CAPITOLUL 1 APROXIMAREA FUNCTIILOR PRIN INTERPOLARE §1.1 Diferente finite Teoria diferentelor finite si divizate joaci un rol important in Analiza numerich deoarece permite elaborarea unor metode practice de aproximare care folosesc valorile functilor pe puncte echidistante sau neechidistante Definifia 1.1.1. Si presupunem c& se cunose valorile unei functii pe punctele (numite noduri) echidistante a,=a+ jh, j=0m, unde heR,h+0. Se numeste diferenti finitt! de ordinul 1 a functiei f pe nodul a cu pasul h, expresia A S(a) = fla+h)- f(a). Observatii 1) A’, f(a) se mai noteaz# cu A, f(a), 2) Prin conventie A\, f(a) = f(a) 3) Pentru a si h fixate Ai,/(a) este un operator liniar In finctie de f, pentru c¥ se verific’ ugor: AACS + sa) = A,( Aa) +.A4(g)() gi A,(af)a) = ad',(7)(a) Definigia 1.1.2. Prin definitie, A3(/)(a) = 4\,[4',(/)(a)] se numeste diferengi finiti’ de ordinul 2, s.a.m.d., in general Aj (/)(a) = Ai,[45"(/)(a)] se numeste diferent de ordin m a functiei f in punctul a cu pasul / Exemplu. &(Ma)= Ay [/(a+h)~ f(a)]= fla 2h)— f(a+h)-[s(a+h)~ s(a)]= flat 2h)-2,fa+ h)+ fla) Teorema 1.1.3. Are loc formula: AR Da) = S-I'(7) fa +(m— ah) Demonstragie. Prin inductie. Pentru m = 1, formula este banal. Presupunem adevirati pentru m. Vom arata valabilitatea si pentru m+1. Avem: 8" = Sos te] = 5[ Sa) e-rem-a0)] =Bmore an Bee evo LM) F(a +(m+1- ih) - (-1)'(") fla +(m= in) = =EC0 1'(")(a+(m+1-i)h) Se cyte ")¢(a+(m+1- jh) = = 1) (") Aa + (m+ 1- an) - )- En "(,)(a+(m+1-dn) = = Harms ons f flar(ns1—onf(-ay(s) +02) C0" 0) = =SC'(r") atm +1— Hh). (pent of avem: (2) +(2,) =(2")) Oteervaie, Scinitnd i= m= j, mai putem serie, SMa) = Se") a9 O reciprocé a Teoremei 1.1.3. este: ‘Teorema 1.1.4. Are loc formula: Flat ph =S (2) A0), p=O, Demonstragie. Vom folosi Obserafi de dap Teorema 1.1.3.: Aa) = ae w(}) f(a jh), care se inmuleste cu termenul (?). Insumiind apoi dup’ & = 0,..., p, obinem: Y(Nairla =D HY M)as sm. Daci in dreapta punem in evden cocficieni lui (a), fa)... la ph, obyinem: EECMM MG) Mees = EAs, unde 4 = SECM) = ECO ade). Dar(2,)(%)= (2), secu : E(sahrlo) 7 [Eve |losm=(2)re+00, (sinat: S-0"(e4)=0-0" arn} Observatii. 1) Evident avem A), f(a)/h=[f(a+h)— f(a)]/h, deci trecind cu h— 0, obtinem lima’, f(a) 1h = "(a). Se poate arfta (prin inductie) ca, in general, dact 3 f(a), atunci Sa) = lima, f(a) 1h"2) Se stie c& [u(x)u(x)]™ “£6 Jul? (x) vr (x) Tintnd cont de analogia de mai sus, vom arita: Teorema 1.1.5. Are loc: ) A[uCa)v(a)] = (7) ula) 5 (a-+ jh) Demonstratie. Pentru m=1 avem: : A\u(a)v(a) = u(a+ h)v(a+h) = u(a)v(a) = = ula+h)va+h)—ula)(a+h) +u(a)a+h)—u(a)a) = = v(a+h)[u(a+h) - u(h)] +u(a)[a+h)-v(a)], cea ce reprezint& chiar formula de mai sus. Presupunem formula adevrati pentru m. Si o dovedim pentru m+1. Aplicam formulei (*) A’, ,rezult’: 45" [u(a)x(a)] = 1 EC al [Au(a)-a5-/(a + jn)] Dar A, [Ajua) Ava + Jh)] = Aaa) Ag! (a+ jh) + A,u(a) AF a +(j + Dh) (conform formulei pentru m=1). Rezulti: a5"[aa)o(a)] = st ese ne eae = Ta)Abaa) gta + kh) = = Els )alale)-agv(a+0)+3 ® =(7)A%u(a)- Aga) + 32(")Ahu(a) A !y(a + jh) + a +E Jaina) Ae" v(a+ jh) +(")Ae" ula) a+ (m+ 1)h) = =(7")agua)- ag Ma) EC ta)-+(7 Jaina) aya jh) +(2)ap(a)-a +(m-+1)h) = =F (5")ajula)-ayv(a + sh), ged In‘incheiere, mention’im ci se pot defini diferente finite cu pasi diferiti, in felul urmator: A, f(a) = fla+h)- f(a), iar dack h, # hy, Sy, Sa) = 4, [4 S@]= 44, [f(a+h,)-f(@]= flath +h,)-fla+h,)-[fla+h)- f(a] In general, Ma Sa) = 4%, [O51 £()), iar AX, f(a) se va numi diferenté finiti de ordinul m a functiei f pe punctul a cu pasii Ay,-.sh,. Pentru h, = h, = h, se reobtine diferenta finiti din Definigia 1.1.2. Pentrty detalii privind diferentele finite se pot consulta [67], [4], [6], (81. §1.2 Diferente divizate 3Cind se cunose valorile unei functii pe noduri echidistante a, = a+ vh, v= 0,m, s-au folosit diferentele finite. In cazul mai general cind o functie f se cunoaste pe puncte oarecare dy, 4,,...,dy, Va fi utilé asa numita diferengS divizatd Definigia 1.2.1. Fie r ©NU{0},r R sia Sa, R, aS a, Raf” eCla.b]} si asa, R. Din forma lui Newton a polinomului de interpolare Lagrange obginem: L(Na) = fla )+3(2-a)(e—a-h)(x-a-(J-DA)-[aa th... f)= fat = (vezi Teorema 1.2.4) = 3°(xe— a)(xe—a—h)---(x-a-(j- DA) tay aiar pentru rest, din Teorema 1.3.6. avem: Ry f\(x) = (x—a)(x—a—h)(x-a—mh)-[x,a,a+h,....a+ hm: f) Atunci formula f(x) =L,(f)(x)+R,(/M(x), cu L,, si R, date mai sus se numeste formula de interpolare Gregory-Newton, §1.4, Interpolarea Lagrange-Hermite In 1878, Charles Hermite a dat 0 generalizare remarcabila polinomului de interpolare Lagrange, in felul urmitor. Fie f 0 functie si si presupunem ci pe nodurile a,,4,,...4, distincte dou’ cite dou’, se cunose valorile /(a,),..., f(a,),r, €NU{0},k =0,m, adic’ avem asocierile (a,,7,), (4,75) Nodul a, se numeste multiplu de ordinul r, +1 Nottm n+1= dy +1). Definitia 1.4.1. Se numeste polinom de interpolare Lagrange-Hermite relativ la funcfia f sinodurile a,, multiple de ordinele r, +1(k = 0,m), un polinom de grad n, H,,, care verificd conditile: a) Hy? (a,) = f(a,), p= Or v= 0,m Observatie. Se pune evident problema determinirii polinomului ¥,(x). Si scriem H,(x)= DA; + Scriind ci verifici conditiile din Defini ecuatii cu n+1 necunoscute, 4,,4,...4,: Q) DIU-D-G- pray? = f"(a,), p= 07, ie Determinantul D al sistemului este Vandermonde generalizat si se poate calcula cu ‘urmatoarea formula: >-{fIT A Flt fi ~aynnen 1.4.1, obtinem urmatorul sistem liniar de n+1 )m. Deoarece D0 (nodurile a, fiind distincte), rezulta cd sistemul are solutie care este si unicd, prin urmare polinomul lui Lagrange-Hermite existi si este unic, Notim H,,(x) = H1,()(x). Determinarea necunoscutelor A, ale sistemului (2) (de exemplu prin metoda lui Cramer) presupune calcule foarte laborioase. De acea pentru determinarea efectiva a lui H,,(x) vom aborda o alti cale, plecind de la observatia ci H,(/)(x) se poate pune sub forma: ®) ALN) = LO AIFa) aon) unde /, ,(x) sint polinoame de grad n, independente de /. Impunind acum conditile (1) pentru H.,( f) sub forma (3), obtinem: (4) WE (a,)=0, v#k, p 42() Way Lj=p a ae Din (4), rezulta c& A, ,(x) contine ca factor polinomul: 14 (x) =(x-a,) [yea )™ Din (5), rezulti c& f(x) confine ca factor (x ~ a, )’. Obginem: (6) Ayy(x) = (x) (x - a)! 84,00) de unde, deoarece A,,(x) are gradul n, rezulti ck g,,(x) are gradul r,—j (grad u(x) =n-1,). Pe baza formule ui Taylor in punctl a, Hea — a B1,(x) = pee B45} (44) Acum, valorile derivatelor gj'}(a,) se vor at ce finind cont c¥ din (6) avem: h(x) nb) = (x=)! -g,,(0). Se deriveazé ambii membrii de j + v ori gise aplica formula lui Leibnitz. Obtinem F(a] 20 = Bee” waa!” Punind x = a,, expresia [e-ay]"" va fi diferiti de zero numai dach j= j+v-s, adic# v=s, Pe de alti parte, din (5) avem 1," (a,) =0, daca pj si h/}(a,)=1. Rezulta ci in membrul drept al egalitatii de mai sus ramine diferit de zero doar termenul pentru care J=J+V-5, adica v= 5 Obtinem deci: (2) sheila) =() [ato v= =i: de unde: 81) (a ” | ve OR-TI= OK. 1 L(t) De aici gi din relatiile (6)-(7) caipatam: Teorema 1.4.2. Polinomul de interpolare Lagrange-Hermite se poate pune sub forma (3), unde: Y [exe-a)’ (1_y” h Aas Ey ra Be ie [2 re ao) |e Observatii. 1). Polinoamele f,,(x) de mai sus se numese polinoamele fundamentale de zi interpolare Lagrange-Hermite. 2), Restul in formula de interpolare Lagrange-Hermite este definit prin: RAMx) = F(x) - H(A) Dacd f eC" [a,ba 0 astfel incit |f°""'(x)|< M, Vx €[a,,a,], atunci are loc urmatoarea estimare pentru rest: lute) a RNS Tyr 3). Polinomul #7,(f)(x) se poate pune si sub urmatoarea form8, util la descompunerea ‘nei functii rationale in fracfi simple (vezi de an - 7 118} 1 Vx €(dy,d) aste)= Suter SEBEL)" Intr-adevar, dack F(x) = 7“ 3, unde v(x) este un polinom de — n, ux) =(x—a,)"(x—a,)0", n= Slr, +0), din formula pentru rest din Observatia 2 anterioard avem cf R(v\x) = 0, deci H,(\(x) = x) Prin urmare: eave) ea F(x) =e oo tn EN Facind schimbarea de variabild r, — j = i, obfieem: F@)= SSA ane 4, = Ser J 4) Daci H,(f)(x) =D4,-x", atunci pentru coeficientii A,, in [28] s-au obfinut = reprezentirile sub forma de diferente divizate generalizate (pe noduri multiple). (8) Wel ao a oo /.0,) unde fiecare a, apare de r, +1 ori, Q,(x) este polinomul Lagrange-Hermite de grad R_ se numeste convexa pe [a,b] daci (10) S(aa+(1-a)y)0, unde A,,, reprezinti coeficientul lui x?" in polinomul L(f;4,,...,4,,:), adicd [4,,4,,...,4,.1;f-Q,]20, unde Q,(s) este polinomul tui 45 44 €|Lagrange verificand Q,(a,) = 4,’ ,i=0,n-+4, iar d\” este coefi (x= ay)...