Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
CARDIOPATIE ISCHEMIC
ISCHEMIC CARDIOPATHY
3. Enoxaparin, heparin
nefracionat sau ambele la
pacienii cu infarct miocardic
acut cu supradenivelare de
segment ST? Date din Registrul
RO-STEMI
G.P. Tatu-Chioiu
1
, M. Dorobanu
1
, M. Cintez
1
,
E. Craiu
2
, D.D.Ionescu
3
, C. Olariu
4
, C. Pop
5
,
C. Arsenescu-Georgescu
6
, A. Diaconeasa
1
,
R. Bugiardini
7
1
Bucureti
2
Constana
3
Craiova
4
Arad
5
Baia Mare
6
Iasi, Romania
7
Bologna, Italia, din partea investigatorilor Registrului
Romn pentru infarct miocardic acut cu supradenive-
lare de segment ST (RO-STEMI)
Introducere: 1. Studii recente au artat o mai bun evo-
luie la pacienii cu infarct miocardic acut cu supra deni-
velare de segment ST (STEMI), care au primit enoxa pa-
rin (Enox) pentru 8 zile comparativ cu cei care au pri-
mit heparin nefracionat (UH) timp de 48 ore. Aceas-
t diferen a fost suspectat ca find datorat efectului
rebound indus de suspendarea UH dup 48 ore.
2. Efectele dublei anticoagulri (UH urmat de Enox)
versus UH nu au fost nc evaluate.
Obiectiv: Compararea mortalitii intraspitaliceti i a
incidenei hemoragiilor cerebrale la pacienii nrolai
n Registrul romn pentru STEMI (RO-STEMI) trata i
fe cu UH+Enox, fe cu UH ca terapie asociat trombo-
lizei.
Metod: n perioada 1.01.2003-31.12.2007, un numr
de 2477 pacieni consecutivi nrolai n RO-STEMI,
n primele 6 ore de la debutul durerii toracice, au pri-
mit terapie fbrinolitic (Streptokinaza, tPA, rPA,
TNK+PA) asociat cu UH i Enox (UH 1000 UI/or,
48 ore urmat de Enox 1mg/Kgc pentru 8 zile, n=377),
Enox (30-40mg iv bolus urmat de 1mg/kcg pentru 8
zile, n=470) sau UH (1000 U.I./or timp de 72-96 ore,
n=1600). Toi pacienii au primit tratament aspirin
i/sau clopidogrel n afara contraindicaiilor.
Rezultate: Mortalitatea intraspitaliceasc a fost semni-
fcativ mai redus n subgrupul cu UH+Enox, compa-
rativ cu subgrupul cu UH (3,4% vs. 9,0%, p=0,0001). O
tendi spre mortalitate mai redus a fost inregistrat
i n subgrupul Enox (6,2%), comparativ cu subgrupul
UH (p=0,054). Dup ajustarea n funcie de vrst i
administrarea de aspirin i/sau clopidogrel, pacienii
tratai cu UH+Enox au avut un risc de deces de 1,61
ori mai sczut comparativ cu pacienii tratai cu UH
(95% CI, 0,21-0,72, p=0,003). Diferena ntre Enox i
UH nu a fost semnifcativ. Incidena hemoragiilor
cerebrale non-fatale nu a fost diferit la pacienii care
au primit terapie combinat cu UH+Enox (0,3%), sau
Enox (0,4%) sau UH (0,8%).
Concluzii: Datele din Registrul RO-STEMI sugereaz
faptul c o combinaie ntre UH (48 ore) i Enox pn
la 8 zile poate contribui pn la reducerea semnifcativ
a mortalitii intraspitaliceti la pacienii cu
STEMI i terapie trombolitic comprativ cu pacienii
tratai numai cu UH de 48 de ore.
Enoxaparin, unfractioned
heparin or both in patients
with ST-segment elevation
myocardial infarction? Data
from the RO-STEMI registry
G.P. Tatu-Chioiu
1
, M. Dorobanu
1
, M. Cintez
1
,
E. Craiu
2
, D.D.Ionescu
3
, C. Olariu
4
, C. Pop
5
,
C. Arsenescu-Georgescu
6
, A. Diaconeasa
1
1
Bucharest
2
Constana
3
Craiova
4
Arad
5
Baia Mare
6
Iasi, Romania
7
Bologna, Italy, on behalf of the Romanian registry for
ST-elevation myocardial infarction (RO-STEMI) inves-
tigators.
Background: 1. Recent studies showed a better out-
come in thrombolysed patients for ST-segment eleva-
tion myocardial infarction (STEMI) who also received
enoxaparin (Enox) for 8 days compared with pts
receiving unfractionated heparin (UFH) for 48 hours.
No study has investigated the efects of double anticoa -
gulation (Enox and UFH) versus UFH as ancillary the-
rapy for thrombolysis.
Objective: To compare in-hospital mortality and
incidence of non-fatal intracranial haemorrhage in
CARDIOPATIE ISCHEMIC
ISCHEMIC CARDIOPATHY
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
CARDIOPATIE ISCHEMIC
ISCHEMIC CARDIOPATHY
Comparative evaluation of
prognosis in patients with non
st elevation acute coronary
syndrome and metabolic
syndrome or diabetes mellitus
E. Bobescu
1,2
, M. Radoi
1,2
, A. Burducea
2
, Bianca Dusa
2
1
Transilvania University - Faculty of Medicine
2
Clinic County Emergency Hospital- Clinic of
Cardiology, Brasov, Romania
Aims: Evaluation of prognosis, lef ventricular systolic
function, infammatory syndrome and oxidative stress
in patients with non ST elevation acute coronary syn-
drome (ACS) associated with metabolic syndrome
(MS) with diabetes mellitus(DM) in comparison with
patients with ACS and with non MS non DM ACS
patients.
Methods: 172 patients (pts) with non ST elevation acute
coronary syndrome were included in a prospective
study for a period of 3 years and divided in three groups
in relation with association of metabolic syndrome or
diabetes mellitus. Biologic evaluation were performed
initial and at 1, 6 months, clinical, electrocardiographic,
echocardiographic evaluation were performed initial
and at 1, 6, 12, 24 and 36 months. C-reactive protein
serum level and fbrinogen plasma level were determi-
nated as markers of infammatory syndrome. Anti
ox-LDL antibody titers and total antioxidant status
(TAS) serum level were measured for oxidative stress
eva luation.
Results:
ACS non MS
non DM
ACS MS ACS DM
6 months
C-reactive protein>0,5mg/dl 6 (16.2%) 27 (35.5%)
p<0.05
25 (42.4%)
p<0.01
Total antioxidant status <1.3
mmol/l
4 (10.8%) 21 (27.6%)
p<0.05
19 (32.2%)
p<0.05
3 years
Lef ventricular ejection
fraction <40%
5 (13.5%) 23 (30.2%)
p<0.05
22 (37.3%)
p<0.05
CV death 2 (5.4%) 14 (18.4%)
p<0.05
15 (25.4%)
p<0.05
AMI/reinfarctization 2 (5.4%) 18 (23.7%)
p<0.05
17 (28.8%)
p<0.05
Stroke 1 (2.7%) 4 (5.3%) 6 (10.2%)
UA with readmission 9(24.3%) 39 (51.3%)
p<0.025
33 (55.9%)
p<0.025
TOTAL (pts) 37 76 59
ACS - non ST elevation acute coronary syndrome, MS
metabolic syndrome; DM- diabetes mellitus; CV-car-
dio vascular; AMI-acute myocardial infarction; UA-
unstable angina
Conclusions: In non ST elevation acute coronary syn-
drome patients, presence of metabolic syndrome or
dia betes mellitus was associated with signifcant higher
incidence of infammatory syndrome and oxidative
stress at 6 months and with a signifcant increased inci-
dence of lef ventricular systolic dysfunction, cardio vas-
cular death, acute myocardial infarction and un sta ble
an gina with readmission at 3 years of follow up. It was
no signifcant diferences between non ST eleva tion acu-
te coronary syndrome with metabolic syn dro me and
with diabetes mellitus groups at 3 years of follow up.
5. Prognosticul pacienilor cu
infarct miocardic acut cu
supradenivelare de segment ST
n funcie de valoarea seric a
hs-CRP
Tudorascu M Raul Petrior,
Muetescu I Anca Emanuela,
Tudoracu I Diana Rodica, Ionescu M Dan Dominic
UMF Craiova, Centrul de Cardiologie Craiova
Introducere: S-a demonstrat c hs-CRP crete la pa-
cienii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de
segment ST, cretere care s-a dovedit a f corelat cu mor-
talitatea pe termen lung, ns puine studii au evaluat
prog nosticul pe termen scurt al acestor pacienii. Ne-
am propus s evalum prognosticul pe termen scurt al
pacienilor cu infarct miocardic cu supradenivelare de
segment ST pe baza scorului de risc TIMI i s stabilim
corelaia acestuia cu nivelul seric al hs-CRP.
Scop: Lotul a fost constituit dintr-un numr de 45 pacien-
i internai n Centrul de Cardiologie Craiova cu diag-
nosticul de infarct miocardic acut cu supradenivelare
de segment ST. La acetia s-au notat toate datele nece-
sare pentru calculul scorului TIMI (vrsta, istoricul de
angin, diabet zaharat, TA, frecvena cardiac, clasa
Killip, greutatea, supradenivelarea de segment ST, blo-
cul complet de ramur stng, timpul pn la iniie rea
tra ta mentului), s-a calculat acest scor pentru fecare pa-
cient i s-a dozat nivelul seric al hs-CRP.
CARDIOPATIE ISCHEMIC
ISCHEMIC CARDIOPATHY
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
INSUFICIEN CARDIAC
HEART FAILURE
dintre pacieni cu diagnostic de ICFEN si 83,3% din cei
cu ICEFS aveau activare endoteliala. Examinarea ultra-
struc tu rala evidentiaza variate modifcari endo teliale
(nuclei eucro matici, vacuole endoteliale, contacte intre
celulele endo teliale si celulele musculare netede, modi-
fcari matri ceale etc).
Concluzii: Studiul desfurat arat c: DFM a fost mai
mic la pacienii cu IC dect la lotul control; valoarea
DFM a fost diferit n IC de etiologii diferite; valoarea
DFM a variat n funcie de gradul de afectare a funciei
sistolice. Prezena activrii endoteliale coreleaz cu
valoarea DFM la nivelul arterei brahiale. Examinarea
ultrastructurala relev anumite modifcri endoteliale,
cu relevanta necunoscuta, doar la pacienii afai n IC.
9. Practica medical n
ngrijirea pacienilor cu
insuficien cardiac ntr-un
centru teriar de urgen
comparaie cu registrul
european Euro Heart Survey
Maria-Corina Bornoiu, Miruna Chiru, Ana Gabriela
Fruntelat, Maria Dorobanu
Spitalul Clinic de Urgen, Bucureti
Premize i obiective: Studiile privind insufciena car-
diac sugereaz faptul c tratamentul standard, bazat
pe dovezi nu este folosit n msura n care ar trebui.
De aceea, am investigat felul n care sunt tratai i eva-
luai pacienii cu insufcien cardiac ntr-o clinic de
cardiologie de urgen; totodat centru teriar, din Bucu-
reti. Am plecat de la analiza unui grup de pacieni cu
insufcien cardiac internai n clinica noastra dup
fa de raportare a cazului folosit n EuroHeart Failure
Survey II (EHS-HF II), n acelai mod n care au fost
analizai pacienii din registrul european, pentru a
vedea realitatea ngrijirii insufcienei cardiace la noi
com parativ cu media din Europa. Obiectivele au fost
evaluarea caracteristicilor pacienilor, a etiologiei, trata-
mentului i evoluiei insufcienei cardiace la pacienii
internai n Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgen-
Bucureti n relaie cu rezultatele studiului EHS-HF
II.
Metode: Un grup de 55 pacieni internai n Clinica de
Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgen Bucureti
pentru insufcien cardiac acut sau insufcien car-
diac cronic decompensat au fost nregistrai ntr-
o baz de date construit pe baza fei de raportare a
cazului din EHS-HF II. Au fost inclui pacieni con-
secutivi care s-au internat prin camera de gard n
secia de Cardiologie. Pacienii au fost clasifcai n: insu-
fcien cardiac acut (ICA) i insufcien cardiac
cronic decompensat (ICCD). Rezultate: Dintre pa-
cien tii studiai, 67.3% au avut ICCD i numai 32.7%
ICA. Cele mai frecvente condiii subiacente la pacienii
studiai au fost boala ischemic (80%), cu 36.4% seche-
lari de infarct miocardic, hipertensiunea arterial
(65.5%) i, pentru cei cu insufcien cardiac acut,
boala valvular (63.6%). Aderena la ghidurile actuale
se men ine i n studiul nostru cu inhibitorii enzimei de
con ver sie a angiotensin ei i spironolacton prescrise la
peste 70% dintre pacieni la externare. Beta-blocantele
ns sunt subutilizate n Romnia find prescrise doar la
54.5% dintre pacieni. Digitala este extrem de utilizat
n Romnia, cu aproape 70% dintre pacieni primind
digoxin la externarea din spital.
Concluzii: O treime dintre pacienii studiai au avut
insufcien cardiac acut (de novo), similar cu raportul
European. O treime dintre pacieni au avut sindrom
coro narian acut. Fracia de ejecie a ventriculului stng
evaluat ecocardiografc nu a fost diferit ntre clasele
clinice de insufcien cardiac, i a fost conservat la
peste jumtate dintre pacieni, aspect raportat i de
stu diul EHS-HF II i de alte studii similare. Jumtate
dintre pacienii admii cu insufcien cardiac decom-
pensat se afau sub tratam ent cu diuretice, beta-blo-
cante i/sau inhibitori de enzim de conversie i o trei-
me erau digitalizai. La externare, prescripia de inhi -
bitori, diuretice i digoxin a crescut semnifcativ, dar
beta-blocantele au rmas sub-utilizate.
INSUFICIEN CARDIAC
HEART FAILURE
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
INSUFICIEN CARDIAC
HEART FAILURE
Conclusions: Anxiety and depression are present in
more than 1/3p., with a strong correlation with the
hyper tensions severity. Subjective data regarding the
quality of life and social support are in relation with
clinical severity and the alteration of EF in heart failure
p. Te prevalence of psychiatric pathology, correlation
with the quality of life, justifes the research and action
on psycho social factors.
Revista Romn de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
POSTER FORUM I
changes. Two months earlier the patient was inserted
a VVI pacemaker (through the right subclavian vein)
for low rhythm atrial fbrillation, with ought incidents.
Present cardiac examination reveals: BP = 110/73 mm
Hg, right heart failure decompensation signs, atrial
fbri llation with SVF 60 beats/min on EKG. Trans-
thoracic and transesophagial echocardiographic exami-
nation pinpoint a right intracavitary mass, 32/38 mm,
extremely mobile, foating between right ventricle
and atrium, through the tricuspid valve, attached to
the distal extremity of the electrostimulation catheter
(placed on the lateral wall of the right ventricle). Te
clinical hypothesis of pulmonary thromboembolism
(originating in the catheter thrombosis) was confrmed
through pulmonary perfusion scintigraphy (lacunar
images in both pulmonary area s, mainly in the lef
inferior lobe). Due to advanced patients age, therapeutic
approach consisted in continuous heparin infusion,
800 IU/h, 14 days, followed by oral anticoagulation,
resulting in complete thrombus dissolution. We note as
favoring prothrombotic factors the presence of cardio-
megaly, atrial fbrillation and congestive heart failure in
this case.
12. Corelaii ntre variabilitatea
tensiunii arteriale i prezena
sindromului metabolic
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugin,
Carmen Ginghin, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-
lare, Prof. Dr. C.C. Iliescu Bucureti
Obiective: Scopul principal al acestui studiu a fost
evaluarea variabilitii tensiunii arteriale (TA) obinut
prin nregistrarea ambulatorie continu la pacienii
hipertensivi cu sau fr sindrom metabolic (SMet).
Drept scop secundar am urmrit corelaiile ntre
variabilitatea TA i indicele de rigiditate arterial AASI
(ambulatory arterial stifness index).
Metod: Un grup de 195 pacieni (pt.) hipertensivi
(47% brbai, cu vrsta >21 ani, vrsta medie 57,9 ani)
11. Tromboza a cateterului de
stimulare caz clinic
M.D.Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache,
D. Iliescu, Georgeta Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie Gr.T. Popa Iasi,
Clinica I Medicala Cradiologica C.I.Negoita Iasi
Bolnavul S.Gh. 84 ani, se adreseaz pentru dureri tora-
cice i dispnee, ambele la eforturi minime, nsoite de
vertij n special la schimbrile brute ale poziiei. Este
la dou luni de la implantarea unui pacemaker VVI
pen tru fbrilaie atrial cu ritm lent (fr incidente).
Bilan ul clinic i investigarea cordului arat: TA 110/73
mmHg, semne clinice de insufcien cardiac dreap-
t, RVS 60/min cu atriile n fbrilaie.Examenul eco-
car diografc (transtoracic i transesofagian) pune n
eviden o imagine de mas intracavitar dreapt de
32/38 mm, extrem de mobil, fotant ntre VD i AD
prin valva tricuspid, ataat de extremitatea distal
a cate terului de stimulare (plasat pe peretele lateral al
VD). Suspiciunea clinic de tromboembolism pul mo-
nar (sursa tromboza pe cateter) a fost confr ma t de
scintigram a pulmonar (imagini lacunare n am be le
arii pulmonare, predominent n lobul infe rior stng)
Dat find vrsta bolnavului, se opiniaz pen tru hepa-
rino terapie 800 UI/or, 14 zile, care a dus la dis pa riia
ima ginii descrise.(continuat cu trata ment anti coagu-
lant oral) Subliniem prezena facto rilor favo ri zani:
car dio megalie, atriile n fbrilaie, insuf cien t car diac
con ges tiv.
Electrostimulation catheter
thrombosis case presentation
M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache,
D. Iliescu, Georgeta Datcu
Universitatea de Medicina si Farmecie Gr. T. Popa
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica C. I. Negoita Iasi
Patient S. Gh., 84 years old, was admitted in the hospital
for thoracic pain and exertion dyspneea, on minimal
physic activities, with vertigo due to sudden positional
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
POSTER FORUM I
evaluai prin monitorizare ambulatorie a tensiunii
arteriale (MATA) timp de 24 ore au fost investigai clinic
i biologic n privina existenei sindromului metabolic
dup criteriile Federaiei Internaionale de Diabet
(IDF). Pentru MATA am folosit un sistem BR-102
(Schiller AG, Elveia). Variabilitatea TA a fost calculat
pentru fecare pacient, find defnit ca valoarea deviaiei
standard fa de medie a valorilor TA nregistrate; a fost
aleas o valoare cut-of de 17mmHg pentru a defni
limita normalului (limita superioar a intervalului
de confden 95% a valorii medii a variabilitii TA
msurate n ntreg lotul). n mod asemntor au fost
defnite valorile normale ale variabilitii diurne i
nocturne de 17mmHg, respectiv 13,5mmHg. Analiza
statistic a fost efectuat cu programul EpiInfo 2000
(CDC, Atlanta), versiunea 3.3.2.
Rezultate: n lotul de studiu nu au existat diferene
semnifcative ntre cele 2 sexe n privina variabilitii
TA. Pacienii au fost mprii n 2 grupuri n funcie
de absena (grupul A, n= 131) sau prezena (grupul B,
n= 64) sindromului metabolic. Nu au existat diferene
semnifcative statistic ntre cele dou grupuri n ceea
ce privete vrsta, sexul, antecedentele cardiovasculare.
Valoarea variabilitii TA nu a avut diferene semni-
fcative legate de prezena sindromului metabolic (16,2
5 n grupul A fa de 16,4 4,7 n grupul B); varia bi-
litatea TA a fost comparabil indiferent de grupul de
vrst n care s-a fcut analiza. De asemenea, nu au
existat diferene semnifcative ntre cele dou grupuri
ntre variabilitatea diurn i respectiv cea nocturn.
Am obinut o corelaie nalt semnifcativ ntre indicele
de rigiditate arterial (AASI) obinut la monitorizarea
ambulatorie continu i variabilitatea TA (r= 0,98,
p<0.01), corelaie ce nu este infuenat nici ea de
prezena sindromului metabolic.
Concluzii: Prezena sindromului metabolic asociat
hipertensiunii arteriale nu infueneaz variabilitatea
tensiunii arteriale. Aceasta se coreleaz foarte bine,
independent de prezena sindromului metabolic, cu
modifcarea rigiditii arteriale exprimat prin indicele
AASI.
Correlations between blood
pressure variability and pres-
ence of metabolic syndrome
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugin,
Carmen Ginghin, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-
lare, Prof. Dr. C.C. Iliescu Bucureti
Aims: Te main objective of this study was the
evaluation of the blood pressure (BP) variability from
ambulatory blood pressure monitoring of hypertensive
patients (pts.) with or without metabolic syndrome
(MetSyn). As secondary objective we choose the
correlations between BP variability and ambulatory
arterial stifness index (AASI).
Methods: One hundred ninety-fve hypertensive
patients (47% male, age >21years, medium age 57.9
years) underwent a 24-hour ambulatory blood pressure
monitoring (ABPM) in our Cardiology Department
were evaluated regarding medical history, renal function
and presence of metabolic syndrome (International
Diabetes Foundation criteria). Te device used for
ABPM was BR-102 (Schiller AG, Switzerland). Blood
pressure variability was calculated for each patient and
represents the standard deviation of the mean of BP
values over the 24-hour recording; we choose as cut-of
value for normal BP variability 17mmHg (upper limit
of the 95% CI interval of BP variability of all pts. in our
group). Te same was done for diurnal and nocturnal
BP variability; normal values were 17mmHg and
13,5mmHg, respectively. Statistical analysis was done
with EpiInfo 2000 statistical sofware package, version
3.3.2.
Results: In our study group there was no signifcant
diference of BP variability between men and women.
Te patients were divided in two groups according to
absence (group A, 131 pts.) or presence (group B, 64
pts.) of MetSyn. Tere were no statistically signifcant
diferences between this groups regarding age, sex,
history of important cardiovascular diseases. Blood
pressure variability has had no signifcant diferences
between the two groups (16.2 5 in group A and 16.4
4.7 in group B); BP variability was comparable no matter
the age group the analysis was done. In the mean time,
there werent signifcant diferences between groups
regarding nocturnal and diurnal BP variability. A
highly signifcant correlation index between AASI and
BP variability was observed (r= 0.98, p< 0.001), also
POSTER FORUM I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
POSTER FORUM I
for assessment of normal scales, comparative with con-
ventional methods for assessment diastolic function.
Methods: 64 healthy voluntaries (without any
cardiovascular disease, diabetes mellitus, and obesity)
were referred for an echocardiogram. It was measured
early diastolic flling with maximal velocity (E), late
diastolic flling by atrial contraction (A) on transmitral
fow with Doppler pulsate, maximal systolic velocities
(Vmx) and diastolic velocities (E) by tissue Doppler, on
lateral wall and interventricular sept, in 4 chambers and
2 chambers view. E/E ratio was measured for assessment
of lef ventricular flling in dif cult conditions such
sinusal tachycardia, because of its relative independence
with preload or ejection fraction.
Results: In this lot, 64 healthy voluntaries, 43 men and
21 women, mean age was 35,89 8,1, the average for
E velocity was 71,35 13,8 cm/s, the average for A
velocity was 68,4 11,5 cm/s, average for Es 7,5 1,3
cm/s and for El 8,1 1,3 cm/s, the average for Vmx
septal was 6,8 1,3 cm/s and mean for Vmx lat was 7,6
1,7 cm/s.
Te E/Es ratio had the average 8,62,8 and E/El
ratio had the average 7,9 2,5.
Te correlation coef cient between Es and El was
0.791 statistical signifcant (p=0,001), the correlation
coef cient between systolic velocity Vmx septal and V
mx lateral was 0.883 statistical signifcant (p=0,001).
Te correlation coef cient between El and Vmx
lateral was 0.850 and El with Vmx septal 0.789, both
stati stical signifcant (p=0,001), the correlation coef -
cient between Es with Vmx septal was 0.635 and Es
with Vmx lateral 0.704 statistical signifcant (p=0,001).
Te correlation coef cient between E/Es and E/El ratio
was 0.857 statistical signifcant (p=0,001).
13.9% form voluntaries had E/El ratio signifcantly
higher comparative with normal range from literature
and 58.13% from voluntaries had E/Es ratio higher
comparative with normal range from literature. 18.6%
from voluntaries had E/Es ratio signifcantly higher
comparative with mean + standard deviation and
13.9% had E/El ratio signifcantly higher comparative
with mean + standard deviation.
Conclusion: Te average of the maximal systolic lateral
velocities was higher comparative with the average of
maximal systolic septal velocities and the average of
Elateral was higher comparative with the average of
Eseptal. Diastolic velocities ( El, Es) was signifcantly
correlated with systolic velocities (Vex lat, Vex septal)
and maximal systolic lateral velocities decreased with
age, signifcantly higher comparative with maximal
systolic septal velocities. 9.3% from voluntaries had
both E/El and E/Es ratio above normal range, revealed
diastolic dysfunction, when the velocities E and A
was normal. So, is important to asses the systolic
and diastolic velocities by tissue Doppler, because of
higher sensibility for diastolic dysfunction comparative
with conventional methods for assessment diastolic
function, as well the assessment of both lateral and
septal velocities.
14. Potenialele atriale tardive
i riscul de fibrilaie atrial
la hipertensivii cu disfuncie
diastolic
Musetescu Rodica, Toader Despina, Popescu Monica,
E. Belu, D.-D. Ionescu
Centrul de Cardiologie Craiova
Disfuncia diastolic din hipertensiunea arterial este
caracterizat printr-o presiune de umplere crescut.
PHiRes este o metod care analizeaz potenialele
atriale tardive de la fnalul undei P, reprezentnd
depolarizarea tardiv a miocardului atrial, locul n care
i au originea aritmiile prin reintrare.
Scop: folosirea potenialelor atriale tardive (PAT) ca
marker al afectrii structurale a miocardului atrial la
pacienii hipertensivi cu disfuncie diastolic i contrac-
tilitate sistolic prezervat a ventriculului stng.
Metode: 44 de pacieni hipertensivi cu vrste cuprinse
ntre 48 i 80 de ani au fost evaluai prin: examinare clinic
clasa funcional NYHA I-III; electrocardiograma
cu 12 derivaii: criteriile Cornell pentru hipertrofa
ventricular stng (HVS) i suprasolicitarea atrial
(SA), ecocardiografa transtoracic: criterii pentru HVS
septul interventricular >13 mm, peretele posterior al
VS >12 mm ( msurate n modul M), indexul volumului
atriului stng >20 ml/m
2
; criterii pentru disfuncia
dias tolic folosind fuxul Doppler transmitral, fuxul
venos pulmonar, tissue Doppler la nivelul lateral al
inelului mitral n sectiunea 4 camere apical, velocitatea
propagrii fuxului (VPF) n modul M precum i cri-
terii pentru potenialele atrial e tardive folosind electro-
cardiograma de nalt rezoluie: durata undei P cu
semnal mediat (SAPWD) >140 ms, rdcina ptrat
medie (RMS 40) >3,5 V, integrala undei P >800 V,
POSTER FORUM I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
POSTER FORUM I
The effect of acute exercise
upon adiponectin and leptin in
overweight subjects
D. Pop, D. Zdrenghea, G. Bodisz, D. Petrovai
Universitatea de Medicina si Farmacie \Iuliu Hatie-
ganu\, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie,
Cluj-Napoca
Background: Adiponectin is decreased and leptin
increased in overweight subjects. In turn, exercise
has controversial efect upon adiponectin and leptin
plasmatic levels.
Purpose: To study the efect of acute exercise upon
plasmatic levels of adiponectin and leptin in normal
and overweight subjects.
Method: We studied 79 subjects, 42 males and 37
females, aged 569 years, divided in two groups. Group
I consisted of 19 patients with body mass index <25 kg/
(m)
2
and group II consisted of 60 overweight subjects
(BMI 25 kg/ (m)
2
). All subjects were submitted to a
maximal symptom limited exercise stress testing on
cycloergometer, upon classical protocols (mean efort
103 27 Ws). Venous blood samples were obtained
before exercise (sample I) and at 30 minutes afer the
efort was stopped (sample II); adiponectin and leptin
levels were determined, using ELISA method.
Results: Are exposed in the table. At rest adiponectin
is signifcantly decreased and leptin increased in
overweight subjects. In turn, during exercise the values
of the two adipokines were not signifcantly diferent
from those registered at rest in both groups, even if the
adiponectin remained at a low level and leptin decreased
at the limit of signifcance in overweight subjects.
Considering men and women, the data are similar for
men but, afer exercise overweight women registered a
signifcant reduction of the leptin values. Also at rest
adiponectin levels are more increased in overweight
women (p=0.01). Tis suggests that overweight women
can be protected in comparison with men and exercise
could add a supplementary benefce.
Conclusion: Acute exercise has little efect upon adi-
po nectin and leptin levels, but rest adiponectin is
increased and leptin signifcantly decreased during
exer cise in overweight women and could be benefcial
to this category of subjects. Patients Adiponectin I
(ng/ml) Adiponectin II (ng/ml) p Leptin I (pg/ml)
Leptin II (pg/ml) p BMI<25kg/(m)2 (19p) 143559120
1112410203 NS 72167428 44773949 NS Males (10p)
1441410320 93558180 NS 39294193 356532989
NS Females (9p) 142908815 13088.812794 NS
10868.89097 5393.35020 NS BMI25kg/(m)2
(60p) 5889.16278 5590.16400 NS 9235.810988
8013.911449 p=0.05 Males (27p) 3697.43710
4988.15239 NS 7123.610542 7129.413862 NS Fe-
ma les (33p) 7498.77420 5930.97318 NS 10749.3
11329 8747.89524 p=0.02
Revista Romn de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
21
POSTER I
ventriculului stng n subgrupurile cu HRV sczut i,
respectiv normal. HRV s-a modifcat ntre cele dou
nregistrri doar la 4 pacieni (la 3 de la sczut la
normal), ambele nregistrri AECG find efectuate n
condiii de stabilitate clinic. Evaluarea HRV prin dou
nregistrri AECG n comparaie cu doar o singur
moni torizare AECG s-a corelat ceva mai bine cu sc-
derea clasei NYHA (r= 0,28 vs. r= 0,18) i creterea frac-
iei de ejecie (r= 0,25 vs. r= 0,19).
Concluzii: Dei a fost efectuat pe un lot mic de pacieni,
studiul de fa a artat faptul c mai multe nregistrri
AECG la pacienii cu CMD, n special la cei fr aritmii
simptomatice, cresc ansele pentru un tratament mai
agresiv al aritmiilor. Variabilitatea ritmului sinusal nu
s-a modifcat semnifcativ pe perioada de urmrire, dar
valoarea prognostic a acesteia rmne crescut.
