AUTOCEFATIA

LIBERTATE
SI
DEMNITATE
APARUTA DIN INITIATIVA
9I
CU BINECIJVAruTAREE
PREAFERICITULUI PANITIU
DANI EL
pATRIARHUL
BISERIcII oRToDoxr novrANn
EDITURABASILICA
A PATRIARHTH novANp
BUCURE$TT
-
2010
AurocEFALrA iN srsnnrcA oRTonoxA. sruDru cANoNIC
Dr. Georgicd GruconrlA
Secretar Cnncelaria Sfintului Sinod
f
n Biserica Ortodoxd, conceptul de nutocefalie, ce figureazd,lncd printre cele L0 subiecte ce
Iar trebui analizate in cadrul viitorului
,,SfAnt
gi Mare Sinod Panortodox"l (proiect astdzi
serios dezav',aa*), a constituit una dintre cele mai discutate nofiuni de cdtre teologii3, istoriciia gi
1
,,Le Saint et Grand Synode panorthodoxe d venir devra s'occuper d'un nombre limit6 de thdmes et plus pr6
cis6ment des thmes suivants: 1. Diaspora orthodoxe, 2. Uautoc6phalie et la maniEre dont elle doit 6tre proclam6e,
3. r"autonomie et la manidre dont elle doit Otre proclamle,4. Diptyques (c'est-d-dire ordre de pr6s6ance des Eglises
dans leur comm6moration liturgique),5. La question du calendrier comrnun, 6. Empchements au mariage, 7. R6a-
daptation des prescriptions eccl6siastiques concernant le jetne, 8. Relations des Eglises orthodoxes avec le reste du
monde chr6tiery 9. Orthodoxie et mouvement ecum6nique, 10. Contribution des Eglises locales A la r6alisation des
id6aux chr6tiens de pair; de libert4 de fraternit6 et d'amout entre les peuples et suppression des discriminations ra-
ciales.", Synodica. Textes publi4s par le Secrdtariat pour Ia prdparation du Saint et Grand Concile de I'EgIise orthodoxe,
Chamb6sy-Geneva, t. lll, 1979, p. 118.
2
Sintagma
,,Sf6ntul
pi Marele Sinod panortodox" indicd un proiect al Bisericii Ortodoxe de a-gi reuni tofi
episcopii sdi pentru a discuta problemele actuale ale Ortodoxiei. Decizia oficiald de a reuni un asffel de Sinod a fost
luatd in cadrul Conferinlei panortodoxe reunite la Rodos intre 24 septembrie gi 1 octombrie 1951 (penhu detalii, a se
vedea D. ParaNonEou, SfdntuI
9i
Mnrele Sinod aI Ortodoxiei: tematicd gi luudri pregdtitoare (edifie ingrijitd
9i
traducere
din limba francezd de pr. N. DascAt u), Iagi, 1998). Astizi, dupd numeroase lucrdri fdcute in comisii gi conferinle pre-
gdtitoare (ultima intAlnire panortodoxi a avut loc in 2009 la Chamb6sy, in Elvefia), acest proiect este serios dezavuat
datoritd confiscdrii sale de cdtre Patriarhia Constantinopolului, care ar dori sd-l foloseascd pentru interesele sale
absolut contrarii nevoilor gi exigenfelor Ortodoxiei (afirmarea unei primafii de onoare pentru Patriarhia Constanti-
nopolului printre Bisericile Ortodoxe locale; dreptul sdu exclusiv de a pdstori intreaga diaspord ortodoxd; privilegiul
de a fi ultima instan!6 de apel pentru tofi episcopii ortodocai etc.). Astdzi, teologii ortodocAi nu mai sunt de acord cu
aceastd inifativd, in special datoriti faptului cd,,le Saint et Grand Synode orthodoxe
-
projet6 par Constantinople
-
rt'a en r6alit6 pour but que de ratifier ses pr6tentions h6gdmoniques sur I'entiEre diaspora orthodoxe", N. Dune, ,,Ie
Primat pitrinim. Le r6le de fEv6que de Rome selon la l6gislation canonique des conciles cecum6niques du premier
mill6naire", ln: W. KespEn (ed.), I ministero petrino. Cattolici e ortodossi in ilialogo, Roma, 2004, p.190, nota73.
3
P. TnEunELes
[I.
TmvnE.r.arl,
"AqyaL,
rqatrioaoar iv tq avarriqu{er rou aurorcdSaAou"
,in
@eo),oyia,28
(1957), pp. 5-22; ,,Ot 69or r<ar ot naqayovteg nlq avcrrcrlQu(eag rov autorcdQaAou"
,
in: Ercrclqoia, 1,0 (1932), pp.
270,218-220,2U-250,26+266,27A28'L; C. GALERIU, ,,Autocefalie
gi Ortodoxie. Aspecte ecleziologice",ln: Centenarul
autocefaliei Bisericii OrtodoxeRom6ne. 1885-1985, Bucuregti, 7987,pp.202-233; I. MornoveN, ,,Ehricitate
gi autonomie.
Consideratii de ordin teologic-moral, cu ocazia aniversdrii autocefaliei Bisericii Ortodoxe RomAne", in:. Centenarul
autocefulieiBisericii OrtodoxeRomine..,,pp.23L267; G. Baslouns
[f.
MnerlouHzl,
,,Mia
nrurcrq an6ro ofylgovo
ercxi,qoroAoyrrc6 nqopArlpratop6: To aurorc6Qalo r<at o tq6nog cqs avarcrjqu{rjq tou", fir: Ka0o6ou,10 (1995), pp.
95-102; A. ScHvEuaNN, ,,A Meaningful Storm. Some Reflections on Autocephaly, Tradition and Ecclesiology", tr:
St. Vladimir's Theological
Qwrterly,lS
(971), pp.3-27;
f
D. Cronorre, ,,Autocefalia
bisericeascd. Unitate de credinfd
9i
libertate religioasd", in: Cuienarul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romine . . ., pp.29}298;
f
A. Pt AttAonel{
,,Autocefalia
gi modul proclam{rii ef'
,
in: Reoistn Teologicd, T5 (1993), pp. 91-98.
4
Cf. P. I. AreNtHopouros
[I.
L Arau@onor,toz], Ot 9eopoirqe aurovopiag KdL rov aurorceQatrou rav Op9o-
66{on ErcxAqorbv ou1tQava p ro 9rLKo 6ircan rou Orcoupevrcoi llarpnpyeiou rcara rr1 \wprceta rou 19o' rcsl
65
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
canonigtiis ortodocAi din secolul trecut6. in acelagi timp, trebuie subliniat faptul cd ecleziologia
ortodoxi definegte autocefalia ca unul dintre principiile canonice fundamentale de organizare qi
funcfionare ale Bisericii OrtodoxeT.
20o' arbva, Salonic, 1988; G. CruHeNou, ,,Autochefalie
gi autonomie bisericeasci", in: ReoistaTeologicd,ll (1921),pp.
33-50; V. PHEIDAS,
,,L"Eglise
locale
-
autocdphale ou autonome
-
en comunion avec les autres Eglises. Autocdphalie
et communion", in: Eglise locale et Eglise uniaerselle, Chamblsy-Geneva,
"1981,,
pp. 141,-150; V. PHtroas, ,,Td
"aitorcQaAov" rcalrd "air6.to1.tol" ev n;1
'Oggo66{rp'Ercr<nr1o[4",1n:NtaZdn,71
(1979),pp.9-32;L Dun.A,,,Les
"Tomes symodaux" 6mis par le Pafriarcat oecumdnique au XIXeme et XX'me siAcles pour octroyer l'autonomie ou l'au-
toc6phalieddesEglisesorthodoxes", ln: Reauedesitudessud-esteuropiennes,32(1994),pp.63-66;J.H.Enrcxsoll,,,Au-
tocephaly in Orthodox Canonical Literature to the thirteenth century", in: Saint Vladimir's Theological
Qwrterly,lS
(1971),pp.2847;1.H. Enrcrsoru, ,,Common Comprehension of Christians concerning Autonomy and Central Power
in the Church in View of Orthodox Theology", ln: Kanon,4 (1980), pp.10U112; Z. PeNrv,
,,Aux origines de l'auto-
c6phalie", in: Contacts,4T (1995), pp. 125-134; C. PnrasrerHIs, ,,Aspects de llautoc6phalie au sein de lEglise orthodoxe",
ln: Dinamica juridicapostconciliar, Trabajos de Ia XII Semana de Derecho Cnnonico, Salamanca, 1969, pp.299-302; S. Tno-
Lo.Nos,
,,Einige Bemerkungen zu den materiellen und formellen Voraussetzungen der Autokephalie in der orthodoxen
Kirche", 1n:. knon,s (1981), pp.157-164.
5
Cf. S. TRolrsrv
[C.
TtoraqrrarZ], ,,O
rleproruorl arroreQanwvr"
,
in: XypuatL Mocxo$cxoi [Iampuapxuu 194$ nr.
7,pp.33-54;,Apxaena llracr u l-lpxrena anrore$amrja",in: Apxu6 sanpaAue u dpywmAeueu*yxe,43 (1933),t.6,pp.
7-76;
,,Cyrrcwna u
Qarropu
astoreQa;u{e", in: Apxu6 sa npa6ue u dpywm6erc Hdyve, 43 (1933), nr. 3, pp. 1-16; V.
$mau,,,Autocefalia-Autonomia",tr:
Candela,42(1931),pp.237-249;L.Steu,,,Despreautonomiabisericeascd",ilt:
Studii Teologice,l0 (1958), pp.37G393;,,Despre autocefalie", inl. Ortodoxia,8 (1955), pp.359-395;,,Autocefalia
si
au-
tonomia ?n Ortodoxie", in: Mitropolin Olteniei,T3
5967),pp.278475;
,,Autocefalia
gi autonomia in Biserica Ortodoxd",
in: Mitropoka Moldooei gi Suceztei,3S (7952),pp.567-579;,,Obdrgia autocefaliei gi a autonomiei" ,in Mitropolia Olteniei,
13 (1961), pp. 8G113;
f
P. r-"Hunrrcn, ,,Problems
concerning Autocephaly", in: The Greek Orthodox Theological Reuiaa
24 (1%9), pp.1,65-191,;,,Accession to Autocephal!"
,
in St. Vladimir Theological
Quarterly
37 (1993), pp.267404; L.
Petsevos,
,,Unity and Autocephaly. Reality or lllusion?", in: Ttplnxdv AEtEal.ta xsrou
FqrponoTlvlu
KirpoogBapvapau
en v1 25ery n6i rtts appepareiag roo, Aten4 1980 pp. 377-320; S. Tnorauos
[L.
TPonuor], ,,llagatqqr]oetq
snr rc]v
runrrc6v rcar ouotao.rrrccbv nqnuno0oeov qS avarrlgri(cdv rou auroneQaAou tat au,r6vopou ev rq Og066o(ct
Er<x/;qo/a",ln:Ttyqrwov AQttpuya eLq,'Ew prpponolirqv Kirpoug Bapvapav..., pp. 335-348; I.N. Frocl,
,,Uauto-
c6phalie dans f Eglise orthodoxe roumaine", 1n'. IGnon,5 (1981), pp. 104-113; G. Peperuorraas, Essni de bibliographie
(adhoc)
your l'6tude des questions de l'autocEhalie, de I'autonomie et de Ia diaspora, Kat6rini, 2000, pp.17-26.
6
In secolul nostru, noliunile de autocefulie gi cel de autonomie bisericeascd au continuat sd fie subiecte predilecte
de cercetare pentru canonigtii ortodocpi. Astfel., Societatea pentru Dreptul Bisericilor Orientale (Society
for
the Inzt: of the
Eastern Churches
-
Viena, Austria) a ales ca temd pentru ultimul sdu congres,
linut
la Venepa in perioada 21-26 sep-
tembrie 2009, formele de autonomie existente in Bisericile Orientale (Forms of Autonomy in tlu Eastern Churches).La
rAndul lor, canonigtii ortodocgi au publicat diferite studii dedicate sutonomieibisericegti giautocefaliei (d.G. PnrlrHot"las,
,,Face au concept d'Eglise nationale, la r6ponse canonique orthodoxe: l'Eglise autoc6phale", 1n L'Annde Canonique, 45
(2003), pp. 149-170; C. Rus,
,,Probleme
referitoare la autocefalie",lnl-PrezenlaBiseicilortntr-o Europdunitd. O nmd di-
mensiune a dialogului ecumenic
Ai
inteteligios, Arad, 2005, pp. 209-238; V. C'onr-a.Nu, ,,Reflectarea
principiilor funda-
mentale ale autocefaliei gi autonomiei bisericegti in doctrina canonici a Bisericii Ortodoxe", in: C. Rus (coord.), The
place of Canonicnl Principles in the Organintion andWorking of AutocEhalous Orthadox Churches, Arad, 200& pp. 27U
293;l.M.L. CoxsteutmEscu, ,,The
principle of Ecclesiastical Autocephaly and the Problems of Inter-Orthodox
Juris-
diction. An actual Ecclesiological and Canonical Contribution", in: C. Rus (coord.), Tlrc place of Canonical Principles in
the Organization,pp.220-243; G. Gnrconr,rA" ,,Autonomie
et spodalit6 dans llEglise orthodoxe (les prescriptions des
saints canons et les rEalits eccl6siales actuelles", in:. Sfudii Teologice,5 (2009), nr. 1, pp. 1.41-21.4.
?
Cf.
t
N. Mrrng, Dreptul bisricesc oriental (uadus de D.L ConNrrrscu gi V.S. Raou, revdzut de I. MrHAlcrscu),
Bucuregti, 1919 pp. 246-251; I.N. Froc.r., Drept canonic ortodoxLegislalie gi administraliebisericeascd,Il, Bucuretti, 1990,
pp. 319-325; V. TsyprN
[8.
IfrmuH], IJepxo4noe IIpaBo, Moscova, 1996, pp. 200-209. Pentru detalii referitoare la
principiile canonice fundamentale de organizare gi functionare ale Bisericii Ortodoxe, a se vedea P. Bnerstorq Die
GrundprinzipienundHauptmerkmale der OrtludoxenKirclrc, Alena,1938;L. Sreru,,,lleqttr.ru 0epel.ri6a-rv ravovrtciv
aqXr^rv tqq Oqgo6o{iaq",in: @eotroyia,39 (1968), pp. 5-18; ,,Das Wesen des orthodoxen Kirchenrechtes
-
gottliche
Setzung oder geschichtlich wandelbarT",in: Kyrios, S (1968), pp. 18G189; I. KALocHIRos
[I.