(x a, Mee ~4,41)..08 ay) ul lui x” in polinomul Observatie. Un studiu al functiilor (p,n) convexe este facut in [27] Evident ci (n,n) convexitatea se reduce la convexitatea obisnuiti de ordinul n in sens T. Popoviciu. §1.5 Interpolare trigonometriecs in cazul cand functia f:R—>R este 2x-periodicd, este mult mai potrivit ca locul polinoamelor interpolante algebrice si fie Iuat de polinoamele trigonometrice, intrucat si acestea sunt 27 -periodice. in acest paragraf vom prezenta foarte pe scurt aceasté problemi (pentru detalii suplimentare se pot consulta [34],[67]) Definitia 1.5.1. Se numeste polinom trigonometric de gradul m, o expresie de forma T,(x) = 4, + D[ A, -coske + B, -sin ke], Ay, By ER, {,|+|Byl > 0 Problema interpolirii trigonometrice se poate enunta astfel: dack f:R—>R este 2x-periodicd si daci se dau 2m+1 puncte a,, /=0,2m, de exemplu a, €[-1,7], se cere un polinom trigonometric 7,(f)(x) de grad m, care si verifice condifiile a TAINa,)= f(a), j= 02m Rispunsul la problema de mai sus este dat de Teorema 1.5.2.(vezi de exemplu[67]) Existi un singur polinom trigonometric 7,,(x) si acesta este dat de formula TAN) = So) flay), unde (0 14,(x) = u(x) /{sin{(x—a,)/2]} , u(x) = [sin Observafii. 1) Polinomul 7,(f)(x) de mai sus se numeste polinomul de interpolare Lagrange-Gauss. 2) Polinomul de interpolare trogonometrici de tip Hermite este considerat in [33], [67,p.129-132]. EXERCITOL 2sin@ cof avsb+m i) 2 2 ace) 1, Sa se demonstreze formulele: Ax cosax +5) Me sn(oc+ 8) =(2sin@) sina 45-+m 2. Si se demonstreze prin inductie in raport cum 16mL (=I) mt a Ay t= x x(x+h)...(x+mh) 3. Si se demonstreze formula [et sng s1/ t}=(=1)" (iQ...) 4, Sa se demonstreze formula de descompunere a diferenfelor divizate [45-2 Bossy F)= [4ostire nsf W]+[PaosPuit / 0] T]¢-a) . wo) =T](e-4). 5, Si se demonstreze formula (de reducere a diferenfelor divizate) [454-5 Bor- By F°] = [yy tyyyi Sp unde @(t) =(t-5,)...(¢-8,) 6. Se consider polinomul definit de relatia PN) = T(7)x(1- 9)", ‘Si se demonstreze cd acest polinom se poate reprezenta sub forma: Px) = S(Pat s(0)-x*. 7. Si se demonstreze urmitoarea formula de recurenti unde o(7 (24y, ~ 40) Lg ss) = (6) Lg FSA -4g)() = (= Cty) La a Fs a A) unde L,(/34,,.-.,4,)(x) reprezinté polinomul de interpolare Lagrange pe nodurile distincte Oye. 8. Cu ce eroare se poate calcula V115 cu ajutorul formulei de interpolare a lui Lagrange, considerdnd functia f(x) =x si nodurile de interpolare a, = 100 ,a, = 111,a, = 1442. 9. Si se afle polinomul de interpolare Lagrange-Hermite relativ la o functie f si nodurile yyy, Guble. 10. S& se afle polinomul de interpolare Lagrange-Hermite relativ la o funcie f si la un singur nod, multiplu de ordin n. 11, Sa se descompund in fracti simple functia rafionalé, x+xtl eee MFCAPITOLUL 2 APROXIMAREA UNIFORMA A FUNCTIILOR CONTINUE La baza teoriei aproximarii fiunctiilor continue sti o teorem& celebri a tui Karl Weierstrass din 1885, teoremé care exprima posibilitatea aproximirii uniforme a unei funcfi continue pe un interval inchis si marginit [a,b], cu ajutorul polinoamelor. Denumirea de aproximare uniform vine de la faptul ci eroarea de aproximare se exprima cu aga numita norma uniformi in Bfa,5]={/'[a,d]>R; f mirginiti pe[a,5]}, [fac] >R, {0 [A=suply(ojxe[as}. Cand Blab] se inlocuieste cu C{a,6] = {f:[a,b] > R; f continua pe [a,5]}, atunci [P| devine = max{/(x)}x <[a,6]} Definitie. Spunem ci F €C[a,5] aproximeaza uniform pe f €C[a,5] cu o eroare mai mic& decat © daci aM f-Fl 0,4 P= P,.- polinom algebric astfel ineat [7(x)- P(x)| f uniform pe [ab]. Si demonstrim deci ‘Teorema 2.1.3. Teorema 2.1.1. are loc <> Teorema 2.1.2. are loc. Demonstratie. Sa presupunem ci Teorema 2.1.1. are loc. Fie f €C{a,b], oarecare si 5, =+,n=1,2,..,. Rezulti ci existi P -polinoame algebrice astfl incdt n In) - Px] <4, Vxel[a.b], VneN n 1 Fie ¢ > 0, oarecare si n, €N astfel incit ~n, n Obginem [Fx)-R(x)| f uniform pe [a,b] Reciproc, si presupunem ci Teorema 2.1.2. are loc. Fie f €C[a,b] oarecare. Existi deci (P), «> 40 sir de polinoame algebrice astfel incit P, > f, uniform pe [a,b], deci Ve > 0,37, ai, \P@)- Bx) m, Vx e[a,b]. Alegem P= P= f(x)- Plx)| y [a,b]. Se vede ugor ci schimbarea de variabilé de mai sus se considera astfel. Se determina fancfia y=At+B punand conditiile y(c)=a si y(d)-b, adic& rezolvand sistemul Act+B=a Ad +B=b Atunci functia g(¢) = A 1 €[e,d] este evident continua pe [c,d]. Deci Ve>0,30,,, = Q astfel incit lel) - On) R. Polinoamele lui Bernstein atasate lui fpe [0,1] sunt B,ANe)= S44): nb under.,(0)= (0-3) Observatie. Polinoamele lui Bernstein se pot atasa gi unei functii g definite pe un interval [a,b], oarecare,prin Bale) = pte Salar eS2) Blea)" (o—s) (b-a)" & n Aceasti forma se objine usor din Definijia 3.1.4. trecind de la [0,1] la [a,b] prin schimbarea de variabil y-AUB, y(0)-a; y(1Pb, ‘Teorema 2.1.5. Pentru orice f €C[0,1], are loc B,(f) > f uniform pe [0,1]. 19Demonstrafie. Deoarece f €C{0,1], rezulta ca f este marginiti si uniform continu’ pe [0,1], adica 3.47 > 0, M = max{|7(x);:x €[0,1]} si Ve>0,38>0 ai Q) jx'-x"]<3 > [4(x)- s(x") <} Fie x €[0,1], oarecare, fixat. Avem mai inti, Yrrals)=H( )xt(1-x)"* =[x+(1-x)]' = 1" = 1. De aici rezults = (B)s'(1- 3" (3) [B,(a)- H(1- xy" : ty “|sS)(4) Js) Avem din (3) si (2): |B Sik (4) - Jlopated> He): Sts) nal) < <> 3 een Ei *)- x) Pyalx) = sD oexl(*)- seaift-r dhusealieen taf 20s < 5 +2M LPrals) (k=nx) 2b 2h deci Dar, pentru k € J avem Es AME ale) Se Dlr) pals) s 2D (Pts), poi, (em) Cf) -at(l— ay Beer me ~2meS kf (1 x)" tne OE *(1-x)"" Ne vom ocupa de cele dowa sume din partea dreapti. Pentru fx €R, oarecare, avem din formula binomului lui Newton (x+1)" Liber Derivand i port cu x si apoi inmultind ambii membri cu x, obfinem 6) met = Spectr Derivand acum (5) saint cu x si apoi inmulfind ambii membri cu x, obfinem 6) nn 1)x2 (x40)? tmx tt) = OB) ete Punand acum t=1-x, din (5) si (6) a .x) kext(1— x)" = ne gi DE) x(x) = nlx? + ne in concluzie, objinem: (A Sle (Baa ay" = 2M fer pi? me 2) > ® io w 2M Mae 1 8 -mf1-x) S35, caci 0< x(1-x) < aye e[0,1] Fie n,, ai. & <> V nn, (de exemplu, putem lua 7, = [“) Combinind (7) cu (4), obsinem: BLN) - S00) <5 +5 =e, Vnzn, adici B(f)—> f uniform pe [0,1], qed. Observatii. 1) Demonstragia Teoremei 2.1.5. de mai sus aparfine Ini Bernstein, Demonstratia Teoremei 2.1.1. dati de Weierstrass in 1854 nu este constructiva ca si cea data de Bernstein in 1912. 2) Teorema 2.1.1. se mai numeste si Teorema I-a a lui Weierstrass. Un rezultat analog se poate deduce pentru aproximarea funcfiilor continue 27-periodice. Acest rezultat numit si Teorema a doua a lui Weierstrass este cuprins in Teorema 2.1.6. Pentru orice f C,, ={/:R > R;, = 2n ~ periodica gi continua pe R} are loc proprietatea: Ve >0,37=T,,,7(x)= 4, + o(4, coskx + B, sin kx) — polinom a trigonometric,astfel incat \f(x)-7(x)| <2, Ve eR. Fie feC,,, fixaté, oarecare. Demonstrati iy) LOM ) periodic’. Deoarece f(x) = g(x)+/(x),Vx eR rezulti imediat ci este suficient si demonstrim teorema pentru functiile pare si functiile impare (Atunci ar rezulta: Ie-t] <5 tb 21 <5 [7 -( +2)]=|s+h—%-2 I< |g-2] +Jh-B] 0,3 P, polinom algebric P = P, ,. ai. ler(s)- |<, ve e[-1]. Punand ¢=cosx , P(cosx) = 7(x) devine un polinom trigonometric par (in cos x) iar gt()=a(x)> le(x)-7(x)] |g(u)-7(u)| @ {e(x)-7(x)|< > Vx ER, unde T depinde doar de cosx Fie acum functia impara h(x). Redefinim h,(x) = A(x)sin x. Functia /, este acum para. Conform celor anterioare, Ve > 0, 37,-polinom trigonometric ce depinde doar de cosx, a.i. ’ Pax)sinx—7(x)] <4, vreR. Avem: f(x)sin x = g(x)sin x +A(x)sin x, de unde finand cont de (1!) si (2) rezult |¢(x) sin x sin x-7(x) — 7 (x) = sin x(g(x) - 7(x)) + A(x) sin x - 09] s fin x| +x) sin x — 7(x) <4 + sWreR. Notim: 7(x)=sinx-7(x)+7;(x). Evident 7(x) este polinom trigonometric (unde (x) si 7;(x) depind doar de cosx) ei) [r(2)sinx-7(x)] <5, ve eR intrucat (3) este valabilé pentru orice f €C,,, notind F(y) = #3- >} yeR>F eG, gi scriind (3) pentru F, obtine 37 ai a Ir{>-3)sny-Fo)e wen. x Facem in (4) schimbarea de variabila y (3) [some -F%-x] <8 vs eR Notim 7,(x) = 7(x)sin x + iE - «ooss Avem: 100) -19)= sins (o)snx—Te)} + eose—7($ trecind la valoare absolut, obtinem_ (0-10) sing f0)inx—709 oo aed —x, rezult § 2.2. Teoremele de aproximare ale lui Stone-Weierstrass in 1948, M.H. Stone dezvolti o generalizare substantial a teoremei a a lui Weierstrass. Generalizarea consti in esentii din 1), inlocuirea intervalului [a,b]< R cu un spatiu topologic compact. 