Use of multiple ambulatory
ECG recordings in dilated
cardiomiopathy. Is it useful?
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugin,
Carmen Ginghin, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-
lare, Prof. Dr. C.C. Iliescu Bucureti
Purpose: Te aim of the study was the evaluation of
informations provided by serial 24-hours ambulatory
ECG monitoring (AECG) in patients with dilated car-
diomyopathy (DCM).
Method: A subgroup of 30 patients (mean age 59.9
10.6 years, 83.3% men), diagnosed with DCM in our
Department, with more than one 24-hours AECG recor-
ding, were selected for the present study. Te device
used for 24 hours ECG monitoring was MT-100 and the
sofware used for ECG analysis was MT-200 (Schiller
AG, Switzerland). For each patient, only frst and last
recording during follow-up were analyzed. Te mean
time interval between recordings was 1411 months.
Te follow-up period (clinical events, pacemakers and/
or ICD implantations, etc) was 1812 months. Heart
rate variability (HRV) was assessed for both recordings
16. Este util monitorizarea
ambulatorie ECG n dinamic
la pacienii cu cardiomiopatie
dilatativ?
C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugin,
Carmen Ginghin, E. Apetrei
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-
lare, Prof. Dr. C.C. Iliescu Bucureti
Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost evaluarea infor-
ma iilor obinute prin monitorizare ambulatorie Holter
ECG 24 ore (AECG) repetat la pacienii cu cardio mio-
patie dilatativ (CMD).
Metod: Pentru studiul de fa, a fost selectat un sub-
grup de 30 pacieni (vrst medie 59,910,6 ani, 83,3%
brbai), diagnosticai cu CMD n clinica noastr, la
care s-a efectuat mai mult de o nregistrare ambulatorie
ECG (AECG) pe 24 ore. Aparatul utilizat pentru moni-
torizarea Holter ECG 24 ore a fost MT-100 i soful
utilizat pentru analiz a fost MT-200 (Schiller AG,
Elveia). Pentru fecare pacient au fost analizate doar
pri ma i ultima nregistrare din perioada de urmrire.
Intervalul mediu ntre nregistrri a fost de 1411 luni.
Perioada de urmrire (evenimente clinice, implantul de
stimulator cardiac i/sau defbrilator intracardiac etc.) a
fost de 1812 luni. La 15 pacieni a fost evaluat varia-
bilitatea ritmului cardiac (HRV) n ambele nre gis trri
i a fost clasifcat ca normal sau sczut utiliznd 2
parametrii: HRV index i pNN50. Analiza statistic a
fost realizat cu EpiInfo 2000, versiunea 3.3.2.
Rezultate: Prima monitorizare Holter ECG a artat
arit mii ventriculare semnifcative i a determinat nce-
perea proflaxiei cu amiodaron la 5 dintre pacieni,
3 dintre acetia avnd indicaie IIb pentru AECG. La
15 din cei 30 pacieni indicaia pentru ambele AECG
a fost evaluarea aritmiilor n insufciena cardiac (indi-
caie de clas IIb). Implantarea de stimulator cardiac
a fost efectuat dup prima monitorizare la 4 pacien-
i i dup a doua monitorizare la 2 pacieni. n lotul
studiat a fost necesar implantarea unui singur defbri-
lator intracardiac. Pe perioada de urmrire nu s-a
nre gistrat nici un deces n lotul studiat. Nu a existat
nici o diferen n ceea ce privete fracia de ejecie a
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
25
POSTER I
in 15 patients and was classifed as normal or low HRV
using 2 parameters: HRV index and pNN50. Statistical
analysis was done using EpiInfo 2000 statistical package,
version 3.3.2.
Results: Te frst AECG monitoring shows signifcant
ventricular arrhythmia and determined starting of
amio darone prophylaxis in 5 patients, 3 of them with
class IIb indication for AECG. In 15 of 30 patients
the indication for both AECG was the evaluation of
arrhythmia in heart failure (class IIb). Pace-maker
implantation was considered afer the frst AECG in 4
pa tients and afer the second AECG in other 2 patients.
Only one ICD implantation was necessary in our group
of patients. None of the patients died during follow up.
Tere was no diference in the lef ventricular ejection
fraction between low and normal HRV subgroups.
HRV did change between evaluations in 4 patients (3
from low to normal), both AECG exams in clinically
stable condition. Evaluation of HRV by two AECG
com pared to only one has a slightly better correlation
to NYHA class decrease of (r= 0.28 vs. r= 0.18) and
ejection fraction increase (r= 0.25 vs. r= 0.19).
Conclusions: Despite the small series of patients in the
present study, we showed that multiple AECG recor-
dings in patients with DCM, especially without sympto-
matic arrhythmias, increase the chance for a more
aggre ssive attitude in treating arrhythmias. Heart rate
variability does not change signifcantly during follow-
up, but its prognostic value is high.
17. Monitorizarea ambulatorie
a tensiunii arteriale la pacientii
diabetici hipertensivi
E. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe,
M. Dorobantu
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
Obiectiv: Aprecierea utilitatii monitorizarii ambulatorii
automate a tensiunii arteriale (MAATA) in controlul
valorilor tensionale la pacientii diabetici hipertensivi
apparent bine controlati prin masurarea TA la cabinet.
Metoda: In studiu au fost inclusi 62 pacienti hipertensivi
diabetici. Fiecare subiect era tratat si aparent bine
controlat (TA <130/80 mmHg) prin masurarea TA
la cabinet. Pentru monitorizarea ambulatorie a TA
am utilizat un aparat ABPM-04, Meditech, Ungaria.
Tensiunea arteriala a fost masurata la intervale de 20
min in perioada 06:00 22:00h si la 30 min interval in
perioada noptii. Am defnit hipertensiunea la MAATA
atunci cand media valorilor TA a fost >125/80 mmHg.
Rezultate: Din totalul pacientilor diabetici hipertensivi
inclusi in studiul nostru, 67.7% au avut media valorilor
presionale la MAATA peste limita (>125/80 mmHg).
Media valorilor TA sistolice pe intreg lotul a fost de
141+/-10 mmHg iar media TA diastolice a fost 88+/-
7 mmHg. Prevalenta pattern-ului non-dipping printre
pacientii nostrii a fost de 64.5%. Din totalul subiectilor
inclusi, 30.6% au prezentat un pattern cu risc inalt de
tip riser (media TA nocturna mai mare decat media TA
diurna).
Concluzii: Pacientii diabetici cu hipertensiune arte ria-
la trebuie evaluati prin monitorizare ambulatorie auto-
mata a TA cu scopul stabilirii controlului optim al valo-
rilor presionale. Doua treimi din pacientii inclusi in
stu diul nostru au avut valorile TA peste limita, desi TA
la cabinet era bine controlata. O treime dintre pacienti
au asociat un pattern de tip riser, asociat cu un risc car-
diovascular foarte inalt.
Ambulatory blood pressure
monitoring in diabetic
hypertensive patients
E. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe,
M. Dorobantu
Emergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania
Purpose: To assess the usefulness of ambulatory blood
pressure monitoring (ABPM) in the control of blood
pressure (BP) values in diabetic hypertensive patients
with apparently well controled of ce blood pressure.
Methods: 62 hypertensive and diabetic patients were
included in our study. Each subject was treated and
the blood pressure was apparently well controlled
(of ce BP <130/80 mmHg). For the ambulatory BP
monitoring, we used an automatic Meditech ABPM-
04 device. BP was measured at 20 min intervals from
06:00 to 22:00h and at 30 min intervals at night. We
defned ambulatory hypertension as a mean BP higher
than 125/80 mmHg.
Results: From all hypertensive diabetic patients inclu-
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
26
ded in our study, 67.7% had 24 h mean BP values over
limits (>125/80 mmHg). Te 24 h mean systolic BP in
all groups was 141+/-10 mmHg and the diastolic BP
was 88+/-7 mmHg. Te prevalence of non-dipping
pattern among our patients was 64.5%. 30.6% of the
patients presented a high risk riser pattern (night time
BP above daytime mean).
Conclusions: Diabetic hypertensive patients should be
evaluated by ambulatory blood pressure monitoring
in order to estabilish the optimal control of BP values.
Two third of our patients had BP over limits despite
well controled of ce BP. One third presented a riser
pattern associated to a very high cardiovascular risk.
18. Este utila dozarea pro-BNP
plasmatic pentru stratificarea
riscului cardiovascular la
pacientii hipertensivi?
C. Tirziu
1
, E.Badila
1
, D. Bartos
1
, S. Ghiorghe
1
,
R. Tirziu
2
1
Spitalul Clinic de Urgenta, Bucuresti
2
CMDTAAcad. St. Milcu, Bucuresti
Scopul studiului a fost de a testa utilitatea clinica a do-
za rii plasmatice a proBNP-lui in vederea stratifcarii
ris cului cardiovascular la pacientii cu hipertensiune
arte riala.
Metoda: Am evaluat un lot de 45 de pacienti cu hiper -
tensiune arteriala esentiala fara insufcienta car dia ca
sau alte afectiuni concomitente dovedite a se core la
cu cresterea valorilor plasmatice ale pro-BNP. Fie care
pacient a fost evaluat astfel: a). clinic prin inre gis-
trarea circumferintei taliei si indicelui de masa cor po-
rala (IMC); b). biologic prin determinarea valo rilor
plas matice ale glicemiei, colesterolului total, tri gli ce ri -
delor, creatiniei (si clearenceul la creatinina), pro-BNP
(ELECSYS 2010, Roche); si c). imagistic prin inre gis-
trarea ECG, ecocardiografe, determinarea eco grafca
a indicelui intima-medie carotidian (IIM) si moni to-
rizarea 24 ore a TA (ABPM Meditech).
Rezultate: Valoarea proBNP-lui plasmatic s-a corelat
liniar pozitiv (r= 0,523) cu valoarea colesterolului total
si s-a corelat dupa o relatie patratica (r=0,517) cu nivelul
trigliceridelor serice. Nu am identifcat corelatie intre
pro-BNP si circumferinta taliei sau IMC. De asemenea
nu s-a inregistrat legatura semnifcativa statistic intre
pro-BNP si prezenta ecocardiografca a HVS (coefcient
Pearson 0,23) sau a disfunctiei diastolice (coef cient
Pearson 0,21), si nici cu valorile creatininei plasmatice
sau a IIM. Am identifcat o corelatie moderata pozitiva
liniara intre pro-BNP si TAS medie (r=0,607) si TAD
medie (r=0,596) dar fara concordanta intre valorile
pro-BNP si variatia diurnal a TA.
Concluzie: La pacientii cu HTA valoarea plasmatica
a pro-BNP se coreleaza cu valorile colesterolului total
si trigliceridelor dar nu am identifcat corelatii semni-
fcative intre valorile acestuia si atingerea de organe tinta.
Consideram ca dozarea pro-BNP plasmatic este utila in
aprecierea controlului valorilor tensionale (corelatie cu
valorile tensionale obtinute la monitorizarea in 24 de
ore) dar nu isi dovedeste utilitatea privind stratifcarea
riscului cardio-vascular la pacientii cu hipertensiune
arteriala.
19. Tratamentul hipertensiunii
rezistente prin adaugarea unei
doze mici de spironolactona
E. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos,
M. Dorobantu
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
Obiectiv: Aprecierea efcientei clinice si hemodinamice
a adaugarii unei doze mici de spironolactona, antagonist
al aldosteronului, in tratamentul hipertensiunii arte-
riale rezistente.
Metoda: Studiul a inclus 26 pacienti cu HTA rezis-
tenta. Efcienta clinica a adaugarii unei doze mici de
spironolactona (25 mg/zi) a fost apreciata prin masu-
rarea TA la cabinet si prin monitorizarea ambulatorie
auto mata a TA (ABPM-04, Meditech, Ungaria). Ef-
cien ta hemodinamica a fost apreciata non-invaziv
prin bioimpedanta electrica toracica (Hotman, Hemo
Sapiens Inc). Pentru fecare pacient am determinat TA
la cabinet, media TAS, media TAD, presiunea pulsului
(PP), TA medie (TAM), stroke systemic vascular resis-
tance index (SSVRI), total arterial compliance index
(TACI), stroke index (SI).
Rezultate: redate in tabel.
Concluzii: Adaugarea unei doze mici de spironolactona
este efcienta in controlul hipertensiunii rezistente. Re-
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
2I
POSTER I
ducerea rezistentei periferice reprezinta probabil un
me canism important al efcientei spironolactonei in
HTA rezistenta. Utilizarea metodei bioimpedantei elec-
trice toracice in managementul hipertensiunii rezis -
tente permite identifcarea noninvaziva a ano ma liilor
hemodinamice prezente la acesti pacienti.
Inainte de
spironolactona
Dupa
spironolactona
p
Media TAS mmHg 164,612,5 129,56,3 0.01
Media TAD mmHg 92,310,4 76,45,3 0.01
TAM mmHg 116,49,6 94,25,3 0.01
PP mmHg 72,112,1 53,14,2 0.01
SI ml/m2 34,88,4 39,810,5 ns
SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,640,5 184,571,4 0.01
TACI 0,540,2 0,750,2 ns
Management of resistant
hypertension by adding a low
dose spironolactone
E. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos,
M. Dorobantu
Emergency Hospital Bucharest
Objective: To assess the clinical and hemodynamical
efectiveness of aldosterone antagonist spironolactone
in the treatment of resistant hypertension.
Method: 26 patients with resistant hypertension
were included. Te clinical efectiveness of adding a
low dose spironolactone (25 mg/day) was assess by
of ce and ambulatory blood pressure monitoring
(ABPM) (Meditech, Hungary). Te hemodinamycal
efectiveness was assess non-invasively by electric
thoracic bioimpedance (ETB) (Hotman, HemoSapiens
Inc). We measured of ce blood pressure, mean systolic
BP, mean diastolic BP, pulse pressure (PP), mean arterial
pressure (MAP), stroke systemic vascular resistance
index (SSVRI), total arterial compliance index (TACI),
stroke index (SI).
Results: see table.
Conclusions: A low dose spironolactone is ef cacious
in the control of resistant hypertension. Reduction of
peripheral resistance is probably an important mecha-
nism of efectiveness of spironolactone in resistant hy-
pertension. Te use of ETB in management of resistant
hypertension allows non-invasive identifcation of
under lying hemodinamic abnormalities in these
patien ts.
Before
spironolactone
Afer
spironolactone
p
SBP mmHg 164,612,5 129,56,3 0.01
DBP mmHg 92,310,4 76,45,3 0.01
MAP mmHg 116,49,6 94,25,3 0.01
PP mmHg 72,112,1 53,14,2 0.01
SI ml/m2 34,88,4 39,810,5 ns
SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,640,5 184,571,4 0.01
TACI 0,540,2 0,750,2 ns
20. Agregarea plachetar la
pacienii cu infarct miocardic
vechi i diabet zaharat tip 2
Silvia Filimon
IMSP Institutul de Cardiologie, Chiinu, Republica
Moldova
Scop: determinarea particularitilor agregrii plache-
tare la pacienii cu infarct miocardic vechi i diabet za-
harat tip 2. Material i metode: 100 pacieni, inclui n
studiu, cu vrsta medie 58,880,92 ani, dintre care 51
brbai i 49 femei, au fost divizai n dou grupuri: Gru-
pul I- de baz a inclus 50 pacieni cu infarct miocardic
vechi (IMV) i diabet zaharat tip 2 (DZ tip 2), care pri-
meau terapie standard pentru pacienii cu cardiopatie
ischemic (CPI) (-adrenoblocante, inhibitori ai enzi-
mei de conversie a angiotensinei-II, antiagregante,
nitra i) i terapie hipoglicemic oral cu Glibenclamid
i Grupul II- de referin a inclus 50 pacieni cu IMV
fr DZ tip 2, care primeau terapie standard pentru
CPI. Terapia antiagregant a fost suspendat cu 7 zile
nainte de investigaie. Agregarea plachetar (AP) a
fost studiat prin metoda fotometric Born/OBraen
(1962), care permite aprecierea gradului i vitezei
agregrii plachetare. n calitate de inductor al agregrii
a fost utilizat adenozindifosfat (ADF (Germania) n con-
centraie de 0,1 i 0,5 Mol. Paralel a fost apreciat AP
prin metoda propus de Gabassov Z.A. i coaut.(1989),
care permite nregistrarea razei medii a agregatelor.
Protocolul explorrii a inclus determinarea timpului
agregrii maximale prin dou metode (T%- metoda
Born i TR- metoda Gabassov n secunde (s), gradului
de agregare (H%) n procente (%), razei agregatelor
(HR) n uniti optice (u.o) i indicelui de agregare
(A)conform formulei: A= (Umax/Uo)
2
- 1 unde A-
indi cele de agregare; Umax- valoarea maximal a razei
agregatelor; Uo- valoarea iniial a razei agregatelor.
Rezultate: Analiza rezultatelor studiului a relevat unele
particulariti ale agregrii plachetare la pacienii cu
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
28
IMV i DZ tip 2. La aceti pacieni s-a nregistrat o raz
iniial a agregatelor mai mare la concentraia 0,1 Mol
ADF- 4,840,19 u.o comparativ cu pacienii cu IMV
fr DZ tip 2- 3,660,12 u.o (p<0,01), o raz maximal
a agregatelor mai mare la concentraia 0,1 Mol ADF-
6,170,21 u.o versus 4,630,13 u.o (p<0,01) i un indice
de agregare mai mare la concentraia 0,1 Mol ADF-
0,650,05 versus 0,550,04 (p<0,05). Aceste deosebiri
au fost determinate i la concentraia 0,5 Mol ADF.
Raza iniial i maximal a agregatelor au fost mai mari
n grupul pacienilor cu IMV i DZ tip 2- 4,840,19 u.o.
versus 3,890,19 u.o. (p<0,05) i 6,370,21 u.o.- versus
5,060,13 u.o.- (p<0,01), cu un indice mai mare de
agregare n grupul celor cu IMV i DZ tip 2- 0,760,06
versus 0,650,05 (p<0,05). Deosebiri importante ntre
grupuri referitor la timpul agregrii maximale dup
metoda Born i Gabassov la concentraia 0,1 i 0,5 Mol
ADF i gradul de agregare maximal la concentraia 0,5
Mol ADF n-au fost determinate.
Concluzii: La pacienii cu IMV i DZ tip 2 parametrii
agregrii plachetare (raza iniial i maximal a agre-
gatelor i indicele de agregare) sunt mai mari comparativ
cu pacienii cu IMV fr DZ tip 2, ceea ce explic riscul
crescut de complicaii trombotice la aceast categorie
de pacieni.
21. Utilizarea tecii
stabilizatoare n ablaia prin
radiofrecven a sindromului
de preexcitaie n boala Ebstein
Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Tudor Georgescu,
Ctlina Arsenescu Georgescu
Institutul de Boli Cardiovasculare Iai Prof. Dr. George
I. M. Georgescu
Introducere: Anomalia anatomic a aparatului valvular
tricuspidian face difcil ablaia prin radiofrecven a
sindromului de preexcitaie n boala Ebstein. Exist
puine date privind aportul tecii stabilizatoare n men-
inerea cateterului de ablaie.
Obiective: Pacient de 50 ani, cu boal Ebstein demons-
trat ecocardiografc (valva tricuspid septal inserat
cu 35 mm apical fa de planul inelului mitral, cu
regurgitare grad II i VD atrializat 50%), cu crize de
palpitaii refractare la antiaritmice clasa Ia, Ic si III
a fost supus studiului electrofziologic endocavitar.
Mappingul endocavitar bidimensional deceleaz pre-
zena de cale accesorie unic cu conducere rapid bidi-
rec ional (PRA 220 ms) situat n poriunea lateral
a miocardului ventricular atrializat. Stimularea atrial
induce tahicardia ortodromic clinic cu aspect de bloc
de ram drept, cu interval HV alungit la 63 ms, cu VA
274 ms la nivel hisian i 60 ms la nivel lateral drept.
Identifcarea punctului de ablaie s-a realizat pe criterii
exclusiv electrofziologice. Instabilitatea cateterului de
ablaie a impus utilizarea unei teci stabilizatoare Preface
ce a permis meninerea cateterului n punctul de ablaie
cu succes unde s-a nregistrat, n derivaie bipolar,
un potenial atrial de amplitudine mic, urmat de un
potenial ventricular cu amplitudine mare cu fuziune
continu n derivaii bipolare. Odat identifcat inseria
anterograd a cii accesorii n ritm sinusal, s-a indus
tahicardia ortodromic, n timpul creia s-a confrmat
coincidena inseriei retrograde a cii accesorii cu
inseria anterograd, n poziia lateral a miocardului
ventricular atrializat. Postablaie se documenteaz con-
ducere atrioventricular normal, dar cu tulburare de
conducere infrahisian cu interval HV alungit (63ms)
i QRS cu aspect de BRD cu durat de 150 ms, frecvent
ntlnit n boala Ebstein. Stimularea ventricular fnal
pune n eviden dispariia conducerii retrograde pe
cale accesorie (PW retrograd 450 ms, cu conducere
retro grad decremental i concentric). La 3 luni
postprocedural pacientul este asimptomatic, n absena
medicaiei antiaritmice i menine aspectul de BRD.
Concluzie: Ablaia clasic prin radiofrecven a sin-
dromului de preexcitaie n boala Ebstein poate f
labo rioas din motive anatomice. Utilizarea tecii stabi-
lizatoare pentru cateterul de ablaie poate contribui la
succesul procedural.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
29
POSTER I
The utility of stabilizing sheath
in the radiofrequency catheter
ablation of the preexcitation
syndrome in Ebsteins anomaly
Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Tudor Georgescu,
Ctlina Arsenescu Georgescu
Cardiovascular Diseases Institute Prof. Dr. George I.
M. Georgescu Iasi
Background: Te anatomical malformation of the
tricuspid valve apparatus makes dif cult the radio-
frequency ablation of the preexcitation syndrome in
Ebsteins anomaly. Tere are few data concerning the
usefulness of the stabilizing sheath in maintaining the
position of the ablation cathether.
Method: A 50 year old patient, with an echocardiographic
diagnosis of Ebsteins anomaly (apical displacement
of the septal tricuspid valve leafet of 35mm from the
mitral annulus, 2nd degree tricuspid regurgitation
and 50% atrialized right ventricle), with palpitations
uncontrolled by class Ia, Ic and III antiarrhytmic
drugs was referred to an electrophysiological study.
Te two-dimensional endocavitary mapping reveals
the presence of an unique accessory pathway with fast
bidirectional conduction, with an absolute refractory
period of 220ms, located in the lateral side of the
atrialized ventricular myocardium. Atrial stimulation
induces the clinical orthodromic tachycardia, with
right bundle branch block pattern, with a prolonged
HV interval of 63ms and a VA interval of 274ms at
the His bundle level and of 63ms at the right lateral
level. Te location of the ablation site was made solely
on electrophysiologial criteria. Te instability of the
ablation catheter has imposed the use of a Preface
stabilizing sheath that allowed the succesful maintaining
of the catheter at the ablation site, where was recorded,
in a bipolar lead, a low amplitude atrial potential, follo-
w ed by a high amplitude ventricular potential with
con ti nuous fusion in bipolar leads. Once identifed the
atrial insertion of the accessory pathway during sinus
rythm, orthodromic tachycardia was induced, during
which the coincidence of the retrograde insertion
of the accessory pathway with the anterograde one
was proved, as located in the lateral side of the atria-
lized ventricular myocardium. Postablation, the atrio-
ventricular conduction was normal, but there was
present an infra His conduction delay ( HV interval
of 63ms) with right bundle branch block pattern (QRS
duration of 150ms), a common fnding in Ebsteins
anomaly. Te fnal ventricular stimulation evidentiated
the disappearance of the retrograde conduction over
the accessory pathway. Afer 3 months of follow-up the
patient is asymptomatic, doesnt require antiarrhytmic
drugs, while maintaining the right bundle branch block
pattern.
Conclusions: Te classical radiofrequency ablation of
the preexcitation syndrome in Ebsteins anomaly could
be dif cult due to anatomical peculiarities. Te use
of the stabilizing sheath for the ablation catheter may
contribute to the success of the procedure.
22. Diabetul zaharat i
insuficiena cardiac acut
- elemente de epidemiologie
descriptiv
Monica Bengu
1
, O. Chioncel
2
, C. Macarie
2
1
Secia de cardiologie, Spitalul Judeean Focani
2
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-
lare C.C.Iliescu Bucureti
Introducere: Exist pn n prezent date limitate lega te
de particularitile clinice i prevalena diabetului zaha-
rat (DZ) n insufciena cardiac acut (ICA). Diabetul
zaharat reprezint un factor cheie n fziopatolgia ICA
alturi de congestie, injurie miocardic i sindrom
cardio-renal. Evidenele epidemiologice legate de ICA
pro vin din registre i trialuri mari (ADHERE, OPTI-
MIZE HF, EHFS II, EFICA) i arat c prevalena DZ la
pacienii spitalizai cu ICA este mare i variaz n func-
ie de forma clinic a ICA.
Obiective: Evaluarea prevalenei DZ i a tulburrilor de
glicoreglare la pacienii cu insufcien cardiac acut i
evaluarea caracteristicilor clinice n cazul asocierii DZ-
ICA.
Material i metod: Studiul, observaional, de cohort
prospectiv folosete date din Registrul Romn de Insu-
fcien cardic acut. Sunt nrolai consecutiv pacieni
internai n secii de cardiologie din ar cu diagnosticul
de ICA. Pacienii sunt ncadrai n 3 forme clinice de
ICA: insufcien cardiac decompensat, edem pul mo-
nar acut i oc cardiogen. Sunt folosite criteriile ADA
1997 pentru clasifcarea glucometabolic (IFG, DZ).
In cazul pacienilor diabetici este menionat tipul DZ
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
80
(cu noscut sau nou descoperit) i tratamentul folosit
anterior internrii pentru controlul glicemiei.
Rezultate: In intervalul noiembrie 2007-februarie 2008
au fost nrolai consecutiv 400 pacieni cu diagnosticul
de ICA cu vrsta medie 67.1 ani (SD 12.6), 41.3% femei
i 58.8% barbai. Din totalul pacienilor, 68.75% au fost
spitalizai pentru insufcien cardiac decompensat;
24.75% cu edem pulmonar acut i 6.5% cu diagnosticul
de oc cardiogen.
Prevalena DZ la pacienii cu ICA a fost de 31.8%
(21.3% DZ cunoscut i 10.5% DZ nou descoperit),
ocupnd a treia poziie n ierarhia factorilor de risc cardio-
vascular dup HTA (50.8%) si dislipidemie (33.3%).
Prevalena tulburrilor de glicoreglare la internare la
pa cienii nondiabetici (hiperglicemii tranzitorii peste
110 mg%) a fost de 25.75%. Astfel, prevalena DZ i
a tulburrilor de glicoreglare n grupul pacienilor cu
ICA a fost de 57.55%. Prevalena DZ a fost diferit
n cele trei forme clinice de ICA. La pacienii cu ICA
decompensat prevalena DZ a fost de 27.64% (18.55%
DZ cunoscut i 9.09% DZ nou descoperit); la cei cu EPA
prevalena DZ a fost de 40.40% (26.26% DZ cunoscut i
14.14% DZ nou descoperit). In cazul pacienilor cu oc
cardiogen prevalena DZ a fost de 42.31% (30.77% DZ
cunoscut i 11.54% DZ nou desoperit).
Caracteristici clinice: In rndul pacienilor diabetici
48.82% erau fr tratament antidiabetic la internare,
26.77% aveau tratament cu insulin, 7.09% biguanide,
10.24% foloseau asocieri.
Concluzii: Studiul aduce date legate de prevalena
DZ la pacienii spitalizai cu ICA i prezint o serie
de caracteristici clinice ale asocierii DZ-ICA, unele
re zul tate find comparabile cu cele din studiile mari.
Nu m rul pacienilor inclui n acest studiu este mic,
Regis trul Romn de Insufcien cardic acut este n
des f urare.
Diabetes mellitus and acute
heart failure-descriptive
epidemiological data
Monica Bengu
1
, O. Chioncel
2
, C. Macarie
2
1
Secia de cardiologie, Spitalul Judeean Focani
2
Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-
lare C.C.Iliescu Bucureti
Background: Till now, there is limited data concerning
clinical features and prevalence of diabetes mellitus
in acute heart failure. Diabetes mellitus represents
a key factor in acute heart failure physiopathology,
like congestion, myocardial injury and cardio-renal
syndrome. Tere is epidemiological data regarding
acute heart failure from registries and clinical trials
(ADHERE, OPTIMIZE HF, EHFS II, EFICA) showing
that diabetes prevalence is increased in patients hospi-
talized with acute heart failure, and prevalence is not the
same in diferent clinical form of acute heart failure.
Objectives: Tis study, observational cohort study,
used data from the Romanian Registry of Acute Heart
Failure and its goals are prevalence evaluation of dia-
betes mellitus and glucometabolic impairement in pa-
tients with acute heart failure and clinical features eva-
luation in these patients.
Methods: Between November 2007-february 2008, 400
patients hospitalized with acute heart failure were enro-
lled consecutively in three clinical forms of acute heart
failure: decompensated heart failure, pulmonary oede-
ma and cardiogenic shock. Criteria used for gluco meta-
bolic classifcation was made according to the ADA
1997 (for impaired fasting glucose, diabetes melli tus).
Results: 400 patients were enrolled consecutively with
diagnosis of acute heart failure, 41.3% women and
58.8% men, age 67.1 (SD 12.6). 68.75% patients were
hos pitalized with decompensated heart failure, 24.75%
with pulmonary oedema and 6.5% with cardio genic
shock. Te prevalence of diabetes mellitus in these
patients was 31.8%, third position afer arterial hyper-
tension (50.8%) and dislipidemia, as cardiovascular
risk factors. Prevalence of glucometabolic impairement
in non diabetic patients (transitory increasing in plasma
glu cose above 110 mg%) was 25.75%.
Te prevalence of diabetes mellitus varied in diferent
clinical forms of acute heart failure. In patients with
decompensated heart failure the prevalence of diabetes
was 27.64%; in patients with pulmonary oedema 40.40%
and in patients with cardiogenic shock the prevalence
of diabetes mellitus was 42.31%. Regarding diabetic
treatment, 57.55% of patients were without treatment,
26.77% used insulin, 7.09% biguanide and 10.24% used
associations.
Conclusions: Tis study brings new data concering
romanian experience. Some of the results are similar
with data recorded in large clinical trials and registries
in the feld of acute heart failure.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
81
POSTER I
23. Efectele hipertrofiei ven-
triculare stngi induse de
constricia de aort asupra
fenomenelor electrice i meca-
nice ale cordului de obolan
Alina Scridon, R.C. Serban, M. Perian, Dan Dobreanu
Disciplina de Fiziologie, UMF Targu Mures
Introducere: Ca rspuns la o larg varietate de stimuli
- me canici, hemodinamici, hormonali, miocardul se
adap teaz necesitilor crescute prin hipertrofa mio ci-
telor. Mecanismele implicate n hipertrofa fzio logi c,
precum i n cea patologic sunt puin nelese. Rezul-
tatele unor studii au sugerat posibilitatea ca cuplul exci-
taie-contracie s fe alterat n hipertrofa car diac.
Scopul studiului: A fost acela de a nelege bazele
electro-mecanice implicate n hipertofa cardiac.
Material i metod: Treizeci de obolani Wistar au fost
distribuii n dou grupuri: grupul control i grupul cu
constricie aortic. Pentru grupul de studiu s-a efectuat
intervenia chirurgical pentru realizarea constriciei
aortei abdominale. Dup patru sptmni, obolanii
din ambele grupuri au fost anesteziai i sacrifcai. Au
fost msurai o serie de parametrii electrici i respectiv
mecanici. Pentru a investiga posibilul rol al alterrii
cuplului excitaie-contracie, am comparat activitatea
mecanic i electric, nregistrate simultan la muchii
papilari normali i hipertrofai.
Rezultate: Masele cardiace au fost mai mari pentru
grupul de obolani cu constricie de aort cu 270,7%
(p<0,05). Durata potenialului de aciune (APD) la
obolanii cu constricie de aort a fost mai mare dect
la sobolanii din lotul control: APD90 (1371.5msec
vs 1001msec, p=0,002), APD75 (78,20.8msec vs
59,80,4msec, p=0,006), APD50 (70,80,7msec vs
55.70.3msec, p=0,003) i APD25 (49.40.4msec vs
44.80.3msec, p=0,004). AC a crescut la obolanii
operai de la 485,42mN la 6524mN (p=0,003), TAC
de la 1260,1msec la 1670,5msec (p=0,004), iar T1/2R
de la 880,5msec la 1190,7msec (p=0,006).
Discuii: La grupul de obolani operai s-a obinut o
alungire semnifcativ a tuturor fazelor PA. Totui,
cele mai semnifcative modifcri s-au produs pe baza
re polarizrii. Aceast modifcare explic apari ia arit-
miilor cardiace n contextul hipertrofei mal adap tati-
ve. Alungirea APD asociat cu hipertrofa mio car dic
poate f un factor important implicat n alun gi rea du-
ratei contraciei. ntruct amplitudinea con trac iei n
muchiul papilar de obolan este foarte puin mo di fcat
de alungirea depolarizrii dincolo de o anumi t valoare,
este posibil ca, odat atins aceast valoa re, alungirea n
continuare a duratei PA s nu mai infuen eze tensiunea
dezvoltat. Acest fapt ar putea explica lipsa de corelaie
dintre durata PA i parametrii contraciei, n contextul
hipertrofei patologice.
24. Nivelul de cunoastere al
factorilor de risc
cardiovasculari la femeile cu
sindrom metabolic
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu, Carmen
Ginghina
1
ARDES
2
Medicover
3
UMF carol Davila, Clinica de Cardiologie Institutul de
Boli Cardiovasculare Prof. Dr. CC Iliescu
Scop: Se accepta ca o buna cunoastere a factorilor de
risc cardiovasculari si un bun nivel de informare al
pacientilor referitor la bolile cardiovasculare imbuna-
tatesc aderenta la tratament. Calitatea informatiei si
a surselor de informare sunt criterii importante ale
acestui proces. Ne-am propus sa stabilim nivelul de
cunoastere al factorilor de risc cardiovasculari al unui
grup de femei care vin in ambulatorul de specialitate.
Material si metoda:149 de femei selectate aleator,
intr-o populatie de paciente ce au venit in ambulator
in perioada iunie-septembrie 2006. La toate femeile s-a
masurat tensiunea arteriala sistolica si diastolica , HDL
colesterol, glicemia si trigliceridele. Obeziatatea a fost
evaluata prin masurarea circumferintei abdominale.
Toate femeiele incluse in studiu au completat un
chestionar legat de valorile normale ale factorilor de risc
cardiovasculari si de principalele surse de informare.
Rezultate: Virsta medie a fost de 52,4 cu o deviatie
standard de 10,2. Utilizind criteriile NCEP-ATP III,
91 dintre ele (61,9%) aveau sindrom metabolic. Majo-
ritatea aveau un nivel mediu de educatie (42,85%) si
doar 36,73% studii universitare.55% dintre femei pri-
misera inaintea acestei vizite medicale un material
infor mational legat de bolile cardiovasculare si in 55%
din cazuri el a fost primit tot intr-o unitate medicala
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
82
sub forma unei brosuri. Majoritatea cunosteau valorile
target ale factorilor de risc cardiovasculari:61% pentru
circumferinta abdominala, 59% pentru tensiunea
sistolica si diastolica, 57% pentru HDL colesterol si
trigliceride. Toate femeiele din studiu aveau circum-
ferinta abdominala mai mare decit normalul dar in rest
valorile parametrilor masurati erau la tinta.
Concluzii: O buna informare referitoare la factorii de
risc cardiovasculari este necesara dar nu sufcienta in
clinica practica, masuri active din partea medicilor si
pacientilor sunt necesare.
The awarenesslevel of
cardiovascular risk factors
values in women with
metabolic syndrom
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,
Carmen Ginghina
Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sana-
tate (ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica
de Cradiologie Fundeni
Purpose: It is accepted that the awareness of cardio-
vascular risk factors and a good level of patient s infor-
mation link with cardiovascular disease improve the
adherence to treatment. Te information quality and
sources are very important criterion in this process.
We want to establish the awareness level link with
cardiovascular factors in a women group who came at
a routine medical examination in an ambulatory care
settings.
Material and methods: 149 women randomly selected
among a patient population who came in an ambulatory
care setting between june - september 2006. In all women
we measured sistolic and diastolic blood pressure
and HDL cholesterol, glicemia and triglycerides were
measured in the whole group. Obesity was assessed
by abdominal circumference. All women answer to a
questionnaire about the right values of cardiovascular
risk factors and how are the major sources of medical
information.
Results: Te mean age was 52,4 with standard devia-
tion 10,26. Based on NCEP-ATPIII criterion, 91
(61,9%) had metabolic syndrom.Most of them have a
me dium level of education(42,85%) and only 36,73%
had university degree. 55% received before the current
visit a medical material link cardiovascular risk factors,
and in 55% they received it in a medical setting as a
written brochure (in 55%, too). Most of them know
the right value of cardiovascular risk factors measured:
61% for abdominal circunference, 59%for sistolic and
diastolic bloood pressure value, 57% for either HDL
cholesterol and tryglicerides. All hypertensive women
have the current value at target level, but whole group
have an abdominal circumference higher than normal.
Conclusions: A good information level about cardio-
vascular disease factors is necessary but it is not enough
in clinical practice, active measures from both parts
doctors and patients are needed.
25. Solutiile e-health:
forta motrice a viitoarelor
strategii de preventie
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,
Carmen Ginghina
Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sana-
tate (ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica
de Cradiologie Fundeni
Scop: In ultimii ani strategiile sistemelor de sanatate in
domeniul cardiologiei au virat dinspre interventional
spre preventie. Rezultatele programelor de preventie
apar dupa multi ani, deci e nevoie de strategii efciente
pentru aplicarea teoriei in practica. E-health este
un concept dezvoltat in ultimii ani, dar cu o crestere
importanta. Scopul studiului nostru epidemiologic,
statistic si IT este de stabili daca e- helath pot reprezenta
solutii pentru strategiile de preventie.
Metode: Am analizat date din EuroStat, EuroHeart
Survey despre distributia epidemiologica si consecintele
fnanciare ale afectiunilor cardiovasculare.Pe de alta
parte am analizat oprtunitatile, costurile si bene fciile
sistemelor de e-health.
Rezultate: Solutiile e-health sunt un instrument
important pentru: educatie, cercetare, CIS (sisteme
cardio logice informatizate), networking, stabilind o
legatura puternica intre furnizorii de servicii medicale
si pacienti. Oamenii tineri cu virste intre 35-45 de ani
sunt navigatori frecventi pe internet, deci segmentele
de educatie si cercetare pot f foarte folositoare din acest
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
88
POSTER I
punct de vedere. Acuratetea si veridicitatea informatiei
medicale sunt insa subiecte delicate. Tehnicile imagistice
(ecografa, MRI, angiografa) sunt frecvent folosite in
cardiologie, iar urmarirea pacientilor necesita stocarea
multor informatii, respectiv imagini. La sfrsit, dar nu
pe ultimul loc, networking-ul insemna sa motivezi
oame nii in directia potrivita. Concluzii: Coroborind
datele din toate aceste perspective, solutiile e- health
pot f forta motrice a strategiilor preventive.
E-health solutions:
the driving force for future
preventions strategies
Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,
Carmen Ginghina
Asociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sana-
tate (ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica
de Cradiologie Fundeni
Purpose: In the last few years health strategies in
cardiology feld shif from interventional to prevention
Preventions results will appear afer a long period of
time, so, good strategies to put theory in practice, are
needed. E-health is a concept developed in the last
few years but with an important growth. Te purpose
of our epidemiological, statistical and IT research
is to establish if e-health can be a good solution for
preventions strategi es.
Methods: We analyzed statistical data from EuroStat,
EuroHeartSurvey about fnancial and epidemiological
distribution of cardiovascular diseases across Europe.
At the other side we analyze e-health opportunities,
costs and benefts. Results E-health is a useful tool
for: education, research, CIS (cardiology information
system), networking, a strong link between healthcare
providers and patients. Young people with age between
35-45 years old are frecquent fyers on internet, so
education and research can be very useful from this
point of view. Informations accuracy and truth is a
very delicate issue. Imagining (echo, MRI, angyogram)
are used ofen in cardiology, and a patient follow-up
need a lot of written and imaging information, so CIS
is essen tial. At least but not the last, networking means
to share and motivate people in the right direction as
Heart Char ter does.
Conclusions: Tinkig from all this perspective e-health
is the driving force for future preventions strategies.
26. Aplicaia n practic a
ghidurilor ESC n clasificarea
clinic i identificarea
factorilor de precipitare a
cazurilor de insuficien
cardiac acut
A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraca
Clinica Medical IV, Tg. Mure
Clasifcarea clinic i identifcarea factorilor de preci-
pitare a cazurilor de insufcien cardiac acut (ICA)
este important att pentru luarea unor deci zii tera-
peutice corecte, ct i pentru prevenirea recuren elor.
Pacieni i metod. ntr-un interval de 6 luni toi
pacienii admii cu ICA (25 femei, 57 brbai, vrst
medie 65.59 ani) au fost introdui ntr-o baz de date
complex, n care am registrat conform ghidului ESC
din 2005 clasifcarea clinic a cazurilor, respectiv
facto rii precipitani ai decompensrii acute.
Rezultate: Distribuia cazurilor conform claselor clini-
ce a fost urmtoarea: decompensarea insufcienei car-
diace cronice - 39, ICA hipertensiv - 21, edem pulmo-
nar acut - 6, oc cardiogen - 7, debit cardiac crescut - 3,
ICA de ventricul drept - 6 cazuri. Distribuia pacien-
ilor n funcie de severitate clinic a fost: cald i
uscat - 4, cald i umed - 71, rece i uscat - 0, rece
i umed - 7 pacieni. Cei mai frecveni factori de preci-
pitare au fost (primii cinci): complian sczut - 27,
criz hipertensiv - 12, tratament cronic suboptimal -
10, infecie -7, diagnostic greit - 6 cazuri.
Concluzii: Majoritatea cazurilor intr in clasele clinice
cu anse terapeutice mai bune (tensiune arterial ps-
trat). Analiza factorilor de precipitare a decelat, c
multe cazuri pot f prevenite printr-o ngrijire mai
aten t, respectiv prin ameliorarea cooperrii pacient-
medic-familie.
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
81
Practical application of ESC
guidelines in the clinical
classification and the
identification of precipitating
factors of acute heart failure
cases
A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraca
Clinica Medical IV, Tg. Mure
Classifcation of acut heart failure (AHF) cases and the
identifcation of precipitating factors is important for
early and adecvate therapeutic decisions and prevention
of recurrences.
Patients and methods: In a 6 month period, all patients
(25 women, 57 men, mean age 69,59 yrs) admitted with
AHF were introduced into a complex database, con-
taining data about the classifcation (clinical, clinical
seve rity) and precipitating factors of the acute decom-
pensation, according to the ESC guidelines from 2005.
Results: Te distribution of cases regarding clinical
classifcation was: acute decompensated heart failure -
39, hypertensive AHF 21, acute pulmonary oedema
- 6, cardiogenic shock -7, high output AHF - 3, acute
right heart failure - 6 patients. Classifcation of patients
according to clinical severity was: warm and dry: 4,
warm and wet: 71, cold and dry: 0, cold and wet:
7 patients. Te most frequent precipitating factors were
(the frst fve): lack of compliance - 27, hypertensive
crisis -12, suboptimal chronic treatment - 10, infection
-7, missed diagnosis 6 patients.
Conclusions: Te majority of cases felt into categories
with a better therapeutic chance (preserved blood pre-
ssure). Analysis of precipitation factors revealed that a
lot of cases can be prevented by a more careful patient
mana gement and by enhancing the patient physician
family cooperation.
27. Extinderea calcificarilor
valvulare aortice la pacientul cu
hipertensiune arteriala corelata
cu velocitatea fluxului
transvalvular
Aura Popa, Aurora-Maria Vladaia, Bogdan Popescu,
Carmen Ginghina
Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C.C. Ili-
escu, Bucuresti
Rezumat: Rolul important al calcifcarilor valvulare
aortice neobstructive (CVA) n morbiditatea si mor-
talitatea cardiovasculara este cunoscut. Datele privind
factorii care determina extinderea CVA, inter relatia lor
cu velocitatea fuxului transvalvular aortic sunt putine
si discordante.
Obiective: -analiza factorilor care determina extin-
derea calcifcarilor valvulare aortice la pacientii cu hi-
per tensiune arteriala; - analiza posibilei asocieri intre
exten sia CVA si velocitatea fuxului transvalvular aortic
la pacientii fara stenoza aortica.
Metoda: Esantionul de studiu a fost reprezentat din
66 pacienti (36 barbati si 30 feme), cu varsta intre
52-79 ani, media 65 6 ani, care au fost evaluai Eco-
Doppler. Depozitul calcar este defnit astfel: minim <2
mm; mediu: 2-5 mm; semnifcativ: >5 mm. Criteriile
de prezen a calcifcrilor valvulare aortice extinse:
1) cel puin o calcifcare semnifcativ; 2) cel puin 2
calcifcri medii. In lotul nostru au fost 8 pacieni
(12%) cu calcifcri semnifcative i 36 de pacieni
(55%) fr calcifcri valvulare; restul de 22 de pacieni
(33%) nu au criterii de CVA constituind grupul cu CVA
nesemnifcative.
Rezultate: Un sfert din velocitile fuxului transval-
vular aortic s-au defnit prin velociti crescute; velo-
ci tatea maxima a fost semnifcativ mai crescut la
pa cienii cu calcifcri valvulare semnifcative (135
45 mm/sec) versus cei cu calcifcri nesemnifcative
(116 23 mm/sec) sau cei fr calcifcri valvulare
(113 21 mm/sec). Fluxul aortic semnifcativ crescut
a fost la pacienii cu CVA semnifcative fa de cei
fr calcifcri. Am identifcat vrsta ca find singura
variabil independent asociat cu CVA avansate. CVA
semnifcative i genul feminin au fost identifcate ca
variabile independente pentru creterea fuxului trans-
valvular aortic.
Concluzii: Prevalena CVA printre pacientii hiper ten-
sivi este ridicat i n relaie clar cu vrsta. CVA sem-
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
85
POSTER I
nifcative se asociaz cu creterea velocitii fuxului n
ciuda deschiderii nerestrictive a cuspelor aortice.
28. Afectarea cardiaca in
limfoamele maligne
non-hodgkin la copil
diagnostic ecocardiografic
Mandric Cristina, Dimitriu A.G, Miron Ingrith
Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi
Scopul lucrarii: obiectivarea rolului major al ecocardio-
grafei in diagnosticul si monitorizarea afectarii car-
diace in limfomul malign non-hodgkin (LMNH).
Metoda: Pacienti: 38 copii, varsta cuprinsa intre 3
luni- 17ani cu LMNH, pe o perioada de 5 ani. Toti
pacientii- evaluati clinic, electrocardiografc, radiologic
si ecocardiografc.
Rezultate: Afectarea cardiaca - 6 cazuri (15,8%); 5
cazuri limfom-T-, 1 caz limfom B; semne clinice de
de but: astenie, dispnee, sindrom de vena cava supe rioa-
ra. ECG: microvoltaj QRS si unda T. Rx. torace: afec-
tare mediastinala(5cazuri) si efuziune pleu rala dreap-
ta importanta(1). Eco aspecte: efuzie pericar dice(4),
tamponada cardiaca(2); tumora pericardica (1). 2
cazuri mase intracardiace; caz1- masa tumorala ce
umple atriul drept,cu baza de implantare spre VCS, caz2
masa tumorala ce se extinde de la peretele late ral AD
spre valva septala tricuspida, la care se aso ciaza efuziune
pericardica masiva; modifcarile eco din cazul 1 a fost
confrmat ulterior la necropsie. In cazul 2 si la toate
cazurile cu efuziune pericardica la debut, modifcarile
eco au revenit la normal dupa chimioterapie.
Concluzie: Incidenta mare a afectarii car diace in
LMNH determina necesitatea evaluarii eco in toate
cazurile, chiar si in absenta simptomatologiei clinice,
pentru a preveni aparitia tamponadei cardiace sau a
altor urgente cardiace. Echo este o metoda cruciala de
inves tigatie in diagnosticul si monitorizarea afectarii
cardiace de LMNH.
29. Studiu privind incidenta si
prevalenta sindromului
coronarian acut la pacientii cu
stenoza aortica degenerativa
care prezinta asociat si stenoze
carotidiene
Dan Delia, Calin Pop
Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare, Facultatea de
Medicina. Universitatea de Vest Vasile Goldis- Arad
Introducere: Creterea grosimii intim-medie la nivel
carotidian (IMT), stenozele carotidiene (CAS) i calci-
ferea inelului mitral (MAC) sunt legate de pato logia
cardiovascular. Legtura ntre riscul de dezvol tare
a sindromului coronarian acut (SCA) i IMT, CAS i
MAC, la pacienii cu stenoz aortic dege nerativ nu
este nc bine stabilit. Noi am evaluat rela ia dintre
IMT, CAS, MAC i SCA la un grup de pacieni cu
stenoz aortic degenerativ, pentru a vedea dac
acetia sunt factori independeni de risc.
Metod: Populaia de studiu a constat n 72 de pacieni
de ras caucazian, cu stenoz aortic degenerativ,
evideniat ecocardiografc, care nu au avut afeciuni
manifeste cardiovasculare. Aceti pacieni au fost
eva luai clinic, ecocardiografc, prin ultrasonografe
Doppler la nivelul arterelor carotide i biologic, iar
apari ia SCA a fost diagnosticat conform metodelor
n vi goare (clinic, EKG i enzimatic).
Rezultate: Pe o perioad de urmrire de 1 an, 18 pa-
cieni (25%) au dezvoltat SCA, iar prezena steno zelor
carotidiene a fost documentat la 9 din ei (50%), com-
parativ cu doar 12 pacieni (22,2%) din lotul martor
( p=0.049), n timp ce calciferea de inel mitral a fost
prezent la 17 pacieni (94,44%) din lotul SCA, fa
de 44 (81,48%) la lotul martor, dar fr atingerea sem-
nifcaiei statistice (p=0.21). Prezena CAS, dar nu i
a IMT sau a MAC se asociaz cu o cretere de 3.5 ori
a riscului de SCA la pacienii cu stenoz aortic dege-
nerativ, dup ajustarea n funcie de sex , vrst i
varia bile clinice (OR = 3.58; 95% CI, p= 0.049).
Concluzii: Pacienii cu stenoze aortice degenerative,
care prezint asociat i CAS au un risc crescut de a
dezvolta SCA i necesit controlul strict al riscului
cardiovascular global precum i o dispensarizare medi-
cal intensiv.
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
86
Cuvinte cheie: stenoza aortic degenerativ, stenoza
carotidian, sindrom coronarian acut
30. Blocul atrio-ventricular
de gradul I - indicaie de
cardiostimulare electric
permanent?
Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi,
Cristian Sttescu, Ctlina Arsenescu-Georgescu
Institutul de Boli Cardio - Vasculare Prof. dr. George
I.M. Georgescu Iai
Introducere: Blocul atrio- ventricular de gradul I marcat
(PR 0.30 sec) poate determina fenomene clinice de
insufcien cardiac, expresia pseudo- sindromului de
pacemaker, chiar si la pacieni cu funcie sistolic VS
normal.
Material si metod: Prezentm cazul unui pacient,
brbat, 68 ani, diagnosticat cu BAV gr. I (PR 0,36 sec.)
cu 4 ani anterior, cu agravare progresiv prin alungirea
marcat a intervalului PR, simptomatic prin astenie
i dispnee la eforturi moderate de 6 luni. Examenul
clinic la internare deceleaz pulsaii ample ale venelor
jugulare, fr semne de decompensare cardiac stng
sau dreapt. Electrocardiografc se evideniaz BAV
gr. I marcat (PR 0.56 sec), fr scurtare semnifcativ
dup administrare de atropin, cu complex QRS fn i
super poziia undei P peste unda T a ciclului cardiac
precedent. La examenul ecocardiografc se remarc
dimensiunile normale ale cavitilor cardiace, profl
Doppler transmitral cu unda E unic prin fuziunea E-
A, expresie a pierderii sincronismului atrio- ventricular,
cu regurgitare mitral gradul II, dar cu funcie sistolic
VS normal (FEVS 62%). Monitorizarea Holter ecg
/24 ore deceleaz BAV gr. I permanent i BAV gr. II tip
Mobitz I intermitent, frecventa sinusal variind intre
60 si 130/min.
S-a practicat cardiostimularea electric permanent
tip VDDR cu optimizarea intervalului A-V, cu reducerea
regurgitrii mitrale la gradul I, ameliorare clinic a
fenomenelor de insufcien cardiac i creterea tole-
ranei la efort, scderea spontan a frecvenei rit mului
sinusal de la 80/min la 65/min i normalizarea aspec-
tului ecocardiografc al fuxului transmitral.
Concluzii: Cardiostimularea electric permanent re-
pre zint o alternativ de corecie a fenomenelor clinice
de insufcien cardiac la pacienii cu alungire marcat
a intervalului PR.
First-degree atrio-ventricular
block - an indication for
cardiac pacing ?
Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi,
Cristian Sttescu, Ctlina Arsenescu-Georgescu
Institute of Cardiovascular Diseases Prof. dr. George
I.M. Georgescu Iai
Introduction: Marked frst degree A-V block (PR
0,30 sec) can produce heart failure similar to the pace-
maker syndrome, even in the presence of normal LV
function.
Methods: We present the case of 68-old patient with
frst degree A-V block and progressive and marked
prolongation of PR interval in the last 4 years, with
astenia and exertional dyspnoea in the last 6 months,
pulsations of jugulars veins, but without congestive
signs in the moment of clinical examination. Te
electrocardiogramm reveals marked frst degree A-
V block (PR 0.56 sec), PR interval does not shorten
appropiately on atropin, with narrow QRS complex
and superimposed P wave and T wave of the precedent
cardiac cycle. Transthoracic echocardiography shows
normal dimensions of cardiac chambers, pulsed-wave
Doppler transmitral fow with single E wave (fusion
between E and A waves) due to loss of A-V synch-
rony, moderate mitral regurgitation, but normal LV
sistolic function (FEVS 62%). 24-hours Holter moni-
toring reveals permanent frst degree A-V block and
intermitent type I- second degree A-V block, with
spontaneus rate of sinus node between 60-130 bpm.
We proceed to permanent dual chamber pacing
VDDR with A-V delay optimisation, for reducing
mode rate mitral regurgitation to mild, with clinical
impro vement of heart failure, spontaneus reduction of
sinus rhytm up to 65 bpm and transmitral fow norma-
lisation.
Conclusion: Cardiac pacing can be a therapeutic
resource with benefts in regression of clinical heart
failure in patients with marked prolongation of PR
interval.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
8I
POSTER I
31. Modificari
electrocardiografice in
diselectrolitemii
Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe,
Georgeta Datcu, M.D. Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie Gr.T. Popa
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta Sf. Spiridon Iasi
Introducere: Electrocardiograma este o metoda
utila pentru recunoasterea tulburarilor electrolitice,
permitand aprecierea severitatii diselectrolitemiei si
urmarirea efcientei terapeutice.
Obiectiv: Scopul lucrarii a fost de a identifca modi f-
carile electrocardiografce si evolutia acestora in cateva
cazuri de diselectrolitemii.
Metoda: Sunt prezentate cazurile a 4 pacienti la care
tulburarile electrolitice severe survenite pe boala car-
diaca organica sau pe cord indemn au determinat
mo difcari clinice si electrocardiografce care puteau
preta la confuzii de diagnostic. Determinarea seriata a
electrolitilor serici a aratat o corelare a severitatii diselec-
trolitemiei cu modifcarile electrocardiografce. Trata-
mentul tulburarilor electrolitice a necesitat si decelarea
cau zei, normalizarea diselectrolitemiei corelandu-se cu
evolutia clinica si electrocardiografca.
Concluzii: Corelatiile dintre modifcarile electro car-
diografce si tulburarile electrolitice sunt cu atat mai
bune cu cat acestea survin mai brusc si sunt mai severe.
Aso cierea modifcarilor electrocardiografce deter mi-
nate de o cardiopatie organica le pot masca pe cele
deter minate de diselecterolitemii.
Electrocardiographic changes
in ellectrolitic abnormalities
(case presentation)
Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe,
Georgeta Datcu, M.D. Datcu
Universitatea de Medicina si Farmacie Gr.T. Popa
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta Sf. Spiridon Iasi
Background: Electrocardiography is a simple and
useful diagnostic test for ellectrolitic abnormalities,
allowing their severity and therapeutic corrections
assess ment.
Aim: Te aim of the study was to pinpoint electro-
cardiographic dynamic changes in diverse ellectrolitic
abnormalities.
Method: Four case presentations are depicted (3 pa-
tients with organic cardiac disease) with ellectro litic
abnormalities, responsible for clinic and/or electro-
cardiographic changes, generating diagnostic dif cu-
lties.
Conclusions: Correlations betwen electrocardiographic
and ellectrolitic changes depend on the suddeness and
severity of ellectrolitic abnormalities. Electrocar dio-
graphic changes due to an organic cardiac diseases can
hide dysellectrolitic abnormalities.
32. Afectarea cardiaca la
pacientul arteriopat
Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina
Girleanu, Anca Marandiuc
Universitatea de Medicina si Farmacie Gr.T. Popa
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta Sf. Spiridon Iasi
Scop: evaluarea patologiei cardiovasculare asociate
ntl nite la pacienii diagnosticai cu arteriopatie oblite-
rant membrele inferioare (AOMI) stadiul II-IV.
Material si metod: studiul a cuprins un numar de 127
pacieni cu AOMI stadiul II-IV, internai n Clinica I
Cardiologie Iai, n perioada ianuarie 2005- martie 2008,
n vederea depistrii unei eventuale patologii asociate.
Evaluarea cardiac a fost efectuat: clinic (ascultaia
cordului i a arterelor carotide n vederea depistrii
unor sufuri cu caracter ateromatos, msurarea tensiunii
arteriale) i prin metode de monitorizare non-invaziv:
nregistrarea 24 ore a valorilor tensiunii arteriale
(ABPM), electrocardiogram i ecocardiografe (M
mode, 2D, Doppler).
S-a urmrit: prezena semnelor de hipertrofe ventri-
cular stang, tulburari de ritm sau de conducere, pre-
zena modifcarilor de ischemie pe ECG, funcia sistolic
(FE<50%) i funcia diastolic (E/A<1). Rezultate:
85,8% din pacienii internai cu AOMI au prezentat
afec tare cardiac concomitent, 85% au asociat HTA
i la 24,4% s-au ascultat sufuri la nivel carotidian.
nregis trarea ECG a evideniat faptul c: 37,7% dintre
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
88
pacieni aveau aritmii cardiace din care 25,9% fbrilaie
atrial i 1,33% extrasistolie ventricular i la 42,5% din
pacieni s-au nregistrat tulburri de conducere, 25,1%
bloc de ram drept, 17,3% bloc de ram stng i 56,6%
asociau modifcri ischemice. Ecocardiografa a evaluat
modifcrile aterosclerotice de la nivelul valvelor aortic
i mitral, 59% avnd afectare valvular degenerativ la
nivel aortic i numai 26,7% la nivel mitral. 53,5% dintre
pacieni asociau hipertrofe ventricular stng, 50,3%
disfuncie diastolic i 33% disfuncie sistolic.
Concluzii: majoritatea pacienilor arteriopai prezint
afectare cardiac concomitent, fapt care atest ideea
c ateroscleroza este o afeciune cu caracter sistemic,
iar pacienii diagnosticai cu AOMI ar trebui tratai ca
orice pacient cu afectare coronarin.
Cardiac involvement in
patients with peripheral
arterial disease
Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina
Girleanu, Anca Marandiuc
Universitatea de Medicina si Farmacie Gr.T. Popa
Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de
Urgenta Sf. Spiridon Iasi
Purpose: evaluation of cardiovascular disease in patien-
ts diagnosed with peripheral arterial disease (PAD) sta-
ge II-IV.
Material and methods: we studied 127 patients
diagnosed with PAD stage II-IV, admitted in Iasi
Cardiology Clinic I , between January 2005- March 2008,
for angiographic examination and cardiac evaluation in
order to fnd other associated pathologies. Te patients
were evaluated: clinically (heart and carotide arteries
auscultation in order to fnd abnormal murmurs) and
non-invasive cardiac monitoring by: 24 hours regis-
tered arterial tension (ABPM), electrocardiogram,
echo cardiography (M mode, 2D, Doppler). We search
for the presence of lef ventricular hypertrophy, cardiac
arrhy thmia or conduction abnormalities, and presence
of ischemic lesions on ECG. Diastolic and systolic
dysfunc tions were evaluated by conventional Doppler
echo cardiography: LVEF<50% (systolic dysfunction)
and E/A<1 (abnormal LV relaxation- diastolic dysfun-
ction). Results: 85,8% patients with PAD had cardiac
involvement, 85% had arterial hypertension, and 24,4%
carotidian murmurs. ECG registration revealed that
37,7% of patients had cardiac arrhythmia: 25,9% atrial
fbrillation, 1,33% ventricular extrasistoles, and 42,5%
conduction abnormalities, lef ventricular brunch
block 17,3%, right ventricular brunch block 25,1% and
with ischemic abnormalities 56,6%. Echocardiographic
we evaluated atherosclerotic valvular disease: 59% of
patients had aortic atherosclerotic disease and only
26,7% had mitral atherosclerotic involvement. 53,5%
of patients associated lef ventricular hypertrophy and
50,3% diastolic dysfunction and 33% systolic dysfunc-
tion.
Conclusion: the majority of patients with PAD had
cardiac involvement, which supports the idea that athe-
rosclerosis is a systemic disease and patients diagnosed
with PAD should be treated as an equivalent to a coro-
nary disease.
33. Factori care influenteaza
dilatarea aortei ascendente
la pacientii cu valve aortice
bicuspide
Madalina Iancu, Marinela Serban, Ioana Ghiorghiu,
Ruxandra Jurcut, Ileana Craciunescu, Aneida Hodo,
Carmen Ginghina
Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C. C. Ili-
escu, Bucuresti
Premise: Bicuspidia aortica (BAV) reprezinta cea mai
frecventa malformatie congenitala cardiaca, find intal-
nita la 1-2% din populatia generala. Dilatarea aortei
as cen dente asociata bicuspidiei este o manifestare feno-
tipica cu severitate inalta, din cauza riscului crescut de
disectie aortica.
Scopul lucrarii: Studiul actual isi propune sa evalueze
principalii factori asociati prezentei dilatarii aortice
la pacientii cu valve aortice bicuspide; se evalueaza in
principal infuenta hipertensiunii arteriale sistemice
(HTA) si a altor factori de risc cardio-vascular, precum
si a valvulopatiilor aortice asociate.
Metoda: Grupul de studiu a inclus 60 pacienti cu BAV
(68% barbati, varsta medie 38 ani), internati in clinica
noastra in perioada 2003-2007 (5 ani). Diametrul aortei
ascendente a fost masurat prin ecografe transtoracica,
la 3 cm desupra inelului aortic, in telediastola, iar valo-
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
89
POSTER I
rile obtinute au fost indexate pe suprafata corporala.
Valoarea cut-of pentru dilatarea aortei ascendente a
fost considerata 21 mm/m
2
. Pacientii cu coarctatie de
aorta si HTA secundara au fost exclusi din studiu (9
cazuri).
Rezultate: Privind legatura dintre hipertensiunea
arteriala sistemica si dilatarea aortica, dintre cele 51
cazuri analizate, au fost 19 (37%) cazuri cu dilatare de
aorta ascendenta fara HTA, 10 pacienti (20%) cu HTA
fara dilatare de aorta ascendenta, 5 pacienti (10%) cu
HTA si dilatare aortica si 17 pacienti (33%) fara HTA
sau dilatarea aortei ascendente.
Diametrul mediu al aortei ascendente a fost de 21
mm/m
2
la normotensivi si de 19,6 mm/m
2
la pacientii
hipertensivi; prezenta HTA nu s-a corelat cu prezenta
dilatarii aortice (p=0,235, Fisher); nici severitatea HTA
nu s-a corelat cu diametrul aortei ascendente (p=0,53,
Kendalls tau).
Prezenta dilatarii aortice nu a fost semnifcativ dife-
rita intre subgrupurile de pacienti cu unul sau mai
multi factori de risc cardiovascular (sex masculin, fu-
mat, diabet, obezitate, dislipidemie) versus pacientii
fara nici un factor de risc (p=1, Chi-square). Diametrul
aortei ascendente a crescut cu varsta (p=0,08), dar
dependenta a fost slaba (r2=0,13, regresie lineara).
Privind valvulopatiile asociate, cea mai frecventa a
fost insufcienta aortica, prezenta in 30 cazuri (59%),
urmata de leziunea mixta (insufcienta si stenoza
aortica) la 4 pacienti (7%) si stenoza aortica in 2 cazuri
(4%); diametrul aortei ascendente a fost mai mare la
pacientii cu regurgitare aortica (diametrul me diu 20,7
mm/m
2
), fata de pacientii fara insufcienta aor tica
(diametrul mediu 18,6 mm/m
2
); intr-un model de
corelatie bivariata, severitatea regurgitarii aortice s-a
corelat semnifcativ cu diametrul aortic (p<0,05, Spear-
man). Dilatarea aortei ascendente a fost prezenta si la
pacientii cu valve aortice normofunctionale in 7 cazuri
din 15 (47%), comparativ cu pacientii cu afectare val-
vulara (19 cazuri din 36 valvulopatii, respectiv 53%).
Concluzii: 1. Dilatarea aortei ascendente in BAV nu
este infuentata de prezenta sau severitatea HTA, nici
de prezenta celorlaltor factori de risc cardiovascular.
2. Dilatarea aortei ascendente in BAV apare inde-
pendent de coexistenta leziunilor valvulare aortice, dar
este agravata cand acestea sunt prezente.
3. Severitatea insufcientei aortice se coreleaza cu gra-
dul dilatarii aortei ascendente.
Factors that influence
ascending aorta dilatation
in patients with bicuspid
aortic valves
Madalina Iancu, Marinela Serban, Ioana Ghiorghiu,
Ruxandra Jurcut, Ileana Craciunescu, Aneida Hodo,
Carmen Ginghina
Prof. Dr. C. C. Iliescu Institute of Cardiovascular
Diseases, Bucharest
Background: Bicuspid aortic valves (BAV) are the most
common congenital malformation, occurring 1-2% of
the population. Aortic dilatation is a severe associated
entity, due to the risk of aortic dissection.
Objective: To assess the main factors associated with
the presence of ascending aorta dilatation in patients
with BAV. Te main studied determinants are systemic
hypertension and other cardiovascular risk factors and
associated aortic valvular diseases.
Methods: Te study group included 60 patients with
BAV (68% men, mean age 38), referred to our clinic
over a 5-years period (2003-2007). Te measurement
of ascending aorta diameter was done by TTE at 3 cm
above the aortic ring at end-diastole and normalized
to body surface area. Te cut-of size for dilatation
was considered 21mm/m
2
. Patients with secondary
hypertension associated with aortic coarctation were
excluded from study (9 cases).
Results: Regarding systemic hypertension infuences
on aortic dilatation, from the analyzed 51 cases, there
were 19 (37%) cases with ascending aorta dilation,
10 pts (20%) with systemic hypertension, 5 (10%)
with dilation and hypertension and 17 (33%) without
hypertension or aortic dilatation. Te mean diameter
of ascending aorta was 21 mm/m
2
in normotensive pa-
tients and 19, 6 mm/m
2
in hypertensive pts.; the pre-
sence of hypertension did not correlate with the pre-
sence of aortic dilation (Fishers Test, p=0.235); nor
the severity of hypertension correlated with the aortic
diameter (p=0.53, by Kendalls tau).
Te presence of aortic dilatation was not signifcantly
diferent between the subgroup of patients with one or
more atherosclerotic risk factor (masculine sex, smo-
king, diabetes, obesity, dyslipidemia), versus patients
without any atherosclerotic risk factors (p=1 by Chi-
square).
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
10
Ascending aorta diameter increased with age
(p=0.08), but the dependency was weak (r
2
=0.13 by li-
near regression).
From associated aortic valvular lesions, the most
frequent was aortic regurgitation, in 30 cases (59%),
follo wed by mixed aortic valve disease (aortic insuf -
ciency and stenosis) in 4 pts. (7%), and aortic stenosis
in 2 pts. (4%). Ascending aorta diameter was larger in
pts. with aortic insuf ciency (mean diameter 20,7 mm/
m2) versus those without aortic regurgitation (mean
diameter 18,6 mm/m
2
). In a bivariate correlation model
by Spearman, the severity of aortic insuf ciency was
correlated with asceding aorta size ( p<0,05). Ascending
aorta dilatation was also present in pts. with normal
functioning aortic valves in 7 cases from 15 pts. (47%),
comparative with patients with aortic valvulopaties
(19 aortic dilatations from 36 aortic valvular lesions,
respectively 53%).
Conclusions: 1. Ascending aorta dilatation in
BAV is not inuenced by the presence or by the
severity of systemic hypertension, nor by the
other cardiovascular risk factors.
2. Aortic dilatation in BAV appears irrespective of the
presence of aortic valvular diseases, but it is aggravated
when those are associated.
3. Aortic insuf ciency severity correlates with the
degree of ascending aorta dilatation.
34. Infarctul de miocard cu
und Q i blocul de ram drept
Radu Grigore
1
, Cristina uescu
2
,
Ileana Grigore
3
1
Spitalul de Urgen Sf. Apostol Andrei Galai
2
Centrul de diagnostic i tratament N. Kretzulescu
Bucureti
3
Centrul de diagnostic i tratament municipal Galai
Clasic, pentru c BRD altereaz numai poriunea ter-
minal a QRS i cum unda Q n IM altereaz numai
por iu nea iniial a QRS se accept c BRD nu inter-
fereaz cu diagnosticul de IM cu und Q. Pe inima
nor mal poriunea iniial a QRS este generat de
ven triculul stng, contibuia ventriculului drept find
nesem ni fcativ. Totui cnd ventriculul stng pierde
esut miocardic n IM, dar i n alte stri patologice
care schimb raportul de fore electrice ntre cei doi
ventri culi, ponderea ventricului drept n depolarizarea
poriu nii iniiale a QRS nu este de ignorat. Au fost
des crise unde Q fals negative n special n IM inferior
i unde Q fals pozitive n IM anteroseptal (RBBB
depen dent Q wave). A fost descris diminuarea undei
Q de necroz dup by pass aortocoronarian n IM.
Infuenele vectoriale ntre BRD i undele Q pot s
mascheze sau s simuleze IM acut. S-au descris unde
Q n precordialele drepte n IM acut care au aprut pe
complexele ventriculare cu BRD intermitent.
Observaii personale: 1. F. 78 ani cu BAV Wenckebach,
fr unde Q de necroz; dup 4 luni fbrilaie atrial
lent, 40/min cu BRD intermitent. Complexele cu BRD
sunt cu necroz anteroseptal care dispare pe complexele
fr BRD. Este un caz cu und Q de necroz dependent
de BRD. 2. M. 70 ani cu IM vechi anteroseptal i BRD
(QRV1 i QSV2); dup 10 zile este cu edem pulmonar
acut i cu BAV cu alt morfologie cu rR n V1 i Rrn
V2 fr unde Q de necroz. Este posibil ca undele Q de
necroz s fe anulate de undele R ale unui IM posterior
acut. 3. M. 72 ani, cu IM vechi anterior i inferior,
bypass aortocoronarian. Este cu fbrilaie atrial lent
i BRD intermitent n precordiale. Dup o extrasistol
ventricular apare BRD care diminu undele Q de
necroz de la 0.08 sec n V1-V4 la 0.03- 0.04 sec. 4.
M. 71 ani, cu IM vechi anterior. Dup un an undele
QS anterioare (de 0.08 sec) dispar, se nscrie BRD cu
qR V1-V3 (0.04-0.03 sec). Este posibil ca BRD s f
contribuit la diminuarea undelor Q de necroz. 5. F. 81
ani cu IM vechi anteroseptal. Pe aceeai ECG apariia
BRD a diminuat lrgimea undei Q de necroz de la 0.08
n V1 la 0.04 sec i dispariia undei Q de necroz n
V2. 6. F. 63 ani, este cu IM vechi posterior i IM acut
anteroseptal mascat de BRS. BRD intermitent demasc
IM anteroseptal.
Concluzii: Interferenele ntre BRD i unda Q de
necroz pun diferite probleme de diagnostic electro car-
diografc.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
11
POSTER I
Myocardial infarction with Q
wave and right bundle branch
block
Radu Grigore
1
, Cristina uescu
2
,
Ileana Grigore
3
1
County Hospital Sf. Apostol Andrei Galati
2
Center of diagnosis and treatment N. kretzulescu
Bucuresti
3
Center of diagnosis and treatment Galati
Classic, because RBBB alters only terminal position of
QRS and also the Q wave in MI alters only the initial
portion of QRS, it accepts that RBBB does not interfere
with the diagnosis with Q wave. On the normal heart
the initial portion of QRS is generated by the lef ven-
tricle, the contribution of right ventricle being insi g-
nifcant. However when the lef ventricle looses myo-
cardial tissue in MI and in other pathological states,
which changes the ratio of electrical forces between
the two ventricle, the weight of right ventricular in the
depolarization of initial portion of QRS is not to be
ignored. Tere were described false negative Q waves
especially in the inferior MI and false positive Q waves
in MI anteroseptal (RBBB dependent Q wave). Tere
was described the diminution of the necrosis Q wave
afer aortocoronarian bypass in the inferior MI. Te
vectorial infuences between RBBB and Q waves can
mask or simulate an acute MI. Tere were described
Q waves in right precordial in acute MI and these Q
waves have appeared on the ventricular complexes with
intermittent RBBB.
Personal observations: 1. F. 78 years old with AVB
Wenckebach without the necrosis Q waves; afer four
months slow atrial fbrillation 40/min with intermittent
RBBB. Te complexes with RBBB are with anteroseptal
necrosis which disappear on the complexes without
RBBB. Tis is a case with RBBB dependent Q wave.
2. M. 70 years old with old anteroseptal MI and RBBB
(QRV1 and QSV2). Afer 10 days the patient is with
acute pulmonary edema and with RBBB with other
morphology, rRV1 and RrV2 without necrosis Q waves.
It is possible that the necrosis Q waves are canceled by R
wave of a posterior acute MI. 3. M. 72 years old with old
anterior and inferior MI and bypass aortocoronarian.
Tere is a slow atrial fbrillation and intermittent RBBB.
In the precordials afer a ventricular extrasystole; RBBB
appear which diminishes the necrosis Q waves of QS
(0.08 sec) in V1-V4 to 0.03-0.04 sec. 4. M. 71 years
old with old anterior MI. Afer one year the anterior
QS waves (0.08 sec) disappear and it inscribes RBBB
with qR V1-V3 (0.04-0.03 sec). It is possible that RBBB
contributes to the diminishing of the necrosis Q waves.
5. F. 81 years old with old MI anteroseptal. On the same
ECG the appearance of RBBB have diminished the
width of necrosis Q wave from 0.08 sec in V1 to 0.04
sec and the disappearance of the necrosis Q wave in V2.
6. F. 63 years old with old MI posterior and acute MI
anteroseptal masked by LBBB. Te intermittent RBBB
unmasks anteroseptal MI.
Conclusions: Te interferences between RBBB and
the necrosis Q wave put various problems of electro-
cardiography diagnosis.
35. Evaluarea percepiei
modificrii stilului de via la
pacientul cu boala coronariana
aterosclerotica - studiu pe 500
de cazuri
Horaiu Rus, Codru Ciurea
Facultatea de Medicin. Universitatea Transilvania
Braov
Introducere: Recomandarile privind modifcarea stilu-
lui de viata sunt esentiale in managementul modern al
pacientului cu boala coronariana ischemica (BCI).
Obiectiv: Evaluarea gradului de educatie la pacientii
cu BCI in relatie cu recomandarile privind modifcarea
stilului de viata.
Material si metoda: Am evaluat 500 de pacienti cu
BCI privind gradul lor de instructie in ceea ce priveste
recomandarile privind modifcarea stilului de viata.
Am considerat ca si variabile: varsta, sexul, greutatea,
prezenta diabetului si a tratamentului medicamentos.
Statistica Pearson.
Rezultate: Majoritatea p. cu BCI. (90%), relateaza pre-
zenta unui grad de instructie medicala in ceea ce pri-
veste modifcarea stilului de viata. Recomandarea de
mo di fcare a regimului alimentar a fost raportata cel
mai frevent (80%), urmata de reducerea aportului de
sare (52%), reducerea consumului de alcool (35%) si
incu ra jarea antenamentului fzic.(30%). Recomandarile
pri vind modifcarea stilului de viata au fost raportate
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
12
cel mai frecvent de pacientii mai tineri de 60 ani (odd
ratio OR 1,51; 95% interval de cofdenta IC 1,22-1,84),
la persoa nele supraponderale i obeze (IMC 30 kg/
m
2
) n raport cu normoponderalii i subponderalii (OR
1,72; 95% IC, 2,15-3,45), i la cei tratai medicamentos
(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38).
Concluzie: Pacienii cu boala coronariana ischemica si
vrsta mai mare de 60 ani, cei care nu sunt supraponderali
i obezi, i cei fr un tratament medicamentos, relateaz
un grad mai redus de instrucie privind modifcarea
stilului de via.
Evaluation of degree of
perception concerning life
style modification
500 patients study
Horaiu Rus, Codru Ciurea
Facultatea de Medicin. Universitatea Transilvania
Braov
Background: Recomandations regarding the life
style changing are essential in the management of the
patients with ischemic heart disease(IHD).
Objectiv: Evaluate the degree of education in patients
with IHD in relation with lifestyle management.
Matherial and method: We interogate 500 patients with
IHD regarding their degree of education concerning life
style management. We consider as variables: age, sex,
weight, presence of diabetes, and medical treatement.
Stastistics Pearson anlysis.
Rezultats: Most of patients with IHD (90%), report
the presence of medical instruction concerning the
importance of life style management. Recomandation of
changing the eating habits was reported most frecquently
(80%) ,followed salt intake by (52%), reduction of
alcohol intake (35%) and encouraging of sport training
(30%). Life style changing recomandations were repor-
ted more frequently in pacients younger than 60 years
old (odd ratio OR 1,51; 95% confdence interval IC
1,22-1,84), in obese and overweight patients (IMC 30
kg/m
2
) in relation with normal and underweight pa-
tients (OR 1,72; 95% IC, 2,15-3,45), and in medically
trea ted patients(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38).
Conclusion: Pts. over 60 years, with IHD, whitout
obe sity and those without medical therapy are shown
to be less instructed regarding life style changing reco-
mandations.
36. B-type natriuretic peptide
(BNP) dincolo de capcane in
insuficienta cardiaca congestiva
(ICC)
Daniela Toporan, Cristina Tanaseanu, Marius Vintila
Clinica de Medician interna si Cardiologie, Spitalul de
Urgenta Sf. Pantelimon UMF Bucuresti
Background: Nivelul BNP reprezinta o cale comuna
pentru multiple stari patologice cardiovaculare ca
ischemia, aritmiile, fbroza, hipertrofa cardiaca, dis-
functia endoteliala. Dincolo de aceste capcane clinice,
BNP este utilizat ca un marker solid de prognostic la
pacientii cu ICC.
Obiectiv: A fost evaluat benefciul clinic al masuratorilor
BNP deopotriva la internare, la externare si ca predictor
prognostic pe termen scurt (30 zile) la pacientii cu ICC.
Metoda. 340 de pacienti internati in clinica cu ICC
clasele I-IV NYHA, varsta medie 75 ani, sex maculin
59%, au fost inclusi in studiu. 53% dintre pacienti au
fost in clasa IV NYHA, 22% in clasa III, 14% in clasa
II si 11% in clasa I. Tuturor li s-a masurat fractia de
ejec tie a ventriculului stang (FEVS) prin metoda canti-
tativa 2D biplan Simpson si li s-a examinat fuxul
Doppler transmitral pentru o completa evaluare a
functiei sistolo-diastolice a VS. Au fost exclusi pacien-
tii cu disfunctie diastolica izolata, insufcienta cardiaca
dreapta si hiperteniune pulmonara primitiva.In cazu-
rile cu FE 45% a fost determinat nivelul BNP, valori
sem nifcative find considerate cele >600pg/ml. ICC a
avut boala coronariana ischemica ca boala de baza in
56% din cazuri.
Rezultate: S-a inregistrat o relatie inversa intre nivelul
BNP si valoarea FEVS, de la o valoare medie de 420 pg/
ml pentru o FE de 45% la o valoare medie de 11300pg/
ml pentru o FE de 18% (p<0.001). Scaderea mai lenta
a nivelului BNP sub tratament maximal conventional
s-a asociat cu o durata mai lunga a spitalizarii (>14
zile) si cu un status instabil al acestor cazuri (mai multe
evenimente cardiace ischemice, hipotensiune severa,
dis functie renala si o mai lenta regresie a simptomelor
si semnelor de ICC). Decesul s-a instalat in 3 cazuri
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
18
POSTER I
cu valori constant crescute ale BNP in ciuda terapiei
adec vate. O valoare a BNP >1000 pg/ml la pacientii
exter nati si corect tratati s-a asociat cu o evolutie nefa-
vora bila si cu o rata a mortalitatii de 13% la 30 de zile,
com pa rativ cu o rata de 5% a mortalitatii in cazurile cu
BNP <1000pg/ml la externare (p <0.001).
Concluzii: Valoarea BNP s-a corelat strans cu severitatea
clinica a ICC (clasa NYHA ) si a fost direct infuentata
de FEVS, cu o valoare dovedita si de incredere pentru
stratifcarea riscului cardiac. BNP este un instrument
util pentru monitorizarea clinica a raspunsului tera-
peutic ca si un predictor prognostic puternic pentru
evo lutia clinica pe termen scurt la pacientii cu ICC in
toate stadiile de boala.
B-type natriuretic peptide
(BNP) beyond pitfalls in
congestive heart failure (CHF)
Daniela Toporan, Cristina Tanaseanu, Marius Vintila
Clinic of Internal medicine and Cardiology, St. Panteli-
mon Emergency Hospital, Bucharest
Background: BNP levels represent a fnal common
pathway for many cardiovascular pathologic states, as
ischemia, arrhythmias, fbrosis, cardiac hypertrophy,
coronary endothelial dysfunction. Beyond these clinical
pitfalls, BNP has been used as a solid prognostic
marker for patients with CHF.
Objective: Te clinical beneft of BNP measurements,
both on admission, on discharge and on short-term
prognostic outcome prediction in patients hospitalized
with CHF, was evaluated.
Methods: 340 patients admitted in our clinic with
CHF, NYHA (New York Heart Association) functional
class I-IV,mean age 75 yrs., men 59 %, were included
in this study. 53% of patients were in class IV NYHA,
22% were in class III, 14% met class II and 11 % class
I. All patients underwent a measurement of ejection
fraction (EF) by the quantitative 2D (biplane Simpson)
method and a Doppler examination of mitral infow
for a complete, systolic and diastolic lef ventricular
function (LVF) evaluation. Patients with isolated dias-
tolic dysfunction, right-heart failure or primary pul-
mo nary hypertension were excluded. In cases with EF
45% at echocardiography the BNP level was deter-
mined on admission, on discharge and at 30 days of
follow-up and was correlated with the severity of LV
systolic dysfunction and with clinical outcome. A signi-
fcant value >600pg/ml was consider for an important
cardiac disorder. HF had, as underlying disease, 56%
coronary artery disease.
Results: Tere was an inverse relationship between
BNP level and lef ventricular ejec tion fraction, from a
mean value of 420 pg/ml for 45% EF to a mean value of
11300 pg/ml for 18% EF (p<0.001). Slower decreased
of BNP levels under maximal conventional treatment
was associated with a longer duration of hospitalization
(>14 days) and with an unstable status of these cases
(more ischemic heart events, severe hypotension, renal
dysfunction and a slower regression of symptoms and
signs of HF). Fatal outcome in terms of death occurred in
three patients with constant high BNP despite adequate
therapy. Persistent high BNP value at discharge (>1000
pg/ml) in correct and maximal treated patients was
correlated with an adverse short-term outcome con-
sisted in re-hospitalization for worsening heart fail ure
and severe ventricular arrhythmia, also with a higher
cardiovascular mortality rate (13%) within 30 days
afer discharge, respect of those with lower BNP levels
at discharge (<1000 pg/ml) and a better outcome (5%
mortality rate at 30 days, p<0.001).
Conclusions: BNP correlates well with the clinical seve-
rity of CHF (NYHA class) and is closely related to lef
ven tricular ejection fraction, with a proved and reliable
value for risk stratifcation. Furthermore, BNP may
provide an additional tool for estimation and clinical
monitoring of treatment responsiveness as well as a
strong prog nostic predictor with regard to short-term
adverse cli nical events in patients with CHF at all stages
of disea se.
37. Controlul tensiunii
arteriale la pacientii
hipertensivi cu boala ischemica
coronariana cronica
M.Dumitrescu, M Albu, G Badea, M.Bolog, A.Calota,
E. Pacuraru, F.Romanoschi, M Tudose, G.Ursu, M.
Maxim
Spital Prof. Dr. Agrippa Ionescu - Bucuresti
Introducere: Boala coronariana ischemica (BCI) este
una din principalele cauze de morbiditate si mortalitate
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
11
la pacientii hipertensivi. Controlul tensiunii arteriale
(TA) este esential in imbunatatirea prognosticului car-
dio vascular. Totusi, exista insufciente informatii des-
pre proflul clinic al pacientilor hipertensivi cu BCI in
practica curenta.
Obiective si metoda: Au fost inclusi in studiu pacienti
de ambele sexe, 18 ani, hipertensivi si coronarieni
cunos cuti. Au fost exclusi din studiu pacientii cu sin-
drom coronarian acut in ultimele trei luni. Datele
obtinute sunt corelate cu controlul valorilor TA. Un
bun control al TA a fost considerat la valori <140/90
mmHg (<130/80 mmHg in cazul diabeticilor).
Rezultate: Au fost studiati 1455 pacienti (65.815.2
ani; 27.56 %femei). TA sistolica a fost 143.627.9
mmHg si TA diastolica 81.821.3 mmHg. 55.12 %
din pacientii inclusi in studiu au avut indexul de masa
corporala intre 25-29.9 kg/ m2 si 29% 30 kg/ m2.
70.79% din pacienti au prezentat dislipidemie , 35.5%
diabet zaharat, 55.7% erau fumatori sau fosti fumatori.
Hipertrofa ventriculara stanga a fost evidentiata la
49.7% din pacienti, insufcienta cardiaca in 28.7% din
cazuri , boala arteriala periferica 15.1%, afectare renala
in 12% si stroke in 8%. 98% din pacienti utilizau cel
putin un antihipertensiv, cel mai frecvent inhibitorul
enzimei de conversie a angiotensinei (85%). 67% din
pacienti erau tratati cu beta blocant, 44.4% calcium
blocant, 35% diuretic, 12,8 %blocant de receptor de
angio tensina si 4% alfa blocant. TA a fost controlata
in 40.5% din cazuri. Factorii predictivi pentru lipsa de
control a valorilor TA au fost circumferinta taliei (>102/
88 cm, barbat /femeie) (OR 1.59, 95% CI 1.25-2.02),
sexul feminin (OR 1.43, 95% CI 1.08-1.90), diabetul
zaharat (OR 0.22, 95% CI 0.17-0.29), consumul excesiv
de alcool (OR 0.58, 95% CI 0.38-0.88) aportul excesiv
de sare (OR 0.61, 95% CI 0.48-0.77).
Concluzii: Desi rata de control a valorior TA la hiper-
tensivii cu BCI studiati este oarecum mai buna decat
datele publicate in literatura, controlul TA este extra-
ordinar de modest in aceasta populatie cu risc inalt
cardiovascualar. Factorii predictivi pentru lipsa de con-
trol a valorilor TA au fost circumferinta taliei, sexul
femi nin, diabetul zaharat, consumul excesiv de sare
si alcool. Este decisiva identifcarea precoce a acestor
pacienti cu risc inalt, ce impun o abordare agresiva.
Blood pressure control in the
hypertensive patients with
chronic ischemic heart disease
M.Dumitrescu, M Albu, G Badea, M.Bolog, A. Calota,
E. Pacuraru, F.Romanoschi, M Tudose, G.Ursu,
M. Maxim
Prof. Dr. Agrippa Ionescu Hospital-Bucharest
Introduction: Chronic ischemic heart disease is one
of the main causes of morbidity and mortality in the
hypertensive patients. Blood pressure (BP)control is
crucial to improve cardiovascular prognosis. However,
there is scarce information about the clinic profle of
hypertensives with chronic ischemic heart disease in
clinical practice.
Objectives and methods: Patients of both sexes, 18
years, with an established diagnosis of hypertension
and chronic ischemic heart disease were included in
the study. Patients with an acute coronary syndrome in
the three months before the inclusion were excluded.
We report the data related to the BP control. A good
BP control was considered <140/90 mmHg (<130/80
mmHg for diabetics).
Results: A total 1455 patients (65.815.2 years;27.56
%women)were studied. Systolic BP was 143.627.9
mmHg and diastolic BP 81.821.3 mmHg. 55.12 % of
patients included in the study had a body mass index
between 25-29.9 kg/ m
2
and 29% 30 kg/ m2. 70.79%of
the patients had dyslipidemia, 35.5% diabetes and 55.7%
were current smokers or ex- smokers. Lef ventricular
hypertrophy was detected in 49.7% of patients, heart
failure in 28.7%, peripheral arterial disease in 15.1%,
renal impairment in 12% and stroke in 8%. 98% of
patients were taking at least one anti hypertensive
drug, being angiotensinconverting enzyme inhibitors
the most frequent (85%).67% of the patient were
taking beta blockers, 44.4%calcium antagonists, 35 %
diuretics, 12,8 % angiotensin receptor blockers and 4%
alpha blockers. BP was controlled in 40.5% of patients.
Predictive factors of no BP control were increased waist
circumference (>102/88 cm, male/ female)(OR 1.59,
95% CI 1.25-2.02), female gender (OR 1.43, 95% CI
1.08-1.90), diabetes(OR 0.22, 95% CI 0.17-0.29), exce-
ssive alcohol intake (OR 0.58, 95% CI 0.38-0.88) and
excessive salt intake(OR0.61, 95% CI 0.48-0.77).
Conclusions: Although BP control rates in hypertensives
with chronic ischemic heart disease is slightly better to
those published in general hypertensive patients stu-
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
15
POSTER I
dies, BP control is remarkably poor in this high-risk
popu lation. Predictor of no BP control were increased
waist circumference, female gender , diabetes, excessive
alcohol intake and excessive salt intake. Terefore, it is
important the early identifcation of these patients for a
more aggressive approach.
38. Afectarea cardiovascular
subclinic n sindromul
metabolic
S.I. Dumitrescu
1
, I. Tintoiu
1
, C. Manole
2
, R. Orosan
2
,
M. Vicol
2
, V. Greere
1
, I. Raduta
1
, I. Moscaliuc
1
,
G. Neagoe
1
, V.A. Voicu
3
1
Centrul Clinic de Urgen de Boli Cardiovasculare al
Armatei, Bucureti, Romnia
2
Centrul Medical STS, Bucureti, Romnia
3
Academia Romn, Bucureti, Romnia
Scop: Am urmrit afectarea cardiovascular subclinc
la indivizii diagnosticai cu sindrom metabolic conform
criteriilor IDF, prin determinarea valorilor urmtorilor
markeri: vasodilataia mediat de fux la nivelul arterei
brahiale (FMD), grosimea complexului intim-medie
la nivelul arterelor carotide (IMT), masa ventriculului
stng indexat la suprafaa corporal (LVMI), timpul
de decelerare al undei E (EDT), timpul de relaxare izo-
volu metric (IVRT) i indicele de performan mio car-
dic (Tei).
Metode: n cadrul unui program de prevenie primar
cardiovascular am realizat screeningul a 179 subieci
cu urmtoarele caracteristici: vrsta 45.4 8.8 ani,
47.5% brbai, BMI 27.04.8 kg/m2, circumferina taliei
(WC) 94.414.1 cm, fumtori 31.3%, diabetici 10.1%,
ten siunea arterial sistolic/diastolic (BP) 129.319.4 /
79.611.5 mmHg, glicemia 92.528.9 mg/dl, colesterol
total (TC) 213.242.1 mg/dl, LDL-colesterol 135.737.8
mg/dl, HDL-colesterol 47.512.8 mg/dl, trigliceride
(TG) 151.8120.7 mg/dl. Conform criteriilor IDF 2005,
68 (38%) dintre persoanele din lotul studiat au fost
diag nosticate cu sindrom metabolic. Dup colectarea
da telor de ecografe cardiac i vascularar (IMT, FMD,
LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistic.
Rezultate: Indivizii cu sindrom metabolic au n pro-
porie semnifcativ mai mare afectare subclinic fa de
restul grupului 80.8% vs. 62.1% (p=0.013), rezul tat
calculat pentru prezena uneia sau mai multor valo ri
anormale ale markerilor studiai, care analizai indi-
vidual n cele dou subgrupuri sunt deasemenea diferii:
valori anormale ale FMD 73.53% vs. 41.44% (p<0.001),
IMT 30.88% vs. 14.41% (p=0.014), Tei index 44.12% vs.
26.13% (p=0.020), IVRT 25.00% vs. 10.81% (p=0.021),
EDT 25% vs. 11.71% (p=0.035), LVMI 23.53% vs.
10.81% (p=0.039). Analiza statistic a riscului pentru
ca o persoan cu sindrom metabolic s aib afectare car-
dio vascular subclinic a indicat urmtoarele rezul tate
semnifcative: FMD anormal OR 3.92 (CI 95% 2.03
7.57), IMT anormal OR 2.65 (CI 95% 1.265.55),
indice Tei anormal OR 2.23 (CI 95% 1.174.23), IVRT
anormal OR 2.75 (CI 95% 1.226.19), EDT anor mal
OR 2.51 (CI 95% 1.135.57), LVMI anor mal OR
2.53 (CI 95% 1.115.76). Alte diferene semni fca tive
statis tic ntre datele ecografce obinute la cele 2 sub gru-
puri sunt ilustrate n tabel.
SINDROM
METABOLIC +
SINDROM
METABOLIC -
p
Media
Deviatia
std.
Media
Deviatia
std.
FMD (%) 6.04 3.19 8.50 4.11 <0.001
IMT (mm) 0.74 0.17 0.65 0.16 <0.001
LVMI g/m2 107.61 28.05 87.48 25.67 <0.001
IVRT (ms) 90.54 15.40 84.01 12.84 0.003
Tei 0.52 0.08 0.50 0.06 0.032
IVCT (ms) 66.72 6.94 69.98 8.90 0.011
EDV/BSA
(ml/m
2
)
60.22 12.62 54.57 10.77 0.002
ESV/BSA
(ml/m
2
)
23.55 7.00 20.65 6.33 0.005
Tabel 1. IVCT = timpul de contractie izovolumetric,
EDV = volum telediastolic (ml), ESV= volum telesistolic
(ml), BSA=aria suprafeei corporale (m
2
)
Concluzii: Lucrarea noastr atrage atenia asupra ris-
cului adiional pe care l genereaz sindromul metabolic
i demonstreaz prezena extensiv a afectrilor sub-
clinice produse de acesta.
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
16
Subclinical cardiovascular
disease in metabolic syndrome
SI. Dumitrescu
1
, I. Tintoiu
1
, C. Manole
2
, R. Orosan
2
,
M. Vicol
2
, V. Greere
1
, I. Raduta
1
, I. Moscaliuc
1
,
G. Neagoe
1
, V. A. Voicu
3
1
Center for Cardiovascular Disease of Army, Bucharest,
Romania
2
STS Medical Center, Bucharest, Romania
3
Romanian Academy, Bucharest, Romania
Purpose: To explore the presence of subclinical cardio-
vascular impairment assessed by evaluation of brachial
artery Flow Mediated Dilatation (FMD), carotid artery
Intima Media Tickness (IMT), lef ventricular mass
indexed to BSA (LVMI), E wave deceleration time
(EDT), iso-volumetric relaxation time (IVRT) and myo-
car dial performance index (Tei) in individuals with
meta bolic syndrome (MS) identifed according to IDF
criteria.
Methods: We assessed 179 persons in a cardiovascular
primary prevention program: age 45.4 8.8 years,
47.5% males, BMI 27.04.8 kg/m
2
, waist circumference
(WC) 94.414.1 cm, smoking 31.3%, diabetes 10.1%,
blood pressure (BP) 129.319.4 / 79.611.5 mmHg,
blood glucose 92.528.9 mg/dl, total cholesterol (TC)
213.242.1 mg/dl, LDL-cholesterol 135.737.8 mg/dl,
HDL-cholesterol 47.512.8 mg/dl, triglycerides (TG)
151.8120.7 mg/dl. According to IDF 2007 criteria, 68
persons (38%) had metabolic syndrome. Afer collecting
data from the vascular and cardiac ultrasound exam,
we performed the statistical analysis.
Results: Te individuals with MS had signifcantly more
subclinical abnormalities as compared with the group
without MS 80.8% vs. 62.1% (p=0.013) calculation
for the presence of one or more abnormal values of
our markers, which also were diferent independently:
abnormal FMD 73.53% vs. 41.44% (p<0.001), abnormal
IMT 30.88% vs. 14.41% (p=0.014), abnormal Tei
index 44.12% vs. 26.13% (p=0.020), abnormal IVRT
25.00% vs. 10.81% (p=0.021), abnormal EDT 25% vs.
11.71% (p=0.035), abnormal LVMI 23.53% vs. 10.81%
(p=0.039). Te risk analysis for the persons with MS
to sufer from subclinical organ damage yielded signi-
fcant results for: abnormal FMD OR 3.92 (CI 95%
2.037.57), abnormal IMT OR 2.65 (CI 95% 1.26
5.55), abnormal Tei index OR 2.23 (CI 95% 1.17
4.23), abnormal IVRT OR 2.75 (CI 95% 1.226.19),
abnormal EDT OR 2.51 (CI 95% 1.135.57), abnormal
LVMI OR 2.53 (CI 95% 1.115.76). Other signifcant
dife rences between echo data are reported in table 1.
METABOLIC
SYNDROME +
METABOLIC
SYNDROME -
p
Mean
Std.
Deviation
Mean
Std.
Deviation
FMD 6.04 3.19 8.50 4.11 <0.001
IMT 0.74 0.17 0.65 0.16 <0.001
LVMI 107.61 28.05 87.48 25.67 <0.001
IVRT 90.54 15.40 84.01 12.84 0.003
Tei 0.52 0.08 0.50 0.06 0.032
IVCT 66.72 6.94 69.98 8.90 0.011
EDV/BSA 60.22 12.62 54.57 10.77 0.002
ESV/BSA 23.55 7.00 20.65 6.33 0.005
Table 1. IVRT iso-volumetric relaxation time (ms),
IVCT iso-volumetric contraction time (ms), EDV=end
diastolic volume (ml), ESV=end systolic volume (ml),
BSA=body surface area (m
2
)
Conclusions: Our study promotes the need to consider
the additional risk generated by the metabolic syndrome
substantiating the subclinical disease it triggers.
39. Dincolo de SCORE:
afectarea subclinic la
indivizii cu risc mic
S.I. Dumitrescu
1
, I. Tintoiu
1
, C. Manole
2
, R. Orosan
2
,
M. Vicol
2
, V. Greere
1
, I. Raduta
1
, I. Moscaliuc
1
,
G. Neagoe
1
, V.A. Voicu
3
1
Centrul Clinic de Urgen de Boli Cardiovasculare al
Armatei, Bucureti, Romnia
2
Centrul Medical STS, Bucureti, Romnia
3
Academia Romn, Bucureti, Romnia
Scop: Am urmrit afectarea cardiovascular subclinc
la indivizii ncadrai n clasa de risc sczut conform
criteriilor SCORE, prin determinarea valorilor urm-
torilor markeri: vasodilataia mediat de fux la nive lul
arterei brahiale (FMD), grosimea complexului inti m-
medie la nivelul arterelor carotide (IMT), masa ven tri-
culului stng indexat la suprafaa corporal (LVMI),
timpul de decelerare al undei E (EDT), timpul de re-
laxare izovolumetric (IVRT) i indicele de perfor man-
miocardic (Tei) i am evaluat diferenele dintre sub-
grupul cu afectare subclinic fa de cel fr afectare
sub clinic.
Metode: n cadrul unui program de prevenie primar
cardiovascular am realizat screeningul a 179 subieci
pe care i-am ncadrat n clasele SCORE de risc mare, me-
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
1I
POSTER I
diu i mic. Grupul cu risc mic a cuprins 119 persoane
cu urmtoarele caracteristici: vrsta 41.3 6.1 ani,
33.6% brbai, BMI 26.13.8 kg/m
2
, circumferina talia
(WC) 90.312.6 cm, fumtori 23.5%, diabetici 3.3%,
ten siunea arterial sistolic/diastolic (TAS/TAD)
124.116.2/77.211.1 mmHg, glicemie 87.521.1 mg/
dl, coles terol total (TC) 20942.7 mg/dl, LDL-colesterol
134.737.4 mg/dl, HDL-colesterol 48.312.3 mg/dl,
trigli ceride (TG) 129.296.7 mg/dl. Dup colectarea
date lor de ecografe cardiac i vascularar (IMT, FMD,
LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistic.
Rezultate: Afectarea cardiovascular subclinic dovedi-
t prin una sau mai multe valori anormale ale markerilor
urmrii a fost prezent la 57% din indivizii clasifcai
ca avnd risc sczut, valorile anormale ale FMD find
cele mai frecvente42%, urmate de cele ale indicelui
Tei21.8%, prelungirea EDT12.8% i IVRT9.2%,
pre zena aterosclerozei carotidiene8.4%, cea mai rar
ntl nit find hipertrofa de ventricul stng4.2%. Am
gsit urmtoarele diferene semifcative statistic ntre
sub grupul cu afectare subclinic fa de cel fr afectare
sub clinic: BMI 27.03.5 vs. 24.94.0 kg/m
2
(p=0.003),
WC 93.411.3 vs. 86.413.4 cm (p=0.002), HDL-C
45.710.2 vs. 51.914.2 mg/dl (p=0.006), raportul
TC/HDL-C 4.81.1 vs. 4.21.1 (p=0.005), TA sistolic
129.617.3 vs. 11612 mmHg (p<0.001) i diastolic
80.111.8 vs. 73.38.5 mmHg (p<0.001). Aceste dife-
ren e sunt sugestive pentru prezena sindromului meta-
bo lic la indivizii cu afectare subclinic observaie con-
fr mat semnifcativ statistic de analiza riscului pen tru
valori anormale ale EDT (OR 3.429, CI 95% 1.133
10.375) i FMD(OR 3.119, CI 95% 1.3687.113). Alte
di fe rene semnifcative statistic sunt ilustrate n tabelul
1.
Afectare subclinic+ Afectare subclinic - p
EDV/BSA 56.810.6 52.98.8 0.0360
ESV/BSA 21.14.7 19.53.3 0.0401
EDT 182.131.3 163.918.2 0.0003
E 0.680.1 0.740.1 0.0002
IVRT 86.112.5 76.57.5 <0.0001
Tei 0.500.06 0.460.04 <0.0001
IMT 0.660.16 0.570.10 0.0005
FMD 6.02.8 11.83.3 <0.0001
Tabel 1. EDV= volum telediastolic (ml), ESV= volum
tele sistolic (ml), BSA=aria suprafeei corporale (m
2
), E
= velo citatea undei E transmitrale (m/s), EDT=timpul
de decelerare al undei E, IVRT= timpul de relaxare iso-
volumetric (ms), IMT= grosimea complexului inti m-
medie la nivelul arterelor carotide (mm), FMD= vaso di-
lataia mediat de fux la nivelul arterei brahiale (%).
Concluzii: Studiul nostru arat necesitatea distinciei
dintre ncadrarea n clasa de risc mic SCORE i absena
afectrilor cardiovasculare subclinice i pledeaz pentru
rafnarea instrumentelor de stratifcare a riscului n
sensul detectrii i corelrii cu afectarea subclinic.
Beyond risk SCORE: subclini-
cal cardiovascular impairment
in low risk individuals
SI. Dumitrescu
1
, I. Tintoiu
1
, C. Manole
2
, R. Orosan
2
,
M. Vicol
2
, V. Greere
1
, I. Raduta
1
, I. Moscaliuc
1
,
G. Neagoe
1
, V. A. Voicu
3
1
Center for Cardiovascular Disease of Army, Bucharest,
Romania
2
STS Medical Center, Bucharest, Romania
3
Romanian Academy, Bucharest, Romania
Purpose: To investigate the presence of subclinical
cardio vascular impairment assessed by evaluation
of brachial artery Flow Mediated Dilatation (FMD),
carotid artery Intima Media Tickness (IMT), lef ven-
tricular mass indexed to BSA (LVMI), E wave dece-
leration time (EDT), iso-volumetric relaxation time
(IVRT) and myocardial performance index (Tei) in
low risk individuals, categorized by the SCORE classi-
fcation and to examine the diferentiation bet ween
this subgroup and those without markers of subclinical
injury.
Methods: We assessed 179 persons in a primary pre ven-
tion program separating them into low, medium and
high risk groups according to SCORE classifcation.
Te low risk group encompassed 119 individuals with
the following characteristics: age 41.3 6.1 years,
33.6% males, BMI 26.13.8 kg/m
2
, waist circumference
(WC) 90.312.6 cm, smoking 23.5%, diabetes 3.3%,
blood pressure (BP)124.116.2/77.211.1 mmHg,
blood glucose 87.521.1 mg/dl, total cholesterol (TC)
20942.7 mg/dl, LDL-cholesterol 134.737.4 mg/dl,
HDL-cholesterol 48.312.3 mg/dl, triglycerides (TG)
129.296.7 mg/dl. Afer recording the vascular and car-
diac ultra sound data (IMT, FMD, LVMI, EDT, IVRT,
Tei) we performed the statistical analysis.
Results: Subclinical cardiovascular impairment as
esta blished by one or more abnormal values of our
markers is present in 57% of the individuals from the
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
18
low risk group, abnormal FMD being prevalent42%,
followed by abnormal Tei index21.8%, abnormal
relaxation (prolonged EDT12.8%, IVRT9.2%), caro-
tid atherosclerosis8.4%, LV hypertrophy 4.2%. Te
signifcant diferences in the subgroups with vs. with-
out subclinical impairment are: BMI 27.03.5 vs.
24.94.0 kg/m2 (p=0.003), WC 93.411.3 vs. 86.413.4
cm (p=0.002), HDL-C 45.710.2 vs. 51.914.2 mg/
dl (p=0.006), TC/HDL-C ratio 4.81.1 vs. 4.21.1
(p=0.005), systolic BP 129.617.3 vs. 11612 mmHg
(p<0.001), diastolic BP 80.111.8 vs. 73.38.5 mmHg
(p<0.001). Tese diferences are suggestive for the pre-
sence of metabolic syndrome on individuals with sub-
clinical disease, confrmed by the risk analysis with
signi fcant correlations for abnormal EDT (OR 3.429,
CI 95% 1.13310.375) and for abnormal FMD (OR
3.119, CI 95% 1.3687.113). Additionally, signifcant
diferences between echo data are reported in table 1.
Subclinical injury + Subclinical injury - p
EDV/BSA 56.810.6 52.98.8 0.0360
ESV/BSA 21.14.7 19.53.3 0.0401
EDT 182.131.3 163.918.2 0.0003
E 0.680.1 0.740.1 0.0002
IVRT 86.112.5 76.57.5 <0.0001
Tei 0.500.06 0.460.04 <0.0001
IMT 0.660.16 0.570.10 0.0005
FMD 6.02.8 11.83.3 <0.0001
Table 1. EDV=end diastolic volume (ml), ESV=end
systolic volume (ml), BSA=body surface area (m
2
),
E=trans-mitral E wave velocity (m/s), EDT=E wave
dece le ration time (ms), IVRT iso-volumetric relaxation
time (ms), Tei=myocardial performance index, FMD
fow mediated dilatation (%).
Conclusions: Our study prompts the necessary distinc-
tion between low risk SCORE categorization and the
absence of subclinical disease and advocates the need
to improve the risk assessment tools in order to detect
the subclinical atherosclerosis.
40. Rolul ultrasonografiei
carotidiene in evaluarea
riscului cardiovascular n
sindromul metabolic
F. Mitu
1
, M. Mitu
2
, M. Turiceanu
3
1
Universitatea de Medicina Gr. T. Popa Iasi
2
Spitalul Clinic de Recuperare Iasi
3
Spitalul de Urgenta Moinesti
Sindromul metabolic este o entitate clinic n prezent
bine defnit, cu prevalen n continu ascensiune.
Prezena sa crete semnifcativ riscul cardiovascular.
Identifcarea sindromului metabolic determin ncadra-
rea pacientului n grupa de risc cardiovascular cres cut,
la care sunt indicate metode de determinare a atero-
sclerozei n stadiul subclinic. Ultrasonografa caro ti-
dian reprezint o metod imagistic recomandat
n practica clinic pentru determinarea modifcrilor
atero sclerotice la nivel carotidian, n vederea depistrii
indivizilor cu modifcri aterosclerotice, n present
find recomandat n evaluarea celor cu risc crescut.
Obiectivul lucrrii a fost studierea relaiei dintre modi-
fcrile atersoclerotice evideniate la ultraso nografe
carotidian la pacienti cu multipli factori de risc cardio-
vascular i prezena sindromului metabolic.
Material i metod: Au fost inclui n studiu 144 pa-
cieni (84 B/60 F) cu afeciune cardiovascular stabil
(angin pectoral, infarct miocardic, boal arterial
peri feric, hipertensiune arterial), la care s-au evaluta
fac torii de risc clasici (fumatul, hipercolesterolemia,
diabe tul zaharat, obezitatea). Pentru defnirea obezitii
s-a deter minat indicele de mas corporeal (IMC=G/
T2) i s-a msurat perimetrul abdominal. Au fost consi-
derai ca avnd sindrom metabolic cei cu IMC 30 i
care asociau cel puin dou din urmtoarele modifcri:
HTA, diabet zaharat, hipercolesterolemie. Examinarea
prin ultrasonografe carotidian a inclus msurarea
gro simii intim-medie (GIM), detectarea plcilor atero-
sclerotice i a stenozelor.
Rezultate: Obezitatea a fost prezent la 77 pacieni
(53,5%), iar sindromul metabolic la 46 pacieni. Nu s-
a demonstrat o relaie semnifcativ ntre IMC crescut
i GIM sau prezena plcilor carotidiene. In schimb,
perimetrul abdominal mrit (peste 102 cm la brbai
i 88 cm la femei) s-a asociat cu o cretere a GIM
semnifcativ statistic (0,930,09 vs 0,910,06, p=0,01).
HTA este mai frecvent la valori ale GIM mai mari
de 0,8 mm (63,8% vs 21,6%, p=0,05), iar la GIM1,1
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
19
POSTER I
toi pacienii erau hipertensivi. Hipercolesterolemia,
hipertrigliceridemia i diabetul zaharat nu s-au
asociat cu modifcri semnifcative ale GIM sau ale
prezenei placilor aterosclerotice carotidiene la acest
lot. La grupa de pacieni cu sindrom metabolic defnit
prin dou componente asociate obezitii GIM nu a
variat semnifcativ (0,910,20 vs 0,900,20); la grupa
cu sindrom metabolic la care au fost prezente trei
componente alturi de obezitate, valoarea GIM este mai
mare dar fr a atinge pragul de semnifcaie statistic
(0,920,21 vs 0,890,20). Determinarea fbrinogenului
la lotul studiat a relevat o asociere direct i semnifcativ
statistic cu GIM (p=0,01).
Concluzii: La pacienii obezi cu sindrom metabolic,
GIM crescut, ca marker de ateroscleroz, se coreleaz
mai bine cu perimetrul abdominal dect cu IMC. La
lotul studiat, GIM este mai puin infuenat de fecare
component izolat a sindromului metabolic, ns mai
accentuat de asocierea tuturor componentelor (obe-
zitate, HTA, hipercolesterolemie, diabet zaharat). Pare
a exista o relaie strns ntre fbrinogen ca marker al
infamaiei i modifcrile endoteliale carotidiene de
ateroscleroz.
Role of carotid ultrasound
examination in the assessment
of cardiovascular risk in
metabolic syndrome
F. Mitu
1
, M. Mitu
2
, M. Turiceanu
3
1
University of Medicine Gr. T. Popa Iasi
2
Rehabilitation Hospital Iasi
3
Emergency Hospital Moinesti
Te presence of metabolic syndrome increases cardio-
vascular risk and is an indication for further assessment
for asymptomatic atherosclerotic disease.
Purpose: Te study of the relationship between athero-
sclerotic alterations pointed out at carotid ultrasound
examination at patients with cardiovascular risk factors
and the presence of the metabolic syndrome.
Methods: 144 patients (84 male/60 female) with stable
cardiovascular disease (angina, chronic myo cardial
infarction, and arterial hypertension) were inves ti ga-
ted. Classical risk factors (smoking, diabetes melli tus,
hypercholesterolemia, obesity) were assessed. Obe sity
was considered at a body-mass index (BMI) 30 and a
waist circumference (WC) 102 cm at male and 88 cm
at female. Te metabolic syndrome was consi dered in
the presence of obesity and at least two of the following:
arterial hypertension, diabetes mellitus, hyper choles-
terolemia or hypertrigliceridemia. Ultrasound exa mi-
nation of the extra cranial carotid arteries included
mea surement of intima-media thickness (IMT) and
detec tion of carotid plaques.
Results: 77 patients were obese and 46 had metabolic
syn drome. Tere was not a signifcant relation bet-
ween BMI and IMT or carotid plaques. A raised WC
was correlated with a signifcant increase of IMT
(0.930.19 mm vs 0.910.16 mm, p=0.01). Arterial
hyper tension was more frequent at an IMT > 0.08 mm
(63.8% vs 21.6%, p=0.05) and at an IMT1.1 mm all
pa tients were hypertensive. Hypercholesterolemia,
hyper tri gliceridemia and diabetes mellitus were not
asso ciated with signifcant alterations of IMT or the
pre sence of carotid plaques. Patients with metabolic
syndro me defned by two components associated to
obesity did not show a signifcantly greater value of
IMT (0.910.20 mm vs 0.900.20 mm); patients with
metabolic syndrome with three components associated
to obesity had an increased IMT but not statistically
relevant (0.920.21 mm vs 0.890.20 mm). Tere is a
signifcant correlation between serum fbrinogen and
IMT at the study group (p=0.01).
Conclusions: In metabolic syndrome, an increased
IMT is better correlated with WC than with BMI. IMT
is less infuenced by each component of the metabolic
syndrome (except arterial hypertension) but seems to
increase in the presence of all. Tere is a strong relation
between fbrinogen as an infammation marker and
IMT.
41. Predictori de remodelare
pozitiva ventriculara stanga
dupa angioplastia coronariana
M. Serban, I.S. Craciunescu, IA. Ghiorghiu,
M.E. Iancu, S. Vasile, G. Pampu, A. Hodo, M. Postu,
D. Deleanu, C. Ginghina
Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C. C. Ili-
escu, Bucuresti, Romania
Premise: Dintre pacientii cu disfunctie sistolica de
ventricul stang (VS) post-infarct miocardic, o categorie
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
50
din ce in ce mai mare benefciaza de angioplastie
trans luminala percutana (PTCA), in scopul atenuarii
simpto matologiei, dar si pentru ameliorarea functiei
ven triculare stangi.
Scopul lucrarii: Acest studiu evalueaza modifcarile
functiei sistolice ale VS dupa PTCA si factorii predictivi
pentru o buna recuperare a acesteia.
Metoda: Studiul a evaluat prospectiv 172 pacienti
inro lati consecutiv (79,7% barbati, varsta medie 61,7
ani), cu boala coronariana aterosclerotica si disfunctie
sistolica de VS, care au avut indicatie de PTCA cu stent.
Functia sistolica a fost evaluata ecocardiografc, fractia
de ejectie (FE) si indexul de cinetica parietala (WMI)
au fost determinati la momentul procedurii si reevaluati
dupa 6 luni. Au fost masurate, de asemenea, diametrele
VS, telesistolic (ESLVD) si telediastolic (EDLVD).
Rezultate: 94 pts. (54.6%) au avut o recuperare a frac-
tiei de ejectie de cel putin 5% (cresterea medie a FE
a fost 11.7 4.1 %.). Imbunatirea WMI, defnita prin
amelorarea kineticii regionale in cel putin 2 segmente
adicente a fst identifcata la cel putin 56 pts. (32.5%).
Ameliorarea functiei sitolice a fost insotita de o des-
crestere semnifcativa a diametrelor ventriculare stan gi
(descresterea medie pentru EDLVD : 6.3 2.2, des-
cres terea medie a ESLVD: 3.8 0.79). In analiza multi-
variata, predictorii independenti ai cresterii FE au fost
revascularizarea miocardica completa (HR 4.33, 95%CI
1.63 10.5, p = 0.003), FE initiala (HR 5.2, 95% CI 2.7
18.6, p <0.001), clasa NYHA initiala (HR 2.86, 95%
CI 1.18 7.16, p = 0.009) si ESLVD (HR 2.73, 95% CI
1.17 6.4, p = 0.02).
Concluzii: Pacientii cu risc crescut, in clasa functionala
NYHA avansata si cu disfunctie severa de VS benefciaza
cel mai mult de manevrele de PTCA. Revascularizarea
completa contribuie, de asemena, la o recuperare mai
buna a functiei VS la acesti pacienti.
Predictors for left ventricular
positive remodeling after
percutaneous transluminal
coronary angioplasty
M. Serban, I S. Craciunescu, I A. Ghiorghiu,
M.E. Iancu, S. Vasile, G. Pampu, A. Hodo, M. Postu,
D. Deleanu, C. Ginghina
Prof. Dr. C. C. Iliescu Institute of Cardiovascular Dis-
eases, Bucharest, Romania
Background: Tere is an increasing category of patients
with lef ventricle (LV) systolic dysfunction afer myo-
cardial infarction, which benefciate from elective percu-
taneous transluminal coronary angioplasty (PTCA), in
order to relieve symptoms, but also to improve LV func-
tion.
Objective: Te study was designed to evaluate the chan-
ges in systolic function afer PTCA and the prediction
factors for recovery.
Methods: Te study evaluated prospectively 172 conse-
cutive patients (79.7% men, mean age 61.7 years old)
with CAD and LV systolic dysfunction, who underwent
elective PTCA. Systolic function was evaluated by
echocardiography and ejection frac tion (EF) and wall
motion index (WMI) were determi ned at the time of
the procedure and afer 6 month of follow-up. End-
systolic (ESLVD) and end-diasto lic (EDLVD) LV diame-
ters were also recorded.
Results: 94 pts. (54.6%) had a recovery of EF with at
least 5% (mean increase in EF was 11.7 4.1 %.). Te
improvement of WMI, defned by the increased kinetic
in at least two adjacent segments was registered in 56
pts. (32.5%). Improvement in systolic function was
asso ciated with a signifcant decrease in LV diameters
(mean decrease for EDLVD of 6.3 2.2, mean decrease
of ESLVD of 3.8 0.79). At multivariate analysis, the
inde pendent predictors of EF recovery were complete
revas cularization (HR 4.33, 95%CI 1.63 10.5, p =
0.003), initial EF (HR 5.2, 95% CI 2.7 18.6, p <0.001),
ini tial NYHA class (HR 2.86, 95% CI 1.18 7.16, p =
0.009) and ESLVD (HR 2.73, 95% CI 1.17 6.4, p =
0.02).
Conclusion: High-risk patients with increased NYHA
class and severe LV dysfunction benefciate the most
from PTCA maneuvers. Complete revascularization
also contributes to a better recovery of LV function in
these patients.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
51
POSTER I
42. Activitatile homocistein
tiolactonazica si esterazica ale
paraoxonazei-1 la pacienti cu
insuficienta cardiaca
E Moldoveanu
1
, DS Marta
1
, M Serban
2
, I Serban
3
,
G Manea
1
, N Radulescu
4
,T. Kosaka
5
1
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Dome-
niul Patologiei si Stiinelor Biomedicale Victor Babes,
Bucuresti
2
Universitatea de Medicin i Farmacie Carol Davila,
Bucuresti
3
Institutul de Boli Cardiovasculare CC Iliescu, Bucur-
esti
4
Sisteme Informatice pentru Automatizri - SIAT SA,
Bucuresti
5
Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japonia
Scop: Homocisteina plasmatica (Hcy) este un factor de
risc pentru bolile cardiovasculare si are o valoare pre-
dictiva pentru mortalitate, independenta de alti factori de
risc traditionali la pacientii cu boli coronariene. Efectele
nocive ale hiperhomocisteinemiei se exercita prin mai
multe mecanisme din care un loc central ocupa stresul
oxidativ, inductia factorilor proinfamatori si formarea
unui metabolit homocistein tiolactona (HcyTL).
HcyTL este un compus cu reactivitate mare care are
capa citatea de a reactiona cu proteinele, modifcandu-
le activitatea fziologica si are o actiune toxica asupra
celulelor. Recent s-a aratat ca paraoxonaza-1 (PON1),
o enzima cu proprietati antioxidante si antiaterogene
are in plus fata de activitatea esterazica si o activitate
homo cistein tiolactonazica (HcyTL-azica), HcyTL
find substratul ei natural.
Am presupus ca PON1 prin activitatile esterazica
si HcyTL-azica joaca un rol important in insufcienta
cardiaca, sindrom complex in evolutia caruia sunt
implicate stresul oxidativ si infamatia. Obiectivul aces-
tui studiu este determinarea activitatilor esterazice si
HcyTL-azice ale PON1 si corelarea lor cu doi markeri
ai infamatiei, mieloperoxidaza (MPO) si fosfolipaza
A2 asociata LDL (LpPLA2).
Metode: Am masurat la 100 de pacienti cu insufcienta
cardiaca si la 20 de martori activitatile esterazice si
HcyTL-azice ale PON1, MPO si LpPLA2 prin metode
spectrofotometrice. Evaluarea bazala a pacientilor a
inclus: examinarea clinica, ECG cu 12 derivatii, esti-
marea clasei functionale NYHA, ecocardiografe trans-
toracica si teste de laborator de rutina.
Rezultate: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica
a PON1 au fost semnifcativ mai scazute la pacientii cu
insufcienta cardiaca [(47.4712.36(U) / 14.364.43(U/
L)] comparativ cu martorii [(88.113.1(U) / 20.37
6.2(U/L)].
Concluzii: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica a
PON1 sunt scazute la pacientii cu insufcienta cardiaca
si se coreleaza negativ, semnifcativ statistic, cu markerii
de infamatie investigati (MPO si LpPLA2). Activitatea
HcyTL-azica poate reprezenta un mecanism natural de
protectie cardiovasculara.
Homocysteine thiolactonase/
esterase activity of paraoxonase
1 in heart failure patients
E Moldoveanu
1
, DS Marta
1
, M Serban
2
, I Serban
3
,
G Manea
1
, N Radulescu
4
, T. Kosaka
5
1
Victor Babes National Institute of Pathology and
Biomedical Sciences - Bucharest, Romania
2
Carol Davila Medical School, Bucharest
3
CC Iliescu Institute of Cardiovascular Disease, Bu-
charest
4
SIAT SA, Bucharest
5
Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japan
Purpose: Plasma homocysteine (Hcy) is a risk factor
for cardiovascular disease and predicts mortality inde-
pendently of traditional risk factors in patients with
coronary artery disease. Hyperhomocysteinemia exerts
its adverse efects through multiple mechanisms, oxi-
dative stress, induction of proinfammatory factors and
formation Hcy metabolite, homocysteine thiolactone
(HcyTL) having a central role. HcyTL is a highly
reactive compound which has the ability to modify
proteins, decreasing their physiologic activities and
having toxic efects on cells. Recently it was shown that
paraoxonase 1 (PON1), an enzyme with antioxidant
and antiatherogenic properties, also has homocysteine
thiolactonase (HTLase) activity, HcyTL being its phy-
siologic substrate.
We presumed that PON1 esterase/ HTLase activities
play an important role in heart failure (HF), a complex
syndrome in which oxidative stress and infammation
are implicated in disease evolution. Our objectives
were to determine PON1 esterase/ HTLase activities
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
52
and to correlate both activities with two infammatory
markers myeloperoxidase (MPO) and lipoprotein-
associated phospholipase A2 (LpPLA2).
Methods: We measured PON1 esterase, PON1 HTLase,
PLA2-LDL and MPO activities (spectrophotometric
methods) in 100 patients with ischemic HF and 20
controls. Baseline evaluation for patients included
clinical examination, 12-lead ECG, estimation of
NYHA functional class, transtoracic echocardiography
and routine laboratory tests.
Results: Both PON1 esterase/ HTLase activities were
signifcantly lower in HF patients [(47.4712.36(U) /
14.364.43(U/L)] than in controls [(88.113.1(U) /
20.376.2(U/L)].
Conclusions: PON1 esterase/ HTLase activities are de-
crea sed in HF patients and are statistically signifcant
inverse associated with markers of infammation
(MPO, PLA2-LDL). PON1 esterase/ HTLase activities
might represent a natural mechanism of cardiovascular
protection.
43. Riscul aritmogen al testului
de efort
Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan
Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatiega-
nu, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-
Napoca
Scop: In ultimii douazeci de ani indicatia efectuarii
testului de efort s-a largit, acesta find folosit atat in scop
diagnostic, cat si in evaluarea pacientilor cu afectiuni
cardiovasculare. In aceeasi perioada, prevalenta
tulburarilor de ritm a crescut semnifcativ, la pacientii
cardiaci, sustinand reevaluarea riscului aritmogenic al
testului de efort.
Metoda: Au fost studiate 1110 teste de efort consecutive,
indicate in scop diagnostic sau de evaluare. Au fost
exclusi subiectii care au prezentat tulburari de ritm
in repaus, imediat inaintea testului. In acest studiu
au fost luate in considerare ca tulburari de ritm atat
tahiaritmiile (cu exceptia tahicardiei sinusale), cat si
tulburarile de conducere in timpul testului de efort si
in urmatoarele 10 minute, si au fost corelate cu (unii)
factori de risc cardiovascular, etiologia boli cardiace si
performanta ventriculului stang.
Rezultate: Grupul studiat a constat din 1110 pacienti,
589 femei si 521 barbati, in varsta de 55,25 +/-9,78
ani, diagnosticati cu cardiopatie ischemica (64,1%),
cardiomiopatie dilatativa (4,1%), alte boli cardio vas-
culare (8,92%) si subienti sanatosi (22,88%). Un numar
de 421 pacienti a fost adresat la testul de efort in scop
diagnostic. Tulburarile de ritm au fost inregistrate in
timpul testului de efort in 21,2% din cazuri si dupa
efort in 13,0% din cazuri, iar tulburarile de conducere
in timpul si dupa efort au aparut la 2,2%. In timpul
efortului tulburarile de ritm au fost reprezentate de
extrasistole ventriculare (13%), tahicardie ventriculara
(1,1%), extrasistole supraventriculare (6,7%) si fbri la-
tie atriala (0,4%). Extrasistolele ventriculare in timpul
efortului nu au fost semnifcativ mai frecuente la pa-
cientii cu cardiopatie ischemica (13% vs 12%, p=0,14),
exceptand infarctul miocardic vechi (24,5% vs 10,7%,
p<0,000013) si au aparut la 48% din pacientii cu FEVS
<40% (vs 11,7% pacienti fara antecedente de infarct
miocardic, p<0,0000068). Corelatia cu performanta
ven triculara stanga a fost sustinuta si de incidenta
mare a extrasistolelor ventriculare aparute la pacientii
cu cardiomiopatie dilatativa (71,1%). S-au gasit de ase-
menea corelatii intre aparitia EV si dislipidemie (8,7%
vs 20%, p<0,00000...), fumat (12,1% vs 15,8%, p<0,15),
hipertensiune (10,8% vs 19,7%, p<0,00048), obezitate
(29,1% vs 9,8%, p<0,0000). Pre zenta EV imediat dupa
efort este considerata a avea un risc aritmogenic crescut.
EV postefort au fost mai frecvent intalnite la pacientii
coronarieni (7% vs 1%, p<0,000), dfslipidemie
(19,6% vs 8,1%, p<0,000) si hipertensiune (6% vs 0%).
Procentul mic de pacienti care a prezentat tahicardie
ventriculara nu ofera posi bilitatea vreunei corelatii. In
ceea ce privaste extra sis tolele supraventriculare, singura
corelatie a fost cea cu FEVS (25% la pacientii cu FEVS
<40% vs 7% la cei cu FEVS >40%, p <0,000012), ceea
ce sugereaza ca ele reprezinta un semn al performantei
sistolice scazute si al cresterii presiunii medii atriale.
Concluzie: Riscul aritmogen al testului de efort este
mic, find reprezentat in special de extrasistolele ven-
triculare, corelate cu functia sistolica, infarctul mio-
cardic vechi si factorii de risc cardiovasculari. In schimb,
nu s-a inregistrat nici un deces de cauza aritmica in
timpul testului de efort.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
58
POSTER I
Arrhythmogenic risk of
exercise stress testing
Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan
Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatiega-
nu, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-
Napoca
Background and purpose: In the last two decades the
indication of exercise stress testing (ET) enlarged, being
used for diagnostic purposes and the evaluation of the
great majority of cardiovascular patients. In the same
period, the prevalence of arrhythmias signifcantly
increa sed in cardiovascular patients, supporting a
reeva luation of the arrhythmogenic risk of exercise
stress testing.
Methods: Tere were studied 1110 consecutively exer-
cise stress tests, indicated for diagnosis or evaluation.
Tere were excluded the subjects with arrhythmias at
rest, immediately before ET. In the present study there
were took into account tachyarrhythmias (except sinus
tachycardia), but also conduction disturbances during
and ten minutes afer the ET and they were corre-
lated with (some) cardiovascular risk factors, etiolo gy
of cardiovascular disease and lef ventricular perfor-
mance.
Results: Te studied group consisted in 1110 patients,
589 females and 521 males, aged of 55,25 +/- 9,78
years, diagnosed with ischemic heart disease (64,1%),
dilated cardiomyopathy (4,1%), other cardiovascular
disease (8,92%) and healthy subjects (22,88%). A num-
ber of 421 of all patients were addressed to ET for
diagnostic reason. Arrhythmias were registered dur ing
ET in 21,2% of all cases and afer efort in 13,0% and
conduction disturbances during ET and afer efo rt
in 2,2%. During exercise the arhythmias were repre-
sented by ventricular premature beats (VPB) in 13%,
ventricular tachycardia in 1,1%, supraventricular extra-
systoles 6,7% and atrial fbrillation 0,4%. VPB werent
signifcantly more frequent in ischemic heart disease
(13,1% vs 12,8%, p=0,14), except old myocardial infar-
ction (24,5% vs 10,7%, p<0,000013) and they were
regis tered in 48% of the patients with LVEF <40%
(vs 11,7% patients without old myocardial infarction,
p<0,0000068). Te correlation with lef ventricular
perfor mance was also supported by the high incidence
of VPB seen in dilated cardiomyopathy (71,1%). For
VPB correlations were also registered with dyslipidemia
(8,7% vs 20%, p<0,00000...), smoking (12,1% vs 15,8%,
p<0,15), hypertension (10,8% vs 19,7%, p<0,00048),
obesity (29,1% vs 9,8%, p<0,0000). Te presence of
VPB immediate afer exercise is considered to have
an increased arrhythmogenic risk. VPB were more
frequent registered in patients with ischemic heart
di sease (7% vs 1%, p<0,000..), dyslipidemia (19,6%
vs 8,1%, p<0,000) and hypertension (6% vs 0%).
Te small percent of the patients who presented ven-
tricular tachycardia doesnt ofer the possibility of any
corre lation. In case of supraventricular extrasystoles,
the only correlation was registered with LVEF (25%
in patients with LVEF<40% vs 7% in LVEF>40%,
p<0,000012), which suggests that they represent a sign
of depressed lef ventricular systolic performance and
increased mean atrial pressure. Conclusion: Te arrhy-
th mogenic risk of ET is low, being represented mainly
by ventricular premature beats, correlated with lef ven-
tricular performance, old myocardial infarction and
some cardiovascular risk factors. In turn, no cardiac
arrhy thmic death was registered during exercise stress
testing.
44. Scorul Grace si
evenimentele cardiovasculare
dupa infarctul miocardic acut
cu supradenivelare de ST
intr-un segment populational
din sectorul 3 al Capitalei
Gabriela Silvia Gheorghe, Irina Mariella Andrei,
Mariana Bulandra, Irina Chivu
1
, Sorin Visan
1
,
Adriana Mihaela Iliesiu, Ioan Tiberiu Nanea
Clinica Medicala Caritas, Bucuresti
1
medici rezidenti
medicina interna
Introducere: Scorul Grace a fost elaborat pentru a
estima riscul de moarte cardio-vasculara la 6 luni dupa
un sindrom coronarian acut
Scop: aprecierea valorii prognostice a scorului Grace la
bolnavii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare
de segment ST, intr-un segment populational din sec-
torul 3 al Capitalei
Material si metoda: Au fost luati in studiu 110 bolnavi
care au supravietuit dupa un infarct miocardic acut
cu supradenivelare de segment ST (STEMI) la care
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
51
s-au notat parametrii inclusi in scorul Grace (varsta,
ante cedentele de insufcienta cardiaca, antecedentele
de infarct miocardic, alura ventriculara in repaus, ten-
siunea arterial sistolica, creatinina serica la internare,
efectuarea angioplastiei coronariene in spital). Bolnavii
au fost clasifcati in functie de localizarea infarctului,
timpul scurs de la debutul simptomelor pana la inter-
nare, tratamentul fbrinolitic, antecedentele de diabet
zaharat. Lor li s-a aplicat un chestionar telefonic la 6
luni de la eveniment, care a inclus reinternariea, apa-
ritia fenomenelor de insufcienta cardiaca, aparitia cri-
zelor anginoase si decesul cardiovascular. Datele au fost
analizate statistixc cu testul Student.
Rezultate: Au ramas in studiu 60 bolnavi care au putut
f contactati telefonic, 51,18% barbati, cu varsta medie
75,5 (55-83). 34,8% au avut STEMI antero-septal,
34,8 % inferior si 30,1% anterior intins. La 85,7% s-a
efec tuat tromboliza, 40% dintre acestia avand semne
ECG de reperfuzie. 2% bolnavi au fost trimisi pentru
angio plastie primara. 12,5% au avut antecedente de
infarct miocardic, 39,7% au avut istoric de insufcienta
cardiaca, 2,5% creatinina serica peste 2 mg/% si 15,3%
au avut tensiunea arteriala sistolica intre 80-99,9 mmHg.
Scorul Grace a fost in medie 130, realizat mai ales prin
varsta inaintata a bolnavilor. Acest scor corespunde
unei mortalitati cardio-vasculare la 6 luni de 5,8%.
Mortalitatea la 6 luni in grupul studiat a fost de 1,8% iar
recurenta ischemiei, reinternarile, insufcienta cardiaca
au fost prezente la 30%.
Concluzii: In grupul studiat scorul Grace are valoare
prog nostica limitata in aprecierea riscului de deces
cardiovascular la 6 luni la bolnavii STEMI tratati cu
terapie ce vizeaza dezobstructia coronariana. Acest fapt
poate f explicat prin prevalenta scazuta in grupul stu-
diat a bolnavilor cu antecedente de infarct miocardic,
insufcienta cardiaca si insufcienta renala cronica.
Grace score and the
cardio-vascular events after
acute myocardial infarction
with ST segment elevation in
the community
Gabriela Silvia Gheorghe, Irina Mariella Andrei,
Mariana Bulandra, Irina Chivu
1
, Sorin Visan
1
,
Adriana Mihaela Iliesiu, Ioan Tiberiu Nanea
Clinica Medicala Caritas, Bucuresti
1
medici rezidenti
medicina interna
Background: Grace score estimates the risk of 6 months
of post discharge death in patients with acute coronary
syndromes.
Purpose: to evaluate the prognostic value of Grace
Score in the patients (pts) with acute myocardial infarc-
tion with ST segment elevation (STEMI).
Method: We studied 110 pts who survived afer a
STEMI and we noted the criteria of Grace score (age,
history of heart failure, old myocardial infarction, ven-
tricular frequency at the admission, systolic arterial
pressure, serum creatinine at the admission, in hospital
angioplasty).
Pts were classifed according to STEMI localization,
time between symptoms and admission, fbrinolitic the-
rapy, history of diabetes mellitus. 6 months afer STEMI
they were asked by phone about rehospitalization, new
symptoms of heart failure, new symptoms of angina
cardio-vascular death. Statistical analysis was made by
Student test.
Results: 60 pts answered to the phone call, 51,18%
men, 75,5 (55-83) years old. 34,8% had antero-septal
STEMI, 34,8 % inferior and 30,1% anterior. 85,7 % pts
were thrombolized , from whom 40 % had ECG signs
of reperfusion. 2% pts performed primary angioplasty.
12,5% had old myocardial infarction, 39,7% history
of heart failure, 2,5 % serum creatinine above 2 mg/%
and 15,3% had systolic arterial pressure between
80-99,9 mmHg. Grace score was 130 in the whole
group, especially due to the old age of the pts. Tis
score presume a 6 months cardio-vascular mortality
of 5,8%. In the study pts the mortality was 1,8 % and
the recurrence of ischemia, rehospitalizations, new
symptoms of heart failure occurred in 30 % pts.
Conclusions: In this study, Grace Score has little prog-
nostic value regarding the risk of 6 months cardiovascular
death in pts with STEMI treated with fbrinolitics. Tis
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
55
POSTER I
fact may be due to the reduced prevalence of pts with
old myocardial infarction, chronic heart failure and
chronic renal failure in the study group.
45. Modificri ale evoluiei
leziunilor valvulare cardiace
ntlnite n practica medical a
ultimilor ani
Ionescu Simona Daniela, Manea Paloma,
Artenie Romeo, Rezu Ciprian, Tnase Daniela Maria,
Ouatu Anca
Clinica a III-a Medical Cardiologic I.Enescu, Uni-
versitatea de Medicin i Farmacie Gr.T. Popa, Iai
Obiectivul i metoda: Studiul prospectiv al aspectelor
evolutive determinate de leziunile valvulare cardiace a
artat apariia unor modifcri semnifcative. n perioa-
da 1.01.2003-31.12.2007 au fost internai n Clinica a
III-a Medical Cardiologic 780 pacieni cu leziuni val-
vulare cardiace reumatismale i 1031 pacieni cu leziuni
valvulare aterosclerotice.
Rezultate: Pentru leziunile valvulare reumatismale
maxim de frecven a fost de 363 pacieni n 2003 i
minim 58 pacieni n 2007; vrsta medie de descoperire
a fost de 31,3 ani i au predominat la sexul feminin ( 512
F/268 B sau 65,6% / 34,4%). S-au exprimat dominant
prin boal mitral, stenoz mitral i insufcien aor-
tic iar circumstanele de descoperire au fost repre-
zen tate de tulburri de ritm 530 pacieni (68%),
insu fcien cardiac II-IV NYHA 694 pacieni (89%),
tromboembolism 148 pacieni (19%), endocardit
infec ioas 7 pacieni (0,87%).
Pentru leziuni aterosclerotice minim de frecven
a fost de 124 pacieni 2003 i maxim de 412 pacieni
n 2007; vrsta medie de descoperire a fost de 74,5 ani,
cu exprimare relativ egal pe sexe: 563 F/486 B (54,6%
/ 45,4%) i manifestare dominant ca stenoz aortic
insufcien mitral. Circumstanele de descoperire
au fost: insufciena cardiac II-IV NYHA 814 pacieni
(79%), tulburri de ritm 278 pacieni (27%), angin
pec toral 381 pacieni (37%), infarct miocardic 217
pacieni (21%), endocardit infecioas 8 pacieni
(0,77%).
Concluzii: Leziunile valvulare aterosclerotice au deve-
nit prioritare. Leziunile reumatismale au diminuat sem-
nifcativ prin dispariia cazurilor de RAA. Vrsta de
exprimare a celor dou etiologii determin circumstane
deosebite evolutive i terapeutice. Leziunile valvulare
aterosclerotice snt nsoite de ateroscleroz vascular
cu prognostic sever. Endocardita infecioas compli-
c ambele tipuri, dar mai frecvent etiologia reumatis-
mal.
Modification of heart valvular
diseases evolution seen in
medical practice of the last
years
Ionescu Simona Daniela, Manea Paloma,
Artenie Romeo, Rezu Ciprian, Tnase Daniela Maria,
Ouatu Anca
3rd Medical Cardiology Clinic I. Enescu, University
of Medicine and Pharmacy Gr. T. Popa, Iasi
Objective and method: Te prospective study of
evolutive aspects determined by heart valvular diseases
has shown the apparition of signifcant modifcations.
Between 1st January 2003 and 31st December 2007,
780 patients with rheumatismal heart valvular diseases
and 1031 patients with atherosclerotic valvular diseases
have been hospitalised in the 3rd Medical Cardiology
Clinic.
Results: Tere was a maximum of 363 patients in
2003 and a minimum of 58 patients in 2007, sufering
of rheu matismal valvular disease; the average age was
31,3 years, most of them beeing women 512 and 268
men (65,6% / 34,4%).Te majority of them sufered of
mi tral disease, mitral stenosis and aortic regurgitation.
Te circum stances of discovery were represented by rhy-
thm distur bances: 530 patients (68%), heart failure
II-IV NYHA: 694 patients (89%), tromboembolism:
148 patients (19%), infective endocarditis: 7 patients
(0,87%).
Tere was a minimum of 124 patients (in 2003) and
a maximum of 412 patients (in 2007) sufering of athe-
rosclerotic diseases.Te average age was 74,5 years, with
almost equal ratio of sexes ( 563 women and 468 men
54,6% / 45,4%). Te dominant manifestations were
aortic stenosis mitral regurgitation. Te circum stan-
ces of discovery were heart failure II-IV NYHA 814
patients (79%), rhythm disturbances 278 patien ts
(27%), angina pectoris 381 patients (37%), myo car-
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
56
dial infarction 217 patients (21%), infective endo car-
ditis 8 patients (0,77%).
Conclusions: Atherosclerotic valvular diseases have
become a priority. Rheumatismal valvular diseases have
diminished semnifcatively because of disaperance of
rheumatic fever. Te age of manifestation of the two
ethiologies determine special evolutive and therapeutical
circumstances.Te atherosclerotic valvular diseases are
associated with vascular atherosclerosis, sever outcome.
Te infective endocarditis aggravates both types of
diseases, but more frecquently the rheumatismal ethio-
lgy.
46. Aspecte ecocardiografice
n sindromul metabolic
(rezultate preliminare)
Ctlina Lionte, L. orodoc, O.R. Petri,
Victoria orodoc, Cristina Bologa, Gabriela Anton,
Marilena Spiridon, D. Tesloianu, P. Scripcariu
Clinica Medical, Spitalul Clinic de Urgene Sf. Ioan
Iai
Scop: Studiu prospectiv pentru evaluarea structurii
i funciei cardiace la pacieni cu sindrom metabolic
(SM), fr istoric de boal cardiovascular, analiznd
para metrii ecocardiografci.
Material i metod: n ultimele 6 luni am efectuat un
screening de boal cardiovascular folosind ecocardio-
grafa la 155 pacieni, 63% femei, divizai ntr-un grup
cu SM (n=85, vrsta: 51+/-3.7 ani) i fr SM (n=70,
vrsta: 50+/-3.5 ani) folosind criteriile ATP III-NCEP
de defnire ale SM. Dimensiunile i grosimea pere ilor
ventricolului stng (VS) au fost msurate prin eco-
car diografe mod M. Grosimea esutului adipos sub-
epicardic (GSE), component a grsimii viscerale ce
nconjur cordul i vasele coronare s-a msurat prin
ecocardiografe mod M n seciune parasternal ax
lung i scurt. S-au msurat valorile maxime la aceste
niveluri i media a fost folosit pentru analiza statistic.
S-au mai calculat indexul masei VS, fracia de ejecie a
VS. Funcia diastolic a VS s-a evaluat prin velocitatea
undei E, velocitatea undei A i raportul E/A pe fuxul
transmitral, prin ecocardiografe Doppler. A fost de
asemenea calculat indexul Tei, ce refect global, att
funcia diastolic, ct i cea sistolic a VS.
Rezultate: Nu s-au gsit diferene semnifcative ntre
grosimea relativ a pereilor, indexul masei VS, sau frac-
ia de ejecie a VS ntre cele 2 grupuri. Att raportul
E/A, ct i indicele Tei au fost semnifcativ diferite
(p<0.001), ntre grupul cu SM (0.67+/-0.12 i respectiv
0.34+/-0.05) i cel fr SM (0.87+/-0.23 i 0.28+/-0.08).
Pacienii cu SM au avut o grosime semnifcativ (< p
0.001) mai mare a GSE comparativ cu subiecii din
grupul fr SM (5.2 1.6 i 3.3 1.5 mm).
Concluzii: Pacienii cu SM pot avea disfucnie dias-
tolic n lipsa hipertrofei VS sau a disfunciei sisto lice,
ceea ce poate explica parial morbiditatea cardio vas-
cular crescut asociat SM. S-a demonstrat exis tena
unei relaii ntre GSE i SM. Evaluarea GSE n eco car-
diografile de rutin este util n predicia existen ei SM
i a riscului su cardiovascular asociat.
Echocardiography findings
in metabolic syndrome
(preliminary results)
Catalina Lionte, L. Sorodoc, O.R. Petris, Victorita
Sorodoc, Cristina Bologa, Gabriela Anton, Marilena
Spiridon, D. Tesloianu, P.Scripcariu
Medical Clinic, Sf.Ioan Clinic Emergency Hospital Iasi
Aim: prospective study to assess cardiac structure and
function in patients who have metabolic syndrome
(MS) but no history of cardiovascular disease by ana ly-
zing echocardiography fndings.
Material and method: In the past 6 months we per-
for med screening for cardiovascular disease using
echo car diography in 155 patients, 63% women, divi-
ded into MS (n=85, age: 51+/-3.7 years) and non-MS
(n=70, age: 50+/-3.5 years) groups based on the cri-
teria for MS according to ATP III-NCEP. Te lef ven-
tricular (LV) wall thickness and dimension were mea-
sured by M-mode echocardiography. Tickness of the
subepicardial adipose tissue (SAT), a component of vis-
ceral fat surrounding the heart and coronary vessels,
was measured using M-mode echocardiography in para-
sternal long and short axis views. Maximum values at
any site were measured, and the average value was used
for statistical analyses. LV mass index, and LV ejection
frac tion (LVEF) were calculated. LV diastolic function
was assessed by E velocity, A velocity, and the ratio of E
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
5I
POSTER I
to A (E/A) by the transmitral fow with Doppler echo-
cardiography. Te Tei index, which refects both LV
dias tolic and systolic function, was also calculated.
Results: Tere were no diferences in relative wall thick-
ness, LV mass index, or LVEF between the two groups.
However, both the E/A and Tei index were signifcantly
diferent between the MS (0.67+/-0.12 and 0.34+/-0.05,
respectively) and non-MS (0.87+/-0.23 and 0.28+/-
0.08) groups (p <0.001). Te patients with MS had signi-
fcantly higher SAT thickness compared to the subjects
in the non-MS group (5.2 1.6 and 3.3 1.5 mm, <p
0.001).
Conclusion: Tese results indicate that patients with
MS can have cardiac diastolic dysfunction even if they
have neither LV hypertrophy nor systolic dysfunc tion,
and may partially explain the increased cardio vas cu lar
morbidity and mortality associated with MS. A rela-
tionship between SAT thickness and MS was de mons-
trated. Assessment of SAT thickness in routine echo-
car diography examinations is useful in predicting the
existence of MS and its associated cardiovascular risk.
47. Fibrilatia atriala in
insuficienta cardiaca acuta:
factor de prognostic pe
perioada internarii
Lucica Grigorica, O. Chioncel, A. Carp, Ileana Tepes,
Rodica Cioranu, Iulia Kulcsar, E.Stoica, C. Macarie
Institutul de Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu Bucur-
esti
Premize: Insufcienta cardiaca si fbrilatia atriala
sunt conditii patologice cu factori de risc si etiologici
comu ni si o incidenta crescuta dupa varsta de 60 ani.
Intre cele doua exista o relatie reciproca: insufcienta
car diaca reprezinta unul dintre cei mai puternici pre-
dictori pentru fbrilatia atriala, iar fbrilatia atriala poate
determina sau agrava o insufcienta cardiaca.
Scop: Autorii si-au propus sa analizeze intr-o cohorta
de pacienti cu insufcienta cardiaca acuta rolul fbrilatiei
atriale ca atat ca factor precipitant, cat si ca factor agra-
vant al actualului episod de insufcienta cardiac acuta.
Material si metoda: Lotul studiat a cuprins 481 de pa-
cienti internati cu diagnosticul de insufcienta car diaca
acuta in sectia Cardiologie I a Institutului de Boli Cardio-
vasculare Prof. Dr. C. C. Iliescu Bucuresti, in perioada
1 ianuarie 2006 31 martie 2007. Diagnosticul de insu-
fcienta cardiaca a fost sustinut conform criteriilor
Fra mingham, iar forma clinica de prezentare a fost sta-
bilita conform recomandarilor Societatii Europene de
Cardiologie din Ghidul de Insufcienta Cardiaca Acuta
din 2005.
Rezultate: Varsta medie a lotului studiat a fost de
67, 4 6, 2 ani. Lotul a cuprins preponderent barbati
(60,3%). Principala forma de prezentare a fost insu-
fcienta cardiaca cronica decompensata (82,8%), majo-
ritatea pacientilor prezentand semne si simptome se-
ve re de insufcienta cardiaca (92 % dintre pacienti au
avut insufcienta cardiaca clasa III si IV NYHA). Insu f-
cienta cardiaca acuta de novo a reprezentat 16,1% din
totalul cazurilor cu insufcienta cardiaca acuta. Aproxi-
mativ 1/3 dintre pacienti au avut fractia de ejectie a
ventriculului stang prezervata (FE >50%). Cel mai
frecvent factor precipitant l-a reprezentat ischemia
miocardica (34,5%), urmat de criza hipertensiva si non-
complianta la tratament (25,5%). In urma analizarii
traseului ECG efectuat la internare fecarui pacient,
autorii au constatat prezenta fbrilatiei atriale in 39,5%
dintre cazuri, ritmul sinusal find evidentiat la 53,2%
dintre subiecti. In 8,5% din cazuri fbrilatia atriala a
fost considerata ca find singurul factor precipitant al
insufcientei cardiace acute. Prevalenta fbrilatiei atriale
a crescut cu severitatea clasei functionale NYHA: 11,2
% in clasa II si respectiv 17,5% si 58% in clasele III si
IV NYHA. Frecventa acestei tulburari de ritm este mai
mare la pacientii cu insufcienta cardiaca acuta cu fractie
de ejectie prezervata comparativ cu cei cu disfunctie
sistolica de ventricul stang: 44,2%, comparativ cu 35,4%.
Prevalenta creste cu varsta, fbrilatia atriala regasindu-se
la 72,3% dintre pacientii peste 65 ani. Nu s-au constatat
diferente semnifcative intre cei cu insufcienta cardiaca
cronica decompensata vs insufcienta cardiaca acuta de
novo (38% vs 40 %). Fibrilatia atriala a fost predictor de
mortalitate in cohorta studiata (OR 3,5). Mortalitatea
in lotul cu fbrilatie atriala a fost de 8,7%, in conditiile
in care mortalitatea generala in lotul studiat a fost de
5,2 %. Factorii care au infuentat mortalitatea in lotul
cu fbrilatie atriala au fost: varsta inaintata (>70 ani),
forma severa de insufcienta cardiaca (clasa NYHA IV,
socul cardiogen, edemul pulmonar acut) si disfunctia
sistolica severa de ventricul stang. Durata medie a
spitalizarii nu a fost infuentata semnifcativ de prezenta
fbrilatiei atriale (7,3 4,2 zile in lotul cu fbrilatie atriala
vs 6,4 3,9 zile in lotul fara fbrilatie atriala). Optiunea
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
58
de tratament in majoritatea cazurilor a fost controlul
ritmului cardiac cu digitala si beta blocante, conversia
chimica sau electrica find recomandata in mai putin
de 3% dintre situatii.
Concluzii: Fibrilatia atriala este aritmia cu prevalenta
cea mai mare in cohorta studiata. Insufcienta cardiaca
poate f declansata sau agravata de fbrilatia atriala, in
timp ce insufcienta cardiaca poate f factor determinant
al fbrilatiei atriale. Prognosticul pacientilor cu insuf-
cienta cardiaca acuta si fbrilatie atriala este determinat
de varsta inaintata, severitatea insufcientei cardiace si
a disfunctiei sistolice de ventricul stang.
Atrial fibrillation in the acute
heart failure: factor of
prognostic on the admission
Lucica Grigorica, O. Chioncel, A. Carp, Ileana Tepes,
Rodica Cioranu, Iulia Kulcsar, E.Stoica, C. Macarie
Institute of Cardiovascular Disease Prof. Dr. C. C.
Iliescu Bucharest
Background: Heart failure and the atrial fbrillation is
a pathologically condition with factors of risk and eti-
o logical common and with incidence breeded afer the
age of 60 years. Between one and there exist a reci pro cal
relation: heart failure represents one of the most strong
predictor for atrial fbrilation, and the atrial fbri la tion
can cause or aggravates a cardiac insuf ciency.
Aim. Te authors analysed the role of atrial fbrillation:
precipitant or agravant factor for the patients with acute
heart failure.
Material and metod: Te authors evaluated 481 hos pi-
talized consecutive with acute heart failure admi tted
to the frst Department of Cardiology of the Ins titute
of Cardiovascular Disease Prof. Dr. C. C. Ilie scu Bu-
charest, between 01.01.2006 31.03.2007. Def nitions
and classifcation of the acute heart failure was in
con formity with recommendation of the acute heart
failure guideline of the European Society of Car diology.
(2005).
Results: Median age was 67, 4 6, 2 years, the mas-
culine gender was preponderant (60, 3%). Te most
frequent clinical form was acute decompensate heart
failure - 82, 8 %. In our group, was a high prevalence
of worse NYHA functional class: 92% NYHA III and
NYHA IV). 15,% % of patients was hospitalized with
de novo acute heart failure and one third of patients
and 36,6 % of patients was hospitalized with acute heat
failure with preserved ejection fraction (EF >50%).
Te most frequent precipitant factor was myocardial
ischemia (34.5%), followed by hypertensive creases
and treatment non- compliance (25, 5%). Te initial
admission ECG fnds: atrial fbrillation in the 39, 5%
patients and normal sinusal rhythm in the 53, 2%
patients. Te atrial fbrillation was the only precipitant
factor for the actual acute heart failure episode in 8, 5%
cases. Te prevalence of atrial fbrillation was higher
in the group with severe NYHA functional class:
11,2% - NYHA II, 17,5% - NYHA III, 58% - NYHA
IV.Te prevalence of atrial fbrillation was higher in
the group with acute heart failure with preserved lef
ventricular systolic function vs. lef ventricular systolic
dysfunction: 44, 2%, vs. 35, 4%. Te prevalence is also
higer in the older patients: 72,3% for the patients older
than 65 years. No signifcant diferences between acute
decompensated heart failure vs de novo acute heart
failure (38 % vs 40%).Atrial fbrillation was a predictor
factor for mortality in our study (OR 3, 5).
Te mortality in the group with atrial fbrillation
was of 8, 7%, in the conditions which in the general
mor tality in the lot was of 5,2%. Te prognostic factors
for in hospital mortality were: the age ( >70 years),
seve re heart failure (class IV NYHA cardiogen schock,
acut pulmonary edema) and the severe lef ventricular
sisto lic disfunction. Median lenght of stay wasnt
signi fcant infuenced by the atrial fbrillation vs the
group without atrial fbrillation: 7,3 4,2 days vs 6,4
3,9 days. Heart rate control was the most frequent
treat ement methode (beta blockers and dygoxin); the
control rythm (electrical or chimical conversion was
performed <3%).
Conclusions: Te atrial fbrillation is the most frequent
arrhythmia in our cohorte. Atrial fbrillation can cause
or agravatted heart failure and heart failure was a
strong predictor factor for the atrial fbrillation. Several
factors have been identifed are associated with higher
mortality in the group with atrial fbrillation: older age,
severe heart failure and lef ventricular systolic dys-
function.
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
59
POSTER I
48. Aspecte particulare de
diagnostic in miocardite acute
Alina Simion, S. Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu,
A.Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares,
A. Albulescu, D. Dimulescu
Spitalul Universitar de Urgenta Elias, Bucuresti
Introducere: Miocardita reprezinta o boala infamatorie
a miocardului, cu un spectru larg de manifestari clinice
la prezentare, de la forme asimptomatice sau fruste,
pana la forme fulminante si deces. Diagnosticul se
bazeaza pe criterii histologice, imunologice. Conform
criteriilor Dallas (1987), miocardita este caracterizata
prin infltrat infamator la nivelul miocardului, cu
ne croza si/sau degenerescenta cardiomiocitelor adia-
cente, atipica pentru leziune-ischemie caracteristica
bolii coronariene. Incidenta este greu de apreciat dato-
rita problemelor frecvente de diagnostic diferential,
pa cientii prezentand deseori la debut tablou de sin-
drom coronarian acut. Aspectele evolutive pot orien ta
ulterior diagnosticul, in cele mai multe cazuri pacien tii
prezentand remisiunea modifcarilor ECG si a tulbu-
rarilor de cinetica parietala, in contextul absentei unor
modifcari patologice coronarografce. Cei mai mul ti
pacienti se recupereaza complet, fara disfunctie car-
diaca reziduala, in timp ce 20% evolueaza spre cardio-
miopatie dilatativa.
Obiective: urmarirea caracterelor clinice si evolutive
ale pacientilor cu miocardita, in vederea identifcarii fac-
torilor cu valoare prognostica. Material si metoda: A fost
realizat un studiu in care au fost analizate retrospectiv
16 cazuri de miocardita diagnosticate in perioada 2005-
2007 in Clinica de Cardiologie a Spitalului Universitar
de Urgenta Elias, pentru care au fost disponibile datele
clinice. Au fost urmarite date referitoare la varsta, sex,
antecedente personale si heredo-colaterale, factorii
de risc cardiovascular (fumat, HTA, diabet zaharat,
disli pidemie, obezitate), date de laborator, ECG, test
de efort, ecocardiografe, coronarografe, scintigrafe
miocardica, RMN.
Rezultate: Varsta medie a pacientilor a fost 43 ani, cu
predominanta sexului masculin (10 cazuri). Simpto-
mele de debut au fost similare in majoritatea cazurilor:
subfebra, transpiratii, dureri toracice anterioare, pal-
pitatii, fatigabilitate, dispnee. Un singur caz a prezentat
sincopa la debut. Sindromul infamator a fost prezent
la 6 pacienti, iar leucocitoza la 7 pacienti. Aritmia
extra sistolica ventriculara a fost prezenta in 3 cazuri,
in timp ce tulburari de conducere AV au prezentat 2
pa cienti, iar BRS major 1 caz. Troponina a prezentat
valori de pana la 1ng/ml la 5 pacienti, si de peste 1ng/
ml la 4 pacienti. Enzimele de citoliza miocardica au
fost crescute la mai putin de 2 ori valoarea normala
la 6 pacienti. Cinci pacienti au prezentat maxim 2
factori de risc cardiovascular. Doua cazuri au prezentat
afectare tranzitorie usoara a functiei renale. Din punct
de vedere imagistic, jumatate din pacienti au prezentat
tulburare de cinetica la ecocardiografe, cu remisiune
completa, in timp ce doua cazuri au evoluat spre CMD,
scintigrafa miocardica evidentiind la acesti pacienti
tulburari de perfuzie miocardica, in restul cazurilor
in care s-a efectuat, find normala. Toti pacientii care
au fost explorati angiografc au prezentat coronare epi-
cardice normale. Testele serologice au fost efectuate la
doi pacienti, evidentiind etiologia cu Chlamidia Tracho-
matis in unul din cazuri, iar in celalalt find negative.
Concluzii: Miocardita reprezinta unul dintre cele mai
controversate diagnostice. Aceasta entitate este rareori
recunoscuta la debut, fziopatologia este putin inteleasa,
nu exista criterii unanim acceptate de diag nostic, iar
tratamentul genereaza inca numeroase con tro verse.
Miocardita trebuie suspicionata la pacien ti tineri, in
general fara sau cu putini factori de risc cardio vascular,
care prezinta de obicei un tablou clinic sugestiv de
infectie virala, cu sindrom infamator pre zent, cu
mo di fcari enzimatice, ECG, tulburari de cine tica re-
gre sive in totalitate, si coronare epicardice nor male
in majoritatea cazurilor. Deoarece biopsia endo mio-
car dica este o metoda invaziva, cu anumite riscuri, si
care presupune prezenta unei echipe complexe, testele
sero logice sunt rareori concludente, iar RMN desi
pre zinta inalta sensibilitate si specifciate este rareori
dispo nibila, diagnosticul de certitudine este greu de
stabilit, numeroase cazuri sunt incorect incadrate in
spec trul altor entitati patologice, iar o parte dintre
CMD idiopatice ar putea avea in realitate un punct
de plecare miocarditic.
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
60
Particular aspects of diagnostic
in acute myocarditis
Alina Simion, S.Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu,
A. Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares,
A. Albulescu, D. Dimulescu
Emergency Universitary Elias Hospital, Bucharest
Introduction: Myocarditis is an infammatory disease,
with a large spectrum of clinical manifestation at pre-
sentation, from asymptomatic to fulminant forms and
death. Diagnostic is based on histologic, imunologic
criteria. Correspondig with Dallas criteria (1987), myo-
carditis is characterized by infammatory infltrate in
myocardium, with necrosis and/or degeneration of
adya cente myocytes, not typical of ischemic damage
associated with coronary artery disease. Incidence is
hard to appreciate because of frequent diferential diag-
nostic problems, pacients ofen presenting at onset with
clinical aspects of acute coronary syndrom. Evolution
can than suggest the diagnostic, almost patients
presentig remission of ECG changes and of contractility
abnormalities, in the absence of coronarography abnor-
malities. Majority of patients recovers completly, with-
out residual cardiac dysfunction, but 20% of pa tients
evoluate to dilated cardiomopathy.
Objectives: clinical and evolutive characteristics of
patients with myocarditis, for identifcation of factors
with prognostic value. Matherial and method: We
annalized retrospective 16 patients with myocarditis
diagnosed between 2005-2007 in Cardiology Clinic of
Emergency Universitary Elias Hospital, for which we
have disponible information. We utilized information
about age, sex, personal and heredo-colateral ante-
cedents, cardiovascular risk factors (smoke, HTA, dia-
betus mellitus, dyslipidemia. obesity, laboratory para -
meters, ECG, exercise ECG, ecocardiography, coro naro-
graphy, myocardial scintigraphy, MRI.
Results: Median age was 43 years old, predominant
males (9 patients). Onset symptoms were similar:
fever, sweats, chest pain, palpitations, fatigue, dyspnea.
One case had syncope at onset. Infammatory synd-
rom was present in 6 patients, and 7 patients had
leuco citosis. Ventricular extrasystolic arhytmia was
pre sent in 3 cases, 2 patients had atrioventricular con-
duc tion abnormalities, LBBB one case. Troponin was
up to 1 ng/ml at 5 patients, and over 1 ng/ml at 4 pa-
tients. Myocardial necrosis enzyms were up to 2 folds
normal value in 6 patients. 5 patients had up to 2 cardio-
vascular risk factors. 2 cases presented mild transient
abnormality of renal function. Half of patients had
contractility abnormalities at echocardiography, with
complete remission, and 2 cases evoluated to dilated
cardiomiopathy, myocardial scintigraphy presentig
myocardial perfusion anomalies, the other patients
having normal scintigraphy. All angiographyc explored
patients, had normal epicardial coronary arteries.
Serological tests were disponible in 2 cases, one case
was positive for Chlamidia Trachomatis, and the other
one was negative.
Conclusions: Myocarditis is one of the most challen-
ging diagnoses. Te entity is rarely recognized at
onset, pathophysiology is poorly under stood, there
are no commonly diagnostic criteria, and treatment
is still a source of controversions. Myocarditis must
be suspicioned in young patients without or with little
car dio vascular risk factors, with clinical aspects of viral
infection, with infammatory syndrom, abnormal myo-
cardial enzyms, ECG, contractility, total regresive, and
normal coronary arteries at most patients. Because
endomyocardial biopsy is an invasive method, with
risks, which needs complex team, serological tests are
rarely concludent, and MRI although has high sen-
sibility and specifcity is rarely disponible, diagnostic
of myocarditis is hard to establish, many cases are
erronate considered like other pathologic entities, and
a part of idiopathyc dilated cardiomiopathy may have a
myocarditic substrate.
49. Aderena populaiei la
programele de prevenie a
cardiopatiei ischemice prin
antrenament fizic
Corneliu Zeana
1
, Cornel Diaconescu
2
,
Ivona Rileanu
3
, Ctlina Constantin
4
1,4
Spitalul de Urgenta Floreasca Bucuresti
2
Medic Familie, Rm Valcea
3
MF Iasi
Motivare: sedentarismul este un important factor de
risc pentru cardiopatia ischemic, iar antrenamentul
fzic reprezint o metoda de prevenie dovedit efcient.
Recomandarea este prevzut n toate ghidurile de
practic.
Obiectiv: Verifcarea msurii n care populaia noastr
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
61
POSTER I
este avizat asupra rolului preventiv al efortului fzic i
gradul de aderen la programe.
Material, metod. Studiu efectuat pe baz de chestionar
i de discuii pe un lot de 480 de subieci (264F,216M),
ntre 50 i 69 ani, fr invaliditi motorii i fr insu-
fcien cardiac manifest.
Rezultate: 88% nu au primit informaii consistente
privind rolul efortului fzic n prevenirea cardiopatiei
ischemice. Sursa principal de informare a fost: 1.
Radioul, emisiunile de sntate, 2. Presa, 3. TV, 4.
Medicul. Marea majoritate a medicilor de familie (86%)
nu explic i nu insist asupra acestui factor, nu urm-
resc modul n care se efectueaz antrenamentul fzic,
rezultatele obinute etc, n schimb, toi pacienii pleac
de la medic cu o reet de medicamente. 36% primesc
i unele recomandri dietetice.
Mai puin de 1% din intervievai cunosc existena
unor structuri organizaionale ca Sportul pentru toi
(Min Tineretului i Sportului), Federaia Romn de
Atletism Seniori sau altele.
92% nu i-au pus problema unor exerciii fzice regu-
late i intense, consider c activitatea n gospodrie,
deplasrile i plimbrile sunt sufciente.
Dup ce au primit informaii privitor la benefciile
antr e namentului fzic, o treime s-au artat dornici s
participe la programe de antrenament. Impedimente:
lipsa bazelor sportive adecvate i mai ales accesul la
aceste baze. Doar 7 M i 3 F practic un regim de antre-
nament corespunztor atandardelor.
Concluzii: 1. Participare foarte redus a populaiei la
programele de antrenament fzic.
2. Medicii cunosc foarte puin aceast problem,
defcitul de pregtire din facultate find n principal
legat de lipsa programelor i a catedrelor de cardiologie
preventiv. 3. Medicii de familie nu sunt remunerai
pentru activiti de cardiologie preventiv. 4.n Romania
exist un enorm defcit de baze de antrenament dedicate
meninerii sntii populaiei. 5. Casa de Asigurari de
Sntate ar trebui s suporte o parte (important) din
costurile reclamate de antrenamentul fzic (accesul la
bazine de not i alte baze sportive, n acelai regim cu
medicamentele.
The attitude of Romanians
toward ischemic cardiopathy
prevention by physical
training
Corneliu Zeana, Cornel Diaconescu, Yvona Raileanu,
Catalina Constantin
Te sedentary life is one of the most important risk fac-
tors for coronary heart disease. All the guidelines stress
on the importance of the physical training.
Objective: To check the Romanian population adhe-
rence to the physical activity programs of value in the
ischemic cardiopathy prevention.
Material, method: Questionnaire and personal dis cu-
ssion with 480 subjects (264F,216M) aged 50-69 years,
with no motor disabilities or heart failure necessitating
drug treatment.
Results: 88% are not aware of the role of physical trai-
ning on the prevention of the ischemic heart disease.
Te family doctor does not insist on this topic, but
invariable prescribes drugs. Afer discussion, more
than 1/3 are willing to be involved in physical activity
programs. Declared impediments: mainly the rarity of
the sportive bases, or, if they exists, almost inaccessible
to seniors.
Conclusions: 1. In Romania there is a very low adhe-
rence to the physical activity programs for the preven-
tion of the ischemic heart disease (and not only)2. Phy-
cians are not prepared in this respect and are not remu-
nerated for preventive activities. 3. Tere is an imme-
nse defcit in sportive bases : swimming pools, sportive
parks etc. 4. Te Health Security System (CNAS) sho-
uld support physical activity programs, at least for the
seco ndary prevention of the myocardial infarction.
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
62
50. Peptidele cardiace in timpul
exercitiului izometric la
pacientii cu disfunctie
diastolica
D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. Petrovai
Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de
Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca
Premise: La pacientii cu insufcienta cardiaca, peptidele
cardiace (PC) cresc in timpul exercitiului dinamic,
imbu natatind astfel posibilitatile de diagnostic si eva-
luare a pacientilor atat cu disfunctie sistolica cat si
diastolica a VS. In schimb, PC au fost mai putin stu-
diate in timpul exercitiului izometric iar datele cu pri-
vire la efectul handgrip la pacientii cu disfunctie dias-
tolica izolata sunt insufciente. Material si metoda: Au
fost studiati 43 de pacienti cu insufcienta cardiaca (p)
apartinand claselor NYHA II-III cu functie sistolica a
VS pastrata, dar cu disfunctie diastolica evaluata prin
echo Doppler- fux transmitral, fux venos pulmonar,
viteza propagata doppler M color. Toti pacientii au fost
supusi unui test handgrip (cu mana dominanta) la 50%
din contractia voluntara maximala, timp de 3 minute.
PC au fost determinate inainte si dupa handgrip din san-
gele venos (proANP, VN<1900fmol/ml; proBNP, VN
<250 fmol/ml). Rezultate: Studiul a inclus 23 barbati si
20 femei cu varsa cuprinsa intre 47-76 ani, 18 dintre
ei cu cardiopatie ischemica si 25 cu hipertensiune arte-
riala. Relaxarea anormala a fost inregistrata la 30p, iar
pseudonormalizarea sau restrictia la 13 p. In repaus
proBNP (1239.3884.8fmol/ml) dar nu proANP
(1306.9153fmol/ml) a fost crescut la pacientii cu insu-
f cien ta cardiaca cu functie sistolica a VS pastrata. Valo-
rile ambelor peptide au fost semnifcativ crescute la
pacientii cu pseudonormalizare sau restrictie (proBNP
1856170fmol/ml; proANP 1521143fmol/ml) in
comparatie cu relaxarea anormala (proBNP 962
78 fmol/ml, proANP 1228110fmol/ml, p<0.05). In
tim pul exercitiului pentru intregul grup proANP-ul
a cres cut (1364.85137fmol/ml) si proBNP a scazut
(1155.4984.3fmol/ml) nesemnifcativ (p>0.05), suge-
rand ca exercitiul izometric genereaza un grad mai redus
de intindere a miocardului atrial sau ventricular. Datele
au fost similare cand am analizat separat pacientii cu
relaxa re anormala (proBNP 897.983fmol/ml; proANP
1244120fmol/ml, p>0.05) si cu pseudonormalizare
sau restrictie (proBNP 1759167fmol/ml; proANP
1719127fmol/ml, p>0.05). Datele demonstreaza ca
in timpul unui efort izometric chiar si de instensitate
crescuta, disfunctia VS este un stimul mai putin
puternic decat disfunctia diastolica pentru cresterea
nivelelor PC.
Concluzie: Pacientii cu insufcienta cardiaca cu dis-
functie diastolica a VS si functie sistolica pastrata,
exer citiul izometric nu creste nivelul PC, sugerand ca
efortul izometric moderat este bine tolerat la aceasta
categorie de pacienti.
Cardiac peptides during iso-
metric exercise in patients with
diastolic dysfunction
D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. Petrovai
Universitatea de Medicina si FarmacieIuliu Hatiega-
nu, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-
Napoca
Background and purpose: In heart failure patients,
cardiac peptides (CP) increase during dynamic exer ci-
se, improving the diagnostic and evaluation in patients
with either systolic or diastolic LV dysfunction. In
turn, during isometric exercise CP were less studied
and data are lacking about the efect of handgrip in
pa tie nts with isolated diastolic dysfunction. Methods:
Tere were studied 43 heart failure patients (p), NYHA
II-III class, with preserved LV systolic function, but
with diastolic dysfunction determined through echo
Doppler - transmitral fow, pulmonary venous fow,
Doppler M color propagated velocity. All patients
were submitted to a handgrip test (dominant hand)
at 50% of the maximal voluntary contraction, for
three minutes. Before and afer handgrip, CP were
deter mined using venous blood samples (proANP, vn
<1900 fmol/ml; proBNP vn<250fmol/ml). Results:
Te study included 23 males and 20 females aged 47-
76 years, 18 with ischemic heart disease and 25 with
hyper tension. Abnormal relaxation was registered in
30 p and pseudonormalization or restriction in 13p. At
rest proBNP (1239.3884.8fmol/ml) but not proANP
(1306.9153fmol/ml) was increased in heart failure
patients with preserved LV systolic function. Te values
of both cardiac peptides were signifcantly increased
in patients with pseudonormalization or restriction
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
68
POSTER I
(proBNP 1856170fmol/ml; proANP 1521143fmol/
ml) in comparison with abnormal relaxation (proBNP
96278fmol/ml, proANP 1228110fmol/ml, p<0.05).
During exercise, for the whole group, proANP in-
creased (1364.85137fmol/ml) and proBNP de crea-
sed (1155.4984.3fmol/ml) insignifcantly (p>0.05),
su gg es ting that isometric exercise results in a lesser
de gree of ventricular and atrial stretching efect. Te
data were similar when we considered separa tely
patients with abnormal relaxation (proBNP 897.9 83
fmol/ml; proANP 1244120fmol/ml, p>0.05) and with
pseudonormalization or restriction (proBNP 1759
167fmol/ml; proANP 1719127fmol/ml, p>0.05).
Te data prove that during isometric efort even severe,
LV dysfunction is a less strong stimulus than systolic
dysfunction for increasing the cardiac peptides.
Conclusion: In heart failure patients with LV diastolic
dysfunction and preserved LV systolic function, iso-
metric exercise doesnt increase cardiac peptides level,
suggesting that moderate isometric efort can be safe in
this category of patients.
51. Obezitatea, sTNFR- I si
polimorfismul genetic al ACE
la pacientii cu insuficienta
cardiaca
O. Penciu, D. Pop, D T. Zdrenghea, L. Procopciuc,
M. Cebanu
Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca,
Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie
Material si metoda: casexia este considerata facor de
risc la pacientii cu insufcienta cardiaca, iar prin con-
trast, obezitatea ar trebui considerata factor de pro-
tectie. In schimb, obezitatea se coreleaza cu gradul
de infamatie care este in relatie cu nivelul ACE si al
angiotensinei II. Acestea depind semnifcativ de poli-
mor fsmul genetic al ACE, mutatia genetica DD find
corelata cu nivele crescute ale ACE. Astfel, este impor-
tant sa se studieze relatia dintre obezitat e, receptorul
solubil I al factorului de necroza tumorala (sTNFR- I),
ca o expresie a infamatiei la pacientii cu insufcienta
car diaca si polimorfsmul ACE.
Metode: Au fost studiati 36 de pacienti cu insufcienta
cardiaca apartinand claselor NYHA III-IV, 20 barbati
si 16 femei cu varsta de 71.39.22. La toti pacientii,
poli morfsmul genetic ACE a fost determinat utilizand
metoda PCR si de asemenea nivelele plasmatice ale
sTNFR-I (ELISA; VN<3 pg/ml), indicele de masa cor-
porala (IMC) si fractiunile lipidice serice.
Rezultate: Nivelele TNFR-I au fost crescute la pacientii
cu insufcienta cardiaca (228.13106.12 pg/ml), chiar
mai crescute la pacientii obezi cu insufcienta cardi a-
ca (250.4280.84 pg/ml) in comparatie cu pa cien tii
nor mo ponderali (210.94108.81 pg/ml), p <0.05,
de monstrand relatia dintre obezitate si infama tie la
aceas ta categorie de pacienti. Distributia polimorfs-
mu lui genetic al ACE a fost dupa cum urmeaza: muta-
tia DD 47.22% (17 p), ID 22.22% (8 p), II 30.55 % (11
p). Nivelul plasmatic mediu al sTNFR-I la pacientii
cu mutatie DD (237.2286.53 pg/ml) nu a diferit sem-
nifcativ fata de valoarea medie inregistrata la pacientii
fara aceasta mutatie (248.80100.45 pg/ml), p>0.05. In
schimb pacientii cu mutatie DD au avut un IMC cres-
cut (33.858.49% vs 28.644.27%, p<0.05) si nivele
plas matice crescute ala fractiunilor lipidice. (TCo-
171.7342.78 mg%; LDL-Co-105.6628.62 mg%;
TG-152.13127.12 mg% vs TCo-147.6638.42 mg%;
LDL-Co-98.726.66 mg%; TG-92.9425.97 mg%).
Deoa rece mutat ia DD, prin intermediul nivelelor ACE
si ale angiotensinei II favorizeza infamatia, iar nivelele
crescute ale fractiunilor lipidice, reduc gradul de infa-
matie, estimata prin intermediul sTNFR-I, pro ba bil
obezitatea reprezinta cel mai important factor care con-
tribuie la cresterea sTNFR-I si a infamatiei la pacien tii
nostri.
Concluzie: La pacientii cu insufcienta cardiaca, obe-
zitatea reprezinta un factor mai important in favo ri-
zarea infamatiei decat nivelele ACE, exprimate prin
polimorfsmul genetic al ACE.
Obesity, sTNFR- I and ACE
genetic polymorphism in heart
failure patients
O. Penciu, D. Pop, D T. Zdrenghea, L. Procopciuc,
M. Cebanu
Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de
Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca
Background and purpose: Cachexya is considered a
risk factor in heart failure patients and conversely obe-
POSTER I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
61
sity has to be a protective one. In turn, obesity correlates
with the degree of infammation, witch is also in
relationship with ACE and angiotensin II levels. Tese
depend signifcantly by ACE genetic poly morphism, DD
genetic mutation being correlated with increased levels
of ACE. Tus, it is important to study the relationship
between obesity, soluble tumor necrosis factor receptor
I (sTNFR- I) as an expression of infammation in heart
failure patient, and ACE poly morphism. Methods:
Tere were studied 36 heart failure patients NYHA III-
IV class, 20 males and 16 females aged 71.39.22 years.
In all patients ACE genetic polymorphism was deter-
mined through PCR methods, but also sTNFR-I plas-
matic levels (ELISA; nv <3 pg/ml), body mass index
(BMI) and serum lipid fractions.
Results: sTNFR-I levels were increased in heart failure
patients (228.13106.12 pg/ml) and even more increased
in obese heart failure patients (250.4280.84pg/ml) in
comparison with nonobese patients (210.94108.81 pg/
ml), p<0.05, proving the relationship between obesity
and infammation in this category of patients. Te ACE
genetic polymorphism distribution was as follow: DD
mutation 47.22% (17 p), ID 22.22% (8 p), II 30.55 %
(11 p). Te sTNFR-I mean plasmatic level in patients
with DD mutation (237.2286.53 pg/ml) was not
signi fcantly diferent from the mean value registered
in patients without this mutation (248.80100.45 pg/
ml), p>0.05. In turn, patients with DD mutation have
an increased BMI (33.858.49% vs 28.644.27%,
p<0.05) and increased serum lipid fractions (TCo-
171.73 42.78 mg%; LDL-Co-105.6628.62 mg%; TG-
152.13127.12 mg% vs TCo-147.6638.42 mg%; LDL-
Co-98.726.66 mg%; TG-92.9425.97 mg%). Because
the DD mutation, through ACE and angiotensin II
level promote infammation, but increased serum lipi-
ds decrease the degree of infammation, estimated
throu gh sTNFR-I, probably obesity represents the
most important factor in increasing sTNFR-I and infa-
mmation in our patients.
Conclusion: In heart failure patients obesity represents
a more important factor to promote infammation
than ACE levels, estimated through ACE genetic poly-
morphism.
Revista Romn de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
ARITMII I
Rezultate: In timpul perioadei de urmrire, recurena
FA a fost nregistrat la 18 pacieni din grupul A i la
36 pacieni din grupul B (85,7%vs.40,9%, p=0,0004).
In grupul B pacienii cu FA recurent au avut o durat
mai mare a undei P fltrate (168,1527,0msec vs.
150,417,1msec, p=0,031) i RMS 20 mai mic (3,22,1
V vs. 5,83,5V, p=0,008). Ceilali parametri ai ECG
de nalt rezoluie la nivel atrial la pacienii cu FA re-
curent nu au fost diferii statistic fa de cei ai pa cien-
ilor care se afau n ritm sinusal dup 6 luni (RMS P:
7.6 2.8 V vs. 8.0 2.6 V, p = 0.72; RMS 40: 5.7
1.4 V vs. 6.3 3.4 V, p = 0.54; RMS 30: 5.0 1.7 V
vs. 5.9 3.8 V, p = 0.45; Pint: 943.7 243.8 Vsec vs.
965.3 268.0 Vsec, p = 0.8).
Concluzii: Recurena FA la 6 luni dup cardioversie
este semnifcativ mai mare la pacienii cu ECG de nal-
t rezoluie la nivel atrial la care unda P nu este sepa-
rat de complexul QRS prin linie izoelectric, ca i la
pa cienii cu durat mai lung a undei P fltrate i RMS
20 mai mic. De vreme ce toi pa cienii au avut un inter-
val PR normal, pattern-ul ECG de nalt rezoluie n
care P nu e separat de QRS prin linie izoelectric poate
f echivalent cu o durat lung a undei P fltrate.
