Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca CANOANELE BISERICII ORTODOXE NOTE SI COMENTARII Editia a [[-a imbunatatita Editie ingrijita de Dr. Sorin Joanta Tipariti cu binecuvantarea [PS ANTONIE, Mitropolitul Ardealului, Crisanei si Maramuregului Sibiu, 2005NOTA AUTORULUI 1a aledinarea cri sa floss wextl grec gi ltinprecum straducerle ‘existent — accesibile~ ale canoanelor; sa yinut seam de stil texudui Ccancanelor sal comentriler la aceste facut la Cursuile de doctorat in Teologie eu pr. prof. dr. LIVIU STAN, in calitate de indrumetr stiriific $8 irnte sufitese, casi de opines observe specilisoler; sau consulta ‘coleclile de canoane accesible, manualel, rotate s studi th materie $i ‘sau valrificatcercetarile personae ae lednitordu colecie. “La tnceput, ficcare canon poarté un tic (in porantezd), care rezumd coninatlacestia. Til canorudul sa reprodus si foota de cuprins, de la ‘rgitalluerari, aceasta peraruca avea 0 privire de ansamblu asupra prob {emelor care i-au preocupat pe frit Apostl, pe fii Pari parttpangi a Sincadele ecuenice st locale seu pe unit Sfny sh Seritert bisericest. ‘alednitort de norme cancnice ‘Texul ecru canon este wmat de indicarea (Ix parame) cancuneler| ‘ew eorynut asemanétor, de wn seurtcomertarius de net explicatve latex 1 ‘comertart (unde fst casi), “La inceput de pogind sa indicat proverienyacanoaneler(sinodul care leva ‘elaborat): canoanele Sftilor Apesoi ale Sinoadelerecunenic, ale sinoad- lor locale i ale Siler Pernt si Scritoribiserceyt, pentru o uscara flere accestora, La lcrare i anese Repertoriu canon general, pe tee, dupe Nomocaneas XIV tur Laprebat de Sinodul loco de la Constntinepa dn ara 920. = Indice canon pe teme, in erdne efebeic; = Indranivorul canon, uocmit de pr. pro. dr. LIVIU STAN; = Lista abvevieriter. Prin aceasta considerdm cil sa rdspuns unel ceringe practice impuse de Maya actual a Beret, Arhid. dr JOANN. FLOCA Profesor lo Focuttea de Teologie Andrei gure’ «2 Universtidin SibiuI. CANOANELE SFINTILOR APOSTOLI CANONUL 1: (HIROTONIA EPISCOPULUI) Episcopul sa se hirotoneasca de catre doi sau trei episcopi. (4 sin. 1 ec.; 3 sin. VU ec.; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol, an 394; 13, 49, 50 Cartag.) Prin acest canon se stabileste randuiala ca la hirotonia fiecdrui episcop si slujeasci cel putin 2 sau 3 episcopi!. Nu este vorba de alegerea episcopilor, ci de hirotonia propriu-zisa sau de actul sacramental al sfintirii. Precizam acest lucru pentru ca, dupa cum spune Zonara in comentariul canonului 1 Apostolic, in primele veacuri ale Bisericii, prin cuvantul hirotonie se exprima si actul alegerii, nu numai cel al sfintirii sau consacrarii prin administrarea tainei preo- tiei. Intr-adevar, cuvantul hirotonie inseamna punerea mainii (a intinde mana), act prin care se exprima, cu ocazia alegerii clerului, votul celor care erau de acord cu candidatii intre care se facea alegerea. De fapt, cuvantul hirotonie s-a folosit si in sens de alegere pana dupa veacul al X-lea. Ca in canonul prezent nu este nicidecum vorba de alegere, ci numai de hi- rotonie, mai rezulta si din textul canonului urmator (2 Apostolic) prin care se dispune ca presbiterul, diaconul si ceilalti clerici sd fie hirotoniti de catre un singur episcop. Or, se stie ca, in epoca apostolica si timp indelungat dupa aceea, presbiterii si diaconii nu erau desemnati de catre episcopi, ci erau alesi de