K,t,rrorHrorl,
,,'H
6v6tr1e
ev toir<ouprevLr6qtrr{S'ErcxArlohg xararaq 0epeArir6etq err\oLaotLxag agnag", 1n: f prly6ptoq 6 iaAapaq,
42 (1959), pp. 480-498; I. Iveru,
,,Importanfa
principiilor fundamentale canonice de organizafie
9i
administrafie,
pentru unitatea Bisericii", 1n: Mitropolia Maldooei gi Sucne|45 (1969), pp. 155-165; N. DunA,,,Principiile canonice,
fundamentale, de organizare gi funcfionare a Bisericii Ortodoxe gi reflectarea lor in legislapa Bisericii Ortodoxe Ro-
mAne", in: Mdrturie Ortodoxd, 6 (1987), pp. 127-1,tA
[republicat
in Reoistn de Teologie Sfhntul Apostol Andrei, 5 (2001),
66
TITLU CAPITOL
in practicd,ln Biserica Ortodoxd, autocefaliareprezintd statutul canonic al unei Biserici locald
care beneficiazd de autonomiebisericeascd maximde gi care are dreptul sd-gi aleagd intdistitdtorul
(nqrirtog)l0 de cdtre propriul sdu Sinod de episcopi fdrd nicio ingerinld extem5. Prin urmare,
pentru a putea lntelege conceptul de riutocefalie este necesar sd prezentdm mai intAi notiunea de
autonomiebisericeascd a$a cum este ea prevdzutd de cdtre doctrina canonicd ortodoxill.
I. Autonomia bisericeasci (etimologia qi infelesul ei in Biserica Ortodoxi)
in Biserica Ortodoxd, atunci cAnd se vorbegte despre autonomie se lnfelege, pe de o pafte,
independenfa fiecdrei Biserici locale in raport cu autoritatea politici respectivdl2, iar pe de altd
parte, independenla administrativd a unei Biserici locale ?n raport cu Biserica sa Mamd. in primul
caz este vorba despre autonomia externd, deoarece aceasta privegte relatiile externe ale Bisericiil3,
iar in cel de-al doilea caz este vorba despre autonomie intemd, deoarece aceasta privegte relafiile
din interiorul aceleiagi Biserici localela. De obicei, in limbajul ortodox, expresia
,,autonomie
biseri-
ceascil' este folositd pentru a indica autonomia internil.
Din punct de vedere etimologic, cuvAntul autonom (ar)rovoyo6
-
autonomos), ce se compune
din doud vocabule grecegti atrde (el insugi)15 gi voyog
[ege)16,
indicd o entitate (persoand sau
pp.129-1a01; P.
J.
PlxavoraKos,
,,Les bases du droit eccldsiastique dans f Eglise Orthodoxe", in: kztista Espafinla de
Derecho
-Can6nico,
19 (1964), pp. 619-626.
8
In teologia ortodoxd, termenii canonici de Bisericd locald giBisericd rdsp1nditd tn unizters (a se vedea nota 21) au
un inteles foarte clar. Totugi, potrivit ecleziologiei ortodoxe, Biserica hebuie inteleasd ca fiind, in acelagi trmp, Iocald
gi rdspinditd ln unipers. [n plus, trebuie notat cd, in limbajul ortodox, expresia Bisericd locald :r'rdicd fie o eparhie, fie
mai multe eparhii reunite intr-o structurd de tip sinodal (mitropolie sau patriarhie) prezidatd de un int6istdtdtor
-
ng6tog (arhiepiscop, mitropolit, papd, patriartl catolicos).
e
Potrivit ecleziologiei ortodoxe, o Bisericd autonomd este o Bisericd autocefald in formare asupra cdreia Biserica-
Mamd exercitd incd o oarecare tuteld.
10
Potrivit ecleziologiei ortodoxe, intAistdtdtorul unei Biserici locale (nq6rog) este firtotdeauna considerat ca
un episcop printre episcopii sinodului acelei Biserici. Acesta este primul, insd primulintre egali, cdci, in cazul slujirii
unui intdistdtdtor este vorba despre o diaconie gi nu despre o putere. Cf. N. DunA,
,,lntAistititorul
in Biserica Orto-
doxd", ir: SfudiiTeologice,32 (1980), pp. 1F50; V. ItEIDAS, ,,r."autorit6 du pritos auniveaude la province ecclsiastique",
in: Nicolaus,lS (1991), pp.37-50; L. Onsv, ,,The
Development of the Concept of Protos in the Ancient Church", in:
Knnon, 9 (1989), pp. 83-97.
11
,,La doctrine canonique, d savoir les principes canoniques fondamentaux et les commentaires des canonistes,
a toujours constitu6 une source du droit canonique, tant en Orient qu'en Occident. Dailleurs, la somme de ces prin-
cipes
[...],
qui forme la base de la docffine canonique, reste indispensable pour toute Eglise locale d'aujourd'hui et
de demain, car on ne peut jamais s'en dispenser. Aucune interpr6tation des normes canoniques ne peut se faire en
dehors de la doctrine canonique exprim6e par cette somme des principes canoniques fondamentaux ou de base", N.
Dmiu Le rigime de Ia synodalitd selon la llgislation canonique conciliaire, ecumdnique du l" mill2naire, Bucuregti, 7999, p.
723. Cf.gi
f.
H. Enrcxsox,
,,The Orthodox Canonical Tradition",p.167.
12,,Autonomia
este principiul fundamental canonic in temeiul cdruia Biserica Ortodoxd
-
privitd sub aspectul
ei extem, ca societate cu ordine juridicd -
este independentii de oricare altd societate, inclusiv statul in cuprinsul
cdruia s-a organizat gi igi desfdgoard activitatea corespunzdtoare misiunii ei", I. IveN,
,,CAfiva
termeni canonici.
In,telesul gi explicarea lor in dreptul bisericesc", in: Studii Teologice, 47 (1989), p. 81. Pentru o prezentare detaliatd a
modelului ortodox de relalie dintre Stat
9i
Bisericd" a se vedea G. Gnlconr,rA,
,,Legea nr. 89
/
2006 gi Biserica Ortodoxd
RomAnd", in: S tu dii T e olo gic e, 3 (2007
),
nr. 2, pp. 17 U17 8.
13
L. SrRN,
,,Autocefalia
gi autonomia i:r Biserica Ortodoxd", p. 559. A se vedea gi A. Kunzrrr, ,,Le Royaume
de C6sar et le Rdgne de Dieu", in: C.ontacts,39 (7987), pp.265-278
9i
40 (1988), pp.1946.
1a
S. TRoiTSKy,
,,O
qepxornorZ arroxe$anuvr", p.50; L. SraN,
,,Despre autonomia bisericeasci", p. 378.
15
Cf. P. CHaNtrurNE, Dictionnaire 1tymologique de Ia langue grecque. Histoire des mots, Paris, 196& p. 143; V.
MecrvmN
-
M. lacnox, Dictionnaire grec-franEais,Paris,1969,p.269; A. BAILLy, Dictionnaire grec-frangais, Paris, 195Q
pp.317-318; H.G. Lnorrr (ed.),A GreekEnglishLexicon, Oxford, 1966,I,p.281,.
16
,,N6pros
-
lex (constitut4 statuta)
-
loi (constitution, statut)", E. Roussos
[E.
Porrror], ,zt e{ttroy nv et<rctrqoLaortrcou
\traiourpiytrr';oow.Bu(mnwdv 6trca'av, Atqrq1948,p.313;,,l-ex-loi
-v6iros",
E. Roussos,,4e6r,toynv erctcAqonorrcou
67
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
institufie) ce se guverneazd potrivit propriilor sale legi, gi se traduce de obicei prlrn independenfT
sauliberls.
in Biserica Ortodoxd, sintagma autonomiebisericeasd dehnegte capacitatea unei Biserici locale de
a se adminisha pofivit propriilor sale legi (voSrot
-
leges)le, respectAnd totodatd prevederile unicului
cnrpus canonum2\ al Ortodoxiei rdsphndite tn uniaer*l, corpus ce nu poate fi schimbat decAt de cdtre un
Sinod ecumenic, autoritatea supremd in Biserica Ortodoxdz. ln prezent, unicitatea acestui corpus ca-
nlnttm al Ortodoxiei se manifestd,ln special, prin faptul cd fiecare Bisericd Ortodoxd locald se definegte
in propriul Statut de organizare ca o Bisericd ce menline unitatea canonicd, dogmaticd gi de cult cu
Ortodoxia rdspilnditd tn uniaersa. Din punct de vedere canonic, aceastd unitate inseamnd cd fiecare
Bisericd Ortodoxd local5 trebuie sd respecte principiile canonice fundamentale de organizare gi func-
lionare
ale Bisericii Ortodoxe. Astfel, se poate afirma cd, potrivit ecleziologiei ortodoxe, Biserica lui
Hristos este, fir esenfi, o comuniune de Biserici locale, fiecare autonomd in raport cu celelalte.
\rcn'nu rpiyAuooov. Aarwrcbv 5rcabv, Atena,1949, p. 133. Cf.9iV. MecNmu
-
M. tacnox, Dictionnnire grec-frangais,p.
12W A. Btnru, Dictionnaire grec-ftangais, p. 1332; P. CHeurnanvq Dictionnnire |tymologique de ln langne grecque,742; LI-
SrrpH.al.to (ed.), @tloaupoe rrlE EAtrryrciq, lA,rbooqe
-
Thesaurus Graecae Linguae, Paris, 1843, t.
V
col. 15541555; H.G.
Lponrr (ed.), AGreekEnglishkxicon,II, p. 1180. A se vedea gi C. A. StuLnEn, k concEtbyzantin delaloi,Bucuregti, 1938.
17
,,airwoy.ia
-
independentia
-
ind6pendance", E. Roussos, Ae{thbytw ercrcAqonorrcod 6rcaiou rpiy),aooov.
Bu(avr w6v 6 trcaiov, p. 95.
18
Cf. V. MecNnN
-
M. Lrcnox, Dictionnaire grec-franEais, p.271,; L.Roccr, Vocabolario Greco-Italiano, p.308; H.
G. LDosr-L (ed.), A Greek English Lexicon,
L
p. 281.
le
,,rriroloy(a
-
potestas vivendi suis legibus", H. Srrpnauo (ed.), @qoaupde rr1g EAAqvrciq l),ti;oo4E
-
Thesaurus Graecae Linguae, Paris, 1831, I. l-2, co1.2543.
20
Sintagma corpus canonum sa.u sfintele unoane definegte in Biserica Ortodoxd colecfia alcdtuitd din cele 85 de
canoane apostolice, din canoanele sinoadelor ecumenice gi locale gi din canoanele Sfinfilor Pdrinp, adicd toate acele
canoane ce au fost recunoscute prin canonul 2 al Sinodului Trulan (597/ 691) gi au fost confirmate prin canonul 1 al
Sinodului al VII-lea Ecumenic
V8n.
Cf.
t
N. MtmF, Drept bisericesc oriental, pp. 65-92; I.N. Froca, Drept canonic
ortodox, I, pp.75-76; V. Ilrols, Droit cnnon. Une perspectiae orthodoxe, Chamb6sy, 7998, pp. 23-24. A se vedea gi
f.
ERICrsoN,
,,The Orthodox Canonical Tradition", in: Saint Vladimir's Tlrcological
Quarterly,2T
(7983), pp. 155-1,67 .
r
Chiar dacd anumif, canoniSti incd mai folosesc impropriu expresia Biserica unioersald pentru a identifica in-
treaga Ortodoxie, hebuie subliniat faptul cd aceasGl sintagmi nu se regdsegte in texful sfintelor canoane ale Bisericii
Ortodoxe. Atunci cAnd este vorba despre intreaga Ortodoxie, in texful sfintelor canoane este folositd sintagma
,,ri1v
tata d1v oircouprdrnlv'Ercr,l.qor,av
-
Biserica rdspAnditd in univers" (cf. canonul 57 al Sinodului din Cartagina din
anul 419 gi canonul 56 al Sinodului Trulan din anul 697/592). Deci, din punct de vedere canonic, este corect ca
Biserica Ortodoxd in ansamblul sdu sd fie desemnatd prin expresia Biserica Ortodoxd rdspdnditdtn unioers.
22,,Selon
l'eccl6siologie orthodoxe, seule f Eglise est le royaume de Dieu sur la terre et l'organe de Dieu pour le
salutdeshommes, et les conciles ecum6niques sont ses organes d'autoritd suprme", N.DuxA,krdgine delnsynodnlit1,
p. 304. Cf. S. VEnrHovsroy,
,,The
Highest Authority in the Church"
,ln: St, Wadimir's Seminary
Quarttrly,4
(1960),pp.
7G88;
I
P. L'Huumn,
,,Le concile ecumEnique comrne autoritd supr6me dans I Eglise", ln: Kanon,2 (1E74), pp.12&
742; A. Prcrsrenl
,,Liautorit6 dans llEglise: une approche orthodoxe", in: Ir1nikon, TS (2002), pp. 35-51. Trebuie
subliniat aici faptul cd, chiar dacd Sinoadele de episcopi constituie cea mai inaltd autoritate pentru diferitele Biserici
Ortodoxe locale, iar Sinodul ecumenic este autoritatea supremd in Biserica Ortodoxd, un sinod nu se poate niciodatd
situa peste Bisericile locale (d. V.
$Eseru,
Curs de dreptbisericesc, CemdulL1942, p. 1t10; D.G. BonoleNu, DrEtulbisericesc,
Craiov4 1903, pp. 102-107; C. Cunrcnscu, Priuire asupminstituliei sinodale, Bucurepti, 1909,pp.7[5).
23
Astilzi, fiecare Bisericd Ortodoxd autocefalS are propriul sdu Statut de organizare in care sunt #irmate prin-
cipiile canonice fundamentale de organizare ale Bisericii Ortodoxe. Aceste statute sunt considerate ca gi etaloane ale
canonicitipi unei Biserici locale, deoarece prin analiza acestora se poate verifica in ce mdsurd o Bisericd locald
respectd principiile canonice fundamentale de organizare. fn prezent, doar Patriarhia Constantinopolului (Istanbul,
Turcia) nu are un Statut propriu de organizare, in special deoarece nu este recunoscutd juridic de cdtre Statul turc.
gi aceasta deoarece Patriarhia Constantinopolului nu a fost menfionati in Trataful de la Lausanne
$9n),
ci s-a men-
fionat
doar oral cd aceastd Patriarhie nu va fi expulzatd din Turcia (cf. T. AcHNIors, TIu Ecumenical Patriarchatz of
Constantinople in tlu light of the Treaty of Lausanne, New-York, 1964). ln acest sens, fiecare Bisericd Ortodoxd locald
afirmd la inceputul propriului Statut de organizare cd menline unitatea canonicS" dogmaticd gi de cult cu Ortodoxia
rdspdnditd tn uniaus. Astfel, acest lucru este afirmat ln cel de-al doilea articol aI Statutului de organizare al Bisericii
Ortodoxe Rom6ne (2007),in primul articol al Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse (2000), fur primul articol al Bisericii
Ortodoxe Georgiene (1995) sau in prinul articol al Bisericii Ortodoxe Grecegti (1977).
68
TITLU CAPMOL
In practicd, autonomiabisericeascdinseamnd capacitatea unei unitdfi ecleziale locale (eparhie,
arhiepiscopie, mitropolie, patriarhie sau catolicosat) de a-gi administra independent toate pro-
blemele sale, rdmdnAnd ln acelapi timp in comuniune canonicd, dogmaticd gi de cult cu Biserica
Ortodoxd rdspAnditd in univers. De fapt, prin expresia autonomiebisericeascdse inlelege
,,sistemul
canonic"24 ce privegte raportul intre, pe de o parte, o eparhie sau o comuniune de eparhii, gi, pe
de altd parte, Biserica lor Mamd2s. Este vorba despre un raport de comuniune ecleziald,
$i,
in
acelagi timp, de independenfi administrativd. In cazul raportului eparhie
-
Biseric5-Mamd este
vorba despre autonomie eparhiald, iar in cazul raportului comuniune de eparhii
-
Bisericd-Mamd
este vorba despre autonomie bisericeascd.
II. Autonomia bisericeasci qi gradele sale de extensiune in Biserica Ortodoxi
in interiorul Ortodoxiei, autonomiabiseiceascdprezintddiferite niveluri, dintre care cel mai
redus este cel al autonomiei eparhiale, iar celmai ridicat este cel al autocefaliei. intre aceste doui ex-
treme, Bisericile locale pot beneficia de diferite grade de autonomie bisericeascd.
IL1. Au tonomin ep arhiald
Prin expresia autonomie eparhiald, ecleziologia ortodoxd indicd dreptul fiecdrei eparhii26 de a
se administra potrivit propriilor legi (voyot
-lege),
pdstrAnd intotdeauna unitatea eclezialdbazatd
pe acel oinculum
fidei,
cultus et disciplinae communis.
2a
,,PoLtr
le profit de ses fiddles, f Eglise orthodoxe utilise avec une certaine libert6 plusieurs formes d'organi-
satiory plusieurs structures organiques, que l'on appelle des ,,systdmes".
En d'autres termes, le systEme prsuppose
une h6t6rog6n6it6 et une uniformitd d la fois, et son application une
,,l6gislation" commune; il forme un tout et
exclut tout ce qu'il ne contient pas. En tant que reaouble
-
$tpoint de vue eccl6sial
-,
il est bim distinct del'institution
qui demeure irr1z.tocable. Comme tels (systdmes eccl6siaux), l'Eglise
-
ayant la libert6 de les appliquer, de suspendre
ou d'annuler leur application lorsqu'elle l'estime n6cessaire
-
connait entre autres le systEme synodal, Ie systdme de
l'autoc6phalie, le systdme de lapentarchie, etc., sans qu'elle les 6ldve au rangd instifution.Enfn,l'application/(r6)ac-
tivation des systEmes eccl6siaux par llEglise n'est pas idmtique d un syst6matisme institutionnel, profond6ment
6tranger d son hypostase. Par ailleurs, fEglise, dejd depuis les temps n6otestamentaires, utllisal'institution du synode
Iocal comme expression exclusive de son unit6 eccl6siale. Par la suite et d partir de cette institution ecclsiale, elle a
appliqu6 des systEmes synodaux notamment sous deux formes: soit sous la forme de grands ou de petits
synodes/conciles locaux (v6nement eccl6sial ordinaire), soit sous la forme de sy'nodes/conciles gen6raux ou ecu-
mniques (6v6nement eccl6sial exfraordinaire)", G. PAPATHoMAS, ,,La dialectique enfe nation 6tatique et autoc6phalie
eccl6siastique", in: L'Annie Canonique, 3 (2001), p.77, nota 6. Cf.
9i
D. Kvnra,ros,
,,Das System der autokephalen
selbstiindigen orthodoxen Kirchen", in'. Reoue internationale de thiologie,l0 (1901), pp.99-115,273-286.
25
Este absolut necesar de subliniat aici cd teologia ortodoxd a afirmat dintotdeauna cd autonominbisericeascdnu er,te
o institulie (nu s-ar putea justifica rnomentul
9i
autoritatea ce a creat o asffel de institufe!), ci doar wr sistem cananic fiolosit
in administrapa bisericeascd.
$i
aceasta, in special, deoarece ,,l'Eglise
ne connait seulernent que deux instifutions (eccl6siales)
fondees par/dans le Nouveau Testament
-
dds le d6but de l'apparition historique de I Eglise
-
et faisant partie de sa
structure propre: f6veque/l'Eglise local(e) et le synode local. D'une part, f6v6que/llEglise local(e) constitue(n$ une ins-
titution constitutive, alors que le slmode rLest qu'une institution fonctionnelle de llEglise (l'Eglise peut continuer d viwe
malgr6 une suspension momentan6e des convocations de s1'node pour des raisons circonstancielles). En d'aufes termes,
si l16v{ue doit 6tre consid6r6 comme ll6l6ment constitutif perrnanent du corps ecclesial inter-local, le slmode reprdsente
1'6l6ment-moteur p6riodique de la
,,liturgie"
(Cest-d-dire du fonctionnemmt) de fEglise. Tous les aufres 6l6mmb sont
soit des extensions de ces instihrtions (p. ex. la paroisse-ry'node patriarcal), soit des systdmes ecclesiaux (et canoniques).
r-"institution, ayant un caractdre irr6vocable, doit 6fe bien distinguee du systEme (p. ex. le systEme m6tropolitain" le
systdme d'autocephalie, etc.) et du sacremmt/mystere (p.ex. le sacrement de I Eucharistie). Enfirl f Eglise applique/(re)ac-
tive des systdmes mais ne fonde pas des institutions.", G. Pepersorraet Essai debibliographie..., p.19,nota3.
26
Eparhia (enaqlh), din punct de vedere administrativ, reprezintd unitatea teritoriald bisericeascH ce se afld
sub autoritatea unui episcop gi care este compusd din parohiile gi mAndstirile ce se gdsesc pe acel teritoriu. Termenul
de
,,eparhie"
a fost imprumutat din limbajul juridic roman. Impdratul Constantin cel Mare (306437)
-
urmdnd
exemplul predecesorului sdu, impdratul Dioclefian (285-305)
-
a impdrfit Impeiulin4prefecturi, cese subdivideau
?n dioceze. Diocezele erau alcituite din mai multe provincii, care, in limba greacS, erau identificate prin termenul de
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
Autonomia episcopului unui loc
Ai
implicit a eparhiei sale a fost prevdzutd in mod expres in
sfintele canoane. In primul rdnd, autonomia eparhiald este garantatd de acele canoane ce interzic
oricdrui episcop, indiferent de titlul sdu adminisVativzT (arhiepiscop, mitropolit, exarh, pape, pa-
triarh sau catolicos), si se amestece ln problemele unei alte eparhii28. Astfel, canonul 20 al
Sinodului trulan a stabilit ca:
,,sd.
nu fie ingiduit episcopului sd lnvele ln mod public in altd
cetate ce nu aparline de eparhia sa; iar de s-ar prinde cineva fdcAnd acest lucru, si inceteze de la
episcopie; sd sdvArgeascd insd cele ale prezbitertlrti"2e.
In acelagi sens, sfintele canoane interzic oricdrui episcop s5vdrgirea de acte sacramentale in
afara eparhiei sale. Astfel, canonul 35 apostolic aprevdzut ca:
,,episcopul
sd nu indrdzneascd sd
sdvdrpeascd hirotonii in afara eparhiei sale, in sate sau orage ce nu depind de el; iar dacd se va
dovedi cd a ficut aceasta fdrd consimfdmAntul celor care au primit aceste sate sau orage, sd se
cateriseascd atAt el, cAt gi cei pe care i-a hirotonit"30.
Aceastd interdiclie se regdsegte gi in textul canonului 2 al Sinodului al ll-lea ecumenic, in
care se precizeazd. cd:
,,episcopii,
nefiind chemali (invitafi), nu trebuie niciodatd sd intervind in
afara eparhiei lor pentru hirotonii sau alte acte bisericegti"3l.
De asemenea, in canonul22 al Sinodului de la Antiohia s-a prevdzut ca:,,episcopul sd nu
intre in cetate strdind, care nu este supusd lui, nici in tinutul care nu tine de el, pentru hirotonia
cuiva, nici sd nu ageze prezbiteri sau diaconi in locurile supuse altui episcop, decAt numai cu
voia episcopului propriu al
linutului.
Iar de ar indrdzni cineva una ca aceasta, hirotonia sd fie
nuld, iar dAnsul sd primeasc6, epitimie (enrtipLa) de la Sinod"32.
Conform canoanelor 35 apostolic
ai
13 al Sinodului de la Antiohia, epitimia33 ce trebuie
aplicatd episcopului care hirotonegte clerici in afara eparhiei sale este depunerea (caterisiren)sa de
eparhii (enaqliae). De aici, termenul de,,eparhie" a trecut ulterior in limbajul bisericesc, la inceput cu inlelesul de
,,provincie"
(mitropolie), iar mai apoi cu cel actual de,,episcopie".
27
Teologia ortodoxd
-
ir conformitate cu dispozitiile canoanelor 18 al Sinodului I ecumenic
ai
7 al Sinodului
Trulan
-
a afirmat dintotdeauna cd, pentru fiecare treaptd a ierarhiei de institupe divind (episcop, preot, diacon),
Biserica a prevdzut diferite titluri administrative, ce pot fi acordate de cdtre autoritatea Bisericii. Toate aceste titluri
nu schimbd nimic in ceea ce privegte ordinea ierarhiei de institufie divind, ci au valoare doar pentru administrafia
bisericeascd. Pentru detalii, a se vedea
t
P. lvIENEVISocLorJ, ,,La signification canonique et eccl6siologique des titres
6piscopaux dans l'Eglise orthodoxe", ln: Knnon,T (1985),pp.74-90; C. Eurscu, ,,Despre titlurile de mitropolit arhie-
piscop, exarh, patriarh gi papd", in: Biserica Ortadoxd Romind,20 (1896), pp. &4-651.
28
Cf. canoanelor 11
9i
12 ale Sinodului de la Sardica.
2e
G. A. Rent
-
M. Porrr
[.
A. Pr,.r..r.H
-
M. llor,lH], Eitvraypa rriu 9eiav xai iepav Kdvovav (Sintagma dum-
nezeiegtilor
9i
sfntelor canoane
-
fur continuare Sintagma Ateniand), Atena, 1852, t. ll, p. 344; P. Ioauruou, Discipline
gLndrale antique (ir continuare
-
Discipline antique),Grottaferrata-Roma, 1962, t.1,p.152. Trebuie notat aici ci,,aceasta
este singura excepfie cAnd se permite ca un episcop sd fie coborAt la treapta de prezbiter, deoarece, in general, ca-
noanele nu ingdduie aceasta, fiind cunoscut cd cel care nu este vrednic sd lucreze cele ale arhieriei, nu este vrednic
nici sd fie pteot"
,
D. G. Bonom,Nu, Dreptul bisericesc. Canoanele Sfntei Biserici Ortodoxe de Rdsdrit agezate pe probleme gi
peinterpretdri (edifie ingrijitd gi actualizati gtiinfific de I.-A. Tuoonm), Bucuregti, 2007,p.247.
30
Sintagma Ateniand, t. l\ p. U
;
Discipline antique, t. l-2, pp. 2425.
31
Sintagma Ateniand, t. tr, pp. 769-770; Discipline antique, t. I-1, pp. 4G47. Pentru detalii, a se vedea I. IvAN,
,,Hotdrdrile canonice ale Sinodului al Il-lea ecumenic
Ai
aplicarea lor de-a lungul secolelor", irt: Biserica Ortodoxd
Romind,99 (1981), pp. 836-838; N. Duniu
,,Legislafia
canonicd a Sinodului II ecumenic pi importanta sa pentru orga-
nizarea gi disciplina Bisericii", in: Glasul Bisericii,40 (1981), pp.630-671..
32
Sintagma Ateniand, t.ilL, pp.164-165; Discipline antique, t.12, pp.121.-122.
33
Termenul de epitimie (enLriprr,a) este specific limbajului teologic ortodox,
9i
indicd penitenla pe care trebuie
si o indeplineascd penitentul care a primit iertarea. Aceasta nu are caracterul unei pedepse, nici a unei
,,satisfacfii"
pentru pdcatele fdcute, ci are ca scop sd vindece dh punct de vedere moral cdt mai bine posibil pe cel ce gregegte gi
sdl readucd la o deplind pocdinfd pentru a putea regdsi comuniunea cu Flristos. Pentru detalii a se vedea D. Pepat-
HANASSIoU Guntg Thdologie et pastorale des pinitences (epitimia) selon I'EgIise orthadoxe, Strasbourg 1981; A.-A. MuN-
rneNu,,,Aplicarea epitimiilor ln lumina sfintelor canoane",in: StudiiTeologice,lS (1961),pp.445-465;G. PArnuLescu,
,,Epitimiile
canonice gi ascetice in general", in: Studii Teologice,32 (1980), pp. 535/550.
3a
Potrivit doctrinei canonice ortodoxe, dEunerea sau caterisirea (rn0aigeorq) reprezinti excluderea totali gi
TITLU CAPITOL
cdtre Sinodul sdu. Canonul43 al Sinodului de la Cartagina a interzis episcopilor gi sdvArgirea de
botezuri in alte eparhii. Astfel, canoanele au conchis cd este absolut interzis episcopilor sd
sdvArgeascd acte sacramentale gi alte acte administrative bisericegti in afara eparhiei lor, fdrd sd
fie invitali de cdtre episcopul locului respectiv. Canoanele prevdd, astfel, ca orice episcop care nu
respectd aceastd regul5 sd fie depus (caterisit). In acest sens, sunt deosebit de evocatoare cuvintele
canonului 13 al Sinodului din Antiohia:
,,Nici
un episcop si nu indrizneascd sd se mute de la o
eparhie la alta pi sd hirotoneascd pe oarecare in Bisericd pentru indeplinirea slujbei, nici si aducd
cu sine pe alfii, decdt numai dacd s-ar duce chemat fiind de acela ln al cdrui teritoriu s-ar duce.
Iar dac5, nefiind chemat de cineva, s-ar duce fdrd rAnduiald pentru hirotonirea cuiva gi pentru
orAnduirea #acerilor bisericegti care nu-l privesc pe dAnsul, sd fie nule cele fdcute de dAnsul, gi
el incd sd-gi ia pedeapsa cuvenitd neorAnduielii sale gi intreprinderii ilegale, caterisit fiind imediat
de acum inainte de SfAntul Sinod"3s.
