Misteriile lui Zalmoxis

De ConstantinDaniel

Neamurile tracice ca civilizaie cu un nalt grad de spiritualitate. Cultul de misterii al lui

Zalmoxis, practicat n spaiul locuit de ei, ca surs mai mult sau mai puin direct a tuturor
formele religioase de acest fel cunoscute de antichitate. Troia, considerat punctul de nceput
al drumului pe care avea s-l parcurg Grecia clasic n toate implicaiile ei, ca cetate locuit
de aceleai neamuri tracice, cele care vor avea o influen decisiv asupra spiritualitii
greceti ale acelor vremuri sub forma ei pe care o cunoatem noi astzi. Societatea seminiei
tracice a agatrilor ca model pentru Republica lui Platon sau pentru Lysistrata lui Aristofan.
Nu, n-am intrat ntr-un delirium tremens cu tente naionalist-istorice i n-am dat nici ntr-o
form extrem de prvanit. Am citit, n schimb, prima ediie a volumului lui Constantin
Daniel,Misteriile lui Zalmoxis, aprut anul acesta la editura Herald, la mai bine de 25 de ani
de la terminarea manuscrisului.
Liceniat n sociologie sub conducerea lui Dimitrie Gusti i influenat n alegerea
orientalisticiica domeniu de aprofundat de profesori ca Nicolae Predescu, Mircea Vulcnescu
sau Mircea Eliade, Constantin Daniel i-a dedicat o mare parte din scrieri civilizaiilor
disprute ale spaiului
oriental: Civilizaia Egiptului
antic, Civilizaia asirobabilonian sau Civilizaia fenician sunt doar trei dintre titlurile care l-au consacrat ca istoric
minuios, aproape matematic, cu o structur a crilor mai mult dect solid, cu o cantitate de
date, nume i fenomene ale lumii acelor vremuri smulse din mii de scrieri clasice care poate
s-l descurajeze pe orice tnr oarecum instruit n domeniu s se apuce de studiul istoric
serios, aprofundat, sistematic. Cartea lui Constantin Daniel nu este pentru profani. Pentru a o
deslui cum trebuie, pentru a o nelege trebuie s fii, dac nu un specialist, mcar un pasionat
al istoriei antice, un pasionat al istoriei geto-dacilor, un om care a apreciat i a citit suficient
de mult despre religia acestora i despre cultul lui Zalmoxis. Fcnd parte din a doua
categorie, chiar dac subiectul a fost aprofundat mai cu seam n timpul facultii, am fost
interesat de cartea aprut la Editura Herald. Orientalistul Constantin Daniel intentiona inca
din 1985 sa publice o lucrare dedicata cultului unei zeitati traco-getice, Zalmoxis. Abia astazi

