Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
DESPOTIILUMINATI
ED1TURA All
Walter Oppenheim
Hodder and Stoughton, 1992
Copyright 1990 Walter Oppenheim
E u r o p a i d e s p o t ii lu m in a ti
W alter Oppenheim
EdituraALL
Bucureti
B-dul Timisoara nr. 58, sect. 6
312 11 46; 312 43 21; 311 07 44
Fax: 31105 65
Departamentul difuzare
Bucure.ti
B-dul Timioara nr. 58, sect.6
312 18 21; 31115 47
Redactor:
Sim ona Ceauu
Coperta reprezinta un portret al Ecaterinei cea Mare
P r in t e d in R om ania
4 z 1 ~
Acces la i^torie
Europa. 1
despotii luminati
Walter Oppenheim
Traducerea: Roxana-Aura Duma
Adrina Stiles
Cuprins
cap.tolul i
vi
Cuprins
C u v a n t iiia in te
8 . G uvem area........................................................ ........................... 101
9. Ultimii ani........................................................................................ 102
indrumari pentru stu d iu .................................................................. 106
CAFiTOLUL 5
7C o n clu zii............................................................................................185
1. D csp otism u l lu m in a t............................................................. 185
2. Filosofi i r e g i.............................................................................. 186
3. Politici reg a le................................................................................ 188
4. Despotismul luminat In actiu n e............................................... 189
5. Politica externa luminata............................................................ 192
6 . lmpactul asupra Revoiutiei franceze....................................... 195
7. Istoricii i despotismul luminat................................................ 197
8. Succes sau e $ e c .......................................................................... 199
indrumari pentru stu d iu ................................................................ 203
Lecturi suplimentare........................................................................207
C a p it o l u l 1
Polonia. Starea de haos din aceasta tara, care va duce in cele din urma
la distrugerea sa, nu reprezenta un exemplu bun de altemativa la
absolutism.
Monarhia absoluta a reprezentat un sistem de guvernare potrivit
intr-o perioada istorica in care religia avea cea mai puternica influcnta.
asupra comportamentului oamenilor i asupra credinfei acestora i in
care toate alternative^ erau mai rele. Cu toate acestea, nici un rege nu a
detinut in realitate puterea absoluta propovaduita de Bossuet i Hobbes.
Chiar i in Franta, considerate la vremea aceea drept culmea
absolutismului, Ludovic al XfV-lea, dei proclama cu mandrie "L'Etat
c'est moi" in realitate era nevoit sa-i imparta puterea cu alte prsoane i
grupuri, din care faceau parte nobilimea, Biserica $i les parlements
(curdle). Ludovic al XlV-lea, care profesa absolutismul, n-a reu$it sau
n-a vrut niciodata sa le suprime. Chiar si el rSspundea, nu numai in fata
lui Dumnezeu, ei i fata de tradifiile i obiceiurile statului sau, pe care,
din acest motiv, avea grija sa le respecte.
fn secolul al XVIlI-lea, "dreptul divin al regilor" devenit deja mai
mult teorie justificative a absolutismului decat reflectare a ceea ce
se intampla in realitate, a fost din ce in ce mai discreditat. In timp ce
ceremonia de incoronare a fost mentinuta pretutindeni, alte practici
care simbolizau statutul divin al monarhilor au cazut in desuetudine.
Acestea includeau obiceiul ca monarhii sa pretinda a vindeca bolile
numai prin atingerea celui suferind. Foarte putini regi mai credeau
acum i nici unul nu mai sustinea ca au fost trimi$i de Dumnezeu pe
pamant sa conduca in mod absolut. In schimb, monarhii cautau alte cai
spre a-$i justifica puterea $i existenta ?i acest fapt a dus la ideea ca
puterea regala ar fi fost necesara pentru protejarea statului ji a
populatiei. Acest lucru nu s-a produs fiindca monarhii s-ar fi aflat in
defensive, a$a cum a sustinut lordul Acton, vestitul istoric din secolul
al XlX-lea, nici unul dintre ei n-a sinUit vreodata nevoia de a-?i cere
scuze pentru puterea de care se bucura ei, dimpotriva, erau nerabdatori
sa-ji extinda i mai mult puterea i gaseau i motive valabile pentru a
face asta.
Declinul "dreptului divin" al monarhilor s-a produs in acela$i timp
cu sehimbarile in alte planuri ce incepeau sa aiba loc in Europa i este
neindoielnic faptul ca virajul spre despotismul luminat a fost
2. Schimbarea Europei
i
Mai mult, aceste legi puteau fi in}elese, iar cele necunoscute inca
a^teptatu sa fie descoperite. Aceasta sarcina pe care oamenii de $tiin{a
i-au luat-o dc atunei cu entuziasm, a insemnat ca Newton oferise
speranta ca intr-o buna zi fiecare aspect al universului va putea fi
infeles prin intermediul legilor tiintifice.
In secolul al XVIII-lea au fost create i s-au dezvoltat mai multe
tiin{e noi pe masura ce omul incerca sa afle fi sa Inregistreze
modalitatea m care se produc fenomenele. Printre aceslea s-au aflat
botanica, biologia i geologia. Cei mai multi oameni de tiinta, inclusiv
Newton, credeau in Dumnezeu i incercau sa in{clcaga cum
functioneaza universul creat de El. Cu toate acesta au constatat in mod
repetat ca descoperirile lor contraziceau invataturile Bisericii $i iscau
astfel noi indoieli in mintea oamenilor educati in privinta faptului ca
Biserica ar detine monopolul asupra adevaruiui.
Cea mai mare importanta a avut-o conceptia lui Newton ca
universul poate fi explicat i in{cles prin cunoaterea legilor jtiintifice.
El a sugerat faptul ca aceste legi pot fi aplicate chiar i in domeniui
comportainentului uman i astfel i- incurajat pe altii sa le caute. Toate
aspectele vietii omenejti au fost plasaste sub ochiul vigilent al
scriitorilor i, in acest fel, secolul al XVIII-lea a asistat la naterea
economiei, sociologiei $i antropologiei. Conducerea i rolul monarhiei
au fost, de asemenea, studiate iar ideile de pana atunei au fost puse la
indoiaia. Europa intra intr-o era in care ratiunea i cercetarea legilor
tiin{ifice urmau sa inlocuiasca in randurile unei minoritati de oameni
educati credinta i traditia.
Este indoielnic daca vreuna dintre cercetarile teoriei politice ar fi
avut acela$i impact, daca n-ar fi existat (ara care sa dovcdeasca faptul
ca exista alternativa viabila la monarhia absoluta. Succesul aproape
complet al revolutiei engleze din 1688 a avut cel putin tot atata
importanta ca i revolutia jtiintifica in punerea sub semnul intrebarii a
presupunerilor de pana atunei referitoare la natura guvernarii.
d) Revolutia engleza
Prin "glorioasa revolutie" din 1688, regele Iacob a! 11-lea al Angliei a
fost rastunat datorita opozitiei fa|a de politica sa care, se credea,
urmarea sa transfomie Anglia intr-o monarhie catolica absolute. El a
Kuropu
despotii lumina(i
obiigat sa-l asculte; daca, insa, monarhul abuza de puterea sa, afa cum
facuse lacob al Il-lea in cazul acesta el mcalca contractu! cu poporul
sau. In aceste conditii, poporul nu numai ca avea dreptul ci fi datoria
sa-i rastoame monarhul care ifi pierduse dreptul la tron fi sa-I
inlocuiasca cu altul care sa-fi mdeplineasca obligatiile fa{a de popor un Wilhelm al -lea de Orania, de exemplu.
Locke a justiflcat teoretic ceea ce se fi intamplase in Anglia. El nu
sustinea democratia; drepturile popoarelor inclusiv acela de a rasturna
un monarh erau limitate la cei ce defineau deja bogatie fi anumita
conditie sociala. Cu toate acestea, opera lui Locke a deschis orizonturi
noi fi a sustinut un principiu cu totul nou al guvemarii - ca aceasta este
in folosul poporului fi ca monarhul este raspunzator pentru actiunile
sale. Multi dintre philosophes au fost profund impresionafi atat de
scrierile lui Locke, cat fi de succesul in- practica al Angliei in
comparatie cu propria lor monarhie absoluta f i decadenta. Acest fapt s-a
reflectat in admiratia pentru tot ce era englezesc care a devenit la moda
in Franta in timpul secolului al X VIII-lea - de la ceaiul de dupa-amiaza
pana ia parcurile de tip englezesc. Mai important a fost insa faptul ca
i- determinat pe multi scriitori francezi sa dezvolte in continuare
argumentele lui Locke.
11
Scriitorii iluminiti
C a p ito lu l 2
Scriitorii iluministi
1. Montesquieu
Charles de Secondat, mai cunoscut ca Aron de Montesquieu (16891775) este considerat drept cel mai influent dintre philosophes ?i cel ale
carui teorii au avut cel mai mare impact asupra sistemclor de
guvernamant din statele zilelor noastre. Era fiul unul mic nobil, care la
27 de ani a molten it de la unchiul sau postul de preedinte al
Parlement-u\u\ din Bordeaux. A delimit aceasta funcpe zece ani ?i apoi
a vandut-o, dar n-a incetat niciodata sa fie un aparator al nobilimii in
general i in special al pozipei ei privilegiate in cadrul sistemului
legislativ francez. Dupa ce ji-a parasit functia a calatorit de-a lungul i
de-a latul Europci ?i a fost influenjat in mod deosebit de ederea sa in
Anglia, intre 1729-1731, timp in care a studiat scrierile lui Locke, a
asistat deseori la dezbaterile din Parlament $i a studiat sisteinul de
guvernare. Asemenea altor scriitori, a fost impresionat de sistemul
cnglez pSrea a fi mult mai performant decat demodatul i ineficientul
absolutism al monarhului din fara sa, Ludovic al XV-lca.
Montesquieu a scris multe carp cu subiecte foarte variate, dar faima
sa sc ba/.ea/.a in special pe doua dintre ele Lettres Persanes (Scrisorile
persane), publicala in 1721 $i realizarea sa suprema De I'Esprit des Lois
(Despre spiritul legilor) care i- kit 20 de ani de imincS $i a fost
publicalS ciitre s(ar$itul viepi sale, in 1748.
LcHrcs Persanes au aparut intr-o lumc in care Orientul prezenta un
mare interes. Doi persani educap - personaje imaginarc - ealatorese prin
in Europa i scriu acasS ce gandesc despre ceea ce vad. Ca straini ei pot
face comentarii critice i sarcastice asupra scaderilor pe care le constata
Europa "civilizata". Astfel Montesquieu a avut posibilitatea sa-$i bata
joc de oameni i institutiile pe care le dispreptia, fiind la adapost de
cenzura deoarece pretindea ca acestea erau, desigur, doar parerile unor
straini ignoranti i nu ale autorului. Montesquieu dovedejte maiestrie i
13
14
Scriitorii iluministi
15
2. Diderot i l Encyclopedie
Denis Diderot (1713-1784) este de origine relativ umila si toata viata
lui a luptat cu saraci a. Initial pregatit sa fie preot, a abandonat in
favoarea scrisului. Deja ii cajtigase reputatia de scriitor controversat
cand librarul Le Breton i- propus sa editeze enciclopedie in limba
franceza. Ideea se inspira din succesul primei enciclopedii engleze din
1728 $i urmarea ca intr-un singur set de carti sa oferc rezumatul tuturor
cunojtintelor timpului. Planul lui Le Breton, modest, a fost insa radical
schimbat de Diderot. Aceasta munca s-a dovedit enorma ?i primul
volum n-a aparut decat in 1751. Chiar i acesta a avut de suferit datorita
demisiei coredactorului, DAlembert i a cenzurii articolelor, operata de
Le Breton care dorea sa evite persecutiile.
16
Seriitorii iiuminiti
17
B 3 U P S lcreamga*
18
Europa
despo^i luminati
3. Voltaire
Voltaire a fost cel mai mare scriitor al secolului al XVIII-lea i unul
dintre cei mai mail din istoria Europei. Timp de aproape 60 de ani
cuvintele s-au scurs din pana celui mai prolific scriitor al timpului.
Opera sa cuprinde de la scrisori catre priteni pana la poezii, piese de
teatru, scrieri istorice serioase, nuvele $i satire. Astazi este cunoscut mai
ales pentru epigramele intr-un vers - nici un dictionar de citate n-ar fi
complet fara acestea - i pentru stralucita sa satira Ccmclide, care trebuie
citita de toti cei care studiaza istoria secolului al XVIH-lea. In timpul
vietii a fost admirat ?i sarbatorit de societatea respectabila pe care i-a
placut sa critice i a contat atat pe prietenia lui Frederic al Il-lea cat i
pe a Ecaterinei a Il-a. Cu toate acestea, cel mai influent ji mai popular
dintre philosophes a avut putine idei originale i, spre deosebire de
Montesquieu sau Rousseau, n-a reuit niciodata sa ofere alternative la
sistemele de guvernare existente.
Voltaire este numele de scriitor al lui Francois Marie Arouet
(1694-1778), fiu al unui avocat. Initial pregatit pentru a fi el msui
jurist, a abandonat aceasta cariera in graba pentru aceea de scriitor. La
inceput a fost umorist, dar screirile sale au devenit mai serioase dupa ce
a fost batut i inchis la Bastilia pentru ca l-a ofensat pe puternicul duce
de Rohan. A fost influentat mult si de vizita sa in Anglia, intre 17261728. Asemenea lui Montesquieu, a ajuns un admirator al libertatii
politice i literare de care se bucurau englezii.
Incepand cu anii 1730 si pana la moartea sa a fost cel mai vestit
scriitor din Franta. Atitudinea guvematilor fat2 de el a fost oscilanta,
uneori interzicandu-i scrierile cand erau prea critice si alteori, asa cum
s-a intamplat dupa ce Madame de Pompadour a capatat influente
asupra curtii franceze, incurajandu-1. Cea mai mare parte a vietii a trait
la Ferney, situat convenabil in apropiere de granifa elvefiana in caz ar
fi trebuit sa piece in exil. Aici a obtinut mare bogaUe, cea mai mare
paite provenita din speculafii financiare si parte din comertul cu sclavi
Si a condus domeniu! ca un stapan binevoitor fata de taranimea locala,
luandu-si masuri ca toata lumea sa-i plateasca taxcle datorate, dar
oferindu-le in schimb noua biserica. Avea jaizeci de sei-vitori spre a-i
|n P t: WV
r>
purta de grija; nu era pentru Voltaire saraci a lui Diderot sau a lui
Rousseau, in 1778 i s-a pemiis sa revina la Paris, dupa 28 de ani. fost
intampinat de multimi imense i cu mult entuziasm, dar a murit curand
dupa aceea.
Operele lui Voltaire cuprind atacuri la adresa oprimarii i a
superstifiilor. Cel mai bine a descris cazurile de intoleranta religioasa i
abuzurile legii. Campaniile purtate de el pentru reabilitarea numelui
protestantului Calas, executat de Parlement sub acuzatia de crime i a
tanarului cavaler de la Barre, executat de asemenea, pentru sacrilegiu, i-au
facut numele cunoscut in toata Europa. In ambele cazuri a reuit printr-o
sustinuta campanie de pamflete sa sileasca guvemul sa recunoasca
faptul ca ordinul de condamnare a fost incorect i sa ofere unele
compensatii vaduvei lui Calas. S-a manifestat cinic relativ la existenta
lui Dumnezeu - una dintre cele mai vestite epigrame fiind aceasta:
"Daca Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat" - si s-a opus cu
fermitate puterii, bogiUiei, privilegiilor i intolerantei Bisericii romanocatolice. Nu este de mirare ca Biserica a interzis credincioilor sa-i
citeasca operele i i- refuzat inmormantare cretineasca, dei a
pretins ca este credincios.
