UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAI

FACULTATEA DE FILOSOFIE I TIINE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA ASISTEN SOCIAL

Asistenta sociala
a familiei si copilului

1. Aplicatie pag.41: Realizati un plan de interventie pentru un cuplu mama-copil dintr-un

centru maternal.

Centrul Maternal presteaz un complex de servicii sociale femeilor cu copii n

dificultate si femeilor victime ale violentei domestice n vederea integrrii ulterioare a acestora
n propriile familii si n comunitate. Femeile cu copii vor beneficia de asistent prin gzduirea n
centru, asistarea psiho-social, consiliere, medierea proceselor de angajare si stabilirea relatiilor
cu comunitatea. Acestea pot fi crizele legate de lipsa resurselor de existent, probleme sau
conflicte n familie,violent.
In cadrul unui centru maternal cuplul mama- copil va primi:

Asistent social - interventia asistentului social, evaluarea cazului, stabilirea

diagnosticului social si elaborarea planului individual de interventii, de comun acord cu
beneficiarul, ncheierea contractului de prestare a serviciilor si de responsabilitate
reciproc, medierea cu actorii si structurile locale, sustinere la angajare, asistent n
relatiile cu colegii si n comunitate;
Asistent psihologic - evaluarea psihologic initial si periodic, elaborarea unui plan
de interventie n funie problemele psihologice identificate, nvtarea unor strategii de
rezolvare a problemelor, dobndirea unor abilitti de autocontrol, rezolvarea conflictelor
de natur emotional, consiliere psihosocial si profesional - individual si de grup;
Asistent medicala

PLAN DE INTERVENIE
Nr. 145 Data 12.11.2014
I.

Date de identificare a cuplului mama copil

Nume si prenume mama D.T
Domiciliul stabil Roman, Neamt
CNP 29605021234
Stare civila Necasatorita
Ocupatia Fara ocupatie
Nume si prenume copil D.S
CNP 51406021234
Dispozitia nr.1590/ data 10.11.2014
Contract de acordare servicii sociale 145/12.11.2014
Manager de caz Asistent Social C.G.M

II.

Istoricul social
D.T. in varsta de 19 ani, are un baietel in varsta de 5 luni, copil rezultat in urma unei
relatii de concubinaj a mamei cu un barbat de etnie rroma. D.T. provine dintr-o familie

monoparentala avand in viata doar mama. Fiind sechestrata de familia concubinului D.T.
nu a mai mers la scoala astfel aceasta a abandonat studiile liceale. Mama lui D.T nu vrea
sa accepte ca aceasta are un copil si nuvrea sa o primeasca acasa avand in vedere faptul
ca mama locuieste cu inca cei 5 copii ai sai minori. Atat D.T cat si bebelusul D.S nu au
probleme de ordin medical.
III.

Plan de actiune

n urma evaluarii care a avut loc n perioada Noiembrie 2014, s-a constatat c cuplul mamacopil se confrunt cu urmtoarele nevoi:
nevoi speciale privind activittile de reabilitare, msurile de protectie si promovare a unei
reintegrri/recuperri,
nevoi emotionale,
nevoi determinate de apartenenta la o anumit cultur, etnie, religie, nevoi educationale,
modul de relationare cu familia si comunitatea, etc.
Obiective:
A. Obiective pe termen scurt:
- responsabilizarea mamei fata de situatia de dificultate n care se afla;
- educatia si consilierea pentru dezvoltarea si ngrijirea psiho-somatica a copilului;
- ncurajarea alimentatiei naturale si a comportamentului sanatogen;
Responsabilitatile asistentului social:
- prezentarea de solutii la problemele clientei;
- urmarirea relatiei mama - copil, eliminarea eventualelor aspecte negative;
- urmarirea respectarii programului Centrului;
- supravegherea participarii active la activitatile Centrului;
Responsabilitatile clientei:
sa respecte regulamentul centrului;
sa participe la activitatile organizate de centru;
B. Obiective pe termen lung:
- eliminarea factorilor de stress ce pot genera stari de criza;
- stabilitatea cuplului mama-copil dupa sistarea serviciilor oferite de asezamnt;
Responsabilitatile asistentului social:
monitorizare si suport n situatiile de criza pe perioada petrecuta la asezamnt.
Planul de intervenie cuprinde oferirea urmtoarelor tipuri de servicii:
Nr.
Crt Servicii oferite
.