textul este gata de intilnirea cu publicul, caci pentru prima oara lucrarea Misteriile lui
Zalmoxis vede integral lumina tiparului, altfel fragmente din ea fiind inserate in revistele
vremii. Pornind de la putinele marturii existente (v. Herodot), Constantin Daniel ne propune o
imagine convingatoare despre un cult dedicat unui zeu al misteriilor, asa cum gasim in
Orientul Apropiat si in Grecia. Demersul orientalistului roman vizeaza atit analiza acestui
cult, cit si plasarea sa in contextul cultural mai amplu al epocii. Interesul marturisit al
autorului se indreapta catre radiografierea constantelor spirituale specifice religiilor si
comunitatilor tracice, cu accentul pus pe lumea dacilor. Din acest punct de vedere, Zalmoxis
apare ca o zeitate solara indeplinind un important rol mintuitor, el avind puterea de a-si
recupera discipolii in vederea unei existente de dincolo de moarte.Nscut dup volumele care
l-au consacrat ca orientalist, Misteriile lui Zalmoxis reprezint o abordare substanial (dei,
ntructva, una partizan, lucru la care, ns, voi reveni mai trziu) a naturii spiritualitii
tracice i, ndeosebi, a celei geto-dacice, ncluznd i o plasare mai larg a acesteia n
contextul cultural al epocii.
Prezentat ca zeu solar, ipostaz tracic a lui Apollo, i respingndu-se, prin aceasta,
denumirea de "Zamolxis" (din "zamol" = "pmnt"), Zalmoxis este prezentat ntr-o form
extrem-spiritualiza(n)t, iar religia lui ne este afiat ca una de mistere. Mai mult, credina
tracilor ntr-un astfel de zeu i practicarea cultului su specific devine o surs pentru misteriile
greceti, romane sau egiptene, cele considerate de Constantin Daniel ca fiind adevratele
religii ale acestor neamuri, n pofida "adorrii zeilor oficiali care a czut, mai mult sau mai
puin, n desuetitudine". Demersul investigativ al autorului n privina cultelor de mistere din
lumea antic le definete ca un set de tehnici de autosugestionare. Prin deprivare senzorial n
spaii ntunecoase, ajutai de efectele halucinogene ale preparatelor speciale oferite de preoi
la intrare, practicanii ajungeau s aib viziuni ale zeului i ale lumii de apoi, n tocmai spiritul
celor propovduite de slujitorii lui Zalmoxis. Intensitatea tririlor participanilor la astfel de
ritualuri nu poate s nu aib prelungiri n viaa lor social: cultul lui Zalmoxis nseamn i
moralitate, nfrnare, ascetism, fraternitate i empatie la nivel comunitar. Prin aceasta,
societile abioilor, agatrilor sau hiperboreenilor, pe care Constantin Daniel le consider
seminii trace, au constituit sursele principale ale proieciilor utopice oferite de greci prin
unele dintre scrierile lor eseniale. Autorul filtreaz, de multe ori, informaiile obinute din
autorii clasici, ntr-un sens unilateral. Spre exemplu, ezitarea lui Homer de a afirma
posteritatea lui Zamolxis fa de Pitagora nate, la Constantin Daniel, concluzia posibilitii
puternice ca ordinea lor istoric s fi fost una tocmai invers: cultul zeului trac a precedat
scrierile grecului, ceea ce l transform pe primul n adevrata surs a tuturor formelor
religioase practicate n cadrul ntregii serii de culte de misterii ale lumii antice. Implicit, cu
toat credina n nemurirea practicanilor de mistere, care vor trece, dup moarte, n lumea lui
Zalmoxis (de unde i importanta dimensiune soteriologic a cultului), religia tracic devine
sursa originar de inspiraie pentru toate religiile europene i cele din Orientul Apropiat.
Deseori determinat ideologic (manuscrisul Misteriilor lui Zalmoxis a fost terminat n 1985),
textul ncearc s exploateze la maxim orice dovad mai mult sau mai puin verosimil a
prezenei n spaiul tracic a unei civilizaii extrem de evoluate spiritual. n aceeai direcie se
nscriu cu glorie i explicarea exclusiv naturalist a cultelor de misterii ale antichitii dat de
Constantin Daniel i, cu att mai mult, ncercarea autorului de a demonstra, n cazul unui
neam tracic ca cel al agatrilor, de pild, importana social a posesiei n comun a tuturor
bunurilor, cunoatere a creia ar fi avut un rol primar n scrierea Republicii lui Platon.
Naterea filozofiei greceti, scrie Constantin Daniel, nu poate fi separat de cultele de
mistere care elaborau o serie de teze despre moarte, suflet, nviere i despre un destin postum
luminos al celor drepi. ntemeindu-i argumentrile pe surse istoriografice

