Ardeleanu, I-II, Bucure9ti, 1991-1993; ed., I-Xl, ingr.

9i postfata
Stelian Neagoe, Bucure9ti, 1991-1998; Insemnari zilnice, I-VII, ingr.
StelianNeagoe, Bucure9ti, 1998-2003.
Repere bi bl i ograf i ce: Z. Ornea, Memorialistica lui Argetoianu, RL,
1992,33; Z. Ornea, Inca un volum din memoriile lui Argetoianu, RL, 1996,
28; Alexandru George, Comparatii semnificative, LCF,1996, 32; Nicolae
Manolescu, Politica ~iliteratura, "Dilema", 1998, 267; VioricaMoisuc,
Puncte de convergenta: Constantin Argetoianu ~i Louis Barthou, "Dilema",
1998,267; Z. Ornea, Versatilul Constantin Argetoianu, "Dilema", 1998,
267; Mircea Mihilie9' "Memorii", "Cuvantul", 1998, 11; Z. Ornea,
Destiiinuirile lui Argetoianu, RL, 1998, 22-24; Sandulescu, Memoriali~ti,
128-136. G.B~
A RGHEZI, Tu d or (21.V.1880, Bucure;;ti- 14.VII.1967, Bucure9ti),
poet, prozator 9i gazetar. Era fiul lui Nicolae Theodorescu
(initial NicolaeTudor Cojocaru), cuobfu9iamCarbune9ti-Gorj,
agricultor (arenda9 la Martalogi 9i Coste9ti), functionar la
banca din Pite9ti. Identitatea mamei, ceaimpusa de actul de
na9teredat publicitatii - incareA . apare cafiulegitimallui
Nae Theodorescu 9i al Mariei lliescu -, este contrazisa de
marturiiale corespondentei 9i aleoperei, de memoriile celor
apropiati; conform lor, Rosalia Arghesi, de nationalitate
germana, venita din tinuturile Bra90vului in Bucure9ti, ca
menajera, cetreceadrept "mama desuflet", afost adevarata sa
mama. Parintii, necasatoriti, vor fi uniti msemnatura scriito-
rului, legalizata canume oficialm 1956."Putini 9tiu", dezva-
luiauncunoscut m1931,caTudor Arghezi este"pseudonimul
propriului sau nume". Acest destin al "oamenilor fara ascen-
denW' (Dintr-un foi$or) I-afacut peA . fiesataca, fiesadeaalte
versiuni asupra originii sale, amestec deadevar 9ifictiune, dar
I-amarcat definitiv. Literatura revoltei anarhice, sarcasmul9i
dezgustuli
9
i auradacinile inrealitati dure, inconfruntarea, la
ovarstacruda, aunei sensibilitati acutecu"mocirla". Copilaria
incasalui ManoleParvulescu, comerciant, barbatullanga care
atrait, mBucure9ti,Rosalia, este"ceamai amara" etapaavietii.
Dinsuferinta anilor dintai dobande9te dorinta unei "ireducti-
bileindependente" 9i vointa deaseconstrui prin sinemsu9i,
impotrivaimprejurarilor dU9manoase.Dupa9coalaprimara, la
"Petrache Poenaru" (1887-1891),9i gimnaziul clasic, la"Can-
temir Voda" (1891-1896), va pregati liceul in particular; in
cadrul Institutului Clinciu 9i Popa, in 1905, trece ultimele
examene, pentru clasele a 9asea 9i a 9aptea. Hotan1se sa se
mtretina singur: medita, laalgebra, ladoisprezece ani, afost
ucenicpelangauncioplitor depietre funerare, custode al unei
expozitii depictura asocietatii "Ileana" (cunoscand, astfel, pe
1 . L. Caragiale), laborant la fabrica de zahar din Chitila (in
1897).Frecventa clubul socialist dela"Lumea noua".
in ziarul "Ligaortodoxa", la30iulie1896, IonTheo (pre-
scurtarea i-afost sugerata de AI. Macedonski) debuteaza in
poezie, taios, cuacuzatoarele strofedinTatiilui meu; Ieurmeaza
compuneri cand instrumentaliste, cand parnasiene, cand pur-
tand amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiazacute-
zantacucaretanarul "rupe" tehnicaversificarii, insaacestanu
suporta amestecul "penitei" patronului sauliterar 9iparase9te
cenaclul macedonskian. Colaboreaza totu9i la sateliti ai
"Literatorului": "Revista moderna" (1897) 9i "Viata noua"
(1898,semnand IonTh. Arghezzi). Leagaprietenii trainice(nici
elescutite de mcercari) cu Gala Galaction 9i N. D. Cocea, cu
V. Demetrius. Nevoia unui refugiu m fata privatiunilor
cotidiene, aspiratii spirituale 9i artistice (samvete sascrie"pe
dedesupt") 11 fac saintre incinul calugaresc (februarie 1900).
Dupa 0 ucenicie lamanastirea Cernica, imbraca haina mona-
halasubnumele deIosi.Ehirotonisit diacon 9i adus laMitro-
polie casecretar. Cu mitropolitul Iosif Gheorghian (acesta11
recomandase referent de conferentiar pentru religiile
comparate la$coaladeofiteri), traduce lucrarea reverendului
francez H.-G. Didon, Isus Hristos. Scoatein1904,impreuna cu
V.Demetrius, revista"Liniadreapta", undepublica0parte din
ciclul, funebru 9i baudelairian, Agate negre, nuvela Lotar,
manifestul poetic Vers $i poezie. Semna Tudor Arghezi 9i 1 .
Gabriol. in1905,A . i
9
i dademisi adin slujbadediacon. Ajutat
de mitropolitul losif Gheorghian, pleaca, pentru studii
teologice, in Elvetia, laFribourg. Nu sesimte bine in schitul
Cordelierilor, unde fusese gazduit, 9i, refuzand sa se
converteasca la catolicism, 11 parase9te pentru 0 singuratate
"activa". intre 19069i1910traie9telaGeneva. Audiaza cursuri
laUniversitate, calatore9te, in1910stand cateva luni laParis.
Ucenic al unei 9coli libere de meserii, lucra bijuterii ieftine,
capace de ceasornice. in 1905, la Paris, din legatura cu
profesoara Constanta Zissu (secasatoresc in1912, divorteaza
in 1914), i se nascuse un baiat, Eliazar-Lotar; crescut de
parintele sau, absolvind liceul, el se va stabili m Franta
(fotograf de arta, cineast, Elly Lothar a lucrat cu sculptorul
Giacometti, curegizorii ReneClaire9i LuisBunuel). intara, N.
D. Coceadeschide "Viata sociala" cuincendiara Ruga de seara
(1910)9i, dintr-un caiet lasat acasa, transcrie cateva piese din
Agate negre, prezentandu-I pe A . drept "poetul cel mai
revolutionar al vremii". Acestai
9
i face0reintrare exploziva in
jurnalistica, atacand m"Facla", dinmai 1911,pemitropolitulm
scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete 11 aduc pe
fostul diacon, considerat mca mrandurile monahilor, in fata
Consistoriului, care 11 exclude din cin. Viata 9i-oca9tiga de
acum mainte cu condeiul. Compune un prolog m versuri
pentru "Comoedia" (1911), colaboreaza la "Rampa" 9i la
revista "Teatru", 11 ajutapeTh. CornelIa dictionarul biografic
Figuri contimporane din Romiinia (1911), traduce din
Dostoievski. in 1913 este redactor-gef la cotidianul lui AI.
Bogdan-Pite9ti, "Seara"; tinerubrica polemica "Tabula rasa",
avand catintapeTakeIonescu, Ion1 . C. Bratianu, O. Goga, pe
sociali9ti, 9i cronica teatrala 9i artistica, cupagini memorabile
despreConstantin Brancu9i,$t. Luchian, Th. Pallady. Redactor
la "Steagul" (1915-1916, 1918), director, impreuna cu Gala
Galaction, al saptamanalului "Cronica" (1915-1916),
subventionat deAI.Bogdan-Pite9ti, sustine ideea neutralitatii
Romaniei. Ramas in capital a ocupata de armata germana,
publica in oficiosul "Bukarester Tageblatt" -"Gazeta
Bucure9tilor" (1917-1918;articolepolitice, prezentari despec-
tacole, semnate TA, A ori Sigma), m"Seena" (1918)9i "Rena9-
terea" (1918).Procesul intentat unui numar de 24 de ziari
9
ti
(intreei, 1. Slavici) pentru colaborationism, Infebruarie 1919,
"Taranoastra", "Adevarulliterar ~iartistic", "Sinteza",,, Viata
literara", "Ramuri" ~.a.),neaderenta lavreun program, agre
sivitatea polemicilor, forma lor artistica facdin A . un gazetaJ
faraegal. Poetu!, inschimb, erapartial cunoscut, cuprecaden
Inrandurile boemei intelectuale. El nu arenici 0carte. Durero~
mdoit desine~iorgolios, vazand mpoezie0experienta intima
aproape 0 taina, a~tepta urmarind "perfectionarea izolata ,
individualitatii"; mitullui era 0 unica, exclusiva, scriere. L,
47de ani, scoate Cuvinte potrivite (1927).Volumu!, mintentil
reprezentativ, e0selectiecarevamarcatemelesale. Cele0sut;
depoeme, inegale, dar izbitoare prin originalitate, aulmparti
critica lntre adeziune ~i admiratie (E. Lovinescu, F. Aderca
$erban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, G. Calinescu
Vladimir Streinu) ~i contestarea totala (G. Bogdan-Duica, 1 0]
Barbu). A . l~i continua drumul lntr-o cariera literara far
precedent: ceamai mareparte aoperei saleabiadupa 1927v
ie~i lalumina. Lanseaza "Biletedepapagal" (1928-1929,193C
1937-1938, 1944-1945). "Minuscula" ca format, "Bilete d
papagal" a fost 0 foarte buna revista de literatura, deschis
tinerilor (Eugen Ionescu, M. Blecher, Geo Bogza, Euge
J ebeleanu ~.a.).Contributia lui A . estemasiva: poeme, tablet.
