Trei principii fundamentale ale teoriei dezvoltrii susin aceast
apropiere de psihopatologie. Primul principiu, elaborat in cea mai mare parte de Werner( 1975), este aceea ca dezvoltarea continu de la o stare/ condiie de relativ globalitate i lips de difereniere pn la o stare/ condiie de difereniere crescnd, articulare i integrare ierarhic. De o deosebit relevan pentru psihopatologie sunt implicaiile acestui principiu ortogenetic pentru nelegerea sinelui n relaia cu realitatea extern i ali oameni. Al doilea principiu relev faptul c/ este c comportamentul timpuriu de dezvoltare este marcat de rspunsuri imediate i nemodulate la stimulii externi i stri de nevoie intern in timp ce o mai mare/ nalt funcionare in dezvoltare este caracterizat de o modalitate de rspuns indirect, ideaional i simbolic sau verbal. Al treilea pricipiu este c dezvoltarea implic capacitatea de a ncorpora cerine sociale din ce in ce mai complexe i valori. Dac nu se adereaz la ele, cu ct cerinele sunt mai mult internalizate, cu att va fii mai mare sentimentul de vinovie. Acest principiu de dezvoltare susine c cercetarea despre orientarea rolului n simptomatologie este de asemenea central pentru lucrul asupra imaginii de sine.