222), inlocuirea multimii polinoamelor cu o submulfime de funcfii continue avind anumite proprietig In cele ce urmeaz, ne vom ocupa de aceasti generalizare. Fie K un spafiu topologic compact. Notim C(K,R) = {/:K > R:/ continua pe K}, unde R se considera inzestrati cu topologia uzuala. Pe C(K,R) putem considera norma uniforma | f= sup{|/(x)kx eK} Se arata usor ca |/,- f|—=+0< f,> f uniform pe K. in raport cu ordinea obisnuita <,(C(K,R),<) este ° latice VS. €C(KR), min{f,g},max{f,g} €C(K,R)) Definitia 2.2.1. Fie MC(K,R) (i) Spunem ci M este subalgebra lui C(K;R) dact Sg EM, a, ER = af +Bg eM sif-geM (i) Spunem ci M este sublatice a lui C(K;R) daca Vf.g €M, pentru A(x) = min{ f(x), (x)} si r(x) = max{ f(x), g(x}. eR avem hreM. (ii) Spunem ci M separa punctele lui K daca Wax, eK, x 4x, Ff eM ou f(x) # f(x) (iv) Spunem ci M este densa in C(K;R) daci M=C(K;R), unde inchiderea M se considera in topologia generata de metrica d( f,g) =| - g| Observatii.l) Se stie ci intr-un spatiu metric, feMe3f,eM, cu A(f,,f) 2290 f, > f uniform pe K.Atunci M este densi in C(K;R) inseamna ci vf €C(K:R)3 f, €M, cu f,-> f uniform pe K. 2) Teorema I a lui Weierstrass ne spune tocmai faptul cX multimea polinoamelor pe [a,b] este densi in C[a,b], in raport cu metrica generata de norma uniforma. Putem acum enunfa Teorema 2.2.2.(Stone-Weierstrass, cazul real). Fie K un spatiu topologic compact. Daci 4c C(K;R) este o subalgebra a lui C(K;R) verificand proprietafile: 1), A confine toate functiile constante pe K. gl 2), A separa punctele lui K, atunci A este densa in C(K;R) (A=C(K;R)). - Demonstratie. Etapa 1. A este subalgebri a lui C(K:R),intr-adevar, fie f,g ¢d > > 3,8, €4 cuf, > f,g, > g, uniform pe K. Deoarece A-subalgebri= af, +Bg, € 4 si Su 8 €A, Yn EN, Treciind la limits => of +Bg € A gi f-g €A, adicd A este subalgebra, Etapa 2. A este sublatice a lui C(K:R). i of Fie f,geA. Trebuie aritat ci max{f,g}eAsi min{f,g}e4 , Dar ee ee ete feed subalgebra si |F|=max{-F,F}, rezulti ci este suficient si aritim ci dact F € A, atunci |FleA. Putem presupune F #0 (cAci cazul F = 0 este trivial) Fie a8 €R eu |a| ji fl o@nll 2n+2 > atunci 0 i 272 FA, Qn! 2n+2 Fl intrucat 0<1- Oo, seria de functii din dreapta este uniform convergenta si cum evident x [+a] ] €A Vn EN (cici A este subalgebri si F ¢ A), Fezulta |F| € A (caci |F| este limits de functii din A care este inchisi,cici (4)=4). Etapa 3. V f €C(K;R), V x,,x, €K,3g eA cug(x,) = f(x) si g(x) = f(x). Daca x, = x,, alegem g(x) = f(x,), Vx €X, (functie constant), care conform ipotezei 1) din enungul teoremei aparfine lui A. Fie atunci x, # x,. Din conditia 2) din enungul teoremei, 3/ € A cu h(x,) # h(x,). Notim g:K >R, g(x) =ch(x) +B € A, unde a: si B se vor determina din conditiile alv)= Ss), fanles) +B = s(4) (%2)= F(x) ~ lars) +B = f(x) Deoarece h(x,) - HQ) #0, existi un astfel de g si pentru ci o si din expresia lui g depind de x, six,, vom nota g(x) = g,, ,, (x), Vx eK. Etapa 4, Fie f €C(K;R) sie >0, fixate oarecare si fie st ©K. Conform Etapei 3, 3g, edu 8,.(3) = f(s) sig, (t) = F(t). Deoarece g,, si f sunt continue pe K=> @ dati de ¢(x) = g,,(x) — f(x), Vx EK, este continu pe K. Sa exprimim continuitatea lui g in s => Ve > 0,3U, € V ,), in topologia lui K, cu o(x) -o(s)| f(x) -€, Ve eU,. Daci t este fixat, evident K = (JU, si cum K este compact => 35,,...,5, €K cu Notim y, = w(x) > g,,,(x), Vi= Lm, Vx eK), 6) wx) > f(x) -e, Vx eK. Pe de alta parte, y,(x)— f(x) este continua pe K, deci si in x=t. Deci Ve > 0,4, €V ,,) cu jux)- f(x) f(x)-8, ¥x eK, ceea ce impreund cu (7) ne di (8) \F() - s(0)| C; f continua pe K} este o subalgebra cu proprietitile: 1) A confine constantele pe K. 2) A separa punetele lui K. 3) f €A=> f €A (f=conjugata functiei f), atunci A este densi in C(K;C). Demonstratie. Notim 4, = AMC(K;C). Se observa ci 4, este o subalgebra a lui C(K:R) care oon functiile constante reale pe K. in acelasi timp, pentru S EC(KO), f(x) = F(x) +i (x) cuf,,.f, €C(K;R), avem: Kgs). A=ZU-7), adic’ feAe f,f,€4,. Fie uv eK,u#v. Deci 3f €A cuf(u)# f(v), ceea ce implica f,(u)* f(v) sau AAu) + f,(v), deci rezulta ca si 4, separa punctele lui K. De aici, 25=C(K;R) implicind f,, f, ¢ 4, CA,f = f,tify €A caci subalgebra {in concluzie, A=C(K;C), ceea ce incheie demonstragia. incheiem acest paragraf cu citeva rezultate care aduc anumite precizari in teoremele Stone-Weierstrass. ‘Mai intai, vom demonstra Teorema 2.2.4,([26]) Fie K un spafiu topologic compact si A o subalgebra a lui C(K;R) confinind constantele si separand punctele lui K. Atunci, pentru orice f €C(K;R), exist doud siruri P,,0, € A,n EN, astfel ineat PL fi Q, Tf, uniform pe K. Demonstratie. Mai intai vom arita ci daci f,g¢C(K;R) au proprietatea ci S(x)- g(x) 2 p> 0, Vx EK, atunci existi P € A astfel incat g(x) < P(x) < f(x), Vx eK. f(x) + ax) 2 intr-adevar, din Teorema 2.2.2. aplicati functiei h ¢C(K;R), h(x) = 7 £ exist o fumetie P € A verificdnd P(x) F< Hx) < Px) +2 ve eK owe) A=, oo, Vr eK deci h(x) =P +(x), Vx eK. Primim Stale) six) < Pix) +8 ve ek de unde, in mod evident rezulta a(x) < P(x), Vx eK. Analog,tinand cont ci f(x) — P(x) F 0) exist P, A astfel incat S(x)+8,..< P(x) f uniform pe K, deci P, Lf, uniform pe K. Analog, aplicénd considerafiile anterioare pentru p,(x) = f(x)-e,.4,(x) = f(x) =e, obtinem sirul Q, ¢ A,n EN, cu Q, T f, uniform pe K. 25 >0, vr eX, obfinem Observagii. 1). Pentru K=[a,b] si A=muljimea polinoamelor algebrice (cu. coeficienti reali) obfinem urmatorul rezultat (vezif25)) vf €C{a,b], 3 P,,Q,,n EN, siruri de polinoame astfel incat P, 1 fi Q, T f, uniform pe [a,b]. 262). Teorema 2.2.4. se poate extinde si la spatiul C(K;C) (vezi [26]) § 2.3. Problema convergenfei polinoamelor de interpolare. in paragraful 1 am vazut cum fiind dati o functie f f, uniform pe [a,b]. in Capitolul 1, paragraful 1.3., dindu-se un interval [a,b], 0 functie f:[a,b]>R si Sa, R, fe)=4s, polinomul Lagrange L,(/)(x) care foloseste n+1 noduri echidistante ce ‘imparte [-5,5] in parti egale, converge cétre f numai in intervalul [-h,h] cu h=3,6334... iar in [- 5,-h), (h,5] diverge. Mai tirziu, Bernstein a ardtat ci pentru f:{-1,1]>R f(x) interpolare Lagrange L,(f)(x) relativ la "n+1' noduri ce impart [-1,1] in parti egale, are proprietatea c& L,(f)(x)—**-» f(x) numai pentru x=-1, x=0 si x=1 (in rest diverge). Din cauza acestor dou exemple, s-a crezut initial ci divergenta polinoamelor Lagrange de interpolare s-ar datora nodurilor echidistante. Dar situafia a fost lamurita definitiv i ntre anii 1914-1916 de citre Faber si Bemstein care au demonstrat urmitorul rezultat: Teorema 2.3.1. Fie /=[a,5]< R. Pentru orice matrice triughiular & infiniti de noduri din (4,5), M 2 bp (1) Pow exist 0 functie f Y;L operator linar si continuu } Se stie c& (X,¥)" este de asemenea spatiu normat, in raport cu norma |Z{|=supf|Z|, ; by $13 O familie \c(X,Y)* se numeste mérginiti uniform daci 3 M>0 astfel incat ells weed Daca familia A <(X,Y)* mu este marginita uniform , ca se va numi nemarginita uniform. O familie Ac(X,Y)* se numeste marginité punctual dact vx eX, multimea {4(x);4 €} este marginita in Y (adicd 3 M, >0, astfel incat [A(x], C[0,1],7 N prin L,(f)(x) dat de (2) , atunci fiecare L, este liniar si continu, unde in C[0,1]_ se considera norma [A= max{|¢(ofe ef0,u} intr-devar, in timp ce liniaritatea rezulta din Teorema 1.3.4, pentru continuitate avem: [ea(s)]= mane, (N0)s {S1w|patohe efor sir}. unde 2, A (2) = 00 Trecnd la supremum cu fi @) els 2.0 EN. in realitate avem chiar max{f,(x) =4(t,) nl] = 2,- intr-adevar, fie t, [0,1] cu proprietatea ca (Geoarece /, este functie continua , exista t, ). Atunci, existi 0 fumotie continud f, €C[0,1] verificdnd f,(x) =signl,,(c,), pentru x= ste elslat scl 1. Jueanllats ee 2|ANe)|= le) tloa= oh halty)]= h(t) =n. De aici si din (3) rezulta deci ‘el : Dar dintr-o inegalitate cunoscuté a lui Bemstein avem 2, > In(n)/(8Vx),Wn EN (vezi de exemplu [8.p.190] ), de unde rezultt ck lim|)z,\|=+0, adioi familia de operatori L= {1,0 eN} nu este mirginith uniform. Aplicind atunci Teorema 2.3.4 cu X=Y=C[0,1] si A~ L, reaulté cd S, este superdensi in C[o,1]. Observatie 1). Teorema 2.3.5 ne spune in fond ca pentru o matrice infiniti de noduri, oarecare, mulfimea functillor continue pentru care sirul polinoamelor lui Lagrange nu converge la funotie este foarte bogati (superdensa ) in C[0,1]. Teorema 2.3.5 nu ne spune insi nimic despre punctele x €[0,1] in care are loc divergenta. Un rispuns la aceasti problemi este obfinut prin asa numitul principiu de dubli condensare a singularititilor demonstrat in toat generalitatea in [7]. Ca si aplicatie la interpolarea Lagrange se obfine ‘Teorema 2.3.6.({7]). Pentru orice matrice M de noduri din [0,1] (data de (1) ) exist o multime superdensi_ X, to EXERCITIL 1. Sa se arate cA expresia polinomului lui Bernstein de grad m, B,(/)(x), atasat unei funcfiif definita pe un interval oarecare [a,b] este, BALIN) = LHe )e- a) 9", unde a, =a+k-(b—a)/m,k =0,m. 2.$a se arate c& polinomul lui Bernstein B,(f)(x), pentru interalul [0,1] se poate serie sub forma BASMx) = 4x" m unde A=(E)-Sim £(0), = 0m. 3. Sa se demonstreze cd restul R,(f)(x) = f(x) B,(/)(x), unde B,(f)(x) reprezinta polinomul lui Bemstein pe [0,1], se poate scrie sub forma RUN) =[-a(1-2)/] Salad mm DiF eu yaa) = (|) x(a) 4, Daca f f uniform pe [0,1]. 