ce fel de femeie este fiinta pe care o adora el
nebuneste si de cine si-a agatat sperantele de fericire.
Bine, Helen, dar ti-am spus ca asta ar nsemna sa-i frng inima sa-l omor pu
r si simplu n afara de faptul ca ar nsemna sa-i dau o lovitura urta bietei Annabell
a. Acum el nu mai poate fi ajutat; nici macar rugaciunile nu-i mai pot face nici
un bine. Si pe urma, s-ar putea ca ea sa-si joace farsa vicleana pna la capat si
atunci el va fi la fel de fericit cu iluziile ca si cum ar fi vorba de o realit
ate. Sau poate ca-si va descoperi greseala abia cnd va fi ncetat s-o iubeasca; si
daca nu se va ntmpla astfel, atunci e mult mai bine ca el sa-si dea seama treptat-
treptat de adevar. Asa ca acum, ngerasule, nadajduiesc ca te-am facut sa ntelegi d
estul de limpede felul meu de a privi aceasta problema si ca te-am convins pe de
plin ca nu pot sa-mi ispasesc vina asa cum mi ceri tu. Ce alte rugaminti mai ai s
a-mi adresezi? Vorbeste-mi, si voi fi bucuros sa ma supun.
I-am raspuns pe un ton la fel de grav ca si mai nainte:
Nu am alta rugaminte dect ca n viitor sa nu mai iei niciodata n bataie de j
oc suferintele altora si sa-ti folosesti ntotdeauna influenta asupra prietenilor
dumitale spre binele lor si mpotriva nclinatiilor lor rele, n loc sa le sprijini pe
acestea n dauna prietenilor.
ti promit ca ma voi stradui din rasputeri sa tin minte si sa ndeplinesc po
runcile angelicei mele iubite.
Dupa ce mi-a sarutat amndoua miinle nmanusate, mi-a dat drumul sa plec.
Intrnd n camera mea, am fost surprinsa s-o gasesc pe Annabella Wilmot stnd n
picioare n fata masutei mele de toaleta si examinndu-se, calma, n oglinda. Cu o mna
si flutura cravasa cu mner de aur, iar cu cealalta si tinea pulpana costumului de
calarie.
E splendida, fara doar si poate! m-am gndit eu privind silueta aceea nalta s
i bine facuta si reflectarea, n oglinda, a fetei aceleia frumoase, nconjurata de p
arul negru, lucios putin ravasit, dar nu n mod dizgratios, de plimbarea calare, o
brajii frumos colorati si mbujorati de efort si ochii negri senteind de o straluci
re neobisnuita.
Zarndu-ma prin oglinda, s-a ntors si a exclamat, cu un hohot de rs care mie
mi s-a parut mai degraba malitios dect vesel:
Hei, Helen! De ce ai ntrziat atta? Am venit sa-ti spun despre norocul pe ca
re-l am, a continuat ea fara sa tina seama de prezenta lui Rachel. Lordul Lowbor
ough m-a cerut n casatorie si am avut placerea sa-i accept n mod gratios propunere
a. Nu ma invidiezi, draga mea?
Nu scumpo, i-am spus, iar n sinea mea am adaugat: Si nici pe el. Si tu chia
r l placi, Annabella?
Auzi vorba, daca-l plac! Da, fireste sunt ndragostita moarta!
Bine, atunci sper sa-i fii o nevasta buna.
Multumesc, draga mea! Si ce altceva mai speri?
Sper sa va iubiti amndoi si sa fiti amndoi fericiti.
Mii de multumiri; si eu sper ca-i vei fi o nevasta foarte buna domnului
Huntingdon! Mi-a raspuns ea cu o reverenta de regina si s-a retras.
Vai, domnisoara! Cum ati putut sa-i spuneti una ca asta! A strigat Rache
l.
Ce anume? Am ntrebat-o la rndul meu.
Pacatele mele, i-ati zis ca trageti nadejde sa-i fie nevasta buna. n viat
a mea n-am auzit o asemenea urare!
Pai i-am zis-o pentru ca sper ntr-adevar acest lucru sau mai degraba l dor
esc caci de la ea nu mai poti spera mare lucru.
Ma rog! A zis Rachel. Va rog sa ma credeti ca si eu nadajduiesc ca el sa
-i fie un sot bun. Jos se vorbesc tot felul de lucruri ciudate despre dnsul. Zice
au ca
Stiu, Rachel. Am auzit totul despre el; dar acum s-a ndreptat. Si nu le s
ta deloc frumos sa raspndeasca tot felul de vorbe despre stapnii lor.
Nu, domnisoara dar, pe de alta parte, au zis cteva lucruri si despre domn
ul Huntingdon.
Nu vreau sa le aud, Rachel; oamenii spun minciuni.
Da, domnisoara, mi-a raspuns ea calma, continund sa-mi aranjeze parul.
Si tu le crezi, Rachel? Am ntrebat-o dupa o scurta pauza.
Nu, domnisoara, ctusi de putin! 'Mneavoastra stiti ca daca se strng laolal
ta mai multe slugi, tare le place sa-i brfeasca pe ai mai mari ca ei. Si unora, a
sa ca sa se umfle n pene, le place sa se prefaca, chipurile, ca stiu si toaca-n c
er, si scot tot felul de panglici pe nas si baga fitiluri numai asa ca sa le ia
celorlalti piuitul. Dar eu zic ca daca as fi n locul 'mneavoastra, domnisoara Hel
en, as chibzui bine lucrurile nainte de a face pasul al mare. Eu asa gndesc n minte
a mea ca o domnisoara de neam trebuie sa-si aleaga cu tare multa grija mirele.
Binenteles, i-am raspuns. Dar acum grabeste-te, Rachel; vreau sa ma mbrac.
Si, ntr-adevar, abia asteptam sa scap de femeia asta de treaba pentru ca
ma aflam ntr-o stare att de melancolica, nct abia mi-am putut retine lacrimile ct tim
p m-a mbracat. Nu din pricina lordului Lowborough mi-au umplut lacrimile ochii, n
u din pricina Ananbellei, nu dintr-a mea, ci din pricina lui Arthur Huntingdon.
13 octombrie. Au plecat, si s-a dus si el. O sa fim despartiti mai bine
de doua luni peste zece saptamni! O perioada tare, tare lunga sa traiesc fara a-l
vedea Dar mi-a promis ca-mi va scrie des, si m-a silit sa-i fagaduiesc ca eu i v
oi scrie nca si mai des, ntruct el va fi ocupat cu rezolvarea treburilor lui, pe cnd
eu nu voi avea nimic mai bun de facut. Mde, cred ca voi avea ntotdeauna o multim
e de lucruri de spus. Dar, vai! Cum mai astept timpul cnd vom fi pentru totdeauna
mpreuna si ne vom putea transmite unul altuia gndurile fara interventia acestor r
eci mijlocitori pana, cerneala si hrtia!
22 octombrie. Am primit mai multe scrisori de la Arthur. Nu prea lungi, n
schimb extrem de dulci. Si sunt aidoma lui, pline de afectiune fierbinte si de
umor vioi si jucaus. Dar, ntotdeauna exista un dar n aceasta lume imperfecta, tare a
s vrea sa fie mai serios macar uneori. Nu-l pot face sa scrie sau sa vorbeasca nt
r-adevar cu seriozitate profunda. Deocamdata nu ma supara prea mult acest lucru,
dar daca va fi ntotdeauna astfel, ce-o sa fac eu cu latura grava a fiintei mele?
CAPITOLUL XXIII
18 FEBRUARIE, 1822. ASTAZI Arthur si-a ncalecat dis-de-dimineata calul de
vnataare si a pornit voios sa-si ntmpine Ogarii. Va lipsi de acasa toata ziua, asa
ca m-am hotart sa ma distrez cu prea neglijatul meu jurnal, daca mai pot sa denum
esc astfel un caiet de care ma ocup att de rar. Au trecut patru luni de cnd nu l-a
m mai deschis.
Acum sunt maritata, o femeie asezata la casa ei doamna Huntingdon de la
conacul Grassdale. Am o experienta de opt saptamni n domeniul casniciei. Oare regr
et pasul pe care l-am facut? Nu, desi n strafundul inimii mele trebuie sa marturi
sesc ca Arthur nu e asa cum l-am crezut la nceput si daca l-as fi cunoscut din ca
pul locului att de bine cum l cunosc acum, probabil nu l-as fi iubit niciodata. Ia
r daca l-as fi iubit mai nti pe urma as fi facut descoperirea, ma tem ca as fi soc
otit de datoria mea sa nu-l iau de barbat. Fireste ca as fi putut sa-l cunosc, c
aci toata lumea era mai mult dect doritoare sa-mi vorbeasca despre el, si nici el
personal nu era un mare ipocrit, dar am fost oarba. Iar acum, n loc sa regret ca
nu i-am deslusit pe deplin caracterul nainte de a fi legata pe vecie de el, ma b
ucur, pentru ca n felul asta am fost scutita de o multime de lupte cu constiinta
mea si, deci, si de o multime de necazuri si dureri. Si, indiferent ce ar fi tre
buit sa fac, n momentul de fata e clar ca am datoria sa-l iubesc si sa ramn atasat
a de el, ceea ce se si potriveste de minune cu nclinatiile mele.
El tine foarte mult la mine, chiar prea mult as putea spune. Am impresia
ca m-as bucura daca m-ar mngia mai putin si s-ar arata n schimb mai rational. Mi-a
r placea sa fiu n mai mica masura o jucarie sau o papusa ndragita si n mai mare mas
ura o prietena, daca mi-ar veni cheful sa fiu, dar de asta n-am sa ma plng. Ma te
m doar ca afectiunea lui pierde din profunzime cnd cstiga n ardoare. Uneori o asemu
iesc cu un foc de ramurele si crengute uscate n contrast cu un foc de carbuni mas
ivi stralucitor si fierbinte. nsa daca ar fi sa arda pna la capat si sa nu lase n u
rma altceva dect cenusa, ce m-as face? Totusi nu se va ntmpla asa, sigur nu, n privi
nta asta sunt hotarta si cu siguranta ca am si puterea sa ntretin acest foc. Dar A
rthur e egoist; ma vad silita sa recunosc acest lucru. Si, de fapt, marturisirea
ma ndurereaza mai putin dect s-ar putea astepta cineva, caci, de vreme ce-l iubes
c att de mult, l pot usor ierta pentru ca se iubeste att de mult pe sine. i place sa
i se faca voia, pentru mine e o adevarata ncntare sa i-o fac, si de cte ori mi pare
rau de aceasta nclinare a lui, o regret pentru binele lui, nu pentru al meu.
Prima data cnd s-a manifestat n felul asta, a fost cu ocazia calatoriei no
astre de nunta. El voia sa treaca n goana prin toate locurile ntruct peisajele cont
inentale i erau bine cunoscute: multe din ele si pierdusera interesul pentru el, i
ar altele nu avusesera niciodata ce sa piarda. Consecinta a fost ca dupa o trece
re ca a unei pasari n zbor prin multe parti ale Frantei si Italiei, m-am ntors aca
sa aproape la fel de nestiutoare cum plecasem, ntruct nu cunoscusem mai deloc pers
oane si obiceiuri si cam putine lucruri, n capul meu nvrtindu-se un roi pestrit si n
valmasit de obiecte si scene. E drept ca unele mi lasasera o impresie mai profund
a si mai placuta dect altele, dar si acestea erau ntinate de amintirea trista ca e
motiile mele nu fusesera mpartasite de nsotitorul meu. Ba chiar dimpotriva, cnd mi e
xprimasem interesul deosebit pentru vreun lucru pe care-l vedeam sau doream sa-l
vad, l cam suparam, ntruct i dovedeam astfel ca ma poate ncnta si altceva n afara de p
ersoana lui.
La Paris, abia daca ne-am oprit, iar ct despre Roma nu mi-a lasat timpul
sa vad nici a zecea parte din frumusetile si lucrurile interesante de acolo. Voi
a sa ma aduca acasa asa zicea sa ma aiba numai si numai pentru el si sa ma vada
bine instalata ca stapna a conacului Grassdale, la fel de simpla, de naiva si de
nostima cum eram. Si ca si cum as fi fost cine stie ce fluture gingas, el se ara
ta temator sa nu cumva sa-mi scuture argintul de pe aripioare aducndu-ma n contact
cu societatea, n special cu cea a Parisului si a Romei. Si, mai mult dect att, nu
s-a jenat sa-mi spuna ca n amndoua aceste orase existau cucoane care i-ar fi scos
ochii daca s-ar fi ntmplat sa-l ntlneasca mpreuna cu mine.
Binenteles ca m-am suparat de toate astea. Si totusi nu era vorba atta de
deziluzia mea, ct de faptul ca ma dezamagea el. Si pe urma mai era si osteneala p
e care trebuia sa mi-o dau sa gasesc scuze fata de prietenii si prietenele mele
pentru ca vazusem si observasem att de putine lucruri, fara sa pot sa-i atribui s
otului meu nici cea mai mica vina. Dar cnd am ajuns acasa n noua si ncntatoarea mea
casa eram att de fericita, iar el att de amabil, nct i-am iertat, cu draga inima, to
tul. Si ncepusem tocmai sa-mi socotesc soarta mult prea fericita si pe sotul meu
de fapt prea bun pentru mine, daca nu cumva prea bun pentru lumea n care traim, cn
d, n a doua duminica dupa sosirea noastra m-a socat si m-a ngrozit dndu-mi un nou e
xemplu al pretentiilor lui nerezonabile. Ne ntorceam pe jos de la liturghie, pent
ru ca fiind o zi frumoasa de iarna, iar noi locuind att de aproape de biserica, l
rugasem sa nu mai luam trasura.
