1 | P a g e

Funcie de control i de revizie contabil a unei firme; proces prin care persoane competente, independente
colecteaz i evalueaz probe pentru a-i forma o opinie asupra gradului de coresponden ntre cele observate i
anumite criterii prestabilite. (cf. fr. audit)

AUDT s.n. Funcie de control i de revizie contabil a unei firme; proces prin care persoane competente,
independente colecteaz i evalueaz probe pentru a-i forma o opinie asupra gradului de coresponden ntre
cele observate i anumite criterii prestabilite.

definiie :Pragul de semnificaie n audit:

n general, prin prag de semnificaie se nelege nivelul, mrimea unei sume peste care auditorul consider c o
eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si imaginea
fidel a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii.

Probe de audit
Definitie: V.1 intelegem orice informatie utilizata de auditorul financiar pentru a stabili daca informatiile
sunt prezentate in conformitate cu criteriile prestabilite. v.2 totalitatea informatiilor folosite de auditor pentru a
ajunge la concluziile pe care se bazeaza opinia de audit. Probele de audit includ informatiile cuprinse in
documentele justificative si inregistrarile contabile care stau la baza situatiilor financiare, precum si informatii
coroborate din alte surse.

RISC INERENT
Definitie:
msur a aprecierii pe care o face auditorul privind probabilitatea existenei unei erori semnificative ntr-un
segment nainte de a estima eficacitatea mecanismelor de control intern.
reprezint susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de tranzacii la informaii eronate ce ar putea
fi semnificative individual sau atunci cnd sunt cumulate cu informaii eronate din alte solduri sau tranzacii,
presupunnd c nu au existat controale interne adiacente.
reprezint o msur a aprecierii pe care o face auditorul privind probabilitatea existenei unor prezentri eronate
semnificative (erori sau fraude) ntr-un segment supus auditului nainte de a estima eficacitatea mecanismelor
controlului intern.
riscul inerent este invers proporional cu riscul de detectare planificat i direct proporional cu cantitatea de
informaii probante. Pe lng faptul c un risc inerent mare pentru o anumit arie auditat va determina o cretere
a cantitii de probe de audit, o alt consecin tipic este numirea n echipa de audit a unor persoane cu mai
mult experien pentru auditarea sferei respective, precum i o verificare mai riguroas a foilor de lucru ntocmite
de acetia.

risc de nedectare
Definitie:
procedurile fundamentale de audit nu detecteaza o eroare semnificativa sau mai multe erori insumate cu efect
cumulat semnificativ
const n faptul c controalele declanate de auditori nu reuesc s descopere o eroare semnificativ n soldul unui
cont sau ntr-o categorie de operaiuni, izolat sau mpreun cu alte solduri sau categorii de operaiuni.
nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi
eliminat n totalitate, oricare ar fi tehnicile i procedurile folosite de auditor.
Exist anumite relaii ntre cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proporional cu cumulul riscurilor inerente i riscurile legate de control. De
exemplu, dac riscurile inerente i cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de
nedetectare redus, astfel nct s fie redus ct mai mult riscul de audit i, invers, dac riscurile inerente i cele
legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducnd astfel
riscul de audit.
Pe de alt parte, trebuie sesizat i relaia de invers-proporionalitate: dintre caracterul semnificativ i riscul de
audit; cu ct pragul de semnificaie este mai mare cu att riscul de audit este mai mic i invers. Dac, de exemplu,
auditorul constat c pragul de semnificaie acceptabil este redus, riscul de audit crete; atunci auditorul va putea:
2 | P a g e

s reduc nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;
s reduc riscul de nedescoperire modificnd natura, calendarul i ntinderea controalelor proprii.

Examen limitat (revizuire)
Definitie: Obiectivul unei misiuni de examen limitat - este sa permita auditorului sa concluzioneze ca nici
un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile financiare nu au fost stabilite in toate
aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat( asigurare negativa). Auditorul trebuie sa
respecte regulile de etica: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitate,
profesionalismul si respectful fata de normele tehnice si profesionale. principii generale ale misiunii de examen
limitat (revizuire): 1. Auditorul trebuie sa satisfaca "Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul
auditului financiar" 2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest standard 3. Auditorul
trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional, recunoscand ca pot exista
circumstante care sa aiba drept rezultat situatii financiare in mod semnificativ eronate 4. In scopul exprimarii unei
certificari negative in raportul de revizuire, auditorul trebuie sa obtina probe adecvate suficiente, in primul rand,
prin investigatii si proceduri analitice pentru a putea sa traga concluzii proceduri de realizare a unei misiuni de
examen limitat (revizuire): 1. - cunoasterea activitatiilor intreprinderii si ale sectorului din care face parte; 2. -
analiza principiilor si practicilor contabile urmate de intreprinderi; 3. - analiza procedurilor practicate de
intreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza; 4 .- primirea in lucru a
procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor neobisnuite. in cazul in care se
considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative, auditorul trebuie sa puna
in lucru proceduri complementare sau mai extinse. normele de raportare in cazul unei misiuni de examen limitat
(revizuire): raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei
asigurari negative. raportul trebuie sa indice daca situatiile financiare nu dau o imagine fidela, conform unui
referential contabil identificat.El trebuie sa precizeze de asemenea ca nici o opinie de audit nu este exprimata.

Raportul Comisiei Elliott
Comisia Elliott era nsarcinata cu cercetarea si dezvoltarea unor noi oportunitati de
servicii cu caracter de asigurare pe care contabilii publici sa le poata oferi clientilor
institutionali si persoanelor fizice care au nevoie de informatii relevante si fiabile
pentru luarea unor decizii de importanta critica.

Servicii de asigurare a tehnologiilor informationale.
Unul dintre principalii fatori care afecteaza cererea de alte tipuri de servicii cu caracter de asigurare este
dezvoltarea Internet-ului si a comertului electronic.

WebTrust este un serviciu de certificare, iar sigiliul WebTrust este o
reprezentare simbolica a raportului ntocmit.