7. Sa se arate ci daci f este convex’ de ordin r pe [0,1] (in sensul lui T.Popoviciu din § 1.4.), atunci B,(f) este de asemenea functie convexd de ordin r. 8, Si se demonstreze formula Bau £08) ~ Bul fx) = (x12) oon +1) Spay) [bm (R41) (on), (4 +1) 9. Care sunt proprieti file de monotonie ale sirului (B,(/))_ care rezulté din Problema 8? 10. Sa se demonstreze formula (BaP Mx) (BA) 2) = {x= 1) fd + JF al) mk +1)/(n-41),(k +1)/m: fp 3-{(m=1)x(1- x)/[ndm-+1)))- ; +[1/(m+1))-[& fm (& +1)/(m+ 1),(k+1)/m(k+2)/m;f]}. 11. Care sunt proprietatile de monotonie pentru sirul (B,,f)\,, care rezulta din problema 10? au x)-{(2/ mie / m,(be-+1)/ mk +2)/ (m+ 1),(& +2)/ mf 34CAPITOLUL 3 POLINOAME DE CEA MAI BUNA APROXIMARE § 3.1. Existenta polinomului de cea mai bund aproximare. Pentru 7 EN, si notim cu P , mulfimea polinoamelor algebrice de grad 0 si deoarece P .-4 rea limm Jp— yql| = E,(x). Deoarece ||| <|x|+Jx—y,| ), iy, cleo, astfel incat jim by, incgalitatea fy —y,,|-Jx-,* |< [., jim -y,, |= er faptul ci, in acelasi timp lim|x— y, |= E, (8), rezulti ci |x—y,*|=E,(x), coea ce demonstreazi teorema. 33Observatie. in cazul unui spafiu Banach oarecare, polinomul generalizat de cea mai bund aproximare nu este in general unic. Totusi, in anumite cazuri speciale, unicitatea are loc (vezi de exemplu [45,p.17 si p.26- 28)). Astfel, fie de exemplu X=C[a,b] inzestrat cu norma uniformé, Urmitorul rezultat (pe care il enunfim mai jos fird demonstratie) se numeste teorema de alternanfa a lui Cebisev. Teorema 3.1.4. (vezi de exemplu [45,p.30]) Daci f €C[a,5] si P,* este polinom de cea mai buna aproximare a lui f prin elemente din P , , atunci exist (cel putin) n+2 puncte XS << kp im [ab] astfel incest £,(f)=|f(x,)- P,* (x)|, 7=1,2,,..0+2 si senkf(x,)— P.* (x,))=~seAf (tas) — Po* (x) P= Loot Hh Cu ajutorul acestei teoreme se arati usor Teorema 3.1.5. ([45,p.26-27]). Pentru » EN fixat, polinomul P,* este unic. Demonstrafie. Si presupunem prin reducere la absurd ci ar exista dou polinoame de cea mai buna aproximare pentru = ee din P ,,, fie acestea P* si Q* , deci y-PPl=[F-Or|=£, unde || este norma es Notim R,* (x) =[P,* (x) +0,*(x)]/2 €P,. Atunci Y-Rel|- 2 24-aVsly Ae 2s) 22-80) iar pe de alta parte ,(f)<|f—R,*], ceea ce implica |f - R,*|= £,(/), adicd gi R,* este polinom de cea mai bund aproximare a lui f Conform Teoremei 3.1.4, existi (cel pufin) 2n+2 puncte x, 2). Totusi,enungul Teoremei 3.2.6 se poate considera ca o problema de cea mai bund aproximare fat’ restricfii pentru ch se vede usor ci el este echivalentul (pentru n fixat) cu determinarea celei mai bune aproximari a lui x" prin polinoame din P__, pe [-1,1], adicf: int{hP§ P ePx} =int{}x" of 0 eP.} 3). Teorema 3.2.6 ne spune deasemenea ca alegerea optima a nodurilor de interpolare Lagrange, in sensul minimizarii restului, sint ridécinile polinomului tui Cebisev T,,,(x), in acest caz.cipltind pentru rest estimarea IRN S gece Ye eL-hl 4), De Ia intervalul [-1,1] se poate trece la un interval (mérginit) oarecare prin schimbarea de variabili x =(b-a)u/2+(b+a)/2, in baza céreia, pentru u ¢[-1,1] avem x [a,b]. Atunci, in cazul intervalului [a,b], obtinem pentru expresia tui 7,(x;[4,5]), urmatoarea: ,,(x;[4,5)) = [(6- a)" 12"]-7,.[(2x- a— 2) 1(b-a)] = =[(0- 4)" 12°") -cos[narccos(2x—-a-5)/(b-a)]. 5). Mai existi un alt tip de polinoame inrudite cu cele din Definitia 3.2.1, care se numese polinoame Cebisev de spefa a dous gi se definesc prin formula: U(x) = sin{(n-+1)arecos x]/ Vi - x = 6). Dup’ cum am amintt si la inceputul paragrafiy problema determinarii exacte pentru E,(f) si P! mu este rezolvati in cazul general, Pentru ameliorarea acestei deficiente introdus algoritmi de discretizare care rezolvi aproximativ problema, mumiti algoritmii hui Remez (vezi de exemplu [34, p.224]). 7), In anumite cazuri particulare, ca de exemplu cind f este convex’ pe [4,5] sin=I, se pot determina relativ usor £,(f) si 2”, folosind Teorema 3.1.4, in felul urmator (vezi pentru detalii [41, p.102-104]): Fie polinomul de cea mai buna aproximare asociat functiei f €C"[a,5], Pi(x) = 0, +e,x4--40,x" unde necunoscutele sint ¢,,¢,,---,¢,. Conform Teoremei 3.1.4, exist (cel putin) n+2 puncte Hy Xye Aya de alternanti, pentru care £,(/) = M este atinsé de diferenta: [Fe ~ Po(x)) i= 2, adicd se verificd urmatoarele n+2 ecuafii F(x,)- P7(x,) = A-1)'M, i = Ln +2, unde ¢= +1 sau ~1. Pe de alti parte,in punctele x,, diferenta /(x,)— P;(x,) atinge valorile sale extreme -M si M, cea ce inseamni ca derivata (f(x )—P"(x)) se anuleaz%, adici se verificd alte n+2 ecuati % 38I(x) (Pe) (x) = 0,4 = hn? In concluzie , am generat. © 2n+4~—ecuatii_ © cu 2n+4~—_necunoscute, CysGo Cys Xye Bas Ngan M, F(x) -(P2) (x) =0, Acum, in cazul particular cind f este convexa de ordin n in sens T. Popoviciu (sau cind Sf €C™[a,b], echivalent, f"*(x)> 0, Vx €[a,b]) atunci Teorema 4.1.4 se poate preciza prin faptul cl f are exact n+2 puncte de altemanti, doua dintre ele coincizind cu capetele a si b ale intervalului de definitie al funcfiei (vezi de exemplu [60, p.211}). Spre exemplu, in cazul cind n=1 si este convex’ (uzual) pe [a,5], atunci x, iar sistemul de mai sus se transform’ in urmitorul f(a) F(a) jet (<3) P'(x,)=-eM ae mona 5 unde P'(x)= a, toxe=4 4 J()-(B) ()=0 care se rezolva foarte usor. nx,=b EXERCITI 1), Fie f €C™[=1,1] astfel incit | f""(x)] |, | Din cauza continuititii, existi x, [0,27] astfel incit ac ea Fird a restringe generalitatea putem presupune 7, (x,)=1-L. Deoarece x, este un punct de maxim pentru T, (x), rezulté 7,” (x,) = 0. Si definim un nou —_polinom trigonometric de = grad sn prin 5,(x) = L-sin{n(x - x,)]-T,(x). In cele 2n puncte din [0,27], x = x, +(2k +1)z/(2n), unde sin[n(x—x,)] ia valorile +1, polinomul S,(x) alterneazi semnele. Intre doua puncte consecutive de tipul de mai sus, S, (x) are un zero, prin urmare S,(x) are 2n zerouri diferite in [0,27]. Din teorema lui Rolle, S,(x) = nb -cos[n(x ~ x,)]~7; a) are de asemenea 2n zerouri diferite. Unul dintre ele este chiar x,, oi Six.) =n-L-Tilx,) = 0. De asemenea: Sx) =r? L-sin[nd x ~ x)]= 720) se anuleaz in x,. Mai mult, din teorema lui Rolle, 5/(x) are 2n zerouri printre zerourile lui Si(x). Astfel,Si(x) are (cel putin) 2n+1 zerouri, cea ce implicd faptul c& Sy(x) = 0 (clfci un polinom de grad n are cel mult 2n zerouri in [0,27], vezi de exemplu [45, p.23-24]). De aici, rezulta ca S, este obligatoriu 0 constant, cea ce contrazice faptul ca S,, alterneazi semnele. In conchuzie,teorema este demonstrat. Corespunzator polinoamelor algebrice, are loc: Teorema 4.1.2 ([45, p.39-40]). Fie P,(x) un polinom algebric de grad n care verificd |P,(x)| R este marginit’, atunci functia «:[0,0-a]—> R, definiti prin a f;5) = sup{|f(x')- 00) x0" €[a.b} |x’ —y'|$ 5}, 5e[0,b-a] se umeste modul de oscilatie al functiei_f pe [a,5) Daca f €C[a,b], atunci a f;6) se numeste modul uniform de continuitate al hui f. Au loc urmitoarele proprietiti mai importante: Teorema 4.2.2. (i) |f(x)- f(y)|< of fi|x-y)), Vx.y € [a,b] (ii) Of;4) este functie crescktoare de 5 €[0,b—a] ii) f €Cla,b] dacd si numai dacd limo f:6) = 0 (iv) AF,0) = 0 (v) a F;8) este subaditivi ca functie de 5 €[0,b—a], adicé A F:8, +8.) < of f:6,) + of F:6,), ¥8,,5,,5, +8, €[0,b—a] (vi) of f:nd) < nol f;6), V5,nd €[0,5-a],n EN (vii) of f:26) < (A +1) oA f;0), V5,A5 €[0,b-a], AER (viii) f € Lip,,(aj[a,6}) dack si numai dack o( £;5) < Mo*,V6 €[0,b-a], unde Lipy asla.b) = {f:[a,5] > R:| f(x) fly) = Mie— |" Vasy e[a.8]},0 << Demonstratie. (i) Notam |x »|= 6. Atunci Af.) = suplls(x')- £0} (i) Fie 5, <6. Dac’ |x’ - y'| <6, atunci AL) < AF:6,). (iii) Si presupunem mai intii ci f €C[a,b]. Rezulti ch f este uniform continu’ pe [a,b]. In consecinté , Ve > 0, 35, >0 astfel incit | f(x) - f(y)| < 4, Vx,y €[a,b}|x—y| $8, ‘Trecind Ia supremum dupa |x— y| < 6,, obtinem o( Si se. a4 -y's }2\s(e)- 0). ~y'|$6,, cea ce antreneaza imediatDar din (ii) obtinem: AL) < a F,5,) cea ce inseamni c& lime /6) = 0. Reciproc, si presupunem ci limo( f;5) = 0 Atunci, Ve >0, 35, > 0 astfel incit o( f;6) < &, VO < 5< 6,. Dar din (i) avem: [f)- £0) $ ol Filx-y)) so F:8,) < 6 Vx, €[a,b} Vx-y] $6, cu alte cuvinte f este uniform continua pe [4,6] deci si continua pe [4,5]. (iv) Este evidenta. (v) Fie |x" ~x'| <6, +6, gi x’ SxS x" eu xx’ = 4, Atunci obtinem x" —x <6, gi |Ala") Fle] | £0") — f0)]+|/l2) — 0) $ ol 5) +0 f:8,), Vex" [a,b] =x"|$ 6, +6,. Trecind la supremum cu |x" —x"|< 5, +6,, obtinem: ALi5, +6,) 5 AF:5,) + ol F:6,) a Rezulta imediat iat aplicnd ~ ty propriate Ww. (vi) obtinem: of 88) coh AA] sa} +e 9.524089 i (viii) Mai inti, si presupunem cf f € Lip, (a:[a,b)), adici |r(x)- f(y) < M-|x-/* Wx,y € [a,b]. Trecind la supremum cu |x-y|<6, obtinem imediat o( f,5) < M-5* “ee si presupunem ci o(/,5)<_M-3*, V6 €[0,5—a]. Atunci, din (i) objinem [rx)- £0) so( fF Jx-y) < M-x-yf x,y €[a,b], adicd f € Lip, (a;{a,b)) Observatii. al Modulul @ din definiia 4.2.1 se poate defini pentru orice 820, luind }) = o( f:b-a), cind 6 >b—a, fiird ca proprietitile cuprinse in Teorema 4.2.2 sh se aoe 2) In cam cind f €C,,, modulul uniform de continuitate se defineste prin o( F38) = up {|/(x)- FO) x.» € Rey] $3}, din Teorema 4.2.2. O generalizare a modulului o(/;5) din definita4.2.1 este asa numitul modul uniform de netezime de ordin superior ce apare in aproximarea functllor derivabile de ordin superior. Definitia 4.2.3. Fie f €C[a,b sin N. Se numeste modul uniform de netezime de ordin n, expresia o,( £35) = sup’ supa /(kxse+mh ela, al}}s €[o.t (6-a)/n], unde A,S(x) reprezinté diferenta fit a 1) Modulul © ,( f;8)se defineste pentru 5 > (b-a)/n prin 0,(f:(6-a)/n) a ie cind f €C,,, modulul @,,se defineste prin 0, (8) = gap, sun {|a5, 700} xe er}, 8 €(0,x/n] 3) Pentru n= se reobtine modulul din Definitia 4.2.1 Proprietitile mai importante ale modulului o, sint cuprinse in 42 5 lo. x] avind aceleasi proprietiti cu celeTeorema 4.24. (i) Dact f ¢C"[a,b],atunci o,,,(/:8)<8"-0,(f";8), ns EN si o,(f38) 38". 