Helen mi-a spus el pe un ton de o neobisnuita gravitate nu sunt ntrutotul
multumit de tine.
Am dorit sa aflu cu ce-am gresit.
Dar daca-ti spun mi vei promite sa te ndrepti?
Da, daca voi putea, sigur, si fara sa supar o autoritate mai nalta.
Ah! Ei vezi, asta este: nu ma iubesti din toata inima!
Nu te nteleg, Arthur, sau cel putin sper ca nu te nteleg. Spune-mi, te rog
, ce lucru nepotrivit am facut sau am spus?
Nu e vorba de nimic din ce-ai facut sau ai spus. E vorba de ceea ce esti
: esti prea cucernica. Binenteles, mie mi place ca femeia sa fie evlavioasa si soc
ot evlavia ta unul din cele mai mari farmece pe care le ai, dar pe de alta parte
, ca si multe alte lucruri bune, s-ar putea ca ea sa fie mpinsa prea departe. Dup
a parerea mea. Credinta unei femei n-ar trebui sa-i micsoreze atasamentul fata d
e stapnul ei pamntesc. Ea ar trebui sa aiba destula evlavie ca sa-si purifice sufl
etul, dar nu att de multa nct sa-i rafineze exagerat inima ridicnd-o mai presus de t
oate simtamintele omenesti.
Dar ce, eu sunt mai presus de toate aceste simtaminte?
Nu, scumpa mea; dar te ndrepti catre acest gen de sfintenie mai repede de
ct as vrea eu. n ultimele doua ceasuri m-am gndit nencetat la tine si am tot vrut sa
-ti ntlnesc privirea, nsa tu erai att de absorbita de devotiunile tale, nct nu m-ai nvr
ednicit nici macar cu o ocheada. Pe cuvntul meu ca un asemenea lucru e suficient
sa faca un barbat gelos pe Creator lucru care, stii bine, e foarte gresit. Asa c
a daca vrei binele sufletului tau, te rog sa nu mai strnesti asemenea patimi tica
loase.
Cine esti dumneata, domnule, ca sa te pretinzi un zeu si sa ai ndrazneala
sa te lupti pentru stapnirea inimii mele cu Cel caruia i datorez tot ceea ce am,
printre care te numeri si dumneata, daca esti ntr-adevar o binecuvntare, lucru de
care ma cam ndoiesc putin?
Nu fi chiar att de aspra cu mine, Helen; si nu ma mai strnge att de tare de
brat, ca ti-ai nfipt degetele pna la os.
Arthur am continuat eu lasndu-i bratul nu ma iubesti nici pe jumatate ct t
e iubesc eu. Si totusi, daca m-ai iubi mai putin, nu m-as plnge, daca as fi sigur
a ca ai si tu un crez n viata
El n-a facut dect sa rda si sa mi sarute mna zicnd ca sunt o dulce entuziasta
. Apoi, scotndu-si palaria, a adaugat:
Dar uita-te si tu ncoace, Helen ce poate face un om cnd are un asemenea ca
p?
Capul nu parea sa aiba vreun cusur, nsa cnd si-a pus mna n crestet, degetele
i s-au afundat ntr-o mare de crlionti, ngrijorator de adnca, n special la mijloc.
Vezi ca n-am fost menit sa fiu un sfnt, a zis el rznd, cu att mai mult cu ct
sunt convins ca n ultimele saptamni m-am purtat foarte frumos. Ce-ai vazut gresit
la mine si ce-ai vrea sa ma pui sa fac?
Nimic mai mult dect faci, Arthur. Faptele tale sunt corecte deocamdata; d
ar as vrea sa ti se schimbe gndurile. As vrea sa te ntaresti mpotriva ispitei si sa
nu spui ca raul e bine si binele e rau. As vrea sa te gndesti mai profund, sa pr
ivesti mai departe si sa tintesti mai sus dect pna acum.
CAPITOLUL XXIV
25 MARTIE. ARTHUR A NCE-put sa se cam plictiseasca, nu de mine sper, ci d
e viata linistita si trndava pe care o duce, si nici nu ma mir, pentru ca are att
de putine surse de amuzament; nu citeste niciodata altceva dect ziarele si revist
ele de vnatoare, iar cnd ma vede pe mine cu o carte n mna, nu-mi da pace pna n-o nchid
. Cnd e frumos afara, izbuteste sa-si petreaca timpul ct mai placut, dar n zilele p
loioase care s-au cam tinut lant n ultima vreme, e de-a dreptul penibil sa-i vezi
plictisul. Eu fac tot ce pot ca sa-l amuz nsa e imposibil sa-i strnesc interesul
pentru lucrurile despre care mi place sa vorbesc, iar pe de alta parte, lui i plac
e sa vorbeasca despre lucruri care nu ma pot interesa pe mine si chiar despre lu
cruri care ma supara si tocmai acestea l ncnta cel mai mult. Distractia lui prefera
ta este sa se tolaneasca lnga mine, pe canapea, si sa-mi povesteasca despre amoru
rile lui de altadata, istoriile nvrtindu-se ntotdeauna n jurul distrugerii vietii ci
ne stie carei fete ncrezatoare sau n jurul ncornorarii vreunui sot nebanuitor. Iar
cnd eu mi exprim oroarea si indignarea, el pune toate acestea pe seama geloziei si
ncepe sa rda cu lacrimi. La nceput ma apuca furia sau ma podidea plnsul, dar dndu-mi
seama ca ncntarea lui sporeste pe masura ce ma vede mai suparata si mai agitata,
ulterior m-am straduit sa-mi nabus sentimentele si sa-i primesc destainuirile n ta
cerea unui dispret calm. Si totusi, el mi desluseste pe chip lupta care se da n si
nea mea si interpreteaza gresit amaraciunea sufletului meu fata de nemernicia lu
i, lund-o drept rana provocata de sagetile geloziei. Iar dupa ce s-a amuzat sufic
ient cu acest lucru sau cnd teama de a nu ma supara l face sa se ngrijoreze n privin
ta linistii lui, ncearca sa ma sarute si, cu tot felul de alintari, sa ma faca ia
rasi sa zmbesc or, niciodata nu sunt mai putin binevenite ca atunci mngierile lui!
Mie mi se pare ca e vorba de un dublu egoism fata de mine si fata de victimele f
ostei lui vieti amoroase. Sunt momente cnd, cu un junghi trecator n inima, cu o li
carire de spaima ngrozitoare, ma ntreb: Helen ce-ai facut? Dar reprim glasul interio
r care-mi pune aceasta ntrebare si resping navala gndurilor suparatoare ce ma copl
esesc. Deoarece chiar de-ar fi el de zece ori mai pamntean si mai refractar la gnd
uri frumoase si nobile, stiu bine ca n-am nici un drept sa ma plng. Si de fapt nu
ma plng si n-o voi face niciodata. l iubesc nca si-l voi iubi si de aici nainte. Nu
regret si nu voi regreta niciodata ca m-am legat de soarta lui.
4 aprilie. Am avut chiar si o mica cearta. Detaliile sunt urmatoarele: A
rthur mi spusese, n rastimpuri, toata povestea aventurii lui cu lady F., poveste p
e care mai nainte n-am vrut s-o cred. Dar era oarecum o consolare sa constat ca n
cazul respectiv doamna fusese mai vinovata dect el, pentru ca pe atunci Arthur er
a foarte tnar si e clar ca ea facuse primele avansuri, daca ceea ce spunea el era
adevarat. Am urt-o pentru asta, ntruct se parea ca ea a vrut n cea mai mare masura
sa-l corupa. Asadar, deunazi cnd sotul mea a nceput sa-mi vorbeasca despre ea, l-a
m rugat sa nu-i pomeneasca numele pentru ca numai ct l auzeam si-mi venea rau.
Dar baga bine de seama, Arthur, asta nu din cauza ca ai iubit-o tu, ci p
entru ca ea ti-a facut tie un rau si si-a nselat sotul si a fost n general o femei
e abominabila de care ar trebui sa-ti fie rusine sa vorbesti.
Dar el i-a luat apararea zicnd ca avea un sot batrn si ramolit pe care era
imposibil sa-l iubeasca.
Atunci de ce s-a maritat cu el?
Pentru banii lui, mi-a raspuns.
Atunci asta a fost o crima, si promisiunea ei solemna de a-si iubi si ci
nsti sotul a fost nca una, care a sporit gravitatea celei anterioare.
Esti prea severa cu biata doamna, a rs el. Dar nu-i nimic, Helen, acum nu
mai tin la ea. Si pe niciuna din ele n-am iubit-o nici pe sfert ct te iubesc pe
tine, asa ca nu trebuie sa te temi ca vei fi parasita cum au fost ele.
Arthur, daca mi-ai fi spus aceste lucruri nainte, nu ti-as fi acordat nic
iodata sansa de a o mai face.
Chiar asa, draga mea?
Chiar asa!
A rs nencrezator.
Tare as vrea sa te pot convinge acum, pe loc, de acest lucru! Am strigat
, ridicndu-ma de lnga el.
Pentru prima data n viata si sper pentru ultima mi-a parut rau ca m-am ma
ritat cu el.
Helen, mi-a zis el pe un ton mai grav, stii ca daca te-as crede acum m-a
s supara foarte tare? Dar slava Domnului, ca nu te cred. Desi stai acolo, alba c
a hrtia si cu ochii numai fulgere, privindu-ma ca o mica tigroaica, ti cunosc inim
a poate un pic mai bine dect ti-o cunosti tu.
Fara sa-i raspund o vorba, am plecat de acolo si m-am ncuiat n camera mea.
Peste vreo jumatate de ora a venit la usa. nti a ncercat clanta, apoi a batut
Helen, nu-mi dai voie sa intru?
Nu; m-ai suparat si nu mai vreau sa te vad si nici sa-ti aud glasul pna d
imineata.
A stat locului un rastimp, parca uluit, nestiind prea bine cum sa raspun
da la asemenea vorbe, apoi s-a ndepartat. Asta se ntmpla cam la un ceas dupa cina.
Stiam ca o sa fie foarte plictisitor pentru el sa stea singur toata seara; si as
ta mi-a nmuiat n mare masura ciuda fata de el desi nu m-a facut sa ma nduplec. Eram
hotarta sa-i demonstrez ca n inima mea nu sunt roaba lui si ca daca vreau, pot sa
traiesc si fara el. M-am asezat si i-am scris o scrisoare lunga matusii binentel
es fara sa suflu o vorba despre toate cele ntmplate. Curnd dupa ora zece l-am auzit
urcnd iarasi scarile, dar a trecut pe lnga usa mea si s-a dus direct n odaia lui u
nde s-a ncuiat.
Eram nerabdatoare sa vad cum ma va ntmpina dimineata, asa ca am fost destu
l de dezamagita cnd l-am observat venind cu un zmbet nepasator la micul dejun.
Tot mai esti suparata, Helen? M-a ntrebat el apropiindu-se ca si cum ar f
i vrut sa ma sarute.
Mi-am ntors cu raceala privirile spre masa si am nceput sa umplu cestile d
e cafea, facnd observatia ca a ntrziat cam mult.
A scos un usor fluierat si s-a dus, degajat, pna la fereastra unde a rama
s cteva minute privind norii cenusii si posomoriti, suvoaiele ploii, pajistea uda
si copacii desfrunziti din care se prelingeau picaturi. A mormait cteva blesteme
mpotriva vremii, apoi s-a asezat la micul dejun. n timp ce-si sorbea cafeaua a mo
rmait ca e al dracului de rece.
Nu trebuia s-o lasi sa stea atta, i-am zis.
Nu mi-a raspuns nimic si am terminat de mncat n tacere. A fost o adevarata
usurare pentru amndoi cnd ni s-a adus posta. Continea un ziar, vreo cteva scrisori
pentru el si doua pentru mine pe care mi le-a aruncat peste masa, fara o vorba.
Una era de la fratele meu, iar cealalta de la Milicent Hargrave, care e acum la
Londra cu mama ei. Ale lui erau, cred, scrisori de afaceri si dupa ct se pare pr
ea putin pe placul lui, ntruct le-a mototolit si le-a bagat n buzunar mormaind nist
e vorbe pentru care oricnd altadata l-as fi tinut de rau. Si-a asezat ziarul n fat
a si s-a prefacut profund absorbit de lectura lui multa vreme dupa terminarea me
sei.
