Ascultarea

Ce inseamna a asculta? A face ascultare (ascultarea calugarului) Ce ascultam? Cum? Pe cine? Cu

ce?
Ascultand ne deschidem catre Dumnezeu, prezent in tot si toate, in noi si in jurul nostru.
Prin ascultere, materia se supune spiritului.
In noi si in jurul nostru sunt o multime de forme de manifestare, fiecare cu propriul sau camp de
manifestare a constiintei care cresc si ajung sa fie atractori ai propriului nostru camp.
Atunci cand ascultam si ascultam corect, ascultarea devine o parghie, o cheie a starii de trezie, o
forma de acceptare si intelegere a lui Dumnezeu.
Ascultarea iti da posiilitatea de a iesi din iluzoriu si a patrunde in real, de a iesi din non!timpul
in care traim si a sa ne asezam in vesnicia prezentului.
Dumnezeu este permanent si prezent in toate, in noi si in tot ce ne inconjoara, iar ascultarea ne
reda ucuria de a!" regasi.
Ce inseamna atunci a asculta pe Dumnezeu?
Inteleg astfel importanta muncii de veacuri a calugarilor care isi traiesc viata in ascultare #
facand ascultare# , #taindu!si propria voie# cu #smerenie# indeplinind canoanele $(ceea ce ai de
facut si nu voia ta) (fenomen intalnit in %oga in practicarea asanelor si nu numai)& si cel mai
important , iuirea (energia vie a sensului vietii).
Cum poti asculta oare, cata vreme nu renunti sa oferi carnii ce iti cere, cand gandurile, pererile,
interpretarile si nu inima iti conduc actiunile, cand personalitati , hiper si infrapersonalitati se
dezvolta devenind rand pe rand centrul fiintei tale, acaparandu!te? De cine sau pe cine mai
asculti oare? 'u cumva ai uitat de (iata, de Dumnezeu?
)oate aceste forme de manifestare cu propriul lor camp de constiinta ajung sa se dezvolte
necontrolat si neoservat cand uitam de noi , cand ne facem ca nu le vedem si chiar ne
confundam cu ele si le dam sansa sa ne manifeste ele pe noi asorind si pierzand forma noastra
corecta de e*istenta. Cand nu mai stim sa ascultam (iata, ele ne ne asor, ne canalizeaza pe o
anumita directie, ne descentreaza, ne pierd identitatea, rupandu!ne constiinta din voia vietii, a
realului, a adevarului fata de care ne!am opacizat multumindu!ne sa #traim# (impropriu spus+ in
acele momente suntem proail mai morti decat ne imaginam...) in propriile noastre surse de
iluzii.
)oate acestea si multe altele, devin corporalizate, somatizate, devastand acest lacas sfant al
spiritului care este trupul facut dupa chipul si asemanarea Domnului.
Ce ar fi sa ne mai dam o sansa, si inca una si inca una si inca una, reancepand sa ascultam ce ne
spune (iata , facand si fiind in ascultarea fara interpretari si dorinte, lasand spiritul vietii sa
poarte materia asa cum stie el mai ine.
Ascultam o parte a corpului,... . ascultam cu o parte a corpului si uite asa, incet incet, corpul se
aseaza in ascultare, devine ascultare, conflictele si si rezistentele interioare si nu numai, raufnite
la suprafata in assane se topesc si treptat materia se supune spiritului, in voia marelui dirijor,
...(iata. In voia vietii, ascultam cu toata inima, din tot sufletul, cu toata fiinta.
Asculta!ti inima,,,,,
A.-.