7° (i) 0,(fim8) sm" -0,(F38), nsmeN Gii\o,(4;28) <(2+1)"-0,(F:8), KER (iv) 0, F:8)$0,(f:(8)”), 88, (Marchaud) $i o,(/:8)$20,(/:8) Pentru demonstratie se poat ¢ consulta, de exemplu, [45,p. 47-48] Proprietiti analoage au loc dact f €C,, Tinind cont de utilitatea modulelor de netezime, calculul (sau estimarea) lor devine 0 problém’ importanta. Un rispuns la acest fapt este dat de Teorema 4.2.2, (vii) si de Teorema 4.2.4,(). In cele ce urmeazi, vom prezenta alte rezultate de acest tip, indicind clase de functii pentru care modulele de netezime se pot calcula in mod exact. Teorema 4.2.5 ((24]). Fie f €C[a,b] convex% si monoton pefa,b].Pentru orice 8 €[0,b—a] are loc: (i) o( £58) = £(4) - f(b -6)daci f este crescitoare pe [a,b]. (io( £35) = f(a) - f(a +8) dack f este descrescatoare pe [a,b] Demonstrafie. (i) Deoarece f este crescitoare pe [a,b], avem in mod evident of £58) = sup{ f(x +8) f(x), +5 € [a, 5] Cum f este convexi pe [a,b], se stie ci existil /, finiti pe (a,b), unde f(x) este derivata la dreapta in x (vezi de exemplu [57],p.313, Teorema I). In plus, f, este crescatoare pe (a,b) (vezi de exemplu [24]) Si definim acum H:[a,b-8]>R prin H(x)= f(x +8)- f(x). De aici H,(x) = f(x +8)-f)(x)20, Vx (a,b-8), coca ce implicd faptul ca H este crescdtoare pe (a,b - 8) (vezi de exemplu [57,p.311]). Dar H este continu pe (a,b —8)ceea ce implica H crescatoare pe intervalul inchis [a,b - 8]. Atunci, f(x +5)— f(x) = H(x) < H(b-8) = f(b)- f(b-8), Wx <[a,b-8] ceea ce dovedeste (i). (ii)Si definim F[a, B)>R, Flx)=s+a-x), ve[ad] Dack f este convert si descrescitoare pe [a,b], se arati usor ch F este convert si crescitoare pe [a,b]. Deoarece evident ci o(F;8) =0(/;8), V8 €(0,5—a), din (i) capatam o( £38) = F(b) - F(b-8) = f(a) - f(a +8), ceea ce demonstreaza (ii). Sa definim acum olab]>R prin (a) = 9(d) = ba, g(x) = min{s- x,x-a},x €(a,b). Teorema 4.2.6. ([24]). Fie f €C[a,5], convexit pe [a,b]. Daca m [a,b] este un punct de minim global a lui f pe [a,b] atunci avem o( £38) = max{ f(a) - f(a +8); f(6)- f(6-8)}, V6 €(0,9(m)) Demonstragie. Din binecunoscutul principiu de descompunere a functiilor convexe (vezi de exemplu [61,p23)), f este de monotonie opusi pe intervalele [a.m] si Exista trei posibilititi “s(A) (B) © asm Deoarece (a) = (5) = b—a, cazul (A) se reduce la Teorema 4.2.5, (i) iar cazul (B) se reduce la Teorema 4.2.5,(i). In cazul (C), m este un minim global al lui f Pentru 8 €[0,0(m)) s¥ notkm M, = sup{|/(x+h)- f(x)jx,x-+h e[am],0R prin f(0)=0, f(x) =1/In(x), x €(0,1/€*), f(x) =-1/2, x e[I/e*,1]. Evident f €C[0,1] Mai intii, sf artim cf nu exist’ M>0 gi ct €(0;1] astfel incit f € Lip , (a;[0,1]), ceea ce ne va arata cd Teorema 4.2.2, (viii), nu este aplicabilf pentru estimarea modulului o(;8) Intr-adevir, daci presupunem prin reducere la absurd ca f € Lip, («;{0,1]), obtinem [r(x)- s(0)|< Me®, adic&o <-1/[x* in(x)] < M, x €(0,1/¢*) Dar in mod evident lim 1/ [x* In(x)} = +00 ceea ce contrazice inegalitatea anterioara. Pe de alté parte , deoarece (x) = -1/[xin*(x)] <0, x €(0,1/¢*) si S'(x)=In(x)- lee )+2]/[x*n*(x)]>0,x e(0,1/¢4), obtinem cf f este convex’ si descrescitoare 0,1]. Atunci din Teorema 4.2.5, (i), obtinem 0(f:8) = 710) Aa he, 0<8<1/e? _, Teorema 4.2.6 se poate extinde la modulul uniform de netea% de ordin superior, in felul urmitor. 44Teorema 4.2.7. ([23]). Dac f ¢C[a,b] satisface f"""(x)>0, Vx e[a,5] sic e[a.b] este un punct de minim global pentru f"” pe [a,b], atunci pentru orice 5 €[0,5,], 3, = o(c)/n avem o,(/;8) = max{-A5/(a),d5,/(—n8)}. Observatie, Conditia Sf Nx) 20, Ve [2,4] se poate inlocui cu conditia mai slab ca f este convex de ordinul n in sensul lui T. Popoviciu(vezi capitolul 1, § 1.4) Incheiem acest paragraf cu un rezultat simplu asupra modulului uniform de continuitate pentru functii din C,,, ce va fi util in capitolul urmitor. Teorema 4.2.8. ({22)). (i) Dack f eC, atunci o(F38) ~ o(Flys9\:8). V8 €[0,x], unde (Fp. 2.)58) = sup{F(x)~F()k}e—y]$8,x,y €[0,2n]} iar, in general, (5) ~ G16) jinseamna ci existi M,,M, > 0 astfel incit M, - H(8) < G(8) < M, -H(8), V8. (ii) Fie F €C,, para, Atuncio( F;8) ~ o( Fy. .)38). Demonstratie. (i)Mai inti, evident ci o(F{,2-):8)So(F;8). Sd notim [2kn,2(k + I)n], k eZ. Pentru x,y ER, |x—y|<8, existi dou’ posibilitagi: a) 3k €Z astfel incit x,y €1, b) 3k eZ astfel incit x E/,, ye Ty, SUX ET, Y Ely Caml a). Primim:x'=x-2kn, y'=y-2kwe[0,2n], |e -y|=[r-p]<8 gi |Fla)- FO) =|e(e)- FLy)| sol Foon 8) Caml b). Fie xeh, yeh, (cam! xeh,, yet, find similar). Avem: x =x-2kne[0,2n] , y=y-2kwe[2n,4x], |v -y]=|r-y]s8, x's 2m y'Atunci, lta) FOA=[rle)— FL!) sf) - #2n)|+ [F(2x)— £6) <0 Poon 8) +0 Phonon 8)= 20 Foay):8)> deoarece din F €C,, rezulti imediat c& o(F.2.)5 in concluzie, trecind la supremum cu x,y €R, |x—y|<6, in ambele cazuri a) si b) cipitim: a 0(F 38) $ 20(Fy35338), ceea ce completeazii demonstratia, (ii) Sa notim, M,(8)= sup lF(x) — F)x-y €[0.n})-9/ <3} =0( F358), M,(6) = sup{|F(x)- F()kx.y €[x.2"}{x- 9] $8}, M,(3) = sup||F(x)- F(y)x €[0,n}y €[x,2a} xy] <3}. {n mod evident, o (2,38) = max{ M,(6),M,(8), M4, (6)]}.8 [0.7]. Cum F €C,, este pari, avem F(x+x) = F(x-n) = F(n-x),Wx €[0,n], ceea ce ‘nseamna iat cal hui F este simetric fifi de dreapta x= si deci tn consecingh M,(8) = ee pentru x €[0,7], O(Flaqn)38 lx-y] <8, avem 45\F (x) - F(»)|<|F(x)- F(x)|+|F(n) - F(y)] s M,(6)+,(8) <2-M,(8), de unde rezulté imediat M,(5) < 2-M,(8) M8) $0 Ffa29)38) $2M,(8) = 20( Ff 38), ceca ce impreuni cu (1) ne di oF, ;8) $o(F:8) < 40(F,_);8), adicd o(F;8) ~ 0( Fy 9:8), ceea ce demonstreazi Teorema in concuzie primim o( Fy 4:8 §4.3. Alte module de continuitate in teoria aproximarii se folosesc si multe alte tipuri de module de continuitate dintre care ‘vom prezenta succint citeva mai cunoscute. © generalizare imediati a modulului uniform este Z?-modulul, ({ < p <0) care se foloseste, de exemplu, atunci cind estimarile din aproximare se considera in norma din L?” Si notim cu Li,= [f:R>R; f 2x periodic’ si [irre n {freee} «ee. inzestrat cu norma [/|, = [iver] , unde in ambele cazuri integralele se considera in sensul lui Lebesgue. Definitia 4.3.1. (vezi de exemplu [65,p.260] sau [21]). Fie n EN. Daca / € L’[a,b], se numeste L?-modul de netezime de ordin n al funcfiei f, expresia: 0, (738), = an Tira) ” Wez0, unde A F(x)= An f(x) daca h e{0,(6-a)/n] si X,f(x) = 0, in celelalte cazuri Daca f €Lf,, se numeste /’-modul de netezime de ordin n al functiei f, expresia: olf), a Issey) 1520. Observatie. in cazul f € Z?[a,5), pentru 5 > (~a)/n avem evident 0,(758), = ,(43(6-a)/n),. Utilizarea in aproximare (ca de exemplu in teoreme cantitative de tip Korovkin in spatii L?) a acestor module poate fi urmariti de exemplu in [1], [2], [54], [72]. In consecinga, calculul (sau estimarea) lor devine o problema importanta. in acest sens vom extinde Teoremele 4.2.5 si 4.2.6, la calculul modulului o,,(/5),, in felul urmitor. Teorema 4.3.2. ([21]). Fie n EN J{0}. Daci f eC" [a,b] verificd f(x) > 0,¥x €[a,b], atunci are loc: bess Mo,u(F8),= f[as'r(o]ae, sae 058<(b-a)/(n+2) 6a 2) © £58), = Onn F3(6—a)/(n-+2)),, dacd 8 >(b—a)/(n-+2) Demonstr: Din Teoremele 1.2.4 si 1.3.7, existi un punct & €(a,b) astfel incit AW" (x) =A FO""(E) 0, deci daci definim Dual) = fl as"s(x)}be,h e[0,(6- a) /(n+1)], atunci primim imediat @) ©,,(f38), = sup{D, (Ash €[0,8]},5 €[0,(6-a)/(n+1)] Deoarece se arata usor D,..