53. Factorii predictivi ai
aparitiei fibrilatiei atriale dupa
bypass aorto-coronarian la
pacientii tratati cu betablocante
R.M.Christodorescu, M. Cocora
1
, S. Ursoniu
2
,
S. Dragan
1
, M. Popa
1
, A. Gheorghiu
1
, D. Darabantiu,
D. Lighezan, M.Tomescu
Clinica de Cardiologie ASCAR,
1
Institutul de Boli
Cardiovasculare Timisoara,
2
Disciplina de Sanatate
Publica,Universitatea de Medicina si Farmacie Timiso-
ara
Premize si obiective: Efectele defavorabile ale fbri la-
tiei atriale (FA) instalate postoperator dupa by-pass
aor to coronarian ca si efcienta preventiei acestora cu
beta blocante (BB) este bine documentata, motiv pen-
tru care BB sunt administrate de rutina. Scopul lucra-
52. Are valoare predictiv ECG
de nalt rezoluie la nivel atrial
n recurena fibrilaiei atriale
persistente dup cardioversie
Constantin Militaru, Mirela Manescu, Cristina Radoi,
Anda Ungureanu, Dan-Dominic Ionescu
Centrul de Cardiologie Craiova
Fibrilaia atrial este o aritmie comun a crei prevalen
crete odat cu vrsta (5% din pacienii cu vrsta peste
69 ani au fbrilaie atrial). Recurena acestei aritmii
dup cardioversie este frecvent, n special la pacienii
cu anomalii electrice i anatomice. S-a demonstrat c
para metri modifcai ai ECG de nalt rezoluie pre zic
riscul fbrilaiei atriale la pacienii cu diverse boli car-
dio vasculare, ns valoarea lor predictiv n recu rena
fbrilaiei atriale dup cardioversie nu a fost clar sta-
bilit.
Metod: La 109 pacieni cu boal coronarian i vrsta
60,19,6 ani s-a efectuat ECG standard 12 derivaii i
ECG de nalt rezoluie la nivel atrial n prima or dup
cardioversia reuit a fbrilaiei atriale persistente. Toi
pacienii au avut un interval PR >0,12sec. Toate ECG
de nalt rezoluie la nivel atrial s-au inregistrat la un
zgomot de fond sub 1V .Pe baza morfologiei semnalului
dintre sfritul undei P i nceputul complexului QRS,
pacienii au fost mprii n 2 grupuri: grupul A- 21
pacieni pe a cror ECG de nalt rezoluie unda P nu
este separat de complexul QRS prin linie izoelectric
i grupul B-88 pacieni pe a cror ECG de nalt rezo-
luie unda P este separat de complexul QRS prin linie
izo electric evident. Parametri msurai n grupul B
au fost: durata undei P fltrate n msec (Pdur), rd cina
medie ptrat a undei P (RMS P), RMS ai ulti milor 40, 30
si 20 V (RMS40, RMS30 si RMS20) i integrala undei
P (Pint) n V/sec. Niciunul dintre aceti parametrii nu
a fost luat n consideraie n grupul A. Toi pacienii au
fost urmrii lunar timp de 6 luni Analiza statistic a
inclus comparaia celor dou grupuri n ceea ce privete
rata recurenei FA i testul Student pentru parametri
ECG de nalt rezoluie la pacienii din grupul B, cu i
fr FA recurent; pentru ambele teste un p<0,05 a fost
considerat semnifcativ.
ARITMII I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
ARITMII I
54. Performanta pe termen
lung a sondelor de stimulare
permanenta plasate la nivelul
septului interatrial
Calin Siliste, Margulescu Andrei Dumitru,
Sisu Roxana Cristina, Cinteza Mircea,
Vinereanu Dragos
Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti,
UMF Carol Davila Bucuresti
Context: Plasarea sondelor la nivelul septului inter-
atrial (SIA) reprezinta o alternativa la stimularea cla-
sica a auriculului drept (AuD), in special datorita re du-
cerii fbrilatiei atriale pe termen lung. In acelasi timp
insa stimularea SIA poate f grevata de difcultati teh-
nice, respectiv de praguri de stimulare mai mari si de
instabilitate pe termen lung a sondelor implantate.
Obiective si Metoda: Obiectivele studiului au fost veri-
fcarea a 2 ipoteze: 1) implantarea SIA nu este inferioara
implantarii AuD din punct de vedere al parametrilor
de stimulare (impedanta, sensing, prag stimulare) la 1
luna, 6 luni si 1 an de urmarire; 2) stimularea SIA ofera
un sincronism interatrial superior implantarii AuD
(evaluat pe baza duratei undei P stimulate). Studiul a
fost retrospectiv pe 14 pacienti (70 +/- 12 ani): 7 pacienti
stimulati la nivelul SIA postero-inferior (grup 1) si un
grup de control (grup 2) format din 7 pacienti similar ca
varsta, mod de stimulare si parametrii ecocardiografci,
stimulati la nivelul AuD. Stimulatoarele cardiace au fost
de tip unicameral AAI (4 pacienti) si bicameral DDD
(10 pacienti). Sondele utilizate au fost de tip Medtronic
5076-52.
Rezultate: Unda P masurata in ritm sinusal (RS) in
cazul grupului 1 a fost superiora fata de grupul 2 (110
ms vs. 83 ms, p = 0.003). Cresterea duratei undei P
stimulate fata de P in RS a fost inferioara in cazul gru-
pului 1 fata de grupul 2 (10 ms vs. 76 ms, p = 0.03); in
con secinta, durata undei P stimulate a fost inferioara in
cazul grupului 1 fata de grupul 2 (127 ms vs 167 ms, p =
0.05). Aceste date sugereaza resincronizare interatriala.
Evolutia parametrilor de stimulare (sensing, impedanta,
prag stimulare) a fost similara in cele 2 loturi la 1 luna,
6 luni si un an dupa implantare: Implantare Luna 1
Luna 6 Luna 12 SIA AuD SIA AuD SIA AuD SIA AuD
Impedanta (ohm) 1131 727 722 528 665 518 431 570
Prag (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6 Amplitudine
unda P (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8
Concluzie: Implantarea unei sonde atriale cu fxare
acti va la nivel SIA este o alternativa implantarii AuD
in privinta parametrilor de stimulare pe termen lung.
Implan tarea SIA ar putea f superioara implantarii AuD
in privinta parametrilor electrici de resincronizare inte-
ratriala.
Long-term performance of
permanent atrial stimulation
leads implanted at interatrial
septum
Siliste Calin, Margulescu Andrei Dumitru, Sisu
Roxana Cristina, Cinteza Mircea, Vinereanu Dragos
Cardiology, University and Emergency Hospital of Bu-
charest, UMPh Carol Davila Bucharest
Background: Lead implantation at interatrial septum
(IAS) level is an alternative to the classical right atrial
appendix (RAA) pacing site, mainly because of the long
term decrease in the incidence of atrial fbrillation.
Meanwhile, IAS pacing can be associated with technical
dif culties, high stimulation thresholds, and long-term
lead instability.
Objectives and Method: Te objectives of this study
were to check the following 2 hypothesis: 1) Pacing
para meters (impedance, sensing, pacing threshold) of
IAS implantation is not inferior to RAA implantation
afer 1, 6, and 12 months of follow-up; 2) IAS pacing
ofers better interatrial synchronicity compared with
RAA pacing (as assessed by P wave duration). Te stu-
dy was retrospective on 14 patients (70 +/- 12 years): 7
pa tients paced at postero-inferior IAS level (group 1)
and a control group (group 2) of 7 patients paced at
RAA level, with similar age, pacing modes, and echo-
car dio graphical parameters. Cardiac pacemakers were
single-chamber AAI mode (4 patients) and dual-cham-
ber DDD mode (10 patients). Te atrial leads were Med-
tronic 5076-52 (active fxation).
Results: Te measured P wave in sinus rhythm (SR) in
group 1 was longer than in group 2 (110 ms vs. 83 ms,
p = 0.003). Te increase of the duration of the paced P
wave as compared with the duration of the P wave in
SR was smaller in group 1 than in group 2 (10 ms vs. 76
ms, p = 0.03); consequently, the duration of the paced
P wave was smaller in group 1 compared with group 2
ARITMII I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
ARITMII I
Medical, Riata 1580-65 cm) was advanced through a
previously unknown persistent LSVC (confrmed by
subsequent fe bo graphy), draining into the coronary
sinus. Te lead was placed into the septal RVOT using
a single stylet sha ped like a large rounded J. Te apical
region was deli berately avoided because of the risk for
perforation, espe cially with this type of lead. R wave,
pacing thre shold, and pacing impedance were 13.4
mV, 0.9 mV at 0.4 ms, and 539 Ohms, respectively. Te
lead was connec ted to a single chamber ICD (St. Jude
Medical, Epic VR V-197). Ventricular fbrillation was
induced and successfully terminated with a 20J shock
between the distal coil and the can (one induction
protocol); the def bri llation impedance was 57 Ohms.
One month later, the lead position and parameters
remained stable.
Conclusion: To the best of our knowledge, this is the
frst report of a dual-coil, active fxation defbrillation
lead of thin type succesfully implanted into the RVOT
through a persistent LSVC.
56. Restaurarea ritmului si-
nusal dupa izolarea peretelui
posterior al atriului stang in
fibrilatia atriala persistenta:
de cine depinde?
Mariana Floria, Valentin Ambarus
1
, Ciprian Rezus
1
,
Jacques Jamart
2
, Mark La Meir
2
, Luc De Roy
2
Clinica II Medical, Spitalul Clinic Judeean de Urgene
Sfntul Spiridon Iai
1
Clinica II Medical, UMF Iai, Romnia
2
Cliniques Universitaires UCL de Mont-Godinne, Yvoir,
Belgium
Premize: La pacientii cu fbrilatie atriala (FA) persis-
tenta refractara restaurarea ritmului sinusal (RS) se
poate face printr-o tehnica ablativa minim invaziva.
Scop: Evaluarea parametrilor care infuienteaza restau-
rarea RS la pacientii (pac) supusi izolarii epicardice a
venelor pulmonare in FA persistenta.
Metode: Am evaluat suprafata si volumul atriului stang
(AS) ecocardiografc (EEL) si computer-tomografc
(CTEL), prin metoda elipsoidului, inainte si dupa abla-
tia toracoscopica la pac cu FA persistenta. Functia meca-
nica atriala a fost deasemenea evaluata prin Doppler
transmitral. Am analizat factorii de care depinde res-
taurarea RS la 3 luni postprocedura.
Rezultate: La cei 40 de pac inclusi in studiu FA a fost
continua cu o durata medie de 17 luni (54.5 11.7 ani,
80% B, IMC=27.353.7kg/m
2
). Evaluarea la 5.3 5.1
luni a obiectivat RS stabil la 31 de pac. S-a obtinut deci
controlul adecvat al ritmului, la cei mai multi cu adaus
de medicatie antiaritmica, la 77.5% din pac. S-a observat
o reducere semnifcativa a volumului si suprafetei AS la
pac convertiti si ramasi in RS: EEL=5931ml, CTEL =
8443ml si 25.79.7mm
2
vs. EEL=4816ml, CTEL =
6222ml si 20 5.6mm
2
(p<0.05). Mai mult, o con trac-
tie mecanica efcienta demonstrata de prezenta undei A
la Doppler transmitral s-a constatat la 29 din cei 31 de
pac. Restaurarea RS a fost de 100% la femei si de 83%
la barbati la o suprafata a AS sub 20 mm2. Conversia la
RS nu a depins de varsta, IMC sau volumul AS.
Concluzii: Izolarea peretelui posterior al AS prin tora-
coscopie dreapta pare efcienta la pacientii cu FA per-
sistenta. Remodelarea atriala inversa si conversia la RS
depinde de sex si suprafata AS.
Restoration of sinus rhythm
following isolation of left atrial
posterior wall in persistent
atrial fibrillation: it depends
by who
Mariana Floria, Valentin Ambarus
1
, Ciprian Rezus
1
,
Jacques Jamart
2
, Mark La Meir
2
, Luc De Roy
2
Clinica II Medical, Spitalul Clinic Judeean de Urgene
Sfntul Spiridon Iai
1
Clinica III Medical-Cardiologic, UMF Iai, Romnia
2
Cliniques Universitaires UCL de Mont-Godinne, Yvoir,
Belgium
Background: Sinus rhythm (SR) could be restored
follow ing minimal invasive thoracoscopic approach
in refractory persistent atrial fbrillation (AF) patients
(pts).
Aim: We assessed the parameters that can infuence
the restoration of SR in pts undergoing an epicardial
ARITMII I Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
CARDIOLOGIE INTERVENIONAL
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
primeasc tratament antiagregant plachetar combinat,
gratuit pentru cel puin 9 luni.
Obiective: 1) evaluarea prevalenei trombozei intra-
stent (tromboz acut n primele 24 ore de la intervenie;
trom boz subacut, ntre 24 ore i 30 zile; tromboz
tardiv, peste 30 zile; i tromboz foarte tardiv, dup
mai mult de un an) n cadrul unui amplu studiu de tip
case-control; 2) evaluarea relaiei dintre tromboza intra-
stent i durata tratamentului antiplachetar combinat.
Metode: A fost efectuat un studiu de tip case-control pe
o perioad de 44 luni (2003-2007), care a inclus pacieni
la care s-a implantat cel puin un DES, comparativ cu
un grup de control avnd pacieni la care s-a folosit
cel puin un stent metalic simplu (bare metal stent,
BMS). Rezultate. Au fost inclui n studiu 950 pacieni:
475 pacieni cu 578 DES implantate (268 Cypher, 152
Endeavor, 122 XienceV i 36 Taxus) urmrii pe o
perioad de 23321 zile, n comparaie cu 475 pacieni
cu 598 BMS, umrrii pe o perioad similar, de 22819
zile. Toi pacienii au primit continuu aspirin. Toi
pacienii au primit clopidogrel pe o perioad de 9 luni;
49% pacieni din grupul DES i 15% din grupul BMS
(p<0.0001) au primit clopidogrel pentru mai mult de
9 luni. Periprocedural, 2.6% pacieni din grupul DES
versus 2.1% din grupul BMS (ns) au primit inhibitori
de receptor GP Iib/IIIa. Tromboza intra-stent acut i
subacut a fost documentat angiografc la 0,9% ver sus
1,9% pacieni din grupul DES i respectiv BMS (ns).
Tromboza intra-stent tardiv i foarte tardiv docu-
mentat, nu a survenit n nici unul din cele dou gru-
puri. n primele 30 zile a survenit un singur deces n
grupul DES (FV urmat de disociaie electromecanic
dar nu datorat trombozei stentului), i un deces n
gru pul BMS (datorat trombozei subacute a stentului).
n primele 9 luni, a survenit numai 1 singur moarte
subi t, i aceea n grupul DES, iar dup 1 an s-au notat
dou mori subite, n acelai grup DES.
Concluzii: Tromboza intra-stent tardiv i foarte tar-
div, defnit sau probabil, nu a survenit n nici un
caz, probabil datorit faptului c toi pacienii au primit
tra tament antiplachetar combinat pentru cel puin 9
luni dup implantarea stentului (de fapt, jumtate din
pacienii cu DES au primit acest tratament pentru mai
mult de un an).
In-stent thrombosis: rare event,
influenced by long-term
combined antiplatelets
treatment
C Stoicescu, V Vintila, N Florescu, M Cinteza,
D Vinereanu
UMF Carol Davila Bucuresti
Background: In-stent thrombosis is a rare but extre-
mely severe complication. Recent data suggest that use
of drug eluting stents (DES) may increase the risk of in-
stent thrombosis, if combined antiplatelets treatment is
stopped too early (<6 months), as still recommended by
many of the current guidelines. Romania is in an unique
situation in Europe because, based on the national clo-
pidogrel program supported by the government, pa-
tients with at least one stent are entitled to receive free
of charge combined antiplatelets treatment for at least
9 months.
Aims: 1) to assess prevalence of in-stent thrombosis
(acute thrombosis in the frst 24 hours from the inter-
vention; subacute thrombosis between 24 hours and 30
days; late thrombosis afer more than 30 days; and very
late thrombosis afer more than one year) in a large
national case-control study; 2) to assess relation bet-
ween stent thrombosis and duration of the combined
antiplatelets treatment.
Method: A case control study was conducted over a
period of 44 months (2003-2007), including patients
who received at least one DES, compared with a control
group comprising patients who received at least one
bare metal stent (BMS).
Results: 950 patients were included into the study:
475 patients with 578 implanted DES (268 Cypher,
152 Endevour, 122 XienceV, and 36 Taxus), followed
for 23321 days, compared with 475 patients with
598 implan ted BMS, followed for a similar period, of
22819 days. All patients received aspirin continuously.
All patients received clopidogrel for 9 months; 49% of
patients from the DES group and 15% of patients from
the BMS group (p<0.0001) received clopidogrel for
more than 9 months. Periprocedural, 2.6% patients
from the DES group versus 2.1% from the BMS group
(ns) received GP IIb\\IIIa receptor inhibitors. Acute and
subacute in-stent thrombosis was documented angio-
graphically in 0.9% versus 1.9% of patients from DES
and BMS groups, respectively (ns). Documented late
CARDIOLOGIE INTERVENIONAL
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
CARDIOLOGIE INTERVENIONAL
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
pentru boala coronarian. Metoda prezint o mare
acuratee n diagnosticul leziunilor coronariene steno-
zante sau nu, precum i determinarea ncrcrii cu
calciu a plcilor aterosclerotice. Evaluarea utilitii coro-
narografei computerizate 64-multislice n detectarea
sau excluderea bolii coronariene la pacieni cu proba-
bilitate intermediar i joas.
Material i metod: S-a luat n lucru un lot de 19
pacieni simptomatici, cu durere toracic non-angi-
noas sau cu angin atipic, la care s-au efectuat ECG,
enzimele cardiace, test de efort la ergociclu i s-au notat
factorii de risc clasici (hipertensiune, diabet, fumat,
obezitate, antecedente de boal coronarian prematur,
dislipidemie), pacienii find mprii n dou grupe:
cu probabilitate joas: 4 (21,05 %) i intermediar 15
(78,94%).
Rezultate: La 8 (42,10%) pacieni (5 femei, 3 brbai)
cu vrsta medie 54,75 7,99 cu biomarkeri cardiaci
negativi, fr modifcri ischemice electrice i cu test de
efort negativ s-a efectuat coronarografe computerizat
64-multislice (Siemens Sensation Somatom 64). Pacien-
ii cu frecven cardiac peste 65 b/min au primit meto-
prolol/atenolol nainte de expunere. Boala corona rian
semni fcativ a fost defnit n prezena a cel puin unei
stenoze coronariene 50%. 2 pacieni au prezentat scor
calcic > 700 i leziuni coronariene peste 75% care au fost
confr mate prin coronarografe clasic i sancionate
cu tra tament invaziv (1 pacient cu PTCA i stent i
un pacient cu by-pass aorto-coronarian), 5 pacieni au
prezentat leziuni sub 50% i scor calcic ntre 0-357 i 3
pacieni au prezentat coronare normale angiografc i
cu scor calcic 0. n total au fost detectate 16 leziuni: 7 pe
ADA, 3 pe diagonala I, 5 pe ACX i 1 pe ACD. Pacienii
cu leziuni coronariene non-stenozante, care iniial
erau considerai cu risc sczut au fost rencadrai ntr-
o clas superioar de risc i au benefciat de tratament
specifc.
Concluzii: Dei studiul e restrns la un numr mic de
cazuri este printre primele din Romnia care arat c
angiocoronarografa computerizat 64-multislice este o
metod util la pacieni simptomatici cu probabilitate
joas sau intermediar pretest de boal coronarian.
Un rezultat negativ CT exclude prezena unei afectri
coronariene semnifcative.
64-Slice computed tomography
in patients with low and inter-
mediate probability of coronary
heart disease
Florina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai,
Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa Claudiu
Cardiology Clinic, Emergency County Hospital Nr. 1
Timioara
Aim: Computed tomographic coronary angiography
is a new noninvasive coronary imaging technique with
a very good diagnostic accuracy in coronary lesio ns
either calcifed or no, and ofer independent prog nos-
tict direct information, too. To assess the utility of this
method to rule out coronary heart disease in pa tients
with low and intermediate probability of coro nary
disease.
Material and Method: We studied 19 symptomatic
patients with non-anginal chest pain and atypical
angina in which we performed ECG, cardiac biomar-
kers, exercise test and noted classical risk factors (hyper-
tension, diabetes mellitus, cigarette smoking, obe sity,
family history of premature coronary disease, dislipi-
demia). Patients were divided in two groups, with low
4 (21.05 %) and intermediate 15 (78.94%) probability
risk.
Results: In 8 (42.10%) patients (5 women, 3 men)
with average age 54.75 7.99 with negative cardiac bio-
markers, no ischemic ECG changes and negative exer-
cise test we performed 64-multislice cardiac comu ted
tomography (Siemens Somatom Sensation 64). Patients
with heart rate over 65 bpm received metoprolol/ate-
nolol before exposure. Signifcant coronary disease was
defned in presence of at least one coronary ste nosis
50%. 2 patients (25%) presented an Agatston calcic
score (CAC) over 700 and signifcant coronary lesions
>75%, confrmed at clasic angiography and con se cutive
inva sive treated (one woman with PCI and stent and
one man with aorto-coronary by-pass), 5 patients
(62.5%) presented lesions < 50% and a CAC score bet-
ween 0-357 and 3 (37.5%) patients had normal coro-
nary arteries. We detected an amount of 16 lesions: 7
on LAD, 3 on I-st diagonale, 5 on ACX and 1 on RCA.
Pa tien ts with nonobstructive lesions considered initia-
lly with low risk were reconsidered in a superior risk
class and appropriate treated.
Conclusions: Tis small study, but one from the frst in
Romania, suggests that 64-multislice cardiac computed
CARDIOLOGIE INTERVENIONAL
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
CARDIOLOGIE INTERVENIONAL
INTERVENTIONAL CARDIOLOGY
DES versus BMS in C.C. Ilies-
cu Institute for Cardiovascular
Disease PCI Registry 1 year
follow-up
Rami-Mihail Chreih, Dan Deleanu, Lucian Zarma,
Carmen Ginghin
C.C. Iliescu Institute for Cardiovascular Diseases
Bucharest, Romania
In October 2006 a PCI registry was started and has inclu-
ded all consecutive patients that, since, underwent PCI
in C.C. Iliescu Institute for Cardiovascular Disease
Interventional Cardiology Department.
Background: Tis study aims at comparing short-term
and long-term results (1 year) in patients that under-
went bare metal stent (BMS) implantation in oppo-
sition to those that underwent drug-eluting stent (DES)
implantation.
Materials and methods: Te results were defned as
peri-procedural complications (distal embolisation, no-
fow/slow-fow phenomenon, acute segment closure,
side-branch occlusion, coronary perforation, shock
induced by procedure, stroke, allergic reactions, pacing
requirement), percutaneous arterial complications
(haema toma requiring transfusion or surgery, AV fstu-
la, false aneurysm, vascular occlusion/dissection requi-
ring intervention, infection), early complications (myo-
cardial infarction/reinfarction, stroke, renal failure,
death prior to discharge), and late complications (myo-
cardial infarction/reinfarction, stroke, renal failure,
angina aggravation, dyspnoea aggravation, in-stent
reste nosis/thrombosis, hypersensibility/allergy, death).
Further more late complications were completed with
sepa rate data concerning death of cardiovascular cause,
death of non-cardiovascular cause, target vessel revas-
cularization (TVR), and target lesion revascu larization
(TLR).
Between October 2006 and April 2007, 631 patients
underwent PCI. 44 patients were not included in this
study, as they underwent balloon coronary angioplasty.
To eliminate bias 65 patients were excluded because they
were subject to primary/rescue/facilitated PCI, as all
patients that underwent DES implantation underwent
only elective PCI. A 522 patient group was obtained (86
in DES group and 436 in BMS group).
Te two groups obtained afer separation according
to stent criteria showed similar distribution of demo-
graphic data values, therefore allowing a comparison
without any statistical adjustments.
Results: Te endpoint assessment revealed a trend
that favors the DES group although the statistical
power of the comparison is quite low due to the small
percen tage of DES implanted (p= 0.104). Regarding
late complications, the total percentage was 1.16% (1
patient) in the DES group vs. 2.75% (12 patients) in the
BMS group, a more detailed look showing TVR was 1
patient in the DES group vs. 10 patients in the BMS
group, TLR was 1 patient in the DES group vs. 8 patients
in the BMS group. All the patients in the DES group
were alive at the 1 year follow-up, while 4 patients from
the BMS group died from cardiovascular causes. Te
early complications were also found more frequently
in the BMS group (4 patients vs. none), as were the
percu taneous arterial complications (6 patients vs. 2
patients). Periprocedural complications count was 2 for
the DES group and 8 for the BMS group.
Conclusions: Tere is no signifcant diference at the 1
year follow-up mark between patients that were under-
went PCI with DES implantation and those that under-
went BMS implantation. Tis conclusion may be due to
the low percentage of DES implanted (TVR and TLR
counts showing a diference, but without statis tical
signifcance), as well as to the fact that late stent throm-
bosis may elude the 1 year follow-up mark and may
emerge at a later time.
Revista Romn de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008
INDEX AUTORI
AUTHORS INDEX
Ciudin R. 151
Ciurea C. 35
Cobet V. 132, 138
Cobzariu F. 95, 142
Cocora M. 53
Coman I.M. 135
Constantin Catalina 49
Constantinescu D. 137, 152
Constantinescu I. 161
Cornu Nadia 142
Cosa F. 86
Costache I.
Costache Irina 11, 32, 70, 72, 113
Costin S. 132
Craciun L. 97, 150
Craciunescu A. 154, 155
Craciunescu I. 33, 41, 154, 155
Craiu Elvira 3, 136
Creih R.M. 111, 135
Cristian G. 7, 60
Crisu Daniela 31, 65
D
Dan Ana Maria 83
Dan Delia 29
Dan M. 152
Darabantiu D. 53, 112, 115
Darabont Roxana 62, 113
Datcu Georgeta 11, 31, 62, 65, 66, 68, 69, 71
Datcu M.D. 11, 31, 32, 65,68, 69, 70, 72, 136
David C. 79
David Marieta Gabriela 143, 144
Deleanu D. 41, 105, 109, 111, 125, 157
Diaconeasa A. 3, 136
Diaconescu C. 49
Dimitriu A.G. 28, 117
Dimulescu Doina 48,139
Dobreanu D. 23,143, 144
Dorgo M. 79, 80, 81
Dorobantu Maria 3, 9, 17, 19, 62, 92, 116, 126, 136, 137,
152
Dragan Simona 53, 91, 95, 142, 158
Dragulescu S.I. 38, 39, 63, 94
Duda-Seiman D.M. 142, 158
Dumitrascu D.L. 1
Dumitrescu Mihaela 37, 122, 123
Dumitrescu N. 92
Dumitru Dafna 74
Dusa Bianca 4
Dusceac D. 103
F
Feiler Alina 76, 77
Filimon Silvia 20
Filipescu Daniela 147
Floares E. 48
Florea Liliana 140
Florescu Cristina 120
Florescu M. 145
Florescu N. 141
Floria Mariana 56
Fraser Alan 127
Frigy A. 26
Fruntelata Ana 9, 137, 152
G
Gainoiu E. 137, 152
Gaita D. 91, 97, 150, 158
Gavrila A. 102
George Gabriela 2
Georgescu T. 21
Gheorghe Gabriela Silvia 44
Gheorghiu A. 53
Gheorghiu Al. 63, 94
Gherasim D. 58, 140
Gherghiceanu Mihaela 8
Gherghina Alexandra 135
Ghionea M. 135
Ghiorghe S. 19,16,18,62
Ghiorghiu Ioana 33, 41
Ginghina Carmen 16, 12, 24, 25, 27, 33, 41, 74, 89,102,
105, 109, 111, 140, 149, 154, 155, 156, 157, 161
Girleanu Irina 32, 72
Giusca S. 74, 149
Goga Cristina 144
Gogoasa I. 91
Grecu Mihaela 21, 30, 59, 78
Greere V. 7, 38, 39
Grigore Ileana 34
Grigore R. 34
Grigorica Lucica 47, 121
Gurghean Adriana 87, 93
Gyalai I. 115
H
Herbots L. 149
Hila G. 7
Hirsu M. 89
Hodo A. 41
Homoceanu A. 113
Hooge J. D. 149
INDEX AUTORI
AUTHORS INDEX
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008
INDEX AUTORI
AUTHORS INDEX
N
Nanea T. 44, 103
Neagoe G. 38, 39
Nechita Eugenia 121
Necula Nadia 133
Nicolae Camelia 2
Nicoleta Calomfrescu 24, 25
Nicolosi G.L. 105, 157
Niculescu R. 137
Nita D. 7, 60
O
Olariu C. 3, 136
Olinescu R. 103
Onut R. 137
Onut R. 152
Orosan R. 38, 39
Ouatu Anca 45
P
Pacuraru Elena 37, 122, 123
Pais R. 1
Palombo C. 145
Pampu G. 41
Parascan Liliana 86
Parv Florina 10, 73, 110
Pascu Florica 112, 115
Pascut D. 76, 77
Patrichi Madalina 61
Paun N. 2
Penciu O. 51
Perian M. 23, 144
Pescariu S. 63, 94
Petcu C. 120
Petcu D.D. 120
Petcu I. 145
Petre Mirela 151
Petris A. 65, 66, 136
Petris O.P. 46
Petrovai D. 15, 50, 146
Pintea G. 149
Pirvu O. 107, 108
Platon P. 133
Podoleanu C. 79, 80, 81, 82
Pop C. 3, 29
Pop D. 15, 51, 67
Pop Ioana 12, 16, 93
Pop M. 81
Popa Anca 27, 75
Popa C. 10, 73, 110
Popa M. 53
Popescu A. 48
Popescu Andreea Caterina 139
Popescu Daniela 139
Popescu M. 64, 98, 100, 101
Popescu Monica 14, 104
Popescu Roxana Coralia 48, 139
Popovici I. 114, 132, 138
Popovici M. 114, 132, 138
Postu M. 41
Preg Zoltan 134
Procopciuc L. 51
R
Rada Maria 91, 95, 142, 158
Rademakers F.
Radoi Cristina 52
Radoi Maria 4
Radu M. 145
Radulescu B. 86, 147
Radulescu N. 42
Raduta I. 38, 39
Raileanu Ivona 49
Revnic C. 154, 155
Rezus C. 45, 56
Romanoschi Florentina 37, 122, 123
Rosu Doina 76, 77
Rosu R. 43
Roy L De. 56
Rugina Mihaela 12, 16
Rus H. 35
Rusu L.D. 1
S
Saraolu A. 131
Sarau C.A. 97, 142, 150
Sarbu A. 128, 129
Sascau R.A. 84, 85
Savu O. 74, 89, 109, 156
Savulescu-Fiedler Ilinca 8
Sbarcea V. 102
Scafa Udriste A. 137, 152
Schnabel Adriana 91, 95, 158
Scridon Alina 23
Scripcariu P. 46
Searpe C. 102
Selaru A. 135
Serban I. 42
Serban Marinela 33, 41, 42, 154, 155
Serban R.C. 23
INDEX AUTORI
AUTHORS INDEX
Revista Romn de Cardiologie, Vol. XXIII
Suplimentul A, 2008