De asemenea, canoanele interzic episcopilor, de o manierd absolutd, sd primeascd in eparhia
lor preoli sau diaconi din alte eparhii, sau sd hirotoneasci in eparhiile lor candidati ce provin din
alte eparhii fdrd a avea consimldmAntul episcopilor acestora.
Pentru a sublinia aceeagi autonomie eparhiald, Biserica Ortodoxd, in conformitate cu pres-
cripliile sfintelor canoane, a afirmat dintotdeauna ci doar episcopul are intreaga competentd
asupra bunurilor eparhiei sale,
9i
cd el are obligalia de a le administra potrivit necesitdlilor
Bisericii. Astfel, referitor la bunurile bisericegti, canonul 38 apostolic a stabilit cd:
,,Episcopul
sd
poarte grija tuturor bunurilor bisericegti gi sd le administreze ca gi cAnd Dumn ezeu i-ar sta de ve-
ghe; dar si nu-i fie ingdduit lui sd-gi lnsugeascd ceva din acestea, sau sd ddruiascd rudelor proprii
cele ale lui Dumnezeu; iar dacd ar fi siracg sd le facd parte ca sdracilor, dar sd nu vAndd din
pricina acestora (sub pretextul ajutordrii acestora) cele ce sunt ale Bisericii"36.
In plus, canoanele prevdd c6, fdrd acordul episcopului sau a responsabilului numit de acesta,
nu este permisd nicio acliune de administrare a bunurilor bisericepti3T. in plus, canonul 41
apostolic a prevdzut ca doar preojii gi diaconii sd poatd fi desemnali ca gi colaboratori ai episco-
pului pentru administrarea acestor bunuri. Mai precis, canonul26 al Sinodului IV ecumenic for-
muleazd exigenta ca:
,,fiecare
Biserica ce are episcop sd aibd gi econom din clerul propriu (al Bi-
sericii), care sd administreze cele bisericegti dupd socotinla episcopului sdu, ca nu cumva si fie
fdri de martori gospoddrirea Bisericii gi ca din (lucrul) acesta sd se risipeascd bunurile ei gi sd se
infiereze (stigmatizeze) preofimea cu defdimarea; iar dacd el (episcopul) nu ar face lucrul acesta,
sd fie supus dumnezeiegtilor canoane"38.
Este clar, deci, cd fiecare episcop trebuie sd-gi administreze bunurile eparhiei sale printr-un
econom. Pentru cazurile ln care episcopii nu ar respecta aceastd prescripfie, canonul 11 al Sinodului
al VIIlea ecumenic conferd mitropolitului dreptul de a numi un econom pentru respectiva eparhie.
definitivd a unui cleric din rdndul clericilor. Astfel, clericul depus (caterisit) pierde irevocabil dreptul de a sdvdrgi
orice act sacramental precum gi dreptul de invHp gi de a conduce ir:r Bisericd (qf. can. 27 al Sinodului de la Cartagina,
can. 8 al SfAntului Nicolae al Constantinopolului, can. 21 al Sinodului Trulan). In plus, canonul 28 apostolic stabilegte
cd
,,dacd
vreun episcop sau prezbiter sau diacon depus (caterisit) dupd dreptate, pentru vinovdfii invederate
(evidente) ar indrdzni sd se atingd de slujba care i-a fost lui incredinfatd oarecdnd, acela sd fie exclus definitiv din
Bisericd". Pentru detalii referitoare la depunere sau caterisire, a se vedea S. CANoEa, Pedeapsa depunerii din cler,Sibiu,
1934;G. D. Karznposrorou
[f.A.
XerzHeno:rolor], H rca9aipeotE ruv rcLqptKtitv, Alena,1965; N. DunA,
,,Precizdri
privind unele notiuni ale dreptului canonic (depunere, caterisire, excomunicare, afurisire gi anatema) in lumina in-
vdfdturii ortodoxe. Studiu canonic",in'. Ortodoxia,S9 (1987), pp. 84135, 105-143; I.N. FLocA, ,,Caterisirea tn dreptul
canonic ortodox", In: StudiiTeologice,39 (1987),83-90
[republicatinReoistaTeologicd,S6
(2004), pp. 123-133].
35
Sintagma Ateniand, t.III, pp. 15G151
;
Discipline antique, t. I2., pp. 114-115.
36
Cf.
9i
canoanelor 15
9i
16 apostolice, 15 al Sinodului I ecumenic,20 al Sinodului ecumenic, 17gi 18 ale Sinodului
Trulan, 3 al Sinodului de la Antiohia, 13 al Sinodului de la Sardica, 5{ 80
9i
94 ale Sinodului de la Cartagina.
37
Cf. canoanelor 7 gi 8 ale Sinodului de la Gangra.
38
Sintagma Ateniand, !.1I, pp.276-277; Discipline antique, t.l-L, pp. 89-90.
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
inbazaacestei prescriptii canonice, dochina canonicd ortodoxd a dat acest drept fiecdrui intAistdtdtor
al unei Biserici locale (arhiepiscop, mitropolit, patriarh sau catolicos). in alte cuvinte, Biserica Or-
todoxd recunoagte intAistdtdtorului fiecdrei Biserici locale dreptul de a interveni in cazul in care
un episcop, din neglijenfd sau prinabtz, nu igi respectd obligafiile referitoare la administraliabu-
nurilor. Acest drept, care aparline in mod exclusiv lntAistdtdtorului unei Biserici locale, a fost
numit
,,dreptul de devolufiurre"3e, chiar daci acest termen nu se regdsegte in textul sfintelor ca-
noane4. ln plus, trebuie subliniat aici cd, ir Biserica ortodoxd, dreptul de devolufiune este considerat
ca necesar gi auxiliar sinodalitdliial. in practicd, acest drept de devoluliune constd in faptul cd, ln
cazul unui episcop acuzat de fraudd financiard, intAistitdtorul acelei Biserici 1l poate apela pe res-
pectivul episcop in fafa Sinodului pentru a rdspunde acuzatiilor. Totodatd,lntAistdtdtorul trebuie
sd numeascd un econom pentru eparhia episcopului acuzata. Cu toate acestea, dreptul de a judeca
episcopul acuzat apar,tine intotdeauna Sinodului Bisericii sale.
Referitor la judecata episcopilor, canonul 74 apostolic a prevdzut ca:
,,episcopul
acuzat de
orice vini de cdtre oameni vrednici de lncredere, acela sd fie chemat de cdtre ceilalti episcopi; gi
dacd se va infdtiga gi va mdrturisi, ori ar fi dovedit, sd se hotirascd epitimia, iar dacd fiind chemat,
nu ar rdspunde convocdrii, sd fie chemat gi a doua oard, trimitAndu-se dupi el doi episcopi. Iar
dacd nici asdel nu ar rdspunde convocdrii, sd fie chemat gi a treia oard, trimifAndu-se din nou doi
episcopi la el. Iar dacd nici atunci nu ar rdspunde convocdrii, Sinodul sd ia impotriva lui misuri
convenabile, ca sd nu i se pard acdgtiga fugind de judecatd"a.
Este, deci, absolut clar cd potrivit sfintelor canoane doar Sinoadele de episcopi au dreptul
de a judeca un episcop. Din punct de vedere procedural, un episcop acuzat trebuie sd fie mai
intAi citat (convocat) gi apoi ascultat de cdtre Sinodul din care face parte. Dacd acesta nu se
prezintd ln fafa Sinodului, dupd prima citare, va trebui sd mai fie citat de incd doud ori. Iar dacd
nu se prezintd nici dupd a treia citare, acesta va fi judecat ln absenfd de cdtre respectivul Sinod.
Dacd, pentru motive independente de voinla episcopilor, Sinodul nu se poate reuni pentru a
judeca un episcop acuzat, in sfintele canoane s-a prevdzut ca respectivul episcop sd fie judecat de
cdtre o comisie alcdtuitd din L2 episcopias.
,,Dacd.
vreun episcop pArAt pentru oarecare vinovdtie, s-ar judeca de cdtre toli episcopii din
eparhie (mitropolie) gi toli de acord ar aduce lmpotriva lui o hotdrAre, aceasta sd nu se mai
3e
CuvAnful
,,devolutiune"
inseamni
-
din punct de vedere juridic -
trecerea unui drept, a unui bun sau a
unui ansamblu de bunuri ce compun un patrimoniu citre unul sau mai multe patrimonii. Asffel, in drept, se
vorbegte despre
,,devolutiunea
succesorald". In Biserica OrtodoxS, acest cuvAnt este inleles mai ales intr-un sqrs ex-
tensiv, cdci canonigtii ortodocgi nu il folosesc decAt pentru a indica rezultatul unui transfer de competenfe. De fapt,
acegtia afirmi cd,,drepful de devolufiune" este drepful de supraveghere gi de indrumare frdleascd exercitatex officio
de cdhe intAistdtdtorul unei Biserici locale, atunci cAnd unul dintre episcopii acestei Biserici, din neglijenfd sau prin
abuz, nu ipi respectd obligafiile sale prevdzute de cdtre sfintele canoane. In plus, este precizat cd acest drept nu poate
fi aplicat decAt ln cazul problemelor administrative.
m
Canonigtii ortodocgi recunosc cd,,dreptul de devolufiune", chiar dacd a fost aplicat incd din vechime in
Biseric5, nu este propriu Bisericii, ci a fost imprumutat din dreptul roman. Pentru detalii, a se vedea C. Ptnvu,
,,Dreptul de devolufiune"
,in: StudiiTeologice,6 (795a), pp.385-398; V.
$rseN, ,,Dreptul de devolufiune al Patriarhilor
9i
Mitropolitilor (in baza canonului 11 al sinodului 7 ecumenic)", in Candela,4T (7%6), pp. 71-85.
a1
C. PIRVU,
,,Dreptul de devolufiune", p. 388. Pin sinodalitatu (ouvobrrc6rqg), cuvdnt derivat din grecescul o6-
vo6oq (compus din prepozipa odv
-
impreund pi
{
6b6g
-
cale, drum), teologia ortodoxd inlelege orice modalitate
de cArmuire ecleziasticd ce urmeazd modelul sinodal, ,,forma autenticd de conducere bisericeascd doritd de Flristos
gi pusd ir aplicare incd din epoca apostolicd" (N. Dunl,, Le rigime de La synodalit/, p.266).
42
G.I. Soenr,,,Sistemul mitropolitan", 1'1,4-715.
a3
Cf. canoanelor 74 apostolic
ai
14 al Sinodului de la Antiohia.
aa
Sintagma Ateniand, t.ll, pp.93-94; Discipline antique, t.I-2, pp. 45-46.
a5
Canonul 12 al Sinodului de la Cartagina:
,,Dacd
vreun episcop (ceea ce sd nu se intAmple) ar cddea in vreo
invinovdfire gi apar multe piedici inc6.t nu se pot aduna mai mulfi, atunci pentru ca cel invinovdlit sd nu rdmAnd sub
acuzd, sd se audieze de 12 episcopi" . Sintagma Ateniand, t.lll, p.322; Discipline antique, t.l-2,pp.2:25-226.
72
TITLU CAPITOL
judece de al;ii, ci sd rdmAnd intdritd sentinta datd cu unanimitate de cdtre episcopii din eparhie
(mitropolie)."46
Astfel, canoanele precizeazl.de o manierd absolut clard cd, in cazul judecdrii unui episcop, sen-
tinta pronuntatd de episcopr, in timpul unei reuniuni sinodale, rdmAne irevocabild. in cazul in care,
,,weun
episcop s-ar judeca pentru oarecare lnvinuri, apoi s-ar lntAmpla sd nu fie de acord in privinla
lui episcopii din eparhie (mitropolie), unii adicd declardndu-l nevinovat pe cel ce se judecd, iar allii
vinovaf spre a scdpa de toatd lndoiala, Sf6ntul Sinod a hotdrAt ca episcopul mitropoliei (mitropolitul)
si cheme din eparhii (mitropolii) lnvecinate pe alli cAliva episcopi, care sd hotdrascd
9i
sd dezlege fir-
doiala spre a intdri impreund cu episcopii cei ai eparhiei pricina supusd spre judecare"aT.
Pentru depunerea (caterisirea) unui episcop, singurul canon al Sinodului de la Constantinopol
(394) exige ca, dacd se poate, sd fie prezenli la sinodul care judecd un astfel de caz tofi episcopii
eparhioli
-pentru ca votul unui aga mare numdr sd demonstreze corectitudinea condamndrii
celui care, prezent fiind la acea
judecatd, a fost declarat demn de caterisire"4s. Este, deci, absolut
clar cd, ln Biserica Ortodoxd, pentru judecarea unui episcop nu existd o instanld mai presus de
sinodul de episcopi din care face parteae. Astfel, este evident cd, in Ortodoxie, depunerea (cateri-
sirea) unui episcop constituie intotdeauna un act eminamente sinodal, ce face sd funcfioneze sl-
nodnlitatea fie la nivelul Bisericii locale, cAt
9i
la cel al Ortodoxiei rdspAndite in univers,
Astfel, inbaza principiului autonomiei eparhiale, fiecare episcop are dreptul de a judeca
clericii gi laicii din eparhia sa. in cazul in care ,,cineva
a fost excomunicat de episcopul sdu, acela
si nu se primeascd mai inainte de al1ii, dacd nu s-ar primi de insupi episcopul sdu, sau tindndu-
se sinod gi prezentAndu-sg s-ar apdragi, convingAnd sinodul, ar primi altd sentin1l"sO.
De asemenea doctrina canonicd ortodoxd afirm5 cd alegerea episcopilor este responsabilitatea
exclusivi a sinoduluisl. Astfel, atunci cAnd o eparhie devine vacant5, mitropolitul locului are
obligalia de a convoca, in cel mult trei luni52, toti episcopii din mitropolia sa pentru ca, reunifi ln
sinod, sd aleagi un nou episcops3. tn general locul unde se intAlnesc episcopii este regedinfa mi-
tropolitand, insd acest lucru nu este obligatoriu, cdci
-
afirma Teodor Balsamonsa
-
,,nu
locul sta-
a6
Canonul 15 al Sinodului de la Antiohia. Sintagma Ateniand, t. ilI, p. 330; Discipline antique, f.l-2,p.116.
a7
Canonul 14 al Sinodului de la Antiohia. Sintagma Ateniand, t.lll, p.329; Discipline antique, t.1-2, pp. 115-116.
a8
Sintagma Ateniand, t.IJl, p.143
;
Discipline antique, l.12,pp.442-M3.
ae
Pentru cazurile de litigiu intre un episcop gi un cleric, instanta de judecati este sinodul mitropolitan, iar
pentru cazurile de litigiu intre episcopi, instanfa de judecatd este sinodul patriarhal (d. canoanelor 9
9i
17 ale
Sinodului IV ecumenic, 6 al Sinodului II ecumenic).
