Era incredibil cat de repede se petrecusera lucrurile.

Timp de o luna,Edward
aflase totul despre mine si eu aflasem totul despre el. Astazi era cat pe ce sa
fiu ucisa, Edward ma salvase, ma sarutase, ma facuse sa chiulesc si sa fac o
drumetie pana in poiana sufletului sau.

Poiana sufletului lui Edward... Poate i se potrivea atat de bine aceasta

denumire pentru ca era plina de acel verde asemenea ochilor lui de smarald de care
ma indragostisem eu. Ma indragostisem.. Desi nu parea, imi fusese greu sa accept
asta. Nu mai fusesem niciodata indragostita, dar in Phoenix auzeam colegele
vorbind despre cine s-a despartit de cine si cine sufera pentru cine... Am hotarat
sa las dragostea pe ultimul plan. Insa acum vorbeam de Edward. Era ireal ca un om
sa fie atat de perfect.

- Edward, de ce m-ai adus aici? am reusit eu sa intreb, dar cu o voce care

nu parea a fi a mea; poate pentru ca atunci cand ii soptise numele il soptise
cald, poate pentru ca tremura aratand cat de emotionata eram...

- Am vrut sa-ti arat locul asta? a spus el confuz, sub forma de intrebare.

- Da, dar vreau sa spun... Locul asta e special pentru tine. Ma simt ca si
cum... L-as profana.

Din nou a facut gestul de a-mi pune degetul pe buze.

- Bella. Tocmai de asta te-am adus aici. Pentru ca locul asta e special
pentru mine.

Ma uitam in ochii lui confuza. Desigur ca el a vazut asta.

- Bella, niciodata n-am fost atat de apropiat de cineva cum am fost de tine
in ultima luna.

Apropiati... Mda.

- Si am vrut sa-ti impartasesc locul asta. Pe mine mereu ma relaxeaza si ma

destinde. Ma... detensioneaza cand am ceva important de facut.

Grozav! Acum eram si mai confuza!

- Important... ce?

Intrebarea mea era mai confuza, dar stiam ca el avea s-o inteleaga. Atunci
cand eram in preajma lui, aveam probleme cu coerenta si intrebarile mele ieseau,
ce-i drept, cam confuze, dar el le intelegea intotdeauna

- Sa-ti vorbesc.

Ce putea fi atat de important in a-mi vorbi incat trebuia sa ma aduca intr-

un loc atat de special pentru el, incat era tensionat? Auzisem in Phoenix diverse
replici de genul: "Am o presimtire ca vrea sa fie cu mine!" sau "Presimt ca ma
iubeste." si multe altele. Presimtiri? Inima mea nu-mi spunea nimic. Aveam o stare
euforica,dar ce putea insemna asta?

Brusc, s-a aprins un beculet. Daca el voia sa-mi spuna sa-l las in pace si
nu voia totusi sa ma raneasca? Daca voia sa termine ceva de dinainte de a incepe.

- Bella,eu am fost mereu direct.Carlisle si Esme mereu ne-au invatat asta pe

mine si pe fratii mei. Nici nu stiu... Eu n-am fost niciodata pus in situatia de a
avea nevoie sa fiu direct in legatura cu ceva important ca sa...

Incepuse sa se balbaie. Vorbea in dodii. Asta era semn bun sau rau?

- Ceea ce conteaza, Bella, e ca... Ti-am spus n-am mai fost niciodata asa de
apropiat de o persoana cum am fost de tine un ultima luna. Si...mai
ales..Niciodata n-am fost...indragostit...

Din expresia lui imi dadea seama ca citea in ochii mei ca intelesesem unde
batea. Se indragostise de mine?

- Da, Bella. M-am... indragostit...de tine.

La inceput, am fost socata. Insa dupa ce am asimiliat cuvintele lui, am

putut simti cum colturile buzelor se ridicau intr-un zambet usor.

- Am nevoie, Bella... Sa stiu... Ce simti tu.

Chiar era direct. Ziua asta nu putea fi mai surprinzatoare de atat. Fusese
cea mai aiurea zi din viata mea. Dar probabil cea mai frumoasa...

- Edward, eu... Nici eu n-am mai fost indragostita si... E ceva cu totul
nou pentru mine,dar...

Trebuia sa-i spun si concluzia,nu?Nu ma puteam invarti pe langa subiect. Asa

ca am tras adanc aer in piept, mi-am facut curaj si i-am spus.

- Dar nu ma deranjeaza sa incerc, i-am zambit eu.

Atunci mi-a prins fata in mainile sale si s-a aplecat usor pentru a-mi
atinge buzele. Toata pauza de pranz ma sarutase. Dar acesta era diferit. Acum,
amandoi stiam ce simteam unul pentru altul. Aceasta era cu siguranta cea mai
frumoasa zi din viata mea.

Edward s-a departat usor de mine si mi-a zambit cald.

- Bella, trezeste-te, mi-a spus el.

Sa ma trezesc? Innebunise cumva?

- Trebuie sa mergi la scoala, Bells, a continuat el.

