INDICATIA GEOGRAFICA

Indicatia geografica este denumirea ce serveste la identificarea unui

produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in
care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi, in mod esential,
atribuite acestei origine geografice (art. 3, lit. f din Legea nr. 84/1998
privind marcile si indicatiile geografice).
Conditii pentru protectia indicatiilor geografice:
- sa fie folosite numai de persoanele care produc ori comercializeaza
produsele pentru care indicatiile au fost inregistrate;
- intre produse si locul lor de origine sa existe o stransa legatura;
- sa fie folosite in mod traditional si constant.
Modul de inregistrare indicatiilor geografice
Trebuie depusa o cerere de inregistrare la O.S.I.M.. Daca toate
conditiile sunt indeplinite, O.S.I.M. va decide inregistrarea in Registrul
National al Indicatiilor Geografice si acordarea dreptului de utilizare
asociatiei de producatori, iar in termen de 2 luni de la inregistrare, va
publica indicatia geografica si lista persoanelor autorizate sa o foloseasca in
Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.
Odata inregistrata, indicatia geografica beneficiaza de protectie pe
durata nelimitata. Solicitantul va putea utiliza indicatia 10 ani, inregistrarea
putand fi reinnoita nelimitat.
La nivelul UE, s-a stabilit protectia unitara a indicatiilor geografice
pentru vinuri (1970), produse spirtoase (1989), vinuri aromatizate (1991) si
alte produse agricole si alimentare (1992). Obiectivul principal al acestor
sisteme este acela de a promova calitatea, diversitatea si valoarea in cadrul
lantului alimentar, de a pastra know-how-ul traditional din sectorul respectiv
si de a stimula diversificarea si ocuparea fortei de munca in zonele rurale.
Prin intermediul acestor
produsele vizate beneficiaza de

sisteme,

denumirile

protejate

pentru

protectie unitara pe intreg teritoriul Uniunii Europene, existand un singur

proces de cerere de inregistrare.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a confirmat faptul ca indicatiile

geografice reprezinta un drept de proprietate intelectuala. Sistemul UE de
protectie a indicatiilor geografice este exclusiv si impiedica statele membre
sa mentina in vigoare, in paralel cu acesta, alte sisteme nationale.
Oficiului National al Viei si alte Produse Vitivinicole prezinta conditiile
care trebuiesc indeplinite in vederea eliberarii Certificatului de atestare a
dreptului de comercializare a vinurilor cu indicatie geografica precum si
evidenta insemnelor de certificare a calitatii vinurilor cu I.G.
Procedura se aplica producatorilor de vinuri cu indicatie geografica
autorizati ca producatori de vinuri sau numai imbuteliatori, carora li se
recunoaste dreptul de a folosi o indicatie geografica pentru loturile de vin
produse (sau numai imbuteliate) de catre acestia in vederea comercializarii,
prin eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de comercializare a
vinurilor I.G. in conformitate cu conditiile stabilite in caietele de sarcini, cat
si prin normele metodologice de producere si comercializare a vinurilor cu
I.G..
Competenta acordarii Certificatului de atestare a dreptului de
comercializare a vinurilor cu indicatie geografica revine Oficiului National
al Viei si alte Produse Vitivinicole (O.N.V.P.V.) care are atributii legate de
orientarea activitatilor din domeniul viticulturii si vinificatiei, de indrumare
si control tehnic de specialitate in realizarea productiei vitivinicole.
Etapele certificarii vinurilor cu indicatie geografica
In vederea certificarii vinurilor cu indicatie geografica (I.G.) se parcurg
etapele:
1. Luarea in evidenta in urma evaluarii organoleptice si fizico-chimica (in
baza buletinelor de analiza eliberate de laboratoare autorizate) a vinurilor
apte de a evolua ca vinuri I.G.:
2. Evaluarea calitativa a vinurilor luate in evidenta, in faza finala a pregatirii
pentru imbuteliere
3. Intocmirea documentatiei pentru acordarea Certificatului de atestare a
dreptului de comercializare a vinurilor I.G.
4.
Inregistrarea
documentatiei
pentru
certificare
si
administrativa a acesteia la nivelul inspectoratului teritorial

analizarea

5. Dovada achitarii de catre solicitant a sumei perceputa ca taxa pentru

eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de comercializare a
vinurilor I.G. in cuantumul stabilit de legislatia in vigoare.
6. Eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de comercializare a
vinurilor cu indicatie geografica (I.G.) si a insemnelor de certificare a
calitatii (tip holograma)