Cititul scrisorilor, scrierea raspunsurilor si ndrumarile date n gospodari
e, mi-au ocupat n suficienta masura dimineata; dupa-masa mi-am vazut de pictura,
iar de la cina pna la ora culcarii am citit. ntre timp bietul Arthur era ntr-o star
e jalnica, neizbutind sa gaseasca ceva cu care sa se distreze sau sa-si treaca t
impul. Voia sa para la fel de ocupat si de nepasator ca si mine. Daca vremea i-a
r fi permis ct de ct, fara ndoiala ca ar fi dat ordin sa i se pregateasca armasarul
si ar fi pornit catre cine stie ce meleaguri ndepartate indiferent ncotro imediat
dupa micul dejun, si nu s-ar mai fi ntors pna seara trziu. Daca ar fi existat n apr
opiere vreo persoana de sex feminin, ntre cincisprezece si patruzeci si cinci de
ani, ar fi cautat prilejul de a se razbuna si s-ar fi straduit sa nceapa, sau mac
ar sa pregateasca, un flirt nesabuit cu ea. Dar neavnd niciuna dintre aceste doua
surse de divertisment lucru care mi aducea o satisfactie cinica suferintele lui
erau de-a dreptu deplorabile. Dupa ce a terminat de cascat, cu ziarul n fata si d
upa ce a mzgalit niste raspunsuri scurte la scrisorile si mai scurte, primite, si
-a petrecut restul diminetii si ntreaga dupa-amiaza lalaindu-se dintr-o ncapere ntr
-alta, uitndu-se lung, la nori, blestemnd ploaia, alintndu-si, zadarndu-si sau ocarnd
u-si cinii, uneori tolanindu-se pe canapea cu o carte pe care nu se putea hotar s-
o citeasca. Foarte adesea si atintea privirile asupra mea cnd i se parea ca nu-l o
bserv, cu speranta vana de a descoperi pe fata mea vreo urma de lacrimi sau vreu
n semn de remuscari chinuitoare. nsa eu am izbutit sa-mi pastrez toata ziua o sen
inatate netulburata desi grava. De fapt nu eram foarte suparata. Tot timpul mi-a
fost mila de el si abia asteptam sa ne mpacam dar m-am hotart sa-l astept pe el s
a faca primele avansuri sau cel putin sa arate mai nti vreun semn de smerenie si d
e pocainta; pentru ca, daca ncepeam eu, asta n-ar fi facut dect sa dea apa la moar
a ngmfarii lui, sa-i sporeasca aroganta si sa submineze total lectia pe care voiam
sa i-o dau.
Dupa cina a zabovit cam mult n sufragerie si tare ma tem a baut o cantita
te neobisnuita de vin, desi nu destul ca sa-i dezlege limba, deoarece cnd a venit
n salonas si m-a gasit cu cartea n mna, prea preocupata de lectura ca sa ridic cap
ul la intrarea lui, n-a facut dect sa mormaie niste vorbe de dezaprobare si nchiznd
usa cu zgomot s-a dus si s-a ntins, ct era de lung, pe canapea, asternndu-se linis
tit pe somn. nsa cinele lui preferat, Dash, care zacea de ctava vreme la picioarele
mele, si-a permis sa sara pe el si sa nceapa sa-l lnga pe obraz. L-a pocnit rau d
e tot ca sa-l ndeparteze, si bietul cine a chelalait si a alergat napoi, la mine, nc
ovrigat de durere si naduf. Peste vreo jumatate de ora, cnd s-a trezit, l-a chema
t la el, dar Dash l-a privit cu obida si a dat usor din vrful cozii. L-a strigat n
ca o data, cu mai multa asprime, nsa Dash s-a lipit mai tare de mine si mi-a lins
mna de parca m-ar fi implorat sa-l ocrotesc. nfuriat la culme, stapnul lui a pus mn
a pe o cartea grea si i-a aruncat-o n cap. Bietul cine a scos un latrat jalnic si
a alergat la usa. I-am dat drumul afara si apoi am ridicat de jos cartea, fara o
vorba.
Da-mi te rog cartea aceea, mi-a spus Arthur pe un ton nu prea curtenitor
.
I-am dat-o.
De ce-ai lasat cinele sa iasa? M-a ntrebat. Stiai ca vreau sa vina la mine
.
De unde sa-mi dau seama? Din faptul ca ai aruncat cu cartea n el? Sau te
pomenesti ca lovitura mi era destinata mie?
Nu; dar vad ca te-ai nfruptat si tu din ea, mi-a spus el uitndu-se la mna m
ea care fusese si ea lovita si era julita destul de rau.
M-am reapucat de lectura si el s-a straduit sa-si pe timpul n acelasi fel
; dar, peste putina vreme, dupa cteva cascaturi amenintatoare, si-a declarat cart
ea o prostie cumplita si a trntit-o pe masa. Apoi au urmat vreo zece minute de tace
re, rastimp n care, cred, s-a uitat ntr-una la mine. n cele din urma a ajuns la cap
atul rabdarii.
Helen, ce carte e aceea? A exclamat el.
I-am spus.
E interesanta?
Da, foarte.
Am continuat sa citesc sau cel putin sa ma prcfac ca citesc n-as sti sa
spun daca mai pastram o comunicare deplina ntre ochi si creier; pentru ca, n vreme
ce ochii parcurgeau paginile, creierul se ntreba cnd va mai deschide Arthur din n
ou gura, si ce va spune, si ce-o sa-i raspund eu. Dar el n-a vorbit din nou pna cn
d nu m-am ridicat sa pregatesc ceaiul si chiar si atunci n-a zis dect ca n-are ne
voie de ceai. A continuat sa stea tolanit pe canapea alternnd perioadele cnd era c
u ochii nchisi cu altele cnd se uita la ceas si la mine. Asta pna la ora culcarii.
Atunci m-am ridicat, mi-am luat sfesnicul si m-am retras.
Helen! A strigat el n clipa n care am parasit ncaperea.
M-am ntors si am ramas locului, n asteptarea poruncilor lui.
Ce vrei, Arthur? L-am ntrebat n cele din urma.
Nimic, du-te!
Am plecat, dar auzindu-l ca mormaie ceva n timp ce nchideam usa, m-am ntors
iar. Mi s-a parut ca a spus catea blestemata, desi as fi dorit din tot sufletul s
a fi auzit gresit.
Spuneai ceva, Arthur? L-am ntrebat.
Nu! Mi-a raspuns.
Asa ca am nchis usa si m-am ndepartat. Nu l-am mai vazut pna a doua zi dimi
neata la micul dejun, la care a cobort cu un ceas mai trziu ca de obicei.
Ai ntrziat foarte tare a sunat salutul meu dimineata.
Nu era nevoie sa ma astepti a sunat salutul lui.
Si iarasi s-a dus la fereastra. Vremea era exact si n ziua anterioara.
Ah, ploaia asta afurisira! A mormait el.
Dupa ce-o privi cteva minute, i veni, probabil, o idee grozava pentru ca a
exclamat brusc: Dar stiu ce am sa fac! apoi s-a ntors si si-a reluat locul la masa
. Sacul postal era acolo asteptnd sa fie deschis.
E ceva pentru mine? L-am ntrebat.
Nu.
A deschis ziarul si a nceput sa citeasca.
N-ar fi rau sa-ti bei cafeaua, i-am sugerat. Altfel, o sa fie iarasi pre
a rece.
Daca ai terminat, poti sa te duci, nu mai am nevoie de tine, mi-a spus e
l.
M-am ridicat si m-am retras n camera alaturata ntrebndu-ma daca o sa avem i
arasi o zi la fel de nefericita ca si cea de ieri si tnjind din tot sufletul sa s
e puna capat acestor torturi reciproce. Curnd dupa aceea l-am auzit sunnd clopotel
ul si dnd niste porunci n privinta garderobei lui, din care se desprindea ideea ca
-si propune o calatorie lunga. Apoi a trimis dupa vizitiu si am auzit ceva despr
e trasura si cai si Londra si ora sapte mine dimineata lucruri care m-au alarmat
si m-au tulburat n mare masura.
Orice s-ar ntmpla, nu trebuie sa-l las sa se duca la Londra, mi-am zis n sin
ea mea. O sa intre n tot felul de buclucuri si vinovata o sa fiu doar eu. Dar ntre
barea este cum sa-l faca sa-si mute gndul? Ei bine, am sa astept o vreme si am sa
vad daca pomeneste el ceva.
Am asteptat, prada nerabdarii si ngrijorarii ceas dupa ceas; dar nu mi-a
adresat nici un cuvnt, nici n privinta asta, nici n vreo alta privinta. Fluiera si
vorbea cu cinii si se vntura dintr-o camera ntr-alta exact ca si n ziua anterioara. n
cele din urma am nceput sa cred ca va trebui sa abordez chiar eu subiectul si to
t meditam cum sa-l aduc pe tapet, cnd fara stirea lui, John mi-a venit n ajutor cu
urmatorul mesaj pe care-l aducea din partea vizitiului;
Sa nu va fie eu suparare, conasule, dar Richard zice ca unul din cai a r
acit rau si el crede, conasule, ca daca n-ati avea nimica mpotriva sa plecati poi
mine n loc de mine, el ar putea sa-l doftoriceasca astazi ca sa
Sa-l ia dracu de obraznic! Exclama stapnul.
Va rog, conasule, zice ca ar fi mult mai bine daca ati putea insista Joh
n, fiindca trage nadejde sa se schimbe vremea n curnd si zice ca nu e chiar bine,
cnd un cal e bolnav de tignafes si e doftoricit si asa mai departe
Da-l naibii de cal! Striga gentilomul Ma rog, spune-i c-am sa ma mai gndes
c, adauga el dupa un moment de cugetare.
n timp ce servitorul se retragea, sotul mi-a aruncat o privire iscoditoar
e, asteptndu-se sa vada la mine vreun semn de profunda uimire si spaima. Dar eu,
fiind pregatita dinainte, mi-am pastrat un aer de indiferenta stoica. A facut o
fata lunga cnd mi-a ntlnit privirea severa si a ntors capul, evident, dezamagit. S-a
dus lnga foc si a ramas acolo ntr-o atitudine de ntristare prea putin deghizata si
s-a sprijinit de camin cu fruntea aplecata pe brat.
Unde vrei sa mergi, Arthur? L-am ntrebat.
La Londra, mi-a raspuns el pe un ton grav.
Pentru ce?
Pentru ca nu pot fi fericit aici.
Si de ce anume?
Fiindca nevasta-mea nu ma iubeste.
Te-ar iubi ea din toata inima daca ai merita.
Ce trebuie sa fac pentru a merita acest, lucru?
Felul asta de a vorbi parea destul de smerit si de serios. Am fost att de
afectata, alternnd ntre suparare si bucurie, nct m-am vazut silita sa fac o pauza d
e cteva secunde pna sa-mi pot linisti vocea n suficienta masura ca sa-i raspund.
Daca ea ti da inima ei, i-am zis, trebuie s-o primesti cu recunostinta si
s-o tratezi cum se cuvine si sa n-o calci n picioare si sa nu-i rzi n fata pentru
ca nu si-o poate smulge din minile tale.
Acum s-a ntors si m-a nfruntat direct, ramnnd cu spatele la foc.
Atunci spune, Helen, ai de gnd sa fii fata buna?
Vorbele astea sunau cam prea arogant si zmbelul care le nsotea nu mi-a pla
cut deloc. De aceea am sovait sa-i raspund. Poate ca raspunsul meu dinainte impl
icase prea mult: mi auzise glasul sovaind si frngndu-se si poate ca ma si vazuse st
ergndu-mi o lacrima.
Ai sa ma ierti, Helen? A reluat el mai smerit.
Va sa zica te caiesti? I-am raspuns apropiindu-ma de el si zmbindu-i.
Am inima frnta! Mi-a raspuns cu o expresie trista pe fata, dar cu un zmbet
vesel sclipindu-i n ochi si jucnd pe la colturile gurii. Dar asta nu putea sa ma
respinga, asa ca m-am aruncat la pieptul lui. M-a mbratisat cu ardoare si, cu toa
te ca am varsat un potop de lacrimi, cred ca n viata mea n-am fost mai fericita d
ect n clipa aceea.
Va sa zica n-o sa mai pleci la Londra, Arthur? I-am zis dupa ce se mai p
otolise prima navala a lacrimilor si sarutarilor.
Nu, dragostea mea, dect daca vrei sa mergi si tu cu mine.
Merg cu placere, i-am raspuns, daca crezi ca schimbarea o sa te amuze si
daca vei avea bunatatea sa amni calatoria pna saptamna viitoare.
A acceptat cu draga inima, dar a spus ca nu e nevoie de multe pregatiri
deoarece n-o sa stea prea multa vreme. Zicea ca nu vrea sa ma vada londonizata ca
sa nu-mi pierd prospetimea si originalitatea de provinciala printr-un contact pr
ea ndelungat cu doamnele mondene. Asta mi s-a parut o prostie, dar nu voiam sa-l
contrazic. I-am spus, pur si simplu, ca, dupa cum stia prea bine, deprinderile m
ele sunt foarte domestice si nu tin n mod special sa ma amestec cu lumea aleasa.
Asadar, urmeaza sa plecam la Londra luni, adica poimine. Au trecut ntre ti
mp patru zile de la sfrsitul nentelegerii noastre si sunt convinsa ca cearta ne-a
fost de mult folos amndurora: pe mine m-a facut sa tin mult mai mult la Arthur, i
ar pe el l-a facut sa se poarte mult mai frumos cu mine. De atunci n-a ncercat sa
ma mai supere nici macar cu cea mai vaga aluzie la lady F. Sau la una dintre ac
ele reminiscente dezagreabile ale vietii lui dinainte. Ce n-as da sa le pot ster
ge din memorie sau sa-l pot face sa priveasca asemenea lucruri asa cum le prives
c si eu. Ma rog! Oricum e ceva ca l-am facut sa vada ca nu sunt subiecte potrivi
te pentru o gluma ntre soti. Cndva, mai trziu s-ar putea sa vada lucrurile si mai c
lar las fru liber sperantelor mele; si n ciuda prevestirilor rele ale matusii, ale
propriilor mele temeri nemarturisite, am ncredere ca vom fi totusi fericiti.
