JACQUES CAIN Pe plan clinic anumiti autori ca Leigh au studiat personalitatea astmaticilor facand o comparatie intre ei: un grup de astinatici tratati de un medic generalist, un grup de astmatici ce depindeau de un spi- tal psihiatric, un grup de nevrotici, un grup de subiecti normali. Fie~ care grup era subdivizat dupa sex in doud subgrupuri supuse unui chestionar café permitea evaluarea inadaptarii, a depresiei, a anxie- tatii, furiei, hiperemotivitatii. Printre barbati, astmaticii urmariti de medicul generalist s-au dovedit diferiti de nevrotici, in timp ce cei ce depindeau de spitalul psihiatric nu erau diferiti de nevrotici deeat prin faptul c& erau mai putin emotivi Printre femei, aceste doua grupe de astmatici nu au aratat diferen- te semnificative. Dar astmaticele din spitalul psihiatric se apropiau mai mult de grupul de nevrotici decat astmaticii urmariti de un medic generalist Linfort si Rees au studiat personalitatea si antecedentele a 762 de subiecti dintre care 441 sufereau de astm alergic si 321 serveau drept grup de control. in mod similar, anumite tipuri de personalitate nes- pecifica se asociaza cu astmul si la acesti pacienti apar, mai frecvent la astmatici decat la cei din grupul de control, urmatoarele semne: hi- peranxietate, timiditate, hipersensibilitate si trasaturi_obsesionale pronuntate, Acesti autori au aratat inca o data c4 emotiile precipita criza la un numar important dintre bolnavii lor; toate tipurile de tensi- une emotionala pot fi responsabile pentru aceasta, de la excitatia agreabila pana la anxietate si depresie. Dar mai mult inca decat emo- tia, susceptibile de a declansa o criza de astm sunt suprimarea sau ex- primarea inadecvata a unei emotii Gendrot, care a condus un studiu psihologic care se referea la 112 cazuri de astm, trage concluzia ca printre multiplii factori psiho-emo- tionali care declanseaza criza, exist anumite elemente mai constan- te: insecuritatea vitala-pretongira, insumarea grijilor si frustrarilor materiale si profesionale reale, emotié intensa, retinere pulsionala se- Suala si agresiva, abandon si necazuri reale. Decker si Grain conside- 14 cd exemplele de emotii ce provoaca crize de astm nu sunt de ajuns pentru a constitui o dovada a etiologiei crizelor. Incercand sa studieze asemenea crize numite psihogene in conditii de laborator, ei au apli- cat teste cutanate si respiratorii la 12 boInavi si i-au supus la stimuli psihologici alesi dupa curriculum vitae al lor. Testele respiratorii con- 52ST_PSHIOSOMATICA stau intr-o masurare a capacitatii vitale (ei erau considerati ca pozi- tivi cand capacitatea vital era redusd la mai mult de 10%). Sase din- tre pacienti nu au reactionat cand au fost expusi la conditiile artifi- ciale ale situatiilor iar trei au avut crize reale si o diminuare trecatoare ‘a capacitatii vitale insotita de semne minore ale astmului; alti trei au avut crize usoare si fara diminuarea considerabila a capacitatii vitale. ‘Acesti autori considera crizele descrise ca fiind foarte psihogene. In cazul a sase bolnavi care nu au raspuns la testul stimulator, stimulii nu erau probabil destul de apropiati de situatiile originale descrise. Clarcke a studiat importanta problemelor caracteriale la copilul alergic. Tulburarile observate erau de natura foarte variabila si se pare ca ele s-au ameliorat in cea mai mare parte dupa tratarea alergiei. in ceea ce ne priveste, o cercetare efectuata cu Charpin si Planson, privind examinarea a 50 de bolnavi astmatici alergici, nu ne-a adus nici o precizare cu privire la posibila lor structura diferentiala. Pe plan psihotehnic au fost efectuate teste foarte rumeroase per tna incerca punerea in evident intr-o maniera mai precisa a anumi tor caractere specifice ale personalitatii: teste proiective, inventare de personalitate sau altele, dar concluziile la care s-a ajuns nu par sa fi adus multe rezultate pozitive. Astfel, Kraft si