Omul este fericit cnd poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat s

realizeze, iar acest lucru nseamn, dincolo de determinrile exterioare, s-i

ndeplineasc datoria prescris de imperativul raiunii. Esena fericirii este
determinat ns de natura actului specific omului n calitate de om, act de natur
pur spiritual, constnd n activitatea sufletului"conform cu raiunea sau nu lipsit
de raiune"ndeplinit la superlativ de omul desvrit din punct de vedere intelectual
i moral. Dac contingena ine de neputina formei de a domina materia, omului i
este dat, pentru a realiza n el nsui perfeciunea, s ordoneze lumea, nu s o nege
n favoarea altei lumi.
Cnd se bazeaz pe interes, prietenia dispare o dat cu interesul, pentru c cei doi
nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezult c prieteniile bazate pe
plcere sau pe interes sunt posibile i ntre doi oameni vicioi, i ntre un om virtuos
i unul vicios, i ntre unul nici virtuos, nici vicios, i oricare altul. Este clar ns c
prietenia bazat pe valoarea persoanl nu este posibil dect ntre oameni de
virtute, cci oamenii vicioi nu se simt atrai unul de altul dect dac e vorba de un
interes. Dimpotriv, a avea ncredere unul n altul, a nu se nedrepti niciodat unul
pe altul i toate celelalte caliti cerute unei adevrate prietenii caracterizeaz
prietenia dintre oamenii virtuoi.
n prietenia erotic ns, uneori cel ce iubete se plnge c iubirii sale pasionale nu i
se rspunde la fel, chiar i cnd ntmplarea face s nu aib nimic demn de iubit;la
rndul su, cel iubit se plnge adesea c cellalt, care la nceput i promisese totul,
acum nu-i respect nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se ntmpl cnd
primul iubete urmrind plcerea, cellalt interesul, i cnd nici unul, nici altul nu
gsete n legtura lor avantajul urmrit. i cum acestea erau mobilurile prieteniei
lor, ea este sortit s se destrame cnd scopurile pentru care s-a ntemeiat nu sunt
atinse. Spre deosebire de ele, prietenia bazat pe afiniti de caracter, neexistnd
dect pentru ea nsi, rezist n timp.