Teoria spatiului neconstruit

Spatiul neconstruit bucurestean:

Parcul Gradina Icoanei si Piata Bisericii Anglicane

Cojocarescu Iulia - 45A

Dumitru Cristina - 46B

Desi orasul Bucuresti nu are o istorie foarte veche, a cunoscut de-a

lungul
ultimelor secole o dezvoltare a conceptului de spaiu public, de spaiu verde,
evideniata si de o evoluie remarcanta la nivelul gradinilor de resedina,
specifice
sfarsitului de secol XIX si inceput de secol XX. Bucurestiul a fost un oras in
care ideea de
gradina isi avea o simbolistica aparte, iar preocuparea pentru acest lucru era
atent
construita, bazandu-se pe cunostine si tehnici specifice unei anumite epoci
in Europa
occidentala. Spaiul verde a avut o evoluie interesanta de-a lungul timpului,
importana
acestuia cunoscand astfel diferite niveluri. Nu este greu de remarcat faptul
ca spaiul
verde amenajat a evoluat in acelasi timp cu spaiul construit al orasului,
punand accent
si pe maturizarea culturala a locuitorilor Bucurestiului in decursul evoluiei
sale.
La inceput de sec XIX, ideea unui oras ce ingloba zone verzi pe care le putea
gestiona, era mai degraba ideea unui mare spaiu verde in care incepea
timid sa se
dezvolte orasul. Asa cum spuneam, odata cu maturizarea culturala, orasul a
inceput
incet sa isi extinda orizonturile ajungand sa-si canalizeze tentaculele
evoluiei catre
spaiul public urban, catre gradinile publice, catre domeniul peisagisticii.
Spatiul verde este de neimaginat fara plantele care-l alcatuiesc. Vegetatia
este singurul element care diferentiaza functional si nu semantic spatiul
verde de amenajarile spatiilor urbane inconjuratoare; pavaj, constructii,
retele de utilitati1.
Parcul Gradina Icoanei si Piata Bisericii Anglicane din Bucuresti
Am vazut cele doua spatii alaturate ca pe un teritoriu complex, situat
in centrul orasului, cu anumita valoare istorica si culturala. Am considerat
important felul in care percepem, intelegem si amenajam spatiul neconstruit.
1

Kazimer Kovacs - Peisaj cu gradina si casa, Editura SIMETRIA;

Metoda de studiu folosita se bazeaza pe studiul istoric si pe analiza unor

materiale de specialitate.
Analizand planul este interesant de observat ca existau loturi in imediata
apropiere a gradinii, pe latura vestica, precum si o aliniere a proprietatilor de
pe strazile invecinate Polona, Columb si Memoriei. Pare a fi o prefigurare a
parcului Ioanid, realizat incepand cu 1909 la o mica distanta de aceasta.
Gradina , in sensul sau cel mai extensiv, este un spatiu delimitat, cu
vegetatie naturala sau cultivata, caruia i se atribuie calitati de agrement si
estetice. Gradina romaneasca era si un loc de comuniune si convialitate
sacra, se afla spatial si functional aproape de biserica si reprezenta iesirea
din spatiul cel de toate zilele si intrarea intr-un spatiu de alta natura, unul
heterotropic am putea spune, folosind un concept a lui Michael Foucault. Este
un spatiu edenic sau doar sanatos si festiv, insa orecum diferit prin insasi
esenta sa.
In Romania nu a fost atat de cunoscuta arta gradinii cat arta de a petrece
timpul in gradina. Aspectul propriu-zis al gradinii a cazut pe plan second, fara
sa fie cu totul indiferent. Dincolo de anumite componente de baza (pajisti,
pomi iarba, flori) si de anumite amenajari (apa buna de baut, jocuri) gradina
era spatiu instituit si frecventat ca atare de comunitate. Nu era un loc
oarecare, ci unul pe care reprezentarea colectiva si practica sociala il
decupau pe suprafata urbei, conferindu-i un alt statut.
Parcul Gradina Icoanei.
Parcul este situat in sectorul 2 Bucuresti, delimitat de str. pictor Arthur
Verona, str. D. A.
Xenopol, str. dr. Dimitrie Gerota si se intinde pe o suprafata de 11 350 mp.
Zona ocupata de actuala gradina se numea maidan (in limba turca desemna
un teren liber), in planul orasului de la 1852 fiind desemnata ca maidanul
stapanirii, adica apartinand comunei. In zona se afla lacul Icoanei din care
izvora Bucurestioara si o dumbrava impadurita, nucleul de astazi al Gradinii
Icoanei. Lucrarile de asanare a baltii au inceput in prima jumatate a secolului
al XIX-lea, in perioada prefacerilor urbanistice aduse de generalul Kiseleff si
Regulamentele organice.
Ceea ce este acum un minunat parc, in sec XVIII, nu era altceva decat
o balta evitata de populatie. La jumatatea aceluiasi secol purta purta numele
de balta de la Icoana. Paraul Bucurestioara izvora exact din acest loc,
insa in perioada 1832-1846 acesta a fost astupat iar in 1870 a fost asanat.
Putin mai tarziu a aparut zona verde de aici, mai exact in 1873 si se numea
in acea vreme Maidanul Icoanei. Reabilitarea parcului Gradina Icoanei a
fost facuta in colaborare cu Ministerul Culturii si s-a incercat apropierea
noului design al parcului, de ceea ce era el initial in secolul XIX. Astfel aleile
drepte au revenit la forma initiala de poteci serpuite, iar fantana si paraiasul
amintesc de Bucurestioara de alta data, oferind parcului un aer mistic.