Blumenthal au utilizat numeroase baterii de teste, ca inventarul Minnesota sau Bell Adjustement Inventory. Fitsell la randul sau a supus 100 de mame de astmatici si 100 ma- me-martor la multiple teste in scopul de a regasi trasaturile caracteri- ale de familie specifice. Rezultatele acestor diferite teste arata ci nu exista trasaturi caracteristice la familiile studiate. Toate aceste cercetiri, fie ele clinice sau bazate pe teste, nu au fa- cut s4 rezulte in final nici un caracter specific al personalitatii astma- tice. Putem spune ca unii dintre acesti pacienti au o structura obsesi- onala, altii 0 structura isterica, altii cele doua asociate; unii sunt ne- vrotici, alti au doar trasaturi nevrotice; in cele din ura, cand gasim cateva trasaturi deosebite, nu par a fi specifice 3 / Daca deci cercetarile nu ne-au adus mare lueru in intelegerea bolii alergice, dupa emotie. dupa personalitatea de baza, specificita~ tea a fost cdutati mai departe, incercdndu-se indicarea unui conflict infantil specific. ee ee ee ee)Din punct de vedere istoric totul incepe cu opeta lui Alexander care, in 1941, impreuna cu French si Ben Rappaport, pune in valoare factorii psihici ai astmului bronsic. Incepand cu aceasta data, acesti autori definesc fundamentele unei psihodinamici a starilor alergice ale astmului in particular, fiundamente pe care le rezuma in zece puncte esentiale. 1) Separarea de mami este problema emotionala centrala. 2) Criza de astm are valoarea unui strigit refulat edtre mama. 3) Mamele persoanelor astmatice sunt deseori de tip ,.rejectiv", 4) Unele mame ale persoanelor astmatice sunt foarte mandre de independenta precoce a copilului 5) Respiratia noului nascut reprezinta primul pas catre o indepen- ~ denta biologica a copilului fata de mama. 6) Astmul apare deseori in prima copilarie. 7) Pulsiunile sexuale par a avea semnificatie pentru declangarea atacului. 8) Mai multe persoane astmatice au dificultati in a lua hotararea de a se casatori. 9) Dupa ce alergicii au depasit cu succes conflictele lor emotiona- le datorate emanciparii fata de mama sau de o figura materna, ei de- vin mai rezistenti Ia alergeni 10) Pragul de sensibilitate alergica depinde de starea emotionali a bolnavului. Mai tarziu, Alexander a pledat pentru o teorie mixta, organica si psihodinamica totodata, iar ultima sa conceptie se poate rezuma ast- fel: cu cat existi mai multi factori psihogeni, cu atat mai putini fac- tori orgamei sunt necesari, si vice versa. Aceasta teorie nu aduce prea multe lucruri noi si se pare cd Alexander a spus lucrurile cele mai reale in planul dependentei fata de mama. in ceea ce priveste aspec- tul simbolic al crizei alergice, Alexander a revenit la el ulterior, aga cum noteaza intr-o observatie in care astmul apare la o femeie in varsti in momentul in care igi pierde treptat obiectele care o incon- joara, ultimele legaturi simbolice cu o mama absenta in timpul copi- lariei sale. Plecind de ia ideile tui Alexander, au fost puse in valoare un anu- mit numar de aspecte esentiale, pe care le enumeram: 54 :SPSIHANALIZA PSIHOSOMATICA. i i wr Depedentd fata de mamd. — Aceasta tema era cunoscuta de i mutt timip si namerosi autori o prezentasera, dar o regasim perfect _[f dezvoltata mai ales in luerarile lui Miller si Baruch. Pentru acesti autori, punctul de plecare cel mai important este faptul ed mama res: pinge copilul. Bineinteles, aceasta respingere poate fi evidenta sau ascunsa prin atitudini de supracompensare afectva, ceea ce face de iol aifcile sudile siatistice. Infelegemraeerc3 hi este usorsa mar. cam diferenta dintre dorinta si cerere, si c4 in cele din urma ceea ce fumim _respingere™ ii este Tfordetuna acelasi lucra, Intotdeauna insd, existind aceasta respingere, ea atrage dupa sine mai intai o nevoie de dragoste care ramane nesatisficuta pentru totdeauna; apare apoi fica constanfa pe care o incearca copilul si nu isi piarda mama si in