Fascismul

Apare in Italia la sfarsitul PRM; intr-o Italie afectata economic, politic si social de PRM
In 1919 in cadrul Partidului Socialist Italian existau 3 curente de opinie: Socialist democrat (care
preconiza intarirea democratiei in statul italian), Socialist de stanga (care se va transf. in Partidul
Comunist Italian) si Socialist de dreapta (se transforma in 1921 in Partidul National Italian, condus de
Benito Mussolini).
Partidul fascist are sprijinul marii burghezii italiene, care se teme de contaminarea bolsevica a Italiei.
Vede in Partidul Fascist singura forta politica in stare sa apere interesele burgheziei italiene.
In 1922 cu acordul regelui Victor Emanuel al lll-lea Mussolini ajunge la putere e cale pasnica. Din acest
moment initiaza masuri cu scopul instaurarii unei dictaturi de extrema dreapta. Interzice partidele
politice, aresteaza opozantii, controleaza activitatea sindicala, organizeaza politia fascista (O.V.R.A.)
In 1927 creeaza statul corporatist italian, ca raspuns la regimul neoliberal ecistent pana atunci. Dezvolta
o propaganda activa care-si propune dezvoltarea unei coeziuni interne in randurile italienilor.
In 1929 Mussolini incheie cu Biserica Catolica Acordul de la Lateran (prin care papalitatea sprijina
regimul fascist). Duce o politica externa agresiva; scopul ei e de a transforma Italia intr-o mare putere a
lumii. E interesat sa refaca Imperiul Roman. In 1935 ocupa Etiopia. Va participa la razboiul civil din
Spania alaturi de Germania intre 1936 1939. Regimul fascist alaturi de cel nazist va declansa cel de-al
Doilea Razboi Mondial, Italia fiind interesata sa ocupe Albania si Grecia. Regimul ia sfarsit in 1943, odata
cu debarcarea anglo americana din Sicilia si sudul Italiei.