Daca banca acorda mprumutul, ea va percepe o rata a dobnzii determinata n mare
de trei factori:
1. Rata dobnzii pentru plasamente fara risc. Aceasta este aproximativ egala cu
rata dobnzii pe care banca ar putea-o obtine daca ai investi n obligatiuni de
stat cu aceeasi scadenta ca si mprumutul solicitat de ntreprindere.
2. Riscul economic prezentat de client. Acest risc reflecta probabillitatea ca ntre
prinderea sa nu fie apta sa-si ramburseze mprumutul, din cauza unor conditii
economice generale sau specifice legate de activitatea ntreprinderii, cum ar fi
o recesiune economica, decizii manageriale gresite sau o concurenta
neprevazuta n ramura.
3. Riscul informational. Riscul informational reflecta probabilitatea ca
informatiile pe care s-a bazat estimarea riscului economic sa nu fie exacte.
Ocauza posibila a aparitiei unui risc informational este posibilitate ntocmirii
desituatii financiare eronate.

3 | P a g e

COSTURILE DE CAPITAL SI DESCRESTERE

Pornind de la un cost al capitalului de 13%, el estimeza ca aceasta rata poate fi
descompusa dupa cum urmeaza:
5,5% rata a dobnzii pentru plasamente lipsite derisc
3,5 % prima pentru risc economic (risc de ntreprindere)
4% cost informational (risc informational)
Potrivit exemplului lui Elliott, riscul informational reprezinta aproximativ 30% din
costul capitalului. Elliott este convins ca factorii enumerati mai jos vor determina o
diminuare drastic a riscului informational n urmatorii 5-10 ani:
Progresele tehnologice vor reduce drastic costul furnizarii de informatii
relevante si oportune investitorilor;
Pe masura ce tot mai multe companii se implica n activitati on-line, riscul
ca investitorii sa obtina informatii nvechite scade;
Noi standarde de audit si de contabilitate impun deja o mai buna prezentare a
operatiunilor pe segmente, a riscurilor si a incertitudinilor. Noi reguli ar putea
impune furnizarea de date privind performantele nefinanciare si de informatii
previzionale.
Auditorii vor descoperi modalitati mai eficiente de a efectua un audit, cum ar
fi auditul continuu al sitemelor de control informatizate, care ar putea oferi noi
niveluri de asigurare.

Probele reprezinta orice informatii utilizate de auditor pentru a determina daca
informatiile auditate sunt prezentate n conformitate cu criteriile prestabilite. Probele
pot lua numeroase forme, printre care se numara: marturiile verbale ale persoanei
auditate (clientului), comunicarile scrise cu terti din afara entitatii precum si
observatiile personale ale auditorului. Este important sa se obtina probe de calitate si
cantitate suficiente pentru a se atinge scopul auditului.

OBIECTIVUL 1.6. Explicarea deosebirii dintre cele trei tipuri fundamentale de
audit
1. Auditul situatiilor financiare
Auditul situatiilor finaciare este efectuat pentru a se determina daca situatiile
financiare n ansamblu (informatiile verificate) sunt prezentate n acord cu anumite
criterii.
2. Auditul operational
Auditul operational reprezinta analiza oricarei portiuni a procedurilor si metodelor
operationale ale unei organizatii, n scopul evaluarii eficientei si eficacitatii lor.
Din cauza numarului mare si diversitatii domeniilor a caror eficacitate operationala
poate fi evaluata, este imposibil de definit un proces de audit operational tipic.
3. Auditul conformitatii
Scopul unui audit al conformitatii este de a determina daca entitatea examinata
respecta anumite proceduri, reguli sau reglementari definite de o autoritate
supraordonata.

Auditorii interni sunt angajati de companii individuale pentru a realiza audite
n atentia managementului, similar functiei ndeplinite de auditorii BCG/GAO
pe lnga Congeres


4 | P a g e

Sectiunea Practici Private si sunt considerate de catre de catre specialisti a
fi cele mai importante conditii :
1. Aderare la standardele de control al calitatii
2. Evaluare colegiala obligatorie
3. Instruirea profesionala continua
4. Rotatia asociatilor
5. Evaluare de catre un alt asociat
6. Interzicerea anumitor servicii
7. Raportarea conflictelor
8. Raportarea legata de serviciile de consultanta manageriala prestate.

Firmele de expertiza contabila continua sa creeze noi produse si servicii, inclusiv noi
specializari n domeniul planificarii financiare si al evaluarii economice a
ntreprinderilor.
1. Servicii de contabilitate si tinere a registrelor.
2. Serviciile fiscale
3. Serviciile de consultanta de gestiune (sau consultanta manageriala)
Exista trei factori fundamentali de influenta asupra structurii organizationale a
tuturor firmelor si anume :
Nevoia de independenta fata de clienti
Importanta unei structuri care ncurajeaza competenta
Riscul important de litigii juridice la care sunt supusi auditoria

Structuri organizationale
1. Intreprinderea individuala (societatea nominala)
2. Asociatia (parteneriatul) cu caracter general
3. Corporatia (societatea pe actiuni) cu caracter general
4. Corporatia (societatea pe actiuni) cu caracter profesional
5. Societatea cu raspundere limitata
6. Asociatia (parteneriatul) cu raspundere limitata

Stabilirea de standarde si reguli
1. Standardele de audit
2. Standardele de compilare si revizuire
3. Alte standarde de certificare
4. Codul de conduita profesionala

Standarde generale
1) Pregatirea tehnica si competenta profesionala adecvate
2) Atitudine psihica independenta
3) Rigoarea (atentia) profesionala cuvenita

Standardele activitatii de teren
1) Planificare si supraveghere adecvate
2) ntelegerea controlului intern al clientului
3) Probe suficiente si temeinice




5 | P a g e

Cele mai importante rapoarte incluse n aceasta categorie sunt
urmatoarele :
Formularele S-1 pna la S-16. Aceste formulare trebuie completate si
nregistrate la CVOB/SEC n momentul n care o companie planifica sa puna
noi titluri de valoare la dispozitia publicului.
Formularul 8-K. Acest raport este depus la sfrsitul fiecarei luni n care au loc
evenimente semnificative care ar putea interesa publicul investitor.
Formularul 10-K.. Acest raport trebuie depus n fiecare an, la maxim 90 de zile
de la nchiderea exercitiului contabil. El contine informatii financiare detaliate
inclusiv situatiile financiare auditate.
Formularul 10-Q. Acest raport trebuie depus o data pe trimestru de catre toate
companiile cotate la bursele de valori. El contine anumite informatii financiare
si impune participarea auditorilor atunci cnd apar modificari n principiile
contabile aplicate.