fine agresivitatea pe care o resimte acelasi copil dar pe care nu © poate éxpriiia déoarece daci ar exprima-o, el ar risca, o data in plus, sa isi piarda mamafLa apogeul acestui conflict se produce eriza siaceasta criza este o veritabild cerere de ajutor care nu a putut fi ver- balizata. Studiul asupra parintilor acestor copii arata fenomene im- portante dintre care primul este ca mama a fost, ea insdsi, respinsa, i Pe scurt este vorba aici de o transmitere ereditara, nu genetica, de o situatie afectiva asemanatoare. In ceea ce priveste tatal, daca el joaca E vreun rol, o face prin inexistenta sa si prin incapacifatea de a-si asuma © functie virild Continuandu-si studiile, acesti autori au aratat c@ alergicii aveau anumiti factori psihologici comuni. Dupa ei, copilul alergic apare in- tro familie atunci cand tama no dete Sl ene ot ambivalenta. Asa cum scriu Miller $i Baruch (178): ] Uneori, de altfel, trebuie sd recunoastem ca este adevarat contra- riul: ca doreste un copil pe masura fantasmelor sale, a satisfactiilor t pe care el le-aF aditce. Apar de=amagint $i alte sentimente care ti dic~ teaca conduita in ceva ce_priveste copilul. Este creata o separare emotionald pe care copilul o interpreteazd Ca pe o respingere. Ase- menea sentimente de exec genereazd un alt tip de semtimente; nici un om nu poate suporta asemenea privatiuni fard furie. La copil apare ostilitatea cu privire la persoana sau persoanele care par sa-i refice fp cea ce doreste. El doreste sd se inchidd in sine, dar se teme atat de respingere incdt mu indrd=neste sd riste o firie care poate airage 5|ACQUES CAIN © — De fapt, cercetarea psihanaliticd a cApatat adevaratul sau sens dupa lucrarile lui Bouvet, 9 data cu lucrarile fundamentale ale lui Pierre Marty a carui intrare in cercetarea psihanalitica s-a facut, daca putem spune astfel, pornind de la alergie (159). Vom reveni mai tar- ziu asupra teoriilor lui Marty pentru a ne opti aici la cea ce el a des- cris la alergici (astm, eczeme, urticarie, coriza, migrena) plecand de la remarcile facute asupra bolnavilor aflati in curd psihanalitica din alte motive, dezvoltarea ulterioara a bolii confirmand deseori diag- nosticul. Asa cum scrie P. Marty: Putem pune un diagnostic de alergie pornind doar de la existenta relatiei de obiect caracteristice, chiar si fard a avea cunostinta de n accidentele somatice specifice. Relatia dintre isterie si alergie este | stabilitd astfel: istericul evita obietul, obsedatul se tine la distanta / de el; alergicu nu are decat 0 dorinta unicd si esentiald: sd se apro- KK, pie cat mai mult posibil de obiect pand la a se confunda cu el seen ee Exista doud miscari in care subiectul este angajat activ: prima consta in sechestrarea obiectului, a doua in amenajarea acestui obiect F Subiectul si obiectul nu sunt atunei decat unul gi acelasi luert, prin- tr-un mecanism de identificare. Exists de asemenea o predominanta [J 8 fixatilor pregenitate Ia alergici si aceste fixatii antreneaza evident cateva modificari fata de forma pura descrisa. intr-adevar: i Fuziunea nu se poate realiza decat in anumite limite convenabile pentru idealul subiectului... Obiectele trebuie si réspundd exigente- V bor nevrozei de caracter care nu pierde ocazia sa insoteased sunrile I I I I I alergice. Regresia modifica de asemenea relatia de obiect, in special in doua cazuri destul de specifice ale relatiei alergice: primul eveniment se produce cand un obiect deja investit releva brusc o calitate proprie noua, care se situeaza dincolo de posibilitatile plastice de identificare ale subjectului; al doilea eveniment care declanseaza regresia survine cand se manifesta incompatibilitati majore intre doua obiecte egal in vestite. Aceasta regresie a alergiei poate merge pana la simptome de depersonalizare in care apar episoade de alura psihotica 38PSIKIANALIZA $I PSIHOSOMATICA Simptomul somatic a carui aparitie intarzie izbucnirea