CREON (privind spre Antigona)

Hei, tu, mironosio, tu cu ochii-n jos,

Isprava-i spovedeti, ori vrei s-o tinuieti?
ANTIGONA (nfruntnd cu privirea pe Creon):
Fptaa-s eu, nu m codesc nicicum s-o spun!
CREON
Vorbete scurt i fr-ntortocheri! tiai
Ori nu de-oprelitea ce poruncit-am eu?
ANTIGONA
tiam! C doar porunca-i auzit-au toi
CREON
i-atunci, cum ndrznit-ai legile s-mi calci?
ANTIGONA
Nu Zeus mi-a dat atari porunci!
i-atare legi Nu dat-a omului nici Dike
ea, ce st Cu zeii din Infern. i eu pn-ntr-att
De tare-a ta porunc n-o socot nct
Pe om s-l faca a-nfrange chiar si legile zeiesti!
C-aceste legi nu sunt in slove scrise, nu!
Dar pe vecie-s legi i nu-s de azi, de ieri
De cand or dainui, n-o stie niciun om.
Si sa le calc de frica vreunuia, oricat
De tare-ar fi? Sa ma-osandeasca zeii?... Nu!
C moartea tot nu pot chiar far' porunca ta
S-o ocolesc, tiam!... i de mi-e dat s mor
'Nainte de soroc, mai bine-o fi! S mori
Cnd nu mai pridideti de-attea mari dureri,
Ca azi ma coplesesc, nu-i oare un folos?
Vezi dar c soarta ce-mi gteti nu-i nicidecum
Un ru, dar groaznic chinu-mi va fi fost s-l vd
Pe-al maic-mi vlastar cum dup moartea lui
Ar fi rmas fra mormnt. F dar ce vrei!
Iar de socoti c fac un lucru nebunesc,
Nebun e cel ce c-s nebun-ar socoti!
CREON
Sa stii ca cei ce-s darji din firea lor sunt cei
Mai lesne prbuii... i fierul e vrtos,
Dar cum se-nmoaie-n jar i ce uor l frngi!
i unii cai isi iau avant, dar ce uor
Cu o zbala-i poti struni! Acel ce nu-i
De capul lui ci e supus al altora,
Se cade-a nu fi prea trufa; dar ea prea mult
S-a semeit cnd legile mi le-a-nfruntat,
Si-obrazniciei-i pune varf cand si in slavi
Isprava-i s-i ridice-i vrea. Si ce de sus
Surade ea! N-a fi brbat ci ea ar fi,

Neosandita de-am sa las din mana mea

Pe-aceea ce porunca mi-a clcat... O! nu!
O fi ea fiica sora-mi, si chiar de-ar fi
Mai ruda cu acei care in caminul meu
Pe Zeus l proslvim, nici ea, nici sor-sa
De vin ca i ea, la cale de-a fi pus
Ingropciunea lui... Chemai-o! E-n palat.
ANTIGONA
Ei, da! M-ai prins. Mai mult ca moartea-mi ce mai vrei?
CREON
Atta doar! Eu moartea-i vreau i mi-e de-ajuns.
ANTIGONA
i-atunci de ce mai zbovesti? Ah, tot ce spui
Nu-mi e pe plac! i fie-ntotdeauna-aa,
Iar tot ce fac, te rascoleste-amar- o stiu!
Dar ce mai mare slav-mi pot rvni dect
Ca mi-am putut eu fratele-ngropa? (Privind ctre btrni)
i toi
De-aici, din jur, toti ne-ar marturisi ca drag
Li-i ce-am fcut, dar toti de frica-au amutit
i tac chitic, c tiraniei-i este dat
S fac tot, s spun tot i doar ce vrea!
CREON
Din toti tebanii, doar tu gndeti aa!
ANTIGONA
Ba toti gandesc, dar tac, ca de, esti tu pe-aici
CREON
Si oare nu rosesti sa nu gandesti ca ei?
ANTIGONA
Cinstirea unui frate-ai da rusine nu-i!
CREON
Nu frate-ti e si cel ce i s-a-mpotrivit?
ANTIGONA
Ba da, de-o mam si de-un tat amndoi.
CREON
Slvind pe unul doar, nu-i pngrit cel'alt?
ANTIGONA
Cel care e-n mormant nu ar vorbi asa!
CREON
Ba da, de-l pui la rand cu cel nelegiuit!
ANTIGONA
Dar el nu i-a fost rob, ci frate el i-a fost.
CREON
El ara-i apra! Cel'alt i-o rvea.
ANTIGONA
La Hades, jos, o lege-i una ! pentru toi.