CAPITOLUL XXV.
LA 8 APRILIE NE-AM DUS LA Londra; la 8 mai m-am ntors, ascultnd de dorinta
lui Arthur. Dar n mare masura mpotriva propriei mele dorinte pentru ca l-am lasat
pe el acolo. Daca ar fi venit cu mine as fi fost foarte bucuroasa sa ma ntorc ac
asa, pentru ca acolo, la Londra, m-a tinut numai n petreceri zgomotoase, asa ca n
acel scurt rastimp am ajuns sa fiu istovita si plictisita. Parea nclinat sa ma ar
ate, ca la o expozitie, prietenilor si cunostintelor lui, n special, si publiculu
i n general, cu orice prilej si pe ct posibil n lumina cea mai favorabila. Era ntr-a
devar ceva, sa simt ca ma socotea vrednica de mndrie. Dar am platit scump aceasta
satisfactie pentru ca n primul rnd ca sa-i fac lui placere a trebut sa-mi ncalc ncl
inatiile scumpe firii mele principiile mele destul de adnc nradacinate, n privinta
unei mbracaminti simple si sobre, n culori nchise. El ma silea sa stralucesc, ncarca
ta de giuvaeruri scumpe, si sa ma mpopotonez ca un fluture pictat, exact asa cum
ma hotarsem de multa vreme sa n-o fac niciodata. A fost un sacrificiu destul de m
are pentru mine. n al doilea rnd, ma straduiam tot timpul sa corespund sperantelor
lui si sa fac cinste alegerii sale prin comportarea si atitudinea mea, temndu-ma
mereu sa nu-l dezamagesc cumva prin cine stie ce purtare stngace sau prin vreo m
anifestare a ignorantei ei n privinta obiceiurilor societatii, din pricina lipsei
de experienta, si asta n special cnd jucam rolul de amfitrioana, pe care mi se ce
rea destul de des sa-l ndeplinesc. Si n al treilelea rnd, asa cum am aratat si mai n
ainte, eram obosita de nghesuiala si de zarva, de graba necontenita si de schimba
rile nencetate dintr-o viata att de straina tuturor deprinderilor mele anterioare.
n cele din urma, el a descoperit dintr-o data, ca aerul Londrei nu-mi face bine,
ca tnjesc dupa casa de la tara si ca trebuie sa ma ntorc imediat la Grassdale.
Rznd, l-am asigurat ca situatia nu e chiar att de grava cum parea el sa cre
ada, dar ca sunt gata sa ma ntorc acasa daca si el e dispus s-o faca. Mi-a raspun
s ca va fi obligat sa mai ramna nca o saptamna sau doua ntruct are niste treburi care
necesita prezenta lui ia Londra.
Atunci voi ramne cu tine, i-am spus.
Dar n-am ce sa fac cu tine, Helen, a sunat raspunsul lui. Atta vreme ct ra
mi si tu ma voi ocupa numai de tine si-mi voi neglija treburile.
Ba n-am sa te las eu s-o faci, i-am replicat. Acum, cnd stiu ca ai trebur
i, am sa insist sa-ti vezi de ele si sa ma lasi pe mine n pace si, ca sa-ti spun
adevarul, chiar ma bucur sa ma odihnesc putin. Pot sa-mi fac plimbarile obisnuit
e prin parc, calare sau pe jos. Si nu se poate ca treburile tale sa-ti ocupe chi
ar tot timpul. Am sa te vad cel putin la ora mesei si seara, si asta o sa fie mu
lt mai bine dect sa ma aflu la mare distanta si sa nu te vad deloc.
Draga mea, dar mi-e imposibil sa te las sa rami. Cum voi putea sa-mi rezo
lv afacerile cnd voi sti ca tu esti aici, neglijata
N-am sa ma simt deloc neglijata: atta vreme ct tu ti vei face datoria, Arth
ur, n-am sa ma plng niciodata ca sunt parasita. Daca mi-ai fi spus mai nainte ca a
i ceva de facut, treaba ar fi fost pe jumatate ndeplinita ntre timp; acum trebuie
sa recuperezi vremea pierduta sporindu-ti eforturile. Spune-mi despre ce e vorba
si eu am sa fiu seful care-ti repartizeaza sarcinile n loc sa-ti fiu o povara si
o piedica.
Nu, nu.
Insista aceasta fiinta ndaratnica. Trebuie sa te duci acasa, Helen. Trebu
ie sa am multumirea de a sti ca esti bine si n siguranta, chiar daca te afli la o
arecare departare. Stralucirea din ochii tai s-a sters si culorile acelea de flo
are delicata ti-au pierit din obraji.
De vina e doar obosela datorita petrecerilor si chefurilor.
Nu, nu, draga mea, asculta-ma pe mine. E din pricina aerului de la Londr
a. Tu te ofilesti tnjind dupa adierile proaspete de la tara si le vei simti negre
sit n cel mult doua zile. Dupa cum bine stii, de sanatatea ta depinde sanatatea d
aca nu cumva si viata viitoarei noastre sperante.
Va sa zica tii cu tot dinadinsul sa scapi de mine?
Neaparat. Am sa te conduc chiar eu la Grassdale si apoi am sa revin la L
ondra. Nu voi zabovi aici mai mult de o saptamna, maximum doua.
Dar daca trebuie sa plec, am sa plec singura. Din moment ce tu trebuie n
eaparat sa rami la Londra, n-are rost sa-ti irosesti timpul facnd calatoria pna la
Grassdale si napoi.
Numai ca lui nu-i placea ideea de a ma trimite singura.
Vai de mine, dar ma iei drept o fiinta complet neajutorata i-am raspuns
din moment ce te temi sa ma lasi sa merg o suta de mile n propria noastra trasura
, nsotita de valet si de o camerista. Daca vii cu mine, cu siguranta ca te voi re
tine. Dar spune-mi, te rog, Arthur, n ce consta aceasta afacere plictisitoare? Si
de ce nu mi-ai pomenit de ea pna acum?
E vorba doar de o mica trebusoara cu avocatul meu, mi-a raspuns.
Si apoi mi-a ndrugat verzi si uscate despre o bucata de pamnt pe care voia
s-o vnda ca sa acopere o parte din ipotecile asupra mosiei lui. Dar fie ca relat
area era putin cam ncurcata, fie ca mintea mea nu era prea limpede, n-am izbutit
sa nteleg bine cum o asemenea treaba l-ar putea retine n capitala doua saptamni dup
a plecarea mea. nca si mai putin nteleg astazi cum a putut sa-l retina o luna deoa
rece cam atta a trecut de cnd l-am lasat acolo si tot nu vad nici un semn de ntoarc
ere. n fiecare scrisoare mi fagaduieste ca va veni la mine peste cteva zile si de f
iecare data ma pacaleste, sau se pacaleste pe el. Scuzele lui sunt vagi si nu st
au n picioare Nici nu ma ndoiesc ca a revenit n mijlocul fostilor lui tovarasi de p
etreceri. O, Doamne, oare de ce l-am lasat acolo? As vrea, tare as vrea sa se nto
arca!
29 iunie. Arthur tot nu s-a ntors. Si de multe zile astept si doresc zada
rnic o scrisoare. Scrisorile lui, atunci cnd sosesc, sunt amabile daca acest cuvnt
poate fi justificat de exprimari frumoase si epitete dragastoase dar sunt foart
e scurte si pline de scuze banale si de promisiuni n care nu pot avea ncredere. Si
totusi, cu cta nerabdare le astept! Cu cta aviditate deschid si devorez fiecare d
intre aceste replici scurte si mzgalite n graba la cele trei sau patru scrisori lu
ngi pe care le-a primit de la mine si le-a lasat fara raspuns!
Vai, dar e o adevarata cruzime sa ma lase atta vreme singura! Stie ca n-a
m cu cine sa vorbesc dect cu Rachel pentru ca nu prea avem vecini prin mprejurimi
afara doar de familia Hargrave, a carei resedinta o zaresc de aici, de la ferest
rele de sus, printre colinele joase si mpadurite de dincolo de vlcea. M-am bucurat
cnd am aflat ca Milicent sta att de aproape de noi. Tovarasia ei ar fi fost acum
o blnda consolare pentru mine, dar ea se afla nca la Londra cu mama ei. La Grove n
u e nimeni dect micuta Esther si guvernanta ei frantuzoaica, deoarece Walter e ve
snic plecat. L-am vazut pe acest ideal al perfectiunii masculine la Londra: nu p
rea pareu sa merite elogiile mamei si surorii lui, desi cu siguranta ca era un i
nterlocutor mai agreabil si un om mai placut dect lordul Lowborough, un tnar mai c
andid si cu idei mai morale dect domnul Grimsby, un gentleman mai rafinat si mai
manierat dect domnul Hattersley singurul dintre ceilalti prieteni pe care Arthur
a gasit de cuviinta sa mi-l prezinte.
Oh, Arthur, de ce nu vrei sa vii? De ce nu vrei macar sa-mi scrii? Ai vo
rbit de sanatatea mea, dar cum te-ai putea astepta sa-mi regasesc aici culorile
si vigoarea? Ofilindu-ma din zi n zi n singuratatea si nelinistea si ngrijorarea as
teptarii? Asa ti-ar trebui, ca la ntoarcere sa ma gasesti vestejita, urtita si mbat
rnita. Tare i-as ruga pe unchiul si matusa mea, sau pe fratele meu, sa vina sa ma
viziteze, dar nu-mi place sa ma plng lor de singuratatea n care ma aflu si de fap
t, singuratatea este cea mai mica dintre suferintele mele; dar ce-o fi facnd el?
Ce l-o fi retinnd atta vreme? Tocmai aceasta ntrebare care revine nencetat si lucrur
ile oribile pe care le sugereaza ma fac sa nnebunesc.
3 iulie. Ultima mea scrisoare, plina de reprosuri amare, a smuls, n sfrsit
, de la el un raspuns mai lung dect cele de pna acum. Dar nca nu stiu cum sa-l iau.
Ma cearta n gluma pentru fierea si otetul care s-au amestecat n ultima mea efuziu
ne sentimentala, si-mi spune ca eu n-am cum sa-mi dau seama de nenumaratele obli
gatii care-l retin. Dar afirma ca n ciuda tuturor acestora, va reveni cu sigurant
a la mine nainte de sfrsitul saptamnii viitoare, desi e imposibil pentru un om afla
t ntr-o asemenea situatie ca a lui sa fixeze o data precisa a ntoarcerii. ntre timp
ma ndeamna sa practic rabdarea prima dintre virtutile femeii si ma roaga sa-mi ami
ntesc de zicala: despartirea sporeste iubirea si sa ma mngi cu asigurarea ca, cu ct s
ta mai mult departe de mine, cu att ma va iubi mai mult cnd se va napoia. Si pna se n
toarce ma roaga din suflet sa continui sa-i scriu nencetat, pentru ca desi uneori
e prea lenes, iar de cele mai multe ori prea ocupat, pentru a-mi raspunde la sc
risori pe masura ce le primeste, i face placere sa le citeasca n fiecare zi. Si da
ca eu mi voi pune n aplicare amenintarea de a pedepsi aparenta lui neglijenta ncetnd
sa-i scriu, o sa se supere att de tare nct o sa faca tot posibilul sa ma uite.
n scrisoare mai adauga si urmatoarele informatii n legatura cu biata Milic
ent Hargrave: Micuta ta prietena Milicent pare ca-ti va urma n scurt timp exemplul
acceptnd jugul casniciei, si legndu-se astfel de un prieten de-al meu. Stii, Hatt
ersley nu si-a tradus nca n viata amenintarea nspaimntatoare de a-si arunca pretioas
a fiinta n bratele primei fete batrne care s-ar fi aratat dispusa de a manifesta o
arecare afectiune pentru el. Dar el si pastreaza hotarrea absoluta de a intra n rndu
rile barbatilor casatoriti nainte de sfrsitul anului.
Numai ca mi-a zis el trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi faca voia n t
oate nu ca nevasta-ta, Huntingdon. E o fiinta ncntatoare, dar s-ar parea ca are si
o vointa a ei proprie si uneori se poate dovedi o vulpisoara (Eu m-am gndit: n pri
vinta asta, cam ai dreptate baiete dar nu i-am spus-o.) Trebuie sa am si eu a con
tinuat el un suflet bun si linistit care sa ma lase sa fac ce vreau si sa ma duc
unde mi place, sa ramn acasa sau sa stau n oras, fara sa aud un cuvnt de repros sau
vreo plngere; pentru ca nu pot sa suport sa fiu batut la cap.
Mde, i-am spus eu, pai stiu eu pe cineva care ti s-ar potrivi de minune
daca nu tii prea mult la bani. E vorba de Milicent, sora lui Hargrave.
El a cerut sa-i fie prezentat pe data, ntruct zicea ca bani are destui sau
cel putin o sa aiba cnd batrnul lui tata se va hotar sa paraseasca scena. Asa ca,
dupa cum vezi, Helen, am aranjat lucrurile destul de bine att pentru prietena ta,
ct si pentru prietenul meu.
Biata Milicent! Dar nu-mi pot nchipui sa se lase vreodata convinsa sa acc
epte un asemenea pretendent, un om ce repugna n att de mare masura tuturor ideilor
ei despre un barbat vrednic sa-l cinsteasca si sa-l iubeasca.