alergiei nu trebuie considerat doar ca un obiect intern banal, un obiect de ajuu- for... el trebuie apreciat la propriul sdu nivel, mai arhaic, fundamen- tal la alergic, nivelul umoral... Apdrarea umorald se substituie sis- temului relatiilor de obiect in regresia alergicului. Ceea ce implica un nivel de fivatie prenatal foarte arhaic. Sistemul relatiilor de obiect al alergicilor isi plaseazd poate radacinile la acelasi nivel de fixatie. In cea ce priveste diagnosticul, Marty face inca in mod clar dife- renta intre relatia de obiect a alergicului si cea a istericului: win fata unui object pasiv, alergicul nu se retrage niciodard , in timp ce, in fata aceluiasi obiect pasiy, istericul se retrage din cauza proiectici obiectului rau." In plus alergicul va reactiona aproape intotdeauna favorabil la o miscare de apropiere a analistului, ceea ce nu este cazul pentru isteric. ” d —Nu vom spune totul daca dincolo de teoriile psihogene sau organogene, nu vom cita anumiti autori care au o conceptie mai totala asupra bolii in care opozitia psihosomatica nu mai exista. Aceste teorii de natura fenomenologica (Weizsacker, Mistcherlich, Minkow- ski) isi au fundamentul critic fatr-un text cum ar fi cel al lui Mistcher- lich (182) pe care l-am redat mai sus. Fara a ne opri mai mult asupra acestei acceptitini a bolii psihosomatice care pune in joc personali- tatea in totalitatea sa si in repetitia prezentificata a istoriei sale, vom aminti doar ca, exact in planul bolilor alergice, Stockvis a ajuns la concluzia ca susceptibilitatea alergicd este in mod primitiv alergica si totodata in mod primitiv psihica, iar Groen apara pozitii aproape similare ‘Trebuie s4 recunoastem cA daci facem abstractie de teoria lui Marty care da alergiei una din explicatiile psihanalitice posibile, toate celelalte cercetati, oricare ar fi importanta lor, nu au lésat urme esen- tiale in dosarul psihosomatic si in incercarea de a-I defini in ceea ce priveste bolile alergice Ca emotia joaca un rol, aceasta este sigur dar deloc explicabil: ca subjectul are o personalitate specifica, aceasta este putin probabil ex- 59 ee_———< << <9 a Fe = eo a = os a mm mee ceptie facand mecanismele de aparare si de relatia de obiect speci fica; eA relatiile infantile sunt determinante in istorie sau in aprés- coup, aceasta este sigur dar nu putem spune ca ar exista aici ceva ori- ginal Astfel, daca reludim criteriile unui nucleu familial: 0 mama care isi respinge copilul si care il suifoca prin compensare, un tata inexistent, acesta este in aceeasi masura mediul familial al unui schizofren sau al anumitor nevrotici. ' Un timp, a putut fi multumitoare o anumiti conceptie, aceea a lui Alexander si Fromm (8): la un moment dat din viate copilului, foarte devreme in situatia familiala asa cum am descris-o, cu o mama care il respinge si un tata inexistent, se produce o afectiune organic treca- toare. Simultaneitatea celor doi factori, evenimentul organic si con- flictul familial, izaréa pe un anurmit organ a ex- primarii conflictului. Astfel mai tarziu, ca printt-un mecanism de conditionare, de fiecare data cand subiectul se va regasi in aceeasi si- tuatie, el va reactiona prin simptomul dobandit foarte timpuriu. Pe scurt, dacé ramanem la acest nivel, valoarea simbolica a bolii este do- bandita prin conditionare. Dar ficand astfel, operam o alunecare periculoasa care determina confundarea valorii simbolice a unui simptom si eventuala valoare simbolica a unui sindrom. Putem intr-adevar admite foarte bine c: is prin mecanismul descris de Alexander, diareea ar fi o expresie sem- nificand ostilitaiea; ca tusea ar fi, ca la Dora, ‘donna dea fica tatal, ca urticaria ar fi un apel la o mangaiere materna-tefuzata. Dar toate acestéa nu explica decat simptomul. Or, astmul nu se rezuma Ia tuse, urticaria la manifestarea cutanata, colita la diaree. Dacé am ramane doar pe acest plan, am fi obligati si tragem concluzia