diatribe lmpotriva lui M. Dragomirescu, N. Crainic, N. Iorg
(la interventia acestuia, politi a interzice In 1938 "Bilete d
papagal"). Scriitoru!, ajuns la0 rodnica lmplinire creatoarl
mcredinteaza tiparului aproape an dean cate0 carte, exper
menteaza alteformulemlirica, daromane (de~i eraadversarl
prozei lungi, 1mbacsite),mtr-un fel deefervescenta arelnnoir
~i descoperirii de sine: lcoane de lemn. Din amintirile ierodiac.
nului Iosif(1929), Poarta neagra (1930),Flori de mucigai ~i Cartl
cu jucarii (1931), Tablete din Tara de Kuty (1933), Ochii Mail
Domnului (1934). Prime~te Premiul National pentru poez
(1934, ex aequo cu G. Bacovia), In pofida faptului ca Istor
literaturii contemporane alui N. Iorga1lprezinta drept 0embl
duce lacondarnnarea lui A .la cinci ani delnchisoare. Detinut ma aartei decadente ~i pornografice. Retras Incasa familil
m penitenciarul Vacare~ti, va fi sprijinit moral de sotia sa ridicata laMarti~or mtre1929~i1933",caunschit", cugradil
(Paraschiva Burda, originara dinBune~tii Bucovinei, din1916 ~i stupi m livada, langa copiii Domnica (Mitzura) ~i 1m
tovara~a de0 viata ascriitorului). Datorita interventiei lui N. (Barutu), A . face sa apara Carticica de seara (1935), Cimitir
Iorga, estegratiat lasfar~itul anului. Stihuri dinviitoarele Flori Buna- Vestire (1936),0 editie definitiva la Versuri (1936;1mb
de mucigai, fragmente din Poarta neagra setiparesc In"Hiena" gatita m 1940 ~i 1943), Ce-ai cu mine, vantule? (1937), He
(1919-1920). Ion1.C. Bratianu, sfatuit de 1.Pillat, Ii lncredin- (1939), Lina (1942). N. Georgescu, din cercullui N. Iorga,
teaza conducerea unei reviste care trebuia sa contribuie la ataca mmai multe articole, reunite mvolumul Literatura
unificarea spirituala a neamului. In "Cugetul romanesc" scandal (1938),mcercandu-se aducerea lui mfata justitiei.
(1922-1924), alaturi de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, constituie, pentru a-I sustine, Gruparea criticilor liter<
Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Crainic, Urmuz ~.a.,A . este romani. A . publica In "Dreptatea", "Ramuri", "Adarr
prezent cu Duhovniceasca, lntoarcere In {arana, Psalmistul sin- "Cuvantul", "Mi~carea", "Dimineata", "Saptamana C.F.R
guratic, cronici, pamfletul Cum se scrie romane~te, vizand stilul "Progresul social", "Viata", "Vremea", "Realitatea ilustrati
romancierului Liviu Rebreanu, ~i "Literatura noua", In care "Revista Fundatiilor Regale", "Revista romana", "Informa
apara, contradictoriu, de loviturile lui N. Iorga, curentul de zilei",,, Torta", "J urnalul dedimineaW' ~.a.Estemchis trei It
primenire din poezie. "Natiunea", "foaia intelectualitatii", (1943) pentru pamfletul Baroane, care lovea, abia voalat,
aparuta In1923dininitiativa lui 1.G. Duca, estescrisaaproape Manfred von Killinger, reprezentantullui Hitler InBucure:
mmtregime de A . El ramasese adeptul modelului cultural Distins, din nou, cu Premiul National pentru poezie m19
german ~i biciuia haosul social de dupa razboi. Apar aici tipare~tevolumele Bilete de papagal ~iManual de morala prach
Bel~ug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietateapublicisticii sale In1946,~i colaboreaza sustinut la"Adevarul" (1946-1947)
(In "Viata romaneasca", "Rampa", "Faclia", "Gandirea", Tablete; unele, ostile noului regim, pun mevidenta criza c
"Contimporanul", "Clipa", "Clopotul", "Lumea", "Integral", turii. Volumul Una suta una poeme, din 1947, este retras 1
librarii. Eseul Artii $i libertate (despre Apostolul Pavel), oferit
revistei "Agora", sepierde. Impotriva lui A . se desfa~oara 0
campanie de denigrare ill "Scanteia", sustinuta de Miron
Radu Paraschivescu (1947)~i deSorinToma, cuseriade arti-
colePoezia putrefactiei sau putrefactia poeziei (1948).Baru~ueste
privat de libertate, A . e alungat din presa. Tacerea Ynjurul
numelui poetului vadura pana ill 1954.Facefa~adificulta~ilor
materiale traducand din literaturile rusa (ill colaborare) ~i
franceza: 1 . A. Kuprin, Moloh (1951),1 . A. KraJ ov, Fabule (1952),
M. E. Saltlkov-Scedrin, Povestiri (1952), N. V. Gogo!, Suflete
moarte (1954), Anatole France, In floarea vietii (1953), La
Fontaine, Fabule (1954).Reapare cuversurile "copilare~ti" din
Prisaca ill 1954.Anul1955 aducesemneleacceptarii scriitorului
decatreoficialita~i.PublicaPagini din trecut ~i 1907 - Peizaje ill
1955, Ciintare omului Yn1956, Din drum ... Yn1957. Devine
membru al Academiei Republicii Populare Romane, edecorat
cuOrdinul Muncii clasaI (1955).Faceparte din delega~iacare
preia de laMoscova 0 parte din tezaurul ~arii (1956; Un vast
univers, discursul sau la Kremlin, neaga resentimente mai
vechi ~imai sincere). Laureat al Premiului deStatill 1957,vafi
sarbatorit capoet na~ional In1960.Apar Lume veche, lume nouii
(1958), Versuri (1959, 1960), Tablete de cronicar (1960),Frunze
(1961), Cu bastonul prin Bucure$ti (1961),Riizlete (1965).Din1962
illcepe editarea integrala a operei sale, proiectata ill 61 de
volume. Universitatea din VienaIi acorda Premiul Herder ill
1965.Estealesmembru al Academiei Sarbede$tiinte~iLitere.
Colaboreaza la "Contemporanul", "Gazeta literara",
"Luceafarul", "Scrisul bana~ean", "Arge~". Plachetele Poeme
noi (1963),Cadente (1964),Silabe (1965),Ritmuri (1966),Noaptea
(1967)cuprind inedite, unele venind din alteetape decrea~ie.
La un an dupa moartea so~iei sale, poetul se stinge ~i este
Ynmormantat, dupa dorin~a,ill gradina casei lor, laMarti~or. I
sefac funeralii na~ionale. Postum, apar culegerile de versuri
Frunzele tale (1968),Crengi ~i XC (1970).
A . afost un omde mari contraste, cu toxine ~i excesiv ill
totul. Stapan ca nici un alt scriitor roman pe posibilita~ile
nelimitate alelimbii, ~i-acreat, prin forta cuvantului ("figuri
tari taiate cu fierul", N. Iorga) ~i puterea de ~oc a Impere-
cherilor antinomice, un stil, care a pus capat epigonismului
eminescian. Nu s-aafiliat nici unui curent, de~i Yntr-ocariera
literara de peste ~aptedecenii afost contemporan cu nume-
roaseorientari estetice. A avut 0 evolutie singulara. A contra-
riat ~i lucrul nu i-a displacut. Aspirand la idealitate ~i la
Implinirea de sine, a facut gesturi oportuniste, ce-i contra-
ziceau credin~ele. A mers contra tuturor, consecvent sie~i ~i
propriilor inconsecven~e. A regretat "febrilitatea ondularilor
noastre" ~i a rascumparat-o cu "ill~elegerea suprema" din
poezie. A propus, caunic adevar asupra sa, opera. Proteica,
imprevizibila ill gama larg deschisa a tonurilor ~i ill jocul
atitudinilor lirice, nutrita de tensiuni, refractara de aceea
formulei critice sintetizatoare, opera are, totu~i, coeren~aei
secreta. Aceasta edata deamprenta sufletului arghezian, ace-
la~i,ill profunzime, ill toate manifestarile lui, dar dezvaIuin-
du-seIndiferen~ierea~iscindarea dramatic aatermenilor care
Ii proiecteaza gesturile, energiile, nostalgiile specifice. Caci
A . refuza morala restrictiva ~i exploata contradic~ia, comple-
mentaritap.le,libertatearedefinirilor desine.Nunumai dintr-un
nonconformism funciar, ci ~i datorita substratului idealist al
poeticii sale. Binele~iRaul sunt rarnificatiile, egale, aleaceleia~i
radacini. Antinomiile prin careUnitatea divina existaformea-
zamisterul ultimoTraireaantinomiilor ~idepa~irealorill nazu-
intacontinua catreUnitate organizeaza imaginarul arghezian.