La inceput Voltaire imparta^ea filosofia optimista a lui Diderot.
contribuit la L'Enciclopedie i a popularizat descoperirile tiintifice de
ultima ora prin propriile sale scrieri. Cu toate acestea i-a pierdut
credinta in progres in urma cutremurului de la Lisabona din 1755, in
timpul caruia au murit mii de oameni. Rezultatul a fost Candide (1759),
cea mai vestita carte a sa. Candide, inocentul erou al cartii, absoarbe
teoriile optimiste la moda ale profesorului sau, dr. Pangloss, i ratacejte
prin lume m cautarea iubitei sale de mult pierdute. Aici Voltaire are
ocazia sa ridiculizeze tot ceea ce-i displacea, i nu in ultimul rand
credinta naiva a lui Candide in bunatatea omeneasca. hi acest pasaj
Voltaire satirizeaza razboaiele din secolul al XVIII-lea in general ?i pe
patronul acestora, Frederic al Il-lea (sub masca transparenta a "regeiui
Bulgariei") in special:
20
Scriitorii ilumini$ti
40
45
50
21
Atitudinea lui Voltaire fata de guvernare n-a fost limpede. Deji era
In stare sa denunte usturator abuzurile de putere ale tiranilor regali, cu
acela$i succes ca i ceilalp scriitori, i-a aratat de asemenea i admiratia
fata de regii puternici prin intermediul biografiilor apologetice ale lui
Ludovic al XlV-lea i Carol al -Iea al Suediei. A fost pentru
monarhia absoluta - "Nici conducere nu poate fi eficienta daca nu
define puterea absoluta" - i a fost indignat de ideea de a se acorda
oamenilor obinuifi vreun cuvant in conducerea statului. "Odata ce
poporul incepe sa gandeasca, totul este pierdut. Mi se pare abominabila
ideea ca masele sa guvemeze". In alte ocazii s-a referit la oamenii
obinui{i cu apelativul de canaille (calicimea). A susfinut ideea unui stat
care sa ofere un sistem educational, dar acesta nu trebuia extins $i
asupra saracilor. in schimb era pentru ideea de monarhie absoluta
sustinuta de elita de nobili cducafi. Un asemenea monarh ar fi condus
cu dreptate i intelepciune, stabilind toleranta religioasa $i reducand
puterea i bogatia bisericii institutionalizate. Ar fi creat presa libera, ar
fi oferit poporului egalitate in fata legii i ar fi abolit servitutile feudale.
22
2.1
4. Rousseau
Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a fost cel mai misterios i
singuratic dintre philosophes, dar $i cel ale carui idei au avut cel mai
durabil impact asupra Iumii moderne. Fiul unui protestant francez care
traia la Geneva, a fugit de acasa la varsta de 16 ani i i-a petrecut restul
vietii hoinarind fara odihna prin Europa. A avut putini prieteni si s-a
purtat urat cu ei.
In cartea sa Confessions, publicata post-mortem in anii 1780, a
recunoscut ca a fost ho{ ji ca a dat viata $i apoi a abandonat un numar
de copii nelegitimi dei nu exista dovada ca acest lucru ar fi adevarat.
Impreuna cu ceilalfi philosophes a contribuit la L Enciclopedie $i a
scris pamflete cu subiecte foarte variate, inclusiv despre tiin{a, muzica
i teatru. In mod tipic, s-a certat cu editorii Enciclopediei i, in
consecinta, a incercat sa impiedice pubiicarea acesteia. Faima sa sc
bazeaza pe trei carti, scrise la interval de cinci ani una dupa alta: La
24
25
26
Scriitori iluministi
20
27
28
el face nota aparte faja de toti ceilalfi scriitori care se pronuntau ori in
favoarea monarhiei absolute, ori pentru participare limitata la
guvernare a celor bogafi. El a fost cel mai important dintre scriitori
philosophes.
Alti scriitori
5
29
1111 it | lliimiMiyi I
32
Montesquieu
1689 - 1755
Vol t ai r e
1 69 4 I 77K
Scriitorii iluministi
01! SJC3V.
1712-1778
Diderot
! 7 1 3 - 1784
Emit
1 76 2
Scrisori
p er sane
1721
Spiritul
legilor
1 74 8
Candide
1 75 9
Monarhia
mix tS
Noua
Heloise
onlractul
! 759
1762
social
Encyclopcdie
1 75 1 - 1 7 7 2
Smith
Weallh f Nations
\1 76
3.2.
3.3.
3.4.
4.
4.1.
4.2.
Al fi i
Beccaria
33
Fiziocraji i
Q u e n s n a y , T u r g o t ct c
Tableau Economique
17 58
Liberul schiinb.
Atitudinea {3 de religie
Candide
Atitudinea fafa de guvernare
Rousseau
Formatia sa f i influentele timpurii
Nouvelle Heloise.
a) Idei
b) Importanja
4.3. Emile
a) Idei
b) Importanfa
4.4. Contraclul social
a) Ideea de "vointa generala".
b) Contractul social ca baza a democratiei.
c) Contractul social ca baza a dictaturii moderne.
4.5 . Influenta fi importanfa lui Rousseau.
5. Alfi scriitori.
5.1. Ce-i unea?
5.2. Ideile fi semnificatia lui Beccaria.
5.3. Ideile fi semnificafia lizioerafilor.
Sa raspundem la intrebari-eseu d espre" Scriitorii ilu m in ifti"
Examinatorii exigenfi nu pun intrebari descriptive sau narative. Este
de afteptat ca intrebarile sa presupuna abordare analitica, ceea ce
34
Europa
despotii luminati
.15
36
2. Rousseau i Beccaria.
Citip fragmentele din Contractul social de la pp.26-27 $i Despre
pedeapsa la pp. 28-29 i apoi raspundefi la urmatoarele Intrebari:
a) Cum explica fragmentul din Contractul social atitudinea lui
Rousseau in privinta nevoii de legi?
b) Care sunt dupa Beccaria (i) cauzele faradelegilor (ii) cel mai
bun mod de a preveni infractiunile i (iii) scopul pedepsei?
c) Comparati prin contrast atitudinile lui Beccaria i Rousseau
privitoare la legi i infracjiuni.
d) Sugestiile lui Beccaria de reformare a legii penale au fost
adeseori adoptate de monarhii secolului al XVIII-lea spre
deosebire de cele ale lui Rousseau. Indicati motivele pentru
care s-a intamplat astfel.
C a pito lu l 3
I 1ode 1 i i'l Mm 1
Nu exista nici indoiaia ca Frederic Wilhelm jji-a tratat fiul cu
cruzime. Frederic s-a nascut in 1712, cu putin inainte ca tatal sau sa
devina rege. A devenit clar chiar de la varsta frageda, ca fiul nu avea
mai nimic in comun cu tatal. Frederic Wilhelm se considera un simplu
soldat prusac. El nu avea aptitudini intelectuale i ii dispretuia pe cei
educap. Intereselc sale nu erau legate decat de indatoriri - sa
supravegheze guvemul, sa faca legi i sa-i antrezene soldafii. Singurele
lui distracpi erau fumatul, bautura i taclalele glumete cu ofiterii din
armata.
Frederic era cu totul diferit. El a dovedit un interes deosebit pentru
arta i literatura, interes ce putea ft motenit de ia mama sa, Sophia
Dorothea, sora lui George I al Angliei sau impulsionat de prima sa
guvemanta i de primul tutore. Tatal sau s-a asigurat ca la cinci ani sa
cunoasca toti paii de instructie dar la scurt timp tia i sa cante la flaut,
sa scrie poezii de dragoste - in fran{uzete, liinba pe care a preferat-o
mereu limbii sale inateme - ?i citea in secret acele opere ale literaturii
clasice pe care tatal sau le interzisese ca fiind lipsite de sens sau
periculoase penmi un rege al Prusiei.
Frederic Wilhelm era ingrozit. Parea ca toata truda sa fusese in
zadar. Regele i$i brusca i-i repezea fiul care se abatuse de la linie. Un
incident foarte banal, faptul ca Frederic purta manui pe vreme rece,
provoca adevarata furtund din partea regelui. Timp de ani de zile
Frederic, un tatmr sensibil, inteligent i cultivat, a fost nevoit sa suporte
insultele, ppetele i bataile grosolanului i violentului sau tata. Istoricul
Thomas Carlyle, pe la 1840, a fost primul care a creionat portretul
tatalui lipsit de sufiet care i-a terorizat i brutalizat talentatul flu
inveninandu-i caracterul.
Acest tablou pare ast3zi mult prea simplist. Datorita frecvcntelor
deplasari in provincii ale tatalui sau, Frederic ramanea singur sa se
bucure de muzica i de carti, luni la rand. In plus, se pare ca Frederic $i
sora sa mai mare, Wilhelmina, se distrau tachinandu-i tatal in mod
deliberat, facand sau spunand acele lucruri care il infuriau cel mai mult.
Nancy Mitford, in biografia favorabila pe care i- face lui Frederic,
scoate in evidenta faptul ca "daca era batut i umulit, acest lucru se
datora in mare masura lui insui".
40
41
Chiar daca aceasta atitudine a fost un joc din partea lui Frederic,
ha/ul acestuia a disparut cu totul in 1730. Printul de 18 ani, a planuit in
secret, cu prietenul sau, locotcnentul Katte, sa fuga de acasa i sa-i
gaseasca scaparea In Franta sau Anglia unde puteau fi liberi. A fost un
complot de amatori descoperit cu uurinta de rege. De data aceasta furia
sa a fost de necontrolat. Frederic il sfidase pe rege i mcercase sa
dezerteze din annata, ceea ce, potrivit principiilor simpliste ale lui
Frederic Wilhelm, reprezcnta un pacat de neiertat. Deoarece credea ca
un rege drept trebuie sa-i trateze copiii ia fel ca pe ccilalti supui,
Frederic a fost bagat la inchisoare ?i silit sa priveasca executia lui Katte
de la fereastra celulei sale. El insuji a fost amenintat cu executia i doar
presiunile intemationale 1-au facut pe Frederic Wilhelm sa cedeze.
Pentru scurta vreme, lui Frederic i s-au retras drepturile de print
moltenitor i a fost tinut sub supraveghere severa.
Reactia lui Frederic In fa{a dezastrului a fost aceea ca a invatat sa
minta. El a pretins ca regreta i s-a rugat s i i se pennita sa invete calea
cea drepta pentru a deveni rege. A fost chiar de acord sa se casatoreasca
cu printesa pe care n-o placea, Elisabeta Cristina de BrunswickBevem. "Mulpjmesc cerului ca s-a sfarit" - i- scris el surorii sale dupa
ziua nunfii. In ciuda obiectiilor puternice pe care le avea fata de aceasta
casatorie, Frederic s-a supus dorin(ei tatalui sau. La lei, a acceptat
degraba i noile sale mdatoriri de ofiter aspirant fi functionar civil. A
fost trimis intr-un tur de inspec{ie in Prusia de Est $i a participat la
prima sa campanie militara impreuna cu printul Eugen, in 1734. Cu cat
ii lua indatoririle mai in serios, cu atat tatal sau slabea controalele $i
considera ca fiul sau va deveni in cele din urma un rege bun.
E uor sa consideram toate acestea drept pura ipocrizie din partea lui
Frederic care-i daduse de acum seama ca nu-1 putea infrange pe tatal
sau i ca era nevoit sa dea ascultare dorin{elor lui pana cand va muri. De
fapt, a descoperit ca aceasta educate i- folosit mai mult decat s-ar li
ajteptat. A constatat, spre suprinderea sa, ca, de fapt, il intereseaza sa
unnareasca campanie militara iji sa vada felul in care este condusa
{ara. Se poate sustine cu temei ca acestea au avut un efect pe termen
lung. Este indoielnic daca un rege care tia totul despre literatura
franceza i nimic despre administratia publica ar fi fost un monarh
44
2. Regele-filosof
Primele acte ale lui Frederic atunei cand s-a urcat pe tron, la
inceputul anului 1740, pareau sa confirme faptul ca in Prusia ifi facea
debutul noua era a progresului.
Un fuvoi de decrete foarte populare s-au dat in primele saptamani
ale domniei safe. El a ordonat miniftrilor sa considere ca prima
prioritate interesul poporului, a abolit cele mai multe tipuri de torturi fi
formele crude de executie; a ufurat cenzura presei (dand Prusiei, pentru
vreme, cea mai libera presa din Europa); a interzis sadicele ceremonii
de initiere indurate de noii recruji in annata fi a limitat drepturile
nobililor de a vana pe pamanturi care nu le apartineau. A reinfiintat
Academia de ftiinte, numindu-l pe francezul Maupertius prefedintc fi a
inceput lucrarile de constructie ale unui local destinat sa devina opera.
S-a consultat cu negustorii asupra metodelor de stimualre a comer(ului
fi a luat primele masuri de infiintare a unor granare de stat pentni a
stabiliza preturile la cereale. A decretat toleranta religioasa deplina, pe
care a extins-o chiar fi asupra musulmanilor defi e indoielnic sa fi
existat vreunii in Prusia. "Oricine poate sa-fi aleaga propria cale de a se
ridica la cer" - a declarat el, rezumand net idealul tolerantei religioase.
Nu numai lista reformclor sale timpurii, ci intregul sau stil de
conducere i-au impresionat atat pe straini cat fi pe propriul sau popor.
Frederic a spus limpede ca nu-1 intereseaza firetlicurile medievale fi
superstitioase ale monarhiei. A descris coroana ca pe "o palarie prin
care trece ploaia" fi a avut ceremonie de incoronare modesta, dupa
care a aparut in balconul palatului sau din Berlin pentru a primi
aclamatiile multimii. Acest gen de comportament care astazi ni se pare
firesc din partea unei familii regale intr-o vreme cand exista monarhii
democratice, era ceva nemaivazut inainte de Prusia.
45
46
47
48
numim inca "cel Mare" aceasta se datoreaza in mare masura lui Voltaire
- primul care a sugerat acest calificativ inca din primii ani dc domnic ai
lui Frederic. Intre 1740-1763 domnia lui Frederic a fost dominata de
politica externa i anume de razboiul de succesiune la tronul Austrici i
razboiul de fapte ani.
Frederic II
49
51
imagine mai sobra a defunctului rege, 1-a ingropat alaturi de tatal sau, in
biserica de la Potsdam, cu toate onorurile militare.
Frederic a reufit sa fie admirat de catre scriitorii philosophes pana la
sfarfitul domniei sale. A fost admirat chiar fi de intelectualitatea
germana pe care a disprctuit-o. in realitate nu facuse mai nimic s-o
merite. Chiar propria sa inteligenta, defi, negrefit de mare calibru, a fost
ingusta fi ruinata de prejudecati. Frcderic poseda abilitatea de -i flata
pe aljii fi de a se folosi de scriitori fi ganditori; aceftia erau atat de
inultumi{i de a ft bagati in seama incat erau dispufi sa ignore toate
defectele lui.
3. Educatia
Impreuna cu alti conducatori luminati, Frederic a pretins ca
pretuiefte educatia poporului sau. I- scris lui dAlembert ca "pe masura
ce avansam in varsta suntem tot mai convinfi de raul pricinuit societatii
de neglijarea educatiei tineretului". A fost regele unei tari in care copiii
nu frecventau fcoala fi in care un decret timpuriu al tatalui sau care
inflinta unele fcoli de stat a fost in mare masura ignorat.
In practica, el a manifestat un interes internment fata de educatie.
Comparativ cu eforturile facute in acest sens in Rusia, Austria fi Franca,
activitatea lui Frederic apare intr-o lumina nefavorabila. Singurul sau
decret important privitor la educatie a fost dat in 1763 fi a facut parte
dintr-o serie de masuri menite sa imbunaUUeasca starea tarii dupa
devastarile pricinuite de Razboiul de fapte ani. (Este semnificativ ca.