cA nu exista o diferent intre isterie si psihosomatica, in sensul ed una utilizeaza limbajul corporal al relatiei, cealalta limbajul visceral care devine la randul sau relational (Valabrega). Dar in medicina psihosomatica si mai precis in alergie, este vorba, s-a spus, de boala, adica de cu totul altceva decit de asocierea cator- va simptome. Cum sa intelegem atunci, iar singura explicatie valabila ar fi deci cea a lui Marty care ne spune ca relatia alergica se stabileste astfel pentru ca ea are loc foarte devreme, in pantecul mamei, 60SIHANALIZA SI PSIHOSOMATICA a i Totul devine astfel mult mai putin clar dar noi suntem acum capa- i bili si intelegem mai bine aceasta complexitate daca lua drept ff exemplu unul din elementele pe care cea mai mare parte a psihoso- maticienilor l-au pus in centrul cercetarilor lor asupra alergiei: notiu- ff nea de respingere materna. Abramson o denumeste complexul lui Cronos; Newel o defineste ca ,situatia in care nasterea unui copil nu a fost dorita de catre ma- Figge serie ca 0 mama care respinge este cea al eArei compor- p i i tament fata de copil este acela caracterizat de faptul ca ea are dorinta constienta sau inconstienta de a se elibera de el si iI considera ca pe © povara, Soulé si Sakellaropoulos au spus acelasi lier Taceasta privinta: cd pe langa incompatibilitatea in plan serologic exista o respingere psihica din partea mamei... Copilul care traieste acest tip de relatie Va raspuinde printr-un mod de reactie somatica de alergie analog celui pe care |-a trait in perioada cea mai arhaica.” Dar a descrie sau a numi nu este suficient pentr: a intelege caci un asemenea concept presupune o intreaga serie de atitudini cu sen- suri de fiecare data multiple, Fie cA respingerea este vizibils, direct traita, sau din contra ascunsa in spatele paravanului unei'supracom- pensatii, trebuie sa recunoastem ca nu testele, nici ciscutiile superfi- ciale nu sunt cele ce ne pot permite sa 0 numim astfel. I ‘Apoi, admitand chiar ca aceasta respingere ar fi un element de valoare, trebuie si remarcam ca 0 regasim in aceeasi masuri in bolile care nui au nimie de a face cu bolile alergice. In plus. chiar eand f aceasta respingere exist, exist de la inceput, dinainte de nastere chiar, gi a fixa o data din dezvoltare Ia care aceasta respingere are mai muita importanta, ramane o iluzie In sfarsit, daca dorim si studiem mai indeaproape ceea ce res- f] pingerea poate fi, putem sa o diferentiem in doua aspecte: respinge- tea este intr-adevar o atitudine si o dorinta totodata, — Atitudinea este totusi ceea ce noi cunoastem cel mai bine, dar aici noi stim cd, in obiectivarea sa, aceasta atitudine de respingere poate fi marcata cel putin de mana care atarna a mamelor, filmata de Spitz, la extrem trimiterea definitiva la internat sau abandonul seal. Din contra, noi stim ca mana mamei care tine copilul stréns, de fried si nu plece, este poate o mana a carei intentie nu este pura. 1 61JACQUES CAIN Dorinta, desi mai dificil de abordat, este un teren mai solid chiar daca si aici regasim aceleasi dificultati, aceleasi ambivalente. Dorinta de respingere realizata in stare pura este avortul provocat si iarasi noi nu avem aici decat una din interpretirile imediate. Dincolo de aceas- ta nu mai stim foarte bine ceea ce poate predomina in ambivalenta _ fundamentala, o dorinta pozitiva sau o dorinté negativa. Mai mult, putem spune c& insisi aceasta ambivalenta, noi o regasim la toate femeile, la toate mamele. Pe scurt, este imposibil si intelegem sensul respingerii plecdnd de la un simptom: de exemplu, cand 0 mama refuza sa alapteze, aceasta inseamni cu certitudine ceva, dar aceasta nu exprima evident intotdeauna aceeasi dorinta. ud OBOSEALA Pancreasul a fost pentru noi un exemplu demonstrativ pentru cercetarea psihosomatica in masura in care obiectul este in totalitate inter si in mod normal total silentios, absolut necunoscut subiectu- lui, Am