A . este un poet al omenescului, al destinului omului,
perceput cu0 acuta ~i obsesiva con~tiinta alimitei: materiali-
tate, timp, trecere, Dumnezeu. Existenta e, pentru el, pribegie
ori ocol Yntr-unspa~iuYnchis,zbatere ill menghina condi~iei
umane, 0 captivitate fara ie~ire. Reactionand caun primitiv,
uimit ~i cople~it sub povara urgiilor iscate de potrivnicia
naturii, asortii, depacat ~i derau, refaceexperiente originare:
eros, moarte, individulillaintea divinitap.i. Traseele cautarii
Fiintei, percepute ill adevarul ~iintensitatea dramei personale,
sunt, ill esenta, filosofice, fara ca expresia sa fie cea a unei
dezbateri intelectuale. A . proiecteaza "durerile de viaW' ill
metafore ~i simboluri nedesparp.te de limbajul tainelor ~i al
legilor universale, caill Biblie sau ca ill poezia populara, ~i
vocabule cu illsu~iri violent materiale, p.nand de sorgintea
pamanteasca, devin apte, illtr-un salt transfigurativ, sasemni-
fice idealitatea. Alteori, se spovede~te, dar la modul sau,
Yntortocheat, obscur-angoasat. "Radicalismul" nevoii de cu-
noa~tere("gandirea, singura scuza~itinta avietii mele") arata
un substrat nu atat intelectualist (Alexandru George), cat
existential. Suferinta cea mai adanca e suferinta mchiderii
("Sunt prins din patru laturi deodata"): ea corespunde te-
restritatii ~i caderii m timp, moartea fiind centrul "marelui
ocol". Incercarea, e~uata, deafortadatul, ca~imortificarea de
sine, cudorinta integrarii farailuzii Inveciataranii sunt forme
de rascoala ale unei firi "fatal anarhice", Impotriva asprei
randuieli (Restituiri). Daca, pentru "copii", vaascunde sfar~itul
absurd Intr-un, In~elator senin, jocde-av-ati ascunselea, daca
~i gandul propriei stingeri sealina, uneori, m"murmurul de
epitafe" al trecutului lumii, orgoliul sau edeaprimi soarta cu
ochii largdeschi~i,standu-i mfatadrept, barbate~te. Cruceape
careerastignit noul Crist, omul arghezian, eteroarea launtrica
a golului m care se pulverizeaza implacabil tot ce traie~te
(Duhovniceasca). Cople~itoaresunt laA . viziunile destramarii:
o moarte grea macina lucruri, fiinte. Vidul ascuns, launtric,
duce lametamorfoze deco~mar aledegradarii: "Urechea lui,
Inchisapentru graiuri,j Cuscamas-aumplut, demucigaiuri.j
Gingia moale, Intarcata, suge,j Ochiul porne~te bland sa se
usuce."; "De tatele femeii, ramase fara lapte,j Prunci orbi ~i
muti, schelete ~i sluti ai spanzurat." Conditia umana epusa
subsemnul apasiitor atblestemelor, cumari viziuni aleagoniei
universului ("Usca-s-ar izvoareletoate~imarea,j $i stinge-s-al
soarele calumanarea.j Topeasca-se zarea cascrumul") ~i alE
dezagregarii monstruoase amateriei. In centrulliricii arghe
ziene sta, Insa, proiectia unor nelini~ti interioare de ordinu
cautarii morale (interogatia con~tiintei etice, optiunile ei) ~i a
cunoa~terii. Ceeacerefuza el evietuirea amorfa, anestezierec
elanurilor Intr-un orizont meschin, incoerenta sinelui: "Cci
fluturii, cerabda sa-i poarte-n praf omida,j Sarabd ~i eu Ir
mine, povara, doua vieti?" Pasivitatea, pret al umilintei ~i
ascezei, e detestata In numele puterii ~i luptei (Nehotariire)
odorita altitudine neatinsa demicime (Muntele Maslinilor) SE
une~tecu perceptia dualitapi, "osanda" omului: "Facu~i dir
tine doua puteri adanci de ura." Sufletul sau e multiplu,
polimorf, rupt Intre solicitari divergente: "Sunt mger, sunt ~j
diavol ~i fiara ~i alte-asemeni" (Portret). "Sfantul palid" ~.
"biciul ce-l sangera-n obraz", martirul ~i calaul, Iisus ~i cari
catura lui Iisussunt, calaBaudelaire, fetelealternante aleunei
interioritati contradictorii, marcata de spaima In fata forte!
oarbe, ce"da tiptil ocoale de dihor", dublul inform al eului
(Triumful, Fiara marii, De ciind ma ~tii,Strigoi pribeag). Negarile,
schimbarile nedumeritoare, de perspectiva semnalizeaza
sfa~ieri ~i, totodata, cautarea neostoita a credintei, a stator-
nicirii. Robie,bici,lant - imagini dominante - trimit lastratu!
prim, mtunecat, din care, prin revoIta ~i sete de absolut, S E
ridica omul (Testament). Extremele mtre care sezbate el sunl
"bolnava ~ipalida maimuW' ~iMantuitorul - prefigurarea ~i
transfigurarea omenescului (Cei doi orbi). Revolta ca prag a]
Intemeierii ("E-ndreptatirea ramurei obscurej Ie~italalumina
din padurej $i dand Invarf, caun ciorchin de negi,j Rodul
durerii devecii Intregi.") ~i vointa deaaprofunda "realitatea
omului" prin asumarea contradictiilor, azbuciumului ("Caun
norod de pa~nici ~i veseli asasinij Ce pregatesc dreptatea
luminii viitoare,j Unii-nvartesc sacurea, ceilalti desfoaiE
crini,j Cusufletele-n bezna ~i degetele-n soare.") - iatacalea
aleasa de A . m traire, cunoa~tere, poezie (Ruga de vecernie),
oforma speciala asituarii mtre impulsuri opuse semanifesta
In raporturile cu ceilalti. A . e vadit de partea celor "cazniti,
urati ~i goi", purtiitori ne?tiuti - mtrucat reprezinta natura
elementara - ai germenului unei lumi superioare (Caligula);
versantul opus solidaritatii cu multimea e izolarea indivi-
dualista, mizantropica (Prinful, Vraciul). Dar mTestament el SE
vedepesinecaun Ales, razbunatorul, prin cuvant, al "durerii
devecii mtregi", acumulata destrabuni, robi, caci nu auputu!
ajunge la Logos. Hrisov postum al mainta~ilor petrecuti ill
obscuritate ~i dizgratie, cartea poetului e rodul unei munci
mdarjite cuverbul, acarui forta taumaturgica vine din trans-
mutarea veninului ~i aimundului mlumina spirituala: "Din
bube, mucigaiuri ~inoroij Iscat-amfrumusep ~i preturi noi".
Cuvinte potrivite a fost gandit ca un itinerar sacru: cautarea
dumnezeirii, suprema Implinire pentru om.
Cu toate ca~i alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicatE
aventurii capitale, asumarea dramatica aidentitatii, axa ei 0
constituie Psalmii. A . afost un poet religios, de0 religiozitate
interiorizata, foartepura, dar delocprevizibila, deloclinearaill
manifestarile ei. Poetul respinge viziunea instituponalizata,
Igmatica,aunei divinitati reprezentate conventional, aparitie
vera, instanta punitiva - Tatal. Ideea argheziana deDum-
zeu se apropie de teologia negativa: canoanele figurative
nt simtite cafalsuri, principiul absolut fiind accesibil doar
editatiei (iiunei memorii adanci, arhetipale: "E(iticaungand,
e(iti,I (iinici nu e(iti,I Intre putinta (ii-ntreamintire." Mai
ult, ill jurul acestei imagini centrale cresc iradierile unei
mantici aaspiratiilor spre 0 cunoa(itereaesentelor, adanca,
talizatoare, echivalenta cu un maximum de existenta:
'entru camintea measapoata sa-nteleagal Nengenuncheata
'ii de pamant." Nesiguranta legata de instrumentul acestei
moa(iteri (minteae"catuciul", cuvantul - gol ori prihanit, 0
'apastie desparte ce e palpabil de illtelegerea spirituala),
'siguranta - urmare a ascunderii, a lipsei de determinari
~ntruUnu ("tara varsta, faratarm, faravarna"), nesiguranta
ta cu sine insu(ii a celui care nadajduie(ite la ,,0 ivire din
istal" ("nici omul meu nu-i, poate, omenesc"; desfacerea de
measfantului e0 stare nenaturala (ii0 tortura) transforma
J emele - cear fi trebuit safieofranda (iilaudaDurnneze-
ii - in transcrieri vehemente alesuferintei (ii derelictiunii:
[are sunt singur, Doarnne, (iipiezi(i!" A(iteptarea razvratita,
~pro(iuladuc Psalmii aproape deamarele tanguiri alelui Iov.
J ecificargheziene sunt (ii accentele de trufie provocatoare,
valitateacuAtotputernicul: "Cercasemeu, cuarcul meu,1 Sa
rastorn petine, Dumnezeu!" Totu(ii,ie(iireadinseriacomuna
ispitelor "u(ioare (ii blajine", spre incercarea ultima, este
easa pentru ada 0 forta de (iocmai mare supunerii: "Ti-am
lzit cuvantul zicand ca nu se poate." Atitudinile cele mai
iverse sunt continute in "panda" necontenita alui Dumne-
~u: "Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere." Exasperat de
ieratismullunecos al sernnelor divinitatii, strigatul psalmistu-
Ii cerand evidenta senzoriala echivaleaza cu 0 revolta ie(iita
lCmai din esentialitatea setei lui de certitudini: "Vreau sate
ipai (ii sa urlu: Este!" Intre credinta (ii tagada, nici una
iruitoare, illcordarea catre nemarginire ("Sunt, Doarnne,
rejmuit ca0 gradina,j Incare pa(ite-un manz"), "nelini(itita
atima cereasca" e chiar pretul ravnit: existenta sesubstan-
alizeaza in patosul interogatiei, zbaterilor, iar omenescul se
ezvaluie eroic in neostenita sa sete de perfectiune. Drama
~utarii desineilltru Dumnezeu revine ciclicill poezia lui A .
Inrezumat al ei ealegoriadinintre doua nopti. Intreopacitatea
estinului biologic (pamantul), Deus absconditus (iideta(iarea
'e care 0 cere dobandirea cerului (munca chinuitoare, ce
sapi3.",destrama insul), omul nu mai poate reitera mantuirea
li Crist. Simbolul cel mai adevarat al eului arghezian acesta
ste: omul illdurnnezeit, lisus. Indoindu-se (ii fugind de pe
ruce (Duhovniceasca). J ertfit illtru eternitate, "singur (ii
lemernic" (Psalm). Alaturi, disperarea muritorului deanu afla
(iezare(ii odihna: "Unde ne ducem? Cine ne prime(ite? In
loarta cui sa cerem crezamant? I Hai, calule, hai, caine,
lamante(ite,1 Sabatem, franti, cu pumnii ill pamant" (Doua
tepe). Demiurgic, A . poate afirma accesulla Spirit prin arta:
Port ill mine sernnul, ca0 cheza(iie,j Ca amleacul mare-al
nortii tuturor." Odata cu astfel de acorduri titaniene, el are,
nsa, 0 dragoste (ii 0 tandrete franciscana pentru ceea ce, cu
simplitate, cuinocenta, poarta sernnul unei vitalitati primordi-
ale (ii al temeiniciei (Plugule, Chemarea, Lumina lina). Sunt
sentimente cevor domina ill Carticica de seara, Marti;;oare, ill
ciclul Buruieni dinHare.
