Absolutismul monarchic

Absolutism - regim politic n care un monarh concentreaz n minile sale

ntreaga putere. (< fr. absolutisme): este forma de guvernare n care monarhul
(mprat, ar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea suprem n stat,
poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitat).
Absolutismul creeaz un puternic aparat de stat, vizibil i relativ independent
n raport cu clasa nobililor, dar care ocrotete i consolideaz n fapt interesele
generale ale acestei clase. Apare i se dezvolt n perioada de destrmare a strilor
feudale i de transformare a strilor oreneti mijlocii n clasa burgheziei
moderne. n general, absolutismul, sprijinindu-se pe nobilime i folosindu-se de
puterea economic a burgheziei n dezvoltare urmrete slbirea aristocraiei
feudale n scopul crerii unei puteri centralizate autoritare prin lichidarea strii de
destrmare feudal i a luptelor nobiliare interne.
El apare n cele mai multe ri europene la sfritul secolului XV, ajungnd
s cunoasc formele sale clasice n timpul Elisabetei Tudor (1558 - 1603), Ludovic
al XIV-lea (1643 - 1715), Petru I cel Mare (1682 - 1725) .a. Absolutismul
monarhic va fi nlturat n apusul Europei prin revoluiile burgheze din rile de
Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Frana (secolul XVIII). n centrul i estul
Europei, absolutismul se va menine mbrcnd forma absolutismului luminat
(despotismul luminat) care, prin reforme, va prelungi n timp i existena monarhiei
absolutiste, dar i a formelor feudale.
n rile romne, un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavrocordat
care, ntre 1730 - 1769, n cele 10 domnii, a ntrit puterea domneasc printr-un
sistem de reforme sociale, fiscale, administrative i judectoreti.