50
Canonul 6 al Sinodului de la Antiohia . Sintagma Ateniand, t. [I, p. 138; Discipline antique, t. I-2, p . 109.
51
Cf. canoanelor 4
9i
6 ale Sinodului lecumenic,3 al Sinodului Trulan, 19 pi 23 ale Sinodului de la Antiohia, 12
al Sinodului de la Laodiceea. Penffu detalii, a se vedea G. CnoN7, Alegerea ierarhilor in Biserica Ortodoxd, Bucuregti,
1937.
52
Cf. canonul 25 al Sinodului IV ecumenic.
53
Cf. canoanelor 4 gi 6 ale Sinodului lecumenic, 19 al Sinodului de la Antiohia.
sa
Teodor Balsamon (@e66r,-rqog BaAoaprriv), a ocupat pentru mult timp funcfia de nomofilax (voproQriAa{
-
,p5izitor
al legilor") la Constantinopol; in anul 1193 a fost ales patriarh al Antiohiei, insd cum Antiohia era la acea
vreme sub ocupatie arabd, va rdmAne tot timpul la Constantinopol, unde va muri in 1195. Cea mai importantd
scriere a lui Balsamon este
,,Scholia"
sau ,,Comentariul
la Nomocanonul tn 14 titluri al lui Fotie". Respectiva scriere
a fost publicatd pentru prima dati ir:r latind la Paris in 1557, iar apoi la Basel in1552; acelagi text, in variantd greacd
gi latin6, va fi republicat in 1515 la Paris,
li
in 1520 la Basel. De asemenea, comentariul lui Balsamon se regdsepte atAt
in
,,Pandecta Canonum" al lui William Beveridgius, publicatd la Oxford \n 1672 (cf. W. BrvEnrocn, Synodikon sioe
pandectae canonum Ss. Apostolorum et conciliorum ab Ecclesia graeca receptorum: nec non unonicarum Ss. Patrum epistolarum,
una cum scholiis antiquorum singulis eorum annexis, et scriptis aliishuc spectantibus, quorumplurimn ebibliotfucaebodleianae
.., nuncprimum edita, Oxoni,L672), cdt gi in volumele 137
9i
138 ale Patrologiei publicati de citre abatele Migne (cf.
J.
P. Mcr'lE, Patrologiae Cursus Contpletus. Series Greaco-Intine, Paris, 1857-1866, vol.137 gi138). Ins5" cea mai bund gi,
totodatii, cea mai cunoscutd editie a comentariului lui Balsamon rdmdne cea publicatd in Sintagma Ateniand, unde
comentariile sale se altemeazd cu cele ale lui Zonara gi Aristen (cf. Sintagma Ateniand, Aten4 6 vol., 1852-1859).
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
bilegte episcopul, ci votul gi alegerea sinodului"ss. Episcopii convocali au obligalia de a se
prezenta, iar ln cazul in care nu se pot prezenta datoritd distantei prea mari/ a bolii sau a altei bi-
necuvAntate cauze, au obligalia de a trimite scrisori prin care sd-gi exprime opinia gi, bineinteles,
votul56. Pentru ca alegerea si fie validd este necesard prezenta a cel pulin trei episcopisT.
Referitor la demisia (rcaqaitqo6) episcopilor, canoanele afirmd foarte clar cd aceasta este
posibild doar in cazurile de for!5 majordss gi cd trebuie acceptatd de cdtre sinodul din care face
parte. Dac6, in afara cazului de forld majord, un episcop demisioneazd, canoanele prevdd ca
acesta si fie depus (caterisit)se.
in plus, trebuie precizat aici cd sfintele canoane garanteazd aceastd autonomie a episcopului
eparhiot nu doar in raport cu ceilalli episcopi, indiferent de titlul lor administrativ60, ci gi in
raport cu sinoadele episcopilor6l. Asffel, ln Biserica Ortodoxd, niciun episcop
-
indiferent de
titlul sdu
-
nu poate impune unui alt episcop o decizie luatd arbitrar. De asemenea, niciun sinod
-
mitropolitan sau patriarhal
-
nu poate impune unui episcop o decizie luatd arbitrar.
$i
aceasta
datoritd faptului cd sfintele canoane impun ca, in Bisericd, deciziile sd fie luate intotdeauna slno-
daliter, subliniindu-se in acelagi timp egalitatea de fond dintre episcopi.
IL2. Autonomia bisericnas cd
6i
auto cefalia
incd de la inceput trebuie retinut faptul cd in sfintele canoane nu existd prescriplii directe
pentru a se reglemenla autonomiabisericeascdsau autocefaliaurrrtdtilor superioare eparhiei. Pentru
a se reglementa autonomla diferitelor unitdli bisericegti au fost folosite, prin analogie, aceleagi ca-
noane ce asigurd autonomia eparhiald. Astfel, autonomia eparhiilor a fost transferatd unititilor bi-
sericegti mai mari, adicd mitropoliilor, exarhatelor sau patriarhiilor.
Penhu detalii privitoare la viata gi activitatea acesfui canonist bizantin a se vedea: G.P. SttvENS, De Theodoro Balsamone
analysis operum ac mentis iuridicae, Roma 1969; D. SwoN, ,,Balsamon
zum Gewolurheitsreicht", in: EXOAIA. Stuida
ad criticam interpretationemque texhtum graecorum et ad historiam iuris graecuromani pertinentia uiro doctissimo D . Holwenta
oblata, Groningen, 1985, pp. 119-133; C. Genacsnn, ,,Theology and Canon Law in the Writings of Theodore
Balsamon", in:Thelurist\6(1996),pp.1,61,-181,; R. BnowurNc, ,,Theodore Balsamon's Commentary on the Canons of
the Council in Trullo as a Source on Everyday Life in Twelfth-Century Byzantium", tr: H Ka9qpepwq Zurl Lro Bu-
(avrw, Atena, 1989, pp.421,-427; C. G. FUnsr,
,,Balsamory
il Graziano del diritto canonico b:r,antino?",in:La cultura
giuridico-canoniu medionale: premesse per un dialogo ecumenico,Ivll.lano,2003, pp. 233-248.
s5
Sintagma Ateniand, t. Itr, p. 327.
56
Cf. canoanelor 4 al Sinodului I ecumenic gi 19 al Sinodului de la Antiohia.
s7
Cf. canonului 4 al Sinodului I ecumenic.
5s
in texful sfintelor canoane nu sunt indicate cu exactitate cazurile de forfd majord in care un episcop ar putea
demisiona. Renumitul canonist Pierre L Huillier (1926-2007), arhiepiscop al New York-ului, a incercat sd identifice
cAteva dintre acestea a{irmdnd: ,,Thus, canon law appears completely to exclude the possibility of a bishop's
resigning. In reality, we need to be a bit more nuanced. What is formally condemned is for a bishop to run away in
the face of difficulties. But there can be proper causes for resignation: exheme age or incurable sickness, which can
make a bishop incapable of fulfilling the duties of his charge. There can also be objective churchly reasons for resig-
nation: if one part of the episcopate looks on a bishop with suspicion so that his authority is compromised. This was
the situation in which St. Gregory the Theologian found himself after his promotion to the see of Constantinople
was contested by Pope Damasus and the bishops of Egypt. Ir addition, if a bishop, or any cleric, commits a grave sin
constituting an impediment to the exercise of the priesthood, even if this fault remains hidden and has not given
rise to scandal he is bound by conscience to resign.",
t
P. L HULLm& The Church of the Ancient Councils: the disciplinary
utork of the
frst four
ecumeniul councils, Crestwood
-
New York, 1996, pp. 172-773.
5e
Cf. canoanelor 17 al Sinodului de la Antiohia
9i
3 al SfAntului Chiril al Alexandriei. Pentru detalii, a se vedea
C.M. RarrEs
[K.M.
PE.n.,lHrl, Ilepinapanrloeaq, enLorcono.tv rcarq, ro \ircatw rqq op0o6o{ou avarotrrctle ercrclqoiaE,
Atena, 1911; L IvrN,Detnisia dinpreofie. Sfudiu de drept canonic,Brtcuregfl 1937; K. PffseKF,
,,Dimissionne
(naqairqo6)
et detr}nement (ercntduLg) des 6vques: une approche historique de la doctrine et de la pratique de llEglise orthodoxe",
ln: Knnon, 14 (1998), pp. 1-65.
60
Cf. canoanelor 34 apostolic
ai
2 al Sinodului al Illea ecumenic.
61
Cf. canoanelor 34 apostolic
ai
9 al Sinodului de Ia Antiohia.
74
TITLU CAPITOL
Autono mi n bi s eri c e as c d,
TinAnd cont de principiile sale canonice fundamentale gi de experienla sa practic5, Biserica
Ortodoxd a prevdzut diferite norme62 pentru constituirea unei Biserici autonome. in primul rdnd,
trebuie notat faptul cd este absolut interzis declararea unilaterald a autonomiei unei unitdti bise-
ricegti63. Aceasta trebuie declaratd intotdeauna de acord cu Sinodul Bisericii din care face parte
respectiva unitate bisericeascd. Mai mult, aceastd unitate bisericeascd nu poate sd formuleze
cererea sa de autonomie decAt dacd are minim doi sau trei episcopi; aceastd cerin!5 este necesard
pentru ca acea unitate bisericeascd sd poatd organiza un sinod propriu6a, respectAndu-se astfel sl-
nodalitatea, unul dintre principiile fundamentale de organizare ale Bisericii Ortodoxe.
Biserica Ortodoxi,
linAnd
cont de doctrina canonicd gi de practica bisericeascd, a stabilit ci
doar Sinodul Bisericii autocefale, din care unitatea bisericeascd face parte, are dreptul de a pro-
clama autonomia acesteia. Astfel, autonomia bisericeascd trebuie acordatd printr-un act oficial
-
numit tomos's de autonomie
-
emis de cdtre Sinodul Bisericii autocefale din care unitatea autonomd
face parte. Dupd proclamarea autonomiei, nu este necesar ca celelalte Biserici locale sd recunoascd
noua Bisericd autonomd, deoarece acest act nu reprezintd decAt un act de administratie internd a
unei Biserici locale. Bineinfeles, aceastd autonomie va fi notificatd celorlalte Biserici locale, dar
doar cu scopul de a le informa.
De asemenea,in tomosul de autonomle sunt precizate gi limitele acestei autonornii biserice$ti,
adici restricliile gi obligaliile prin care Biserica autonomd rdmdne legatd de Biserica autocefald
sub autoritatea cdreia se gisegte66. in general, nu existi o listd exactd a acestor limitdri gi obligafii;
fiecare Sinod patriarhal poate alege condiliile in care concede un grad de autonomie mai mult
sau mai putin elevat noii unitdli bisericegti. De obicei, Biserica autocefald, ce oferd autonomia
unei unitdti bisericegti, rezervdpentru Sinodul sdu urmdtoarele drepturi6T:L. de a sfinti Sfdntul
Mir68 pentru Biserica autonomd, sau, ln cazuri exceplionale, de a recunoagte acest drept Biserici
autonome;2. de a alege sau de a hirotoni pe intAistdtdtorul Bisericii autonome, sau doar de a con-
firma canonic alegerea acestuia (acest drept poate fi aplicat gi pentru ceilalli episcopi ai Bisericii
autonome, precum gi pentru transferul episcopilor dintr-o eparhie in alta); 3. de a judeca pe ln-
62
Cf. L. Sr.tN,,,Autocefalia gi autonomia ir:r Ortodoxie", pp. 371.-3125. TRoirsrv,,,O qepxornofi anroxe|anww",
pp.50-51.
63
Cf. canonului 12 al Sinodului IV ecumenic.
6a
Cf. canonului 1 apostolic.
65
in limbajul bisericesc ortodox, cuv6ntul ,,tomos"
(din termenul grec c6prog
-
,,bucatX
tdiad", derivat din
verbul tdprverv
-
,,a
tdia, a decupa") indici un text oficial promulgat de citre Sinodul unei Biserici patriarhale; de
obicei, este vorba despre documentul statutar
pentru proclamarea
autonomiei sau autocefaliei vnei Biserici locale de
cdtre Biserica sa Mami. in fomos sunt incluse m6dvele, precum
9i
condi$ile
9i
obligagiile Blericii ce a fost recunoscutd
ca autonomd sau autocefald.
66
Cf. V.
$Esau, ,,Autocefalia-Autonomia",
pp. 24G2M.
67
Cf .L. SreN, ,,Despre autonomia", pp. 388-389; S. Tnoirsrv,
,,O 4epronHotl anroreQa.:ntu", pp. 50-51.
6E
SfAnful Mir (ayrov prigov) sau Sftnta Hrismd (dtn grecescul
lgiopa
-
unguent, parfum) reprezintd un amestec
de mai mult de 40 de uleiuri esenfiale
9i
ulei de misline, ce este sfintit in
|oia
Mare de cdtre episcopii unui Sinod al
unei Biserici autocefale. Dupd sfinfire, Sfintul Mir este trimis tuturor eparhiilor acelei Biserici locale, fiind folosit la
Mirungere, la sfintirea bisericilor gi altarelor, precum gi la sfintirea antimiselor (cf.
f
P. MEunvssocrou
[lI.
Mnanlro-
r,tor], To ,4ywa Mupov ev rr1 Op0o6o{u Avarotrrcq ErcrcAr1oia: i6n rcara rag nqyhE KdL'Ery npa{w ron vedrepov
Xpbvav,EoD Orcoupevrcod IIarpnpNeiou, Thessalonique,7972,pp.29-40
51pp.188227;
asevedea gi L. Pttrr,
,,Com-
position et Cons6cration du Saint Chrme", in: Echos d'Oient,3 (1899-1900), pp.729aa2). Trebuie subliniat aici c5"
potrivit ecleziologiei ortodoxe, dreptul de a sfinli Sfhntul Mir aparpne Sinoadelor Bisericilor autocefale, pi cd acest
drept este considerat ca semn exterior al autocefaliei unei Biserici locale. Cu toate aceste4 fircepAnd din secolul al D(-
le4 Pahiarhia de Constantinopol a inceput o putemicd politicri de cenhalizare a Orientului creptin in jurul Constan-
tinopolului, politici ce includea gi atribuirea dreptului exclusiv de a sfinli
9i
de a distribui Sfintul Mirin Biserica Or-
todoxd (cf. V. Penr",tro,
,,La
politica di accentramento effettuata dal Patriarcato di Costantinopoli e conseguente
lesione dell'autonomia degli alfi pafriarcati orientali nel X secolo", in Kanon,s (1981), pp.79-U).
75
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
tAistdtdtorul Bisericii autonome, fie in primd instanfd, fie doar ln recurs; 4. de a stabili norrne
pentru organizarea gi funcfionarea Bisericii autonome/ sau de a elabora Statute pentru acesta,
sau doar de a aproba documentele elaborate de Biserica autonomd;5. de a trimite scrisori pastorale
gi circulare;6. de a convoca ierarhii Bisericii autonome pentru a participa la lucrdrile Sinodului
Bisericii autocefale; 7. de a trimite observatori la sinoadele Bisericii autonome; 8. de a stabili
eventuale contribufii din partea Bisericii autonome.