Raportul de audit standard fara rezerve este emis atunci cnd sunt ndeplinite
urmatoarele conditii :
1. Toate documentele de sinteza bilant contabil, cont de profit si pierdere,
situatia capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie sunt incluse n
situatiile financiare ale ntreprinderii.
2. Cele trei standarde cu caracter general au fost respectate n toate aspectele
misiunii de audit.
3. S-au acumulat suficiente informatii probante, iar auditorul a gestionat
misiunea de o maniera care i permite sa concluda ca cele trei standarde
referitoare la activitatea de teren au fost respectate.
4. Situatiile financiare sunt prezentate n conformitate cu principiile contabile
general acceptate. Aceasta nseamna, de asemenea, ca informatiile adecvate au
fost incluse n notele informative si n alte selectiuni ale situatiilor financiare.
5. Nu exista circumstante care sa impuna adaugarea unui paragraf explicativ sau
o modificare a formularii raportului.

Etica poate fi definita dintr-o perspectiva larga ca fiind un set de principii sau valori
morale.
Nevoie de etica
Comportamentul etic este necesar pentru ca o societate sa functioneze de maniera
ordonata.
Nevoia de etica ntr-o societate este suficient de importanta pentru ca numeroase
valori morale curente sa fie ncorporate n legi.
De ce oamenii se poarta imoral
Majoritatea oamenilor definesc comportamentul imoral ca fiind o conduita care
difera de ceea ce ei considera ca fiind cuvenit n anumite circumstante.
Exista doua cauze fundamentale ale unui comportament considerat imoral al
anumitor persoane:
1. Normele morale ale unei persoane difera de cele ale societatii ca
ansamblu.
2. O persoana decide sa adopte o atitudine egoista.

O dilema etica poate fi definita ca o situatie n care se poate afla o persoana care
trebuie sa ia o decizie privind comportamentul adecvat de adoptat.
Auditoriii, contabilii si alte persoane implicate n activitatea ntreprinderilor se
confrunta n cursul carierei lor profesionale cu numeroase dileme etice.
6 | P a g e


Justificarea comportamentului imoral
Toti fac asa
Daca e legal, e moral
Probabilitatea demascarii si consecintele ei.

Rezolvarea dilemelor etice
Metoda celor sase pasi, prezentata mai jos, propune o modalitate relativ simpla de
rezolvare a dilemelor etice, astfel:
1. Obtinerea informatiilor relevante.
2. Identificarea problemelor etice pe baza informatiilor obtinute.
3. Determinarea persoanelor sau grupurilor afectate de deznodamntul dilemei si
a modulului n care vor fi ele afectate.
4. Identificarea alternativelor de care dispune persoana care trebuie sa rezolve
dilema.
5. Identificarea consecintelor probabile ale fiecarei alternative.
6. Decizia privind actiunile adecvate de ntrprins.

Informatii relevante. n aceasta situatie exista trei informatii-cheie care sunt legate
de aspectul etic si de probabila rezolvare a problemei si anume:
1. Angajatul subaltern a fost informat ca va lucra ore suplimentare, care nu vor fi
nregistrate ca ore de lucru.
2. Politica firmei interzice aceasta practica.
3. Un alt angajat subaltern i-a confirmat ca aceasta practica este larg raspndita
n firma.



7 | P a g e



Reguli de conduita
Persoanele care au obtinut un certificat de contabil public autorizat, dar nu practica
efectiv n domeniul contabilitatii publice, sunt obligate sa respecte majoritatea , dar
nu ansamblul acestor cerinte.
Interpretarea regulilor de conduita
nainte de redactarea unei variante definitive a interpretarii, textele sunt distribuite
unui mare numar de personalitati-cheie ale corpului profesional pentru a colecta
comentariile lor. Interpretarile nu au o aplicabilitate oficiala, concreta, nsa pentru un
practician va fi d
ificil, daca nu chiar imposibil, sa justifice n fata unei comisii de audiere disciplinara
o abatere de la aceste interpretari.
Verdictele etice
-ntrebare un membru face parte din consiliul de administrare al unui club
social fara scop lucrativ. Se poate considera ca este amenintata independenta
firmei membrului fata de club?
Raspuns - se va considera ca independenta firmei membrului este afectata,
deoarece consiliul de administratie poarta o responsabilitate generala privind
activitatile clubului. Exceptiile de la aceasta interpretare vizeaza n principal
acele dsituatii n care membrul si asociaza numele cu o cauza de binefacere,
dar fara a-si asuma responsabilitati administrative sau financiare importante.

Regula 101 Independenta. Un membru din practica publica va fi independent n prestarea serviciilor
profesionale, conform prevederilor din normele promulgate de organismele desemnate de Consiliu.

Regula 102 - Integritatea si obiectivitatea. n prestarea oricarui serviciu de
specialitate, un membru si va pastra obiectivitatea si inetgritatea, va evita conflictele
de interese, nu va prezenta cu buna stiinta informatii eronate si nu-si va sacrifica
propriul rationament n favoarea opiniilor unor persoane.



8 | P a g e

Regula 201 Standarde generale. Un membru se va confrunta urmatoarele
standarde si interpretarilor acestora de catre organismele desemnate de Consiliu.
A. Competenta profesionala. Membrul va presta numai acele sevicii
profesionale pe care el(ea) sau firma lui(ei) estimeaza n limite rezonabile
ca le va putea executa cu competenta profesionala.
B. Rigoare profesionala cuvenita. Membrul va da dovada de rigoare (atentie)
profesionala cuvenita n cursul prestarii tuturor serviciilor profesionale.
C. Planificare si control. Membrul va planifica si supraveghea de maniera
adecvata prestarea tuturor serviciilor profesionale.
D. Suficiente informatii relevante. Membrul va obtine suficiente date relevante
pentru a crea o baza de referinta rezonabila n vederea formularii tuturor
concluziilor sau recomandarilor legate de orice serviciu profesional prestat.