Frederic n-a Scut nimic pentru educatie in primii sai 23 de ani de
domnie). Pe hartie acest decret parea impresionant. El cerea iniiintarea
unui sistem national de fcoli de stat. Toti copiii urmarcau sa frecventeze
fcoala intre varsta de 5 fi 13 ani fi se stabileau amenzi pentru
nefrecventare. Profesorii urmau sa tie recrutafi pe scara larga din
randurile soldatilor lasati la vatra dupa razboaie. Decretul prevedea
detaliat modul de administrare al fcolilor, cerintele fata de profesori
(curriculum vitae), salariile fi felul procurarii manualelor - gratuite
pentm elevii saraci. A fost stabilita fi retea de inspectori fcolari. In
52
fi
S3
4. Serbia
Majoritatea populatiei se compunea, desigur, din {Srani. erbia in
Prusia n-a fost niciodata atat de opresiva ca in Rusia sau Polonia i in
anumite regiuni ale tarii disparuse inaintea nafterii lui Frederic. Cu
toate acestea existau inca foarte mulfi ferbi pe domeniile coroanei i ale
nobilor junkeri din Prusia de Est.
In principiu, Frederic, asemenea majoritapi ganditorilor vremii, se
opunea ferbiei. El numea "abominabila" fi fi-a descris ferbii pe buna
dreptate, drept "animale de povara". In lucrarea Eseuri despre fonnclr
de guvernamdnt el scria:
1 Dintre toate condiliile umane, ferbia este ceu mai nd'cricitn
fi cea impotriva cflreia omenirea se rcvolta eel miii mull
Este sigur eft nici un om nu s-a niiscut robul egalului sflu.
In timpul domniei sale, Ecaterina - a Rusiei a fost confruntata cu
alegerea intre mentinerea ferbiei (care sa-i satisfaca pe nobili, dar
dueand la rascoale {aranefti) fi abolirea acesteia (care sa-i multumeasca
vi
Frederic tel *
5. Economia
Frederic a dovedit cu siguranta un interes real pentru dezvoltarea
agriculturii. El cunoftea cele mai noi idei despre lucrarea pamantului
venite din Anglia fi Olanda fi le-a promovat activ. Acestea cuprindeau
rotatia culturilor, selectionarea raselor de animale, cultivarea cartofilor
fi a napilor pe atunei legume noi - fi utiiizarea ingrafamintelor. In anul
1763 s-a interesat in mod deosebit de dezvoltarea agriculturii deoarece
fusese ingrijorat de efectele devastarii pamanturi lor sale in urma
Razboiului de fapte ani. El a pretins ca cea mai mare parte a Prusiei se
afla intr-o stare la fel de proasta cum fusese in timpul Razboiului de 30
56
57
6. Religia
In privinta politicii religioase Frederic s-a apropiat cel mai mult de
idealurile ganditorilor secolului al XVIII-lea. El impartafea profunda
ostilitate a acestora fata de ritualurile fi supertitiile religioase ca fi
atitudinea favorabila tolerantei religioase. Extinzand toleranfa chiar fi
asupra religiilor necreftine, Frederic s-a dovedit cel mai tolerant
conducator din Europa, ceea ce i- determinat pe scriitorii philosophes
sa-1 admire.
Motivele tolerantei sale au fost variate. S-a sugerat ca educatia dura
i- gonit credinta lui de copil in Dumnezeu fi ca atitudinea sa generala
cinica fafa de omenire I- facut sa considere religia doar un mijloc de a
tine populatia liniftita. A comentat ca "toate religiile se bazeaza pe un
sistem fabulativ, mai mult sau mai putin absurd". In plus el credea
sincer ca treaba monarhului este aceea de a fi "primul servitor al
statului", ceea ce 1-a facut sa sustina ca nu cadea in raspunderea sa sa se
amestece in credintele religioase ale oamenilor. asemenea atitudine
59
60
7. Legea i statul
Munca de reformare fi clasificare a sistemului legal prusac a fost
inceputa de Frederic in momentul in care, spre sfarfitul domniei sale, 1-a
numit pe Samuel von Cocceji - de origine burgheza, in ciuda titulaturii
nobile - sa supervizeze lucrarile. Cocceji a continuat pana la moartea sa,
in 1755. Apoi alfii au preluat sarcina respective, iar sectiunile finale ale
codului n-au fost gata pana in deceniul 1790, cativa ani dupa moartea
lui Frederic. Asemenea multor refonne atribuite lui Frederic, aceasta
realizare inajora ifi are originea in vremurile tatalui sau. Cocceji pare sa
fi fost singurul dintre miniftrii sai caruia i- dat rnana libera, in care a
avut incredere fi pe care 1-a sustinut fara rezerve.
61
62
Europa
despo(ii lurninafi
puternic daca apela la regele sau. Din pacate, alesese greit, deoarece nu
Arnold era cel care avea dreptate.
Interventia personala a lui Frederic in acest caz este tipica pentru
atitudinea sa fata de conducere. El urmarea sa obtina un strict control
personal asupra tuturor aspectelor i activitati lor desfa$urate in tara. Ii
dispretuia i nu avea incredere in propriii sai minitri ?i functionari.
Regele purcedea personal la inspecfii $i controale timp de mai multe
luni pe an. i aici a urmat practica instituita de tatal sau. A extins, de
asemenea, in mare masura atributele fiscxdilor, functionari civili, adesea
de rang mic, pe care-i incuraja sa-i spioneze efii, ceea ce ducea la
atmosfera de neincredere care-i convenea lui Frederic de minune. El a
spus 1impede ca n-are incredere in birocrafi, reamintindu-le mereu
acestora ca cel mai umil soldat ii era mai de folos i a luat masuri ca
acejtia sa munceasca din greu pentru salarii mici. Cu toate acestea,
serviciul public instituit de Frederic era invidiat de toata Europa.
Funcfionarii sai erau mai putini, munceau din greu i erau mult mai
cinstifi i mai eficienti decat oriunde in Europa.
Frederic avea aceeaji atitudine i fata de minitri. Nici unuia, cu
exceptia lui Cocceji, nu i s-a dat nici un fel de libertate de initiativa "ordinele comandantului suprem trebuie urmate intocmai". A$a se
intampla ca Frederic facea el insuji cea mai mare parte din munca lor i
lucra aplecat asupra hartiilor mai multe ore zilnic. Chiar ji cea mai mica
decizie trebuia sa-i fie prezentata. In teorie el nu a operat schimbari
majore in sistemul de guvernare infiinfat de tatal sau. In practica a trecut
tot mai mult peste Directoratul General, organui guvernamental central
infiintat de Frederic Wilhelm ?i prin intermediul caruia regele ii
transmitea ordinele. Temandu-se ca aceasta institufie ar putea deveni
prea puternica Frederic a creat serie de noi ministere ?i departamente
direct raspunzatoare doar in fata lui, inclusiv ministerele minelor i
forestier, ca i administrafia Sileziei. Chiar i acestor functionari Ii se
reamintea in mod constant statutul lor: "Nu ave|i absolut nici un drept la
initiativa. Toate problemele trebuie sa-mi fie raportate direct".
Sistemul functiona intr-o oarecare masura. Prusia mai era inca un
stat destul de mic, iar regele era foarte muncitor, astfel ca deciziile erau
suficient de rapide i drepte. Este neindoieinic faptul ca Frederic a fost
64
8. Nobilimea i armata
Armata era miezul societatii prusace. Chiar i dupa incheierea
razboaielor a continuat sa aiba aceleai dimensiuni uriae pentru a
descuraja Austria. La sfarfitul domniei lui Fredcric, ajunsese sa numere
200.000 oameni i reprezenta patru la suta din populatia Prusiei acelafi procent ca pe vremea lui Frederic Wilhelm i de departe cel mai
ridicat din Europa. Intimidarea a fost eficienta - dupa 1763, in afara
scurtului "razboi al cartofului" din 1778, nimeni n-a indraznit sa
infrunte temuta armata prusaca. Majoritatea veniturilor provenite din
taxe continuau sa fie dirijate catre armata, iar Frederic continua s5-$i
inspecteze neobosit trupele i sa le puna la instrucp'e.
Cu toate acestea, impresia de forta era infelatoare. In realitate,
armata prusaca se afla intr-un declin serios la 1786. Frederic era
contient de asta insa n-a intreprins nimic. Bataliile spectaculoase
castigate de armata in anii 1750 1-au detemiinat pe Frederic sa se
complaca in aceasta situatie. Dupa Razboiul de $apte ani, nici armata ?i
nici regele n-au considerat necesara scliimbare a tacticilor sau
armamentelor. Armata franceza, impraftiata de Frederic in 1757, fusese
de atunei reformats i pe la 1780 ii dezvoltase noile arme fi tactici
care-i vor fi atat de utile lui Napoleon. Frederic nu dadea atenfie acestui
aspect. Pentru a uura povara recrutarilor a inceput sa se bazeze tot mai
mult pe mercenari straini. In 1786 jumState din soldafii sai erau de alte
nationality. Acetia, fiind mai pufin dispui sa lupte i sa moara pentru
Prusia, disciplina a trebuit intarita mai mult, iar procentul dezertarilor a
devenit cel mai ridicat din Europa. Frederic a fost obligat sa utilizeze in
timpul razboaielor i ofiferi care nu faceau parte din nobilime, dar
marea majoritate a acestora a fost disponibilizata dupa 1763. Frederic
considera ca doar nobilii aveau "onoarea" i educatia corespunzatoare
posturilor de comanda. Prin unuare a concediat pe muUi dintre cei mai
capabili ofiteri i i- inlocuit cu oameni de origine nobila, dar lipsifi de
talent. Aceasta tendinfa a continuat dupa 1786, iar in 1806 mai pufin de
10% din ofiterii armatei nu erau nobili - iar acejtia, aproape to{i, aveau
functii mici.
65
66
9. Concluzii
Anii 1770 au fost, probabil cei mai buni din timpul domniei lui
Frederic, care obtinuse reputatia justificata de geniu militar i-$i
organizase tara ca mare putere aflata in curs de refacere dupa razboaie.
A fost vreme cind functionari i publici in ciuda luirtuielilor sale "erau
mandri sa munceasca pentru regele Prusiei", cunoscut pentru dreptatea
i harnicia sa. N-au existat sondaje de opinie din care sa aflam cum il
vedea populatia, dar porecla afectuoasa (dei lipsita de respect) - "Der
Alte Fritz" ("Batranul Frit") ?> lipsa rascoalelor taranefti sugereaza ca
era macar stimat daca nu i iubit. Cu toate acestea, in anii 1780
amestecul sau tot mai mare in problemele justi{iei, firea lui din ce in ce
mai nesuferita i, poate, chiar simpla saturate fata de un conducator
care-i exercitase controlul paternalist timp de peste 40 de ani au facut
ca populatia sa nu-l mai simpatizeze. El era c o n se n t ca era depart de
evenimente. devenind desuet, dar n-a fost capabil sa se schimbe. Cand,
in sfar$it, a murit, in 1786, Mirabeau consemncaza ca "luniea nu 1-a
plans... se saturase de el".
Frederic se considera pe sine "primul slujba al statului". Aceasta
expresie pe care-i placea atat de mult s-o repete nu-i apartine in realitate
- ea circula de secole, de$i se poate sustine ca Frederic a fost primul
care s-o ia in serios. In lucrarea sa Eseuri despre formele de
guvemamant din 1771, el ii rezuma atat concepfia despre rolul regelui,
cat $i despre Iimitele acestuia:
1 Conducatorul trebuie sa-ji repete adesea ca este un simplu
om asemenea celui din urma dintre supuii sai - primul
judecator, primul general, primul fi nan fist, primul ministru.
El nu este decat cel dintai dintre slujbaii statului obligat sa
5 actioneze cu intelepciune $i in mod dezinteresat ca i cand ar
trebui in orice clipS sa dea socoteala cetatenilor de felul in
care administreaza treburile. El este capul unei familii i
trebuie sa fie ultimul refugiu care sa-i ocroteasca pe cei
nefericip - un tata pentru orfani, sprijin al vaduvelor, caruia
sa-i pese i de ultimul dintre nenorociti. Chiar daca ar avea
cea mai mare bunavoin(a din lume, el tot poate greji; poate fi
15
67
68
69
70
71
3 . Educa^a.
4. $erbi.a.
5. Economia.
5.1. Agricultura fi industria.
5.2. Sistemul fiscal.
6 . Religia.
7. Legea i statul.
8 . Nobilimea fi armata
9. Concluzii.
9.1. Impactui pe care 1-a avut asupra istoriei Prusiei fi Germaniei.
72
implicite din titlu - anume ca politica interna a lui Frederic are nevoie
de sustinere. Incepeti cu iista a tuturor referirilor critice care pot ii
facute la adresa politicii sale interne fi retineti ca va trebui sa extindeti
aceasta lista pentru a include efectul politicii sale in diverse domenii
asupra istoriei ulterioare a Prusiei. Ar trebui sa gasiti cel pufin fase
referiri critice rnajore. Apoi, pentru fiecare dintre acestea cautati dovezi
in favoarea celor afirmate, selectate din fiecare aspect al politicii
interne, precum fi justiflcarile oferite atat de Frederic cat fi de istoriei.
fn acest fel veti construi un eseu cuprinzalor care nu se va limita doar la
evenimentele din timpul domniei lui Frederic.
Eseuriie facute pe baza unei "afirmatii provocatoare" necesita
abordare oarecum diferita. lata un exemplu:
2. "Iluminismul 1-a luminat pe Frederic dar nu i- ajutat cu
nimic pe supufii sai". Comentati.
Primul lucru, ori de cate ori va veti confrunta cu "afirmatie
provocatoare" este identificarea aspectelor de topica ce prezinta interes
pentru examinator. Aici sunt doua afirmatii fi va trebui sa le discutafi pe
ambele. Care sunt acestea? In introducerea la un asemenea eseu este
important nu numai sa va referiti la Frederic al Il-lea in general, ci f i sa
dovediti ca a|i inteles ce vi se cere fi sa explicati cele doua afirmatii pe
care le veti lua in discutie.
73
74
C a p it o l u l 4
76
pentru tarii Rusiei pana in secolul al XlX-lea. Tot erbii au fost cei
chemati sa construiasca orajul St. Petersburg, noua capital! eleganta a
lui Petru situata pe pamanturile cucerite de la suedezi, pe coasta baltica,
in fata Europei occidentale. Mii de oameni au murit construind acest
ora pe mla$tini nesanatoase.
Petru a lasat succesorilor sai motenire mixta. Rusia devenise
mare putere, dar care avea probleme serioase de ordin social i
administrativ nerezolvate. Petru nu avea un sistem clar de guvernare,
inchipuindu-i pur i simplu ca el trebuie doar sa dea ordine, iar ceilalti
sa i le aduca la indeplinire. A lasat in urma un regim lipsit de suficienti
functionari fi ineficient, in care deciziile, chiar cele minore, trebuiau
raportate tarului. Moartea sa a fost urmata de lutiga perioada de haos.
Intre 1725-1762 s-au perindat nu mai putin de apte tari dintre care cei
mai multi s-au dovedit incompetenti. Patru au fost femei - la acea
vreme a fi femeie era considerat un dezavantaj inacceptabil pentru un
conducator.
Annata a dat mai multe lovituri de stat cu scopul de a numi sau
alunga conducatori. Se parea ca opera lui Petru va fi distrusa. in
Occident Rusia devenise un subiect de ridiculizare. Nu-i de mirare ca
atunei cand Ecaterina - s-a urcat pe tron dupa alta lovitura care a
implicat, intamplator moartea tarului precedent, sotul ei, PeUu al IU-lea,
multi observatori straini se Indoiau ca va rezista mai mult decat
nevrednicul ei sot.
Intr-adevar, in aparenta Ecaterina nu avea temeiuri sa pretinda
legitimitatea la conducerea Rusiei, neavand nici macar picatura de
sange Romanov, in realitate nici nu era rusoaica deoarece se nascuse in
1729 sub numele de Sophie de Anhalt-Zerbst, fiica efuJui unuia dintre
cele mai mici i mai insignifiante dintre sutele de statulete care
alcatuiau Sfantul imperiu romano-german. Ca adolescenta il
impresionase pe Frederic al -lea al Rusiei prin intcligenta i energie ceea ce nu insemna putin lucru intrucat de obicei Frederic nu era
impresionat de nici femeie. Chiar Frederic a recomandat-o pe Sophie
ca posibiia mireasa pentru Petru, nepotul i motenitorul tarinei de
atunei, Elisabeta (1741-1762). in 1744, Sophie a pornit in lunga
calatorie spre Rusia pentru a se casatori cu Petru. Casatoria nu a fost
reuita. Petru i$i trata sotia cu dispref. Nu se tie sigur cine a fost tatal
fiului Ecaterinei, Pavel, el sau Saltikov, primul dintre numerojii ei
iubiti.