Practica Bisericii Ortodoxe, in conformitate cu principiile fundamentale de organizare gi cu
natura autonomiei biserice$ti, a desemnat gi consacrat cu timpul diferite exigenle pentru procesul
de acordare a autonomiei bisericegti. Astfel, unitatea bisericeascd care solicitd autonomia trebuie6e:
1. sd demonstreze un caracter stabil in ceea ce privegte invdtitura de credinld gi sd pdstreze pres-
cripjiile traditionale liturgice
9i
disciplinar-canonice ale Bisericii Ortodoxe; 2. sd demonstreze ma-
turitatea sa ?n ceea ce privegte administrarea proprie, in alte cuvinte capacitatea sa de a se autogu-
verna; 3. sd aibi minim doi sau trei episcopi, pentru a putea organiza un sinod propriu; 4. sd
demonstreze motive bisericegti bine intemeiate pentru constituirea unei noi unitdji autonome
(aceste motive pot fi, spre exemplu, de naturd etnicd, geograficd, politici sau de forli majord); 5. sd
adreseze, prin intermediul propriilor sdi reprezentanli ierarhici, o scrisoare de cerere Sinodului Bi-
sericii autocefale (patriarhale) sau, ln cazul unei unitdti formate spontan gi care nu depinde de
nicio Bisericd autocefald, Bisericii autocefale de drept. ln nici trn caz,nu este permis unei Biserici sd
se declare unilateral autonomd; aprobarea Bisericii autocefale competente este intotdeauna cerutd.
La rdndul sdu, Biserica autocefald, cdreia i se cere sd ofere autonomia bisericeascd, are
obligalia de a analiza cererea gi de a da un rdspuns. in cazul unui rdspuns pozitiv, SinodulT0 Bis-
ericii autocefale trebuie si proclame autonomia unitdlii bisericegti printr-un act oficial (tomosul
de autonomie) in care si fie indicate motivele fundamentale ce justificd aceastd autonomie, precum
gi drepturile
9i
obligaliile noii Biserici autonome ln raport cu Biserica autocefald.
RestricliileTl la care, de obicei, este supusd o Bisericd autonomd sunt urmitoarele: 1. Biserica
autonomd trebuie sd primeascd scrisorile pastorale din partea intAistdtdtorului Bisericii autocefale;
2. deciziile gi invdldturile cu caracter dogmatic ale Sinodului Bisericii autocefale sunt obligatorii
pentru Biserica autonomd; 3. in cazurile de abateri de la inv5litura de credinld, Biserica autonomd
trebuie sd rdspundd ln fala Sinodului Bisericii autocefale; 4. intAistdtdtorul Bisericii autonome
trebuie sd fie hirotonit de cdtre cel pulin trei episcopi ai Sinodului Bisericii autocefale, intAistdtdtorul
acestui Sinod fiind intotdeauna inclus.
De asemenea, Biserica autocefald trebuie sd inEtiinleze, printr-un act oficial, intreaga Orto-
doxie de crearea unei noi Biserici autonome. Chiar dacd notificarea este obligatorie, aceasta nu
are ca scop recunoagterea noii Biserici autonome, ci doar informarea celorlalte Biserici locale.
Dupd ce a primit autonomia, unitatea bisericeascd are obligalia de a menliona in cadrul Sfintei
Liturghii numele intAistdtdtorului Bisericii autocefale din care ea face parte. in plus, Biserica au-
tonomd nu are dreptul de a stabili relajii externe la nivel interortodox sau ecumenic dec6t prin
Sinodul Bisericii autocefale sau cu acordul expres al acestuia.
in concluzie, putem afirma cd autonomiabisericeascd nu privepte decAt viala administrativd a
unei Biserici locale, care rdmAne incd legatd, mai mult sau mai pujin direct, de Biserica autocefald
din care face parte. Autonomia biseiuascd semnificd in realitate cd o Bisericd locald lgi poate
guverna viata sa internd potrivit deciziilor propriului sdu Sinod de episcopi. in plan praclic, au-
6e
Cf. L. SreN, ,,Despre autonomia", p. 392.
70
Doar in cazurile de for!6 majord, tomosul de autonomie poate fi acordat de cdtre intAistdtdtorul Bisericii auto-
cefale, insd acest tomw nu are decAt un caracter provizoriu, gi, in consecin!5, acesta trebuie sd fie confirmat ulterior
de cdtre Sinodul Bisericii autocefale. Nu este permis, in niciun caz, ca o unitate bisericeascd sd fie proclamatd
autonomd de cdtre o altd Bisericd decAt aceea din care respectiva unitate face parte.
71
Cf. L. Srau, ,,Despre
autonomia bisericeascd", pp.390-392.
76
TITLU CAPITOL
tonomiabisericeascd se manifestd printr-o independenfi administrativd ce poate fi totald; in acest
ultim caz, este vorba despre autocefaliabisericeascd.
Aut o cef ali a bi s eric e as c d.
in mod tradilional, prin expresia ,,autocefalie
bisericeascd" limbajul eclezial ortodox indicd
statutul canonic al unei Biserici locale ce beneficiazd, de autonomiebiseiceascdmaximS, gi care are
dreptul de a-gi alege propriul intAistitdtor de cdtre Sinodul sdu de episcopiT2.
Din punct de vedere etimologic, termenul canonic
,,autocefalie"
provine din grecescul
,,ainorctQaA,ta", care este un cuvdnt compus din
,,autoq
-
el insugi" pi
,,rceQaAi1
-
cap"; acest
cuvAnt lnseamnd, deci,
,,cu
propriul sdu cap"73. Traducerea latini a acesfui cuvdnt grec a fost
redatd prin expresia sui iurisTa, insd frecvent a fost tradus gi prin
,,independent"75.
Pe de altd
parte, trebuie subliniat faptul cd adjectivul ,,aurorctQaAoq
-
autocefal" nu se regdsegte nicdieri
folosit in textul sfintelor canoane. Acesta a fost folosit, pentru prima oard in limbajul bisericesc,
in secolul al Vl-lea de cdtre autorul bizantin Teodor Lectorul75, pentru a descrie situalia Bisericii
din Cipru77. Astfel, istoricul bizantin afirma:
,,[...]
Sub acest pretext, cipriolii obfinurd ca ei sd fie
autocefali in mitropolia lor, gi ca ei sd nu mai depindi de Antiohia"78.
Cu toate acestea, tradilia canonicd ortodoxi afirmd cd, autoeefnliabisericeascd igi are funda-
mentul in canonul 34 apostolic, unde termenii
,,a0tdq
-
el insupi" gi,,reQaA{
-
cap" se regdsesc
"
Cf .
t
N. Mtlag, Dreptul bisericesc oriental, p. 251; I.N. Ftoct, Drept canonic ortodox, l, p. 534; V. Tsvllru,
Uepxo|uo
e IIp a6o, pp. 203-203.
73
,,a,brorelafuoq
-
autocephalus, se ipsum caput habens
-
autoc6phale, d6pendant de soi seuf qui est son
propre chef", E. Roussos, /e
{ttr6ytov
ercrcAqonorrco{ 6rcaiou rpiylaoow. Btoavrw1v \trcaiov, p.95.
74
Cf. G. GRIcoRry{ II concetto di "Ecclesia sui iuris". Un'indagine storica, giuridica e canonict, Roma, 2007, p. 43.
Este interesant de remarcat aici c6, in Biserica Romano-Catolicd, Bisericile Orientale unite cu Roma au fost recent
(1990) identificate prin expresiaEcclesia suiiuris. Potrivit canonului2T dn Codul de Canoane al Bisericilor Orientale
(Codex CanonumEcclesi.arum Orientalium
-1990),,,se
numegte Ecclesia sui iuris o grupare de credinciogi cregtini legati
de ierarhie conform normelor de drept, pe care autoritatea supremd a Bisericii o recunoagte in mod expres sau tacit
sui iuris". TrecAnd peste tautologia acestei definifii, trebuie remarcat faptul cd aceasta indicd viziunea romano-
catolicd referitoare la autocefalia bisericeascd. Mai precis, potrivit acfualei ecleziologii catolice, autoritatea supremd
a Bisericii este Episcopul Romei care, potrivit canonului 331 din Codul de Drept Canonic (Codex Iuris Canonici
-
1983),
,,este
capul Colegiului Episcopilor, Vicarul lui Cristos pi Pdstorul Bisericii intregi pe acest pdmAn! de aceea,
el, in virtutea funcliei sale, se bucurd in Bisericd de puterea ordinard supremd, deplinS, nemijlocitd gi universald, pe
care poate sd o exercite intotdeauna in mod liber". Astfel, doar Episcopul Romei poate recunoagte, expres sau tacit,
statutul de Ecclesin sui iuris . Prin urmare, este evident ci prin introducerea sintagmei de Ecclesin sui iuris in ecleziologia
catolicd s-a efectuat o denaturare a concepfului de autocefalie. Mai precis, sistemul de Biserici autocefale, propriu
Bisericii Ortodoxe, a fost adaptat sistemului de primat papal pentru a justifica prezenla Bisericilor Orientale Unite
cu Roma. Pentru o prezentare detaliati a intregii problematici precum gi a consecinlelor ecleziologice ale introducerii
acestei sintagme in ecleziologia catolicS" a se vedea G. Gnlconr,rA, Il concetto di "Ecclesin sui iuris".
75
,,airortQaLra
-
independentia ecclesiastica
-
autocdphalie", E. Roussos, Ae{tloyLov ercrcAqonorrco{
\rcaiou rpiyAaoow. Buoavrwov 6rcaiov, p. 95. Cf. gi L. Roccl, Vocabolario Greco-Italiano, p. 307; H.G. Lnorn (ed.),
A Greek English Lexicon, p.280.
76
Teodor Lectorul (@e66oqog Avayv<irotqe) este un scriitor bisericesc din secolele V-VL El a fost numit,,Lec-
torul" datoritd activitdlii sale de,,lector" la biserica Sf6nta Sofia din Constantinopol ln prima parte a secolului al \rl-
lea. La sfArgitul domniei impdratului Anastasie I (491-518), Tmdor Lectorul a scris o Hlsloria tripartita ce reunea cele
trei istorii bisericegti aga-zis
,,canonice"
(adici cea a lui Socrate, a lui Sozomen gi a lui Teodoret). Pentru detalii, a se
vedea P. Naurn,
,,Theodore
Lecteur eI sa Rdunion de dffirentes histoires de l'Eglise", in: Reaue des Etudes Byzantines,
52 (1994), pp. 213-243.
n
Cf .5. TRonsKy,
,,O
qepicornorl anro<efanr,ru",p.36;L. SteN,
,,Despre autocefalie", p.374,nota 6; E. LeuNr,
,,Eglises locales et patriarcats d l'6poque des grands conciles", in: E. LaNNr, Tradition et communion des Eglises.
kcueils dts 6tudes, louvain, 1997, p. 402, nota 32.
"
"EE
fiq
nqoQrioer.rg rai, negtyey6vaor Krircgtot, r.Q ai:rot<(.QaAov etvar u.1v rata autoilq pqtg6noAw,
rcai pr{ reAeiv rind AvtL6ler an"
,
PG, 86, col. 784. Traducerea latind a acestui text este urmdtoarea:
,,Qua de causa
Cyprii obtinuerunt ut metropolis ipsorum libera esset ac sui juris, nec Antiochenae sedi amplius subjaceret", PG,
86. col. 183.
77
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
impreund pentru prima oareTe, gi in canonul 8 al Sinodului III ecumenics0, care declara autocefalia
Bisericii din Cipru. La acestea se adauge toate acele sfinte canoane ce fac referinjd la autonomia
unei Biserici locale81, cdci autocefalia nu reprezintd decAt gradul maxim al autonomieibisericeEtis2.
in Biserica Ortodoxd, principiul autocefaliei reprezintd un sistem de organizare ecleziasticd
prin care se definegte o Bisericd locald, organizatd.intr-un cadru geografic83 gi etniCa bine definit, gi
care este condusd de cdtre propriul sdu Sinod. Acesta din urmd este alcdtuit din toli episcopii ln
functiune, intotdeauna cu intAistdtdtorul lor, gi administreazd liber relatiile sale cu autoritdlile statale
gi cu alte Biserici. Altfel spus,
,,lln
Bisericn Ortodoxdl prin autocefalie se inlelege in sens canonic, sta-
tutul de independentd administrativd,
jurisdicfionald gi de conducere a unei Biserici ortodoxe ir:r
raport cu alte comunitdli ecleziastice. Toate aceste comunitdli sunt egale ln drepturi insd sunt in
acelagi timp interdependente dogmatic
Ai
canonic, gi constituie impreund Ortodoxia ecumenicd"8s.
Mai mult, autorii afirmd cd autocefalia constituie una dintre notele caracteristice ale Ortodo-
xiei86:
,,lAceasfa]
presupune contextul comuniunii (koinoniei) eclezinstice. Autocefalia este deci o cat-
egorie relalionald, de comuniune, pentru cd, pe de o parte, ea lnglobeazd gi pune lmpreund (synode)
mai multe Biserici locale (episcopies) care se gdsesc inkoinoniaintre ele in sAnul Bisericii autocefale
(unitate gi comuniune sinodald ndintra),
[...]
gt, pe de altd parte, ea se gdsegte, la rdndul s{u, ln kol-
nonia cu alte Biserici autocefale-patriarhale (unitate gi comuniune sinodald ad extra)"87.
7e
Cf.
f
Daniel Clonotra, ,,Autocefalia
bisericeascd. Unitate de credinld
9i
libertate religioas6", in'. Centenarul
autocefalieiBisericii OrtodoxeRomine...,p.275; S. TnofisrY,,,O qeproanouas'roxe$atrwl', p.34; L. Sreru,,,Autocefalia
gi autonomia in Ortodoxie", p. 285; A. Lototsrl, Autokefulja. Zasady autokefalji,Yar6ovia,7932" p.735.
80
Canonul 8 al Sinodului III ecumenic nu folosegte sintagma,,autocefalie", ci ofer{ doar Sinodului episcopilor
Bisericii din Cipru dreptul de a hirotoni proprii episcopi, inclusiv al intaistetdtorului lor. De aici concluzia cd, prin
acest canorL Sinodul III ecumenic a acordat autocefalia Bisericii din Cipru, care inainte era sub autoritatea Bisericii
din Antiohia. Pentru mai multe detalfl a se vedea G. PanetHouas, L'EgIise autocEhale de Chypre dansl'Europe Unie,
Katdrini, 1998, pp. 46-96.