1.

Serviciul de cazare si
mas

2.

Serviciul socio-medical

Detaliere
activiti

Activiti
necesare
da
nu

Cazarea n Centru

Ajutor n servirea hranei

Suplimente nutriionale
Regim alimentar
Realizarea igienei corporale a

x
x
x
x

Persoana
specializata
asistent social
infirmier
infirmier
medic
medic
infirmier

copilului
Ajutor n hranirea copilului
Supraveghere permanent
Companie

x
x
x

Lectur

Vizionare emisiuni TV

Monitorizare parametri
fiziologici
Activiti manuale

x
x

3.

Serviciul de
ergoterapie

Activiti gospodreti

4.

Serviciul de animaie

Organizarea de jocuri

Concursuri distractive

Excursii i plimbri

Organizarea de spectacole

Audiie muzical

Dans i micare

infirmier
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent medical
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog

5.

6.

7.

Discuii, povestiri

Participare la rugaciune
Audiie cntece religioase

x
x

Cantat cntece religioase

ndrumare spiritual

x
x
x
x
x

Serviciul religios

Serviciul de asisten
social

Serviciul de asisten
psihologic

Informare beneficiar
Informare familie
Pstrarea legturii cu
instituiile statului
Consiliere
Informare beneficiar
Pstrarea legturii cu
familia
Consiliere

asistent medical
infirmier
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
preot
asistent social
psiholog
asistent medical
infirmier
psiholog
preot
asistent social
asistent social
asistent social

x
x

asistent social
psiholog
psiholog
psiholog

psiholog

IV.

Concluzii si recomandari: D.T. necesita sprijin acordat in cadrul centrului care se

centreaza pe consolidarea relatiei mama- copil dar si pe refacerea relatiei cu familia
largita si pe continuarea studiilor.
Echipa pluridisciplinar:
PSIHOLOG,
Nume si prenume ________________________
Semnatura______________________________
ASISTENT SOCIAL,
Nume si prenume ________________________
Semnatura______________________________
MEDIC,
Nume si prenume ________________________
Semnatura si parafa________________________
Bibliografie:
Ordinul Nr. 101 din 15 martie 2006 privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru
centrul maternal si a Ghidului metodologic de implementare a acestor standard.

2. Aplicatie pag 112: Cum? Cand? De ce ? spunem copiului ca este adoptat.

CUM ? CND ? DE CE ? SPUNEM COPILULUI CA ESTE ADOPTAT

Motto:
,,Spune-mi povestea, desi o stiu pe de rost
Vreau sa mi-o spui inca o data si inca o data
Spune-mi povestea despre cum n-ai renuntat la mine
Si despre cum te-ai luptat pentru mine pana la final.Spune-mi ca a meritat sa ma astepti,
Si desi unele parti din povestea asta sunt triste,
Intelege ca am nevoie sa ma intorc sa vad locurile de unde m-ai luat
Pentru ca acele locuri fac parte din mine. Cresc si ma schimb in fiecare zi
Si amintirile mele se sting
Asa ca spune-mi povestea inca o data
Viitorul meu are radacini in trecutul meu.
(Sherri Gragg)