ales apoi alergia ca alt exemplu, pentru motive total opuse dar la fel de demonstrative in masura in care ea pune in cauzi un induntry, un in afara si o legatura intre cele doua. Oboseala va fi cel de-al treilea nostru exemplu de cercetare psihosomatica in masura in care ea oscileazi in ceea ce priveste geneza si exprimarea sa intre o totala subiectivitate afectiva si o foarte mare realitate organics. ‘Vom remarea mai intai c4 in ciuda usurintei cu care oamenii se pling de oboseala, ei vin totusi rareori sé consulte un medic doar pen- tru acest simptom: in cea mai mare parte a timpului, acesta nu este decat un semn printre altele din tabloul clinic, iar izolarea fui pune dificultati sigure de abordare; in orice caz in cabinetal psihanalistu- lui, extrem de rar se prezinta un bolnav pentru a se vindeca de sen- zatia de oboseala si numai de aceasta. Aproape intotdeauna tabloul dominant este acela al depresiei, dar vom vedea imediat ci depresia si oboseala nu trebuie legate neaparat; exist o oboseala in stirile de- presive, dar aceasta apartine la propriu nevrozei, exist uneori o obo- seala practic izolata, si aceasta este cea care ne intereseaza aici. Tre- buie propusd o alta premisa, pentru a evita sa intrim ulterior intr-o 62IHANALIZA SL PSIHOSOMATICA discutie sterila, care are ca tema diferenta posibila dintre oboseala normala si oboseala patologica. in afara cazurilor extreme in care opozitia este evidenta pentru toati lumea, exista toate cazurile limita in care distinctia este imposibila si pare chiar sa raspunda unei erori metodologice. Este aceeasi deosebire pe care o regasim intre psiho- Jogia normala si psihologia patologica, problema-impas a unei defi- nitii a normalitatii, Oboseala, s-o spunem deschis, este o manifestare care se poate integra in cadrul unei psihologii normale sau al unei psi- hologii patologice, si pe care o putem studia in sine insasi pentru cA in fond este vorba fara indoiala de acelasi lucru. Clinica, daca ne multumim s4 ramanem la un nivel superficial, ne permite deja si intelegem o parte a sensului pe care il putem acorda oboselii, sa spunem mai exact omului obosit. Putem diferentia doua aspecte care, din perspectiva psihopatologiei, ne vor permite sa inte- legem mai bine problema: oboseala are caracteristici subiective foar- te specifice; ea are uncori o valoare de relationare cu celalalt ale carei caracteristici va trebui sa le elucidam. 1 / Dintr-un punct de vedere subiectiv, in ceea ce priveste trairea insdsi a oboselii, aceasta stare poate fi caracterizata prin urmatoarele componente: — Qboseala se face simtita la nivelul trairii, mai intai printr-o lipsa de energie Fiziva yi psihica totodata, Stim cata ignoranté ascunde Guvantul energie; S4 Spumiem numai ca astfel trim aceasta stare pe care limbajul curent 0 poate numi ,,lipsa de energie”, ,lipsa de pofta Pofta sau energie, este vorba aici despre ceva energetic in sensul ca aceasta stare este trditd ca atare. Aceasta oboseala este insotita intotdeauna de o senzatie ica, subiectul obosit isi simte corpul dar intr-un mod care nu igatoriu dureros; uneori este hiar agreabil si cunoastem obo- seala sinatoasa care este insotita de un sentiment de completitudine in care avem intr-adevar senzatia ca suntem in corpul nostru a ce este extrem de important cenes! ‘Aceasta senzatie este difuza, c Nu resimtim oboseala unui organ, sau a unei functii; suntem obositi in totalitatea corpului si spiritului nostru. Nu exista uh obiect titern ales, totul se petrece la acelasi nivel si in aceasta cenestezie de care 63 ss q-—— — =< os a | mm vorbim, senzatia afecteaza intreg organismul, Exist aici un aspect foarte important, caci sunt rare starile in care corpul este resimtit in totalitatea sa, cu o tonalitate agreabila, in afara oboselii si a anumitor stiri extatice, aceasté senzatie nu poate fi regasita decdt dupa actul sexual — In fine, tot in mod subiectiv, este