(h) = 34(-1)"""(*"") J f(ule, prin derivare aver Dia (h) = bhe ae aa + [ln 1-taif} [no +1-i) f(b-(n+1-i)h) -ifla +ih)|= (0) s[b—(o-+1yh rin] (m4) (-ay fn [in 41 -a)e—1) J} (a +) = = (n+ [a s(b-(n+1)h)- 4, F(a +h) Acum, daci definim F:[a,b~ nh] R prin F(x) = 4',f(x), atunci F este crescitoare pe [a,b — nh] (vezi de exemplu demonstratia Teoremei 2.1 din [23,p.277]). De asemenea, putem scrie: (4) Dia(h) =(n+1)[F(b-(n+1)h) - Fla +A] Evident ci daci 0 0, Vx [a,b] se poate stabi la aceea ci f este convex’ de ordin n in sensul lui T. Popoviciu (vezi [61]). in cazul p>1, are loc: Teorema 4.3.3. ([21]). Fie n €N (){0} si p> 1. Daci f eC"? [a,b] satisface >nsals SM") 20 $1 f(x) <0, Ve €[a,b)], atunci o,,,(f.3), -{ J [ax reap . v6 €[0,(5-a)(n+2)] Demonstratie. Mai intii si definim 7:[a,26-a]—>R prin f(x) = f(x) daca x [a,b] si FQ)=(e-F(0)+/(0), dact x €(b,25-a]. Pentru 8 €[0,(6-a)/(n+1)], fixat, si definim H,,,:[a,]x[0,8]->R prin H,,,(x,h)=Ay"7(x). Deoarece f €C'[a,2b-al, evident ci existi derivata partiali continud in h, 9H,,,(x,A)/h. Deasemenea, pentru x e[a,b-(n+1)A] avem H,,,(x,4) = 4,7 f(x). Acum, din f"(x) > 0 primim AFi) [onal 58),]" =suplA (Ah <[0,3]}, 6 <[0,(6- a(n) unde F,.,:[0,8] > R este definita prin F, (A) = . “Penh ae = Tt "lars x)] de. Avem: feo F.,(h) = J (ef, (x.A)]” /ah)ete +[6—(n-+ In], [H,.(6- (r+ hyn)” = =p jo (x)] (F(A) (aha — (n+ LAG" A(5—(n + YA) = Benga =e J [a'r {5 re (rteonla- (n+ [a 4(b-(n+DA)]" = (n+ 1)p- "Petey" AVS (xt h)de — (n+ [ai 4(6=(n4+ af! > stovif acetone” PY [as (e+n)]-[ay's(0 (n+ nh = (n+ + Dfafar'sto-( (n+1)h) ] [anro- nh) - 8 f(a +h)]-[Ay" f(b -(n+)h I} = = (ns 1fase's(6—(n+ Dal) {of as £06 —nh)— 2%, /(a+)]-[,5(6—nh)—¥%,f(0-(n+ DF = = (nt fay s(o-(e+ f(e- ifais@- nt) - ay r(a vale [an s(-(n+ in) - a, f(a +e 20, findnd cont ci din f\"*?)(x) f(x) 2 0, Vx [a,b] (ca in demonstratia Teoremei 2.1 din [23, p. 277]), A¥' f(x) ae toare ca functie de x e[a,b—(n+1)h] iar A’,f(x) este crescitoare ca functie de x €[a,b—mh], ceea ce impreuni cu a+h R:; f-mAsurabil Lebesgue pe [a,5]} AgDefinitia 4.3.4. ({66]). Fie f € M{a,6] si 8 20. Modulul mediat de netezime de ordin nin norma din I%(I 0, pentru 3 > 0. 2). Din pacate, tentativa de calcul efectiv in cazul functiilor convexe de ordin superior, a modulului o{(/;8), s-a dovedit infructuoasi din cauza complicirii calculelor. 3). in (15,p.211-216) se poate gisi o succinta prezentare sia altor module de netezime ce au fost introduse in tori aproximai,4). Este binecunoscuta in aproximare trecerea de la spatiul C[-I,1] la spatiul C,, intermediul aplicatiei A:C[-1,1] > C,, definita prin A(f) = g, unde g(x) = f(cosx), Vx ER Asa cum vom vedea in capitolul urmitor, in diversele estimari pentru £,(/) (¢ €C{-11]) vor aparea atit modulul clasic o,(g;8) cit si of( 58) 7 \ceea, consider’im ci o relatie de legitura intre cele dou module nu este lipsiti de interes. in acest sens are loc: Teorema 4.3.7. Dact f €C{-1,1] si g(x) = f(cosx), Wx ER atunci 0,(g;8) < of( 38), V8 €[0,2x]. Demonstrafie. Fie # €[0,x—/] si 0O astfelincit o,(,.)38) < Moof(/:8) 2), Nu stim daca exista o inegalitate de sens contrar celei de mai sus. EXERCITI 1). Sa se calculeze modulul de continuitate o(/;8) pentru: a) f:[0,n/2]>R, f(x)= sin xb) f0,.n/2]>R, f(x) =cosx; ©) f[0,1] >R, f(x) =aresin x34) f:[0,1] +R, f(x) = arccosx; ©) F{0,+00] > R, f(x) = tex: A2) Fie f €C[0,1], convex si monotona pe [0,1]. Notam cu B,(/)(x) polinoamele lui Bemnstein atasate lui f pe [0,1]. Tinind cont de problema 7 a capitolului 2 si de Teorema 4.2.5 si se arate cA are loc o(B,();8) < o(B,,,(/);8) $o( 8) 3) Fie f:[a,b]>R complet monotoni pe [a,b] (adica (-1)" f°"(x)20, vx €[a,5], Vn = 0,1,2...). Sa se arate cd are loc o,(f;8) =(-1)" 4; f(a), ¥8 €[0,(b-a)/n}, n=1,2..... 4) Pentru functia f:[0,x/2]—>R, f(x) = sinx si se calculeze modulul t,(/;8), 54CAPITOLUL 5 ORDINUL DE APROXIMARE PRIN POLINOAME TRIGONOMETRICE §5.1. Introducere Pastrind notatiile din capitolul 3,§3.1, am vazut cum E\(g)>0, Vg eC,,, pentru n> +20 (vezi problema 2 de la sfirsitul capitolului 3) De aici, apare problema de a determina cit de repede tinde marimea £;(g) la zero. Aceasti problema poate c&pita un rispuns numai daca facem presupuneri suplimentare asupra functiei g €C., De exemplu,dac& se cunoaste modulul de continuitate al Iui g sau daca g¢ Lip, ct sau daci g este continuu derivabili de un anumit numir de ori, se poate determina aceasti rapiditate de convergent citre zero a lui £;(g). Teoremele care se ocupi cu aceste probleme se numesc in teoria aproximarii "Teoreme directe" Reciproc,"Teoreme inverse" in aproximare sint acele teoreme care din rapiditatea de convergenfa spre zero a marimii £;(g) ne dau informatii asupra proprietatilor de structura ale principal matematicienilor S. N. Bemstein, D. Jackson si S. B. Stechkin (pentru detalii vezi [45]) si vor fi expuse in acest capitol. §5.2 Teoremele hi jackson in aceast’ sectiune vom prezenta citeva teoreme directe, prin care vom obfine pentru E;(g) estimiri in termenii modulelor de netezime o,(g;8) Definifia 5.2.1. ([45]) Operatorul J, definit prin relatile Jlg)(x) = JeldZ(e =t)dt Jalx +1)L,(t)dt, unde L,(t) = +} [sim (rt / 2) /sin(¢ /2)] Juda = 1, se numeste operatorul lui Jackson. Expresia L,(t) se numeste nucleul lui Jackson. S& prezentim citeva proprietati ale operatorului J,(g)(x). Dacd se tine cont de [sim(nt (2) /sin(t/2)° =n+¥(n-bcoslkt) care se demonstreaz usor prin inductie asupra mi Jui n, rezulta imediat ci L,(t) este patratul unui polinom trigonometric par, de gradul n-1 si prin urmare este un polinom trigonometric par, pozitiv si de gradul 2(n-1). Atunci din Definitia 5.2.1 se vede imediat ci J,(g)(x) rimine de asemenea un polinom trigonometric de gradul 2(n-1). De asemenea, daci g este para, atunci se vede usor ci J,(g)(x) este par’. 52Din Definitia 5.2.1, avem 2, = J [sin(ne/ 2)/sin(¢ /2)J'de Tinind cont de inegalitatile elementare (ay t/mSsin(t/2)< 1/2, Vt €[0,x], obtinem Q) 4, = [fio 2) inf a - [fst 2) ea) =2n° "fsa uJ du ~ n (v2) cacti J [sin(u) / w]e ~ [fst / uJ du =constanté reali >0. fa mod analog se poste arkea @) feLi(ddt~n, vk =0,1,2 (10 De fapt, folosind (1) si (2) se poate arita ci fez(oa ~n* Jet site ~n*, O0 (independenta de g si n) astfel incit E;(g)< Mo,(g;1/n), Vg €C,,, Vn EN Demonstratie. Avem a(x)—Ji(g)x) = Je g(x +0)]K, (Oat =e ~9(x+1)-9(v-]K,(t)ar De aici, |a(x)- 2(eN(x)| s [pest ~ ele +1) 2(e-I)K (0 = Jo.teimt (Li n))K,(d)at < flrs rFostenrma(o = Nat 0 astfel incit |F(s)|< MG(1), vt eD Folosind acest limbaj, Teorema 5.2.2 se poate scrie i 'g) $ |g - J2(g)| = Ofo.(g;1/n)] = Ofo(g:1/n)] in cele ce urmeazi, vom generaliza Teorema 5.2.2, aritind ci daca g are proprietiti de netezime de ordin superior (adic are derivate continue de ordin superior) atunci Z;,(g) tinde ‘mai rapid catre zero, cind n > +0. Pentru aceasta vom introduce operatorul lui Jackson generalizat Lnplt) =, (Ofsin( nt (2) sin(ot/2)P' ff Ly, (0a = ‘Sa notim mai intii citeva proprietati ale lui Z, ,(1) Se vede usor ci L,,,(t) este un polinom trigonometric pozitiv, par si de grad r(x - 1) Tinind con t de (1), obfinem Lr eN,r 22 (5) hay =2f[sin(nt/2)/sin(e/2)) “ar [fsinon 2 1(t/2)p "ae = vee Ti De aici primim © je L,,,(t)dt ~n™*, Wk = 0,27 =2 Daca notam K,,(t) = Ly, | (0, unde n' = Oe atunci o fa. (a=1, fe, t)dt ~n*, k= 0,272 Teorema 5.2.3. ([45]). Pentru fiecare p=l,2,..., existi 0 constant M, (independent de gsin) astfelincit daci g €C,, are derivati de ordin p continua pe R, atunci Ee )< Mprto(g”s1/n), Wn = 1,2, Demonstratie. sa introducem urmitorul operator 1, ,(e)(x) fx. 0-0” ‘elon, unde r este cel mai mic numar natural cu proprietatea r > (p+3)/2. Se arata c4 /,,,(g)(x) este un polinom trigonometric de grad n (vezi [45,p.57-58]). Apoi, avem: (+) 1, els) =(-0"" fx, (arels)ar, de unde ” Jel) 1, ,leh0)s fr o)ae ators JX, (00 gular = -f K,{t}0 pul g(r) ties vet (nt +1)" K, (0) < Myo (g31/m), eoee cont de (5)-(7) si de faptul ci p + 1< 2r —2 este echivalent cu r > (p+3)/2. 54Apoi, din Teorema 4.2.4,(i), objinem o ,.(g;1/n) 0, cula(x)- g(y)|< M|x—yf",¥x,y eR} 0 0 (independent Lipa Z={g €C,,:3M, > 0, cuo,(g:8) < Mb, 8 <8} Clasa Z se numeste clasa funcfilor cvasi-netede si a fost introdusa de Zygmund. Teorema 5.3.2. (Bemstein, vezi ex. [45]) O funetie g €C,.,, aparfine clasei Lipo, dact simumai dact E3(g) = O(n), n EN. Demonstrafie. Sa presupunem ca g € Lip ot. Atunci o(g:1/) ae (vezi Teorema 4.2.2, (viii)) iar din Observatia 1) de dupi Teorema 5.2.2 rezulta imediat E;(g) = O(n"). Reciproc,s4 presupunem ci E;(g) = ln). Din Teorema 5.3.1 pa cazul n=1), obfinem, o(g;8)< M3 re sans xd S M3" ceca ce, conform aceleasi Teoreme 4.2°2 (vil), implick g € Lipa Teorema 5.3.3. (Zygmund, vezi ex. [45]). O functie g €C,, 0Z daca si numai daca Ef (g)=O0r"),n EN. Demonstratie. Fie mai intai g €C,, 0Z. Rezulta ,(g:n") = O(n") cea ce combinat cu Teorema 5.2.2. ne da imediat F,* (g) = O(n"). Reciproc, si presupunem ci £," (g) = O(n"). Din Teorema 5.3.1. pentru p~ @,(g;5) $M, 8°» Yl/ns M-6, adicd g eZ. ser! Sntr-adevar, fie m EN astfel incat 4/(m+1)<6<1/m. Avem m<8" <(m+1) si Sins =O Un) s31/mSlog,(m-+2), mt tenet! 55 . primim1/m, se stic ch (vezi de exemplu M.Nicolescu si alfii, Analizé chci dact notam S, Voll, Fa. Did. Ped. Bucuresti, 1971, p.696-697) S,,_,