Adoptia se aseamana cu ocrotirea parinteasca , intrucat in conformitate cu prevederile

legale ,adoptatorii indeplinesc toate drepturile si indatoririle parintesti iar adoptatul va avea fata
de adoptatori drepturile si indatoririle pe care le-ar avea un copil firesc fata de acestia .
Adoptia este o procedura legala prin care adultii care au anumite calitati, pot infia un copil. In
aceasta situatie, trebuie sa se tina cont de interesele copilului, de ceea ce este mai bine pentru
copil. El trebuie crescut intr-un mediu de familie propice unei bune cresteri si educatii.
Adoptia este o actiune care implica permanenta. Odata realizata, aceasta nu se poate intrerupe
oricand, deoarece exista niste obligatii legale care trebuiesc respectate, si nu numai. Latura
psihica este uneori mai importanta decat cea prin care legea obliga la respectarea unor principii.
Adultii care pot adopta trebuie sa indeplineasca anumite conditii impuse de lege, ei trebuie sa fie
capabili sa creasca si educe copilul. Viitorii parinit trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta
decat cel adoptat, iar cu exceptii bine justificate, aceasta diferenta poate scadea la 15 ani.
Sanatatea este si ea importanta in aceasta situatie, deoarece cei care sufera de boili psihice sau
care au un handicap mintal nu au dreptul la adoptie.
Se tine seama, de asemenea, de calitatea morala a viitorilor parinti, de conditiile materiale, de
locul unde va locui copilul, si nu in ultimul rand, de aptitudinile adultului de a educa copilul.
Dupa analizarea tuturor aspectelor, se poate finaliza adoptia, Copilul trecand in grija adultilor,
acum parintii lui.

In functie de calitatea umana, varsta copilului, trecerea la statutul de copil adoptat in cadrul unei
noi familii, unui nou spatiu de locuit este mai grea sau mai usoara.
La varste mici, acomodarea este mai rapida. Copilul nu constientizeaza foarte bine ce se
intampla. De obicei ii lipseste pentru o perioada persoana care il ingrijea anterior, fie parinti, fie
asistent maternal, fie cei de la casele de copii, dar dupa acea scurta perioada de neliniste, cu
ajutorul, rabdarea si dragostea noilor parinti, reuseste sa depaseasca anxietatea de separatie si
lucrurile revin la normal pana in momentul in care, atunci cand creste, apar intrebari legate de
originea lui, de parintii sai naturali.
In cazul in care copii sunt mai mari, acestia pot intelege schimbarea, iar trecerea de la un loc in
care au fost crescuti la noua famile poate fi mai grea sau mai usoara. De asemenea, in functie de
calitatile noilor parinti, de ceea ce i s-a spus anterior, de sperantele pe care si le face, propria
implicare in noua familie este mai facila sau mai dificila.
Atunci cand adoptia s-a realizat la o varsta foarte mica, copilul creste cu parintii noi fara sa stie
ca nu sunt parintii sai biologici, pana la un anumit moment.
Fiecare lucru se realizeaza la timpul lui. La fel si informatia care trebuie transmisa copilului,
faptul ca este adoptat. El trebuie sa fie informat de catre parintii lui, si nu de catre altii, deoarece
este dureros pentru copil sa afle de la alti copiii sau adulti ca parintii pe care ii iubeste nu sunt cei
biologici. Este ca o minciuna, copilul pierzandu-si increderea.
Pentru a fi mai usor, sfatul specialistilor este sa se inceapa transmiterea acestei informatii de la o
varsta frageda, in jur de 3-4 ani. Acum i se poate spune adevarul ca o poveste. Nivelul de
intelegere nu este deplin, dar in timp va intelege si va aprecia.
Chiar daca, poate, reactia lui va fi una mai putin pasnica, va fi furios, va plange, parintii,
spunandu-i ca il iubesc, acum si in viitor, vor face ca reactiile copilului sa se domoleasca si sa
creasca gradul de intelegere. Se pare ca una din cele mai bune tactici este aceea de a fi deschisi in
comunicare.
Odata cu inaintarea in varsta i se vor da copilului si alte detalii, astfel incat acesta sa poata
intelege diverse lucruri. Niciodata nu trebuie ca parintii biologici sa fie pusi intr-o lumina
proasta. Nu i se va spune copilului ca mama sa nu l-a dorit, ci trebuie sa i se explice ca parintii
naturali au avut motive intemeiate, care tin de starea de sanatate sau financiara, sa il dea spre
adoptie. Mereu trebuie asigurat ca nu va mai trece printr-o exprienta de acest fel si ca familia de
acum va fi alaturi de el toata viata.
Personalitatea copilului se formeaza odata cu cresterea, el trebuie sa aiba toate elementele pentru
a fi complet. Daca i se ascunde vre-un lucru, ii vor lipsi bucati din viata, iar personalitatea lui va
suferi.
Exista situatii in care parintii biologici tin legatura cu copilul, moment in care o relatie deschisa a
noilor parinti favorizeaza intelegerea motivelor vizitelor actuale si a motivelor care au dus la
adoptie. Sustinerea morala si sentimentala ajuta copilul sa parcurga aceasta perioada din viata ca
orice alt copil.
In mintea lui, este posibil sa isi creeze idei nu tocmai corecte si adevarate, dar prin relatia
deschisa, noii parinti pot corecta aceste idei, informatii. Este posibil ca sa se gandeasca la
perioada anterioara adoptiei, la nasterea lor, si sa nu exprime gandurile datorita fricii de a nu ii
necaji pe actualii parinti. Este bine sa se discute despre aceste aspecte ale vietii lor anterioare.
Fiind altfel decat ceilalti copii, poate aparea un sentient de inferioritate, un complex al
caracterului lui. Parintii adoptivi trebuie sa aiba grija sa sesizeze acest complex si sa discute
astfel incat sa-l inlature. Discutiile deschise sunt, de regula, benefice. Copilul trebuie incurajat