7. Procedura de certificarea a vinurilor I.G. este considerata incheiata

numai dupa intocmirea anexei certificatului de atestare a dreptului de
comercializare.

Regimul national
Drepturile indicatiilor geografice sunt recunoscute si aparate pe
teritoriul Romaniei, in conditiile legii privind marcile si indicatiile
geografice nr. 84/1998 modificata si completata prin legea nr. 66/2010.
Regimul european
Legislatia aplicabila la nivel European este Regulamentul 510/2006.
Acesta abroga legislatia anterior aplicabila in materie si anume
Regulamentul Consiliului nr. 2081/92 din 14 iulie 1992 privind protectia
indicatiilor geografice si denumirilor de origine ale produselor agricole si
alimentare

Regimul international
Protectia indicatiilor geografice pe plan international este asigurata
de Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale de
Comert, Anexa 1C-TRIPS din 1994.
Acest Acord stabileste ca Membrii Organizatiei vor prevedea
mijloacele juridice care sa permita partilor interesate sa impiedice:
- Utilizarea, in desemnarea sau prezentarea unui produs, a oricarui
mijloc care indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar
dintr-o regiune geografica, alta decat locul adevarat de origine, intrun mod care sa induca publicul in eroare cu privire la originea
geografica a produsului;
- Orice utilizare care constituie act de concurenta neloiala, in sensul
Art.10 al Conventiei de la Paris din 1967.
Tot prin Acordul TRIPS se prevede si protectia suplimentara a
indicatilor geografice pentru vinuri si produse spirtoase, iar pentru a facilita
protejarea acestor indicatii specifice se va constitui un sistem multilateral
de notificare si de inregistrare a indicatiilor geografice pentru vinurile
susceptibile de a beneficia de ptotectie.
In cadrul Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii
industriale din 1883, dispozitiile Art.1, alin.2 se refera atat la indicatiile de
provenienta, cat si la denumirile de origine.
3

In cadrul Uniunii de la Paris, la 14 aprilie 1891 s-a incheiat la Madrid

un Aranjament privind reprimarea indicatiilor de provenienta false sau
inselatoare, iar Statele contractante sunt constituite intr-o uniune restransa.
Prin acest Aranjament, tarile membre se obliga sa nu admita la
vanzare ori sa nu faca publicitate produselor ale caror indicatii de
provenienta sunt false sau inselatoare, acestea fiind confiscate sau interzise
la import.
La Conferinta de la Lisabona, din 31 octombrie 1958, s-a incheiat
Aranjamentul pentru protectia denumirilor de origine si inregistrarea lor
internationala, creandu-se o Uniune restransa, astfel statele membre se
obliga sa protejeze pe teritoriul lor denumirile de origine ale produselor
recunoscute si inregistrate
la Organizatia Mondiala a Proprietatii
Intelectuale din tarile Uniunii restranse.
Denumirile de origine sunt protejate impotriva oricaror incalcari si nu
pot deveni generice intr-o tara membra a Uniunii restranse cat timp sunt
protejate in tara de origine, adica tara al carei nume sau tara in care este
situata regiunea ori localitatea al carei nume a dat produsului notorietatea
sa.
Ca orice drept, si dreptul asupra indicatiilor geografice beneficiaza de
anumite reguli si proceduri prin care acesta este recunoscut, consolidat si
aparat de catre legislatia romana, legea-cadru fiind Legea nr. 84/1998
privind marcile si indicatiile geografice, iar pe plan international Acordul de
la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert.