Universitatea „Petru Maior”

Facultatea de Ştiinţe Economice Juridice şi Administrative

Specializarea Administraţie Publică
Anul I, Grupa 1

SILOGISMUL

Student:
Curticăpean Paula
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

Ce este silogismul?
Noţiunea de silogism îşi are originea din grecescul
„sillogismos” , care înseamnă concludere şi este un argument
constituit din două premise şi o concluzie. Un exemplu celebru de
silogism este: „ Toţi oamenii sunt muritori. Socrate este om. Deci
Socrate este muritor.”

Din punct de vedere al structurii silogismul este alcătuit din

3 părţi: subiectul notat cu litera „S”, termenul mediu notat cu
litera „M” şi predicatul logic notat cu „P”. Cu alte cuvinte,
predicatul logic este termenul major, iar subiectul termenul
minor al silogismului. Analizând termenii din exemplul nostru,
vedem că termenul major al silogismului este „a fi muritor” pe
când termenul minor este „Socrate”, termenul mediu este în
acest caz expresia „a fi om”.

Schematic structura silogismului se poate nota astfel:

M-P
S-M
____
S-P
În funcţie de termenul (minor sau major) conţinut de cele
două premise sunt, şi ele la rândul lor, majore sau minore.
Aşadar, prima premisă este una majoră iar cea de a doua este
minoră.

2
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

Petre Botezatu afirmă în lucrarea sa „Schiţă a unei logici

naturale” că în cadrul silogismului se efectuează două mişcări
concomitente ale gândirii: „între extensiune şi intensiune, între
gen şi specie”. El continuă mai apoi prin a adăuga că cele două
relaţii fiind raporturi de dependenţă se supun principiul raţiunii, în
cele două variante ale sale: condiţionare suficientă, condiţionare
necesară. Hegel defineşte silogismul astfel: „ Silogismul este
unitatea conceptului şi a judecăţii. […] Silogismul este raţionalul
şi tot ceea ce e raţional.”

Legile(regulile) generale ale

silogismului
Există legi care privesc distribuirea termenilor şi legi care se
referă la propoziţiile ce alcătuiesc silogismul. Cea de a doua
categorie de legi, cele referitoare la propoziţiile care alcătuiesc
silogismul, se împart la rândul lor în legi privitoare la calitatea
propoziţiilor şi legi privitoare la cantitatea acestor propoziţii.

Legi privitoare la distribuirea termenilor:

I. Pentru ca un silogism să fie valid, termenul mediu trebuie să

fie distribuit în cel puţin una din premise. Dacă nu s-ar
respecta această lege atunci fiecare din termenii
extremi(termenul major şi cel minor) ar fi legat cu câte o
parte nedeterminată a extensiunii mediului, parte care ar
putea să fie sau să nu fie aceeaşi în ambele cazuri(premise).

3
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

Dat fiind acest fapt, termenul mediu nu ar mai lega

premisele, lipsind, prin urmare, concluzia.

S
M
S P

Unii M sunt P. Toţi S sunt M.

II. Nici unul din cei doi extremi nu poate fi distribuit în

concluzie, dacă nu a fost distribuit în premisa în care apare.
După cum această lege este încălcată în privinţa unuia din
termeni: major sau minor, avem eroarea minorului ilicit,
respectiv a majorului ilicit.

Legi privitoare la calitatea premiselor şi a concluziei:

III. Cel puţin o premisă trebuie să fie afirmativă

Sau a) din două premise negative nu rezultă nici o concluzie

Sau b) nu există silogism valid cu ambele premise negative

4
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

IV. Când ambele premise sunt afirmative, concluzia nu poate fi

decât afirmativă.

V. Dacă o premisă este afirmativă şi una este negativă,

concluzia nu poate fi decât negativă. O premisă ne
informează că un extrem are o parte comună cu termenul
mediu, iar cealaltă ne spune că între celălalt extrem şi
termenul mediu exista o nesuprapunere. Faptul că o parte a
ei nu este inclusă într-o altă clasă se exprimă prin propoziţii
negative.

Legi privitoare la cantitatea premiselor şi a concluziei:

VI. Cel puţin o premisă trebuie să fie universală (sau: nu există

silogism valid cu ambele premise particulare).

VII. Dacă o premisă este particulară, concluzia nu poate fi

universală.

Tipuri de silogisme

Există trei forme de bază ale silogismului, din care derivă o

serie de forme particulare. Formele silogismului sunt următoarele:
silogismul condiţional, disjunctiv şi de relaţie.

5
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

Silogismul condiţional. Forma de bază sub care se prezintă

este următoarea: „Dacă A este adevărat, atunci B este, de
asemenea, adevărat”, premisa majoră a silogismului. Exemplu:
„ Dacă vă asiguraţi la ADAS contra accidentelor, veţi primi
despăgubiri în caz de accident”-prima parte a silogismului. „Dacă
sunt asigurat la ADAS contra accidentelor, pot primi despăgubiri
în caz de accident. Eu sunt accidentat, deci trebuie să primesc
despăgubiri”. În cadrul acestui tip de silogism există două forme
corecte. Fiecare dintre aceste doua forme trebuie să respecte fie
regula „premise afirmative-concluzie afirmativă” fie regula
„premise negative-concluzie negativă”. Pentru ultima regulă este
relevant exemplul: „ Nu am primit despăgubiri, deci nu sunt
asigurat la ADAS”.

Silogismul disjunctiv. Forma de bază a acestui silogism este

„Ori A ori B este adevărat”, aceasta fiind premisa majoră. În
majoritatea cazurilor această premisă este urmată de date care
susţin argumentul. Există situaţii în care poate fi utilizat silogismul
(„Segmentele AB si CD ori sunt paralele ori nu”) dar există şi
cazuri în care este greşită utilizarea acestui tip de
silogism(„Persoana X este ori inteligentă ori nu este”). Sarcina
celui care furnizează sau primeşte argumente este să examineze
toate variabilele şi posibilităţile.

6
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

Silogismul de relaţie. Forma de bază a acestui tip de silogism

este: „ A este mai înalt decât B”. Astfel, putem spune că în cadrul

acestei forme judecăţile componente transmit o relaţie de la un

termen la celălalt. În exemplul dat, termenii sunt legaţi prin

relaţia „ a fi mai înalt”. Dacă la premisa iniţiala mai adăugăm o

premisă similară, avem judecăţile din care se trage o concluzie.

De exemplu:
A este mai înalt decât B
B este mai înalt decât C
--------------------------------
Deci A este mai înalt decât C.

Structura acestui silogism ilustrată simbolic este după cum

urmează:
aRb
bRc
---------
a R c unde a, b şi c sunt simboluri pentru termenii

judecăţii iar R reprezintă simbolul pentru relaţia respectivă. Relaţii

frecvent întâlnite sunt: „mai mic”, „mai mare”, „mai înalt”, „mai

scund”, „identic”, „cuprins în” sau „inclus”.

Alte tipuri de silogisme sunt: calitativ, reflexiei şi cel al

necesităţii, tipuri regăsite în lucrările lui Hegel. Complexitatea

7
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

acestui raţionament i-a determinat pe mulţi din specialiştii în

domeniul logicii să îl analizeze şi respectiv studieze.

În viaţa de zi cu zi, întâlnim şi ni se dau diverse argumente,

însă de puţine ori sunt concise, de forma „ Dacă A este adevărat,

atunci şi B este adevărat”. În majoritatea cazurilor, mesajele sunt

complexe, vaste ca întindere, necesitând o prealabilă sintetizare

pentru a putea fi încadrate în una din categoriile de raţionamente

analizate anterior.

8
 Silogismul- Curticăpean Paula(AP1 Grupa 1) 2008

BIBLIOGRAFIE
1. Botezatu, Petre- „Schiţă a unei logici naturale”, Editura
Ştiinţifică, anul 1969, Bucureşti; pagini: 65-66
2. Dima, Teodor Marga, Andrei Stoianovici,Dragan- „Logică
Generală”, Editura Didactică şi Pedagogică, anul 1990,
Bucureşti; pagini:149-151
3. Hegel, G.W.F.-„Enciclopedia Ştiinţelor Filozofice Logica”,
Editura Humanitas, anul 1995, Bucureşti; pagina: 293
4. Năstăşel, Eugen Ursu, Ioana- „Argumentul sau despre
cuvântul bine gândit”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
anul 1980, Bucureşti; pagini: 195-199