citre credinciosi si apoi hirotoniti de catre episcopi; asa ca nu raméine nici 0 indoiala asupra faptului ca, atat prin intaiul, cat si prin cel de-al doilea canon al Sfintilor Apostoli, se dispune asupra hirotoniei, si nu asupra alegerii clerului. In ce priveste numarul de doi sau trei episcopi prevazut de canonul prezent, mai ob- setviim ci atat prin canonul 4 al sinodului I ecumenic, cat si prin canonul unic al sinodulut particular de la Constantinopol din anul 394, se dispune intr-un fel care inseamni in fond ab- rogarea canonului 1 apostolic, prin fapnul c& aceste canoane ulterioare prevad ci la hirotonia unui episcop trebuie sii fie cel putin trei episcopi plus mitropolitul, deci in total patru episcopi. Prin urmare, in inteles strict canonic, hirotonia nici unui episcop nu se poate face fri prezenta a minimum patru arhierei, iar nu a doi sau trei, cum prevede canonul | apostolic.5 2ap (CANONUL 2: (HIROTONIA PREOTULUI SI A DIACONULUD) Preotul si se hicotoneasei de citre un episcop, la fel $i dlaconal sh cela cleric. (26,70 apostolic; 19 sin. Yee: 3 Tra: 11 sin. IT e:: 6 Gang.: 24, 26, 30 aod; 51,89 Vasile cel Mare) In acest canon este vorba tot de hirctona clericilor i nicidecum de ale _gerea lr, stbilindu-se ci un sing episcop poate si hirotoncasc i presbiter sidiaconi: adi i este ingidut si fai acest lucru Singur. fra ama fi asitat Se alt epscopi. Totodati se mai pomeneste si de ,celali cltii", prin cae rebuie si se Infeleag acet merbe i clerai care se mimi de Is acon In js, sae: ipediacenut, cite, cinttetul, exorcist! i ostiazu, dup cum renters ‘cananul 24 Laodicees, precum alte pte mai mic, te care~in vechime ~ ‘se socoteay diaconitele, ba charg sa-isle feioate ee. (Constiutile Apos tolice 3, 11:3. 16:8, 19 et), previzindu-se cis hiretonia”acestora, ade Iirotesia fr, ete tec de cempetentaepascopli, care o poate sivlrsisingur [Mai notin poi pin euler sensl su eigiar, se expin total tale slujtontr ise, tregul corp cel cher soars sy pretest Deci nu rumaishiteei intuit prin adinstrarea Taine’ Preoii, aie prin bi Ini gel nu o poate delegn dec elu care ar aven access eaitate bari, aict lt episcop sau simpls ahireu, i nicidecum vreual peesbiter (Cons. ip. 3, 2 Consee pa dees seu crab nz ota tren ce «stefan est und corse coma eee co rr eae ce, Aces at aa pas lois aed Sweet or pte oe pa av nt Since at ee ye, Se Sige rst coy, eres ele infec ven cre ea sot Ssrntergranencl. Aces rennet Stns Ths Presi nes rar tte atic, pester eclectic i {ei creole pe taza vee (tna Seu Sins Tre) ean Ue ene Spe scaent cl ra aces nt te psa Set Tae = ‘econ Reve: ase wpe chet nsc ttn er some Ts Pea pe brent san gi dese eae se ese oye ered ce pe ‘Adminrres Tas Precio evicted cle grades inane a Sse ratte frre oncaeid de Bees ear ote ‘rae dn el lfcre le e e oice ese face hears gS ‘Cosas oe flout np dla pens eps tac hrc cla pent hese Ace eau cece weet pst fle cr fnecileAIV-NV St Sener Tess (F425)3-4 ap. tig 11), pe cand hirotesia in orice grad poate fi sivarsit prin delegatie din partea episcopului, si de catre presbiteri, Jucru care nu se practica de altfel decat in cadrul manastirilor, unde staretii acestora, daca sunt cel putin ieromonahi, pot hirotesi citeti si chiar ipodiaconi pentru mandstiriJe Jor (canonul 14 VII ec.; 6 Nichifor Martorisitorul). CANONUL 3: (PRINOASE LA ALTAR) Daca vreun episcop sau yreun presbiter, contrar randuielii Domnului despre