pentru a facilita disparitia sentimentului de inferioritate, trebuie sa i se spuna ca este la fel ca

ceilalti copii, ca este inteligent, ca reprezinta foarte mult pentru ei, parintii.
Este importanta comunicarea cu educatorii copilului. Si acestia trebuie sa fie atenti, sa nu
strecoare in discutiile lor elememnte ce ar putea sa aminteasca copilului ca este adoptat si sa
renasca sentimentele negative. Educatorul trebuie sa fie atent si la comportamentul celorlalti
copii, comportament sau vorbe care ar putea dauna psihicului copilului in cauza. Parintii trebuie
sa compenseze prin atitudinea lor binevoitoare si prin aprecieri la adresa copilului un eventual
comportament negativ al educatorilor sau colegilor.
Indiferent de varsta, dar in mod deodebit la varsta cand intelegerea lucrurilor poate aluneca usor
spre tendinte negative, comunicarea este cea care poate indrepta lucrurile spre directia corecta.
Ar trebui sa i se spuna despre prietenia dintre el si parinti. Parintii, pe langa faptul ca sunt parinti,
trebuie sa fie si prieteni cu care sa se poata discuta, sa li se planga de anumite aspecte neplacute
ale vietii. Ei trebuie sa stie ca sunt iubiti si ca pot avea incredere in noua familie.
Copilul trebuie sa primeasca asigurari ca parintii vor fi alaturi de el in ceea ce va dori sa faca.
Aceasta ii da incredere, iar el va privi lucrurile intr-un mod pozitiv si cu speranta ca va reusi.
Recompensa, nu doar materiala ci si verbala, il va ajuta sa constientizeze ca el este bun, ca a
facut ceva corect, ca parintii sai sunt mandri de el. Parintii trebuie sa ii aminteasca mereu de
acest lucru, de faptul ca au incredere in el. Calitatile lor trebuie laudate, sunt copiii buni, invata
bine, reusesc sa ia note mari, actiune care va intari relatia parinte-copil.
Chiar daca sunt lucruri stiute, comunicarea cu copilul apropie. El stie ca isi iubeste parintii si ca
este iubit de ei, simte asta, dar daca i se spune, zestrea lui emotionala se imbogateste.
Copilul adoptat nu trebuie alintat mai mult decat ceilalti copii, el trebuie tratat ca restul copiilor
de varsta sa. Atunci cand greseste trebuie sa i se spuna, sa fie pedepsit, sa fie invatat sa isi
recunoasca greselile, sa invete sa spuna ca ii pare rau si sa fie ajutat sa constientizeze ca a gresit.
Parintii nu trebuie sa uite sa ii spuna mereu cat de mult conteaza pentru ei faptul ca il au alaturi,
ca sunt impreuna, ca sunt o familie, cat de important este el, copilul adoptat, pentru ei, parintii
adoptivi.
Daca copilul a fost infiat de mic, iar atitudinea parintilor a fost una deschisa, viata copilului a
evoluat cu siguranta normal. S-a dezvoltat ca si ceilalti copii, fara complexe.

