Autism

Autismul este o tulburare a creierului care

interfera adesea cu abilitatea de a comunica si
de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape
indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani,
desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata
abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand
observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca
si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si
ceilalti copii de aceeasi varsta.
Cauze
Autismul pare a avea o agregare familiala,
sugerand existenta unui factor genetic
Simptome
Interactiuni sociale si relatii interpersonale

-probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de
comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi,
expresii faciale si posturi ale corpului
-incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de
aceeasi varsta
-lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau
realizarile cu alte persoane lipsa empatiei
-dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane,
cum ar fi durerea sau tristetea
Simptome
Comunicarea verbala si nonverbala
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia ( aproximativ
50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata)
- probleme in initierea unei conversatii
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte (
persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe
care au auzit-o de curand-ecolalie)
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al
persoanei cu care are conversatia( o persoana cu autism
ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste)
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au
capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis.


Simptome
Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor (copiii mai mici
cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale
jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu
intreaga jucarie)
- preocupare fata de anumite subiecte (copiii mai mari si
adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau
de buletinele meteo)
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina (un copil cu
autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance
paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi
pe acelasi drum spre scoala)
- comportament stereotip ( acesta consta in batai din
palme sau in leganarea corpului)

Simptome
Simptome din perioada copilariei
-autismul este prezent de la nastere,
semnele acestei tulburari pot fi dificil de
identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei
timpurii. Adesea parintii devin ingrijorati atunci
cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand
nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand
nu incepe sa vorbeasca.


Simptome
Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se
modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar
raman totusi cu un deficit in capacitatea de a
relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai
multa dificultate la adolescentii cu autism decat
la copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a
dezvolta tulburari depresive, anxietate sau
epilepsie.
Simptome
Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o
profesie si o viata independenta. Gradul in care
un adult cu autism poate duce o viata autonoma
depinde de inteligenta si de abilitatea de a
comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa
aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi
ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care
nu pot vorbi.
Diagnostic
In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne
evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie
evaluat imediat de un specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte
gesturi pana la varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta
de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce
au fost rostite de alte persoane (ecolalie)



Tratament
Principalul obiectiv al tratamentului este
imbunatatirea capacitatii generale a copilului
de a functiona.
Se recomanda urmatoarele strategii:
Antrenamentul si managementul
comportamentului.
Autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor
sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea
comportamentului si a comunicarii.

Tratament
Terapii specializate
Aceste cuprind:
- logopedie
- terapie ocupationala
- fiziokinetoterapie





Depresia la copil
Depresia este o tulburare a dispozitiei
(starii sufletesti) care determina copilul si
adolescentul sa se simta trist sau sa fie
irascibil o perioada lunga de timp.

ETIOLOGIA TULBURARILOR AFECTIVE
Factori genetici - istoricul familial creste riscul cu 25%
Factori de mediu evenimente in mica copilarie: pierderea unui
parinte, relatie dizarmonica parinte-copil, separarea parintilor
Evenimente de viata abuz, maltratarea, presiuni psihice
Trasaturi de personalitate de tip dependent, anxios-evitant
Teorii psihanalitice neprelucrarea pierderii, sentiment de culpa,
stima de sine scazuta
Teorii cognitive ganduri negative in special referitoare la propria
valoare
Anormalitati endocrine Sy Cushing, hipotiroidismul, estrogenii
Ipoteza monoaminica deficitul de Ser si NA
Alte teorii disfunctia cortexului frontal, anomalii pe axa Hy-Hf-CS

Cauze
Depresia se considera a fi un dezechilibru
al unor neurotransmitatori, care transmit
mesaje intre celulele nervoase ale
creierului (serotonina, ajuta la reglarea
dispozitiei)
Factori care cresc riscul de depresie
la tineri


- daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta
este cel mai important factor de risc pentru depresie (copiii sau adolescentii
care au un parinte cu depresie au probabilitate de 3 ori mai mare de a face
depresie)
- daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod
depresiv a aparut la o varsta mica
- daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat
sau anxietate (neliniste, teama)
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri.
Alti factori de risc si situatii care duc la depresie sunt:
- fetele la inceputul pubertatii (pana la pubertate fetele si baietii au acelasi
risc de a face depresie insa dupa pubertate si la maturitate, femeile sunt de
2 ori mai predispuse pentru a face depresie decat barbatii)
- violenta in familie
- lipsa relatiilor sociale cu persoane de aceiasi varsta
- agresivitatea sau victima unei agresiuni
Simptome
iritabilitate
- temperament violent
- dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac
- dificultati in gandire si in luarea deciziilor
- somnolenta sau insomnie
- modificari ale obiceiurilor alimentare care pot duce la crestere,
scadere in greutate sau absenta castigului in greutate, asteptat la
copilul in crestere
- scaderea respectului de sine (scaderea increderii in fortele proprii)
- sentimentul de vinovatie sau deznadejde
- oboseala permanenta sau lipsa de energie
- retragere din viata sociala, ca de exemplu lipsa interesului fata de
prieteni
- gandul la moarte si ganduri de sinucidere.
Copilul sau adolescentul cu depresie este mai
predispus la consumul de droguri, alcool, fumat
decat cel care nu are depresie. Aproximativ 30%
din tinerii cu depresie vor avea probleme cu
alcoolul sau drogurile. Acestea fac depresia mult
mai dificil de tratat, maresc timpul necesar ca
tratamentul sa devina eficient si cresc riscul de
sinucidere. Un diagnostic si tratament precoce
insotite de o comunicare buna cu copilul pot
preveni abuzul de substante.
Specilistii implicati in tratarea copiilor cu depresie sunt:
- psihiatrul
- pediatrul
- psihologul
- medicul de familie
- medicul rezident
- asistenta medicala de specialitate.
Consilierea de specialitate (psihoterapia) poate fi
acordata de:
- psihiatru
- psiholog
- asistentul social
- licentiatul in sanatate mintala
- asistenta de psihiatrie.
Tratamentul depresiei la tineri este similar
celui de la adulti cuprinzand consiliere
psihiatrica si medicamente



Sdr.hiperkinetic (ADHD)
Sindromul hiperkinetic cu deficit de
atentie reprezinta o tulburare de
comportament manifestata prin deficit
de atentie, impulsivitate, dificultati in
desfasurarea unei sarcini, avand
impact atat in dezvoltarea personala a
copilului cat si in viata sociala.
Se pare ca nu sunt foarte clare cauzele
acestui sindrom, insa factorul genetic
pare a fi unul foarte important.
Copiii mostenesc genetic predispozitia la
aceasta boala, insa declansarea ei
depinde foarte mult de factorii de mediu:
stresul din familie, comportamentul
parintilor cu copilul, jocurile de coordonare
si inteligenta etc.
Simptome
Principalele simptome ale sindromului ADHD sunt:
- Hiperactivitatea copilului, ducand la un comportament
necontrolat si inadecvat
- Incapacitatea copilului de a-si mentine atentia, copilul
fiind foarte usor perturbat de stimulii din jur si nu isi
finalizeaza nici o activitate
- Copilul devine impulsiv, fiindu-i afectate ariile cerebrale
de inhibitie, micutul se implica in activitati diverse, unele
foarte riscante, fara a deprinde capacitatea de a evalua
gravitatea riscurilor la care se expune.
- Tulburari emotionale, depresie, anxietate, impresia ca
ceilalti copii il resping
Retard in dezv. neuropsihica
ntrzierea mintal uoar (debilitatea)
reprezint cea mai frecvent form de
oligofrenie, cuprinznd copii al cror IQ
este cuprins ntre 50 i 69. Imbecilitatea
sau ntrzierea mintal form medie
cuprinde cazurile cu IQ ntre 20-49,
reprezentnd aproximativ 20% din totalul
oligofrenilor.


Clasificare intarzierii mintale

I. Intarzierea mintala usoara. Intarzierea mintala usoara, cu coeficientul
intelectual (QI) care oscileaza intre 50 si 69. Aceasta categorie este
neomogena sub raportul posibilitatilor de instructie, a capacitatii de
socializare, a frecventei cu care se manifesta si alte tulburari pe langa cele
psihice. Din acest motiv se poate imparti in trei subgrupe: a. arieratie
mintala usoara; b. debilitate mintala; c. deficienta mintala usoara.

II. Intarzierea mintala moderata, QI=35-49, corespunde imbecilitatii
superioare din vechea clasificare.

III. Intarzierea mintala severa, QI=20-34, corespunde imbecilitatii inferioare.

IV. Intarzierea mintala profunda, QI<20, nu presupune practic viata psihica,
ci doar vegetativa.

Retard in dezv. neuropsihica
Copilul cu ntrziere mintal uoar se
deosebete de cel normal printr-o
constant ntrziere a parametrilor
dezvoltrii psihice, a limbajului i, nu
rareori, intrzieri motorii. Aceti copii vor
ine capul, vor sta n ezut, vor merge i
vor vorbi cu ntrziere.
Tratament
Tratamentul specific este posibil doar in unele situatii particulare cum ar fi:
hipotiroidismul congenital, fetopatia toxoplasmotica sau in unele boli
genetice de metabolism (fenilcetonuria, galactozemia, etc.).
Tratamentul medicamentos vizeaza:
9.1.1. Corectarea instabilitatii psihomotorii si a reactiilor emotionale
exagerate.
9.1.2. Psihostimulare, ameliorarea metabolismului cerebral, cresterea
posibilitatilor de memorare, roborare.
9.1.3. Terapia manifestarilor convulsivante epileptice
9.1.4. Defecientele motorii necesita, pe langa terapia antispastica,
gimnastica medicala sistematizata, fizioterapie, masaj galvanic, ionizari,
cure balneare in sanatorii specializate (Oradea, Techirghiol), interventii
chirurgicale (tenotomii).
9.1.5. Tratamentul bolilor somatice asociate.
9.2. Incadrarea familiala. Tratamentul retardului psihic presupune instituirea
unui complex de masuri medico-psiho-pedagogice, diferentiate si
individualizate, in conditiile implicarii nemijlocite a familiei.