Apoi, brusc, Edward a disparut si frumusetea poienitei s-a evaporat,

facandu-le loc camerei mele dezordonate si lui Charlie, zgaltaindu-ma.

- Haide, Bella, intarzii.

Doar un vis... Stiam eu! Toata povestea cu accidentul, poiana, saruturile

lui Edward fusesera un vis... Am putut simti lacrimile cum mi se prelingeau pe
obraji.

- Bella, ce se intampla, esti bine? a intrebat Charlie ingrijorat. Bella, te

simti rau?

Nu ma simteam rau, dar cu siguranta nu ma simteam nici bine. Nu stiam daca

mai puteam vorbi cu Edward la fel de deschis ca de obicei, privindu-l in ochi si
amintindu-mi visul. Cel mai bine era sa stau astazi acasa si sa sper ca ma voi
calma.
 - Da, ma simt cam rau. Probabil ma prinde o raceala, i-am spus eu tatei
stergandu-mi lacrimile.

- Ramai acasa astazi, Bells. Sun eu la scoala si anunt ca esti bolnava. Vrei
sa raman cu tine?

- Nu, tata, e in regula. Mergi linistit. Imi voi pregati o supa si voi sta
in pat toata ziua.

- Bine. Lectiile tale? Voi recupera pe parcurs.

- Nici nu ma gandesc, domnisoara. Voi cere sa vina cineva de la scoala sa te

ajute sa nu ramai in urma.

Cu siguranta avea sa vina Angela Weber. Era isteata si, ca sa fiu sincera,
speram sa vina ea. Era o fata atat de linistita incat simpla ei prezenta ma
linistea si pe mine.

- Bine, tata, mergi linistit.

Tata a plecat spre sectia de politie, iar eu am mers la bucatarie pentru a

lua micul dejun. Cum nu eram intr-adevar bolnava, la inceput am decis s-o las
balta cu supa si asa-zisele ingrijiri de rigoare. Dar nu voiam sa-i trezesc lui
Charlie suspiciuni, asa ca am pregatit o sup de pui. Dupa ce am terminat supa si
am si macant putin din ea, am luat "La rascruce de vanturi" si m-am aruncat pe
pat.

Citisem deja cartea asta, dar de obicei reciteam cartile la anumite

intervale. Prima data le citeam de curiozitate. A doua oara le citeam pentru a
intra adanc in poveste, iar de obicei exista si o a treia oara (nu tot timpul)
cand imi facea o parere detaliata, o analiza completa. Cand profesoara de romana
din Phoenix urma sa predea comentariul unei carti pe care o citisem deja de trei
ori, nu ma sinchiseam sa mai trec pe la ora. Renee mereu ma batea la cap sa citesc
si alte carti pentru ca nu mai are niciun farmec sa citesti o carte iar si iar si
iar... Dar n-am ascultat-o. Stiam eu ce faceam.

Apucasem sa citesc destul de mult din carte pana pe la pranz, cand am auzit
ciocanituri in usa. Cu siguranta era Angela. Am indoit coltul paginii ca sa stiu
unde am ramas, am inchis cartea si am pus-o pe pat si am sarit pe scari pana la
usa.

Cand am deschis usa, soc total! Mi-a cazut maxilarul si eram incapabila sa
mai spun ceva. Pentru ca la usa mea nu se afla Angela Weber, ci nimeni altul decat
Edward Cullen.

- Buna! mi-a zambit el.

Ce proasta puteam fi! Bineinteles ca el venise la mine acasa! Edward era cel
mai destept elev din scoala. Angela era isteata,dar nu suficient. Era timida la
ore si se pierdea la ascultarea orala.

- B-bbuna, m-am balbait eu.

Pe fata lui se putea citi confuzia. Probabil din cauza faptului ca in luna
care trecuse nu ma balbaiam in prezenta lui. Cel putin nu ca acum.

- Am aflat ca esti bolnava si m-am oferit sa vin sa te ajut sa tii pasul cu

ce se intampla la scoala. Desigur ca n-a avut nimeni nicio obiectie.

- Sigur ca nu, i-am zambit eu, ceva mai relaxata si repetandu-mi mereu ca
cel de noaptea trecuta fusese doar un vis.

Deci el se oferise... Tot ce facea Edward ma deruta si mai rau. Nu putea pur
si simplu sa stea departe de mine si sa ma lase sa indepartez sentimentele mele
pentru el cat inca erau calde si nu se lipisera bine?

Am mers in bucatarie si ne-am instalat comod. Intr-o jumatate de ora, deja

intrasem profund in materiile pe care le aveam eu astazi. In mai putin de doua
ore, nu numai ca terminasem temele, dar reusisem si sa invat totul perfect pentru
a doua zi.

- Pare ca te simti mai bine, a spus Edward in timp ce strangea cartile.

- Da, am raspuns eu. Probabil a fost ceva superficial.

- Suficient de superficial incat sa facem o plimbare, mi-a zambit el

strengar.

- S-sigur, am accpetat eu ametita.

- Vreau sa-ti arat un loc foarte special pentru mine.