CUM ?
Pentru a comunica celui adoptat situatia reala in care acesta se afla ,vom alege un
moment prielnic in care copilul sa fie relaxat,sa aibe incredere in cei din jurul sau , sa se simta
protejat si in siguranta .Tonul adoptat trebuie sa fie unul prietenos ,convingator si fara sa lase
copilului loc de interpretari .Spunem copilului adevarul asa cum este el si cum il cunoastem
noi,fara a simplifica prea mult lucrurile dar nici sa nu accentuam prea mult pe aspecte casre ar
putea sa-l deranjeze pe copil .In momentul comunicari acesti aspect vom urmari cu atentie care
sunt reactiile copilului ,cum percepe el situatia ,daca se ingrijoreaza sau daca acest lucru ii este
indiferent .
CND ?
Intre parinti si copil se stabilesc in timp legaturi durabile ,atasament sigur ,relatii de
prietenie ,de colaborarea bazate pe stima reciproca ,relatie de dragoste si sentimente de siguranta
si de aceea nu trebuie sa ne fie indiferent modul in care ii comunicam ca, el, este adoptat si mai

ales cind trebuie sa-I spunem acest lucru . Aducem la cunostinta copilului ca este adoptat inca de
la o virsta cit mai mica, dar la care el poate sa inteleaga ce inseamna ca cei care il cresc nu sunt
parintii lui naturali .Copilul o sa puna intrebari la care va astepta raspunsuri si de aceea
comunicarea trebuie sa fie directa si sincera .
DE CE ?
Pentru ca dezvoltarea copilului sa fie cat mai armonioasa ,dragostea lui fata de adoptatori
sa fie una reala si bazata pe incredere reciproca ,noi nu trebuie sa ascundem copilului care este de
fapt situatiia lui reala . Vom explica copilului imprejurarile prin care am devenit parintii lui
adoptivi ,ce varsta avea el atunci ,alte aspecte legate de copilaria timputie ,cum ar fi greutatea
lui , lungimea ,daca era sau nu sanatos ,cum era imbracat ,cum a fost ales de noi ,prin ce s-a
remarcat fata de alti copii .Aducem la cunostinta copilului, tot ce stim despre parintii lui
naturali ,cum ii cheama ,de unde sunt ,care este situatia lor sociala ,materiala ,starea de
sanatate ,dca am mai tinut legatura cu acestia ,daca l-au mai vizitat etc. Copilul cunoscind
adevarul va constientiza care este situatia lui de fapt si va continua sa ne iubeasca la fel ca si mai
inainte.Va putea comunica cu usurinta cu ceilalti si niciodata nu va fi surprins de afirmatiile
unora din preajma sa care cunoastc adevarul si ar vrea sa-I dezvaluie un secret.

Bibliografie:
1. Adopia naional, n Ghiduri de bun practic n asistena social a copilului i familiei, Ed.
Lumen, Colecia de asisten social, Iai, 2002
2. Filipoi, Sempronia, Basme terapeutice pentru copii i prini, Fundaia cultural Forum, ClujNapoca, 2002.