Regula 202 Respectarea standardelor. Un membru care presteaza servicii de
audit, revizuire, compilare, consultanta de gestiune, fiscaliztate sau alte servicii
profesionale se va conforma normelor promulgate de organele desemnate de
consiliu.

Regula 203 Principiile contabile Un membru nu va: (1) exprima o opinie privind
sau afirma faptul ca situatiile financiare sau alte date financiare ale oricarei entitati
sunt prezentate n conformitate cu principiile contabile general acceptate sau (2)
declara ca nu este la curent cu nici o modificare semnificativa ce ar trebui adusa unor
asemenea situatii sau date pentru a le aduce ntr-o forma care sa se conformeze
principiilor contabile general acceptate, daca aceste situatii sau date contin orice
abatere de la un principiu contabil promulgat de organisme mputernicite de Consiliu
sa defineasca asemeena principii, abatere care are un impact semnificativ asupra
situatiilor sau datelor luate ca ansamblu.

Regula 301 Confidentialitatea informatiilor clientului. Un membru implicat n
practica publica nu va dezvalui nici o informatie confidentiala a clientului fara
acordul explicit al acestuia.

Regula 302 - Onorariile conditionate.
Un membru implicat n practica publica nu va:
(1) Presta nici un tip de serviciu profesional contra unui onorariu conditionat si nu
va ncasa un asemenea onorariu de la un client pentru care membrul sau firma
membrului realizeaza:
(a) un audit sau o revizuire a unei situatii financiare; sau
(b) o compilare a unei situatii financiare atunci atunci cnd membrul estimeaza,
sau ar putea estima pe baze rezonabile, ca o terta parte va utiliza acea situatie
finanicara si cnd raportul de compilare ntocmit de membru nu mentioneaza o
lipsa de independenta; sau
(c) o revizuire a informatiilor financiare previzionale;
sau
(2) ntocmi o declaratie fiscala originala sau revizuita sau o cerere de rambursare de
impozite contra unui onorariu conditionat, pentru nici un client.
Interdictia (1) de mai sus se aplica n perioada n care membrul sau firma membrului
se afla n cursul prestarii oricaruia dintre serviciile mentionate mai sus, precum si n
perioada acoperita de orice situatii financiare istorice vizate de oricare dintre
serviciile mentionate.
9 | P a g e

Regula 502 Publicitatea si alte forme de abordare (solicitare) a clientilor
Un membru implicat n practica publica nu va cauta sa atraga clienti prin publicitate
sau alte forme de abordare, realizate prin metode false, nselatoare sau frauduloase.
Solicitarea clientilor prin utilizarea unor comportamente de constrngere, nselaciune
sau hartuire este interzisa.

Regula 503 Comisioanele si onorariile de trimitere (recomandare)
A. Comisioanele interzise. Un membru implicat n practica publica nu va recomanda
sau sugera, n schimbul unui comision, nici un produs sau serviciu unui client; nu va
recomanda sau sugera altor persoane, n schimbul unui comision, nici un produs sau
serviciu care urmeaza a fi furnizat de un client al sau; si nu va ncasa nici un
comision n cazul n care membrul sau firma membrului presteaza n acelasi timp
pentru clientul n cauza unul din urmatoarele servicii:
(a) un audit sau o revizuire a unei situatii financiare; sau
(b) o compilare a unei situatii financiare atunci cnd membru estimeaza, sau ar
putea estima pe baze rezonabile, ca o terta parte va utiliza acea situatie financiara si
cnd raportul de compilare ntocmit de membru nu mentioneaza o lipsa de
independenta; sau
(c) o revizuire a informatiilor financiare previzionale;
Aceasta interdictie se aplica n perioada n care membru se afla n cursul prestarii
oricaruia dintre serviciile mentionate mai sus, precum si n perioada acoperita de
orice situatii financiare istorice vizate de oricare dintre serviciile mentionate.
B. Divulgarea comisioanelor autorizate. Daca unui membru implicat n practica
publica nu i se interzice prin regula de fata prestarea de servicii contra unui comision
sau ncasarea unui comision si daca acestui membru i se plateste sau i se va plati un
comision, atunci membrul este obligat sa dezvaluie aceasta informatie oricarei
persoane sau entitati careia membrul i recomanda sau i sugereaza produsul sau
serviciul la care se refera comisionul.
C. Onorariile de recomandare. Orice membru care accepta un onorariu de
recomandare pentru recomandarea sau sugerarea oricarui tip de serviciu al unui
expert contabil oricarei persoane sau entitati sau orice membru care plateste un
onorariu de recomandare pentru a atrage un client este obigat sa-si informeze clientul
despre existenta unor asemenea acorduri sau plati.

Prezentarea eronata semnificativa versus prezentare eronata
nesemnificativa. Prezentarile eronate sunt, n general, considerate
semnificative daca efectul combinat al erorilor si al fraudelor
necorectate din situatiile financiare ar fi putut schimba sau influenta
deciziile unei persoane rezonabile care utilizeaza respectivele situatiii
financiare.

Asigurarea rezonabila. Asigurarea este o masura a gradului de
certitudine pe care auditorul l-a obtinut pna n momentul ncheierii
auditului. Asigurarea este o masura a gradului de certitudine pe care
auditorul l-a obtinut pna n momentul ncheierii auditului.

Eroare versus frauda . DSA/SAS 82 (AU 316) face deosebirea dintre
doua tipuri de informatii nselatoare (prezentari eronate): erori si fraude.
Ambele tipuri de inexactitati pot fi semnificative sau nesemnificative.

