Limbajul, ca activitate de comunicare interuman prin intermediul limbii i al tuturor
resurselor ei, este interpretat ca un ansamblu ordonat de semne, structurat dup reguli semanticosintactice, ce fac posibil transferul de informaii ntre sistemul ,,emitent i cel de tip ,,destinatar. Condiia de baz a realizrii limbajului este s existe o situaie semiotic, o relaie comunicaional orientat ntre emitor i destinatar (/locutor i interlocutor), care dispune de un canal de comunicare. Pentru realizarea unei comunicri eficiente este necesar ca raportul dintre mesaj i factorii perturbatori (zgomot) sa fie supraunitar. (coord. Gherghina, D, 2007, p. 39) Despre limb, limbaj, vorbire i despre necesitatea dezvoltrii capacitailor de comunicare oral s-au scris numeroase lucrri, uneori controversate, fapt pentru care, cadrele didactice preocupate s rezolve practic dezvoltarea limbajului la elevi/copii de vrst mic au fost derutate. Limbajul (cf. A. Gheorghe, 2001, p. 117) ,,reprezint manifestarea individual, particular a limbii prin vorbirea fiecrui individ. Importana limbajului n procesul dezvoltrii personalitii copilului crete datorit celor 6 funcii ale sale ( funcia de comunicare (cea mai important), funcia de cunoatere sau de conceptualizare, funcia de reprezentare simbolic, funcia reglatorie, funcia expresiv, funcia persuasiv, funcia ludic/de joc, funcia dialectic), prin care condiioneaz celelalte componente ale personalitaii.
Comunicare i limbaj la copilul de vrst mic
Din punct de vedere psihologic, limbajul este activitatea de comunicare dintre oameni, activitate ce poate fi realizat cu ajutorul limbii i al tuturor resurselor ei. Forma concret, natural a limbajului este vorbirea, adic limbajul oral. Limbajul i gndirea se afl ntr-un raport de unitate i se intercondiioneaz dei sunt fenomene diferite. Acest lucru se datoreaz faptului c evoluia limbajului la copil este strns legat de evoluia gndirii, pentru c limbajul impune gndirii exigenele sale culturale, contribuind, n felul acesta, la restructurarea ei. Extinderea i
complicarea raporturilor dintre copil i realitatea nconjurtoare, sporirea independenei copilului
se rsfrng direct asupra limbajului su. (coord. Gherghina, D, 2007, p. 43)