Gradina fost infiintata pe locul unui maidan baltos. In 1872, locuitorii

semnau petitii, in numele igienei publice, pentru astuparea baltii in acel loc
nesanatos cu argumentul ca nu e vorba de vreo gradina de lucsu sau parcu
englezescu ci de o simpla plantatie divisa in linii drepte, de salcami si tei,
asternandu-se terenul cu iarba si nisip2. Gradina, proiectata in modul cel
mai iconomicos, urma sa aiba totusi cativa arbori si arbusti exotici.
Parcul Gradina Icoanei este compus intr-o maniera mai organica din
elemente naturale de baza si din anumite amenajari proprii. Aleile trasate in
ideea crearii unor perspective directe asupra arborilor valorosi ce sunt
realizate din nisip stabilizat, de culoare bej-coaja de ou. Culoarea aleilor
subliniaza ambianta cromatica cat mai naturala corelata cu cromatica
vegetatiei.
Apa este prezenta sub 3 forme: fantana, parau si balta. Aceste
elemente noi amintesc de balta Icoanei, de unde izvora odinioara paraul
Bucurestioara.
Plantatiile existente sunt completate cu o paleta vegetala intr-o
maniera clasica pentru centrul istoric al Bucurestiului si curtilor vechi.
Ulterior au aparut plantatii mai exotice de tipul tuia, azalee.
Pentru a evita suprailuminatea parcului pe timp de noapte,mai recent,
s-a folosit un sistem de illuminat direct pe arbori (Conceptie Atelier Foaie).
Pietonii patrund astfel intr-un spatiu nocturn neagresiv, usor de perceput.
Mobilierul urban existent respecta caracterul istoric si adauga o nota
contemporana atat la nivel de design dar si prin materialele
propuse: Corten.
La ora actuala, gradina a pastrat caracteristicile esentiale chiar daca
proiectul nu a fost finalizat si noi interventii nepotrivite au aparut pe
alocuri. Acea gradina, cat de ieftin facuta, in modul cel mai iconomicos,
urma sa aiba totusi si cativa arbori si arbusti exotici ()
La intrarea in Gradina Icoanei se afla un bust, al lui G. C. Cantacuzino,
important om politic liberal. Statuia este opera sculptorului francez Ernest
Dubois. Initial, personajul feminin avea in mana o pana de scris, azi
disparuta. O inscriptie aflata pe spatele monumentului ne spune ca acesta a
fost ridicat la 1904 prin subscriptiune de amicii sai politici, creditul fonciar
rural si functionari ai cailor ferate romane.
Intre spatiul vegetal public si cel privat, intre cel cu vegetatie naturala
si cel ingrijit, diferenta nu e substantial nici in ceea ce priveste aspectul, nici
in ceea ce priveste modul de folosire. Este de apreciata abundenta vegetala,
masa si cantitatea ei. Fiecare element nu este distinct si ordonat, dimpotriva
exista o placuta indistinctie a plantelor ce cresc viguros si in libertate ca in
codru.Oamenii se intalneau, comunicau si petreceau intr-un spatiu unde,
2 Dolores Toma Despre gradini si modul lor de folosire, Editura POLIROM,