10 | P a g e

Scepticismul profesional. Scepticismul preofesional profesional este o
atitudine care presupune un spirit iscoditor si o evaluare critica a
probelor auditului. Auditorul nu trebuie sa porneasca de la ipoteza ca
managerul este necinstit, nsa acesta posibilitate trebuie luata n
considerare. Auditorul nu ar trebui nici sa presupuna ca managerul este
fara nici o ndoilaa onest.

Evaluarea riscului de frauda pe care o face auditorul se axeaza pe ambele
caracteristici, care sunt:
1. Presiunea sau ncurajarea de a comite frauda. Deseori, aceasta presiune
consta ntr-o dorinta de a obtine un profit financiar direct n cazul
sustragerii de active sau un cstig indirect n cazul raportarii financiare
frauduloase. Beneficiul din cel de-al doile caz ar putea consta, de
exempslu, ntr-o vrestere a valorii de piata a actiunilor companiei, detine
de managerii acesteia.
2. Perceptia unei oprtunitati de a comite frauda. n ciuda faptului ca exista
o ncurajare de a comite frauda, aceasta nu se produce, probabil, dect
daca individul sau indivizii implicati considera ca pot actiona fara a fi
demascati.

Faptele ilicite sunt definite n DSA/SAS 54 (AU 317) ca fiind ncalcari ale
legislatiei sau normelor fixate de stat, altele dect faptele frauduloase. Doua
exemple de fapte ilicite sunt: ncalcarea legislatiei fiscale federale privind
impozitul pe profit si ncalcarea legislatiei federale privind protectia mediului
nconjurator.
1. Fapte ilicite impact direct. Anumite ncalcari ale legislatiei si normelor
au un impact financiar direct asupra anumitor solduri de conturi din
situatiile financiare. De exemplu, o ncalcare a legislatiei fiscale federale
afecteaza direct cheltuielile privind impozitul pe profit si suma
impozitelor pe profit datorate.
2. Fapte ilicite cu impact indirect. Cea mai mare parte a faptelor ilicite
afecteaza situatiile financiare numai de maniera indirecta. De exemplu,
daca o companie ncalca legislatia privind protectia mediului, atunci va
exista un impact asupra situatiilor financiare numai daca se va aplica o
amenda sau o sanctiune.
3. Acumularea de probe atunci cnd nu exista nici un motiv de a crede
ca s-au comis fapte ilicite cu impact direct sau indirect. Numeroase
proceduri de audit realizate n mod curent n orice audit n scopul de a detecta fraudele si erorile ar
putea de asemenea, duce la descoperirea
unor fapte ilicite.
4. Acumularea de probe si alte actiuni ntreprinse atunci cnd exista un
motiv de a crede ca s-ar fi putut comite fapte ilicite cu impact direct
sau indirect. Auditorul ar putea descoperi indicii ale comiterii unor
posibile fapte ilicite prin diverse modalitati. De exemplu, proceseleverbale
ar putea dezvalui ca este n curs de desfasurare o ancheta condusa
de o agentia guvernamentala sau auditorul ar putea identifica plati
neobisnuit de mari catre consultanti sau functionari ai statului.
5. Masurile necesare atunci cnd auditorul este informat despre
comiterea unei fapte ilicite. Prima masura ce trebuie luata daca
auditorul a identificat o fapta ilicita este o analiza a efectelor acesteia
11 | P a g e

asupra situatiilor financiare, inclusiv asupra caracterului adecvat al
dezvaluirilor de informatii aditionale. Aceste efecte ar putea fi complexe
si greu de determinat.

Prin urmare, auditorii trebuie sa nteleaga aceste asertiuni pentru a
putea face auditate temeinice.
DSA/SAS 31 (AU 326) clasifica asertiuni n cinci categorii generale si anume:
1. Existenta sau aparitie (producere);
2. Exhaustivitate
3. Evaluare sau afectare (alocare)
4. Drepturi si obligatii
5. Prezentare si dezvaluire
1. Asertiunile privind existenta sau aparitia (producerea). Asertiunile
privind existenta se refera la faptul ca activele, datoriile si capitalurile
proprii incluse n bilantul contabil au existat cu adevarat la data
ntocmirii bilantului. Asertiunile privind aparitia aparitia se refera la
faptul ca operatiunile incluse n situatiile financiare s-au produs cu
adevarat pe parcursul exercitiului contabil n cauza.
2. Asertiunile privind exahaustivitatea. Aceste asertiuni ale
managementului afirma ca toate operatiunile si conturile care ar trebuie
prezentate n situatiile financiare sunt incluse.
3. Asertiunile privind evaluarea sau afectarea (alocarea). Aceste
asertiuni se refera la faptul ca orice cont de active, datorii, capitaluri
proprii, venituri si cheltuieli a fost inclus n situatiile financiare cu un
sold adecvat.
4. Asertiunile privind drepturile si obligatiile. Aceste asertiuni
manageriale se refera la faptul ca activele reprezinta drepturile entitatii si
datoriile reprezinta obligatiile acesteia la un moment dat.
5. Asertiunile privind prezentarea si dezvaluirea. Aceste asertiuni se
refera la faptul ca elementele incluse n situatiile financiare sunt corect
combinate, divizate, descrise si dezvaluite.

Obiectivele ramn identice de la un audit la altul, nsa
probele difera, n functie de circumstante.
1. Existenta operatiunile nregistrate exista. Acest obiectiv se refera la
faptul ca operatiunile nregistrate s-au produs si n realitate.
2. Exhaustivitate operatiunile existente sunt nregistrate. Acest obiectiv
se refera la faptul ca toate operatiunile care ar trebui incluse n jurnale au
fost ntradevar incluse (nregistrate).
3. Exactitate operatiunile nregistrate sunt exprimate n sume corecte.
Acest obiectiv se refera la exactitatea informatiilor legate de operatiunile
contabilizate.
4. Clasificare operatiunile incluse n jurnalele clientului sunt corect
clasificate. Printre exemple de clasificare gresita a vnzarilor se poate
mentiona nregistrarea unei vnzari n numerar ca vnzare pe credit,
ntregistrarea la venituri a vnzarii unor mijloace fixe folosite n productie si
clasificarea grestia a unor vnzari efectuate prin puncte de comercializare ca
vnzari facute prin deplasare la sdomiciliul cumparatorului. Clasificarea
face, de asemenea, parte din asertiunea de evaluare sau afectare (alocare).