5 iulie. Vai! M-am nselat. Am primit azi-dimineata o lunga scrisoare de l
a ea n care mi spune ca s-a logodit si ca se va marita, probabil, nainte de sfrsitul
lunii.
Nici nu stiu ce sa zic n privinta asta sau ce sa gndesc mi scrie ea. Ca sa-t
i spun adevarul, Helen, nu ma ncnta deloc perspectiva. Daca urmeaza sa fiu sotia d
omnului Hattersley va trebui sa ncerc sa-l iubesc. Si eu ma straduiesc din rasput
eri. Dar deocamdata am facut prea putine progrese. Si cel mai grav simptom al ac
estui caz este faptul ca-mi place cel mai mult cnd e departe de mine. Cnd se afla n
preajma mea ma sperie cu bruschetea lui si cu atitudinea ciudat de tiranica si
ma nspaimnta gndul de a ma marita cu el. Atunci de ce l-ai acceptat? ma vei ntreba. Si
de fapt nici n-am stiut ca l-am acceptat. Dar mama zice ca am facut-o, si asa p
are sa creada si el. Cu siguranta ca n-am avut intentia s-o fac, dar nu mi-a pla
cut sa-l resping net, de teama ca mama sa nu se mhneasca si sa se supere (pentru
ca stiam ca doreste sa-l iau de barbat) si am vrut sa vorbesc nti cu ea n privinta
asta, asa ca lui i-am dat un raspuns care mie mi s-a parut a fi evaziv, pe jumat
ate negativ. Dar ea zice ca a fost aproape un consimtamnt si ca el m-ar socoti ex
trem de capricioasa daca ar fi sa ncerc sa mi-l retrag. Si realitatea este ca n mo
mentul respectiv am fost att de zpacita si de speriata nct aici nu stiu prea bine c
e am spus. Iar data urmatoare, cnd l-am ntlnit, m-a abordat cu deplina siguranta ca
pe logodnica lui oficiala si s-a apucat imediat sa rezolve toate chestiunile cu
mama. Atunci n-am avut curajul sa-i contrazic, asa ca nu mai vad cum as putea s
-o fac acum. Mi-e imposibil, amndoi m-ar socoti nebuna. Si pe urma, mama att de ncnt
ata de ideea casatoriei! I se pare ca mi-a aranjat admirabil situatia, asa ca mi
-e tare greu s-o dezamagesc. Uneori mai ridic si eu unele obiectii si-i spun ce
simt, dar tu nu-ti poti nchipui cum vorbeste ea. Stii, domnul Hattersley e fiul u
nui bancher bogat si ntruct Esther si cu mine nu avem nici o avere, iar Walter una
prea mica, scumpa noastra mama e foarte preocupata sa ne vada pe toti facnd part
ide bune, adica asa cum vede ea lucrurile sa ne casatorim cu parteneri bogati. N
u este exact ideea mea despre o casnicie buna, dar ea asa gndeste cu toata serioz
itatea. Zice ca de ndata ce ma va vedea plecata cu bine, din minilei ei, si va lua
o mare piatra de pe inima. Si ma asigura ca va fi un lucru admirabil att pentru f
amilie ct si pentru mine. Chiar si Walter e ncntat de aceasta perspectiva, cnd i-am
marturisit rezervele si mpotrivirea mea, mi-a spus ca sunt prostii copilaresti. T
ie, Helen, ti se pare ca sunt prostii? Mie nu mi-ar pasa daca as ntrezari vreo pe
rspectiva de a-l putea iubi si admira, dar din nefericire lucrurile nu stau astf
el. N-are n el nimic de care sa-ti poti lega stima si afectiunea. Este diametral
opus imaginii pe care mi-a facusem despre viitorul meu sot. Te rog frumos, scrie
-mi si spune-mi tot ce poti ca sa ma ncurajezi. Nu ncerca sa ma convingi sa-mi mut
gndul, fiindca soarta mea e hotarta: pregatirile pentru importantul eveniment au
si nceput sa se desfasoare n jurul meu. Si te rog sa nu spui nici o vorba mpotriva
domnului Hattersley, fiindca vreau sa gndesc frumos despre el. Si cu toate ca si
eu l-am criticat, o fac pentru ultima data. De aici nainte nu-mi voi ngadui niciod
ata sa mai rostesc macar un cuvnt n defavoarea lui, indiferent ct de mult s-ar pute
a sa-l merite. Si oricine va ndrazni sa vorbeasca mai mult sau mai putin dipretui
tor despre omul pe care am fagaduit sa-l iubesc, sa-l cinstesc si sa-l ascult, t
rebuie sa se astepte la un repros sever din partea mea. La urma urmelor, cred ca
nu e mai rau daca nu cumva e chiar mai bun, dect domnul Huntingdon; si totusi, t
u l iubesti si pari sa fii fericita si multumita. Poate ca voi izbuti si eu sa-ti
imit exemplul. Trebuie sa-mi spui, daca poti, ca domnul Hattersley e mai bun de
ct pare ca e un om ales, onorabil si cu inima deschisa de fapt un adevarat diaman
t neslefuit. S-ar putea sa fie chiar asa, dar nu-l cunosc suficient. Cunosc doar
nfatisarea lui exterioara si ceea ce cred eu a fi latura lui cea mai urta.
Si Milicent si ncheie scrisoarea cu cuvintele: La revedere, draga mea, Hele
n, si-ti astept cu nerabdare sfaturile, dar ai grija sa tii cu cine trebuie.
Vai mie! Sarmana Milicent, ce ncurajare pot sa-ti ofer? Sau ce sfaturi af
ara doar de acela ca e mai bine sa pui piciorul n prag acum.
Chiar de-ar fi sa-ti dezamagesti si sa-tii superi nu numai mama si frate
le, ci si curtezanul.
Dect sa-ti nchini ntreaga viata de mai trziu tristetii si regretelor vane?
Smbata, 13 iulie. Saptamna s-a sfrsit, dar sotul meu nu s-a ntors. Toata var
a blnda trece fara o singura adiere de bucurie pentru mine, sau de folos pentru e
l. Si eu tot timpul asteptasem nerabdatoare acest anotimp cu nadejdea scumpa si n
selatoare ca ne vom bucura att de mult, mpreuna, de vara; si ca, cu ajutorul lui D
umnezeu si cu stradania mea, ea va constitui mijlocul de a-i nalta spiritul si de
a-i rafina gusturile, ridicndu-l pna la o apreciere potrivita a placerilor saluta
re si pure ale naturii, ale tihnei si ale dragostei sfinte. Dar acum, seara, cnd
vad soarele rotund si rosu cobornd calm ndaratul dealurilor acelora mpadurite si la
sndu-le sa doarma ntr-un abur cald, auriu, nu pot sa ma gndesc dect ca si el si eu a
m pierdut bucuriile unei alte zile ncntatoare. Iar dimineata, cnd ma trezeste sporo
vaiala si agitatia vrabiilor si ciripitul vesel al rndunelelor cu toatele preocup
ate de hranirea puilor si pline de viata si de bucurie n trupusoarele lor micute
deschid fereastra pentru a sorbi aerul nmiresmat si nviorator si privesc peisajul
frumos rznd sub roua si sub razele soarelui. Numai ca eu prea adesea fac de rusine
acest spectacol stralucitor, patndu-l cu lacrimile tristetii ingrate, pentru ca
sotul meu nu-i poate simti nrurirea binefacatoare. Iar cnd ratacesc prin codrii vec
hi si ntlnesc n drumul meu micutele zmbete ale florilor de padure sau cnd ma asez n um
bra nobililor nostri frasini de la malul apei, cu ramurile leganndu-se gingas n ad
ierea usoara de vara, care murmura prin frunzisul lor, cu urechile pline de muzi
ca aceea sfioasa amestecata cu zumzetul de vis al gzelor, cu ochii dusi peste ogl
inda sticloasa a laculetului din fata mea, nconjurat de gloata copacilor, unii di
ntre ei aplecati gratios pentru a-i saruta undele, iar altii naltndu-si semet cape
tele mult deasupra lui, dar ntinzndu-si larg bratele pentru a-i cuprinde marginile
, cu totii oglinditi pna n strafundurile sale sticloase, desi uneori imaginile sun
t frnte n parte de zbenguiala insectelor acvatice, iar alteori, o clipa, totul tre
mura sub suflarea vntului care atinge prea aspru fata apei nici atunci nu am nici
o bucurie. Cu ct mai mare e fericirea pe care mi-o ofera natura, cu att mai amarn
ic ma lamentez ca nu e si el aici pentru a o gusta. Cu ct mai bogata e bucuria pe
oare am putea-o avea mpreuna, cu att mai intens simt tristetea actualei noastre d
espartiri (da, tristetea amndurora, pentru ca, fara doar si poate, si el e nenoro
cit, chiar daca nu si-o fi dnd seama de asta). Si cu ct e mai mare satisfactia sim
turilor mele, cu att mai cumplita e apasarea pe care o simt n inima. Pentru ca el
mi-o retine n preajma lui, nchisa n mijlocul prafului fumului Londrei poate chiar nt
emnitata ntre zidurile abominabiului sau club.
Dar cel mai rau e noaptea cnd intru n camera mea nsingurata si ma uit la lu
na stralucitoare, dulce regina a cerului, care pluteste deasupra mea pe bolta ntunec
ata a lumii, revarsnd stralucirea ei argintie asupra parcului si padurii si apei,
att de pura, de tihnita si de divina si ma gndesc: Unde-o fi el acum? Ce-o fi facnd n
clipa asta? Habar n-are de aceasta priveliste de paradis poate ca-si face de cap
cu tovarasii lui de chefuri sau poate
Apara-ma Doamne ca e prea mult mult prea mult pentru mine!
23 iulie. Slava Domnului, s-a ntors n sfrsit! Dar ct de schimbat e! mbujorat
si nfrigurat, moale si apatic, cu frumusetea lui ciudata, estompata, fara vigoare
a si vioiciunea lui de altadata. Nu l-am tinut de rau nici cu vorba nici cu priv
irea, nici nu l-am ntrebat macar de ce a zabovit atta vreme. N-am avut inima s-o f
ac, pentru ca mi se pare ca singur se rusineaza chiar asa si trebuie sa fie, si
asemenea ntrebari n-ar putea fi dect penibile pentru amndoi. ngaduinta mea i face pla
cere ba chiar as fi nclinata sa spun ca-l nduioseaza. Zice ca se bucura ca e iaras
i acasa si numai Dumnezeu stie ct de tare ma bucur eu sa-l vad iarasi lnga mine, c
hiar si n halul n care este. Mai toata ziua zace pe canapea, iar eu i cnt ceasuri ntr
egi la pian si din gura. i fac corespondenta si-i aduc tot ce vrea. Uneori i cites
c, sau i vorbesc, alteori stau pur si simplu lnga el si-l alint, cu dezmierdari ta
cute. Stiu ca nu merita nici un sfert din ce fac pentru el si tare ma tem ca-l r
asfat. Dar de data asta l voi ierta pe deplin si de bunavoie. Daca voi putea, l vo
i determina sa ajunga de la rusine la virtute si nu-i voi mai ngadui niciodata sa
ma paraseasca.
E ncntat de atentiile mele si poate ca mi-e chiar recunoscator pentru ele.
i place sa ma aiba n preajma lui; si cu toate ca e morcanos si tfnos cu slugile si
cu cinii, cu mine se poarta blnd si dulce. Nu stiu cum ar fi daca nu m-as arata a
tt de prevenitoare, iesind n ntmpinarea dorintelor lui, si daca n-as evita cu atta gr
ija sau daca n-as nceta imediat sa fac vreun lucru care are ct de ct sanse sa-l iri
te sau sa-l tulbure, indiferent daca pe buna dreptate sau nu. Vai, ce n-as da sa
merite toata aceasta grija! Aseara cnd sedeam alaturi de el, tinndu-i capul n poal
a si mngindu-i buclele frumoase, gndul acesta mi umplea ochii de lacrimi asa cum se n
tmpla adesea. Numai ca de data asta o lacrima a cazut pe fata lui si l-a facut sa
-si ridice privirea spre mine. A zmbit, dar nu ntr-un mod ofensator.
Scumpa mea Helen! Mi-a zis el, de ce plngi? Doar stii ca te iubesc (zicnd
asta mi-a dus mna la buzele lui fierbinti) si ce altceva mai poti dori?
Doar att, Arthur, sa te iubesti si tu cu tot atta sinceritate si credinta
cum te iubesc eu.
Asta ar fi destul de greu, zau asa! Mi-a raspuns el, strngndu-mi mna cu tan
drete.
24 august. Arthur a redevenit cel dinainte, la fel de robust si de nepas
ator, cu inima si mintea la fel de usuratice ca pe vremuri, la fel de agitat, de
greu de distrat; ca un copil rasfatat si aproape tot att de poznas, mai ales atu
nci cnd vremea umeda l tine n casa. As da nu stiu ce sa aiba si el ceva de facut, v
reo meserie sau profesie sau ocupatie folositoare orice numai sa dea si el de lu
cru capului cteva ceasuri pe zi oferndu-i si un alt subiect de gndire n afara de pro
priile lui desfatari. Daca ar putea face pe mosierul si s-ar ocupa de proprietat
e dar nu se pricepe ctusi de putin la asta si nici nu-si pune mintea la contribut
ie. Sau daca ar vrea sa se apuce de vreo ndeletnicire literara sau sa nvete sa des
eneze sau sa cnte. ntruct i place att de tare muzica ma straduiesc adeseori sa-l conv
ing sa nvete pianul, dar e mult prea lenes pentru o asemenea ntreprindere. N-are n
icidecum gndul sa faca efortul de a nvinge obstacole, dupa cum nu are nicidecum gnd
ul de a-si tine n fru poftele instinctive; si aceste doua lucruri l distrug. Le-am
pus pe amndoua pe seama tatalui sau, aspru, dar nepasator, si a mamei lui care l-
a rasfatat nebuneste. Daca voi fi vreodata mama mi voi da toata osteneala sa repr
im aceasta crima a rasfatului exagerat. Nici nu pot s-o judec cu mai putina seve
ritate cnd ma gndesc la consecintele ei nefaste.