Dupa Cuvinte po trivite, (iirupt deaspiratia illaltului decare
eleerau patrunse, cuvolumul Flori de mucigai, rodalillchisorii,
A . da (illtr-o suita de portrete (ii de scene de gen crude (ii
in(ielatoare in realismullor cu tenta burlesca ori grotesca) 0
imagine percutanta agolului din om: "Imi caut leacull $i la
Durnnezeu (iilaDracul." Ordine (iisenssunt suspendate. Can-
doarea emincinoasa (Pui de gai ... , Lache), jocul devine agre-
sivitate paroxistica (Sici, bei, La popice), mizeria biologica e
cople(iitoare(Cina, Ion Ion). Sange, foame, atatare (Streche, Rada,
Tinea). Instinctele arata disperarea lipsei de fiinta. Moartea,
despuiata desuferinta, desperanta redemptiunii sereduce la
recea numaratoare a cadavrelor (Dimineata, Mortii). Inchi-
soarea e"Golgota (ieasa,faraaltare". Totu(ii,0 unda delumina
ill ochii unui monstru (Sftintul), Ion Ion, fixat prin moarte ill
neprihanita copilarie, "fatalaul", cusuprafirescul genealogiei
lui metaforice, deandrogin ("Cine(itiedincezmarc,j Morfolit
de 0 copital Defaptura negraital Cu coarne de gheata,j Cu
coamadeceata,j Cuuger deomat -Ilesea(iafel defat"), lasa
saseilltrevada cumill aceastalume zace, caill haosul incepu-
turilor, intreaga, radacina miraculoasa a vietii. Oralitatea
tonului (iiumorul transcriu minunarea poetului infataimpre-
vizibilei naturi umane. Verva stilistica, truculenta verbala,
echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea cazuta,
spunerea fara patos, reportericeasca (ii, prin ea, sugestia
demonicului (iiadarnnarii facdin al doilea volumallui A . un
moment unic in poezia romaneasca. In Carticica de seara,
imbolnavirii devreme, vulnerabilitatii, framantarilor abstracte
(ii sterile ("Cantecul nu e bun,j Cuvantul e oftat, 1 Bratul
taraganat,j Mole(iitaaripa.j Mabatevremea, mabateziua, ma
bate clipa" - Ctintec din fluier) Ii se gase(ite alinare ill
"experienta naivitatii" (Emil Cioran) (iiaimanentei divinului.
Iubirea(iinunta, universul gospodariei, paradis terestru ill mic,
proliferarea deroade ("Auzi?1Cartofii sunt lehuzi.1 Asculta,
harul atrecut prin eil Virginal, candid (iiholtei.j Durnneze-
ie(ite.") transcriu un rit al sacralizarii existentei: integrarea ill
ciclurileunei vitalitati cosmice, faramoarte (Inviere, Dragoste,
Casnicie, Har). Mesageri Ii sunt buruienile "cu fir aprins",
lacusta, pamantul, toatecelece,faraglas, marturisesc prezenta
lui Durnnezeu in creatia sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia
argheziana pentru universul vegetal (iianimal intra (iiill jocul,
cu sugestii satirice, ill cheia caruia escris ciclul Hare. Gluma
poetului nu e niciodata nevinovata: lenea dospita a dovlea-
cului, (icoala orataniilor de curte au un rico(ieu semantic
batand inspre sensul ordinii sociale (Hora fngradina, Hora-n
biitatura, Hora lui Esculap). Din perspectiva unui polemism
moral (iipolitic, sub masca improvizatiei fanteziste (iilibere, a
paradoxului, apredicatiei ilogice, eabordata 0 lume pe dos.
Ambivalenta ironiei, care are 0 fata critica (ii una anarhica,
raspunde illtru totul intentiilor autorului (ii formulei ludice
alese.
Una suta una poeme, aparut mplinaperioada deinstalare a
proletcultismului?i impiedicat saajungalacititori, estemarcat
deamprenta timpului: razboiul, seceta, confruntarea cuforme
aledu?maniei fata de cultura. Atmosfera edata de amenin-
tarea tulbure venind din partea unor "straini", a "furilor", a
intru?ilor, cu0voitaconfuziemtrespatiul ograzii?i cel al tarii.
Imaginiledeclinului sunt amplificate simbolic. Cronicaanului
de seceta capata, prin acumulari hiperbolice, 0 coloratura
fantastica. Viziuni opresive, goye?ti, tradeaza angoasa depose-
darii deexistenta: "golul patrat, numarul sterp?i sensul nul"
(Paretele de val', S-a culcat 0 fiara, Bivolul de jar). Inversiunea
tuturor semnelor arata un Dumnezeu crud, oglinda indife-
renta, saum?elator - "mascarici", "tertipar", "nebun". Poetul
ar vrea sa ?tie daca jertfa, daca Iisus al lui ~i-au pastrat
adevarul. Parabolealelibertatii amenintate ($oim?i fata, Flautul
descfintat), autoportrete (Sarcina sacra, De cfind ma $tii) sunt
impregnate de 0 puternica tensiune interogativa. Concluzia
pare safiepierderea sperantei (,,0 singura jivina, gogoloi/ Ca
un arici, caun pe?te,/ Pitulata serostogole?te.// $i unco?ciug
spanzura-n vazduh:/ Al Iatalui, Al Fiului ?i-al Sfantului
Duh" - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de impreju-
rarile silnice (pizma, razbunarea) se amesteca ?i elein acest
puternic, dar inegal volum. Dupa mai putin semnificativa
Prisaca, 1907 - Peizaje, evocarearascoalei?i adevarata revenire
alui A ., exprima un sentiment statornic, adeziunea larevolta
dintotdeauna a celor oprimati, ?i ofera ocazia exersarii unei
poeticitati aspre. De0 parte, incrancenarea taranilor?i notarea
bruta arevarsarii demanie, decruzime, decealalta, portretele
"domnilor", inapti a-I intelege, tonul sarcastic ?i deformarea
caricaturala, grotesca. Sugestia unei orbiri ?i iresponsabilitati
sociale ?i politice ceanunta un viitor de violente rasturnari,
unita cu forta artei de parnfletar a poetului sustin volumul.
Cfintare omului e sociogonie mimagini ?i oda libertatii. Sec-
venteleprincipale aleacestei alcatuiri simfonicerelevatreptele
cuceririi ?i afirmarii umanului dinom: ridicarea dinpulbere pe
vertical a demnitatii ?i a cunoa?terii, botezul nemarginirii,
batalia mintii pentru adevar, cutezanta prometeica, inventivi-
tatea, munca. Semnificativ, fiecarepasinseamna ruperea unor
impotriviri, rezistente, inertii. Pentru A ., omenescul seca?tiga
inlupta dusa culimitele?i opreli?tile: "Iu ti-ai invins paman-
tul, mormantul ~idestinul." Odei i sealatura 0complementara
abordare problematizanta, in meditatia asupra destinului
omenirii. Devenit, din rob, propriul sau stapan, intr-o lume
care se deschide tot mai larg inteligentei (Cel ce gfinde$te
singur), omul eapoteozat, nu insa faraun accent gray, dat de
con?tiinta raspunderilor lui pentru soarta umanitatii ?i a
planetei. Cfintare omului datoreaza momentele saledeimplinire
artistica energiei expresive argheziene, capacitatii imaginilor
deadaviata ideii, dincolo deschema compozitional-progra-
matica a ciclului, ce Ii da un aer ilustrativ, chiar tezist.
Volumele Frunze, Poeme noi, Cadente, Silabe, Ritmuri?i Noaptea
marcheaza intoarcerea la 0 poezie a eului, dominata de
motivul timpului. Inatmosfera crepusculara asenectutii, teme
vechi sereiau intr-o adiere, atotcuprinzatoare, detristete. Sub
prabu?irea "timpului intreg" se na?te un fior al vietuirii
mtr-un limb al solitudinii totale, intre viata ?i neviata. Poez
dedragoste, acumpoeziearegretului?i amintirii, ede0 mal
puritate. Secontinua "dialogul" cudivinitatea, rostirea intr,
barilor fararaspuns asupra hotarelor denedepa?it dincondit
umana. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mul
afirmarea necesitatii interioare careia ii raspunde "fantom,
divinitatii (Psalmistul) stau alaturi de razvratirile cand vit,
list-dionisiace (Marele Cioclu), cand patetice in tragisml
viziunii dechinabsurd, sisific, prin careesteinterpretat dest
nul (Haruri), ?i decertitudinea pribegiei?i acautarii. Mortii i ~
opune sacrificiul salvator, implinit prin poezie (Poetuli
necunoscut).