12 | P a g e

5. Cronologie operatiunile sunt nregistrate la datele corecte. O eroare de
cronologie (alocare n timp) se produce daca operatiunile nu sunt nregistrate
la datele la care se produc.
6. Sistematizare si sintetizare operatiunile nregistrate sunt adecvat
transferate n fisierele sistematice si sunt corect sintetizate. Acest obiectiv se
refera la caracterul adecvat al transferului informatiilor din operatiunile
nregistrate n jurnale (evidenta cronologica) catre registrele auxiliare
(evidentele analitice/sistematice) si catre cartea mare (evidenta sintetica).

Obiectivele generale de audit referitoare la solduri
1. Existenta sumele incluse exista. Acest obiectiv verifica daca sumele
incluse n situatii financiare ar fi trebuit ntra-devar incluse. De exemplu,
includerea unei situatii financiare ar fi trebuit ntradevar incluse. De exemplu,
includerea unei sume de ncasat de la un client n balanta de verificare a
creantelor clienti atunci cnd respectivul client nu are nici o datorie fata de
ntrweprindere constituie o ncalcarea obiectivului de existenta. Acest obiectiv
este contrapartida auditorului la asertiunea manageriala privind existenta sau
aparitia.
2. Exhaustivitate sumele existente sunt incluse. Acest obiectiv verifica daca
toate sumele care ar fi trebuit incluse n situatiile financiare au fost ntr-adevar
incluse. Nenregistrarea unei creante fata de un client n balanta de verificare a
creantelor clienti atunci cnd o asemenea creanta exista n realitate constituie o
ncalcare a obiectivului de exhaustivitate.
3. Exactitate sumele incluse sunt prezentate la valoari corecte. Obiectivul
exactitatii verifica daca sumele sunt incluse la o valoare matematica justa.
4. Clasificare sumele incluse n evidentele clientului sunt corect
clasificate. Clasificarea presupune a determina daca elementele din evidentele
unui client sunt incluse n conturile corecte.
5. Decupajul temporal (cezura) operatiunile produse aproape de data de
nchidere a bilantului sunt nregistrate n exercitiul contabil corespunzator.
n testarea delimitarii sumelor n timp, obiectivul este de a determina daca
operatiunile sunt nregistrate n exercitiul contabil adecvat.
6. Concordanta detaliilor detaliile soldului contului corespund sumelor
din fisierul sistematic aferent, totalului calculat al soldului contului si
totalului din cartea mare. Soldurile conturilor din situatiile financiare sunt
justificate de detaliile din registrele si tabelele sistematice (analitice) ntocmite
de client. Obiectivul concordantei detaliilor verifica daca detaliile din liste sunt
corect ntocmite, corect totalizate si corespund informatiilor din cartea mare.
7. Valoare realizabila activele sunt incluse la sumele estimate a se obtine
prin comercializarea lor. Acest obiectiv verifica daca soldul unui cont a fost
redus corespunzator cu diminuarea costului istoric pna la atingerea valorii nete
realizabile. Exemple de aplicare a acestui obiectiv ar putea fi analiza
15
caracterului adecvat al provizioanelor privind creantele incerte si al trecerii pe
pierderi a stocurilor uzate moral (nevandabile).

8. Drepturi si obligatii. Pe lnga faptul ca trebuie sa existe n realitate,
majoritatea activelor trebuie sa se afle n proprietatea entitatii nainte de a putea
fi incluse n situatiile financiare. n mod asemanatorm, datoriile trebuie sa
apartina entitatii.
13 | P a g e

9. Prezentare si dezvaluire soldurile conturilor siinformatiile
suplimentare obligatorii aferente lor sunt corect prezentate n situatiile
financiare. Pentru a confirma respectarea obiectivului de prezentare si
dezvaluire, auditorul aplica o serie de teste n scopul de a se asigura ca toate
conturile bilanteiere si de rezultate, precum si informatiile conexe, sunt corect
dezvaluite n situatiile financiare si adecvat descrise n corpul textului si n
notele informative ale situatiilor. Acest obiectiv are o contrapartida n
asertiunile managementului privind prezentarea si dezvaluirea.

1. Procedurile de audit
O procedura de audit reprezinta un set de instructiuni detaliate privind colectarea
unui tip de probe de audit, care urmeaza a fi obtinute la un anumit moment pe
parcursul auditului.
2. Dimensiunea esantionului
Odata procedura de audit selectata, este posibil sa se varieze dimensiunea
esantionului de la un singur element pna la toate elementele care constituie
populatie testata.
3. Elementele de selectat
Dupa ce s-a determinat dimensiunea esantionului din cadrul procedurii de audit, este
necesar sa se decida care elemente vor fi extrase din populatie pentru a fi testate.
Auditorul ar putea : (1) alege o anumita saptamna si examina primele 200 de cecuri
din saptamna respectiva, (2) alege 200 de cecuri cu cele mai mari sume, (3) alege
cecurile de maniera aleatorie sau (4) selecta acele cecuri pe care el le considera ca
prezentnd cea mai mare probabilitate de a contine erori. Auditorul poate utiliza si o
combinatie a acestor patru metode.
4. Programarea n timp
Procedurile de audit pot fi programate oricnd, ncepnd cu stadiile timpurii ale
exercitiului contabil si pna la mult timp dupa ce exercitiul contabil a fost nchis. In
cazul auditului situatiilor financiare, n mod normal, clientul vrea ca auditul sa fie
terminat ntre una si trei luni dupa data de nchidere a exercitiului contabil.
5. Programul de audit
Programul de audit cuprinde ntotdeauna o lista a procedurilor de audit. De obicei, el
include si dimensiunile esantioanelor, elementele de selectat si programarea n timp a
testarilor. In mod normal, exista cte un program de audit, continnd mai multe
proceduri de audit, pentru fiecare parte componenta a auditului.