Din fericire, curnd se va deschide sezonul de vnatoare si atunci, daca vre
mea i va ngadui, si va gasi o ocupatie suficienta n urmarirea si uciderea potrnichilo
r si fazanilor. Nu aveam gainuse de munte, pentru ca altfel s-ar fi putut bucura
de o ocupatie similara si n momentul de fata, n loc sa stea tolanit sub salcmi si
sa-l traga de urechi pe bietul Dash. Dar zice ca vnatoarea facuta de unul singur
e tare plicticoasa si ca i trebuie vreo doi prieteni care sa-l ajute.
Atunci Arthur, ai grija sa fie ct de ct niste oameni decenti, i-am zis eu.
Cuvntul prieten rostit de gura lui, mi da fiori: stiu ca tocmai unii dintre p
rietenii lui l-au determinat sa ramna la Londra si sa zaboveasca atta vreme acolo.
De fapt, din ceea ce mi-a spus fara sa-si dea prea bine seama, sau din vorbele s
i aluziile care i-au scapat din cnd n cnd, nu mai am nici o ndoiala ca adeseori le a
rata scrisorile mele pentru ca ei sa vada cu cta dragoste vegheaza sotia sa asupr
a intereselor lui si ct de amarnic i regreta ea absenta. Si tot asa am dedus ca ei
l-au convins sa mai stea saptamna dupa saptamna, afundndu-se n tot felul de dezmatu
ri pentru a nu se expune sa fie socotit de ei drept un natng, sub papucul nevesti
i, si poate chiar pentru a le arata ct de departe se poate aventura fara riscul d
e a zdruncina dragostei sotiei devotate si iubitoare. E o idee oribila, dar mi-e
greu sa cred ca e falsa.
Ei bine, mi-a raspuns el, m-am gndit n primul rnd la lordul Lowborough. Dar
e imposibil sa-l avem pe el printre noi fara jumatatea lui, prietena noastra co
muna Annabella. Asa ca trebuie sa-i invitam pe amndoi. Sper ca nu te temi de ea,
Helen? M-a ntrebat el cu o sclipire malitioasa n ochi.
Binenteles ca nu, i-am raspuns. De ce m-as teme? Si pe cine mai vrei sa i
nviti?
Pai, pe Hargrave el o sa se bucure sa vina fiindca, desi proprietatea lu
i nu e la mare departare de aici, nu prea are terenuri de vnatoare, si la urma ur
mei noi ne-am putea extinde pradaciunile pna acolo, daca am dori s-o facem. Stii,
Helen, ca el e un om ntru totul onorabil, un adevarat gentleman care stie sa se
poarte cu doamnele. Si m-am gndit si la Grimsby. E un baiat destul de linistit si
de cumsecade sper ca n-ai nimic mpotriva lui Grimsby?
Nu pot sa-l sufar. Dar n orice caz, daca tu tii, am sa ma straduiesc sa-i
suport o vreme prezenta.
Astea sunt numai prejudecati, Helen, o simpla antipatie de femeie.
Nu; am motive serioase pentru acest resentiment Astia sunt toti?
Pai da, cam asa cred. Hattersley o sa fie prea ocupat, gngurind ca un por
umbel cu mireasa lui, ca sa aiba, n momentul de fata, timp liber pentru pusti si
cini de vnatoare.
Asta mi aminteste ca am primit mai multe scrisori de la Milicent, dupa nu
nta ei, si, fie ca e adevarat, fie ca numai se preface, dar pare sa se fi mpacat
cu soarta ei. Afirma ca a descoperit nenumarate virtuti si perfectiuni la sotul
ei, dintre care unele, ma tem eu, niste ochi mai putin partinitori n-ar prea izb
uti a le discerne, de-ar fi sa le caute cu toata grija si chiar cu lacrimi. Iar
acum, ca s-a desprins cu glasul lui sonor si cu manierele lui necioplite, lipsit
e de curtenie, Milicent spune ca nu i se mai pare geu sa-l iubeasca asa cum treb
uie sa faca o nevasta si ma roaga din suflet sa ard scrisoarea acea n care mi-a v
orbit cu att de putina chibzuinta mpotriva lui. Asadar, sper ca va putea totusi sa
fie fericita. nsa, de se va ntmpla astfel, va fi numai si numai rasplata bunatatii
ei: pentru ca daca ar fi vrut sa se considere victima soartei, sau a ntelepciuni
i prea lumesti si practice, a mamei ei, ar fi putut sa se trezeasca extrem de ne
fericita. Iar daca de dragul datoriei n-ar fi facut toate eforturile pentru a-si
iubi barbatul, fara ndoiala ca l-ar fi urt pna la sfrsitul vietii.
CAPITOLUL XXVI
23 SEPTEMBRIE. OASPETII nostri au sosit acum vreo trei saptamni. Lordul s
i lady Lowborough sunt casatoriti de peste opt luni. Si i voi acorda doamnei atta
credit nct sa spun ca sotul ei e alt om; nfatisarea, dispozitia si caracterul lui s
-au schimbat, sensibil, n bine, de cnd nu l-am mai vazut. Numai ca exista nca loc p
entru mbunatatiri. Nu e ntotdeauna vesel si nici ntotdeauna multumit, si ea se plnge
adesea de toanele lui, desi, din toata lumea, tocmai ea ar trebui sa fie ultima
care sa-l acuze de acest lucru, ntruct el nu si le manifesta niciodata mpotriva ei
, dect cel mult pentru vreo purtare de natura a scoate din sarite pna si un sfnt. E
l tot o mai adora si ar fi n stare sa umble n mini pna la capatul pamntului numai pen
tru a-i face pe plac. Ea e constienta de puterea pe care o are asupra lui si o f
oloseste din plin; dar stiind bine ca e mai putin primejdios sa obtii un lucru p
rin dezmierdari si vorbe mieroase dect prin porunci, n mod foarte ntelept si compens
eaza despotismul cu linguseli si alintari suficiente pentru a-l face sa se cread
a un om fericit, ndragit si favorizat de soarta.
Totusi are un fel al ei de a-l chinui, de pe urma caruia sufar si eu ala
turi de el, sau cel putin asa s-ar putea ntmpla daca as accepta un asemenea mod de
a vedea lucrurile. l chinuie cochetnd pe fata desi nu chiar scandalos cu domnul H
untingdon, care accepta cu draga inima sa-i fie partener n acest joc. Numai ca mi
e nu-mi pasa pentru ca n privinta lui stiu ca nu e vorba dect de vanitate si de o
dorinta diabolica de a-mi strni gelozia si, poate, de a-si chinui prietenul; iar
ea, fara ndoiala, e ndemnata de motive similare. Numai ca n manevrele ei e mai mult
a malitie si mai putina joaca de copil. Asadar, este evident interesul meu sa-i
dezamagesc pe amndoi n ceea ce ma priveste pastrndu-mi tot timpul o seninatate vese
la si netulburata. De aceea ma straduiesc sa-mi manifest cea mai deplina ncredere
n sotul meu si cea mai mare indiferenta fata de viclesugurile si iscusinta atrag
atoarei mele vizitatoare. Lui nu i-am facut reprosuri dect o data si asta pentru
ca a rs de figura deprimata si ngrijorata a lordului Lowborough ntr-o seara cnd cei
doi se dadusera n spectacol ntr-un mod deosebit de suparator. Atunci ntr-adevar am
spus multime de lucruri n aceasta privinta si l-am mustrat cu destula severitate.
Dar el n-a facut dect sa rda si mi-a zis:
l compatimesti, Helen, nu-i asa?
Compatimesc orice persoana careia i se face rau, si-i compatimesc si pe
cei care pot sa jigneasca astfel oamenii.
Vai, Helen, esti tot asa de geloasa ca si el! A strigat sotul meu rznd si
mai tare, de unde mi-am dat seama ca e imposibil sa-l conving de greseala lui.
Prin urmare, de atunci ncolo, m-am abtinut cu grija sa mai pomenesc n vreu
n fel de acest subiect si l-am lasat pe lordul Lowborough sa se descurce singur
cum o putea. Dar el e lipsit fie de ntelepciunea, fie de puterea de a-mi urma exe
mplul, desi se straduieste sa-si ascunda ct mai bine nelinistea si stnjeneala. Si
totusi, ele se manifesta pe chipul lui si proasta lui dispozitie iese din cnd n cnd
la iveala chiar daca nu sub forma unor resentimente fatise caci nu merge niciod
ata chiar att de departe. Dar, marturisesc ca eu simt uneori muscatura geloziei a
spra si dureroasa chiar cnd Annabella i cnta acompaniindu-se la pian, iar sotul meu
i asculta, pierdut, glasul, cu sincer si vadit interes. Atunci stiu ca e cu adev
arat ncntat si ca eu nu am puterea de a trezi o ardoare similara. l pot amuza si de
lecta cu cntecele mele simple, dar nu-l pot fermeca n att de mare masura.
28 septembrie. Ieri ne-am dus cu totii la Grove, conacul ndelung neglijat
al domnului Hargrave. Maica-sa ne invita adeseori acolo ca sa se bucure de prez
enta scumpului ei Walter. Si de data asta ne-a invitat pe toti ia un dineu, si n
onoarea noastra a adunat laolalta ca sa ne tina tovarasie pe toti nobilii de pri
n mprejurimi care au putut sa vina. Petrecerea era foarte bine organizata: dar eu
n-am putut sa nu ma gndesc tot timpul la costul ei. Nu-mi place doamna Hargrave:
e o femeie aspra, pretentioasa si cu preocupari lumesti. Are destui bani ca sa
traiasca foarte comod, daca ar sti nsa cum sa-i foloseasca n mod judicios si daca
si-ar fi nvatat si fiul sa faca acelasi lucru. Dar ea se straduieste tot timpul s
a mentina aparentele, cu acea trufie condamnabila care socoate pna si cel mai mic
semn de saracie drept o crima rusinoasa. i mpileaza pe taranii ce depind de ea, m
anifesta multa zgrcenie fata de slugi si-si priveaza pna si fiicele dupa cum se pr
iveaza si pe ea de adevaratele binefaceri ale vietii, pentru ca nu consimte sa c
edeze pasul celor care au avere de trei ori mai mare dect a ei; si, mai presus de
toate, pentru ca e hotarta ca scumpul ei fiu sa capete posibilitatea de a-si tine
capul la fel de sus ca si cei mai nalti gentilomi ai tarii. Acest fiu, mi nchipui,
e foarte cheltuitor si are obiceiuri costisitoare. Nu e un risipitor nesabuit si
nici un om nnebunit dupa cautarea placerilor, dar tine ca totul sa fie elegant n j
urul lui si sa-si permita cam multe dintre bucuriile tineretii. Asta n-o face att
pentru satisfacerea propriilor sale gusturi ct pentru a-si mentine reputatia de f
ilfizon, n lume, si de baiat de viata printre nelegiuitii sai tovarasi de chefuri
. Dar e prea egoist ca sa se gndeasca vreodata ct de multe lucruri ar putea sa adu
ca mamei si surorilor sale iubitoare cu banii pe care-i risipeste astfel pentru
el. Atta vreme ct ele izbutesc sa-si faca o aparitie onorabila o data pe an, cnd vi
n la oras, el nici nu-si bate macar capul sa se gndeasca la micile lor lupte de a
casa, la felul cum se priveaza n taina de unele si de altele. E un fel destul de
aspru de a-l judeca pe scumpul, nobilul si marinimosul Walter, dar ma tem ca am pr
ea multa dreptate.
Preocuparea si grija nencetata a doamnei Hargrave de a gasi partide bune
pentru fiicele ei constituie n parte cauza si n parte rezultatul acestor greseli:
facnd o figura buna n lume si prezentndu-le ntr-o lumina ct mai favorabila, ea spera
sa le asigure niste sanse mai bune. Si ntinzndu-se astfel mai mult dect i e plapuma,
depasindu-si mijloacele si coplesindu-l cu daruri pe fratele lor, le lipseste p
e ele de averea necesara, prefacndu-le astfel n niste pietre greu de urnit din cas
a. Biata Milicent, ma tem, a si cazut jertfa manevrelor acestei mame cu concepti
i gresite, care se felicita ca si-a ndeplinit n mod att de satisfacator datoria mat
erna si spera sa faca la fel de mult si pentru Esther. Dar Esther e deocamdata d
oar o copila o fetita baietoasa si vesela da paisprezece ani. Are sufletul la fe
l de cinstit, de naiv si de nevinovat ca si al surorii ei, nsa are o personalitat
e nenfricata si ma tem ca mamei ei i va fi destul de greu sa-i ncovoaie cerbicia co
nform telurilor urmarite de ea.
