PSALM 9(Vecinul meu a strans cu nendurare...

)
Vecinul meu a strans cu nendurare
Gradini, livezi, cirezi, hambare.Si stapanirea lui se-ntindeacumPan' la hotarele de fum.Soarele-apune zilnic si
rasareIntr-ale sale patru buzunare.Vazduhu-i face parte din
avutCu-al zalelor de stele asternut.Luand si lumina-n tarcul lui
de zestre,O potcovi si-o puse in capestre.Din cer ia fulgeri, din
pamant grasimi,Adancuri inmultind cu inaltimi,Si fostul meu
vecin de tarm se tineVecin de-o vreme, Doamne, si cu
tine.Urechea lui inchisa pentru graiuriCu seama s-a umplut,
de mucegaiuri.Gingia moale, intarcata, suge,Ochiul porneste
bland sa se usuce,In pantec spini, urzici si agurideDau stiri de
belsugul ce-l ucide.Crestetul gol poti sa-l incerciPuhav subt
pipait, ca pe ciuperci.Si-i subred ca o funie-nnodata,Cu
capataiu-n barca inecata.Doame, asa obicinuit esti, biet,Sa
risipesti faptura ta incet.Prefaci in pulbere maruntaPuterea
darza si vointa crunta.Faci dintr-un imparat Nici praf cat
intr-un presarat.Cocolosesti o-mparatie mareCa o foita de
tigare.Dintr-o stapanire semeataAi facut putina ceata.Zidind,
schele-nalte si repezi ridici,Incaleci pe livezi cat muntii melci
mici.Paretele-i veacul patratSi treapta e veacul in latSi scara e
toata vecia.Si cand le darami, trimiti clipaSa-si bata
aripaDedesubt.Musca muta a trecutului rupt.