o senzatie uneori difuza in ceea ce priveste scopul sau, dar aceasta este o exceptie; mult mai des oboseala nu existi decat in functie de lucrul care trebuie facut. Sun: tem obositi in fata unei anumite sarcini dar din contra aceasta senza- tie dispare foarte adesea in fata unei alte sarcini, Cunoastem cu totii aceasta posibilitate de a ne relaxa dupa activitatile intelectuale jucand bridge, fiicdnd cuvinte incrucisate complexe, pentru unii chiar rezol- vand probleme de matematica avansata. Acelasi fenomen se regases- te in plan fizic si un anumit lucrator surmenat de munca sa se va re: faxa la randul su sapandu-si gradina, Vrem sa spunem prin aceste doua exemple ca destinderea nu vine din trecerea in sine de la 0 acti- vitate la alta, de Ia una intelectuala la una fizicd de exemplu. Lipsa de energie, senzatie difuza_a propriului corp, uneori chiar agreabita, tinand cont de sarcina de efectuat, acesta este unul din as- pecteléimportante-ale oboseli SSS Obosealaapare de asenienea in contexul siu social, si mai exact in relatiile pe care ea permite sa fie stabilite intre subiect si anturajul sau, Faptul c4 oboseala este un refugiu este evident intr-un mare nu- mar de cazuri; faptul ca subiectul are de pe urma ei un beneficiu sim- plu care ii permite sé scape constringerilor anturajului, mai mult chiar, sa se facd iubit intr-un mod deosebit, aceasta este de asemenea evident. Din acest punct de vedere, oboseala are aceleasi caracteris- tici ca oricare alta boald. Ea se deosebeste totusi printr-un element care nése pare esential: oboseala, exprimata in cele din.urma ca mij- loc benefic, nu este niciedat® anxiogena. A fi boinav implica o tensiu- ne anxioasa in ceea ce priveste intrebarea; de ce boala-este vorba? La oboseala nu eXista asemenea intrebari si sensul comin poate face di- ferenta: este obosit, nu este bolnav; se stie c& aceasta va trece si nu sunt probleme deosebite care pot fi implicate. Pe scurt, climatul creat de starea de oboseala este un climat linistitor si linistit; problemele momentului sunt suspendate, conflictele puse intre paranteze fird ca 64PSIHANALIZA $I PSIHOSOMATICA entra atata Iueru si apara nelinistea, ea insisi generatoare de alte conflicte Primul aspect al oboselii, in cea ce priveste trairea sa si funetia sa relationala, ne permit deci sa diferentiem starea de oboseala de sta~ rea de boala. Putem merge mai departe in diferentiere si sa opunem oboseala depresiei. Ceea ce nu este o problema simpli pentru ca, pe de o parte, in planul simptomului, cele doua stari se pot amesteca, pe de alta parte, in planul nosografic, exista mai multe tipuri de depresie, La ni- Polul cel mai simplu, oboseala de care vorbim poate fi separata cu Usurinta de depresia melancolica; in acest din urma caz, ceea ce pre- (omina este dezinteresul despre Care stim ca este absolut si generali- Jat (cuvantul ,,distractie™ nu are sens pentru melancolie, desi este inul din tratamentele oboselii obisnuite). Pentru depresiile de struc~ tura nevroticd, punctele de contact sau de separare sunt mai dificil de determinat. Foarte des, oboseala apare in aceste depresii nevrotice in Sine si cu caracteristicile pe care i le-am atribuit, dar atunci aceasta oboseala nu devine decat un simptom printre altele, care nu are nici mai multé nici mai putina valoare decat restul tabloului depresiei ne- yrotice. 