1. Relevanta. Probele trebuie sa se refere la obiectivul auditului sau sa fie relevante
pentru acesta, auditorul efectund o serie de testari pentru a se convinge de
fiabilitatea lor. De exemplu, sa presupunem ca auditorul este preocupat de faptul ca
un client de audit nu factureaza corect sai cheltuielile privind transportul marfurilor
(obiectivul exhaustivitatii).
2. Independenta sursei. Probele obtinute dintr-o sursa din afara entitatii auditate
sunt mai fiabile dect cele colectate din interiorul ei.
3. Eficacitatea controlului intern al clientului. Cnd mecanismele de control
intern ale unui client sunt eficace, probele colectate sunt considerate mai fiabile dect
daca aceste mecanisme ar fi nesatisfacatoare.
4. Informarea directa a auditorului. Probele obtinute de catre auditor n mod
direct, prin examinare fizica, observare, calcul si inspectare sunt mult mai temeinice
dect informatiile obtinute pe cai indirecte.
5. Calificarea persoanelor care furnizeaza informatiile. Chiar daca sursa de
14 | P a g e

informatii este independenta, probele nu vor fi fiabile dect daca persoana care
furnizeaza aceste informatii va fi calificata sa faca acest lucru.
6. Gradul de obiectivitate. Probele obiective sunt mult mai fiabile dect cele care
necesita o doza considerabila de rationament subiectiv pentru a se determina daca
sunt corecte sau nu. Printre exemple de probe obiective se numara : confirmarea
creantelor-clienti si a soldurilor bancare, inventarul fizic al titlurilor de valoare si al
numerarului, precum si adunarea sumelor dintr-o lista a datoriilor comerciale pentru
a se determina daca totalul calculat astfel corespunde soldului contului din cartea
mare.
7. Oportunitatea. Oportunitatea probelor de audit se poate referi fie la momentul n
care aceste probe sunt colectate, fie la perioada la care se refera auditul. De obicei,
probele referitoare la conturile bilantiere sunt mult mai fiabile atunci cnd sunt
colectate ct mai aproape posibil de data nchiderii bilantului.

Identificarea si aplicarea celor sapte tipuri de informatii probante utilizate ln audit.
Tipurile de probe sunt enumerate mai jos :
1. Examinare fizica
2. Confirmare
3. Documentare
4. Observare
5. Chestionarea clientului
6. Reconstituire
7. Proceduri analitice

1. Examinarea fizica reprezinta inspectarea sau inventarierea de catre auditor unui
ansamblu de active corporale, materiale.
2. Confirmarea descrie primirea unui raspuns scris sau oral din partea unei terte
parti independente, corobornd (confirmnd) acuratetea informatiilor care au fost
solicitate de auditor.
a) DSA/SA 67 (AU 330) identifica trei tipuri comune de confirmari utilizate de
auditori. Primul tip este o confirmare pozitiva prin care se solicita informatii de la
destinatarul scrisorii de confirmare. O confirmare pozitiva nseamna ca adresatului i
se cere sa dea un raspuns la confirmare n orice circumstante.
b) Cel de-al doilea tip de confirmare este confirmarea pozitiva cu informatiile de
confirmat incluse n formularul de solicitare. Acest tip de confirmare este considerat
mai putin fiabil dect primul tip, deoarece destinatarul poate semna confirmarea si o
poate restitui fara a analiza cu atentie informatiile. Cercetarile arata ca frecventa
raspunsurilor la primul tip de confirmare este mai mica, deoarece destinatarul este
obligat sa faca un efort mai important pentru a completa formularul.
c) Cel de-al treilea tip este o confirmare negativa. O confirmare negativa nseamna ca
destinatarului i se cere sa raspunda numai n cazul n care informatiile sunt
incorecte. Confirmarile negative sunt considerate mai putin temeinice dect
confirmarile pozitive.
3. Documentarea reprezinta examinarea de catre auditor a documentelor si
evidentelor clientului, n scopul de a justifica informatiile care sunt sau ar trebui
incluse n situatiile financiare.
4.Observarea reprezinta utilizarea anumitor simturi pentru evaluarea anumitor
activitati.
Este necesar ca impresiile initiale sa fie ulterior coroborate de alte tipuri de probe.
5.Chestionarea (interogarea) reprezinta obtinerea unei informatii scrise sau orale de
15 | P a g e

la client ca raspuns la ntrebarile puse de auditor.
6. Reconstituirea presupune revizuirea unui esantion de calcule si transferuri de
informatii facute de client n cursul perioadei supuse auditului. Reconstituirea
calculelor se face pentru a testa corectitudinea matematica a operatiunilor clientului.
7. Procedurile analitice utilizeaza comparatii si indicatori n scopul de a determina
daca soldurile conturilor sau alte date par rezonabile. Un exemplu este compararea
marjei brute procentuale din anul n curs cu cea din anul precedent.

CINCI TIPURI DE PROCEDURI ANALITICE
OBIECTIVUL 7.6
Selectarea celor mai adecvate proceduri analitice din cele cinci tipuri
fundamentale.
_ Compararea datelor clientului cu datele de ramura
_ Compararea datelor clientului cu date similare din exercitiile anterioare
_ Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative determinate de
auditor
_ Compararea datelor clientului cu rezultatele estimative, utilizndu-se date
fara caracter financiar.
1. Compararea datelor clientului cu datele de ramura
Cele mai importante contributii ale acestor comparatii de ramura constau n faptul ca
ele sprijina ntelegerea activitatii economice a clientului si sunt buni indicatori ai
probabilitatii aparitiei unui blocaj financiar.
2. Compararea datelor clientului cu date similare din exercitiile anterioare
a) Compararea soldului din exercitiul curent cu cel din exercitiul precedent.
Auditorul poate compara cu usurinta soldurile din exercitiul curent cu cele din
exercitiul precedent si decide dintr-o faza timpurile a auditului daca un cont ar trebui
sa beneficieze de mai mult dect cantitatea normala de atentie din cauza unei
modificari semnificative a soldului sau.
b) Compararea detaliilor unui sold totalizator (sintetic) cu detalii similare din
exercitiul precedent. Prin compararea n linii mari a detaliilor exercitiului n curs cu o
detaliere similara aferenta exercitiului anterior, este deseori posibil sa se izoleze
anumite informatii care trebuie examinate mai aprofundat.
c) Calcularea indicatorilor si marimilor relative n scopul compararii cu exercitiile
anterioare.