Lasate sapluteasca mmuzicalitate ?i imaginar, odata (
ie?ireadesub tensiunea concentrata aversului, sunt poeme
in proza din Ce-ai cu mine, vfintule? Sufletul, confruntat (
intelesul ascuns al existentei, se mi?ca mtre ecouri, rem
niscente, oglinzi ale visului. Lumea e spatiu al tainei. Pri
urzeala vazutelor trece, neinteleasa, "invizibila rezonanta
"neauzita paliditate", tinand de esentele ultime (Sfimburii dJ
miezuri). Setea de absolut ?i jalea ,,?tirbirii de viaW' a ceh
prins in labirintul cautarii Spiritului sunt aduse la0 limita
sfa?ierii extreme, cecheama mminte ideea expresionista c
arta. Figurile fantasmatice, ma?tile alegorice, decorul stranil
metafora a starilor din afund, fac din poemele m proza u
limbaj obsedant, cvasimagic (Omul sunator, Zburatorul, Ma
ginea, Dansatorul, Rugul fnalt). Povestirile boabei $i ale farfimei I
doua parte avolumului Ce-ai cu mine, vfintule?, reluata intr-
formamai cuprinzatoare in1964,subtitlul Pe 0 palma de tarfin,
construiesc un vis al armoniei. Intre ierburi, vietati, pasa!
sufletul copilarit, fermecat, cuprinde pamantul intr-o piasa d
reverie, in care se stravad raporturi secrete, dimensiunE
cosmica a fapturilor mici. Intelesurile apar in lumina, ,
manifesta prin viata, "sfanta sfintelor". Petecul de gradina
cuibcald, rani vechi semchid ?i,prinsa mleganarea general.
trecerea va fi lina, fara durere. Aceleia?i perspective ad,
mic-feericeii apartine ?i Cartea cu jucarii, sui tadeistorii avan
caprotagoni?ti pe cei doi ?trengari, Mitu ?i Barutu, laprirr
vedere, poem, in fond, al copilariei, m dimensiunea ei c
fabulos?i deinocenta ainstinctelor. Perceptia infantila, frage
senzuala, trecelascriitor, iar vibratia deculoare ?i desunet i
descriere e urmarea acestei contopiri, in timp cemetafora
chemata sadeaexpresie minunii ?i mirarii deafi. Instarea d
incantare, obiectele, creaturile, substantele intra mneostenil
jocuri, schimbandu-?i firea ?i rostul. Povestea ?i mitul aurec
leaza obi?nuitul. Iranscrierea genezei in limbajul gesturilc
cotidiene devine savuroasa istorie despre "cumafacut mam
pe Mitu". Umorul tandru este ecoul fraternitatii universal,
Patrunderea "dincolo", prin firescul gratios al cotidianulu
innobileaza "jucariil( .
Icoane de lemn ?i Paarta neagl'a marturisesc "dramatica unl
intinari" (Eugen Ionescu). $i in prima - subintitulata jurna
cartea cuprinde schite, pamflete ?i meditatii ie~itedin expc
rientacalugariei -, ~iinadoua - carteatemnitei -, realitatE
sociala e doar punctul de plecare, nu scopul: ea hrane?l
tabloul deco?mar?i determina simbolicaanihilarii individull
ntr-un spatiu al captivitatii faraie?ire. Cutremurul sufletului
ncercat de prapastia dintre aspiratia laviata "Ingereasca" ?i
osniciamediului monahal, aneantizarea insului, provocata de
:ruda?i impersonala functionare amecanismului punitiv, trec
n prim-plan. Oroarea demoleaza mituri, rescrie portrete,
:reeazaatmosfera dedominare aunor fortepotrivnice omului.
x:atologicul, caretradeaza Intinarea, metamorfozele animali-
~re,dezvaIuind raul adanc, transformarea credintei In"comica
Ii spurcata tragedie titubanta", teroarea In fata reductiei
lmane duc scrierilecand laun paroxism expresionist, cand la
.ntuitia, aproape kafkiana, a unei "vini nedefinite, ca un
paienjeni?".
Celetrei romane alelui A ., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul
Buna- Vestire, Lina, formeaza, nemarturisit, un ciclu; obsesia
permanenta a autorului, valorizarea existentei sau Invierea,
este implicata unor destine paradigmatice, cu oprire asupra
evenimentelor fundamentale ale vietii: na?terea, nunta ?i
moartea. Romanele, denumite ulterior poeme, desfa?oara
narativ, dar ?i pe un principiu al asociatiei de imagini, fan-
tasme, evenimente cu tipare de mit, lasand sa se Intrevada
natura miraculoasa aexistentei, Intrepatrunderea dintre fan-
tastic ?i rea!' Obscur, pierdut In, nerecunoscute de ceilalti,
hierofanii, miracolul nu serefuza eroilor lui A . Cumrealul e
simpla fatada, dincolo de carejoaca altceva, cumobservatia
fixeazacontinuturi cescapacon?tiintei (prinoniric, halucinatii,
nevroze), proza rupe cutraditia realista, purtand,In chiar acest
efort, Insemnele modernitatii. Romanele sunt proiectii ale
unei ideale quete: emanciparea provizoriului catre durabil ?i
etem. Visul pecare, InOchii Maicii Domnului, VintilaVoineanu
vrea sa-l piarda ?i In numele caruia va renunta lalegaturile
mirene este amintirea paradisiaca. La origini (In copilarie),
omul era Intreg, iar dragostea mama - fiu, parte In divino
Dupa moarteaSabinei, avand dealesIntrelumeacelor efemere
(traiullui, aici, einautentic, destrigoi) ?i tarmul unde "nimic
nu cade", prime?te caIugaria cape0 Incorporare Inuniversul
permanentelor ?i iubirii. Sabina Ii va zambi, suprafiresc, din
icoana Maicii Domnului. Lina, roman prolix, lasand sa pre-
cumpaneasca cronica existentelor umile, cu Intamplari mai
direct legate debiografia lui A ., areIncentru, prin IonTrestie,
crescut pe"maini vitrege", ajunslaborant la0fabricadezahar,
?i prin Lina, frumusetea ivita din mocirla, tot problema
sufletului ?i a "mantuirii care domina nenorocul". Trans-
substantierea, Inaltarea din straturile obscure ale alcatuirii
omene?ti la treapta inalterabila a Spiritului, este figura care
organizeaza destinul personajelor. Aventura simbolica a lui
Trestie se lumineaza de sensul unui efort general: cel al
materiei tintind a se Insufleti ?i a participa la Idee. Proces
figurat In planul realist al cartii (apt Insa ?i de 0 lectura
alegorica) de sinteza cristalului pur, incoruptibil, din masa
lanceda, putrid a, pieritoare, In fabrica de zahar - teatru
nea?teptat al clocotului mortii ?i rena?terii. Gulica Unanian,
personajul din Cimitirul Buna- Vestire, are 0 situatie aparte,
propria sa viziune ironico-grotesca subordonandu-se celei
auctoriale. Batjocorit desemeni pentru neindemanarea (dato-
rata curatiei sale) cu care rateaza In sfera relatiilor sociale,
Gulicadescopera sistematic In"marea evidentiJ ."aprezentului
istoric un tumult deforme caricate, degradari alenoimelor ?i
rosturilor firii. Pare un bufon, dar detine, precum profetii
judecatori ai vechimii, secretul mtocmirii noului prin distructie
?i Intinsul pamflet din primeIe cincizeci de capitole ale
romanului eApocalipsa lui. Mi?carea sarcastic panoramata se
dezvolta Indublu sens: augmenteaza,In portrete, monstruozi-
tatea?i viciul, reducand apoi totul - cand teribilul halucineaza
?i sparge limitele - la materia joasa, supusa distrugerii.
Ipostazele proliferante ale stricaciunii, enormul lor compun
camavalescul spectacoI al unei sacralitati pierdute, trista ei
parodie. Chemat de aceasta infinita degradare, evenimentul
salvator, Invierea, irumpe, instaurand dimensiunea lui mira-
culoasa. Paradoxa!, extraordinarul coexistacuironia. J udecata
ob?teasca nu reu?e?te sa claseze noua natura (un viitor al
fiintelor purificate, "matematic upiforme", Infioreaza imagi-
natia, dand tablourilor coloratura unei utopii negative), iar
ordinea publica, Infata "revoluti~i" Invierii, e?ueaza ridico!'
Arestati sunt, pentru "port de nume ilicit", Kogalniceanu,
Tudor Vladimirescu, Eminescu. Grotescu!, comicul oribil, cu
excrescente fantastice, sub semnul caruia sta romanu!, are 0
motivatie metafizica: arata vremuri de-a-ndoaselea, fara
credinta, agonice. Alianta dintre clovnesc ?i sacru, amestecul
viata-moarte fac din Cimitirul Buna- Vestire 0 scriere provo-
catoare, Incareinsolitul da0deschidere vizionara pamfletului.
Pamfletul, gen mu?ciitor, "iute ?i viu", izvorat din viata
anarhica ?i brutala, se potrivea perfect energetismului ?i
nonconformismului lui A ., cat?i sfortarii scriitorului dealargi
graniteleliteraturii: "celenepermise vor fi introduse cufortaill
randul celorlalte." Hipersensibilitatea omului, vederea (per-
ceptia) deformatoare, asociataei, pasionalitatea ?i trairea prin
extreme deviaza constant cronica sociala ?i portretul arghe-
zian, trecandu-le in pamflet. A . a fost un polemist coleric ?i
ireverentios (mini?tri, personalitati aleculturii?i bisericii i-au
cazut victime), iar caartist, nu 0 data, afost prins ill volutele
metaforismului sau virulent. Oricat sunt de inver~unate
pamfletele lui, in inima lor seaflarigoarea violata anaturii,
plasandu-le, dincolo deaccidentalul faptic, inorizontul fiintei.