antice, Constantin Daniel scrie despre interferene spirituale traco-elene, despre influene trace
asupra religiei grecilor, despre crturari de origine trac care au scris n grecete, dar i despre
originea trac a misteriilor elenice: Tracii nu au dat vechilor greci numai mari gnditori,
scriilori sau poei, ci tot de la ei au preluat grecii i cultele lor de misterii. () Ideile i
credinele promovate n misterii se regsesc, n forme prelucrate, n gndirea unor mari
filozofi greci, cum au fost Pitagora, Empedocle, Platon, Plotin, Iamblichos i Porfir. ns
miturile i credinele, riturile i alegoriile din misteriile greceti erau de origine trac.
Autorul insist pe cultul zeului trac Orfeu, pe misteriile orfice care i-ar fi influenat la mare
distan n timp pe Platon i Plotin, misterii orfice care pot fi regsite i n misteriile
pitagoreice. Constantin Daniel continu seria analogiilor i interferenelor analiznd
claustrarea i deprivarea senzorial n misteriile pitagoreice i n cele ale lui Zalmoxis;
Herodot este cel care vorbete primul despre o filiaie spiritual ntre misteriile lui Zalmoxis i
cele ale lui Pitagora, istoricul grec fiind convins c Zalmoxis a trit naintea filosofului elen.
Constantin Daniel susine c misteriile lui Zalmoxis au jucat un rol nsemnat n structura
singular a spiritualitii geto-dacilor care credeau c moartea este un prag, c puteau deveni
nemuritori prin iniierea n misterii. Nu era o simpl credin, era o convingere ferm
dobndit n urma unei experiene directe pe care au avut-o cei iniiai n misteriile lui
Zalmoxis. Pe ntreg parcursul crii autorul pledeaz pentru prioritatea temporal a
misteriilor lui Zalmoxis asupra celor greceti, avansnd ideea c Zalmoxis a fost un personaj
real, dei rareori se arta n ritualul misteriilor, care a trit n mileniul al II-lea . C. Discutnd
despre misteriile lui Zalmoxis, autorul fac dese referiri la misteriile orfice, la cele eleusiene i
la cele pitagoreice; dincolo de unele diferene de desfurare ritualic, rareori ni se spune c
sursele istoriografice despre cele greceti snt infinit mai bogate dect n cazulcelor patronate
de zeitatea trac.
Ar fi nedrept, ns, s reducem lucrarea lui Constantin Daniel la o singur latur a ei i, mai
ales, tocmai la cea n care pare c este definitiv vndut unei ideologii sau alteia.
Ideologizarea avid, excesiv i aplicat din pura voluptatea a artrii cu degetul nu las nimic
bun n urm. Sensibilizarea filtrelor intelectuale ale cititorului este, aici, mai mult dect n alte
cazuri, necesar: dei oarecum partizan, dnd, pe alocuri, senzaia c dorina de atingere a
scopului nu las textul s se opreasc n faa unor poriuni mai bolovnoase sau discontinue,
demersul rmne unul singular n literatura romn de specialitate i o bun surs de
cunoatere a structurilor religioase ale acelei lumi: dac nu a importanei cultului lui Zalmoxis
n ntreaga evoluie religioas a lumii vestice, mcar a locului esenial pe care cultele de
misterii,
la
modul
general,
l-au
ocupat
n
aceeai
sfer.
"Credinta in nemurire prezenta in ritul lui Zalmoxis este completata si de o practica
vizind obtinerea unei austeritati stoice in viata cotidiana, bazata pe o moralitate exemplara.
Constantin Daniel subliniaza descendenta uraniana a zeului, asimilindu-l lui Apollo, ca si
faptul ca el ilustreaza o ideologie religioasa ce se opune traditiilor hedoniste si dionisiace de
tip helenic. Cit priveste substanta concreta si tehnica a ritualurilor de initiere in misterii,
aceasta consta, potrivit autorului, in deprivarea senzoriala a discipolilor prin claustrarea lor in
grote intunecate, delirul si viziunile induse astfel fiind omologate ca reprezentari si mesaje
transmise
de
divinitate."
Cercetata si de Mircea Eliade, religia traco-geta formata din misteriile lui Zalmoxis se
bazeaza pe un rit de trecere ce simbolizeaza moartea si renasterea, prin scufundarea in pestera
(Descensus ad Inferno) a adeptilor zeului (Homines religiosi). Constantin Daniel face referire
la cercetari psihologice si psihiatrice contemporane pentru a demonstra trairile care generau
halucinatiile din timpul coborarii in abis sau claustrarii in intuneric tehnici de revelare a

sacrului prin deprivare senzoriala si importanta pe care initiatii o dadeau acestor viziuni.
Popor religios, enigmatic si viteaz, getii aveau un stil de viata exemplar si dobandeau prin
aceste experiente constiinta nemuririi sau macar a vietii idilice ce ii asteapta dupa moarte, in
paradisul
zeului lor.
Documentarea si detaliile care ne sunt oferite in Misteriile lui Zalmoxis fac din carte o
lucrare de referinta in cercetarea sistemului religios trac, insa cu adevarat interesanta este
insufletirea cu care autorul incearca sa argumenteze cu toate fortele sau dovezile posibile ca
tracii au stat la baza atator lucruri in marele spatiu indo-european, impregnand cu trasaturile
lor misteriile popoarelor antice, ajungand uneori sa le fie atribuita mai multa spiritualitate
decat am putea crede ca au avut.
Chiar daca unele demonstratii nu sunt suficient de solide sau sunt doar deductii si presupozitii,
teoria lui Constantin Daniel nu e una de neluat in seama, iar influenta credintelor de acum
cateva mii de ani isi gaseste inca locul in actualul spatiu romanesc, pastrand ecouri in practici
si obiceiuri rituale din zilele noastre.