CAPITOLUL XXVII
9 OCTOMBRIE. ACUM CINCI ZILE, ntr-o seara, putin dupa ce se servise ceaiu
l, Annabella cnta, acompaniindu-se la pian, avndu-l ca de obicei alaturi pe Arthur
. si terminase cntecul, dar ramasese nca la pian. Iar el statea aplecat asupra scau
nului ei, si facea conversatie n soapta, tinndu-si fata foarte aproape de a ei. M-
am uitat la lordul Lowborough. Se afla n celalalt capat al odaii, vorbind cu domn
ii Hargrave si Grimsby. Totusi l-am vazut aruncnd catre doamna lui si catre stapnu
l casei o privire enervata manifestare clara a unei profunde nelinisti la care G
rimsby a zmbit. Hotarta sa ntrerup tete--tete-ul, m-am ridicat ti alegnd o bucata muz
icala de pe etajera cu note si partituri m-am apropiat de pian cu intentia de a
o ruga pe lady Lowborough sa ne-o cnte. nsa am ramas tintuita locului si fara glas
cnd am vazut-o ascultnd cu un zmbet de ncntare dupa ct se parea si cu obrajii mbujor
i soaptele dulci ale lui Arthur, si lasndu-si linistita mna n strnsoarea lui. Sngele
mi-a navalit mai nti n inima, apoi n cap. Pentru ca asta n-a fost totul: Putin nainte
de a ma apropia eu, Arthur a aruncat n graba o privire peste umar catre celelalt
e persoane din ncapere si apoi si-a lipit mna care nu se mpotrivea, de buzele lui, n
tr-o sarutare pasionata. Ridicnd capul a dat cu ochii de mine, apoi si i-a lasat n
jos, ncurcat si speriat. Si ea m-a vazut si m-a nfruntat cu un aer aspru si sfida
tor Am lasat notele pe pian si m-am retras. Mi-a venit rau; dar n-am parasit ncap
erea. Din fericire se facuse trziu si nu putea sa mai treaca multa vreme pna cnd so
cietatea avea sa se risipeasca. M-am dus la camin si mi-am sprijinit capul de el
. Peste cteva minute cineva m-a ntrebat daca nu ma simt bine. N-am raspuns. De fap
t, n momentul acela nici nu mi-am dat prea bine seama ce ma ntreaba. Dar n mod meca
nic mi-am ridicat ochii si l-am vazut pe domnul Hargrave stnd lnga mine pe carpeta
caminului.
Sa va aduc un pahar cu vin? M-a ntrebat.
Nu, multumesc, i-am raspuns.
Si, ndepartndu-ma de el, m-am uitat n jur. Lady Lowborough se afla lnga sotu
l ei, aplecata asupra lui si cu mna pe umarul lui, vorbindu-i n soapta si zmbindu-i
. Arthur era la masa si rasfoia un album cu gravuri. M-am asezat pe scaunul cel
mai apropiat, iar domnul Hargrave, constatnd ca serviciile lui nu sunt solicitate
, s-a retras n mod foarte ntelept. Curnd dupa aceea lumea a spus noapte buna si, n t
imp ce oaspetii se retrageau n odaile lor, Arthur s-a apropiat de mine zmbind cu u
n aer foarte sigur de el.
Esti foarte suparata, Helen? Mi-a soptit el.
Nu e vorba de o gluma, Arthur i-am raspuns eu pe un ton grav, dar cu tot
calmul de care am fost n stare daca nu cumva ti se pare o gluma sa-mi pierzi def
initiv afectiunea.
Cum? Esti chiar att de pornita? A exclamat el rznd si mi-a strns mna ntr-ale l
ui.
Dar eu mi-am tras-o napoi, indignata, si aproape dezgustata, pentru ca se
vedea bine ca e sub influenta vinului.
Atunci trebuie sa ma asez n genunchi, mi-a spus el. Si ngenunchind n fata m
ea, cu minile mpreunate si ridicate ntr-o parodie a smereniei, a continuat pe un to
n de implorare:
Iarta-ma, Helen! Scumpa mea Helen, iarta-ma, si n-am sa mai fac niciodat
a!
ngropndu-si fata n batista s-a prefacut ca scoate niste suspine profunde.
Lasndu-l n aceasta pozitie mi-am luat sfesnicul si, strecurndu-ma, n tacere,
afara din odaie, am urcat scarile ct de repede am putut. Dar el a constatat curnd
ca l-am parasit si, alergnd dupa mine, m-a cuprins n brate tocmai cnd intrasem n ca
mera si ma pregateam sa-i nchid usa n nas.
Nu, nu, pe legea mea, n-ai sa scapi asa usor de mine! A strigat el.
Apoi, alarmat de starea de agitatie n care ma aflam, m-a rugat cu caldura
sa nu ma nfurii att de tare, spunndu-mi ca sunt alba la fata si ca, daca urmez ace
asta cale, o sa ma omor singura.
Atunci da-mi drumul! I-am soptit.
M-a lasat imediat din brate si bine a facut, pentru ca ntr-adevar eram fu
rioasa. Am cazut moale n fotoliu si am ncercat sa ma linistesc pentru ca voiam sa-
i vorbesc ct mai calm. A ramas n picioare lnga mine, dar n-a ndraznit sa ma atinga s
au sa-mi vorbeasca. Apoi apropiindu-se si mai mult s-a lasat ntr-un genunchi de d
ata asta nu din prefacuta umilinta, ci pentru a se afla la aceeasi naltime cu min
e, si sprijinindu-se de bratul fotoliului a nceput a-mi vorbi cu glas scazut:
Toate astea sunt fleacuri, Helen, o gluma, o nimica toata, care nu merit
a nici macar o clipa de gndire. N-ai sa nveti niciodata a continuat el cu mai mult
a ndrazneala ca nu ai de ce sa te temi din partea mea? Ca te iubesc pe deplin si
din tot sufletul? Sau ca, a adaugat el, si un zmbet i flutura pe la colturile guri
i, daca ma gndesc vreodata, macar o clipa, la altcineva nu trebuie sa-ti para rau
de asta, pentru ca asemenea fleacuri apar si dispar ca o licarire de fulger, n t
imp ce drgostea mea pentru tine arde statornic si nencetat, ca soarele. Micul meu
tiran nesabuit, oare asta
Arthur, te rog taci o clipa si asculta-ma si sa nu crezi cumva ca am un
acces de furie din pricina geloziei. Sunt absolut calma. Uite, pipaie-mi mna.
Si cu un aer grav am ntins-o catre el, dar am strns-o pe a lui cu o energi
e care parea sa conteste afirmatia mea si care l-a facut, deci, sa zmbeasca.
Nu e nevoie sa zmbesti, domnule, i-am zis eu ntarindu-mi strnsoarea si priv
indu-l tinta pna l-am facut aproape sa se intimideze. Se prea poate, domnule Hunt
ingdon, sa ti se para ca e foarte frumos sa te distrezi strnindu-mi gelozia. Dar
baga bine de seama sa nu-mi strnesti cumva ura. Si daca vei ajunge sa faci sa mi
se stinga dragostea, vei vedea ca nu e deloc usor sa mi-o mai reaprinzi.
Bine, Helen, nu voi repeta greseala. Dar te asigur ca n-am avut nici o i
ntentie rea. Bausem cam prea mult vin si n momentul acela nu-mi dadeam bine seama
ce fac.
Adeseori bei prea mult, si asta e nca un obicei pe care-l detest.
A ridicat capul, uluit de pasiunea cu care vorbeam
Da, am continuat. E un lucru pe care nu l-am pomenit niciodata, pentru c
a mi-a fost rusine. Dar acum ti voi spune ca ma necajeste si ma tulbura si s-ar p
utea chiar sa ma si dezguste daca o vei tine tot asa si vei lasa naravul sa puna
stapnire pe tine, ceea ce se va ntmpla cu siguranta n cazul cnd nu te opresti la tim
p. Dar e greu sa punem pe seama vinului ntreaga ta comportare fata de lady Lowbor
ough. Si n seara asta stiai perfect ce faci.
Ei bine, mi pare rau, a replicat el, mai degraba morocanos dect pocait. Ce
altceva mai vrei?
ti pare rau ca te-am vazut, de asta nu ma ndoiesc, i-am raspuns cu raceala
.
Daca nu m-ai fi vazut a mormait el cu ochii n podea nu s-ar fi ntmplat nimi
c rau.
Am simtit ca-mi plesneste inima. Dar cu multa hotarre mi-am nghitit nadufu
l si i-am spus calm:
Asa ti se pare?
Chiar asa, mi-a raspuns el aproape obraznic. La urma urmei ce-am facut?
Nimic dect faptul ca tu te-ai gasit sa transformi totul ntr-un motiv de acuzatie s
i suparare.
Dar ce-ar gndi lordul Lowborough, prietenul tau, daca ar sti totul? Sau c
e-ai gndi chiar tu, daca el sau vreo alta persoana ar fi jucat acelasi rol fata d
e mine pe care l-ai jucat tu fata de Annabella?
I-as zbura creierii.
Ei vezi, Arthur? Atunci cum poti sa spui ca e o nimica toata o greseala
pentru care te-ai socoti ndreptatit sa zbori creierii altui barbat? E oare o nimi
ca toata sa te joci cu sentimentele prietenului tau si ale mele sa te straduiest
i sa rapesti unui sot afectiunea nevestei lui? Oare juramintele casatoriei sunt
o simpla gluma? Si e chiar o nimica toata sa te distrezi calcndu-le n picioare-si
ispitind si pe altcineva sa faca la fel? Oare pot eu iubi un barbat care savrsest
e asemenea lucruri si apoi sustine cu atta degajare ca e vorba de un fleac?
Chiar tu esti aceea care-ti calci n picioare juramintele casniciei mi-a z
is el ridicndu-se indignat si masurnd camera n lung si-n lat. Ai fagaduit sa ma cin
stesti si sa mi te supui, si acum ncerci sa ma tiranizezi si ma ameninti, si ma a
cuzi, si ma faci tlhar! Daca n-ar fi la mijloc starea n care te afli Helen, nu m-a
s supune chiar asa blnd ca un mielusel. Nu pot suporta sa-mi dicteze nici o femei
e, chiar daca e sotia mea.
Si atunci ce-ai sa faci? Ai s-o tii tot asa pna cnd am sa ajung sa te uras
c si pe urma ai sa ma acuzi ca-mi calc juramntul?
A tacut o clipa si apoi a raspuns:
N-ai sa ma urasti niciodata.
ntorcndu-se si relundu-si pozitia dinainte, la picioarele mele, a repetat p
e un ton mai vehement:
Nu ma poti ur atta vreme ct eu te iubesc.
Dar cum pot eu sa cred ca ma iubesti daca vei continua sa te porti n felu
l asta? Pune-te n locul meu: sa ma comport si eu astfel, ai mai socoti oare ca te
iubesc! n asemenea mprejurari ai mai crede n declaratiile mele cele mai solemne si
mi-ai mai acorda cinstire si ncredere?
Sunt doua situatii diferite. Asa e n firea femeii, sa fie constanta, sa i
ubeasca o persoana, o singura persoana, orbeste, nebuneste si de-a pururi. Domnu
l sa le aiba n paza, scumpele de ele! Si pe tine mai presus de toate! Dar trebuie
sa ai putina ntelegere si pentru noi, Helen. Trebuie sa ne acorzi ceva mai multa
libertate si ngaduinta, pentru ca asa cum zice Shakespeare: Orict ne-am lauda, ave
m pasiuni.
Mai schimbatoare, lacome, nebune, Mult mai usor strnite sau pierdute, Mai
firave ca cele de femeie. 9
Vrei sa spui prin asta ca am pierdut pasiunea ta si a cstigat-o n schimb l
ady Lowborough?
Nu, cerul mi-e martor ca n comparatie cu tine o socot pe ea doar tarna si
scrum si voi continua sa gndesc astfel daca nu ma vei ndeparta de tine printr-un e
xces de severitate. Ea e fiica pamntului; tu esti un nger din ceruri. Numai ca nu
trebuie sa fii prea austera n divinitatea ta si sa-ti amintesti ca sunt doar un b
iet muritor si supus greselii. Zau asa, Helen, nu vrei sa ma ierti? A ncheiat el
lundu-mi, cu tandrete, mna si ridi cnd capul cu un zmbet nevinovat.
Daca te iert ai sa repeti greseala.
Jur pe
Nu jura. Te pot crede pe cuvnt chiar si fara sa te juri. Ce n-as da sa po
t sa am ncredere n oricare vorba a ta!
Atunci pune-ma la ncercare, Helen. ncrede-te n mine si iarta-ma numai de da
ta asta si ai sa vezi! Haide odata, ca trec prin chinurile iadului pna te aud ros
tind cuvntul acela!