Caci, ill rezonante socratice ?i pascaliene, A . I-avazut pe om
orbit de orgoliu ?i de vanitati marunte; menirea de a risipi
"maladia confuziunii" ?i de arestabili adevarul revine pam-
fletului. Imaginea ?ocanta avea sa tortureze ?i sa distruga 0
incredere in sine "imorala". Seimpunea, deci, sa ta?neasca,
incandescenta, din adancurile repulsiei ?i urii, dar trebuia sa
depa?easca pragul incon?tientului, traind apoi ca figura de
arta, parte dintr-o compozitie deoriginalitate?i stil. Pamfletul
eravazut?i caremediu impotriva tocirii limbajului prin cli?ee
?i uz. De aceea, numeroase pamflete au ca tinta lumea
scriitoriceasca, "azurul demu?ama" al unei literaturi artificiale
?i sarace, inefabilul masurat dupa "sistemul metric", pentru
marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Paunul genial,
Pentru glorie ~iJranci). Altele osandesc mecanica dogmei ?i
fatarnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul,
paralizarea energiilor tarii (Plo~nitele, Naparca, Baroane, Omul cu
ochii vineti). Desfigurarea bestiala sau hidoasa a omului,
traducand-o pe ceamorala, paiatele anapoda, colajeleetero-
gene, aratarile cu 0 morfologie cvasifantastica, vermina
fo?gaitoare din pamflete trecill sferavastei temeargheziene a
apocalipsei. A . arealizat ceamai cutremuratoare panorama a
"materiei care seineaca in propria-i putreziciune". Valoarea
exceptionala aartei salepamfletare vinedinsugestia piezi?aa
unei intenpi de exorcism ?i din potentialul de halucinare al
imaginiloI. El ramane un nume printre reprezentantii de
prestigiu ai genului: J onathan Swift, P.-L.Courrier, LeonBloy,
L.-F. Celine. Tablete din Tara de Kuty experimenteaza un
amestec de pamflet, meditatie ?i utopie. Americanii Mnir,
Kuic, Pitak descopera in Kuty, tara neaflata pe harta, 0
societate primitiva ?i illcercarea decivilizare aba?tina?ilor da
na?tere unei parodii de proiect utopic - 0 noutate lanivelul
vremii. Nu departe, prin situarea in absurd, de utopiile ne-
gative, scriitorul monteaza bufonada unei "civilizatii super-
ficiale de forme". Tipare ?i imbolduri swiftiene se simt ill
crochiurile savantilor ignoranti, al feministei, ill satira gauno-
?eniei din viata intelectuala (Mya Lak, in preistorie, Explorari,
Prezidenta). Eliberat parca deoriceconstrangere, pamfletul da
cursslobodelementului monstruos ?i trivial, cerandex negativo
respectul structurilor vitale.
Tableta este genul care, in literatura romana, ii aparpne:
A . il creeaza ?i il consacra. Marturisind aversiune fata de
compunerile dezlanate ?i inexpresive, i?i propunea sareleve
substanta, ponderea faptului insignifiant, explorand concen
trat semnificatiileunui crampei. Tabletaestematricea stilistic
prin careseilltemeiaza proza sa. Acuzele referitoare lacarac
terul ei dispersat, fragmentar se arata fara temei ill lumin;
ansamblului: tableteletinsacuprinda Totul - viata, imparpt;
intrelumina?i "mazga", incoerenta ill cercul socialului, libera
grava, incarcata de sens in spatiul naturii. $i cand fixeazi
aspectealetimpului, A . descopera?i evidenpaza inintamplan
masura generalului omenesc. Tabletele (0 parte stranse iJ
volumul Bilete de papagal) sustin dimensiunea filosofica ?
moralista ascrisului arghezian. Simtul, mereu treaz, cucaree
sesizeazaduplicitatea aparentelor facecamajoritatea tabletelo
sa creasca pe principiul ironiei, "arta de a interpreta simu
lacrele" (Vladimir J ankelevich). Ca ?i Pascal, i?i illdreapti
observapa necrutatoare asupra erorii comune, dinarnitand cell
mai raspandite sofisme?i adevaruri-iluzie. Indepartarea omu
lui deReal ?i fatamicia asociataacestei pierderi sunt izvoarell
demagogiei, sociala ?i intima. Amorul propriu ?i ipocrizia
spiritul mijlociu, "armonic" cultivat de ?coala, omulliber ?
amagirea de sine, omul mare ?i sacrosanctul sau intere~
personal, "illdreptarile" rizibile aduse deprogres contureazi
farsa perpetua abalciului de?ertaciunilor (Piacere per pia cere
Camuflajul, 0 firma revolutionara). Laun pol, intentia satirica
ironica?i tehnicile denigrarii - jocul insinuant cuproportiile
distrugatoarele antiteze -, lacelalalt, elogiul deschisal ordinii
al vigorii creatoare. A . n-a fost un spirit retrograd, ci ur
adversar al falsitapi. "Tezaure mocnite" zacill pOpOI.Fieraru
afirma forta faptei, taranul a imprumutat intelepciunec
pamantului. Poezia?i muzica lor atestaunadanc extaz (Pentn
bi/ant, Baraganul). Pravila de morala practica abandoneaza ironia
pentru negapa directa. Hula ?i mesianismul 0 plaseaza ir
descendenta biblicelor profetice. Instinctul posesiv, febra
puterii starnesc vituperatia ?i cheama pedeapsa divina.
A . opune pe a avea plinatatii existentiale a lui a fi. El pro-
slave?tebucuria gratuita, acceptarea smerita adarurilor vietii.
Dragostea, familia, munca sunt temelii aleedificarii omenes-
cului. Dar, scepticfatadeputerea illvataturii deaopri curgerea
la illtamplare a lucrurilor, cinic uneori, ajunge ill situapa
paradoxala aunui moralist faramorala: pentru intelepciunea
necanonica avietii, el renunta laprecepte ;;idoctrina.
Aspiratia spre fiintare coexista, la A ., cu descoperirea
artei. A trai prin artaerascopul ultim; permanente aufost, illsa,
~inelini?tileill me;;te?ugul "blestemat?i fericit al cuvantului".
Fiecarepagina i-aparut un debut. Meditatia asupra artei, din
cronicile sale dramatice, medalioanele ?i articolele dedicate
picturii?i sculpturii (stranse postum inPensula ~idalta, 1973),
din recenzii, arte poetice, profiluri de scriitori, este proiectia
tensiunii interioare, ailltrebarilor pecare?i le-apus creatorul.
"Miracolul suprem" afost, pentru el, cuvantul. Verbul poetic
reitereaza Logosul: poate crea "din simboale", din nou, uni-
versul ~i,mai ales, il poateschimba (Dintr-un foi~or, Scrisoare cu
tibi~irul). Totu?i, inspiratia fiind un "dictat" supraindividual,
starea scriitorului trebuie sa fie umilinta. Cel caruia i se
repro?au "inertiile materiale" ?i senzualismul preraponal (Ion
Barbu, EugenIonescu) eraill realitateobsedat detranssubstan-
llizarea materialitatii ?i nazuinta saeraintuirea totalitatii, a
'incipiilor, prin actul poeziei. Eminescu emodelul exemplar,
trucat seraporteaza, fIlamister, lamoarte, lacontradictiile
'avealeexistentei" (Eminescu, 1943),poezia easimilata starii
~ligioase(Poezia). cand i?i define?te stilul prin tendinta dea
:lprumuta vorbelor concretete materiala ("unele samiroasa
..], altele sa fiedure sau mu?chiulate ?i cu par animal"), el
lerge, con?tient, in raspar cu 0 literatura ?tearsa, de simta-
lintelancede. Actiunea sade Invigorare este sustinuta prin
~eaces-anumit 0 esteticaauratului. A ., gandind panteic, nu
vorbit niciodata deurat, ci de"frumuseti deneant" (Ploaia).
i.mantalui Dumnezeu 0 aflaInluceferi, ca?i Inglod. Lexicul
~utal dinamiteaza ?abloane, dar trivialul intereseaza supus
nei semnificari superioare (Hagi- Tudose). $i numai "intrand In
e" (BlaisePascal),traindu-Ie, "constructorul decuvinte" ajunge
iIeinsufleteasca ?i spore?te intelesurile lumii.
De?i era atras de teatru, de?i lirica sa are 0 Incarcatura
dramatic a, textele destinate scenei nu atesta la A . 0 reala
inzestrare dedramaturg. Seringa, piesajucatain1946?i In1967,
denunta, faranerv, intr-un cadru demelodrama, venalitatea?i
parvenitismul unor medici. Mai interesante sunt Negutatorul de
ochelari ?i Interpretiiri la cleptomanie (aparute involumul Teatru,
1968),mici jocuri dialogale deunfantezismcvasiurmuzian. In
schimb, Intalmaciri (farsaMaestrul Pathelin, dupa un anonim
francez, un fragment din Hamlet deShakespeare, Ana Fierling
?i copiii ei, dupa Mutter Courage de B. Brecht, comedii de
Moliere: Mizantropul, George Dandin, Avarul, Domnul de
Pourceaugnac, parti din Gargantua de Rabelais, poeme din
Baudelaire), forta ?i culoarea cuvantului arghezian rodesc,
dand textepline de0 viata proprie. Intre optiunile dictate de
preferinte pesonale senumara ?i transpunerea in romane?te,
ceadintai, aAmintirilor din casa mortilor (1912)deDostoievski,
cu ecouri in Poarta neagra ?i Flori de mucigai. IntampliHor, a
tradus din Tristan Bernard (Cafeneaua cea mica, 1912) ?i
D. I. Fonvizin (Neispravitul).
A . esteinaproape tot ceascris0 individualitate creatoare
viguroasa, inconfundabila, prin optiuni, atitudini, stil. Uni-
tateaamplei saleopere, delapoezia liricalaromane ?i utopie,
delapamflet ?i tablete lapoemul in proza ?i delaportrete la
ideiledespre scris, ramane ceadata deunechilibru instabil de
reactii, dar tocmai de aceea mai adevarat, mai uman, ?i de
raportarea originala latraditie (pentru el, un "fond ancestral
[...] mai profund decM formele, deci din afara traditiei" -
1. Negoitescu), ca?i lamodernitate (eanu sedatoreaza opti-
unilor formale, ci observarii, adanci, neconventionale, a
sufletului omenesc). Poezia11 situeaza intre cei mai deseama
lirici ai secolului al XX-lea, prin patosul unei interogatii
moral-cognitive careune?te altitudinea cautarilor culimbajul
violent ?i cusimboluri delargarezonanta, integrand incuren-
tul unui lirismorganic?i al unei energii expresivecunesfar?ite
resurse reactia in fata spectacolului omenescului, reflectia
asupra poeziei inse?i. Totul, cu 0 forta a verbului lanivelul
marii arte. Mai putin cunoscuta, proza este ?i ea de 0 incon-
testabilavaloare, subliniata deorientarile mai noi aleliteraturii
lurnii, cu care coincide in sensul subiectivizarii viziunii, al
potentarii parabolei ?i absurdului, in paralel cu slabirea
conventiilor realismului. Dinopera lui A ., inselectii reprezen-
tative sau in publicatii, au aparut traduceri pe toate meri-
dianele ?i scriitori renurniti (Salvatore Quasimodo, Rafael
Alberti, Pablo Neruda, Anna Ahmatova, Iannis Ritsos, Arne
Haggqvist, J aroslaw Iwaszkiewicz, Eugen Ionescu ?a.) i-au
talmacit scrierile.