jertfa, ar aduce la altar alte lucruri, afara de spice de grau nou ori struguri la vreme potrivita — fie miere, fie lapte, fie, in loc de vin, sichera mestesugita (bauturi mestesugite), fie pasari, fie animale, fie legume —, sa se cateriseasca. Sa nu fie deci ingaduit a se aduce altceva la altar decdt unt- delemn pentru candela si tamiaie la vremea sfintei aduceri inainte. (4 ap.; 28, 32, ST, 99 Trul.; 37 Cartag.) tn Biserica veche era obiceiul ca unii crestini, dupa datinile cultelor pagane de la care fusesera convertiti, s4 aducd la bisericd pentru jertfa tot felul de daruri ca: legume, fructe, bauturi, pasari, animale etc. Timp indelungat acest obicei a fost ingaduit, pentru ca in sine nu avea nimic rau; totusi, pentru a nu se aldtura ideea de jertfa pagana ideii de jertfa crestina sau pentru a nu se con- funda jertfa Mantuitorului cu jertfele comune ale paganilor, s-a interzis prin acest canon aducerea la altar a oricarui alt dar si a oricdrui alt produs decat a untdelemnului pentru candela si a tamdiei care isi avea si ea obisnuita intre- buintare in cult. Pe langa acestea, se mai ingaduia si se aduci la biseric& pen- tru a se binecuvanta spice de gréu si struguri dintre cei dintdi care se coc. in mod special, episcopii si preotii sunt opriti sub pedeapsa caterisirii si aduca astfel de daruri sau jertfe Ja altar, ori sd le primeasca la bisericd de la credinciosi. CANONUL 4: (PRINOASE PENTRU CLER) Toate celelalte roade (produse) sa se trimita ca parga episcopului si presbiterilor acasa, iar nu la altar. Si este clar (de inteles) ci episcopul si presbiterii le vor imparti diaconilor si celorlalti clerici. (3, 38, 4] ap.; 7, 8 Gang.; 37 Cartag.; 8 Teofil Alex.) Textul canonului acestuia pare o continuare directa a canonului anterior. intr-adeviir, dupa ce canonul 3 interzice si fie aduse 1a altar diverse produse dupa cum era obiceiul paganilor, prin canonul prezent se dispune ce destinatie10 Sap. sa li se dea produselor pe care si credinciosii, si clericii obignuiau sa le aduca la biserica, atat in chip de p&rga, cat si ca daruri pentru intretinerea bisericii si aclerului. vee Acestea urmau sa fie duse la casele episcopului si ale preotilor, ca acestia sa le foloseasca at&t pentru intretinerea lor, cat si pentru a celorlalti clerici, si anume a diaconilor, ipodiaconilor, citetilor etc., céci, dupa cum se stie, in primele veacuri ale Bisericii treptele clerului erau mai numeroase decat astazi si toti membrii lor erau angajati in munci religioase sau cu caracter misionar si de asistent’ sociali. fntretinerea tuturor acestora ciidea in sarcina comunitatilor bisericesti, dupa cuvantul Domnului ca vrednic este lucratorul de hrana sa (Matei 10, 10) si dupa randuiala Sf. Ap. Pavel potrivit careia cel ce predica Evanghelia, si si traiascd din Evanghelie (I Cor. 9, 14). CANONUL 5: (SOTILE CLERICILOR) Episcopul sau presbiterul sau diaconul sé nu-si alunge sotia pe motiv (pretext) de evlavie. lar daca ar alunga-o, sa se afuriseasca; si staruind (ramAnnd neinduplecat), sa se cateriseasca. (51 ap.; 3 sin. Lec.; 6, 12, 13, 48 Trul.; 1, 4,9, 10 Gang.; 4 Cartag.) Prin alungarea sau lepadarea sotiei se intelege divortul propriu-zis, desi nu i se spune pe nume. in canonul prezent se arata ca unii clerici au socotit drept motiv de divort chiar si evlavia. Cum insa aceasta pare sa fie mai mult un pre- text, se interzice orice divort pe vreun astfel de temei, prevazdndu-se pedeapsa afurisirii pentru clericul care ar divorta de sofia sa sub cuvant de evlavie si pedeapsa caterisirii pentru cel care ar persista in divort?. 