Jurnal, o poveste vie.

Mihail Sebastian

"Trebuie oarecare energie, anumit ncpnare pentru a ine un jurnal - cel puin
la nceput, pn te deprinzi, pn gseti tonul just. n definitiv, este ceva artificios
n nsui faptul de a ine un jurnal intim. Nicieri scrisul nu mi se pare mai fals. i
lipsete scuza de a fi un mijloc de comunicare, i lipsete necesitatea imediat."
Totui, ntr-un efort obiectiv, putem spune c Jurnal 1935-1944 este, de la un capt
la cellalt, filmul unei epoci. Potrete mai vii i reflecii mai sensibile nu ar fi oferit,
probabil, nici realitatea nsi. Mi s-a prut paradoxal poziia neutr a scriitorului
n perioada confuz a legionarismului i antisemitismului din Romnia: ca i cum
toate numele importante din epoc - Mircea Eliade, Camil Petrescu, Nae Ionescu,
Sebastian nsui - ar fi suferit de orbire temporar, incapabili s observe gravitatea
ntmplrilor. Apropierile i distanrile de Mircea Eliade, dezamgirile i
resemnrile (acel dar evreiesc al acceptrii resemnate) cu privire la prietenia lor
sunt relevante. La fel, expansivul Camil Petrescu, de o arogan comic la nceput,
devine ridicol n timpul rzboiului. Prin ochii lui Sebastian, n mod neateptat mai
lucid dect prietenii lui, totul arat ca o neltorie ideologic n care se prind
naivii.
Opera se ncheie nainte ca scriitorul s i ating maturitatea deplin, dar biografia
este plin i, s-ar putea spune, complet, dei fr happy end. Opera principal a
lui Sebastian este calitatea de martor al biografiei lui: nu calitatea de martor a lui
Sebastian nsui (n fond, un narator mai mult sau mai puin creditabil, ca toi
autorii de literatur subiectiv), ci calitatea pe care o deine viaa lui de a-i trece
firul prin contexte greu de imaginat laolalt i de a le integra, astfel, ntr-o
naraiune.