Cand spunem ca drama con~tiintei argheziene este exclusiv mistica,
nu trebuie sa dam un continut limitat acestei expresii; mistica sa se
creeaza dialectic, se conJigureaza contradictoriu ~i, daca va ajunge la
starea de beatitudine (treapta ultima, puriJicatoare, a oricarei
con~tiinte mistice), aceasta se va fntampla numai dupa descoperirea
vietii fnse~i caforma manifestata a misterului ...
POMPILIU CONSTANTINESCU
Universul sau substantial, sensul de exploratie metaJizica al
viziunilor, intelectualitatea fara cadre rationale ale acestei lirici, iata
chestiunile adecvate. Rezultatul cercetarii este zguduitor. Cine va
asculta pana la fnJiorare solemnul Testament? [' ..J Al doilea aspect
profund al poeziei lui Arghezi, fnafara oricarei pozitii notionale, este
selltimentul de oscilare materiala fntre doua lumi cu densitati
deosebite, cerul ~ipamantul. E vorba, dar, nu de antiteza de concepte
ideal - real, ci de un proces, vazut fnplanul poeziei, de metamorfoza,
de osmoza fntre spiritual ~i material, amandoi termenii luati ca
momente fndepartate ale aceleia~imaterii.
SCRIERI: Cuvinte potrivite, Bucure9ti, 1927; leaane de lemn. Din
amintirile ierodiaeonului Iosif, Bucure9ti, 1929;Poarta neagrii, Bucure9ti,
1930; Flori de mueigai, Bucure~ti, 1931;Cartea eu jueiirii, Bucure~ti,1931;
Tablete din Tara de Kuty, Bucure9ti, 1933; Ochii Maicii Domnului,
Bucure~ti, 1934; Cuvinte potrivite ~i... fncruci~ate, Bucure~ti, 15
Ciirticicii de searii, Bucure~ti, 1935; Cimitirul Buna- Vestire, BucurE
1936;ed. Bucure~ti, 1968;ed. Bucure~ti, 1997; Versuri, Bucure~ti, 15
ed. 2, Bucure~ti, 1940; ed. 3, Bucure~ti, 1943; Ce-ai cu mine, vilntz
Povestirile boabei ~i ale fiirilmei, Bucure~ti, 1937; ed. (Ce-ai cu m
vilntule? Pe 0 palmii de tiirilnii), lngr. G. Pienescu, pref. MirceaTorr
Bucure~ti, 1970; Hore, Bucure~ti, 1939; Lina, Bucure~ti, 1942; ed. ir
Gabriel Dirnisianu, Bucure~ti,1980;Eminescu, Bucure~ti,1943;Bilet
papagal, Bucure~ti, 1946;Manual de moralii practicii, Ia9i,1946; ed. ir
SimonaCioculescu, Galati, 1993;Versuri alese, Bucure~ti,1946;Una ~
una poeme, Bucure~ti, 1947; Prisaea, Bucure~ti, 1954; Pagini din tre
Bucure~ti, 1955;ed.lngr. G. Pienescu, pref. automlui, Bucure~ti, I'
1907-Peizaje, Bucure~ti,1955;ed. pref. Constantin Cuble~an, Bucun
1973; Cilntare omului, Bucure~ti, 1956;ed. postfata Adrian Anghele:
Bucure~ti,1972;Stihuri pes trite, Bucure~ti,1957;Din drum ... , Bucun
1957; Cartea mea frumoasii, Bucure~ti, 1958; Versuri alese, Bucurc
1958; Lume veche, lume nouii, Bucure9ti, 1958; Versuri, pref. M
Beniuc, Bucure~ti, 1959; Versuri, pref. Mihai Ralea, Bucure~ti, l'
Versuri ~i proze, pref. Paul Georgescu, Bucure~ti, 1960; Tablete de
nicar, pref. D. Micu, Bucure~ti, 1960; Versuri, Bucure~ti, 1961; fru
Bucure~ti, 1961;Cu bastonul prin Bucure~ti, Bucure~ti, 1961;Serieri,
I-XXXIII, Bucure~ti, 1962-1983, vol. XXXIV-XXXVIII,lngr. Mitz
Arghezi, Bucure~ti, 1985-1988, vol. XXXIX-XLIV, lngr. Mitz
Arghezi ~i Traian Radu, Bucure~ti, 1994-2003; Poeme noi, Bucun
1963; Cadente, Bucur~ti, 1964;Riizlete, Bucure~ti,1965;Silabe, Bucur'
1965; Animale mari ~imici, Bucure~ti, 1965; Versuri lungi, pref. D. M
Bucure~ti, 1965;Ritmuri, Bucure~ti, 1966; Versuri, I-II, Bucure~ti, l'
Noaptea, Bucure~ti, 1967; Litanii, Bucure~ti, 1967; Teatru, Bucur'
1968; frunzele tale, Bucure~ti, 1968; Crengi, Bucure~ti, 1970; Po
Bucure~ti, 1970;Xc. Poeme inedite, lngr. Mitzura ~i Bamtu T. Argl-
Bucure~ti, 1970; Frilnturi, Bucure~ti, 1970; Poezii, lngr. ~i post
Nicolae Manolescu, Bucure~ti, 1971; Din pragul casei, Bucure~ti, 1
Poeme noi, pref. AI.Piru, Craiova, 1972; Versuri ~iproze, pref. Grazj
$tefan, Bucure~ti, 1973;Ciiliitorie fnvis, Bucure~ti, 1973;Poemele tiir,
lngr. ~ipref. MirceaIorgulescu, 1973;Pensula ~idalla, lngr. G. Piene
Bucure~ti, 1973; Artieole vorbite. Conferinte radiofonice, ingr. Vi
Craciun, Bucure~ti, 1974; Stihuri, lngr. ~ipref. AI. Pim, Craiova, 1
Povestirile boabei ~i ale fiirilmei, lngr. Mitzura ~iBarutu T. Argl
Cluj-Napoca, 1974; Ars poetica, lngr. IlieGutan, Cluj-Napoca, 1
Caligula, postfata Z. Sangeorzan, Bucure~ti, 1975;Poezia filosoficii, i
~ipref. ElenaZaharia-Filipa~, Bucure~ti, 1976;Zdreantii, Craiova, 1
Cuvintepotrivite, postfata Gh. Grigurcu, Bucure~ti,1977;Pamflete, i
~ipref. Mariana Ionescu, Bucure~ti, 1979; Versuri, I-II, lngr. ~iposl
G. Pienescu, pref. Ion Caraion, Bucure~ti, 1980; ed. 2, I-II, ing
postfata G. Pienescu, Bucure~ti, 1985; Versuri, repere istorico-lite
MirceaScarlat, Bucure~ti, 1980; Versuri, pref. AI. Pim, Craiova, 1
Deslu~iri, lngr. Mitzura Arghezi, Bucure~ti, 1980; 50 de poem
50 pobnes, ed. bilingva, tr. Annie Bentoiu, pref. Eugen Sirr
Bucure~ti, 1981; Tudor Arghezi. Autoportret prin eorespondentii, In!
pref. BarbuCioculescu, Bucure~ti, 1982; Poeme - Poems, ed. bilin
tr. Andrei Banta~, pref. Nicolae Manolescu, Bucure~ti, 1983; Poez
Stihi, ed. bilingva, tr. Larisa Manea ~i Traian Radu, pref. IV
Mangiulea, Bucure~ti, 1985;Poeme Inprozii, lngr. IlieGutan, BucUJ
1985; Arte poetice, lngr. G. 1. Tohaneanu ~i Livius Petru Bel
Bucure~ti, 1987; Opere, I-IV, lngr. Mitzura Arghezi ~i Traian R
pref. Eugen Simion, Bucure9ti, 2000-2003. Trad u ceri : F. Dostoie
Amintiri din casa mortilor, Bucur~ti, 1912;1 . A. Kuprin, Moloh, Bucw
1951(Incolaborare cuR.Vasiliu); 1. A. Kralov Fabule, Bucure~ti,]
M. Saltakov-Scedrin, Povestiri, Bucure~ti, 1952 (in colaborar'
O. Panaitescu); Anatole France, In floarea vietii, Bucure~ti, ]
. V. Gogo!, Suflete moarte, Bucure~ti, 1954 (incolaborare cuLTaranu,
. D. Gane, R. Donici); LaFontaine, Fabule, Bucure~ti, 1954; Bertolt
recht, Ana Fierling ~i copiii ei, Bucure~ti, 1957; Moliere, Comedii.