3. In vremea cAnd a fost emis canonul 5 apostolic si pan tarziu, cum vom vedea in legitur& cu canonul 51 ap., 12 $i 48, sinodul Trulan, episcopii erau si ei cisitoriti dupa ran- dujala apostolic, la fel ca si ceilalti clerici. Abia prin canonul 12 $i 48, sinodul Trulan, anul 692, Biserica incepe si interzici cisitoria episcopilor, dup’ ce mai inainte o interzisese impiratul Iustinian printr-o lege din anul 531 si prin altele de mai tarziu (Codex 1, 2, 4, 8; Nov. 6, 1 —anul 535) . Trebuie si observim aici ci Sinodul Trulan n-a timpus monahismul episcopilor, ci doar celibatul acestora, adicd obligatia de a fi le lor in cazul in care au fost alesi episcopi dintre clericii cisitoriti. Era desigur permis ca cineva si fie ales episcop si dintre monahi, ins randuiala acum in vigoare in Biserici nu dateazi din vremea aceea. Ea a fost introdusi mult mai tarziu, prin veacul al X-lea, si s-a generalizat abia dup veacul al XII-lea, inst nu pe baza vreunui canon sau a vreunei hotirari sinodale in genere, clici nu exist canoane, nici hotiiiri sinodale general valabile in acest sens, ci prin practic’, prin impunerea unui obicei care, cu timpul, a dobandit putere de lege prin cespectarea lui continu’ si indclungati.6 ap. il fn canon se previid doud pedepse, dup cum am vizut, si anume: afurisirea si caterisirea, Prin afurisire se intelege excomunicarea, adic indepartarea cuiva de la co- muniune, adicd de la Sfanta Impartasanie, apoi indepartarea cuiva din comuni- tatea credinciosilor sau excluderea cuiva din Bisericd. Aceasta pedeapsa, sub forma ei cea mai grava, se mai cheami si afurisenie, blestem sau anatema, adicd excomunicarea definitiva insotita de blestem. in sensul canonului prezent, cu aplicare la cler insa, prin afurisire se-intelege indepartarea sav opri- rea de la slujirea preoteasca, adica oprirea de la cele sfinte sau suspendarea din functie, sau, cu alte cuvinte, excluderea ori scoaterea celui sanctionat din sluj- ba preoteasca, nu insa si din randul clerului. in intelesul de astizi al acestor dovii cuvinte, afurisirea inseamna excomunica: rea temporard din Biserica, iar caterisirea, completa indepartare din cler. Pentru ca un cleric sd fie afurisit, adicd in sensul in care aceasti pedeapsi este aplicat’i mirenilor, este necesar ca el sa fie mai intai caterisit, caci indepartarea lui din Bisericd, fara indepdrtarea din randul clerului, ar Insemna recuncasterea calitatii sale de cleric chiar si in afara Bisericii. {n intelesul canonului prezent, trebuie retinut ins& ca afurisirea sau excomunicarea clerului inseamna numai lipsirea temporara de drepturile preotesti, si nu excluderea vreunui cleric din Biserica. CANONUL 6: (INCOMPATIBILITATI) Episcopul sau presbiterul sau diaconul si nu ia asupra sa purtari de. grija lumesti; iar de nu, sa se cateriseasca. (20, 81, 83 ap.; 3,7 IV ec.; 10 sin. VII ec.; 16 Cartag.; 11 sin. I-Il). in ce priveste celibatul, observiim ci prin sinodul Trulan s-a respins celibatul diaconilor si preotilor (can. 13), dar s-a impus celibatul episcopilor (can. 12, 48). Aceasta inseamndi c& mai ‘sus-numitul sinod nu a condamnat institutia celibatului in genere, ci a restrans-o numai la episcopi. Aceasti rnduiali, desi contrara canoanelor 5 si 