Vous êtes sur la page 1sur 47

ASTROFIZIC TEORETIC

STELE DUBLE (SISTEME BINARE I


MULTIPLE DE STELE) I STELE
VARIABILE

Lector: Radu Gherase
Director Dep. Stiinific
Astroclubul Bucureti
Sisteme binare
Clasificarea sistemelor binare:
Un sistem binar reprezinta un ansamblu de stele care
descriu o orbita in jurul centrului comun de masa.
Observatiile arata ca stelele se grupeaza in sisteme de stele
(sau sisteme stelare), in general, stelele simple (singulare)
fiind mai degraba o exceptie, decat o regula. Exista sisteme
formate din doua stele (stele duble), din trei stele (stele triple)
sau mai multe (stele multiple). Sisteme stelare mai complexe
sunt roiurile stelare.
Observarea acestor sisteme ajuta la:
determinarea orbitelor componentelor
determinarea maselor componentelor
stabilirea relatiei masa-luminozitate
determinarea razei componentelor (binare cu eclipsa)
stabilirea si corectarea modelelor astrofizice

Sisteme binare
Sisteme binare vizuale
Stele duble vizual:
Stele duble (fizic) componentele interactioneaza
fizic
Stele duble (optic)

La sistemele binare se observa o miscare orbitala (a
ambelor componente fata de centrul comun de masa
sau a unei componente fata de cealalta) care se
desfasoara dupa legile lui Kepler (ca si miscarea
planetelor fata de Soare).
Sisteme binare
Se estimeaza peste 50% din stelele
Galaxiei fac parte din sisteme binare, triple
sau multiple. Evident, dintre acestea, cele
mai numeroase sunt sistemele binare.
Sisteme binare
Sisteme binare vizuale:
Miscarea celor 2 stele intr-un astfel de sistem poate fi
studiata prin observarea pozitiei relative a unei stele in
raport cu cealalta. Pe parcursul anilor aceasta pozitie se
schimba suficient cat sa fie observata si masurata.
Cele mai importante date care se colecteaza in acest caz
sunt informatiile de pozitie a unei componente in raport cu
cealalta. Implicit, se ia ca reper componenta primara, prin
conventie aceasta fiind steaua mai stralucitoare. In situatia
in care cele 2 componente au magnitudini similare, tot prin
conventie se considera a fi componenta principala steaua
mai apropiata de nord. Componenta principala a
sistemului poarta denumirea de stea primara, iar cea
secundara se mai numeste si companion.
Se vor determina in principal 2 parametri:
distanta unghiulara intre cele 2 componente, exprimata
in secunde de arc
unghiul intre directia determinata de cele 2 stele si directia
nordului, masurat de la nord spre est (unghi de pozitie )
Sisteme binare
Sisteme binare vizuale:
Sisteme binare
Sisteme binare vizuale:
Se mai pot masura si alti parametri, cum ar fi diferenta
de magnitudine dintre cele 2 stele, specificand si culorile
componentelor.
In cazul sistemelor binare vizuale, separarea
componentelor este suficient de mare pentru a permite
observarea acestora (rezolvarea lor) ca 2 stele distincte
cu ajutorul unui instrument optic de observatie (telescop,
binoclu).
Asta inseamna ca stelele sa fie apropiate de noi, si
indepartate una de alta (a sa fie mare)
Evident, separarea componentelor unui sistem depinde
foarte mult si de diferenta de magnitudine dintre ele.
Sisteme binare
Sisteme binare vizuale:
Puterea de separare (de rezolvare) a unui instrument optic
depinde, in principal, de urmatorii factori:
diametrul obiectivului
calitatea opticii
alinierea (colimarea) opticii
turbulenta atmosferica
Criteriul Rayleigh arata care este distanta unghiulara minima
de separare dintre doua stele albe de aceeasi magnitudine
astfel incat componentele privite printr-un instrument cu
diametrul D sa se atinga formand o figura asemanatoare
semnului .
R=140/D, unde D este diametrul obiectivului instrumentului
utilizat exprimat in mm.
Spre deosebire de criteriul Rayleigh, limita Dawes este
calculata teoretic pentru situatia extrema in care cele doua
stele se suprapun partial in campul vizual, un observator
experimentat reusind sa desluseasca forma alungita ca un
oval. R=116/D[mm].
Sisteme binare
Elementele orbitale ale unui sistem binar

argumentul periastrului
unghiul de pozitie al nodului ascendent
a semiaxa mare a orbitei
i inclinarea planului orbitei fata de planul cerului
e excentricitatea elipsei
T momentul trecerii la periastru
Nota: Steaua principala
nu se afla neaparat in
focarul elipsei aparente.
Sisteme binare
Sisteme binare vizuale:
In cazul sistemelor binare vizuale se pot
determina elementele prezentate mai sus,
insa nu se poate specifica exact care nod
este ascendent si care e descendent
(semnul lui i).
De asemenea se pot determina masele
componentelor.
Sisteme binare
Determinarea masei componentelor:
Daca distanta pana la sistemul binar e
cunoscuta, atunci avem:



Cu


Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice
Acestea se caracterizeaza in general prin
separare unghiulara mica, viteze orbitale
mari.
Datorita separarii unghiulare mici,
majoritatea binarelor spectoscopice nu pot
fi rezolvate vizual.
Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice
Conditie necesara pt. observare: i0!
Daca planul orbitei reale nu e
perpendicular pe directia de observare,
viteza orbitala a stelelor va prezenta o
componenta radiala (pe directia de
observatie). Aceasta va avea o variatie
periodica si va putea fi determinata cu
ajutorul unui spectrometru, observandu-se
deplasarea Doppler a liniilor spectrale.
Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice
Clasificare:
A) binare spectroscopice cu un set de linii spectrale
B) binare spectroscopice cu doua seturi de linii
spectrale
In cazul a) e observabil un singur set de linii
spectrale, atunci cand avem de-a face cu o diferenta
mare de stralucire intre cele doua componente
(vedem lumina stelei principale).
In cazul b) stelele au aproximativ aceeasi stralucire,
insa au compozitie chimica diferita.
Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice

Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice
Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice
Componentele radiale ale vitezelor se
modifica periodic, pe masura ce stelele
orbiteaza in jurul centrului comun de
masa. Prin masurarea deplasarilor
Doppler ale liniilor spectrale pe o perioada
de timp, putem construi o curba cu valorile
componentelor radiale ale vitezelor
determinate.

Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice








Vr =f(t).
/0=Vr/c
Vr= componenta radiala a vitezei, in directia de observare
c= viteza luminii in vid
0=lungimea de unda in repaus
Nota: formula de sus e valabila numai cand Vr<<c.
Sisteme binare
Sisteme binare spectroscopice
De aici putem deduce caracteristicile orbitei.
Nota: nu poate fi determinat prin aceasta metoda! Se poate insa
determina ce componenta se apropie sau se indeparteaza de
observator, deci se poate spune care nod este ascendent si care
este descendent semnul lui i.
De asemenea, prin aceasta metoda nu se poate determina i, ci
doar semnul sau.
Se observa ca la binarele spectroscopice se pot determina anumite
aspecte ce nu pot fi deduse din observatiile la cele vizuale, si
viceversa.
In cazurile (foarte rare) cand un sistem este atat spectroscopic cat si
vizual se pot determina foarte precis toate caracteristicile orbitei.
In afara de variatiile periodice ale componentelor radiale ale vitezei
datorate deplasarii componentelor pe orbita, de unde rezulta
deplasarile periodice Doppler ale liniilor spectrale, sistemul in
ansamblul sau poate avea o viteza inspre sau dinspre Soare.
Aceasta se numeste viteza sistemica si de asemenea se poate
determina prin observatii spectroscopice. Trebuie avut in vedere
insa ca aceste observatii se fac de pe Pamant, deci se fac corectii la
viteza sistemica - se tine cont de viteza orbitala a Pamantului si
chiar si de miscarea de rotatie a acestuia.

Sisteme binare
Sisteme binare astrometrice:
Acestea sunt descoperite studiind miscarea
proprie a stelelor (si oscilatiile periodice ale
pozitiilor acestora fata de directia aparenta de
deplasare pe bolta cereasca, in raport cu stelele
fixe).
Este necesara astrometrie de mare precizie,
similar cu cazurile cand se urmareste detectarea
planetelor extrasolare.
In general, sistemele binare astrometrice nu pot
fi detectate la o distanta mai mare de 10 parseci.
(efect similar cu cel de paralaxa)
Sisteme binare
Sisteme binare cu eclipsa
Conditia necesara pentru observare: i=90!
Planul orbitei in directia de observare!
Atunci cand componentele se eclipseaza
reciproc, observam o scadere a stralucirii.
Prin aceasta metoda putem determina masele
componentelor fara sa cunoastem distanta!
De asemenea, se pot determina si razele
componentelor.

Sisteme binare
Sisteme binare cu eclipsa

Sisteme binare
Clasificarea sistemelor binare dupa
configuratia lor:
binare detasate: stelele nu interactioneaza si
evolueaza separat (nu exista transfer de materie)
binare semidetasate: materia uneia dintre
componente (donoare) este atrasa la suprafata
celeilalte componente formand un disc de acretie in
jurul celei din urma; acest transfer de masa domina
evolutia sistemului: ex. Binarele X, variabilele
cataclismice
binare de contact: atmosferele componentelor
interactioneaza reciproc si formeaza un invelis
comun; componentele fuzioneaza in cele din urma.
Sisteme binare
Planetele extrasolare:

Metode de detectare:
- effect Doppler
- astrometrie
- tranzite
- lentile gravitationale
- neomogenitati in cadrul discurilor
protoplanetare
Stele variabile
Se numesc stele variabile, acele stele a
caror stralucire aparenta variaza cu timpul.
Exista doua categorii de stele variabile si
anume:
stele variabile fizice (sau intrinseci)
stele pseudovariabile (sau variabile cu clipsa).


Stele variabile
La stelele variabile fizice variatia stralucirii
aparente este o consecinta a variatiei
luminozitatii lor (adica a fluxului de energie
radiat in spatiu), variatie care se datoreaza
proceselor fizice ce au loc in interiorul acestora.
La stelele pseudovariabile, variatia stralucirii
aparente nu are o cauza fizica, ea datorandu-se
unui fenomen geometric - eclipsarea reciproca a
componentelor unui sistem binar strans, in
cursul miscarii orbitale. Acestea sunt deci
sisteme binare cu eclipsa, iar luminozitatile
componentelor nu variaza, in general (exista
unele cazuri in care una din componentele
sistemului binar cu eclipsa este o variabila
fizica).

Stele variabile
Stele variabile intrinseci:
Observatiile arata ca, la acestea, variatia
luminozitatii este insotita, in general, de
variatia si a altor parametri fizici: raza,
spectrul, temperatura efectiva, uneori
masa etc. Exista unele stele variabile, la
care pentru o variatie neinsemnata a
luminozitatii avem o variatie importanta a
altor parametri fizici.
Stele variabile
Stelele variabile fizice se impart in doua clase:
variabile pulsante
variabile eruptive.

Stelele variabile sunt studiate uzual prin fotometrie,
spectrofotometrie si spectroscopie.
Astronomii amatori care observa atat vizual cat si
fotometric (sau chiar spectroscopic) astfel de obiecte
au o contributie majora in cercetare, avand o
contributie majora la realizarea curbelor de lumina
necesare pt. a cunoaste comportamentul stelei in
timp (variatiile stralucirii cu timpul).
Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Cefeidele
La acestea luminozitatea variaza ciclic, foarte
regulat, cu o perioada care poate fi cuprinsa
intre o zi si cateva zeci de zile. Numele de
cefeida vine de la steaua delta Cephei, care
este reprezentativa pentru acest tip de
variabile. Variatia luminozitatii este insotita de
variatia spectrului. Raza stelei variaza periodic
cu luminozitatea (adica steaua pulseaza).
Perioada de variatie ciclica a stralucirii: 1-70 zile
Amplitudinea variatiei stralucirii: 0.1 pana la 2 mag
Ex. Delta Cephei, Beta Dorado (cea mai
apropiata), Polaris
Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Cefeidele:
Stele gigante cu luminozitate mare. Clasa spectrala F la
maxim (rosii) si G,K la minim.
La cefeide observatiile au pus in evidenta o relatie
intre perioada de pulsatie si luminozitatea medie, numita
relatia perioada-luminozitate. Aceasta relatie are o
deosebita importanta practica si teoretica. Importanta
practica rezulta din faptul ca pe aceasta relatie se
bazeaza determinarea distantelor stelelor indepartate.
Cefeidele fiind stele gigante, deci stele de mare
luminozitate, se observa pana la mari distante (chiar
distante extragalactice)
- LUMANARI STANDARD
Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Cefeidele:
Relatia perioada-luminozitate:


P reprezinta perioada de variatie ciclica in zile.
O cefeida de tip I (tip delta Cephei) cu perioada de
variatie de 3 zile e de 800 de ori mai stralucitoare
decat Soarele. O cefeida cu perioada de 30 de zile e
de 10000 de ori mai stralucitoare decat Soarele.
Henrietta Swan Leavitt

Stele variabile
Stele variabile pulsante
Cefeidele

Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Cefeidele:
Stele variabile
Populatiile de stele:
Populatia III: prima generatie de stele (nu
contineau metale in compozitie). In prezent
ele nu mai exista (nu au fost observate pana
in prezent, existenta lor e determinata
teoretic)
Populatia II: a doua generatie de stele,
metalicitate scazuta
Populatia I: cea mai recenta generatie de
stele. Metalicitate ridicata (ex. Soarele).
Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Stele de tip W Virginis.
Sunt asemanatoare cu Cepheidele (prezinta
aceleasi caracteristici dar sunt mai putin
stralucitoare facand parte din populatia a
doua spre deosebire de cefeidele clasice
(Cep) care fac parte din populatia I.
Se mai numesc si Cepheide de tip 2.
Variabilele W Virginis satisfac, de asemenea,
o relatie perioada luminozitate.

Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Stele de tip RR Lyrae:
Acestea au o variatie asemanatoare cu
cefeidele, dar au perioade mai scurte, in
general sub o zi (majoritatea au perioada in
jur de 0,5 zile) si amplitudinea variatiei de
stralucire de 0.3 pana la 2 mag.
Stele gigante albe de clasa spectrala A, mai
batrane si mai putin masive decat
Cepheidele.

Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Stele de tip RV Tauri:
Perioada 30-100 de zile.
Amplitudinea variatiei: pana la 3 mag.
Sunt gigante galbene care au o curba de lumina
caracterizata prin minime alternante, unele mai
mari, altele mai abrupte mai mici. Perioadele
sunt definite ca fiind intervalul intre 2 minime.
Prezinta de asemenea variatii ciclice pe termen
foarte lung (de la sute pana la mii de zile).
Clase spectrale de la G la K.
Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Stele variabile de lunga durata:
Stele de tip Mira (omicron Ceti):
Perioada: 80-1000 zile; Amplitudinea
variatiei: 2.5 pana la 5.0 mag.
Acestea sunt gigante rosii variabile, care
prezinta linii de emisie caracteristice in
spectru.
Cunoscute sub numele de miride.
Stele variabile
Stele variabile pulsante:
Variabile semiregulate:
Perioada: 30-1000 zile; Amplitudinea
variatiei: 1.0 pana la 2.0 mag.
Ex.: stele tip ZUma
Acestea sunt stele gigante si supergigante
care variaza periodic, insa prezinta si
variatii aleatorii (neregulate)
Evident, exista si variabile neregulate.
Stele variabile
Variabile eruptive (cataclismice):
La aceste stele, variatia stralucirii aparente se
explica prin eruptia materiei din invelisurile
superficiale ale stelei. Uneori aceasta eruptie
poate lua forma unei explozii grandioase prin
care invelisurile stelei sun expulzate in spatiu.
Principalele tipuri de variabile eruptive (din
punctul de vedere al evolutiei stelare) sunt
novele si supernovele.
Stele variabile
Variabile eruptive (cataclismice):
Novele
In fazele tarzii de evolutie, unele stele sufera explozii
puternice, prin care invelisurile de la suprafata stelei
sunt expulzate in spatiu. O asemenea explozie are
consecinte catastrofale pentru stea, care nu mai poate
reveni, dupa explozie, la starea anterioara de echilibru.
In timpul exploziei luminozitatea creste de zeci de mii-
sute de mii de ori. Exista nove la care s-au observat
doua sau mai multe eruptii numite nove recurente.
Printr-o explozie de nova se elibereaza o energie de
10^38-10^39 J, iar materia expulzata in spatiu se
imprastie cu viteze de ordinul a 1000km/s. Intre
explozii o nova se prezinta ca o stea pitica alb-albastra
(stea fierbinte, dar de mica luminozitate, fiind pitica;
inainte de explozie steaua nu este "remarcata", fiind
observata numai in timpul exploziei, de unde si
denumirea - improprie - de nova). Dupa una sau mai
multe explozii steaua se transforma intr-o pitica alba.
Observatiile arata adesea ca novele sunt componente
ale unor sisteme binare stranse ( ex. N Her 1934).