2001;

fara sa dispara, diferentele sociale erau estompate de vocatia lui de

sociabilitate festiva. Gradina, chiar si cea facuta cu arta, ramanea, asadar,
un cadru vegetal destinat uneu utilizari collective si ludice3 Utilizatorul
gradinii intra cu totul in ea, se afunda printre copaci, inconjurat din toate
partile de copaci, se intinde pe iarba.
La noi nu a existat o practica melancolica a gradinii, ci una de o sociabilitate
intensa. Gradina a fost socotita mai propice chefului decat visarii. Aici Street
delivery e o manifestare artistica vie si felurita care se intampla anual in parcul Gradina
Icoanei si strada Arthur Verona.
Tema spaiului pietonal din Bucuresti este una care va fi mereu prezenta in toate
discuiile despre dezvoltarea orasului. Aparent, spaiul pietonal este soluia pentru orice
problema a orasului, chiar daca de multe ori nu se stie exact cum si in ce mod se poate
implementa practic. E o tema de discuie pentru oricine pentru ca se pot folosi sloganuri
populare. De cate ori nu ai auzit: Strada e a oamenilor, Sa redam spaiul omului sau chiar
Dam afara masina din oras.

Dolores Toma Despre gradini si modul lor de folosire, Editura POLIROM,

2001;
3

Piata Bisericii Anglicane

Piateta si Gradina Icoanei reprezinta punctul de plecare al unui traseu

pietonal reglementat de PUZ Traseu Cultural str. Episcopiei, str. Pictor Arthur
Verona. Perimetrul studiat in acest PUZ este situat in zona ultracentrala a
Bucurestiului. Trama stradala, parcelarul, caracterul vegetatiei, si al
arhitecturii mentin structuri aparute in secolul al XIX-lea, peste care s-au
suprapus interventiile urbane moderniste. Studiul urbanistic si-a propus sa
devolte o strategie de regenerare pentru perimetrul urban pornind de la
zestrea sa istorica, comunitara si culturala, sa reglementeze regimul de
constructie, de ocupare a terenurilor si tratarea spatiului urban deschis.
Spatiul public rezultat este unul semnificativ pentru oameni, spre deosebire
de spatiul anterior aproape inexistent, redus si obturat de masinile parcate
pe trotuare.
In 2009 PUZ-ul mai sus amintit a fost readus in atentia primariei,
ajungandu-se la concluzia ca se poate executa o mica parte din proiect,
astfel s-a elaborat proiectul Pietei Bisericii Anglicane, executat intre iunie
2009 si mai 2010. Piateta este formata prin inchiderea strazii Pictor Verona
de la intersectia cu strada Dionisie Lupu pana la intrarea in Gradina Icoanei.
Spatiul creat astfel are ca element central biserica Anglicana si este marginit
pe o latura de frontul compact de case de pe strada A.D. Xenopol, iar pe
celelalte, de masivele de vegetatie din gradina Casei Universitarilor si din
Gradina Icoanei. Se transforma astfel o zona destructurata, folosita
preponderent pentru parcare, intr-o oaza pietonala ce face mai lenta trecerea
dinspre Gradina Icoanei inspre zona intens circulata creata de bd. Magheru.
Interventia a urmarit o armonizare a spatiului pietonal cu spatiul contruit
reprezentativ al zonei: biserica. Piatra cubica cu care a fost pavata piateta
vine in continuarea pattern-ului fatadei bisericii.

Bibliografie:
Ioana Tudora - LA CURTE Gradin, cartier i peisaj urban n Bucureti;
Ioan Andreescu , Vlad Gaivoronschi Identitate si alteritate in spatiul
urban, Editie bilingva, Editura EDITURA FUNDATIEI ARHITEXT DESIGN ( 2009 );
Dolores Toma Despre gradini si modul lor de folosire, Editura POLIROM,
2001;
Kazimer Kovacs - Peisaj cu gradina si casa, Editura SIMETRIA;
Ncolae Vaamanu Odinioara in Bucuresti, Editura EMINESCU, Bucuresti
1975;
http://www.inparc.ro/parcuri/gradina-icoanei.html

http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/7410_Invent
arArboriOcrotiti%20Aprilie2009.pdf