CREON
La el, cei drepti nu-s la un loc cu cei marsavi
ANTIGONA
Dar cine-o sti c-aceasta-i legea pentru mori?
CREON
Chiar si-n mormant de-ar fi, dusmanul mi-e dusman.
ANTIGONA
Iubirea-I rostul vietii mele! Ura, nu!
CREON
Te du-n pmnt! Pe cei de-acolo s-i iubeti!
Ct eu traiesc, nu o muiere-o crmui!
(Ismena se ivete n pragul palatului. Doi sclavi o ntovresc)
CREON (ctre Ismena)
Tu, vipera care-n palat te-ai furiat
Ca sa-mi sugi sangele-n ascuns! Cum n-am tiut
C dou scorpii eu hrneam, care voiau
Si tronu-mi a narui? Sa-mi spui: prta-ai fost
La-ngropciunea lui? Ori juri c nu tiai?
ISMENA
Ba da! Ea oare-mi va ingadui s-o spun?
Prtaa-m fost i vina-mi vreau cu ea s-o-mpart.
ANTIGONA
S-o spui nu-ti va ierta-o Dike, ea, zeita!
N-ai vrut s m urmezi; partasa nu mi-ai fost!
ISMENA
In suferina-i vreau nu ma sfiesc deloc
Primejdia ce-nfruni s-o-nfrunt acum i eu.
ANTIGONA
Il tie Hades pe fpta! i morii-l tiu!
Cei ce cu vorba doar iubesc nu-mi sunt iubii.
ISMENA
Si nu crezi tu ca sunt nevrednica sa mor;
Si eu, o sora mea, cinstindu-l pe cel mort!
ANTIGONA
Prta-n moarte n-ai s-mi fii! i asupra ta
Tu vina nu ti-o lua! Mor eu, e de ajuns!
ISMENA
Dar de-ai sa mori, cum viata-as mai iubi-o eu?
ANTIGONA
Pe Creon s-l ntrebi! Tu doar de el asculti!
ISMENA
De ce i sufletu-mi rneti? Ce folosesti?
ANTIGONA
M doare cand imi rad de tine, crede-ma!
ISMENA
Cum as putea-macar acum- sa te ajut?

ANTIGONA
Tu scap-i viaa ta! Eu nu te pizmuiesc.
ISMENA
Vai, daca mori, cu tine vreau sa mor si eu.
ANTIGONA
Noi am ales ce-am vrut: eu, moartea! viaa, tu!
ISMENA
Eu insa-am vrut, prin sfatul meu sa te feresc!
ANTIGONA
La unii gandul tau s-a dus La altii-al meu.
ISMENA
Dar totui vina-i deopotriv-a ta i-a mea.
ANTIGONA
Pe pace fii! Tu-n via eti... Eu sufletul
De mult mi-am dat, ca pe cei morti sa mi-i slujesc.
CREON
Smintite-s amndou, vd! Dar una azi
S-a naucit; cealalt-i din nscare-aa.
ISMENA
O, rege, chiar si cei din nastere-ntelepti
S-au nucit cnd vreo napasta i-a lovit!
CREON
Ca tine-acum, cnd cu-o mrav te-nhitai.
ISMENA
Dar viaa-mi, fr ea, ar mai avea vreun rost?
CREON
De ea sa nu-mi mai tot vorbesti ea a murit!
ISMENA
Vrei s-o omori? S-a logodit cu fiul tau!
CREON
Sunt i-alte brazde de arat pe-acest pmnt!
ISMENA
Asa e, da! Dar ea si el sunt prea legati!
CREON
Lui fiu-meu pe-o ticaloasa nu i-o vreau!
ISMENA
Napastuit esti, Hemon drag, de tatal tau!
CREON
Destul! D-mi pace acum, cu nunta ta cu tot!
Hai, sclavi! Dai zor!
Plecati! Ducei-le de-aici! Nu zbovii!
Hai, zvori le-n palat! i slobode
Nu vor mai fi! La fuga-o iau chiar cei ce sunt
Mai indrazneti, pe Hades cand il vad Venind.
(Sclavii pleac, ducnd cu ei pe Antigona i pe Ismena. Creon rmne nscen).