81
Principalele canoane care au ca obiect autonomia bisericeascd sunt urmitoarele: 14, 30,32,33,35,38, 74
apostolice; 4, 5, 6 ale Sinodului I ecumenic; 2
Fi
5 ale Sinodului al Illea ecumenic; 8, 9, 12,12 20 ale Sinodului al IV-
lea ecumenic; 20,25,36,39 ale Sinodului Trulan; 1.1 al Sinodului al VII-lea ecumenic.
82
Cf. L. SreN, ,,Despre autonomie", p.378;L. SteN, ,,Autocefalia
gi autonomia in Ortodoxie" ,
p.309.
83
,,La reconnaissance de fautoc6phalie de l'Eglise d'une nation priv6e d'un espace g6ographique propre,
concret et clairement defini, est impensable du point de vue canonique; c'est pour cette raison que l'Eglise orthodoxe
n'a jamais proclam6 l'autoc6phalie des Eglises des peuples nomades, menant une vie enante (Abazge, Alanes et
autres)."; V. PHEIDAS,
,,L"Eglise
locale
-
autoc6phale ou autonome
-
en communion avec les autres Eglises. Au-
toc6phalie et communion", in Eglise locale et Eglise unizserselle, Chambesy
-
GenEve, 1981, p.146.
8a
Doctrina canonicd ortodoxd"
lin6nd
cont de prescripliile canonului 34 apostolic, #irmd intotdeauna cd efuia
(t9voq= gens, natio,B. Fbornlcl, IrxlconGraeco-Iatinum etlntino-Graeclrm,Rome,18f,2,l,p.245) saunaliunea(gens=nation
=
E0voq, E. Roussos, Ae{tAoytov ercrctrqonorrcou \rcaiou rpiyAaoow. Buoavrwdv 6ma'nt,, p. 106) constituie unul
dintre principiile fundamentale de organizare ale Bisericii. Bineinfeles, pn ncipiul etnicnu constituie un principiu exclusiv
sau absolut pentru organizarea unei Biserici autocefale, gi, in consecinfd, acesta nu poate fi luat in considerare decAt im-
preuni cu celelalte principii canonice fundamentale. Cf. I. IvaN,
,,Ehrosul-neamul, temei divin gi principiu fundamental
canonic al autocefaliei bisericeS{',in: CentuaruI AutocefalieiBisericii OrtodoxeRomine...,pp.786-201,;T. Nxotaou,,,The
term E0vog (Nation) And Its Relevance for the Autocephalous Church", in: The Greek Orthodox Theological Rmiat, 45
(2000), pp. 453478; I.V. t EB,
,,De Nation im orthodoxen Christmtum", in: K. Nxoreropouros
-
A. Vrarsrs
-
V. IvANov
(ed.), Orthadoxe Theologie nnishen Ost undWest. Festchrift
f)r
Prof. Tluodor Nikolau,Frankfw! am Main, 2002, pp.277-291.
8s
,,lDansl'Eglise orthodoxelpar autoc6phalie, on entend, au sens canonique, l'6tat d'indpendance administrative,
juridictionnelle
ou de direction d'une Eglise orthodoxe vis-i-vis d'autres communaut6s eccl6siales. Toutes ces com-
munaut6s sont 6gales en droit mais sont cependant interddpendantes dogmatiquement et canoniquement, et consti-
tuent ensemble 1'Orthodoxie cecum6nique" (traducereanoastrd), I. N. Froca,,,L'autoc6phalie dans llEglise orthodoxe
roumaine", in: Kanon,5 (1981), p. 104.
86
Cf.
f
Daniel CIonorrl, ,,Autocefalia
bisericeascd", pp.268-271.
8?
,,fEllel pr6suppose le contexte delakoinonia eccl6siale. L"autoc6phalie est donc une cat6gorie relationnelle,
communionnelle, car, d'une part, elle englobe et met ensemblelsynodel plusieurs Eglises local,e
fEiscoples]
qui s'y
ffouvent en koinonia entre elles au sein de l'Eglise autoc6phale (unit6 et communion conciliaires ad intra),
f.
. .l et,
78
TITLU CAPITOL
lnsd, trebuie precizataici gi faptul cd nu existd niciun canon care sd defineascd direct gi clar
conditiile gi factorii autocefaliei8s. Mai mult, nu existi nicio decizie a unei reuniuni panortodoxe
care sd defineascd sau sd reglementeze acest sistem fundamental al Bisericii Ortodoxe8e. Existd
doar interpretarea extensivd a sfintelor canoane gi practica bisericeascd ce au creat principiile
fundamentale de organizare gi funcfionare ale Bisericii Ortodoxe. Potrivit acestor principii, ca-
racteristicile sistemului de autocefalie sunt: 1. fiecare Biserica autocefali este guvernatd de
propriul siu Sinod prezidat de intAistdtdtorul (nqr,rtog) sdu; SfAntul Sinod este alcdtuit de toli
episcopii acestei Biserici locale gi constituie unica sa autoritate canonicd;2. aceastd Bisericd locald
nu mai depinde de o Biseric5-Mamd (patriarhali) gi posedd, printre altele, dreptul de a-gi alege
propriul intAistdtdtor. Electorii sunt episcopii SfAntului Sinod, iar alesul nu trebuie sd fie confirmat
d'autre part, elle se trouve, i son tour, en koinonia avec d'autres Eglises autoc6phales-patriarcales (unit6 et communion
conciliaires adextra)" (traducerea noastri), G. PnrerHorr,tes,
,,La
dialectique",p.79.
88
Cu toate aceste4 teologii ortodocAi, fdcAnd o interpretare analogicd a sfintelor canoane gi
linAnd
cont gi de ex-
perienta practicd a Bisericii, au stabilit deja condiliile necesare la proclamarea pi la recunoagterea autocefaliei bisericegti
(d. A. Bocornrov,,,Conditions of Autocephaly",in: St.Wadimir'sTheologicalQuarterly,S (1961),pp.11-37;M. CrucuR,
,,Dreptul de acordare al autocefaliei in Biserica Ortodoxd", inl- Studii Teologice,29 (1977), pp.536-541,; P. r-"HunrrEn,
,,Accession to Autocephaly",in: St. Vladimir Theological
Quartzrly,3T
(1993), pp.267-304; S. TRoirsKy,
,,O
qepronnora
aatore$arnrrl'
,
pp. 45-5A; L. SraN, ,,Despre autocefalie", pp. 389-395; I. N. FLocA, DrEt canonic ortodox, II, pp. 32L
325; A. Lororsrr
[O.
Iloroqtruri,r], A4moreQatLua,YarSovi41938,l, pp. 1t[5-155). Trebuie, de asemene4 notat aici cH
anumiti autori (apa
,Ln6nd
mai ales mediului ortodox elen), dorind sd ofere Patriarhiei de Constantinopol o importanld
gi un ro1 particular in interiorul Bisericii Ortodoxe, au exagerat afirm6nd cd doar aceastd Patriarhie ar putea oferi au-
tocefalia. Astfel, ln 8 septembrie1998, Patriarhia de Constantinopol publica un nou tomosprincare acorda autocefalia
Bisericii Ortodoxe din Cehia gi Slovacia. (cf.
***,
,,Phanar:
nouvel octroi d'autoc6phalie d l'Eglise tch{ue et slovaque
"
,ln:
Istina, s (2000), pp. 60-61), chiar dacd aceasta o primise canonic, deja in 1951, din partea Bisericii sale Mam5, Pa-
triarhia de Moscova. Aceastd acliune unilaterald subliniazd pozifia Patriarhiei de Constantinopol care considerd" in
mod absolut eronat, cd acordarea autocefaliei nu poate fi fdcutd decAt de citre ea, fiind astfel in totali contradictie cu
pozilia ortodoxd tradifionald care afirmd cd acordarea autocefaliei este de competenfa Bisericii-Mami. Anumip autori
greci au mers gi mai departe afirmAnd cd doar sinodul ecumenic ar putea proclama autonomia sau autocefalia unei
Biserici locale, gi cd, in consecin!5, autocefalia acordatil diferitelor Biserici locale dupi ultimul sinod ecumenic nu ar
avea decdt un caracter provizoriu,
9i
cd ar trebui confirmatd de un sinod ecumenic (cf. P. TRrrr,rnnes
[L
TPrurnr,,rer],
,,Aexou
rqa.cr]oaoar ev
.rq
avarcr]qu{er eou aucorcQaiou", in: @eotroyia,28 (1957), pp.27-22). Aceste doud teorii
tendentioase au fost, la timpul lor, criticate gi demontate de cdtre canoniqtii ortodocai: cf. L. SreN, ,,Ob6rgia autocefaliei
gi aautonomiel",pp.80-113;5. TRoiTsry,,,O qepronnorl anroreQa;u,rm",pp.3542,5. TRoltsxY,,,UapnrpagcKa rIpKBa
rao
Sarrop
ayroreQanuje", in: Apxu6 za npalne u dpywmAene nayce 47 (1937), n' 1, pp. 1-21; S. TnolrsKy,
,,fge lr B
qeM
rrraBHur onacHocrb?", in: Xypuan Moctco4ctcou llampuapxuu (1947), n" 12, pp.3142. In plus, trebuie subliniat aici
faptul cd atAt sfintele canoane, cAt gi istoria Bisericii, infirmi aceste doud teorii partizane gi tendenfioase. Spre exemplu,
dacd se face incursiune in istoria Bisericii se poate demonstra cE" de-a lungul timpului, au existat situatii care infirmd
clar aceste opinii. Astfel, autocefalia Bisericii din Cipru a fost acordatd prin canonul 8 al Sinodului III ecumenic, fdrd
nicio obligatie de confirmare din partea Patriarhiei de Constantinopol (cf. H. Arvzaros
[A.
Aamzeror],
,,Die
Kir-
cheordnung der Autokephalen Kirche von Cypem", lrt @eoAoyia,35 (196a),pp.529-541); autocefalia Bisericii Georgiei
a fost acordatd fi:r secolul al Vllea de cdtre Patriarhia de Antiohia fdrd a 6 confirmati nici de Patriarhia de Constan-
tinopol, nici de sinodul ecumenic (cf. M.-H. BnonnvANN, ,,1500 Jahre
Autokefalie der Orthodoxen Apostolischm
Kirche von Georgpen"
,in Os*irchliche Studien 33 (198a), pp. 31G331; M. Tencmvsvnt,
,,Die
Entstehung und Entwicklung
der Kirchlichen Autokephalie Georgiens", lnk Mus6on,73 (7%0), pp.707-126).In ciuda acestei realitdti canonice gi
istorice, astdzi inc5, autori ortodocgi, de obicei greci, continui sd promoveze aceste doui teorii tendentioase (d. G.
PaPe,tHoMes,
,,Diff6rentes modalits canoniques d'exercice de la juridiction du Patriarcat cecum6nique de Constanti-
nople"
,
in: k Messager Orthodoxe
,
141 (2004)
,
pp . 42-72) .
8e
In toate aceste reuniuni ortodoxe au fost fdcute diferite propuneri privitoare la maniera proclamdrii gi recu-
noagterii autonomiei gi autocefaliei (cf. Mrruorrus, M6tropolite de Axomis
[Mrooaror,
MqrqonoAtrqg
'A[r.rprqeJ,
,,ELorjyrloq tou MqtgonoArtou' A{oprqg Me0oblou aqXqyori rr.;g' AvtnQooanekxg tou flarquqleiou' AAe{av-
6qehq enL tou Oipratog "Tq6nog avarrlgri[eog Autorc$aiou rcat Aut6voprou Err<"1.r;ohg",?n ErcrcAqorcrrcoq
@apoq 79 (7979), pp.645-653). Alli autori au afirmat cd aceasti temd nu trebuia sd constituie obiectul unui Sinod pa-
nortodox, pentru cd in sfintele canoane gi in practica Bisericii se pot gdsi toate elementele necesare identificdrii con-
dilii1or pentru proclamarea gi recunoagterea autonomiei gi autocefaliei (cf. D. SrAr.inoar,,,Opinii in legdturd cu
viitorul Sf6nt gi Mare Sinod",inl. Ortodoxia,25 (7973), pp. a30-431).
70
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
de cdtre o autoritate bisericeascd extemd;3. o Bisericd autocefalS are dreptul de a convoca sinoade
gi adundri bisericegti ce privesc comunitijile care sunt sub autoritatea sa; 4. aceastd Bisericd
localS se administreazdliber ln raporturile sale cu autoritdfile statale (autonomie extemd), precum
gi ln raporturile cu alte Biserici locale ortodoxe (autonomie internil).
in ceea ce privegte modalitatea de acordare a autocefaliei, trebuie subliniat cd acest drept
aparline exclusiv Bisericii-Mamd (patriarhald), care acordd tomosul de autocefalie respectivei Biserici
gi care, in acelagi timp, 1l trimite tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Pentru a putea acorda gi
primi autocetalia, este necesar ca Biserica-Mamd gi Biserica-Fiicd sd respecte anumite condifii ce
au fost stabilite de cdtre doctrina canonicd a Bisericii. De obicei, aceste condilii sunt impdrlite in
trei categorii: condilii pentru Biserica-Fiicd, condilii pentru Biserica-Mamd gi conditii pentru Bi-
serica Ortodoxd rdspdnditd in universe0.
Conditiile pe care Biserica-Fiicd trebuie sd le respecte sunt urmdtoarele: L. aceasta trebuie sd
demonstreze un caracter stabil in ceea ce privegte invdldtura de credintd, gi sd pdstreze prescripliile
liturgice gi disciplinar-canonice tradilionale; 2. aceasta trebuie sd demonstreze maturitatea sa in
ceea ce privegte propria sa administrafie, adicd de a fi capabild sd administreze problemele sale
curente;3. aceasta trebuie sd aibd cel putin 4 episcopi propriiel, pentru a putea forma un sinod
conform prescripliilor canonice;4. aceasta trebuie sd demonstreze cd dorinla de a obflne autocefalia
vine nu doar din partea ierarhiei, ci gi de la credinciogii acestei Biserici; 5. Biserica-Fiicd trebuie
sd ceard autocefalia respectdnd forma canonicd: ea trebuie sd urmeze toate etapele obligatorii
(cererea trebuie fdcutd in numele clerului gi a credinciogilor, gi trebuie sd fie intotdeauna adresatd
Bisericii MamS; cererea trebuie sd conjini toate elementele care o justificd). in nici nncaz, nu este
permis a se acorda autocefalia unei Biserici locale fdrd acordul Bisericii sale Mame; 6. dup5
oblinerea autocefaliei, noua BisericX autocefald trebuie sd o notifice tuturor celorlalte Biserici
ortodoxe autocefale, cerdndu-le, printr-o scrisoare/ sd intre in comuniune cu acestea.