77
lu io p n
dcspo|il I in 11 i i ia (i
Ecaterina cea ;
79
80
2. Zemstvo i Nakaz
Ecaterina a fost primul conducator al Rusiei cu educate
iluministS. Pe cand era copil, in Germania, citise cu entuziasm operele
lui Voltaire, Montesquieu, Locke i allii. Ea considera ca a citi este un
mod folositor de a-$i petrece timpul de-a lungul anilor morti ai
perioadei 1744-1762 pe cand se plictisea in singurState in Rusia, avand
un so{ care nu-i dadea atenfie i imparateasa (Elisabeta) care
condamna pentru ca nu nascuse inca urmaji.
Cand a devenit imparateasca a continuat sa citeascS foarte mult. i-a
alcatuit biblioteca vasta in palat i sustinea ca tine totdeauna carte
in buzUnar pentru a citi in caz ca ar fi avut cateva momente de rSgaz.
Nu sunt temeiuri sa nu-i dam crezare intrucat era adevarata
intelectuala i un monarh care citise multe, poate conducStorul cel mai
educat pe care 1-a avut Rusia imperials. Problema era daca va incerca
ea sa puna in practicS, unele dintre noile idei pe care le citise sau va
continua sS conducS Rusia in maniera traditionala.
La inceputul domniei sale, in decembrie 1766, Ecaterina a anuntet
cS dorea sS cheme la Moscova delegati din toatS tara pentru a explica
nevoile comunitatilor respective i pentru a participa la pregatirea unui
nou cod de legi. Nu este surprinzStor faptul ca simtea ca legile trebuie
modemizate. Acestea incS se mai bazau pe vechiul cod din 1649. IncS
de pe vremea lui Petru I s-au alcatuit comitete $i comisii care au luat in
discujie modernizarea sisteinului legal, dar nu se facuse nimic practic.
Obiectivul era prea vast, iar conducatorii aveau alte prioritSti. Reforma
legislafiei nu li se parea importantS acestor conducatori al cSror interes
major il reprezentau cuceririle externe. Propunerea Ecaterinei a fost
mult mai radicals decat infiintarea unui mic comitet.
81
data sau de doua ori Inainte - dei nu in ultiraii 100 de ani - dar
niciodi'.
si-.opu! dezbaterii legilor tarii. Este, de asemenea,
sem n ificati\ ca me: unui dinlre viitorii conducatori ai Rusiei nu va
82
84
85
6.
8ft
sunt piine de tnalte principii, dar nu se spune mai nimic despre felui
care aceste idealuri pot fi transpuse in practica. Multe dintre ele devin
doar ni$te pioase platitudini. Asupra problemei cheie a erbiei, Nakazul se pronunta in mod vag. Articolul 253 afirma ca erbia trebuie sa fie
un fenomen rar, dar articolul 260 previne cu grija ca ar fi periculos sa
se elibereze tofi erbii deodata. Aceste articole sugereaza ca Ecaterina
considera reducerea erbiei drept un obiectiv pe termen lung. Daca ea
intentiona acest lucru cu adevarat, dezbaterile din Zemstvo au facut-o
cu siguranfa sa in|eleaga cat de dificila ar fi asemenea reforma. Nici
unul dintre delegati nu agrea abolirea erbiei; dintre delegati nu agrea
abolirea erbiei; dimpotriva, oraenii faceau presiuni pentru a capata
dreptul de a detine propriii erbi. Deoarece nu au fost alei ca delegati
$i reprezentanti ai erbilor nu este de mirare ca opiniile celor afectati de
$erbie n-au fost prezentate. Ecaterina ar fi putut invita erbi in adunare,
spre a folosi parerile acestora drept inijloc de presiune asupra nobilimii
pentru reducerea erbiei. Faptul ca n-a facut-o este un indiciu putemic
ca n-a intentionat de fel ca Zemstvo s5 initieze vreo reforma sociala
care sa-i pericliteze propria pozitie. Poate ca Ecaterina a dorit sincer
imbunatatire a legilor i a vrut cu adevarat sa fie un conducator
consultativ, dar n-a intentionat sa faca nimic care sa-i slabeasca propria
autoritate. Ea, spre deosebire de unii istoriei, era foarte contienta de
limitele puterii sale.
Acest fapt este confirmat de articolele asupra guvernarii. In Despre
spiritul legilor, Montesquieu se pronunta cu tarie in favoarea monarhiei
limitate, insa Ecaterina, deji preia multe dintre ideile lui, a respins
monarhia limitata i s-a pronuntat pentru cea absoluta dupa cum arata
articolul 9. Apararea pe care ia monarhiei absolute ca fiind singurul
sistem eficient de guvernare intr-o tara vasta ca Rusia este de inteles i
ar fi fost sustinuta de majoritatea scriitorilor philosophes care erau de
acord cu monarhia absoluta.
Este clar ca Ecaterina n-a copiat fara discernamant teoriile altora,
ci le-a ales pe cele pe care le-a considerat utile i aplicabile Rusiei, insa
le-a respins pe cele care ar fi putut, indiferent in ce fel, sa-i submineze
puterea. Acolo unde s-a putut arata "luminata" fara a-i pierde din
autoritate, a sustinut reformele insa, atunei cand iluminismul
contra/icea despotismul, cei din urma s-a dovedit mai important pentru
ea.
H culcrinu cea
Ecaterina II-
88
89
3. Serbia
Una dintre cele mai condamnabiie pretentii ale Ecaterinei de a fi
"luminati" este efecul ei total de -i ajuta pe erbi. Ea venea dintr-o
tata care nu cuno$tca erbia i, teoretic, i se opunea deci total. Dupa
cum a facut unele aluzii i in Nakaz, ea a criticat deschis $erbia In
scrisorile adresate prietenilor sai. A scris ca "Acest lucru este
insuportabil 51 crud i contrar religiei creatine". Nu numai ca se opunea
$erbiei din motive morale, dar era contienta ca aceasta practica era
daunatoare pentru economia Rusiei. Cand a fost fondata Societatea
Economica Libera, in 1765, a incurajat 0 competitie de scrieri pe tcma
$erbiei; cajtigatorul premiului sustinea abolire treptata a erbiei,
stimulente acordate taranilor pentru sporirea producpci i sustinea,
conform teoriilor, fiziocratice clasice ca taranimea i nu nobilimea
constituia baza bogatiei Rusiei. Catigatorul premiului doi a subliniat
celalalt punct de vedere: ca jerbia este eroare deoarece e irnoral ca
persoana sa fie "proprietatea" altei fiinte umane. Nici una dintre cele
160 lucrari intrate in concurs nu era in favoarea pastrarii erbiei.
Aceasta cifra ar putea sugera ca un numar semnificativ dintre ruii
educafi se pronun tau impotriva erbiei. Din pacate numai $apte lucrari
au avut autori ru$i, toate celelalte erau scrise de straini.
Ecaterina, care a autorizat personal publicarea lucrarilor
catigatoare, era, deci, foarte conjtienta de argumentele economice
impotriva $crbiei aceasta fiind un mijloc de producpe ineficient care 1111
aduce bogafie. tia insa i ca foarte putini nobili autohtoni vor sprijini
in incercarea de a elibera erbii. Nu putea sS faca abstracjie dc clcctelc
degradante ale $erbiei asupra taranilor i de influenta corupiUojie .i\ ula
de aceasta asupra proprietarilor de pamanturi care puteau sa laca oriec
poiteau cu taranii lor. Nici un sistem care permitea ca oamenii in varsta
cu parui alb, sa fie biciuiti pentru ca nu munceau destul iar fete tinere
sa fie oferite spre vanzare in pie{e nu putea fi justificat de un sustinator
al Iluminismului. Ea a rezumat tranant relele $erbiei atunei cand
cineva i- criticat pe tarani pentru murdaria lor, replicand: "Cum te poti
atepta sa-i ingrijeasca trupurile care nu le apartin?"
De aceea pare surprinzator ca Ecaterina, care in teorie se opunea cu
atata tarie erbiei, nu numai ca a pennis continuarea acesteia ci a i
90
91
92
93
4. Nobilimea
Prin contrast cu situatia taranimii, statutul ?i privilegiile nobilimii
s-au imbunatatit considerabil in timpul domniei Ecaterinei. Masura in
care s-a extins puterea acesteia ramane insa intrebare deschisa. Exista
indicii ca puterea nobilimii crescuse pe socoteala aceleia a tarilor inca
de la moartea lui Petru cel Mare. Implicarea in diferite lovituri de stat i
capacitatea de -i convinge pe Ana i Petru al III-lea mai intai sa reduca
<ji apoi sa puna capat serviciului de stat sunt dovezi ale cresterii puterii
nobilimii. In multe privinte Ecaterina pare sa ft continuat aceasta
tending. serie de concesii facute nobililor, inclusiv puterea sporita
de a-i exploata erbii in orice fel ar fi dorit, a culminat cu Carta
Nobilimii din 1785.
Carta a adunat legile deja existente i a adaugat anumite drepturi
care se exercitau traditional dar inca nu fusesera legiferate ca $i unele
privilegii noi. Rezultatul a fost un document care definea pentru prima
oara drepturile i privilegiile nobilimii:
1. Chemarea nobila este un rezultat al calitatflor $i virtujilor
barbatilor care au definut pozijii inalte in trecut ?i s-au distins
prin merite prin intennediul carora au ca^tigat pentru
descendentii lor apelativul de nobili.
2. Nu numai ca este folositor pentru imperiu, dar >i just sj'i lie
pastrate i sa se stabileasca distinctiile nobiliarc.
3. Nobilul ii transmite statuUil dc nobil so|iei ^i copiilor sat
8 . Fara hotarare judecatoreascS nici pcrsoanii cu najtcrc
aleasa nu-ji poate picrde statutul nobiliar, viata sau
proprietatea.
12. Persoana de rang nobil nu poate fi judecata decat de egalii sai.
15. Nici unei persoane de rang nobil nu i se pot aplica pedepse
corporale.
17. Noi garantam independenta $i Iibertatea nobilimii ruse pentru
totdeauna.
94
95
5. Politica cconomica
Ecaterina avea idei iimpezi despre economie, dar lucru caraeteristic
pentru ea, era gata sa se foloseasca de diversele teorii economice dupa
cum serveau mai bine. Ea tinea sa promoveze dezvoltarea economica
a Rusiei i era in special interesata de masuri ie care puteau duce la
cre^terea populatiei tarii ?i a aprovizionarii cu materiale necesare
razboiului.
in general, ea a favorizat dezvoltarea liberului schimb. La incepulul
domniei sale a confirmat decretele lui Petru al III-lea care aboleau
monopolurile i reduceau taxeie de import $i export. In Nakaz
Ecaterina a indicat Anglia drept exemplu al avantajelor liberului
schimb. Atat in 1767 cat $i, pe scara mai larga in 1783, ea a mic^orat
96
97
6. Religia
Era de a$teptat ca despotii luminati sa [)ractice toleran|a religioasa.
Acesta este unul dintre putinelc domenii in care Ecaterina n-a avut
probleme in a satisface dezideratele exprimate de scriitori philosophes.
Ea fusese crescuta in credinta luteranS, dar a trecut cu destula uurinta
la biserica ortodoxa pentru a fi pe placul poporului rus. Se pare ca n-a
avut sentimente religioase prea pu-ernice i era gata sa glumeasca pe
teme religioase in scrisori adresate cinicilor sai prieteni, insa totdeauna
a avut grija sa se arate peste masura de pioasa in fa|a popomlui. Acesta
nu era decat un pret mic platit pentru a fi respectata.
98
99
7. Educatia
Interesul Ecaterinei pentru educatie pare sa se fi manifestat in doua
etape - in anii 1760 $i 1780. Este neindoielnic ca acest subiect ii trezea
interesul, dar realizarile ei au fost foarte limitate.
In 1763 a fondat primul colegiu de medicina din Rusia i a dat un
exemplu curajos cand s-a oferit sa fie inoculata impotriva variolei. A
revigorat Academia de tiinte, a fondat academie de arte frumoase i
a reformat Academia Militara. Acestea reprezinta indicii ale interesului
sau, dar au avut importanta mai mult simbolica decat practica pentru
educafia din Rusia, deoarece erau frecventate de un numar mic de
studenfi. In 1764 a fondat prima coala de fete din Rusia, Institutul
Smolnii, in frumoaseie cladiri de la marginea oraului St. Petersburg.
Aceasta institute exclusiv pentru tinere nobile (i cateva fete din clasa
de mijloc, care purtau insa uniforme diferite) le conferea educatie
strict inregimentata, dar de ultima ora. Ecaterina, care se bucurase ea
insai de educafie ingrijita in Germania, era in mod natural interesata
de educafia fetelor.
Ar fi simplu sa ignoram efectele acestor masuri care n-au facut
nimic pentru educarea majoritSfii rujilor. Cu toate acestea, Ecaterina
s-a interesat i de colile de stat. Acest concept a fost inclus ca un ideal
in Nakaz i a fost infiintata comisie pentru educafie care sa propuna
cea mai buna metoda de introducere a unui sistem educational de stat
in Rusia. Luand exemplul Austriei, care avea cel mai extins sistem
educational de stat din acea vreme, Ecaterina a infiinfat primul colegiu
de pregatire a profesorilor in 1783. Acesta a fost urmat de un decret din
1786 care stabilea un sistem educativ de stat gratuit. colile erau mixte
- trasatura foarte neobinuita la acea vreme - dar nu puteau fi
frecventate de copiii ferbilor. Frecventarea colii nu era obligatorie, iar
multi nobili preferau sa nu-i amestece eopii cu cei de conditie
100
101
8. Guvernarea
Printre reformele Ecaterinei s-au situat $i schimbarile operate in
sistemul de guvernare. Ideea de a reforma Jmpovaratorul sistem
provincial al lui Petru I nu era noua. comisie instituita de
imparateasa Elisabeta recomandase schimbari majore inca din anii
1750. Delegatii la 'Zemstvo au formulat multe plangeri in legatura cu
ineficienta i coruptia sistemului de guvernare locala. Cu toate acestea,
Ecaterina nu a actionat decat atunei cand rascoala lui Pugaciov a scos
la iveala fragilitatea sistemului.
Multe dintre primele succese ale lui Pugaciov s-au datorat
prabujirii administratiei locale. Sfarfitul rascoalei a fost urmat de un
grabnic decret, in 1775, care infiinta 50 gubemii (provincii), fiecare
avand circa 800.000 de locuitori, ce urmau sa fie conduse de un
guvemator numit de persoana raspunzatoare in fata imparatesei.
Fiecare provincie a fost subimpartita in uejdii (districte). Gubeniile i
uejdiile erau mult mai potrivite ca dimensiuni decat provinciile uriae
ale lui Petru 1 i pentru prima oara Rusia capata forma eficienta de
conducere locala care va dura pana la 1917 - cea mai durabila dintre
reformele Ecaterinei. In acela$i timp s-a prevazut ca guvematorui sa fie
asistat de un consiliu local, de funcfionarii de stat i de un sistem dc
curti de justitie. Fiecare provincie avea de asemenea si adunare
nobiliara aleasa pentru a -1 indruma pe guvernator, dc?i puteriIc accsleia
n-au fost definite decat odata cu aparipa Cartci Nobilimii, uir.pie/ei c
ani mai tarziu.