Stele variabile
Variabile eruptive (cataclismice):
Novele
De regula sisteme binare semidetasate, care
sunt alcatuite dintr-o stea asemanatoare
Soarelui si o pitica alba. Cresc in stralucire cu
7-16 magnitudini in decurs de cateva sute de
zile. Dupa aceea, revin la starea initiala in
cativa ani. Spectrul unei nove e in general
asemanator cu al unei stele din clasa A sau F.
NOVA = stea noua

Stele variabile
Variabile eruptive (cataclismice):
Supernovele (amplitudinea variatiei
bruste- peste 20 de magnitudini):
explozia are un caracter mult mai violent si nu se mai
repeta
Fenomenul de supernova este rar, el apare odata la
350-400 de ani intr-o galaxie. Asemenea explozii pot
suferi, in stadiile tarzii de evolutie, stelele cu masa
initiala mare. Dupa explozie nucleul stelar se
transforma intr-o stea neutronica sau intr-o gaura
neagra (gaurile negre sunt obiecte in colaps
gravitational - prabusire gravitationala - aceasta fiind
o contractie gravitationala violenta a nucleului stelar)


Stele variabile
Tipuri de supernove:
Tip I: fara linii de H in spectru
Tip II: cu linii de H in spectru
Modele teoretice:
Tip Ia (linii de Si): explozie termonucleara a unei
pitice albe lumanari standard
Tip Ib/Ic (fara Si, cu He sau fara He): implozie a
unei stele cu nucleu de He
Tip II-P: implozie clasica a unei stele masive cu
invelis de H
Tip II-L: prezinta o curba de lumina liniara (?)
Tip IIb supernove care isi pot schimba tipul in Ib.
Alte tipuri speciale de supernove

Stele variabile
Supernove tip Ia:
O pitica alba dintr-un sistem binar semidetasat poate
redeveni activa daca are un companion masiv (o
stea mai masiva din secventa principala)
Exista transfer de materie (H) de la steaua giganta la
cea pitica
Materia captata de la steaua mare formeaza un disc
de acretie in jurul piticei albe
Deoarece viteza de transfer e foarte mare, materia
care cade spre pitica alba capata temperaturi foarte
ridicate, se emit radiatii in lungimi de unda UV si raze
X.
Stele variabile
Supernove tip Ia:
Se formeaza o anvelopa de H in
jurul piticei albe, care are
temperatura f. ridicata si incepe sa
fuzioneze -> nova.
Ciclul se poate repeta.
Daca materialul acumulat in plus
la steaua pitica alba depaseste
limita Chandrasekar de 1,4 mase
solare, pitica alba se autodistruge
intr-o explozie imensa ->
supernova tip Ia -> nu avem linii
de H in spectru, deoarece pitica
alba nu mai contine H.
Supernovele tip Ia sunt lumanari
standard si elibereaza
aproximativ tot atata energie ca
cele produse de implozia stelelor
masive (supernove tip II)



Stele variabile
Nomenclatura:
Numerotarea Bayer litere grecesti (daca e cazul)
R -> Z
RR -> RZ
SS -> SZ

ZZ
AA, AB, QZ (fara litera J)
In total 334 nume
Dupa QZ urmeaza V335, V336