[izantropul. George Dandin sau sotul piiciilit. Avarul. Domnul de
mrceaugnac, Bucure~ti, 1964, in Scrieri, XXXVI, Bucure~ti, 1986;
;r.Rabelais, Paul Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Teophrast, La
mtaine, L A. Kralov], InScrieri, V, Bucure~ti, 1964; [Walt Whitman,
Ehrenburg, N. Mizin], in Frunzele tale, Bucure~ti, 1968; [Anonim
ancez, D. LFonvizin, Tristan Bernard, Bertolt Brecht], in Teatru,
llcure~ti,1968.
epere bi bl i ograf i ce: Fundoianu, Imagini, 205-215; Aderca,
ontributii, I,5-9,611-614, 784-791, II,31-34,42-48,543-544,573-580;
~rbanCioculescu, Argheziana, Bucure~ti, 1985; Lovinescu, Scrieri, I,
)8-419, IV, 590-609, V, 159-164, VI, 150-158, 253-255; Davidescu,
specte, 237-241, 442-449; Bogdan-Duica, Studii, 435-443; Mihai Ralea,
:rieri din trecut. In literaturii, I,Bucure~ti, 1957, 9-33; IonBarbu, Pagini
~prozii, Bucure~ti, 1968, 63-74; Streinu, Pagini, I, 11-23, 130-135, II,
-21, 235-237, III, 7-27, IV, 7-18, 100-101; Victor N. Popescu, Tragedia
wi suflet: Tudor Arghezi, Bucure~ti, 1930; Ionescu, Riizboi, I, 21-24,
)-79,103-105,292-294, II, 130, 270; Perpessicius, Opere, III,214-226,
" 115-120, 314-318, V, 67-72, 211-216, VI, 300-303, VII, 110-114,
12-145, 239-242, XI, 325-328, 359-363, XII, 330-331, 349-350, 373,
16-387; Eugen Ionescu, Nu, Bucure~ti, 1934, 5-57; Petru Manoliu,
:ologia lui Tudor Arghezi, CL, 1934, 2; Iorga, 1st. lit. cant., II, 234-235,
11-244, 289, 291-292, 295-296, 323; Sebastian, Jurnal, 220-224,
13-250; D. Caracostea, Prolegomena arghezianii, Bucure~ti, 1937;
[unteano, Panorama, 275-283; G. C3linescu, Tudor Arghezi, Ia~i,1939;
J mpiliu Constantinecu, Tudor Arghezi, Bucure~ti,1940; CaJ inescu, 1st.
~.(1941), 724-736, 1st. lit. (1982),808-819; Vianu, Opere, III, 129-135,
75-503, V, 224-234, 543-548; Cioculescu, Aspecte, 59-92; Umberto
ianciolo, II simbolismo grotesco di Tudor Arghezi, SL, 1944, 147-196;
~rbanCioculescu, Introducere Inpoezia lui Tudor Arghezi, Bucure~ti,
146; Ov. S. Crohmalniceanu, Tudor Arghezi, Bucure~ti, 1960; Mihail
~troveanu, Tudor Arghezi. Poetul, Bucure~ti, 1961; Tudor Vianu,
rghezi, poet al omului, Bucure~ti, 1964; Tudor Vianu, Tudor Arghezi,
llcure~ti, 1964; Dumitru Micu, Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre
lrstele interioare, Bucure~ti, 1965; Sorin Alexandrescu, Simbol ~i
mbolizare, SPS, 318-369; Domitian Cesereanu, Arghezi ~ifolclorul,
llcure~ti, 1966; Cioculescu, Varietiiti, 415-456; Iva~cu, Confruntiiri,
59-316; Baconsky, Marginalii, 22-42; Manolescu, Metamorfozele,
;-84; Alexandru George, Marele Alpha, Bucure~ti, 1970; Negoitescu,
~semniiri, 83-100; Crohmalniceanu, Lit.rom. expr., 206-215; Manolescu,
:me, 1,61-64,145-179; Dumitru Micu, Tudor Arghezi, Bucure~ti, 1972;
I.Cema-Radulescu, Arbori din tara promisii, Bucure~ti,1972, 181-243;
ala Galaction, Jurnal, I-III, Bucure~ti, 1973, passim; Ciopraga,
:rsonalitatea, 206-215; George, Sfnr~itul, I, 113-124, 209-232, II, 1978,
14-228, III, 113-142; Todoran, Sectiuni, 289-328; Oarcasu, Destine,
1-95; Simion, Scriitori, I, 7-30, II, 28-110, 431-433; Negoitescu,
ngrame, 6-9; Piru, Poezia, 9-44; Dan, Proza, 252-257; Papahagi,
:rercitii, 24-47; AI. Bojin, Fenomenul arghezian, Bucure~ti, 1976;
ladimir Streinu, Eminescu - Arghezi, ingr. George Muntean,
ucure~ti, 1976,163-231; Cristea, Aliante, 127-211; Gorcea, Nesomnul,
10-174; Emil Manu, Tudor Arghezi. Cadente, Bucure~ti, 1977; Mihail
himoaga, Basoreliefuri, ingr. Gh. Perian, Cluj-Napoca, 1977, 228-236,
;0-256; Nicolae Balota, Opera lui Tudor Arghezi, Bucure~ti, 1979; Ilie
utan, Tudor Arghezi. Imaginarul erotic, Bucure~ti, 1980; Doina~,
:ctura, 114-130; Marian Popa, Geschichte der rumiinischen Literatur,
ucure~ti, 1980, 178-182; Florea Firan, Pe urmele lui Tudor Arghezi,
ucure~ti, 1981; Mariana Ionescu, Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi,
'ozatorul, Bucure~ti, 1981; I.-am cunoscut pe Tudor Arghezi, Ingr.
Nicolae Drago~, Bucure~ti, 1981; Mihai Zarnfir, Poemul romnnesc In
prozii, Bucure~ti, 1981, 387-412; Tudor Arghezi. Autoportret prin
corespondentii, ingr. ~i pref. Barbu Cioculescu, Bucure~ti, 1982; Tudor
Arghezi interpretat de ... , ingr. ~ipref. Alex. $tefanescu, Bucure~ti, 1982;
Popa, Competentii, 131-136; Simut, Diferenta, 40-61; Alex. $tefanescu,
Intre da ~i nu, Bucure~ti, 1982, 23-28; Manolescu, Area, III, 35-54;
Dimisianu, Lecturi, 41-50; ValentinF.Mihaescu, Timp ~imod, Bucure~ti,
1983,37-49; Sorescu, Liricul, 143-197; Zaciu, Viaticum, 259-305; Dorina
Grasoiu, "BaMlia" Arghezi, Cluj-Napoca, 1984; EmiliaParpala, Poetica
lui Tudor Arghezi, Bucure~ti,1984; Pop, Jocul, 97-116; Scarlat, 1st. poeziei,
III, 125-184, IV, 139-143; Adrian Anghelescu, Barocul In proza lui
Arghezi, Bucure~ti, 1988; Livius Petru Bercea, Lexicul poetic arghezian,
Timi~oara, 1988; ElviraSorohan, Grotescul arghezian, RITL, 1988, 1-2;
Mihailescu, Intrebiirile, 124-143; Grigurcu, Eminescu - Labi~, 71-101;
Simion Mioc, Modalitatile lirice interbelice, I, Tirni~oara, 1989, 2-204;
Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu, Unde scurte, I,41-42; Negoitescu,
1st. lit., I, 271-274; Alex. $tefanescu, Tudor Arghezi, RL, 1992, 34;
Gheorghe Bulgar, Intnlnire cu Tudor Arghezi, Bucure~ti, 1992; Zaciu,
Clasici, 221-259; Ciopraga, Amfiteatru, 13-80; Marian Victor Buciu,
Celiilalt Arghezi, Craiova, 1995; Borbely, Griidina, 11-19; Micu, Scurtil
ist., II, 49-57; Caraion, Tristete, 82-86; Ion Sarbu, Proza artisticii a lui -
Tudor Arghezi, Ia~i, 1995; N. Rotund, Tudor Arghezi, prozatorul,
Constanta, 1996; Barutu T. Arghezi, Inaintea uitiirii, Oradea, 1996; AI.
Cema-Radulescu, Ultima invazie, Bucure~ti, 1996, 173-187, 202-214,
222-228; Theodor Codreanu, Provocarea valorilor, Galati, 1997, 161-172;
Pavel Tugui, Amurgul demiurgilor, Bucure~ti, 1998, 31-103; Nicolae
Manolescu, Din nou despre "cazul" Arghezi, RL, 1998, 10; Diet. analitic,
1,125-127,175-176,195-197,253-256, II, 80-83,132-133,149-151, III,
188-190, 352-353, 429-431, IV, 206-208, 225-226, 292-296, 473-477;
Cornel Regrnan, Intnlniri cu clasicii, Bucure~ti, 1998, 129-133; Nichifor
Crainic, Spiritualitatea poeziei romnne~ti, Bucure~ti, 1998,121-148; Ion
Caraion, Jurnal, II, Bucure~ti, 1998, passim; Gheorghe Grigurcu,
Psihologie argheziana, RL,1999, 7, 8; Tudor Arghezi, DCS, 17-19, 170, 187,
199-200; Marian Be~teliu, Tudor Arghezi, poet religios, Bucure~ti, 1999;
Cartarescu, Postmodernismul, 279-284, 296-298; Aurel Ciulei, Tudor
Arghezi, romancierul, pref. AI.Balaci,Bucure~ti,1999; Cornel Munteanu,
Pamfletul ca discurs literar, Bucure~ti, 1999, passim; George, Reveniri,
134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de
moralii practicii, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalitiitii,
Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Diet. esential, 35-41; Barutu T. Arghezi,
"Duhovniceascii", "Psalmi", "Testament" de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001;
$tefanMelancu, Apocalipsa cuviintului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae
Balota, Cluj-Napoca, 2001; Popa, 1st. lit., I, 1122-1132, passim; Vargolici,
Portrete, 302-328; Alex. $tefanescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion
Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian, Bacau, 2003. S.C.
A RGINTESCU-A MZA , N.[ i col ae] (22.IX.1904, Galati - 7.IX.1973,
Bucure;;ti), eseist ;;i traduciHor. Estefiullui Savel Argintescu,
medic, ;;ial Elenei (n. Popescu), descendenta aunei familii de
ardeleni. Pentru aatrage atentia asupra originii sale pe linie
materna, criticul i;;i va completa identitatea cu onomasticul
Amza. Absolvent al Facultatii de Litere ;;i Filosofie a
Universitatii din Bucure;;ti, va activa, mtre 1930 ;;i 1932, ca
profesor defilosofie, interesandu-se, mparalel,;;i decercetarea
sociologica. A colaborat astfel cuechipeleconduse deD. Gusti
la realizarea a doua filme: Dri1gu~ (1931) ;;i Probleme sociale
(1932);;i ;;i-asintetizat observatiile culese pe teren mstudiul
Problema gustului popular (1932). Din 1932 pana in 1939, va