0) dack si aumai daci o(g:5) = Ollog*(1/ care se poate deduce dup’ modelut demonstratiilor de mai sus. 2), Se poate demonstra un rezultat mai putemic decat Teorema 5.3.2, si anume Teorema 5.3.4, ([45,p.63,Problema 8]). Fie O +0) se poate demonstra existenta derivatelor de ordin superior. dup cum ne arati Teorema 5.3.6. ({45,p.61]). Daca pentru un p EN are joc conditia ne" B* (g)< +0, atunci exists 2°” continua si Be (sm, Sanne (e). Jha} unde M, > 0 depinde doar de p (si nu de g sau n) Penta demonstragic se poate consulta [45,p.61-62}. Observ: in cazul fimetiiior contimm derivabile are loc, de exempli, urmitorul analog al Teoremei $.3.4.: Teorema 5.3.7. (145,9.04,Problema 9), Fie geC,, astfel incit existi gC. si O C,, definit prin A(/) = g, unde g(t) = f(cosé),¢ €R, natural ci pentru aproximarea functiei f €C{-1,1] prin polinoame algebrice vom incerca transpunerea rezultatelor din Capitolul 6 privind aproximarea functiei g €C,, prin polinoame trigonometrice. Atunci, conform Observatiei 2 de dup Teorema 5.2.2., exist un polinom trigonometric de grad n, J;(g)(¢), astfel incit ) E(g)s|g(s)- J(g)(0)|< Mo(g;y%),vn eN,t eR intrucit g(t) este functie pari, conform consideratiilor din §5.2, J;(g)(t) este polinom trigonometric par. Dar este usor de verificat cA orice polinom trigonometric par de grad 71 se poate serie sub forma P,(cost), unde P, este polinom algebric (cu coeficienti reali ) de grad 7. Prin urmare, (1) devine |s(cost) - P,(cost)|< Ma(g;%),n EN, eR, de unde, ficind substitutia cost = 1, primim |rlu)- P(u)|< Mo(g;¥),Wu e[-11} vn EN. in consecinfi, rezulta @ E,()s|f- Pls Moles%),¥n eN, Dar din formula de medie a lui Lagrange, avem (cose cosy] =ing|fr—3]0, cu M tinzind la +00 cind 8 > 0. Prin urmare, procedind in acest ‘mod, nu putem caracteriza in mod complet clasa Lip,,a pe [-1,1] cu ajutorul ordinului de aproximare al lui £,(f). Motivatia acestui fenomen a fost descoperiti de Nikol'ski, care a aritat ci, in cazul aproximirii prin polinoame algebrice, calitatea aproximarii creste citre capetele intervalului de aproximare a functiei . 5FUtterior Timan, Teljakovskii, Gopenhauz, Dzjadyk, Brudnyi, Trigub, si recent De Vore, Leviatan, Ditzian si Totik au dezvoltat aceasti idee, objinind o serie de rezultate ce vor fi prezentate in paragrafele urmitoare ale acestui capitol. §6.2. Teoreme directe Un prim rezultat care extinde pe cel al lui Nikol'skii [58], este objinut de Timan [74] si se poate exprima prin Teorema 6.2.1. Dacé f €C{-1,1], atunci exist polinoamele algebrice P,(x), de grad n, neN, astfel incit [rls)- B(x)|< Mols: +¥,),Vn eN,Wx e[-1] unde constanta M nu depinde de fn six. Observatie. Se vede ci estimarea din dreapta descreste spre capetele intervalului, fiind de ordin maxim Ofo(/;%+ ¥,)] in x=0 side ordin minim Ofo(/;/.)] in x=I gi-1 Acest rezultat se poate extinde pentru functii continu derivabile, in felul urmitor Teorema 6.2.2. ( vezi de ex. [45,p. 66],[58] ). Daca f ©C”[-11],p EN, atunci exist polinoamele algebrice P., grad P, = n, astfel incit pentru orice x €[-1,1] si orice n €N are loc [ple)~ Plo) s [OZ + Zo] ol 1° + Y,), unde M, depinde numai de p. Demonstratia acestui rezultat foloseste nucleul lui Jackson generalizat L,, din §5.2. si se Siseste in [45,p. 66-69]. Observatii. 1) Daci f € C[-1,1], atunci estimarea din Teorema 6.2.2. se poate scrie sub forma mai general [Ax)- B(x] Mo,( sf + y.)yr eNweN,x e[-L1] (vezi BD. 2), Din teorema 6.2.2. rezulta usor cd daca f ¢C’[-1,1] atunci are loc @ [- Ps M,-n?-o( f”;y),. vn en Rezultatul exprimat prin (1) se numeste estimare de tip Jackson. Estimarea din Teorema 6.2.1. a fost intiriti de citre Teljajovskii [73] si Gopenhauz [31] astfel: Teorema 6.2.3. Daci f €C{-1,1], atunci existi un gir de polinoame algebrice P,, grad P, = n,n EN, astfel incit [Ps)- R(x) p+, exist un polinom de grad n, P,(x), atfel incit (8) = Pa sc +.) ol unde C este independent de fx sin. Op Uh + ¥).x e[-LI,V j= Observatie. Expresia o( /';%5/ + y,) de mai sus poate fi inlocuits cu E,_,(/°”) (vezi [38)). Teorema 6.2.5. ([73]). Daca f €C”[-1,1], atunci pentru orice n2>4p+5, existi un polinom P,(x) de grad n, astfel inci [7%(x)~ Ma] SCZ] of 1°) [LV J =O. Observatie. Teoremele 6.2.1.~6.2.5. au fost extinse prin utilizarea modulului o in [17] ‘Astfel, in particular, s-a demonstrat urmatorul rezultat: Teorema 6.2.6. ([17]). Daci f €C’[-1,1], o(x) = V1-x" sir EN, atunci pentru orice nzp+, existi un polinom P,(x) de grad n, astfel incit [20 - PW) sc [ZL] o1l 1, x).x e[-LIpv =P Observatie. De fapt , in [17] se utilizeazi un modul si mai general, anume ¥(/;3), unde w(x) =[o(x)} cu 0<2<1. incheiem acest paragraf cu citeva consideratii privind ordinul de aproximare ce se poate obtine prin aproximarea prin siruri monotone de polinoame din Observatia 1 de dupa Teorema 2.2.4... Principalul rezultat este cuprins in Teorema 6.2.7. ([29]). Fie f eq 1] satisfacind conditia @) ae -E,(f) < +00 Atunci exista sirurile de polinoame P, D(x). 'O(x), de grad r unde M, >0 mu depinde de f sin. Teorema 6.3.3. ([15,p. 83]) Daci r eN, f €C[-1,1], atunci are loc of(f:8) este necesari estimarea modulelor o°(. (758), Degiin [15,p. 28-35] se dezvolta o asa numita metoda a parfii principale a modulului @*(/;5) care permite estimarea mai usoara a lui, totugi in general, comparativ cu modul clasic o,(/:5), estimarea modulului o°(/:5) amine o problemi complicati, De aceea, in cele ce urmeazi, vom obfine estimiri pentru £,(f) evitind modulul @°(f;8), finind in schimb cont ci din Teoremele 4.3.7. si 4.2.8, modulul clasic o(41.38)este cel putin tot att de fin ca si o*(/;8), in schimb o(g4,.):6) putindu-se mult ‘mai ugor estima (calcula). De folos in acest sens este ([5]): Teorema 6.3.6. Daca f €C{-1,1] si g(x) = f(cosx), x ER, atunci g €C,, siare loc E(f) = Ej(g), vn eN Demonstratie, Evident g€C,, si este pari, Fie 7; polinomul de cea mai bund aproximatie a lui g prin polinoame trigonometrice de grad R definite prin 63 sin®x (00,V ue(o,n) si 8'"(u) = Bsin**(u/ 2) -[Boos*(u/2)-1/2]<0,¥ we(o,x) rezulta c& g este crescitoare si concava pe [0,r]. Atunci din Teorema 4.2.5, avem (84,358) = 2(8) ~ s(0) = sin*(5/2) ~ 5” sifinind cont si de (2), obtinem £,(f) ~ 1/n**. Unmitorul rezultat ne arati ci pentru h apartinind clasei funcfiilor convexe, estimarile pentru £,(f) sint mai bune decit cele date de relatia (3) din §6.1. Corolar 6.3.8, ({22]) Fie f €C{-1,1] definita prin f(u) = h(arccosu), v €[-1,1], unde heC0,r]. (i) Daca h este convex’ {0,7}, atunei a nsuficient de mare avem EAs) = Ofmax{ f(t) - f(cos{1/)), f(-1)~ f(~cot/n))}] = Ofols1/»*)} (ii) Daca h este crescatoare pe [0,7] si exist t, € (0,7) astfel incit h este concava pe [0,r.] si convex pe[?,,z.], atunci pentru » suficient de mare avem E,(f) = omax{ ¢(cost1/n)) - f(0), (-1)- f(-cost/n))}] = Ofo(ss1/07)] pase (ji) Fie deci h convexa pe [0,x]. Din Teorema 4.2.6., exist 8, (depinzind de f) astfel incit o(h;5) = max{h(0) — h(3), A(x) — h(x —8)}, ¥ 5 €[0,6, ]unde Ha) —H(8) = f(1)~ f(c0s8) < al f{1-cos8) so Hx) — Hx 8) = f(-1) - f(-c0s8) < ol f;|1- cos8)) < o( £:8"). 64 wsAtunci, din Teorema 6.3.7., (i), demonstratia este completd, ii) Pentru 8 €[0,], sa notam M,(6) = sup A(x) - Alyse 9] $3, x,y €[0,%]} M,(8)= sup{)i(x) - Hy) e-y1<8, x.y €[t.]} M(B) = supls) —My)5le— 9] $8. €[04] 9 elt.n]} in acest mod evident avem o(h;6) = max{ M,(3), 4,(8), ,(5)}. Rafionind exact ca in demonstratia Teoremei 4.2.8., (ii), obfinem M, o- M,(8) + M,(8). Pe de alti parte, din Teorema 4.2.5., B4(8)= 8) Ho) ~ feoss)- fi) sol 38°), 6 e[0.] M,(8) = hn) Hn-8) = f(-1)- f(~c088) < of £36"), 8 €[0,n - 1] in concluzie, «(4;8) = Ofo(;8°)], ceea ce impreund cu Teorema 6.3.7., (i), incheie demonstratia. Observatii. cum urmeaza: Sa definim g(x)= f(cosx), xe[0,x]. Dac’ g este convexd pe [0.x] sau g este crescitoare pe [0,7] si exist ¢, (0,7) astfel incit g este concava pe [0,,] si convexa pe 1). Fie f €C{-LI], data. Atunci Corolarul 6.3.8. poate fi exprimat dupa [1,7], atunci pentru 7 suficient de mare avem, E,(f) = Omax{ f(1)- f(cos(1/)), f(-1) - #(-cos(t/»))}] = Of o(f51/77)] 2), Corolarul 6.3.8. poate fi util in special cind C[0,x] (si in consecinfa cind /) nu este derivabila pe o mulfime numarabila sau cind, de exemplu, nu existi a (0,1) astfel incit he Lip(a;[0,x)). §6.4, Aproximare monotonii si convex Cind se aproximeazi o functie definiti pe un interval cu polinoame algebrice, este naturali problema ca polinoamele aproximante si conserve anumite proprietafi de aluri (cu alte cuvinte de formi a graficului ) a functiei aproximate. Cazul cind functia aproximati si polinoamele aproximante sint monotone constituie obiectul asa numitei aproximatii monotone iar cazul cind functia aproximata si polinoamele aproximante sint convexe constituie asa numita aproximare convexa, De asemenea, aproximarea monotoni in care sirul polinoamelor aproximante are anumite proprietifi de monotonie, formeaza obiectul asa numitei aproximatii dublu monotone. in cele ce urmeazi, vom prezenta citeva rezultate de tipul celor pomenite mai sus. Fie f-[a,5]>R monotoni pe [a,b]. Conform rezultatelor din [44], [43] sif12], se poate enunfa urmitorul rezultat de aproximare monotond, de tipul celui din Observatia 2. de dupa Teorema 6.2.2. Teorema 6.4.1. Daci f ¢C?[-1,1] este crescitoare pe [-1,1], ( p20) atunci pentru orice neN, existi un polinom P,, grad P,0 este o constant independenti de f sin. Recent, DeVore a objinut urmitoarea estimare de tip Teljakovski in aproximarea monotona + Teorema 6.4.2, ([13]) Daca f €C{-1,1] este crescdtoare pe [-1,1], atunci pentru orice nN, existi un polinom P,, grad P,0 este constanta absoluta. in aproximarea convex, primul rezultat analog Teoremei 6.4.2. a fost obfinut de D. Leviatan in [40]. in fapt, el a obginut urmatorul rezultat mai general: Teorema 6.4.3. ([16], [40]) Pentru orice f € C{-1,1] convexa pe [-1,1] si orice n €N, exist un polinom convex de grad 0,V x €[0,1} /= atunci pentru 7 suficient de mare, existi polinoamele P,(x) de grad 0,¥ x e[o,1}, B(x,)= s(x), f= si I= Pisco? -ol f?:1/n), unde C>0 este independentii de f in. .Ca un rezultat aflat Ia intersectia Teoremei 6.4.5. cu Corolarul 6.2.8., (ii), putem enunta Teorema 6.4.6. ([19]) Fie 4<7L(f)20. ( adicd f(x) 2 0, Vx => L(f)(x) 20, V x.) Exemple. 