Riscul de audit acceptabil si riscul inerent. Aceste doua categorii de riscuri au un
impact semnificativ asuptra desfasurarii si costurilor auditului. O mare parte din
planificarea timpurie a auditelor consta n obtinerea informatiilor care i vor ajuta pe
auditori sa evalueze aceste doua riscuri.
1. Riscul de audit acceptabil este o masura a gradului n care auditorul este dispus
sa accepte ca situatiile financiare ar putea contine prezentari eronate semmnificative
dupa ncheierea auditului si emiterea unei opinii fara rezerve.
2. Riscul inerent este o masura a estimarii pe care o face auditorul n ceea ce
priveste probabilitatea existentei unor prezentari eronate semnificative n soldul unui
cont cont nainte de verificare eficacitatii controlul intern.

Investigarea noilor clienti. Ar trebui evaluate reputatia clientului potential n
comunitatea de afaceri respectiva, stabilitatea lui financiare si relatiile sale cu firmele
de expertiza contabila cu care a colaborat n trecuta

16 | P a g e

Exista trei tipuri strns nrudite de documente si evidente cu caracter juridic:
1. Statutul de nfiintare si regulamentelor interne;
2. Procesele verbale ale sedintelor consiliului de administratie;
3. Adunarilor actionarilor si contractele ntreprinderii.
1. Statutul (actual) de nfiintare este aprobat de administratia statului n care
compania este nregistrata si reprezinta documentul juridic necesar pentru
recunoasterea unei societati pe actiuni ca entitate distincta.
Regulamentele interne cuprind regulile si procedurile adoptate de actionarii
societatii.
2. Procesele verbale reprezinta evidentele oficiale ale ntrunirilor consiliului de
administratie si ale adunarilor actionarilor.
Aprobarile (autorizarile) tipice care pot fi regasite n procesele verbale se refera la:
remunerarea responsabililor cu functii executive, noile contracte si acorduri,
achizitiile de mijloace fixe, mprumuturile si plata dividendelor.
3. Contractele Clientii de audit sunt implicati n diverse tipuri de contracte care l
intereseaza pe auditor.
Cele mai multe contracte au o importanta fundamentala n anumite portiuni ale
auditului si, n practica, beneficiaza de un tratament special n cursul diferitelor faze
ale testarii detaliate.

Dosarele curente (dosarele exercitiului) cuprind toate foile de lucru corespunznd
exercitiului contabil supus auditorului.
1. Programul de audit. De regula, programul de audit este pastrat ntr-un fisier
sau dosar separat, pentru a se mbunatati coordonarea si integrarea tuturor
componentelor auditului, desi anumite firme ataseaza o copie a programului de
audit ntocmit pentru fiecare sectiune de audit n dosarul cu foile de lucru ale
sectiunii respective.
2. Informatiile generale. Notele interne referitoare la planificare, rezumate sau
copii ale proceselor verbale ale sedintelor consiliului de administratiei,
rezumate ale contractelor sau acordurilor care nu au fost incluse n dosarele
permanente, notite pe marginea discutiilor cu clientul, comentarii ale
persoanelor care au verificat foile de lucru si concluzii cu caracter general.
3. Balanta de verificare. Deoarece baza de referinta pentru ntocmirea situatiilor
financiare o constituie cartea mare, sumele cuprinse n acest document de
sinteza reprezinta tinta principala a auditului.
4. nregistrarile de rectificare si de reclasificare. Cnd auditorul descopera
erori semnificative n evidentele contabile, situatiile financiare trebuie
corectate.nregistrarile de reclasificare sunt facute n situatiile financiare, n
scopul de a prezenta de maniera corespunzatoare informatiile contabile, chiar
si atunci cnd soldurile de carte mare sunt corecte.
5. Foile de lucru sub forma de tabele anexe.
Analiza de cont. O analiza de cont este facuta n scopul de a reflecta
modificarile operate ntr-un cont de carte mare pe ntreaga perioada de
timp supusa auditului, corelndu-se soldul initial si soldul final.
Balanta sau lista de verificare. Acest tip de tabel este format din
detaliile care compun soldul de sfrsit de an al unui cont de carte mare.
El difera de analiza de cont prin faptul ca include numai acele elemente
care formeaza soldul contului de la sfrsitul exercitiului.
Confruntare (reconciliere) a sumelor. O reconciliere vizeaza
justificarea unei sume specifice si este, n mod normal, prevazuta sa
17 | P a g e

coreleze suma nregistrata n evidentele clientului cu o alta sursa de
informatii.
Teste ale caracterului rezonabil. Dupa cum o sugereaza si denumirea,
un tabel prin care se testeaza caracterul rezonabil al anumitor sume
contine informatii care i permit auditorului sa evalueze daca soldurile
clientului sau par sa cuprinda o greseala, judecndu-se prin prisma
circumstantelor angajamentului.
Sintezele de procedura. Un alt tip de tabel sintetizeaza rezultatele unei
anumite proceduri de audit care a fost executata de auditori. Printre
exemple se numara sinteza observarii fizice a stocurilor.
Sintezele documentelor justificative examinate. Numeroase tabele cu
obiectiv specific sunt concepute pentru a ilustra detaliile testelor
efctuate, cum ar fi documentele examinate n cursul testarii
mecanismelor de control, al testarii substantiale a operatiunilor sau al
testarii cezurii operatiunilor. Aceste trabele nu contin nici sume
totalizatoare, nici sume corelate cu soldurile din cartea mare, deoarece
ele nu documenteaza dect testele efctuate si rezultate obtinute. Totusi
aceste tabele trebuie sa cuprinda o concluzie pozitiva sau negativa clara
n ceea ce priveste atingerea obiectivului testului.
Testele informative. Acest tip de tabele contine informatii care nu
reprezinta probe de audit.
Documentare externa.