Nu l-am rostit, dar am pus mna pe umarul lui si l-am sarutat pe frunte si
apoi am izbucnit n lacrimi. M-a mbratisat cu caldura; si de atunci am ramas n term
eni foarte buni. A fost destul de cumpatat la masa si purtarea lui fata de lady
Lowborough n-a lasat nimic de dorit. n prima zi a tinut-o la distanta, n masura n c
are a putut s-o faca fara sa ncalce, n mod flagrant, legile ospitalitatii. Dupa ac
eea, s-a aratat prietenos si civilizat, dar atta tot n prezenta mea, cel putin, si
, banuiesc, si n celelalte mprejurari, pentru ca ea pare teapana si nemultumita, i
ar lordul Lowborough este, n mod vizibil, mai bine dispus dect nainte si mai cordia
l cu gazda lui. Dar voi fi foarte bucuroasa sa-i vad dusi de aici, deoarece am a
tt de putina afectiune pentru Annabella nct e o adevarata povara sa fiu amabila cu
ea si cum e singura doamna din casa, n afara de mine, ma vad silita sa petrec o m
are parte din timp mpreuna cu ea. Data viitoare, cnd va mai veni pe aici doamna Ha
rgrave, voi saluta vizita ei drept o adevarata usurare. Ma bate chiar gndul sa ce
r permisiunea lui Arthur ca s-o poftesc pe batrna doamna sa stea la noi pna la ple
carea oaspetilor. Cred ca asa voi face. Ei i se va parea o atentie amabila din p
artea mea, si, cu toate ca am prea putina pofta de societatea ei, va fi cu adeva
rat binevenita ca o a treia doamna care sa se interpuna ntre lady Lowborough si m
ine.
Prima data cnd am ramas singura cu aceasta lady, dupa seara aceea neferic
ita, s-a ntmplat chiar n ziua urmatoare, la vreo doua ceasuri dupa micul dejun. Dom
nii parasisera casa dupa ce petrecusera intervalul de timp obisnuit, scriind scr
isori, citind ziarele si schimbnd ntre ei cte o vorba.
Lady Lowborough si cu mine am stat mpreuna cteva minute. Ea lucra ceva, ia
r eu parcurgeam coloanele unui ziar din care desprinsesem esentialul cu mai bine
de un sfert de ora nainte. Era un moment de stnjeneala penibila pentru mine si so
coteam ca pentru ea trebuie sa fie infinit mai neplacut. Dar se pare ca ma nselam
. Ea a fost prima care a vorbit. Zmbind cu siguranta si snge rece, a nceput astfel:
Sotul tau a fost foarte bine dispus aseara, Helen. Asa e el ntotdeauna?
Am simtit ca-mi navaleste sngele n cap si ca-mi ard obrajii.
Nu, i-am raspuns, si nadajduiesc ca nu i se va mai ntmpla niciodata.
Va sa zica i-ai tinut o predica nainte de culcare, nu?
Nu; dar i-am spus ca nu-mi place o asemenea conduita si mi-a promis ca n
-o va mai repeta.
Mi s-a parut cam smerit si supus azi-dimineata, a continuat ea. Iar tu,
Helen, ai plns, dupa cte vad. Stii, asta este marea noastra resursa. Dar plnsul nu
te face sa te doara ochii? Si poti plnge ntotdeauna cnd crezi ca se cuvine s-o faci
?
Nu plng niciodata pentru a obtine anumite efecte. Si nici nu nteleg cum po
ate cineva s-o faca.
Ma rog, nu stiu; eu, personal, n-am avut niciodata motive sa experimente
z. Dar cred ca daca Lowborough ar face asemenea greseli de comportare l-as sili
sa plnga. Nu ma mir ca te-ai suparat, caci sunt sigura ca daca sotul meu ar comit
e chiar si o greseala mai putin grava dect asta, i-as da o lectie pe care n-ar ui
ta-o multa vreme. Dar, pe de alta parte, el nu se va face niciodata vinovat de a
sa ceva pentru ca-l tin mult prea bine n fru.
Esti sigura ca nu-ti arogi prea multe merite? Dupa cte am auzit, lordul L
owborough se facuse remarcat pentru cumpatarea lui cu multa vreme nainte de a te
marita tu cu el si acum e la fel de cumpatat ca si atunci.
A, te referi la vin? Da, n privinta asta e destul de ferit de primejdii.
Iar n ceea ce priveste ocheadele aruncate altei femei si sub acest raport e ferit
de primejdii atta vreme ct traiesc eu, pentru ca ma adora asa de mult nct ar fi n st
are sa sarute pna si pamntul de sub picioarele mele.
Serios? Si esti la fel de sigura ca-i meriti adoratia?
Mde, n privinta asta n-as sti sa-ti spun. Nici tu Helen, nu esti straina
de faptul ca suntem cu totii supusi greselii. Nici unii dintre noi nu merita sa
fie adorati si venerati. Esti sigura ca preaiubitul tau Huntingdon merita toata
dragostea cu care-l nconjuri?
La asta n-am stiut ce sa-i raspund. Ardeam de indignare. Dar mi-am stapni
t orice manifestare exterioara si mi-am muscat doar buza prefacndu-ma ca-mi aranj
ez lucrul de mna.
n orice caz, a reluat ea, speculndu-si avantajul obtinut, te poti consola
cu asigurarea ca tu meriti toata dragostea pe care ti-o ofera el.
Ma magulesti, i-am raspuns, dar cel putin ma pot stradui s-o merit.
Apoi am schimbat subiectul.
CAPITOLUL XXVIII
25 DECEMBRIE. ANUL TRECUT, de Craciun, eram mireasa, cu inima coplesita
de bucuria momentului si plina de sperante fierbinti pentru viitor dar nu si far
a o unda de presimtiri si de temeri ntunecate. Acum sunt sotie. Bucuria s-a mai p
otolit, dar n-a disparut cu totul; sperantele mi-au mai scazut, dar nu s-au spul
berat; temerile au sporit, dar n-au fost confirmate pe deplin. Si, slava Domnulu
i, sunt si mama. Dumnezeu mi-a trimis un suflet pe care sa-l cresc si mi-a acord
at o bucurie noua, mai calma, si sperante mai solide care sa ma aline.
25 decembrie. A mai trecut un an. Micutul meu Arthur traieste si nflorest
e. E sanatos, desi nu prea robust. E jucaus si vioi fara sa supere pe nimeni, e
afectuos si supus unor pasiuni si emotii pe care nu si le poate nca exprima pentr
u ca n-a nvatat sa vorbeasca. n sfrsit, a cucerit inima tatalui sau; acum, frica me
a permanenta e ca nu cumva indulgenta nesabuita a acestui tata sa-i strice carac
terul. Dar trebuie sa ma tem si sa ma feresc de propria mea slabiciune, pentru c
a niciodata pna acum n-am stiut ct de tare e ispitit un parinte sa-si rasfete sing
urul copil.
Am nevoie sa-mi gasesc o consolare n fiul meu, pentru ca (acestei hrtii fa
ra glas i pot ncredinta marturisirea) gasesc prea putina consolare la sotul meu. l
iubesc nca; si el ma iubeste, n felul lui, dar, vai, ct de diferit este acest senti
ment, de iubirea pe care as fi putut sa i-o ofer si de cea pe care nadajduisem o
dinioara s-o primesc! Ct de putina ntelegere adevarata exista ntre noi; ct de multe
dintre gndurile si sentimentele mele sunt ncatusate n sihastria ntunecoasa a mintii
mele! Ct de mult din fiinta mea a ramas de fapt nemaritata sortita fie sa se mpiet
reasca si sa se acreasca n umbra nensorita a singuratatii, sau sa degenereze cu to
tul si sa se ofileasca din lipsa de hrana pe acest teren nesanatos! Dar, repet,
n-am nici un drept sa ma plng. Sa declar doar adevarul cel putin o parte din adev
ar si sa vad mai apoi daca alte adevaruri, mai ntunecate, nu vor pata aceste pagi
ni. Suntem casatoriti de mai bine de doi ani si probabil ca farmecul idilei noastr
e s-a istovit. Cu siguranta ca acum am cobort pe treapta cea mai de jos a afectiu
nii lui Arthur si am descoperit toate racilele firii sale. Daca se va schimba ce
va, probabil ca se va schimba n bine, pe masura ce ne deprndem mai mult unul cu ce
lalalt. Cu siguranta ca e greu sa coborm la un nivel mai scazut dect cel la care a
m ajuns. Si daca se va ntmpla asa, voi putea suporta bine lucrurile.
Cei putin att de bine ct le-am putut suporta pna acum.
Arthur nu e chiar ceea ce numeste ndeobste lumea un barbat rau: are multe
calitati. Dar e un barbat lipsit de stapnire de sine sau de aspiratii nalte, iubi
tor de placeri si care se lasa usor prada bucuriilor animalice. Nu e un sot rau,
dar ideile lui despre ndatoririle si bucuriile conjugale nu corespund cu ale mel
e. Judecnd dupa aparente, el concepe sotia ca pe o fiinta care sa-si iubeasca sot
ul si sa stea acasa, servindu-l, distrndu-l si ngrijindu-se n tot felul de bunastar
ea lui, atta vreme ct are el chef sa stea cu ea. Iar cnd e plecat, sa se ocupe de i
nteresele lui domestice sau de alta natura si sa-i atsepte, rabdatoare, ntoarcere
a. Asta, indiferent de ce face el ntre timp.
La nceputul primaverii si-a anuntat intentia de a pleca la Londra: mi-a z
is ca treburile lui i reclama prezenta acolo si nu mai poate sa se mpotriveasca ac
estei neoesitati. Si-a exprimat regretul ca ma paraseste si, pe de alta parte, s
peranta ca ma voi distra cu copilasul pna la ntoarcerea lui.
Dar de ce trebuie sa ma parasesti? L-am ntrebat. Nu vad de ce n-as merge
cu tine; pot fi gata oricnd.
Nu cumva ai vrea sa iei copilul la Londra?
Da, de ce nu?
Lucrul era absurd: cu siguranta ca aerul de la oras nu i-ar fi facut bin
e nici lui si nici mie ca doica. n mprejurarile date, obiceiurile londoneze, orele
trzii de culcare n-ar fi fost deloc potrivite pentru mine. n general, m-a sigurat
ca ar fi fost un lucru extrem de suparator, incomod si primejdios. I-am respins
obiectiile ct de bine m-am priceput, pentru ca tremuram la gndul ca se va duce si
ngur si eram n stare sa sacrific aproape orice cnd era vorba de mine si chiar si d
e copil, numai pentru a-l mpiedica sa plece. ntr-un trziu, mi-a spus de la obraz, s
i chiar pe un ton cam tfnos, ca n-are ce sa faca cu mine acolo. Era istovit si el
de noptile de nesomn. I-am propus sa stam n camere separate. Dar a zis ca nici a
sa nu e bine.
Adevarul este, Arthur, i-am raspuns n cele din urma, ca te-ai saturat de
societatea mea si esti hotart sa nu ma iei cu tine. Puteai sa spui asta din capul
locului.
El a negat. Dar eu am parasit imediat ncaperea si am fugit n camera copilu
lui ca sa-mi ascund tulburarea.
Eram prea jignita ca sa-mi mai exprim nemultumirea fata de planurile lui
sau ca sa ma mai refer ct de ct la acest subiect, afara doar de cazul cnd era vorb
a de aranjamentele necesare pentru plecarea lui si rezolvarea treburilor ct timp
va fi plecat. Asta pna n ajunul calatoriei, cnd l-am implorat, cu toata seriozitate
a, sa aiba grija de el si sa se fereasca din calea ispitei. A rs de nelinistea si
de ngrijorarea mea, dar m-a asigurat ca ele sunt lipsite de orice temei si a fag
aduit sa tina seama de sfaturile mele.
Banuiesc ca n-are nici un rost sa te rog sa fixezi o zi pentru ntoarcerea
ta? L-am ntrebat.
A, nu! Date fiind mprejurarile, nici n-as putea s-o fac. Dar te rog sa fi
i sigura, dragostea mea, ca nu voi lipsi multa vreme.
Nu vreau sa te tin prizonier acasa, i-am raspuns. N-as protesta chiar si
mpotriva unei absente de cteva luni, daca poti fi fericit atta vreme fara mine, cu
conditia sa stiu ca nu esti n primejdie. Dar nu-mi place ideea ca te afli acolo,
printre prietenii tai, cum le zici tu.
Ei, ei, prostuto! Ce-ti nchipui ca nu sunt n stare sa-mi port singur de gr
ija?
Data trecuta n-ai facut-o. Dar de data asta, Arthur am adaugat eu cu toa
ta seriozitatea, arata-mi ca esti n stare s-o faci si dovedeste-mi ca nu trebuie
sa-mi fie teama sa-ti acord ncrederea!
De promis a promis ntr-adevar, nsa cam pe tonul pe care-l folosim cnd ncerca
m sa potolim un copil. Si parca si-a tinut promisiunea? Nu! De aici nainte nu voi
mai putea niciodata sa-l cred pe cuvnt. Amara, foarte amara marturisirea! Din pr
icina lacrimilor nici nu mai vad ce scriu. A plecat la nceputul lui martie si nu
s-a ntors pna n iulie. De data asta nu s-a mai deranjat sa-si gaseasca pretexte, si
scrisorile lui au fost mai rare, mai scurte si mai putin afectuoase, n special d
upa cteva saptamni. Veneau la intervale tot mai mari si erau din ce n ce mai concis
e si mai nepasatoare. Si totusi, cnd omiteam sa-i scriu, se plngea ca-l neglijez.
Cnd i scriam cu severitate si raceala asa cum marturisesc ca am facut-o adesea n ul
tima perioada ma tinea de rau pentru severitate si spunea ca n felul asta l fac sa
se nspaimnte La gndul ntoarcerii acasa. Cnd ncercam sa-l conving cu duhul blndetii, m
raspundea pe un ton mai agreabil si fagaduia sa se ntoarca. Dar, n sfrsit, nvatasem n
tre timp sa nu mai tin seama de fagaduielile lui.
SFRSIT