este considerat cel mai mare geniu al antichitaii: -iu de medic! -i-a cut studiile n "tena! -educator a lui "le#andru $acedon! %m de stiinta si mare iloso& "ristotel a reali'at cea mai prestigioas repre'entare a ideilor economice speciice timpului su. Scrierile sale undamentale n acest domeniu au ost: ()olitica* i (+tica nicomachic*. Aristotel, asemenea lui Platon, acorda o mare atentie principiilor de organizare a statului ideal, insa statul lui Aristotel se deosebeste printr-o viziune mai pragmatica si modalitati de organizare mai reale. Comunismului elitar platonian el opune gospodaria casnica ca fundament al societatii. n primul rnd, Aristotel divizeaza statul in doua clase: oamenii liberi si sclavi n al doilea rnd, ordinea in statul aristotelian se baza pe legea naturala a supunerii si dominatiei: supunerii din partea sclavilor,ce reprezentau sursa de venit si dominatiei din partea oamenilor liberi ce se consacrau conducerii statului. n al treilea rnd, Aristotel se pronunta impotriva existentei proprietatii comune, considernd ca comunizarea bunurilor provoaca dorinta generala de a le poseda si lipsa responsabilitatii de a le utiliza rational. De aceea, considera Aristotel, bunastarea polisului poate fi asigurata doar prin posesiunea unei proprietati private de dimensiuni moderate. n al patrulea rnd, ca si Platon, Aristotel considera drept stat ideal o mica comunitate agrara care se autoasigura cu toate cele necesare. nsa intelegnd irealitatea autarhiei, el admite schimbul, fie sub forma trocului, fie a schimbului monetar. Aceasta l-a determinat sa purceada la analiza economica a categoriilor de baza ale schimbului marfa, moneda, pret, bogatie.. Aristotel este primul care face distinctie intre cele doua laturi ale marfii valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb. Aparitia si amplificarea relatiilor marfare au generat aparitia monedei. Aristotel a fost primul care a delimitat functiile banilor: etalon al valorii si instrument al schimburilor. Deci banii, in acceptiunea lui, nu reprezinta bogatie, ci doar un simplu intermediar al schimburilor. Anume Aristotel a fost primul care a incercat sa inteleaga legitatile schimbului, descoperind ca: !chimbul presupune comensurabilitate, adica un element comun ce permite efectuarea acestui schimb" #arfurile nu contin nimic ce le-ar face comensurabile, de aceea comensurabilitatea este determinata de nevoile posesorilor marfurilor schimbate. $ogatia, in viziunea lui Aristotel, se divide in doua tipuri: %bogatie veritabila&, care cuprinde bunurile produse in scopul satisfacerii nevoilor" %bogatie falsa&, bunurile ce depasesc consumul si economiile rationale. 'a urmare, activitatea economica se divide si ea in ( tipuri: oeconomica producerea %bogatiei veritabile& in cadrul gospodariei casnice in vederea autoconsumului" chrematistica circulatia marfurilor, care si ea se divide in doua: a. chrematistica naturala, legata de cumpararea marfurilor necesare consumului, ea fiind limitata de posibilitatile de productie si nevoile consumatorilor" b. chrematistica propriu-zisa activitate comerciala speculativa si camatareasca indreptata spre agonisirea de averi" activitatile date nu au limite naturale, considera Aristotel, determinnd necesitatea limitarii si controlului lor. ,mportante preci'ari aduce si n domeniul comertului. +l distinge doua orme de comert: comertul marunt - nteles ca un schim. necesar si limitat de .unuri! comertul mare - caracteristic chsemasticii& nelimitat si care este contrar moralitatii si dreptatii sociale. $eritul ma/or al lui Aristotel& const n aceea c el a recunoscut 0iaa economic demn de un studiu special.Sesi'ea' c prin intermediul monedei tre.uie s se schim.e dou mruri de 0aloare egal.1ondamn c2tigurile din comer i mprumuturile de .ani cu do.2nd& apreciind c: *.anii nu ac pui*.