1). Fie n €N fixat, X=C[0,1] si L(f) = B,(f), unde ants) = Sistem) Atunci este usor de verificat ca L este liniar si poziti. 2). Fie n EN fixat, x, <... X ( X=C[a,b] sau X=C,, ) un operator liniar si pozitiv. Atunci: ) Fg €X, f(x) < gx), V x= L(f)(x) < L(g)(x), V x -proprietatea de monotonic. (H|LN()]s L(/Ple), ¥ x. Demonstratie. (i) Notim /=g-f. Din ipotezi, A(x)>0,W x.Deoarece L este pozitiv, obtinem L(h)(x)>0¥ x si finind cont de liniaritatea lui L rezulté L(g)(x)- L(f)(x) 20 x, ceea ce incheie demonstratia, ii) Avem, “lle s s(x) s|F(@), ¥ x Aplicind inegalitatilor anterioare Z. si tinind cont de punctul (i), rezulta ~UsMx) < LAM) < U7) (2), vx JLCA\(x)] < AVX), ve of ceea ce este echivalent cuObservatie. Pentru a pune in evidenté faptul ci un operator liniar L se aplic& unei functii J, considerata ca functie de variabila independenti t iar valoarea lui L(f) ca functie de x, uneori ne va fi util si scriem L(f(t);x) sau L( f(z)) (x)in loc de L(f)(x) Rezultatul principal al acestui paragraf este ‘Teorema 7.1.3. (Teorema a-I-a a lui Korovkin). Fie L,:C{a,b]-> C{a,b], m=1,2,..., un sir de operatori liniari si pozitivi, Notim es(x) = 1ey(x) =x si ey(x) = x2, Ve [a,b]. Dac: Lgl €)(x) = 1+ thy (x), Lo €,)(x) = x + Vq (2), Ly (€2)(x) = 37 +w,,(x), Vx € [4,5], Vn EN unde _u,—""">0,v, "=" >0,w,—"* 50, uniform pe [a,b], atunci, pentru orice S €Ca,b] are loc L,(f) == f , uniform pe [a,b] Demonstrafie. Fie M=max{|/(x);¢[a.6]} si ¢e[ab], fixat, oarecare. Din S €Ca,5), obfinem ca f este uniform continua pe [a,b]. Deci, pentru orice ¢>0, exist 8-0 astfel incit pentru orice x [a,b], |x~1]<8, avem | f(t) - f(x)|8 atunci (x-1) /8°> gi [rl - #(2)] s|/(0] +|£(0) 52M < 2M(x- 1) 182, Vx €[a,5] cu |x - 128. fn consecinfa, rezulti a [fle - f(x] <0 /2+2M(x- 1) /8*, vx €[a,b], vt € [4,5]. Fie acum x €[a,b] fixat, oarecare, ¢ <[a,b], variabil, si m N, fixat, oarecare. Notim a(t)= f(x), Vt e[a,b]. Putem scrie g(t) = f(x) -e,(¢), vt €[a,b]. Aplicind L,, rezulta Lal (tsx) = Lal F(2) e402) = fe) La (@0)(x) adiod Ly(F(x);x) = F(x)-Lu(ey)(2) Apoi: Lal A YX) = f(x) = Lg f(x) ~ (2) Lal 60:2) + £2) Lin €03%) — F(2)= =LA f(t): Me F(x) Laleysx) + f(x) [1+ ug(x)]= £00) = Lal FO)sx) ~ fx) Lal eos) + f(x) a(x) De aici obfinem [Lal Vx) = £(%)] $|Ln( £052) - LaF) -€053)] +1/(2) fun (0)|= Yes ~ 10+) "SLA a) — ben) +170) rs) 4s 1) 18;x) +{7(0)|-fugl= = Lg (61 25x) + Ly(2M(x— 1)" 18°3x) + (x)= EL (ey3x) +L (x2 — 2x0 +; 7 +{F (2) -ta(v)|= Ha [Leng )] +284f2?- 1, (ey5x) —2x -Lgle,sx) + Lyl,52)}+ [£0] -fg2)|= Be ete “(1+ ug(e))-22-(x-4v4(0)) +? +e (a))} +L A000) Deoarece 1, V,, Wy —> 0 uniform pe [a,b], rezulta 69 Tarsaasncd22( 1+ g(x) — 2x + v4(x)) +2? +074 () = Ve/2>0, 3m, EN astfel incit } 24 { x24, (x) ~2xv,(x) + W(x}! + |4(x)|-fug(x)| m,, Vx € [a,b] Deci, ¥m > m,, Vf €C[a,b] avem \LalS)x)- (2)] <2, x [a,b] <> L,(f) => f uniform pe [a,b]. Observatii. 1). Functile ¢ Teorema 7.1.3. ne spune ci este suficient ca L,,(e,) > ¢, . L,(f)—> f uniform pe [a,b], Vf €Cla,b}. Korovkin a aritat ci finctiile de proba nu pot fi reduse la dous si ca 4,1,7° pot fi inlocuite cu orice triplet de functii ,,¢,,9, €C[a,b]care formeazi un asa zis sistem al lui Cebisev pe [a,b] (adic& orice combinatie ap, +Bq, +79, cu a,B,y €Rare cel mult doui ridacini distincte pe [a,b]). 2).In cazul cind operatoriiL,:C[a,b]> Cfa,b] sint de forma special ? .y,,-2x-v, +, > 0, uniform pe [a,b], deci e, =1,¢, =1°,1 €[a,b], se mai numese si functii de probii 1,2, uniform pe [a,b], pentru ca =F (4, ,.)“Pyalx) cu a,,, €[4,5] si p,..(x)20,Vx € [a,b], Vm,k EN, Teorema 7.1.3. fost demonstrat de Bohman in cazul spatiului C,, = {/:R > R;/ periodica gi continua pe R} are loc: ‘Teorema 7.1.4.(A doua teoremi a lui Korovkin). Fie Lu:Cq—> Cog M=1,2y.» un git de opertor linia i poztiv. Dack L,(1;x) 224, 1, (sin 2) "22 > sin x, L,(cost;x) "=> cosx uniform pe R, atunci Vv f €C,, avem L,(f)(x) "=> f(x), uniform pe R. Pentru demonstratie se poate consulta de exemplu [67]. Exemple ve Operatorul lui de la Vallée-Poussin Pentru f €C,,, se defineste cu formulele: Vine) =6,-fsle+w): cos” Su= cf s0- cos" at, unde 1 (2m)(2m-2)....4-2 2n (2m=1)(2m=3)...3-1" 2)Operatorul lui Fejér. Pentru f €C,,, se defineste cu formulele: mt =x) Y muy -f(dat =f] -f(x+uldu, 2nm 3)Operatorul lui Jackson. Pentru f €C,,, se defineste cu ee ' SP (xt udu. (0 Sater SE Tofi acesti operatori reprezinta exemple care verifica condigiile Teoremei 7.1.4 Fo§7.2 Evaluarea ordinelor de aproximare cu modulul de continuitate Daca Teoremele 7.1.3. si7.1.4. ne dau condifii suficiente pentru ca L,(f)—"22> f uniform (pentru orice f), in mod natural se pune problema evaluarii restului ' RA Mx) = Lal Px) ~ (2). in acest caz are loc urmitoarea Teorema 7.2.1. (vezi de exemplu [9 p. 28-29}) Fie L,,:C{a,b]> C[a,b], m €N, un sir de operatori liniari pozitivi. Atunci pentru orice f €C[a,5], orice m EN, orice 8 > 0 si orice x e[a,b] avem A) |r(e)~ L(V] <[2.(,(0)sx) + 26(65(05x)/3] -0f £38) +{/(0)]-|L,(@,3x) — I], unde §, (1) =|¢- x), Ve [a,b], (x : 4] presupus fix, oarecare). Demonstratie.Are loc identitatea Lgl Sx) ~ £2) = [Lal FMC) ~ (2): Lu (€o3x)] + (3) -[La(€o5*) ~ 1] de unde, treciind Ia valoare absoluti, objinem [Lal V(x) = £(3)] =P) L963 e (x) — f(x)-L,(€5x) + L, a );x)| s{f(x)}-|2.(€,)ex) = + |Z,(26 tt = Ly F)3x)) = nl x)3x)|+ {ex)-|L(e N(x) IIs L.(4()- s(x): {r(o)-{2a(€)(x) - 1) < fe nos Ila loalesMe)—1]= tt Atlee (rl) 424(€,)2)-1)s Lyllle— 1/8 + Jol :8);x]+ [7( a |nl@Nx)— I= 2,[(le-x4/8)0(7:3);x] + ol F8)- La €ui2) + LAC) |lml CoN) 1] = 0/58) [Lal 4, (0) /3)sx) + £9 )] + ve 4 |Fn( Mx) ~ I ceea ce demonstreazi teorema. Corolar 7.2.2.([9, Teorema 2.3]) Fie L,,:C[a,5]—> C[a,5], m EN, un sir de operatori liniari si pozitivi. (Dack f 05) 1{( [t- x);x]=0. Cazul a). Alegem 6 = {4 IG -x); +] Fal cont gi de inegalitatea anterioara, obtinem Lele) - 24 #00) {Z4(eysx) +[Z4(e30)]”}- of of f5 i.) + {pla -\eq(€sx)~ If ceea ce demonstreazi (i). Cazul b). Din (3) rezulta L,, (|r x{;x) = 0, si dupa inlocuire, alegind 8 = 0, capitim din (2) lx) = L(A) s{ro fester) oo (ii) Din f” Cfa,b] putem serie £(1)= f(x) + /'(@{t- x) + [10 - f(x) - f'(x)t-»)] Aplicind L,, rezulta TnL S(O5x] = £()- Lal 205x]+ £2) Lyle 5x] + Le F() - £0) - FON x);x], de unde [EnCAMe) = £6) s [7a |oaL@ose] = + 4") bal =x] + Lf) - f0)- FM - 25x] yl) S(x)= f(x) t= x)]=|f'ENt- 2) - FCM )]=[7'6)- £00) a] 5 AS E-x)-f- af < of fsa) -fe- - [1+|e-x]/8]-[¢-x]-0( 758) = llr 2]+-af 18) -0( 7"). Aplicind L,,, capitam LM) — Aa) PN e~ nox] s of 7':0)-[E,lle-xhx) + Lf 2) x] 3, Rationand (pe doua cazuri) ca si pentru (i), rezulta imediat estimarea din (ii). Corolar 7.2.3 ({9, p.39]). Fie L,,:C[a,b]—> C[a,b], m EN, un sir de operatori liniari si pozitivi si notim a(x) =[1/2]-L,|(¢-») sx], Daca pentru i=0,1 si x, €(a,d) avem (9) = La(@,5%) = Ofae2(x,)], atunci, dack f eC*[a,b] astfel incat f* R este convexa de ordinul p in sensul lui T.Popoviciu (vezi §1.4) atunci d”"[B,(/)(x)]/de"" = 0, Wx [0,1], Vn EN, unde B,(f)(x) reprezint’ polinoamele lui Bernstein pe [0,1]. Demonstratie. Demonstratia este imediata tinind cont de Exercitiul 5 de a sfarsitul Capitolului 2, si de Teorema 1.2.4. Si alti operatori liniari si pozitivi cunoscufi posed proprietatea de conservare a alurii functiei, 0 contributie important in acest domeniu fiind, de exemplu, lucririle lui Al. Lupas [46-52]. O alta caracteristicd a sirului de operatori liniari si pozitivi ce se atageaz unei functii cu 0 anumiti alurd este monotonia lui sau a sirului derivatelor operatorilor liniari si pozitivi. #3Spre exemplificare, in cazul sirului polinoamelor lui Bernstein are loc Teorema 7.3.2([37],[53]). Fie f €C{0,1] (if este convexa (de ordinul 1) pe [0,1], daca si numai daca B,,,(/)(x)< B,(/)(x). vx €[0,1], n EN. (ii) f este convexa (de ordinul 1) pe [0,1], daca si numai daca f(x) C{0,1] definit prin formula slAe)=3 : } *(1—x)"-s(k/(m+4)), xe(0,t}, M(Z)() = s(0). Si se deduci o estimare pentru |f(x)- M,(/)(x)} 3.Pentra_/:R > R, continua si marginita pe R, si considerim operatorul lui Baskakov dofinit prin 1,(/)(x) = x" ‘) [x G4)" ]- erm), Daca 0R astfel incat Jim f(x) =0 si fie a>0. Pentru f €C{0,a] si |, cand |, cand x €[0,a] si considerim operatorul Favard-Szasz. definit prin Z,,(f)(x) = [lm i] se" f (kim) Si se deduci o estimare pentru |/(x) - L,(f)(+x)|- w5.8% se deducd estimari pentru |/(x)- B,(/)(x)| cand f €C[0,1] si cand f eC'f0,1], unde B,(f)(x) reprezinté polinoamele lui Bernstein atasate lui f pe [0,1] 6Fie (p,r) €(0,1] (0,1), o(#)=1°(1-2)", ¢ [0,1] si f:[0,1] > R cu proprietatea ci exist 0 constanti M, > 0 astfel incat |/(1))

Vous aimerez peut-être aussi

• Biblia Traducerea Fidela

  

  Document1 224 pages

  Biblia Traducerea Fidela

  Joseph Smith

  100% (2)
• Suferintele Tanarului Werther

  

  Document1 page

  Suferintele Tanarului Werther

  Cristiana Craciun

  Pas encore d'évaluation
• Algoritmi Genetici Si Strategii Evolutive

  

  Document13 pages

  Algoritmi Genetici Si Strategii Evolutive

  Robert Pop

  Pas encore d'évaluation
• • Magazines
  • Podcasts
  • Partition
• Descriere DISC

  

  Document4 pages

  Descriere DISC

  Robert Pop

  100% (1)
• Descriere Holland

  

  Document6 pages

  Descriere Holland

  Robert Pop

  Pas encore d'évaluation
• Descriere Inteligenta

  

  Document3 pages

  Descriere Inteligenta

  Robert Pop

  Pas encore d'évaluation
• Egiptul Antic

  

  Document8 pages

  Egiptul Antic

  Robert Pop

  Pas encore d'évaluation
• Descriere Decizie

  

  Document1 page

  Descriere Decizie

  Robert Pop

  Pas encore d'évaluation