Guvematorui avea responsabilitap intinse, inclusiv nienlinerea
legii i a ordinii publice, strangerea taxelor, controlul armatei,
educafiei, sanStafii $i al transporturilor. A existat crc^tcre
considerabila a numarului de persoane angajate de conducerea locala,
de la 13.000 inaint^ de reforma, la 27.000 in 1796, iar costurile
administrafiei locate au crescut de la 1,7 milioane ruble pe an in 1774
la aproape 11 milioane in 1796. Aceste statistici indica prioritatea
acordata de Ecaterina administratiei locale. Rusia se bucui a acum de un
102
9. Ultimii ani
Orice analiza a realizSrilor Ecaterinei trebuie sa includS opinii
asupra schimbSrilor de situatie care au survenit in ultimii sai ani. In
timpul ultimilor cinci ani de viata ea a devenit tot mai reactionary.
Exista serie de explicafii: ca imbatranea; ca se afla sub influenta
ultimului din cei peste 20 de iubifi - tanarul, nemilosul i antipaticul
Platon Zubov care se opunea cu tarie ideilor iluministe; ca anii de
putere corupsesera; ca, deji odata fusese straina cu idei stralucite,
acum devenise mai aristocrats decat aristocrat ii m$ii; cS era
inspaimantata de Revolufia franceza a cSrei izbucnire din 1789, bagase
groaza in ea. Impactui Revolutiei franceze a fost probabil cel mai
important motiv, deoarece, dintre tod conducStorii europeni, ea
avusese cea mai recenta experienta a unei revolte populare $i era foarte
contient3 de persistenfa acestui pericol. Tofi conducatorii vechiului
regim se temeau ca revolutia ?i-ar fi putut extinde doctrinele in toatS
Europa. Ecaterina s-a situat in fiuntea celor care denuntau revolufia $i,
103
104
105
10
Ne putem cu u^urinta referi la multe parti din acest document cat .si
din Nakaz in care Ecaterina a euat lainentabil in atingerea aeelor
idealuri pe care / 1 propusese. Dcsigur, s-a bucurat de adulafia
scriitorilor philosophes i i- incurajat sa descrie Rusia, in mod eronat
drept fara condusa strict dupa principii iluministe. Este adevarat i ca,
pe masura ce imbStranea, s-a distanfat tot mai mult dc propriile ei idei
106
107
identifica (ii) acei factori care au piasat-o intr-o pozitie mai slaba decat
aceea a altor monarhi care au introdus reforme. La starlit va trebui sa
108
109
lit
111
a)
C a p it o l u l 5
Io s if al Il-le a
1. Primii ani de viata
In momentul in care Imparateasa Maria-Tereza de Austria a dat
natere fiuiui ei mult dorit, in martie 1741, numindu-1 Iosif in cinstea
sfantului pe care -1 pretuia cel mai mult, au fost trimi^i curieri sa anunte
curfile europene, dupa cum era $i normal. Dupa cateva saptamani, insa,
vejti mult mai dramatice sosira din Austria. Prusacii, spre surprinderea
generala, cajtigasera batalia de la Mollvvitz. asigurandu-i pastrarea
Silezei. La varsta de trei luni, pruncul Iosif fu prezentat Dietei din
Ungaria cu ocazia impresionantei pledoarii tinute de Maria Tereza in
fata nobilimii cerand sa fie sprijinita cu bani i oameni impotriva lui
Frederic al Prusiei. IncS de la varsta frageda Iosif a fost implicat in
cele doui probleme care-i vor domina viala: agresiunea lui Frederic
al -lea ?i sprijinirea monarhiei austriece pe putemica nobilime i pe
adunarile acesteia. Iosif ?i va petrece anii de domnie (1780-1790)
incercand si lupte impotriva ambelor amenin{ari la adresa puterii i
integritatii monarhiei austriece.
Va pierde aceasta lupta. In timpul ei va deveni unul dintre cei mai
controversati monarhi din istoria Austriei. La sfarfitul domniei sale
Iosif considera ca e$uase total i multi istoriei au fost de acord cu
aceasta judecata sumbra. Cele mai multe controverse s-au iscat in jurul
motivelor neimplinirilor lui Iosif, daca acestea au fost produsul (elurilor
lui iluministe sau al metodelor prin care a incercat sa ^i le realizcze.
Daca telurile au fost pricina, ar reprezenta acest lucru dovada ca
despotismul luminat nu era viabil intr-un stat ca Austria? Daca au fost
mijloacele, in ce masura metodele sale gre^ite au fost un rezultat ai
deficientelor propriului sau caracter i in ce masura s-au datorat
motenirii lasate de Maria Tereza?
Domnia Mariei Tereza a fost dominata de amen in (area reprezentata
de Prusia i de problemele ridicate de conducerea mtinsului i
complicatului ei imperiu. Ea a reu$it sa se ocupe de toate acestea $i sa
Iosif al Il-lea
113
mp,
sa m
is;
ivu
aisprezece copii $i m ajoritatea au supraviefuit bolilor copilariei. In
mod neobisnuil pentru vremea respective, ca petrecea in fiecare /I un
anumit timp cu copiii s. >. supravegliuniu-le Ci grija cducati; In .-azui
lui Iosif, acest fapt devinc deoscbit de important deoarece era
moijtenitorui tronuiui i Maria Tereza era hotarata s;l-l pregateasca a$a
acum se cuvine pentru a-ji prclua resporssabiiitatile.
In ciuda grijii mamei sale i a instructiunilor cu totul neobinuite
date de ea educatorilor de -i face lectiile cat mai placute, lui Iosif nu
i- placut coala i era mereu mustrat de profesori pentru lene.
Majoritatea materiilor nu-1 interesau, in afara de matematica i limbilc
straine. A aratat antipatie fata de materiile care constituiau partea
principals a educatiei unui print in secolul al XVIII-lea. Nu-i placeau
dansul, muzica, arta $i literatura i dctesta mai ales vanatoarea care
spunea el "nu-i decat scuza pentru a neglija ocupatiile serioase".
Inca de timpuriu a inceput sa citeasca iucrarile scrise de scriitorii
philosophes, dei mama sa nu era de acord cu aceti autori. El pare sa fi
asimilat multe dintre teoriile iluministe la moda in vremea respectiva.
Cunojtea operele lui Voltaire i era impresionat de Enciclopedie i de
fiziocrati. Probabil ca scriitorul care 1-a influenfat cel mai mult a fost
Martini, profesor de drept la Universitatea din Viena. Martini, care 1-a
influenfat $i pe fratele lui Iosif, Leopold, a scos in evidenfS suproma(ia
legilor naturale asupra legilor Bisericii. Lui Iosif ii placea ceea ce citca,
dar a avut grija sa se distanteze de vestifii scriitori france/i. Monarhi
precum Frederic al 1-1 sau Ecaterina a Il-a puteau s i se dea pesle cap
pentru a 11 vazuti sau a purta corespondent regulatfl cu Voltaire ,.i
Diderot, dar Iosif nu a incercat niciodata sa cultive relate puionalS
cu acetia. In anii tineretii a existat un motiv valabil: ii intcr/.icca mama
sa. Ea se opunea cu tarie Iluminismului $i a refuzat sa permits
publicarea operelor lui Voltaire sau ale altor scriitori philosophes in
Austria, rezumandu-?i atitudinea prin cuvintele: "Nu permit
introdueerea in aceasta tara a unor carti atat de oribile care nu servesc
nici ftiinfa, nici religia, nici rm fac placere". Fiindca aceste opinii erau
sustinute cu atata tarie, [osif n-a indraznit s-o contrazica pe mama sa, in
timpul vietii ei.
,'
114
Iosif al Il-lea
115
Iosif al Il-lea
rand. Familiaritatea fa{a de supuii sai, dorinfa de a discuta problemelc
ior de la egal la egal i amuzamentul sau cand i se constata adevarata
identitate sunt cateva dintre cele mai apreciate trasaturi ale sale. i
al(i despoti luminati ii impartaseau aversiunea fa{a de pompa i
ceremonii sau ritualuri regale, dar nici unul nu s-a dovedit atat de
liber i deschis in relafiije^eu^supuii lor. Iosif adora mtalnirile $i
116
Iosif al Il-lea
117
118
Iosif al Il-lea
119
2. Filosofia politica
Neobijnuit de lunga ucenicie a lui Iosif in aie politicii a
reprezentat, desigur, unul dintre motivele intolerantei sale in fata
opozitiei i dorinfci de a vedea rezultatele imediate ale reformelor sale.
Timp de 15 ani, intre 1765 ?i 1780, i se conferisera titluri pompoase,
dar putina putere efectiva. A asistat la irosirea celor mai frumo$i ani ai
s5i in timp ce mama lui nu reuea sS intreprinda reformele pe care le
considera de mult necesare. Cand, in sfar$it, Maria Tereza a murit in
1780, durerea incercata de Iosif la moartea ei s-a amestecat cu un
sentiment de ujurare pentru ca acum putea exercita puterea deplina. Cu
toate acestea, avea el insu?i de suferit de pe urma unei sanatati precare
$i este posibil sa fi considerat ca nu are prea mult timp la dispozitie.
Dar In cafiva ani urma sa fie nevoit a recupera deceniile pierdute dc
mama lui.
Iosif avea conceptie clara in privinta statului pe care dorea sa-l
edifice. Filosofia sa politica era rezultatul a trei influente majore. Prima
i, probabil, cea mai importanta, a fost influenta lui Frederic cel Mare.
Iosif era i fascinat i dezgustat de Frederic. Pe de parte acesta era
evident cel mai iscusit ?i mai periculos duman al Austriei, un
conducator care a continuat sa amcninte Austria pana la moartea lui, in
1786. Pe de alta parte, Iosif il admira pentru ca era un rege care, dupa
cum se dovedea, transformase nite tinuturi slabe ?i impraftiate intr-un
putemic stat unitar. Era un rege care conducea spre bineie poporului
sau i care-i intarise statul printr-o diplomatic cinica i prin razboaie.
Pe scurt, Frederic era regele ideal, ale carui realizari dorea Iosif sa le
imite. El se considera in aceea$i situatie cu conducatori i Prusiei in
jueercarea de a unifica i centraliza domenii impraftiate. Nerabdarea
lui Iosif poate fi in mare parte explicate prin faptul ca simtea ca Austria
120
3. Asocierea la donmie
Maria Tereza, care nu fusese deloc pregatita de tatal sau pentru a
prelua responsabilitatile de imparateasa, a fost hotarata sa-i ofere fiului
ei experienta fi responsabilitafi in guvernare in timpul vietii ei. Iosif a
inceput sa ia parte la fedintele consiliului din 1760, dar nu a primit nici
responsabilitate anume pana la moartea tatalui sau, ineficientul
Francisc de Lorena, in 1765. I- urmat acestuia in funetia de Sfant
Iosif al Il-lea .
%
121
la soarta Austriei.
Iosif a reufit sa intreprinda ceva p . n ; reducerea puterii romanocatolice, in ciuda opozitici rmmei sale, in acest domeniu a fost sprijinit
cu tarie de Kaunitz care, asemenea lui Iosif, fusese influentat de
lucrarile scrise de scriitorii philosophes prin care aceftia atacau biserica
pentru bogatia fi puterea ei. In ' 769, Iosif fi Kaunitz au rcdactat un
document care cerea transfonnan radicals a politicii religioase duse
de Austria. Ei cereau controlul de si at asupra educatiei fi reducere a
bcgafiilor Bisericii. In ciuda sprij nului acordat de Maria Tereza
Bisericii romano-catolice, Kaunitz fi Iosif impreuna au reafit sa apiice
mare parte a acestui program. Expuizarea iezuitiior din Austria in
1773 demonstreaza influenza tot mai mare a lui Iosif in privinta
problemelor religioase intrucat Maria Tereza era cunoscuta ca mare
simpatizanta a Ordinului, fiind educata de ei. Cu toate acestea, defi
Austria facuse multe in direcfia reducerii puterii Bisericii inainte de
1780, Iosif nu era multumit. Nu se facuse nici un progres in privinta
tolerantei religioase iar Biserica romano-catolica inca s.c bucura dc
imense bogatii fi privilegii.
Influenza lui Iosif ;n legatura cu politica externa a devcnit hr. mai
vizibila dupa 1765. Participarea Austriei la prima a Iclouici
in 1772 afostefectiv impusa Mariei Tereza cu for|a dc Kv.il fi kniiiiil/.
Maria Tereza, ea insafi victinvi a unei agrcsiuni nt-provot ale in I /10.
nu dorea sa-1 copieze pc Frederic fi s;1 atace un vccin lipsit dr ap.nar
Pentru ainrauta(i lucrurile, impartirca insenina fi destrftmaica unui I.it
frate catolic fi intarirea in continuare a vechiului ci dufnian, 1 redcric.
Aceste obiec{ii n-au fost insa suficiente pentru a rdspunde la
argumentele lui Iosif ca pamantul polonez ar fi buna compensate
pentru pierderea Siieziei.
losif considera ca impai-firea, din care Austria caftiga provincia
Gulitia, este un triumf al diplomatiei sale fi ca astfel restaura puterea
Austriei in Europa centrala, dar celelalte incursiuni ale sale, in anii de
inceput ai domniei, in politica externa n-au mai avut acelafi succes. EI
122
Josil'al II lea
12.
vara i opt ore iama. Aceasta lege deji departe de abolirea totala a
serbiei dorita de Iosif a fost pur i simplu ignorata de nobili, care au
continuat sa ceara i mai multa robota. Rascoala taraneasca s-a intins 111
intreaga Boemie.
Acum Iosif a fost nevoit sa ia decizie dureroasa. Dc$i ar fi putut
s&-i sustina pe tarani, demonstrand ca rascoala era rezultatul cruzimii
nobililor, aceasta ar fi msemnat sa admita revolta i sa se confrunte cu
putemica opozitie a nobilimii i a mamei sale. Acestia acuzau legea
urbariala drept cauza a rascoalei deoarece daduse taranilor iluzii despre
libertate. Au cerut ca Iosif sa inabuje rascoala i sa anuleze legea. Deji
i- venit foarte greu, Iosif a ordonat armatei sa zdrobeasca rascoala
taraneasca.
Afacerea taraneasca din Boemia a avut semnificatie deosebita ji
a dus la ruptura reala intre Maria Tereza ji Iosif ilustrand conceptiile
lor fundamental diferite fata de conducere. Maria Tereza a acuzat legea
reformatoare, iar Iosif a acuzat eecul guvernului 111 a impune legea.
Revolta a confmnat ambele erori >i a parut sa dovedeasca faptul ca
ambii aveau dreptate. In randul taranimii a fost 0 mare amaraciune
deoarece acetia simteau ca li se facusera promisiuni de catre un
imparat care apoi ii tradase. Acest fapt 1-a fortat pe Iosif in primul rand
sa aleaga care obiectiv venea pe primul plan: grija fa{a de popor sau
apararea statului? Cand a fost nevoit sa aleaga intre Iluminism $i
despotism, 1-a ales pe ultimul. In lipsa unui stat puternic, care sa
constituie baza, nici reforma n-ar fi fost posibila, deci continuarea
existentei Statului s-a situat pe primul plan.
Aceasta n-a fost ultima data cand Iosif a fost silit sa faca 0
asemenea alegere intre refonne i pastrarea Imperiului habsburgic. A
facut din nou aceea?i alegere dovedind prin asta care dintre telurile sale
i se parea mai important.
124
cele mai limpezi planuri pentru statul sau $i a fost cel mai incapafanat
In urmSrirea lor. Printre cele mai importante s-a aflat cel in legatura cu
un stat eficient ?i uman. Dorea ca imperiul sau sa fie putere bine
organizata care sa controleze Germania i in care toti supujii sa sc afle
sub protecfia unui imparat binevoitor. Aceste objective nu puteau fi
atinse decat daca puterea celor cu interese mari, respectiv nobilimea i
Biserica, era distrusa.
