Autor: Raffaele Quitadamo & Franco Zambonelli

Publicare online: 14 May 2008

Springer Science+Business Media, LLC 2008

Acest articol are la baza identificarea unor noi arhitecturi

de retele flexibile prin crearea unor noi concepte si
instrumente practice pentru proiectarea, dezvoltarea si
executia de servici de comunicare autonome (ex: autoorganizare, auto-adaptare)

Vom studia si compara diferite abordari pentru crearea

de modele de componente pentru serviciile de
comunicatii autonome, iar agentii software si sistemele
multi-agent joaca un rol important in identificarea unui
astfel de model.

Dispozitive de comunicare:
Wireless, ad-hoc -> au conectivitate continua
Retele de senzori, tag-uri RFID, GPS, si alte sisteme de localizare
->utilizate pentru informatii din lumea fizica si interactiune intre
ele

Factorii care apar la complexitatea acestor aplicatii de

comunicare:
Heterogenitatea de entitati implicate
Dinamica retelei
Descentralizare si control

Comunicatiile autonome, in general se refera la toate cercetarile

implicate intr-o regandire fundamentala a comunicatiilor, a retelelor
si a paradigmelor sistemelor distribuite, pentru a faca fata cresterii
complexitatii, descentralizarii si dinamicii scenariilor moderne de
retea.

In aceasta lucrare ne vom concentra in mod special pe serviciile de

comunicare autonoma si relatiile lor cu sisteme multi-agent

Componente hardware si software considerate ca parti ale unor

organisme capabile sa prospere si sa supravietuiasca in mod
autonom

Evolutia oraselor:
Avem deja senzori simplii (pentru masurarea traficului si poluare)
Pe viitor, exemple: determinarea in timp real a cate banci sunt libere intr-un parc,
cat timp este coada la cel mai apropiat oficiu postal, etc
Conexiune wireless activata la masini (comunicare intre ele, localizare prin GPS sau
alte mijloace)

Termenul de serviciu de comunicare se refera la o functionalitate

intre disponibilitatea intr-o retea de a accesa si exploata resursele
de cumunicatii si anumite dispozitive.
Exemple de servicii de comunicatie: IP datagram de rutare, DNS,
socket-uri bazate pe comunicare point to point, instrumente
criptografice si livrari de date point to point
Pentru a exploata resursele disponibile de pe o retea trebuia sa
tinem cont de urmatoarele servicii:
La nivel de infrastructura: servicii de localizare prin GPS, puterea semnalului Wifi
sau alte instrumente de localizare, alte servicii de rutare
La nivel de utilizator: consolidarea serviciilor traditionale de comunicare cu acces
omniprezent/mobile (bazate pe locatie), sau servicii pentru interogare a lumii fizice
si de a obtine informatii referitoare la lumea din jur

Majoritatea scenariilor de comunicare autonome necesita adoptarea

unui model de componenta software inovatoare pentru a proiecta si
implementa servicii de comunicatie flexibile in functie de modelele
dinamice
Astfel componentele trebuie sa interactioneze intre ele in retea, sa
se auto-configureze si auto-adapteze si fiecare componenta ar
trebui sa implementeze un serviciu fie autonom, fie prin interactiune
cu alte componente.
Exemplu: serviciu de rutare: trebuie sa garanteze livrarea mesajelor
in retea fara configurari manuale

Self-management: capacitatea componentelor (atat la nivel individual

cat si la nivel de grup) de a gestiona in mod continuu proprietatile lor
functionale si non-functionale
Self-reconfiguration: reconfigurarea de componente fara interventia
umana
Situation-awareness: exista nevoia de a evolua de la modele simple
de context aware (care exprima capacitatea simpla de accesare a
informatiilor contextuale) la modele de componente situation-aware in
care componentele au acces elaborat la informatiile organizate in ceea
ce priveste situatiile complexe
Abstraction and technology-independence: un ACS va rula pe o
varietate de dispozitive heterogene si interactioneaza printr-o variatate
de tehnologii de comunicare. Un model de componente trebuie sa
suporte un design care face abstractie de caracteristicele reale ale
partii hardware.
Scalability: un model de componenta pentru ACS trebuie sa fie
aplicabil atat pentru sisteme mici, cat si pentru sisteme mari.

ACSs sunt greu de modelat si implementat ca componente software

pasive.
Un model de componente pentru ACS trebuie sa aibe urmatoarele
caracteristici cheie distinctiva ale agentilor si sistemelor multi-agent:
autonomie, sociabilitate, locatie
Exemplu: agent de baza de inginerie software a subliniat
intotdeauna importanta sistemelor de modelare inspirandu-se din
societatile umane si ecologice. Agentii traiesc si reactioneaza la
evenimente si situatii generate in mediul inconjurator.