Conditiile ca Biserica-Mamd sd poatd oferi autocefalia sunt urmdtoarele: 1. aceasta trebuie
sd emitd un tomos sinodal, prin care proclami autocefalia Bisericii sale Fiice; acest act trebuie si
fie sinodal, exceplie fdcAnd cazurile de forld major6 cind tomosul poate fi gi un act personal al in-
tAistdtitorului Bisericii-Mam5e2; 2.in tomosul de autocefalie Biserica-Mamd trebuie sd indice so-
liditatea actului de promulgare gi sd enumere drepturile noii Biserici autocefale;3. aceasta trebuie
sd anunle celelalte Biserici locale ortodoxe despre proclamarea noii Biserici autocefalq gi sd le
roage ca sd accepte ca noua Bisericd autocefald si intre in comuniune cu ele.
Condiliile care sunt cerute intregii Bisericii Ortodoxe pentru a recunoagte o noud Bisericd
autocefali sunt urmdtoarele: 1. noua Bisericd autocefald trebuie sd fie recunoscutd de cdtre toate
Bisericile locale autocefale; 2. recunoagterea noii autocefalii trebuie sd fie exprimatd prin scrisori
sau acte de consimfire, redactate ca rdspuns la scrisorile Bisericii-Mamd gi ale Bisericii-Fiic5.
In cazul ln care autocefalia unei Biserici locale este legitimd gi a fost canonic cerutd, iar Biserica-
Mamd arefivatsdo acorde, Biserica Ortodoxd rdspAnditd ln univers are dreptul gi obligalia de a in-
terveni cu scopul de a acorda aceastd autocefalie. De asemenea, Biserica Ortodoxd rdspAnditd in
e0
Pentru o prezentare detaliatd a acestor conditii, a se vedea A. lototsrt, Autokefalja. Zasady autokefalji,
Vargovia,7932; A. fororsrr, A4moxeQatrua,I,pp. 145-155; A. Bocorspov,,,Conditions of Autocephaly",pp.11,-37;
M. Crucu& ,,Dreptul de acordare al autocefaliei" ,
pp.536-547; P. L'Hunrrun,
,,Accession to Autocephaly"
,
pp. 267-
304; S. TnoiTsxv,
,,O
qeprconuofuavrore$atrw,{', pp.45-50; L. Sterl,
,,Despre autocefalie", pp. 389-395; L. SraN, ,,Au-
tocefalia pi autonomiainOrtodoxie", pp. 575-576; I.N. Froce, Drept canonic ortodox,Il,pp.322-3?5;
f
A. PdnaAoned,
,,Autocefalia
gi modul proclamdrii ei"
,
in: Revista Teologicd, T5 (7993), pp. 91-98.
e1
Este necesar ca o Bisericd autocefald sd aibd cel pufin patru episcopi proprii pentru a putea intotdeauna hi-
rotoni un episcop fdrd ajutor exterior, chiar gi atunci cAnd un scaun episcopal este vacant.
e2
In acest caz, autocefalia nu are decAt un caracter provizoriu gi, in consecinfd, ea trebuie sd fie confirmatd
ulterior de cdtre Sinodul Bisericii-Mamd.
80
TITLU CAPITOL
lume are dreptul de a interveni pentru a nu recunoagte sau pentru a retrage autocefalia unei Biserici
ce nu mai respectd condiliile cerute. Aceastd interventie a Bisericii Ortodoxe rdspAnditd in lume se
face fie prin vocea unui sinod ecumenic (atunci cAnd existd posibilitatea de a se reuni)s, fie prin acel
clnsensus Ecclesiae dispersae (atunci cArrd nu existd posibilitatea de a se reuni un sinod ecumenic)ea.
Aceastd obligalie de eventuald intervenfe a Bisericii Ortodoxe rdspAndite in univers se ex-
plicd. De fapt, atunci cAnd o Bisericd locald proclamd autocefalia unei alte Biserici locale, aceasta
o face in numele intregii Ortodoxii: prin acest act, Biserica locald exercitd o putere pe care o
deline in mod solidar cu Ortodoxia rdspAnditd in universes. in istoria ecleziasticd sunt multe
cazui cAnd Biserica Ortodoxd rdspAnditd ln univers a intervenit in probleme referitoare de auto-
cefalie. Citdm, spre exemplu, cazulBisericii Ciprului (can. 8, Sinodul III ecumenic; can. 39, Sinodul
Trulan), a Mitropoliei Cezareei Palestinei (can.7, Sinodul I ecumenic), a Bisericii din Egipt, din
Italia gi din Siria (can. 6, Sinodul I ecumenic, can 2, Sinodul II ecumenic), sau cazul litigiului
dintre mitropoliile autocefale din Nicomidia
9i
din Niceea (can.12, Sinodul IV ecumenic).
in ceea ce privegte recunoagterea autocefaliei, doctrina canonicd gi tradilia Bisericii Ortodoxe
afirmd cd aceasta aparjine Bisericii Ortodoxe rdspAndite in lume. Este astfel necesar ca o noud
Bisericd autocefald sd fie recunoscutd ca atare de lntreaga Bisericd Ortodoxd: autocefalia unei
Biserici nu este valid recunoscutd in cazul in care o Biserici locald se abline sau nu o recunoagte.
Aceastd recunoagtere se concretizeazd. prin actul prin care fiecare Biserici Ortodoxd locald intrd
in comuniune cu noua Bisericd autocefald. in realitate, nu se poate vorbi despre o adevdratd
recunoa$tere
-
ln sensul cd, prin acest act, ar fi confirmatd sau creatd autocefalia
-
pentru cd au-
tocefalia, acordatd canonic, este validd din momentul in care a fost proclamatd. Recunoagterea
unei noi autocefalii de cdtre Biserica Ortodoxd rdspAnditd in intreg universul nu are decAt un ca-
racter declarativ gi nu constitutive6. Mai mult, este absolut interzis recunoagterea autocefaliei de-
clarate unilateral, adici fdrd aprobarea Bisericii sale Mamd, cdci aceastd recunoagtere trebuie sd
fie "recunoagterea unei libertdli ob}inute, nu printr-o rupturd, ci printr-un acord care nu rupe co-
muniunea duhovniceascd"eT. Dupd ce o Bisericd localS a fost recunoscutd ca autocefald, tradilia
ortodoxd exige ca aceasta sd fie lnscrisd in dipticees.
in plus, trebuie precizat cd autocefalia nu este acordatd in mod irevocabil, ci, atunci cdnd
conditiile necesare nu mai sunt respectate, aceastd autocefalie poate sd fie retrasi de cdtre aceeagi
e3
A se vedea, spre exemplu, cazul Bisericii Ciprului, care a fost recunoscutd ca autocefald de cihe Sinodul al
III-lea ecumenic de la Efes, in anul 431., prin canonul 8.
ea
A se vedea, spre exemplu, ultimele autocefalii acordate in Ortodoxie, adicd cea a Bisericii din Polonia, a Bis-
ericii din Cehia
6i
Slovacia gi cea a Bisericii din Albania. Trebuie precizat
9i
faptul cd existd in Ortodoxie un caz in
care aceastd modalitate de intervenfie nu a reugit sd rezolve total aceastd problemd. Este vorba despre Biserica
Ortodoxd a Americii, care, degi este canonic autocefald incd din anul 1970 (autocefalie acordatd de cdtre Biserica sa
Mamd, Pahiarhia de Moscova), nu a fost incd recunoscutii ca atare de toate celelalte Biserici Ortodoxe locale. Cauza
principald a acestei neinfelegeri o constituie faptul c5, incepAnd cu anul 1923, Patriarhia de Constantinopol a pretins,
in mod nejustificat, ca ea sd fie unica autoritate competentd pentru acordarea autocefaliei in Ortodoxie. In definitiv,
Biserica Ortodoxd a Americii este cu adevdrat autocefald gi se comportd ca atare, chiar dacd anumili canonigti con-
stantinopolitani se strdduiesc sd suslind contrariul.
es
M. CIUCUn, ,,Dreptul de acordare al autocefaliei" ,
p.541.
e6
L. SreN, ,,Autocefalia
gi autonomia in Ortodoxie" ,
pp.299-300.
e7
f
D. Ctonorra, ,,L'Eglise,
mystre de communion et de la libert6",ln:Unitd chrdtienne 80 (1985), p. 81.
e8
in trecut, termenul de diptice (6irmXog) insemna un fel de tdblifd dubld ce se putea plia in doud
-
adesea
decorati pe exterior gi cu inscripfii in interior
-,
pe care cregtinismul a folosit-o pentru a nota numele celor care apar-
lineau
Bisericii, vii sau morti. Afunci cAnd un membru al Bisericii devenea eretic, acesta era imediat gters din aceastd
listA. Astdzi, in diptice suntinscrise toate Bisericile locale ortodoxe in ordinea lor onorificd (rolr5). inscrierea unei
Biserici locale in diptice demonstreazi ci aceasta este ir comuniune canonicd, dogmaticd gi cultuald cu Biserica
Ortodoxd,
9i
indicd locul ei exact in ordinea de precedenld (t"E
S).
Cf. N. DunA,
,,Dipticele
-
studiu istorico-canonic
gi liturgic", in: StudiiTeologice,29
$9m,pp.536-659.
A se vedea gi R. Terr, The Diptychs, Roma, 1991.
81
AUTOCEFALIA: LIBERTATE SI DEMNITATE
autoritate care a acordat-o sau de cdtre Sinodul ecumenic. Astfel, se pot lntAlni urmdtoarele
situatii: 1. Biserica autocefald poate renunfa ea insdgi la autocefalia sa, devenind Bisericd autonomd
sub autoritatea Bisericii Mamd sau sub autoritatea unei alte Biserici autocefale, ce a fost desemnatd
de cdtre Biserica Ortodoxd rdspAnditd in lume. 2. Biserica-Mamd poate determina alte Biserici
locale ca si nu mai recunoascd sau si retragd autocefalia ce a fost acordatdee; 3. Episcopatul
intregii Ortodoxii sau Sinodul ecumenic pot retrage orice autocefalie atunci cAnd existd motive
reale (can. 28 Sinodul IV ecumenic)too. 4. Autocefalia poate dispdrea gi din carza dezorganizdrii
respectivei Biserici sau a dispariliei credinciogilor, sau ln anumite condilii de forld majord.
Chiar dacd, de-a lungul secolelor, unele autocefalii au apdrut
Ei
au dispirut datoritd actelor
imperialelOl sau statalel@, Biserica a suslinut intotdeauna cd doar ea are dreptul de a acorda sau
de a retrage o autocefalie, pi a respins aceste acte unilaterale, conformAndu-se canonului 12 al Si-
nodului IV ecumenic.
Din tot ceea ce am prezentat aici reiese ln mod evident cd autonomiabisericeascd, cu gradul
sdu maxim
-
autocefalia
-,
constituie una dintre notele caracteristice ale Ortodoxiei, prin care este
recunoscut statutul canonic al unei Biserici locale ce beneficiazd de independenld administrativL
rdmAnAnd ln acelagi timp lntr-o relalie de interdependentd canonicS, dogmaticd gi culticd cu Bis-
erica Ortodoxd rdspAnditd in intreaga lume. in plus, trebuie notat cd ecleziologia ortodoxd
precizeazd, cd autonomia bisericesscd gi autocefalia nu constituie principii exclusive sau absolute
pentru organizarea administrativd a Bisericii, ci acestea existd doar ln coroborare cu celelalte
principii canonice fundamentale de organizare
Ei
functionare ale Bisericii Ortodoxe.
ee
De obicei, in acest caz, Biserica-Mamd hirnite scrisori irenice Bjsericilor autocefale pentru a le comunica
acestora dificult{ple legate de autocefalia Bisericii sale Fiicd gi de a le informa despre solutia canonici ce se impune.
1m
Trebuie precizat cd acest canon a fost deja analizat in numeroase sfudii, dintre care noi nu mentiondm aici
decdt pe cele mai importante:
f J.
Mnnne, ,,Valabilitatea
actuald a canonului 28 al Sinodului al lVlea ecumenic de
la Calcedon", in: Ortodoxia,3 (1951), pp.173-1U; V. MoNIecHnJo, Le origini del patriarcato di Costantinopoli e il canone
28 di Calcedonia, Genev4 1998; R. SouenN, ,,Le28'canon
de Chalc6doine", in: Echas d'Orient 7 (789n, pp.19-22
Si55-
58; A. Wuvrs,
,,Le
28" canon de Chalc6doine et le fondement du primat romain", ln: Orientalia Christiana PeriodicalT
(1951), pp. 265-282; T. O. MenrN, ,,The
Twenty-Eight Canon of Chalcedon. A Background Note", ln: A. Gnnrt',tEnn
-
A. B.q.cHr (ed.), Das Konzil oon Clulcedon. Geschichte und Gegenwart, Wrirzburg, 1953,ll, pp. 433-458;
J.H.
Entcrsou,
,,El canon 28 de Calcedonia: su permanente significado para el debate sobre el primado en la Iglesia", ft:r:
J.R.
Vnr.tn
(ed.), Iglesia, ministerio episcopal y ministerio petrino, Madrid, 2004, pp. 247-260. Pentru o analizd detaliatd a
circumstantelor in care a fost redactat canonul 28 de la Calcedory a se vedea
f
P. IJHunuEn, The Church of the Ancient
Councils: The DisciplinaryWork of the First Four Ecumenical Councils. Crestwood, 1996,pp.267-290.
101
Spre exemplu, in 15 aprilie 535, impdratul Iustiniaru prinh-o noveld adresatd episcopului Catelianus din
Tesalonic, anunla autocefalia noii arhiepiscopii
lustiniana
Prima a cdrei regedintd era in oragul natal al impdratului
(d. B. Gneulc,
,,Die Grtindung des autokephalen Erzbistums von
Justiniana
Prima durch Kaiser
Justinian
I im
Jahre
535 n. Chr.", |n: Byzantinion, 2 (1926), pp. 723-1,aQ. Un alt exemplu este cel al Arhiepiscopiei din Ravena care, ln 1
martie 556, a fost declaratd autocefald prin decizia impdratului Constans II Pogonatul (cf. A. SMoNnl, Aafocefalia ed
esarcato inltalia, Ravena, 1969;T.5. BRowN, ,,The Church of Ravenna and the Imperial Administration in the Seventh
Century", ?n: The English Historical Reaiaa, 94
Q979),
pp. 1-28). A se vedea
9i
R.A. Manxus,
,,Carthage
-
Prima
Justiniana
-
Ravenna: An Aspect of
Justinian' ,,Kirdrenpolitik",tn:
Byzantinion,49 (1979),pp.277302.
102
A se vedea aga-zisele
,,Biserici
Ortodoxe autocefale" din Macedonia (FYROND, din Muntenegru, din Ucraina
gi din Bielorusia, care au fost create sub presiunea autoritd,tilor politice din acele
fdri.
82