Conceptia lui Iosif necesita un sistem de guvernare centralizat i
bine condus care sa impuna legile. Guvcrnul Austriei in ciuda unor
reforme ale Mariei Tereza, era uluitor de inefficient conform
standardelor lui Iosif. In locul unui sistem unic i centralizat la care
visa i care parea eficace in Prusia, noul imparat a gasit diversitate
stupefianta. Doar in Austria i Boemia se exercita conducere directa
de catre coroana, dar chiar i aici dietele locale continuau sa
functioneze cu puteri limitate. Cu cat te departai de Viena, cu atat mai
pu{in se exercita controlul imparatesc. In Ungaria, Maria Tereza fusese
s;4ta sa confirme vechiul sistem de guvernare in schimbul ajutorului
dat de Ungaria impotriva lui Frederic cel Mare in 1741. Aici nobilimea
controla totul. Dieta centrala se intrunea foarte rar, dar adunarile
provinciale locale dirijau administratia, justitia, educatia, colectarea de
taxe i Biserica. Taxele cu care acejtia contribuiau pentru Imperiul
habsburgic erau nesemnificative comparativ cu marimea i bogatia
Ungariei. Taranii erau supui unui sistem opresiv de jerbie iar justitia
era arbitrary. Executarea unui grup de 115 tigani in 1782 in unna unor
acu7 itii frlse lansate de catre un magistrat n-a reprezentat ceva
neobinuit in domeniul abuzurilor judiciare din aceasta provincie.
Ungaria, in realitate se conducea singura, fiind sub controlul nobilimii
i supusa numai pe hartie Habsburgilor. Maria Tereza nu incercase sa
retraga privilegiile speciale ale Ungariei sau s-o integreze in Imperiu.
Iosif considera ca una dintre cele mai Inalte prioritafi trebuie sa fie
reformarea sistemului de conducere din Ungaria.
Jarile de Jos austriece constituiau i ele problema serioasa.
Aflate, din punct de vedere geografic, la distanta de Austria, diferiteie
provincii aveau sisteme de guvernare complicate i variate datand din
timpurile medievale. Fiecare provincie avea propriile sale adunari i in
cateva dintre ele adunarile iji pastrasera drepturile specifice de a crea
Iosif al Il-lea
125
Iosif al 11 lea
127
Iosif al Il-lea
127
128
Europa i despotii l u m i n a t i
Io sif a! !7-!ea
' SstK
Primul pas a fost sa refuze cerentonia de incoronare de la Budapesta ceea ce ar fi insemnat sa faca acelafi juramant ca fi mama sa de a
130
Iosif ai Il-lea,::
131
132
Iosif al Il-lea
5. Religia
Iosif avea mai multe motive sa doreasca reforma religioasa. La
fel ca Frederic fi Ecaterina, el fi-a dat seama de avantajele practice ale
toleran{ei religioase. asemenea politica transforma minoritatile
dispretuite fi persecutate in cetateni folositori, evitand conflictele
interne intre religiile rivale care duceau la risipa fi divizare.
Iosif era conftient ca, de exemplu, cetateni i din Silezia s-au bucurat
sa fie cuceriti de prusaci, deoarece majoritatea erau protestanti
persecutati de conducerea austriaca. Toleranta religioasa ar fi incurajat
imigrarea celor de alta religie in Austria.
Existau motive de ordin practic fi pentru distrugerea puterii
Bisericii, care dctmea pamanturi intinse fi bogatii, mai utile statului.
Prin controlul exercitat asupra populatiei fi datorita obedientei fata de
papa, biserica reprezenta un centru de putere alternativ fata de stat. Inca
pastra autoritate atotcuprinzatoare, controland educafia, ajutoarele
sociale fi cenzura, iar Iosif considera ca numarul excesiv de sarbatori
ale sfin|ilor nu era decat pierdere de vreme pentru populatie.
Aceste motive de ordin practic in favoarea unei politici radicale
fa{a de religie erau dublate fi de unele pur iluministe. Iosif era convins
ca toleranta religioasa este un atribut esential al statului uman pe care
incerca sa-l edifice. Ceea ce apare neobifnuit este contrastul dinUe
viziunea despre sine ca membru loial al bisericii fi faptul ca voia sa
distruga puterea acesteia. El considera ca indeparteaza defectele
bisericii pentru a face mai buna. Unele dintre reforme, departe de a
incerca sa distruga biserica, nu urmareau decat s-o faca mai accesibila
oamenilor. In primul rand, ei dorea sa separe superstifiile de religie. A
scris "Este necesar sS despartim anumite lucruri de religie caci nu
i-au apartinut niciodata. Eu insumi detest superstitiile fi imi voi elibera
poporul de ele".
Patenta de toleranta fafa de protestanti (1781) a reprezentat una
dintre primele sale reforme. Aceasta garanta protestanti lor deplina
egalitate in fata legii fi dreptul la educatie similara ca fi accesul
profesional, dar nu le dadea dreptul sa-fi practice cultul in public.
Aceasta insemna ca se puteau ruga liber la ei acasa, dar nu puteau
construi biserici. Ca rezultat, acest edict, defi era un pas uriaf inainte
fata de persecutiile indurate sub Maria Tereza, nu oiorea protcstantilor
133
10
13 4
15
Iosif al H-lea
135
propovaduiasca. acele virtuti pe care Iosif le considera importante loialitatea, obedienta, munca sustinuta - in Ioc sa-i pregateasca pe
oameni pentru intrarea in Rai.
Actiunile lui Iosif au indignat ierarhia clericala insa ele nu
urmareau, in ciuda temerilor, sa distruga biserica. Din contra, el dorea
sa vada biserica intarita fi a dat un numar de legi menite sa duca la
crefterea numarului bisericilor fi veniturilor preo{efti. Au fost
consUuite foarte multe biserici in timpul domniei sale, din care numai
in Ungaria peste 1000. Acestea n-au fost acfiuniie unui conducator care
incerca sa distruga biserica, ci urmareau sa creeze noua biserica care
sa aiba aceleafi objective ca el "nsufi. In noua Austrie visata de Iosif
preotii, asemenea functionarilor d-. stat, erau alti soidati in razboiul dus
pentru edificarea unui stat uman fi eficient.
Compensatii atat de marunte, cum erau crefterea numarului
bisericilor, nu puteau sa-1 IinifteascS pe papa care vedea cum ii era
rapita cea mai importanta biserica dupa Spania fi Italia. Papa Pius
al Vl-lea a fost atat de ingrijorat incat a hotarat sa-1 viziteze pe Iosif fi
sa-1 conjure sa puna capat atacurilor la adresa bisericii. Disperarea
papei este dovedita de faptul ca nici un papa nu mai vizitase Austria
din 1414. Vizita a fost atat un succes, cat fi un efec. Oriunde calatorea,
papa era intampinat de multimi uriafe fi entuziaste - un indiciu al
revoltei pe carc reformele lui Iosif/ trezeau in randul oamenilor de
rand. Din acest punct de vedere, papa putea fi muljumit de calatorie. Pe
de alta parte, el n-a reufjt sa-l e 6 nvinga pe Iosif sa modi fice nici macar
singura lege. Iosifjlorm 6 sa previna ruptura totala cu Roma, a fost
politicos dar nu s-a angajat la nimic. Kaunitz, suporter convins al
reformelor lui Iosif in privinta bisericii, 1-a ofensat pe fata pe papa cu
gesturi meschine primindu-1 in halat. Papa s-a intors la Roma fara sa
rezolve nimic. Aceasta umilire a celui considerat de toti drept cel mai
aprig dufman din Europa al Iluminismului i- adus lui Iosif felicitarile
celorlalti despoti luminati, Frederic fi Ecaterina. In multe privinte,
vizita papei la Viena reprezinta cea mai crunta scadere a prestigiului
papalitatii din secolul al XVIII-lea.
Daca Iosif fi-ar fi restrans reformele este posibil ca papa sa nu fi
fost intampinat de demonstra{iile populare in favoarea lui, din timpul
vizitei. Numarul crescut de biserici fi imbunatatirea saiariilor preo^efti
13 6
6. erbia
Iosif a lasat clar ca se inteleaga cu prilejul actiunilor lui din
Boemia, in deceniul al optulea ca se pronunta pentru abolirea totala a
ferbiei. Aceasta institutie, care se intindea in majoritatea teritoriilor
Imperiului habsburgic, fusese condamnata de scriitorii philosophes fi
Iosif al Il-lea
137
moderala de supunere.
1. Fiecare supus se poate casatori... fara a plati.
2. Fiecare supus este liber sa paraseasca domeniul stapanului sau
pentru a cauta de iucru sau a se stabili in alta parte, Aceia care,
insa, ifi parasesc stapanii trebuie sa ob|ina un certificat care sa
dovedeasca faptul ca stapanui lor i- eliberat.
3. Supufii pot invafa meserii si profesii fara sa aiba nevoie de
documente speciale.
4. Nici un supus nu este obligat sa faca treburi gospodarefti
pentru stapanui sau.
In aceiasi an, alte decrete au permis {aranilor sa cumpere pamant fi
au ingrad it drepturile nobili lor de a-fi pedepsi taranii. Aceftia din urma
au primit drept de apel ia curtiie de stat impotriva unei sentinte
beneficiind de serviciiie unui avocat al taranilor, care avea sarcina
precisa de a proteja drepturile legal^ ale acestora. Apelul fi serviciiie
avocatului erau gratuite. Aceste reforjme au fost impresionante, defi in
realitate n-au dus intru totul la abolirea ferbiei, intrucat taranii ramafi
pe domenii, erau in continuare datori sa presteze robota (munca
neplatita) pentru stapanii lor.
In urmatorii ani Iosif a abolit integral ferbia pe domeniile pi* can- Ic
controla direct - cele de(inute de JBisericii fi Corunna | Aranilor Ii .
vandut pamant la prejuri mici /fi au lost incuraja|i ..i >i itiair.r.tii
proprietStile prin cumparai'ea de pamant de la al|i |arani. Itv.il' pare .;! Ii
speratca legiie sale din 1781 fi cxemplul dat de cl pe propriilc teienuii
sa-i determine pe nobili sa-fi elibereze de buna voie ferbii.
Putini au procedat astfel fi Iosif a in(eles ca va trebui sa dea alte
legi daca dorea abolirea ferbiei. In acest moment a decis sa combine
abolirea completa a ferbiei cu refonna a sistemului de taxe. In 1785 a
infiintat comisie care sa faca recomandari in aceasta privinta. In unna
13 8
Iosif al Il-lea
139
7. Reforma sociala
Ideile iluministe Impartafite de Iosi^F apar cu mai mare pregnanta in
reformele lui sociale, un aspect al guvemarii sale care a fost uneori
neglijat de istoriei. Inainte de 170, Austria, asemenea altor state
europene, nu avea institutii de stq/pentru protectia sociala. Spitalele fi
fcolile cadeau in raspunderea/bisericii, ceea ce ducea la limitarea
acestora. Nu existau afezaminte pentru batrani fi handicapafi, iar
nebunii erau de obicei aruncati In inchisori f i tratati cu mare duritate. In
^/
140
8. Educatia
Iosif se opunea conceptului traditional relativ la educatie ca sistem
de fcoli organizate de biserica cu preoti pe post de profesori. El dorea
sa infiinteze un sistem de fcoli de stat unde copiii sa fie pregatiti pentru
viitoarea lor meserie. Cei mai destoinici urmau sa devina functionari de
stat, ceilalfi bie{i agricultori sau soidati, iar fetele sa fie invatate sa
Io sif al Il-lea
141
14 2
9. Justitia
Reformele legislative intreprinse de Iosif au fost impresionate fi
printre putinele care i-au supravietuit. El a imbimatatit pregatirea
judecatorilor, insistand ca aceftia sa fie.supufi unor examene de drept cu rezultatul ca a reufit sS-i destituie pe nobilii necalificati care activau
ca judecatori in tribunalele locale. Nu s-a amestecat in sistemul judiciar
local, dar i- adaugat randuri de curti de apel, dand posibilitatea celor
condamna{i pentru prima oara sa aiba parte de noua judecata.
Introducerea asistentei juridice a facut acest procedeu mai accesibil
oamenilor saraci. Aceste reforme s-au dovedit eficiente pentru
subminarea controlului nobiliar asupra taranimii fi imbunatatirea
calitatii judecatii.
Noul Cod penal al lui Iosif (1781) arata limpede atat influenta lui
Beccaria, cat fi a profesorului sau de drept, Martini. Acesta instituia
deplina egalitate in fafa legii conform ideilor sustinute de scriitorii
philosophes. Prin contrast marcant cu alte Sri, nobilimea primea
aceleafi pedepse ca fi taranii. Pentru prima data - ceea ce a starnit un
adevarat scandal - un nohil fost condamnat sa fie ras pe cap fi sa
mature strazile fi au fost interzise duelurile. Iosif a urmat
recomandarile lui Beccaria fi a abolit pedeapsa cu moartea, cu exceptia
cazurilor de razvratire f i de dezertare. De fapt, pe parcursul intregii sale
Iosif al Il-lea
143
clomnii n-a permis decat singura executie. Motivele sale au fost mai
degraba practice decat umanitare. Dupa acum ii scria frateiui sau,
Leopold: "O sentinta cu moartea nu va avea nicicand acelasi efect ca
pedeapsa grea fi de lunga durata; prima se executa repede fi este uitata,
dar cealalta se afla mult timp in atentia publica". Cei condamnati
pentru delicte grave au descoperit ca era de preferat sa fie spanzurati,
deoarece pedeapsa primita era biciuirea urmata de munca grea pe viata,
fiind ncvoiti sa presteze activitati utile cum ar fi sa traga de pe tarm
vase pe Dunare. Putini prizonieri supravietuiau acestei salbaticii mai
mult de cateva luni.
S-au pastrat pedepsele cu biciuirea fi Insemnarea cu fierul rofu
Insa alte forme de pedeapsa fizica, inclusiv tortura au fost abolite.
Unele activita{i au Incetat sa mai reprezinte delicte, cum ar fi nafterea
copiilor In afara casatoriei sau casatoria dintre creftini fi evrei.
A crescut eficienta procedurilor judiciare. persoana arestata
trebuia acuzata In 24 de ore fi, cel pufin in teorie, judecata In trei zile.
S-a creat un sistem care includea plata unei caup'uni, trimiterea inapoi
la inchisoare pentru continuarea cercetarilor fi posibilitatea ca orice
acuzat sa aiba un avocat. Reformele legislative date de Iosif erau inca
In vigoare la data prabufirii Imperiului austriac, in 1918. Acestea au
fost printre cele mai reufite fi de durata realizari ale sale, defi au avut
anumite limite. Nu s-a facut nimic pentru ufurarea tratamentului brutal
din inchisori, ceea ce a reprezentat omisiune ciudata, intrucat
Biserica subliniase importanta acestui act. Mai presus de orice, insa, a
fost infiintarea politiei secrete de catre Iosif, institutie care se afla mai
presus de lege.
Cu toate acestea, nu se pot contesta realizarile sale din domeniul
respectiv. !ntr-o vreme cand un copil englez putea fi spanzurat pentru
furtul sumei modice de cinci filingi sau un copil francez ars pe rug
pentru batjocorirea unui preot, copiii nu mai primeau nici un fel de
pedepse in Austria. Sistemul legal instituit de Iosif a fost cel mai drept
fi mai eficient din Europa. El a fost singurul conducator care a stabilit
egalitatea in fata legii fi care a stabilit principiul premisei de
nevinovatie pana la dovedirea vinovatiei. Beccaria ar fi fost mandru de
el.
144
10. Economia
Iosif cunoftea atat ideile mercantilistc - anume ca statu! trebuie :>a
incerce sa tezaurizeze aur, sa incurajeze industria fi porturiie fi sa
descurajeze imporiuriie - cat fi pe ceie ale fiziocratilor fi accentin' pe
care aceftia il puneau pe iiberul schimb, nesupus restrictiiior
guvernamentale. El nu a considerat ca trebuie s3 aleaga intre cele doua,
iar politica sa economics este combinafie a acestora. Defi a dat roade,
a fost serios subminata de cfecurile din plamil politicii exteme.
Iosif a aboiit toate bariereie vamale interne cu exceptia comerfului
cu Ungaiia, creand astfel cea mai intinsa zona a ccmertnlui liber in
Europa. Dezvoltarea economica a fost mcurajata fi de ridicarea
aproape a tuturor restrictiiior care mgradeau industria. El scria ca:
"Pentru Industrie fi comer? nimic nu este mai necesar decat libertatea,
nimic mai daunator decat privilegiile fi monopolul" - fi s-a finut de
cuvant. Cu cateva exceptii (industriile militare au continuat sa fie
subventionate de stat) a eliberat fabricile de toate restrictiile fi
regulamentele censtrangatoare. Puterile restrictive ale breslelor au fost
abolite. La fel ca alti conducatori luminati, a oferit inlesniri f i premieri
pentru proprietarii de fabrici fi pentru muncitorii calificati. Aceftia din
urma au fost exceptati de la mrolari, iar proprietarii puteau fi innobilati.
Iosif chiar a innobilat bancheri fi proprietari de fabrici, oxtinzand acest
privilegiu chiar fi asupra unui bancher evreu, Joseph Arnstein. In acest
fel el putea atat sa-fi recompenseze cetatenii utili cat fi sa submineze
vechea nobilime.
Prin exceptarea de ia taxe fi toleranfa religioasa a fost mcurajata
imigrarea muncitorilor calificati din alte fari, iar emigrarea acestora a
fost interzisa, defi fara rezultate. Au lost construite drumuri, s-a
infiinfat un sistem poftal fi s-au investit sume de bani pentru
dezvoltarea celor cateva porturi pe care le avea Austria. A fost
infiinfata companie a Indiilor de Est fi cateva colonii in Africa, India
fi China. Cu toate acestea, compania a dat faliment in 1787, iar visul
lui Iosif de a institui mare putere coloniala s-a destramat.
Defi politica lui Iosif urmarea dezvoltarea industriei fi incurajarea
comerfului exterior, intr-o anumita masura ea a fost contrazisa de
taxele mari puse pe importuri - politica mercantilists fireasca, dar
care incuraja alte state sa instituie taxe similare pe produsele provenite
din Austria - fi de incercarea lui Iipsita de infelepciune de a interzice
Io s if ai -le a
14 5
14 6
Iosif al Il-lea
147
14 8
Iosif a) Il-lea
149
15 0
Iosif al Il-lea
151
152
1. Anii tineretii.
1.1. Educafia - influenta exercitata
1.2. Atitudinea lui Iosif fa ' ..-imp.:::!;
iu t
1.3. Relattile cu Maria Tereza
1.4. Reformele Mariei Tereza
1.5. Realizarile Mariei Tereza
2. Filosofia politica
3. Iosif in calitate de coregent
3.1. Politica religioasa
3.2. Politica externa
3.3. erbia
4. Reformele sistemului de guvernamant
4.1. Guvemul in 1780
4.2. Reformarea conducerii centrale
4.3. Rolul serviciului civil
4.4. Ungaria i Tarile de Jos - rezistenta in fata reformelor
5. Religia
5.1. Edictele de toleranta
5.2. Reformarea Bisericii catolice
6 . erbia
6.1. Legea agrara $i a impozitelor
6.2. Motivele e$ecu!ui politicii lui Iosif
7. Reforma sociala
8 . Educafia
9. Justifia
9.3. Codul penal
10. Economia
11. Ultimcie lumi
I.1. Motivele prabufirii
I I .2.Evalu&ri
S a raspundem la m trebari-eseu despre " Io s if al Il-lea "
Intrebarile despre Iosif se concentreaza adesea asupra unuia sau mai
multora dintre aceste aspecte ale domniei sale: (i) feluri; (ii) metode,
I o s if a) Il-lea
...
C. i l l I .
s v
e se c u n (> .
.
'
,v...-
...t . .
:-u.-
- Jiivei
..si.
L i i c h t i c *-0'.'>.v^ S u i j j v c i
1Con ' i
ini;
il
>litica lui iosi al 1 lea
lost, probabil, pri -ita fi .........iatoare, dar in ;nc: un ca?:
dezastruoasa."
2. "Sinceritatea a fost cea mai mare slabiciune a lui". in ce
masura sunteti de acord cu asemenea prezentare a lui Iosif
al il-lea?
Ambele subiecte sunt in mod clar de tipul "afimiafie provocatoare",
dupa cum am vazut in capitolul precedent. Veti observa la primul
subiect ca "afmnatie provocatoare nu utiiizeaza intotdeauna citate.
Primul pas in pregatirea raspunsului la subiectul 1 este identificarea
celor trei intrebari puse de examinator. Care sunt acestea? Urmatorul
pas este gasirea aspecteior esentiale ale domniei lui Iosif necesare
pentru a rSspunde la intrebari.
Alcatuiti un plan de eseu ia aceste subiecte. Ce exemple de reforme
date de Iosif vefi folosi pentru a raspunde daca politica sa a fost
"pripita" fi care pentru a raspunde daca a fost "demolatoare". Titlu!
eseului se poate extinde pentru a include efectele acestei politici asupra
Austriei. A fost sau nu
"dezastruoasa" conform sugestiei
examinatorului? Pentru a putea raspunde, va veti iimita la domnia lui
Iosif sau veti examina f i ce s-a intamplat dupa moartea lui?
Acum veti putea incerca sa raspundeti la subiectul 2. (i) La care
dintre aspectele enumerate mai sus face refcrire intrebarea? (ii) Ce
cauza sau motivatie anume este identificati aici?
Acum va fi nevoie sa discutafi fi celelalte cauze posibiie. Pregiitiii
un plan de eseu. Cauza nurnita dc examinator trebuie discuUiUi prima,
dar nu va necesita, probabil decat unul sau doua paragrafe. Apoi
enumerati toate celelaite cauze posibiie care trebuie mcntionate. Ce
cauza sau cauze ve{i identifica in concluzii ca fiind celt mai valabile?
Examinatorul are dreptate in cazul acesta? Retincfi ca nu trebuie sa va
temeti daca nu sunteti de acord cu interpretarea examinatorului, cu
condifia sa puteti aduce dovezi clare in favoarea unei explicafii
alternative. In acest caz, de exemplu, este ufor sa gasim explicatii
alternative cei put in la fel de valabile ca fi aceea a examinatorului.
154
Iosif al -lea
155
C a p it o l u l 6
M id despoa luminati
1. In troducere
Nici unui dintre conducatorii descrifi ca despofi luminati Frederic ai !I-lea, Ecaterina a II- fi Iosif al II-!ea n-a reufit sa realizeze
ideaiuriic scriitoriior din acea vreme defi, dupa cum am y2 zut, anumite
aspecte aie politicii lor au fost influenfate de ideile IJtfminismului. In
multe privinfe, au avut mai mult succes fi au fo^r insuflefifi de idei
iluministe mai sincere cei cafiva conducatopLain statele mici ale
Europei.
En anumite privinfe a fost mult mai ufor pentru accfti conducatori
sa-fi puna idealurile in practice, intrucat, in majoritatea cazurilor, tarile
pe care le-au condus n-au fost afectate de razboaie in perioada
respective. Neavand nici dorinta fi nici capacitatea de a-fi ridica tarile
la statutul de mare putere sau de a cuceri mari teritorii, conducatorii
aceftia s-au putut concentra asupra reformelor interne. Cand regi
asemenea lui Frederic al II- ifi cheltuiau mai mult de 80% din
venituriie aduse de taxe cu armata i s-i implicau frecvent in razboaie fi
invazii, nu este surprinzator ca reformelor interne li se rezerva
prioritate redusa. In acela.fi timp, state indepartate ca Spania sau Suedia
aveau monarhi care cochetau cu ideile iluministe fi incercau sa le puna
in practica in secoiul al XVIII-lea. Unul dintre cei mai eficienti a fost
fratele mai mic al lui Iosif al -Iea al Austriei.
:,ev\'
..
: upui'c . a . .-',e;
.... >/
.....
j~;l
ill-.
<;b;
;x ewe
: S,. .. .i'u
;1;>
158
M ic i despoti lu m in ati
159
160
16 2
E u ro p a $i despotii lu m in ati
Neapole, cand i-a inceput Caro! domnia, in i734, era unul dintre
cele mai tnapoiate state din Europa, Biserica i nobilimea detineau cele
mai intinse suprafete. erbia Inca se practica pe scara iarga, iar
tar&nimea traia in conditii mizerabile. Multi tarani Iocuiau tot in
bordeie facute din lut sau in pe^eri. in majoritatea zonelor din fara
chiar i apa provenita din ploi sai/gunoiu! natural apartineau nobilimii.
Biserica detinea bogafii iinensgf. populate mai mica de 5 milioane
locuitori trebuia sa intrefn>a 2000 episcopi $i arhiepiscopi $i peste
100.000 preoti. calugari sji calugarite. Clerul malt ducea viata de lux
i bogatie neegaiata rilci de cei mai avuti nobili. In principalul ora? Neapole - se spune ea ar fi existat 10.000 cer$etori - zecime din
populatie. Statu! care fusese unul dintre cele mai cultivate i mai
civilizate din Europa in Evul Mediu degerierase, devenind unul dintre
cele mai sarace i mai inapoiate. Carol a fost confruntat cu probieme
mult mai mari decat cele aflate in fata altor despoti iuminstiNoul rege, un Bourbon din Spania, nu avea legaturi personale
puternice cu ganditorii iluminifti, asemenea lui Frederic, Ecaterina sau
Leopold, dar cunojtea ideile acestora. A fost ajutat cu competenta
pentru a-$i aplica reformele de Bernardo Tanucci. De origine obscura i
fiind total dependent de regele care-i acordase puteri, Tanucci a inceput
ca ministru de justitie raspunzator de refonna sistemului juridic, a
devenit primul ministru al lui Carol i, in sfarsit, adevaratul conducator
ill Neapolelui cand a fost numit regent pentru fiul minor al lui Carol la
plecarea acestuia In Spania. Masura in care reformele se datorau
acestui ministru a devenit evidenta dupa caderea sa.
Principalele preocupari ale lui Carol la vremea respectiva se
manifestau pentru arte, iar patronarea acestora este principalul temei
pentru care a fost considerat un conducator luminat la vremea
respectiva. De$i nu avea aptitudini muzicale, ii placea foarte mult
opera, infiintand opera in 1737 care a devenit curand una dintre eele
mai vestite din Europa, S-au infiintat ?i academii de arte i desen.
Ora$eie romane Pompeii si ilercuianum tocmai se descoperisera, Carol
fmantand lucrari le arheologice, de$i se baniiiete ca a facut-o mai mult
pentru a-?i !ua partea din comoara decat din dragoste pentru istorie. A
infiintat, totufi, academie regala la Flerculanum, prima academie
riedicata arheologiei. A dovedit un mare interes pentru construct,
16 3
16 4
diminuate, dei aceasta a ramas una dintre cele mai avute i mai
privilegiate Biserici din Europa. La vremea respective, Caro! a fost
descris de atnbasadorul englez drept "Propriul sau ministru... este
foarte eonftient de prerogativele sale i se crede monarhul cu adevarat
absolut din Europa. Cu toate ca avea idei i dorea sincer sa faca ceva
pentru supufii sai, dupa 29 de ani de conducere a Neapoleiui realizarile
lui au ramas modeste. Reformele lui Carol n-au modificat esential
structure societatii napolitane i chiar a orajului Neapole, care lasand la
parte cele cateva palate frumoase, a ramas un ora mizer $i plm de
ceretori, in care oamenii au murit cu miile de foame, in i 764.
Masura in care reformele sale au fost superftciale a devenit
evidenta dupa ce a parasit Neapole pentru a deveni rege al Spaniei m
1759. Pana in 1771, cat timp Tanucci a actionat ca regent, reformele
limitate ale lui Carol au fost in siguranta, insa dupa acest an, noul rege
Ferdinand a cazut tot mai muit sub influenza reactionarei sale sotii,
Maria Carolina, fiica Mariei Tereza, care nu avea nimic din bunui simt
al mamei sale. La vremea sosirii in Italia a armatelor lui Napoleon
pentru a matura vechiui regim in ultimul deceniu al secolului, nu mai
ramasese aproape nimic din reformele lui Carol.
Relele societatii napolitane erau atat de mradacinate meat numai
un conducator nemilos fi incapatanat le-ar fi putut eradica. Confruntat
cu probleme mult mai mari decat cele intampinate de Leopold in
Toscana, efecul lui Carol nu pare surprinzator. Cu toate acestea, anii de
domnie in Neapole s-au dovedit ucenicie utila cand a fost vorba de
sarcina mult mai importanta de a conduce Spania.
M ic i despoti luminati
165
166
Europa erau ori de negasit, ori necitite. Ca rezultat, n-a aparut ciasa
intelectuala pentru a sustine zelul reformator al monarhului, dupa cum
s-a intamplat in alte state. Carol insufi nu era raspunzator de
interzicerea cartilor intrucat punerea lor ia index era controiata de
Biserica, dar nici nu a incercat sa elimine din lista vreuna dintre carti.
Judecat dupa criteriile cunoafterii fi sprijinului acordat scriitorilor
iluminifti, Caroi nu trece testul despotismului luminat. In privinta
masurilor practice, insa, el a realizat destul de mult.
In Biserica a avut de infruntat un adversar formidabil. Numarul
prelatilor era uriaf - aproape 200.000 - reprezentand cel mai mare
procentaj din populatia unei {ari dupa Portugal ia. Prusia avea soidati iar
Spania avea preofi. Biserica avea bogatii imense fi eontrola educatia in
intregime. Controia indexul, pe iezuiti (pana in 1767) fi Inchizitia - cea
mai puternica dintre aceste organizatii. Chiar pana in 1730 se practica
adesea auto-da-fe (arderea pe rug in public a ereticilor sau oricui care
critica Biserica), vizand nu numai protestantii fi evreii aflafi in numar
mic in Spania ci pe oricine punea la indoiaia autoritatea, puterea sau
bogatia Bisericii. Aceasta, atat prin obiectivele urmarite cat fi prin
metode semana cu/polkia secreta a unor state moderne fi reprezenta
formidabila forta de rezistenta in fata reformelor fi noilor idei.
Aranda a r^5Uit sa-1 convinga pe Carol, pe baza unor dovezi ca
iezuitii provocasera razvratirea din 1766. Expulzarea lor din Spania,
care a urmat expulzarilor din Portugalia fi Franta, a facut sa sporeasca
presiunea exercitata asupra papei pentru a desfiinta aceasta organizatie
nepopulara. In special datorita influcntei lui Carol, papa s-a lasat
convins, in 1773 fi desfiintarea iezuitilor a fost salutala de catre
scriitorii philosophes care considerau ordin I drept oponentul lor cel
mai iscusit fi mai puternic. A fost una dintre putinele da{i cand Carol sa conformat vointei scriitorilor philosophes, dar in acest caz a fost
motivat de amenintarea reprezentata de iezuiti la adresa autoritatii
regale fi nu la adresa gandirii libere.
Carol a fost mult mai prudent fata de Inchizitie, defi nu pare sa fi
tinut in mod deosebit la aceasta institutie - Spaniolii vor, iar pe mine
nu ma deranjeaza". Aceasta ifi pierduse puterea de a investiga actiunile
oficiaiitatilor regale, iar numarul auto-da-fe-urilor scazuze, insa nu
fusese abolita, bucurandu-se de sprijin popular. Nu devenise, insa, nici
M ic i despoti lu m in atif
16 7
168
de interes a scos la iveala una dintre cele mai serioase probleme cu care
s-a confruntat Carol in incercarile lui de a refonna Spania. In realitate
multi spanioli considerau degradant sa munceasca pentru existenta.
Nobilii socoteau ca este sub demnitatea lor, iar un numar foarte mare
de cerfetori preferau sa se bazeze pe caritatea Bisericii. Aceste atitudini
au fost greu de dezradacinat chiar fi de Carol.
In ciuda tuturor dificultatilor, Carol a putut constata oarecare
dezvoltare a industriei. In deceniul a) nouaJea existau 400 de razboaie
de tesut matase in Valencia, In vreme ce manufacturile dc bumbac fi
lana, eliberate de practicile restrictive ale bresleior, au adoptat rapid
noua tehnologie experimentata In Anglia. Drept rezultat, pana in 1780,
numai Anglia avea industrie textila mai dezvoltata. Dezvoltarea
industriei fierului a fost stimulate printr-o lege din 1775 care interzicea
importurile. Carol a actionat fi in sensul incurajarii comertului exterior
care mai inainte fusese controlat de cateva porturi privilegiate. La
sfarfitul domniei lui comertui cu intregul fi imensul Imperiu spaniol
putea fi facut din orice port al tarii, iar majoritatea taxelor la import
fusesera reduse. Comertui exterior a crescut de cinci ori in timpul
domniei lui Carol. Defi Spania se situa inca mult in urma multor tari
europene din punctui de vedere al dezvoltarii economice, Carol putea
afirma ca stimulase toate sectoareie economiei conform politicii
sustinute de scriitorii philosophes.
Mai putin succes au avut incercarile lui Carol de a imbunatati
sistemul de impozitare. Timp de multe secole Alcabala (taxa pe
vanzari) fusese principala sursa de venit a statului dar, deoarce era
foarte ridicata, bunurile devenisera prea constisitoare. In timpul lui
Caroi aceasta taxa a fost redusa la jumatate. Defi acest fapt a stimuiat
comertui, Carol n-a facut nici incercare de a supune nobiimea fi
clerul la alte taxe.
Ca rege al Neapolelui, Carol dovedise interes pentru dezvoltarea
orafelor fi construirea de cladiri publice frumoase, deci nu este
suprinzator ca in anii petrecuti ca rege al Spaniei a facut mult pentru
dezvoltarea urbanistica a Madriduiui. Cand a murit, fi-a lasat capitala
un oraf elegant, cu parcuri publice, gradina botanica, fi un observator
astronomic precum fi fcoli, spitale fi azile de binefacere devenite
semne ale desopotismului luminat.
169
170
172
173
174
Europa
despotii luminati
M ic i despoti lu m in ati
175
176
177
7. Concluzii
Un numar de alte state au fost, de asemenea, conduse de regi,
despre care se poate spune ca au transpus in practica ideile
iluminismului. Gustav al III-lea a condus Suedia timp de 20 de ani dupa
ce a praluat puterea din mana Riksdag-ului (Parlamentul) printr-o
lovitura de stat sn 1772. Cunoftea ideile Iluminismului, fiind
impresionat mai ales de iucrariie iui Montesquieu i ale fiziocratilor.
De la primul a preluat ideea unei constitute scrise - de fapt a fost
primui conducator european care a introdus un asemenea document iar de la ceilalti a adoptat politica economica a liberului schimb, a
stabilizarii cursului monetar fi zdrobirii puterii breslelor. Ii placea sa-fi
autointituleze sistemul de guvernare "despotism legal", cuvinteie prin
care scriitorii philosophes au descris regimul ideal. La fel ca alti
conducatori, a instituit toleranfa religioasa, extinzand-o si asupra
evreiior in 1782, a reformat legislatia fi a ridicat cenzura presei. A fost
interesat in mod deosebit sa promoveze cultura suedeza, construind
opere, teatre fi palate pe scara intinsa.
La inceput Gustav a pariit un rege popular fi nu a avut nevoie de
politie secreta sau de cenzura pentru inabufirea opozitiei. Cu toate
acestea, dupa 1788 opozitia a devenit tot mai puternica in fata
absolutismului s&u accentuat, a crefterii taxelor pentru a-fi putea piati
palateie, a agresivitatii tot mai accentuate, a politicii externe agresive,
costisitoare fi lipsita de rezuitate. Dupa razboiul cu Rusia din 1788 prin
care nu s-au cafiigat teritorii, in 1791 Gustav a chemat la cruciada
impotriva Revolufiei franceze. Ultima lovitura a fost zvonul ar 1:1
propus abolirea defmitiva a Riksdag-ului. In martie 1792 a fost asasinat
de un grup de nobili la unul dintre baiuriie mascate pe care-i placea sa
1c organizeze.
Gustav a fost fi luminat fi despotic, dar nu in acelafi timp. Primii
ani, cand a condus ca un monarh constitutional fi a introdus reforme pe
scara larga, contrasteaza cu ultimii ani de absolutism si aventuri
externe. In ciuda faptului ca a fost laudat de Voltaire, nu exista dovezi
178
E u ro p a f i despotii luminati
Atitorul nu studiazS decat istoria statelor din vcstui Europci, singurul exemplu dintre statele
centrale si est-europene fiind Rusia Pe teritoriul Principatelor Romane. de exemplu, pot fi
considerati despo|i luminati Vasile Lupu, Matei Basarab ^i Dimitrie Cantemir (n.t.)
M ic i despoti lu m in ati
17 9
180
2.
182
3.
i8 3
trebuie avuti In vedere. Prima cerinta pentru acest eseu (ca fi pentru
celalalt) este aceea ca trebuie sa fi li m stare dc a oferi definite clara
fi concisS a "depotismuiui luminat". Pregatiti-va definitia acum, chiar
daca s-ar putea sa doriti s-o modificati dupa ce afi parcurs fi ultimul
capitol. Nu trebuie sa fie mai iunga de trei propozitii. Faptul de a avea
definitie clara nu numai ca va va oferi introducere gata facuta
pentru unul din aceste eseuri, ci va constitui fi criteriui de judecare a
ficaruia dintre conducatori. In acest moment puteri aiege una dintre
cele trei m odalitati de abordarte a partii principale a intrebarii
numarul 2:
a) Fie sa trecefi in revista pe toti conducatorii cautand sa
descoperiri care dintre ei se potrivefte cel mai bine cu definitia pe
care ati dat-o. Conciuzia va identifica (pe baza de motive)
conducatorul care este cel mai mdreptatit sa aspire la accst titlu.
b) Fie alegeji-va dinainte cel mai bun candidat, scrieti despre ei in
detaliu, explicand cum fi de ce el se potrivefte cei mai bine cu
defmij:ia pe care ati dat-o, apoi in cea de-a doua jumatate a eseului
descrieti pe scurt pe cativa dintre ceilalti conducatori, explicand de
ce nu i-ati ales pe ei.
c) Fie analizafi definitia, acordand un paragraf fiecarui element (de
exemplu: ajutorarea taranimii, reformele sistemului legislativ) fi
descoperiri care dintre conducatori se potrivefte cel mai bine cu
respectivul element al definitiei. Ce elemente ati include In cazul in
care ati alege aceasta modalitate de abordare?
Fiecare tip de abordare are avantaje fi dezavantaje.
Primul rip are avantajul de a discuta conducatorii pe rand - In
acelafi fel in care au fost organizate notitele voastre. E ufor de facut un
plan, dar exista riscul de a fi dominat de partea narativa fi de "a nu
vedea padurea din cauza copacilor" - fiind atat de concentrat asupra
conducatorii lui meat definitia globala a despotismului luminat fi un
raspuns clar la intrebare apare exact la sfarfit, in cel mai bun caz.
Al doilea tip de abordare are avantajul de a avea intrebarea clara In
minte fi de a acorda cea mai mare parte a spafiului celui mai mdreptatit
candidat la titlu. Totufi, e nevoie de a intocmi in mare grija planul, din
moment cc va apucati, sa raspundeti la intrebare Inainte de a incepe, in
184
C a p it o l u l 7
Concluzii
1. Despotismul luminat
Expresiiie "despotism luminat fi "absolutism luminat" erau
folosite in secolul al XVlli-lea dar nici unul dintre conducatorii
analizati in aceasta carte n-au purtat acest titlu in timpul vietii lor. Ideea
ca acefti regi au fost despoti luminati a fost a istoricilor din secolul
al XEX-lea - istoriei diverfi acordand titlul respectiv unor conducatori
diferiji conform definitiilor proprii. Au fost numifi astfel, in diverse
perioade, conducatori care contrastau intre ei, din punctul de vedere al
perioadei de domnie, ai statelor respective fi politicilor duse, cum ar fi
Ludovic al XlV-lea al Frantei, Petru cel Mare al Rusiei, Napoleon,
generalul de Gaulle fi doamna Thatcher. Pentru ca acest concept sa fie
valabil este necesara definite mai restransa decat aceea descriind un
conducator puternic care pretinde ca acponeaza spre bineie poporului
sau.
Definijia acceptata de majoritatea istoricilor este aceea data unui
grup de monarhi din secolul al XVIII-lea , care au cunoscut fi au fost
influentati de teoriile scriitorilor cunoscuti sub numele de scriitori
philosophes, punand in practica unele dintre acestea. Politicile adoptate
de respectivii conducatori includ: standardizarea fi codificarea legilor;
interzicerea utilizarii torturii fi a pedepselor barbare; pafi in directia
protectiei sociale fata de persoanele neputincioase; reducerea
privilegiilor fi bogafiilor bisericii oficiale fi garantarea tolerantei
religioase; incurajarea industriei, comerjului fi agriculturii prin
adoptarea de noi tehnici fi prin reducerea reastric(iilor fi tarifelor;
patronajul artelor fi ftiintelor; extinderea facilitafilor pentru educatie;
ufurarea situa{iei {aranimii fi interzicerea superstitiilor fi practicarii
misterelor atafate insafi institutiei monarhice. In sfarfit, pentru
realizarea acestui impresionant program de reforme, despotul luminat
va actiona pentru crefterea puterii sale pe socoteala aceleia a nobilimii
fi a adunarilor teritoriale. Aceasta putere trebuia folosita nu pentru
186
Europa f i despotii lu m in at
2. Filosofi i regi
Prima dificultate creata de astfel de definite a despotismului
luminat este aceea ca nici unul dintre scriitorii philosophes n-a sustinut
intregul spectru de politici enumerate mai sus. Dupa cum am vazut,
scriitorii imbrapfau multidudine de idei fi credinte variate.
Majoritatea, inclusiv doi dintre cei mai vestip, Voltaire fi Diderot, nu
au nici un fel de filosofle politica. Ambii s-au pronun fat in favoarea
monarhiei absolute, dar nici unul nu a scris vreo carte de filosofie
politica in care sa descrie fi sa susfina despotismul luminat ca forma
ideala de guvernare. Scriitorii care au luat in considerare acest subiect Rousseau fi Montesquieu - au suspnut, fiecare, sisteme cu totul diferite
implicand monarhie lipsita de putere. Ar fi deci complet grefit sa
consideram acefti scriitori drept filosofi ai despotismului luminat, cum
a fost Bossuet care a creat justificare teoretica a monarhiei dreptului
divin in secolul al XVH-lea. Scriitorii philosophes au fost, in general,
mai pufin interesati de metodele concrete de conducere fi mai mult de
principiile de organizare ale societatii. Majoritatea doreau societate
condusa - conform unor principii ftiinfifice, rationale, fi nu conform
regulilor fi dogmelor religioase. Ei considerau omul drept fiinta
rationala fi ca, prin intermediul cunoafterii de sine fi prin abandonarea
superstitiilor, era posibil ca omenirea sa progreseze spre existenta
mai fericita fi mai prospera. Au comparat epoca lor cu secolele
anterioare fi au decis ca de la caderea Imperiului roman fi pana in era
lor, Europa cSzuse intr-un Ev intunecat al ignorantei fi superstitiilor atitudine fata de Evul Mediu despre care ftim astazi ca simplified
realitatea, dar care i- magulit pe oamenii secolului al XVIII-lea, care
intrau intr-o lume noua, a ra{iunii, a progresului fi cunoafterii. Defi nu
C o n c lu z ii
187
188
3. Politici regale
In timpul secolului al XVIII-lea, monarhii au reufit sa-fi justifice
existenta fi puterea In parte pe temeiuri practice, - regimul nobiliar
alternativ ar fi fost mai r3u - fi in parte prin teoria dreptului divin al
regilor. Cea de-a doua justificare a devenit tot mai discreditata in
secolul al XVIII-lea, iar crefterea prestigiului Olandei fi Angliei
constituia un exemplu de altemativa valabila la monarhia absoluta.
Uneori se sustine ca regii au devenit despoti luminati pentru a-fi
Concluzii
189
190
Concluzii
191
192
Concluzii
193
- .
nele dintre efcctelc lor.
Fiziocraiii nu erau d e aeord cu faptul ca razboaiele produceau rupturi
in economic Montesquieu denunja cursa inarmarilor. iar Voltaire, in
C o n d u it . vorbea cu dispret despre asp n m ea discipline! m ilitare ji
despre ielul in care razboiul preveste^te sentimentul de onoare.
Aproape toti scriitorii condamnau razboaiele pornitc, doar pentru gloria
personala sau din lacomie. Ei preferau ca monarhii sa se concentreze
asupra ajutorarii supuilor lor. decat asupra cautarii absurdc a gloriei.
Este un contrast putemic intre rctineriie scriitorilor fata de razboaie
i realitatea secolului al XVIII-lea. Cea de-a doua jumatate a secoiului
a fost dominata de razboaie intiate de monarhi care se intitulau
iuminati. Scriitorii philosophes, departe de a condamna aceste
campanii, de obicei, le sprijineau in mod activ. Cum de s-a mtamplat
acestlucru?
Razboaiele din secolul al XVIII-lea erau duse pentru diverse
motive. Disputele religioase, cu exceptia poate a Rusiei i a Imperiului
Otoman, nu mai erau cauza majora a rSzboiului. Doar un monarh de
moda veche precum Ludovic a! XV-lea ar fi fost in stare sa poarte un
razboi din ra{iuni familiale sau dinastice - m 1733 el a pornit razboi
contra Austriei spre a-i ajuta socrul sa devina rege al Poloniei.
Razboaiele erau din ce in ce mai mult provocate de ambitie personala,
cuceriri de teritorii, sau pentru comerf i colonii. Ambitia personala a
fost totdeauna un motiv de razboi, dar monarhii din secolul al XVHI-lea
erau mult mai deschi$i in aceasta privin{a. Frederic al II-lea, mai ales
nu se ruina sa recunoasca faptul ca atacase Austria in 1740 din pricina
"ambitiei i dorintei de a-mi face un nume". Ecaterina a II- a pornit, de
asemenea, razboaie din ratiuni personale, in cazul ei pentru ca
politica externa incununata de succes ii imbunatatea pozitia pe plan
intern. In mod similar, razboaiele lui Iosif al II-lea impotriva Bavariei $i
a Turciei au fost, cel putin partial, motivate de nevoia de a fi
recunoscut ca fund un general la fel de plin de succes ca si Frederic
al II-lea.
Dorinta de cuceriri teritoriale era un alt motiv important de pomire
a unui rSzboi. De la atacarea Sileziei de catre Frederic al II-lea $i pana
la cea de-a treia impart ire a Poloniei in 1795, Marile Puteri au incercat
19 4
C o n c lu z ii
195
196
Concluzii
197
198
Concluzii
199
traditiilor din propriile lor state, precum i dorintei lor de a-$i spori
puterea. Unii $i-au pus intrebarea dac5 despotismul luminat a existat cu
adevarat. M. S. Anderson in prima editie a lucrarii sale Europe in the
Eighteenth Century (1961) a afirmat ca era imposibil de gasit exemple
validc in care ideile iluministe sa fi avut influenta asupra politicii
conducatori lor, de?i in editia a -a a modificat aceasta idee. Tot aa,
George Rude, intr-o carte cu acelafi titlu, a sustinut, ca "Despotismul
luminat, atunci cand a fost luminat, a fost aproape peste tot un escc" i
ca "Aristrocrafia $i privilcgiul, atat de des numite scopul declarat al
despotismului luminat, au ieit din toata aceasta experienta mai
degraba intarite decat slabite".
In ziua de azi putini istorici ar fi atat de dogmatici incat sa
considere ca monarhii, aparandu-fi pozitiile, i-au schimbat politica,
adoptand ceva nou in anii 1760, dar opinia conform careia monarhii nu
au fost inflentati de, Iluminism e la fel de dificil de sustinut. In
momentul de fata, despotismul luminat ii pastreaza locui in calitatea
sa de concept istoric valid.
200
Concluzii
201
202
Concluzii
203
204
Concluzii
5.
205
------------
206
Lecturi suplimentare
$
207
208
In d e x
'