Au fost studiate mai multe strategii pentru a interoga functii

autonome in sisteme software si de comunicatii, din care s-au
evidentiat 2 : una in care se pune accent pe individ(self-adaptive), si
una in care se pune accent pe grup (self-organization)

Pentru a pune in aplicare un comportament autonom a unui sistem

software complex la nivelul componentelor individuale trebuie sa
aibe urmatoareale responsabilitati:

Self-configuration in interiorul fiecarei componente

Vindecarea la esec intern acolo unde este cazul
Optimizarea propriului comportament
Protejarea de probleme externe si atac

IBM a ridicat problema de a defini modele de componente adecvate

pentru sisteme software inovatoare autonome. Asemanarile de
modele de componente autonome cu modele de evaluat sisteme
multi-agent sunt clare, atat la nivel individual cat si la nivel de
sistem. Componentele autonome sunt entitati autonome goaldriven, capabile de a simti si de reactionna la mediul lor inconjurator

Exemplu: MAPE-K este o arhitectura de la IBM este bazata pe

componente autonome si poate fi considerat o arhitectura agent de
referinta conceputa in mod explicit pentru a impune un
comportament autonom.

Multe sisteme naturale si biologice sunt capabile de a produce in

mod spontan forme de auto-organizare structurala si functionala,
aceste componente apar in sistem fara nici un control explicit, ci pur
si simplu descendent intre un numar mare de invidivizi
In domeniul sistemelor multi-agent simplele componente ale unui
sistem de auto-organizare pot fi considerate ca agenti autonomi
reactivi simpli, insa exista si cateva instrumente practice pentru a
sprijini dezvoltarea sistemelor software cu agenti reactivi si autoorganizare
Exemplu: platforma DIET, conceput in proiectul EU DIET defineste
un model simplu de agenti reactivi si infrastructura
corespunzatoarea pentru acest model.

Studiul de mai sus arata ca ambele abordari pot fi exploatate mai in

detaliu, si chiar pot aparea forme hibride ale celor doua abordare in
aplicarea ACSs-urilor.
Astfel orice ACS are urmatoarele caracteristici:

Self-management
Self-reconfiguration
Situation-awareness
Abstraction and technology-independence
Scalability

Aceasta sectiune se doreste a fi in acelasi timp o analiza de

experiente important in trecut si o scufundare in provocariile
viitoate pentru ACSs.

Self-aggregation este un mecanism cheie pentru construirea si

exploatarea serviciilor de comunicatii distribuite complexe
Self-aggregation este un proces de adaptare autonoma, adica este
nevoie sa aibe loc fara interventia umana directa
Self-aggregation ajuta la adaptarea serviciilor de imbunatatire
(exemplu: daca avem nevoie de mai multe resurse pentru executia
unui serviciu)
Adaptarea inseamna un grad mai bun de toleranta la erori si
disponibilitatea serviciilor (self-aggregation ajuta de exemplu la
inlocuirea unor resurse pierdute sau servicii care nu sunt
disponibile)
Activarea self-aggregation in modelul nostru de agenti implica
regandirea arhitecturii traditional integrate la o alta arhitectura din
punct de vedere comportamental.

Pentru a perminte self-managing se stabileste un control asupra

ACSs, in scopul de a garanta in mod constant o functionalitate
optima sau protejarea pieselor defecte.
Mijloacele de control propuse se situeaza intre cele 2 extreme de
self-aggregation si self-organization, iar multe idei au fost
experimentate in cercetarea sistemelor multi-agent.
Gradul de control poate fi exercitat de componenetele manageriale
distribuite intr-un sistem de self-organization si trebuie sa fie pe
deplin investigate si intelege la fel ca identificarea infrastructurilor
adecvate pentru a sprijini astfel de caracteristici de control

Aplicarea principiului de self-similarity de catre un agent de servicii

inseamna ca componenetele individuale de self-organization si selfadaptation reproduc structuri aproape identice pe mai multe scale
(astfel se facilizeaza gestionarea serviciilor din punct de vedere
arhitectural)
Mai multe sisteme biologice prezinta astfel de proprietati deoarece
sunt organizate pe structuri ierarhice si self-similarity la diferite
scale.
Un model de agent de succes pentru ACSs trebuie sa sprijine selfsimilarity, self- aggregation si cercetarea sistemelor multi-agent.
Acestea au dus la introducerea ideii de agenti holonii
Contruirea compozitiei de servicii holonice permite construirea de
sisteme complexe, care sunt eficiente in utilizarea resurselor extrem
de rezistente la perturbatii si adaptabile la schimbarile din mediul
inconjurator

O alta cerinta esentiala pentru ACSs este capacitatea lor de a

percepe, adapta si imbunatatii comportamentul lor in contextul
inconjurator.
Cantitatea mare de informatie nu poate fi gestionata integral, astfel
ideea de baza este ca datele situationale sa fie imprastiante in parti
din mediul serviciului.
Rezultatul conceptual final este de a crea retele de cunostinte in
care toate informatiile despre contextele individuale sa fie
reprezentate, organizate si corelate in mod corespunzator

In aceasta lucrare s-a pus accentul pe serviciile de comunicatie si sau analizat caracteristicile cheie, caracteristicile pentru dezvoltarea
eficienta si implementare autonoma
Rezultatele analizei:
Un nou model de componente ar trebui sa fie de uz general, sa asigure un
comportament autonom capabil sa se ocupe de situatii in medii complexe de
cunoastere
Comportamentul autonom trebuie sa mearga mai departe din punct de vedere al arhitecturii
simple orientate pe servicii de retea.
Retelele viitoare ale ACSs vor fi probabil o noua ramura importanta a sistemelor multi-agent in
domeniul telecomunicatiilor.