51 Apostiice, s-a impus totusi in Biserict si a durat pana la inlocuirea ei cu randuiala dupi,care episcopii sunt obligati si fie monahi. Avem asadar trei rdinduieli succesive cu privire la starea civil a episcopilor, si anume: ciisito- ria, celibatul si monahismul. Mentioniim ci celibatul episcopilor a dispirut din Biserica Ortodoxd abia dupa ce, in veacurile al XI-lea si al XII-lea, schisma dintre Biserica din Apus si cea din Rasarit 2 devenit mai pronuntati si ca o reactie impotriva impunerii obligatorii a celibatului pentru intregul cler sacramental in Biserica din Apus incepnd cu a doua jumitate a veacului al XI-lea si mai ales eu veacul al XI1-lea. fn aceasti situatie, Rasaritul a condamnat celibatul in genere, ca institutie necanonicé, si s-a lipsit si de celibatul episcopilor, permifindu-1 numai ca exceptie pentru dia- coni gi preoti.12 Tap. 2 Orice fel de indeletnicire incompatibila cu preotia este oprita membrilor clerului. Sunt socotite incompatibile cu preotia toate treburile lumesti, adica toate acele indeletniciri care ar prejudicia demnitatea preoteasca si chiar ar de- termina deprecierea ei. Astfel sunt: negotul, cimataria, administrarea unor bunuri publice, arendarea, tutela, curatela, apoi ocuparea demnitatilor sau functiilor civile si militare etc. Numeroase alte canoane si legi de stat specifica indeletnicirile incompati- bile cu preotia, asa cum au fost apreciate de catre Bisericd de-a lungul vremii. Mentionam insa ca autoritatea bisericeasca a declarat incompatibile functiile Civile sau de stat cu slujirea preoteasca, pe motiv ca, multa vreme, chiar pana la finele veacului al IV-lea, acestea erau asociate cu savarsirea obligatorie a unor rituri pagane. Totusi, dupa ce crestinismul a devenit religie de stat, atat in Imperiul bizantin, mai ales din vremea lui Justinian, cand toti episcopii au de- venit inalti demnitari de stat, cat si mai tarziu, cand intre demnitarii de stat au fost ridicati si egumenii, ba chiar pana in zilele noastre, s-a ingaduit in mod firesc si pretutindeni ca, in interesul Bisericii si al binelui obstesc in genere, anumite fete bisericesti sa ocupe functii de stat si sd se indeletniceasca si cu alte treburi lumesti, care n-au mai fost privite ca incompatibile cu functiile sacerdotale (tutela, curatela etc.). CANONUL 7: (SARBATORIREA PASTILOR) Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon va sarbatori Sfanta Zia Pastelor cu iudeii, inaintea echinoctiului de primavara, sa se cateriseasca. 7, 38 Laod.; 51, 73, 106 Cartag.). (64, 70 ap.; 11 Trul.; 1 Antioh.; Dispozitiile canonului prezent constituie baza hotararii luate la sinodul I ecumenic cu privire la sirbatoarea Pastelor de catre crestini, hotarare prin care se stabilesc urmatoarele: 1. Pastele se serbeaza in zi de duminica. 2. Aceasté duminica trebuie si fie prima duminica cu lund plina dupa echinoctiul de primavara. 3. Daca in aceeasi duminica ar cadea si pastele iudaic, atunci, pentru a se evita serbarea Pastelui crestin deodati cu cel iudaic, crestinii vor serba Pastele in duminica urmatoare. De aici se vede ca in hotararea sinodului de la Niceea — care nu este trecuta in vreun canon al acestui sinod, ci cuprinsa doar in actele lui — s-a tinut seama de doud randuieli importante din canonul 7 Apostolic, si anume: a, sa nu se serbeze Pastele inaintea echinoctiului de primavara; b, sd nu se serbeze Pastele deodata cu iudeii.