2/ SAne intoarcem acum catre al doilea aspect al problemei noas- tue, aspectul psihanalitic. Vom repeta desigur ¢4 rareori un bolnav vine SA Se thiteze de oboseala: in plus. momentele in care aceasta oboseala apare la anumiti nevrotici sunt cel mai adesea legate dircet de starea nevrotica si interpretate in general ca 0 aparare Ni s-a intimplat cu toate acestea sa avem subjecti care au venit sa ne consulte pentru aceasta si am avut in special in tratament un paci- ent care ne-a invatat multe despre acest subiect. Este vorba despre un barbat de 38 de ani, foarte activ, cel putin aparent, casatorit si tata a patru copii; industrias, fiu de industrias, care, pe sourt, nu a facut decat sa preia afacerea tatalui sau. Viata sa s-a scurs intro maniera monotona si destul de buna in masura in care era condus de catre anturajul sdu, Dar il stajenea foarte mult un sim- ptom: o senzatie de oboseaid intensa in unele momente ale existentei sale, in special cand trebuia si conduca consilii de administratie, dar 65 cs och =e Gm = = BM mm Pm Ge RS GY GS SE om ow om =e ms om5 JACQUES CAIN in aceeasi masura uneori in fata unei simple scrisori de semnat. Cu siguranta, la acest pacient predomina structura fobica, dar nu aici este § problema. in cursul unui jung tratament, neterminat de altfel in pre- zent, acest bolnav ne-a expus fantasme deosebit de clarificatoare; in special cnd avea aceasta senzatie de oboseala in imprejurari uneo: banale (si pe care le-am putea interpreta imediat ea o dificultate de identificare cu tatal), lucrurile se complicau sub forma fantasmei ur- matoare: obosit, el ajungea 54 se simté mai bine imaginandu-si ca era la sinul mamei si cd ea il alapta. Un alt bolnav de-al nostru, casatorit si el dar cu puternice tendinte | homosexuale, traia intt-o maniera proprie un simptom obignuit: era | obosit in mod aproape regulat seara in momentul culedrii cand urma sa aiba raporturi cu sofia sa. Si in acest caz fantasma ii permitea sa _ iasa din aceasta situatie: in acest caz oboseala disparea cand facand dragoste cu sotia sa, avea in cap imagini homosexuale. \e. in aceste doud cazuri, de altfel infinit de complexe, oboseala apa- \rea in locul a altceva; in acest sens, este un simptom care, la randul U i i toe poate disparea printr-o activitate fantasmatica. Satisfactii orale f inten eaz, satisfactii homosexuale in celalalt, darin orice caz la un ‘nivel foarte investit din punct de vedere libidinal Dar putem merge mai departe si incerca s4 aprofundam legatura BH Gau trecerea Ia) acestei activitati imaginare cu simptomul oboselit trait ca atare. f La acest nivel, trei termeni par sa ne poata orienta discutia: con- versie, agresiune, regresie i ~~ Putem spune ca oboseala este intr-adevar un simptom de con- versie? Ceea ce ar prea si decurga din cea ce tocmai am spus: de | 12.© activitate fantasmatica ia un simptom in cele din urma corporal Se pare ca, in realitate a vedea astfel lucrurile ar fi eronat si, dupa pa J tetea noastra, doar printi-o confuzie de sens am putea vorbi de con- versie. Mai intdi pentru ca, pe un plan nosografic obisnuit, si in m: sura in care mecanismul conversiei este specific isteriei, nu toti cei { obositi sunt de structura isterica, cea ce este evident Apoi pentru c4 conversia, in mecanismul sau, este intotdeauna localizata la o func- | - tie, pe cand in oboseala, nu exist obligatoritt trecerea in corp a ele- mentelor care au fost simbolizate, apoi refulate 66PSIHANALIZA $I PSIHOSOMATICA _— Agresiunea este al doilea termen care ne va retine atentia, mult mai probabil, Faptul ca aceasta oboseala ar fi o manifestare agresiva, apare la nivel superficial: ne inchipuimca find obositi, ti plictisim pe cei din jurul nostru, Ea se prezinta de asemenea ca expresia mult mai profunda a unei agresiuni, dar a unei agresiuni intoarsi impotriva su- biectului si care nu se poate exprima in exterior. De altfel mai ales acest tip de oboseala — sau mai exact acest mecanism al oboselii, despre care vom putea vedea pe parcurs ca nu este univec — il intal- nim cel mai adesea cand analizatii nostri, pe divan, vorbese despre ‘oboseala lor. Aici oboseala este putin ca tacerea, sau cel putin ca anu- mite taceri, despre care stim ca ascund, si ele, o mare posibilitate de agresivitate — Dar oboseala ne apare mai ales ca o regresie. Acest lucru este adevarat pentru o multime de mecanisme nevrotice, dar aici este vorba despre o regresie deosebita, in sensul ca este int-un stil corpo- ral difuz, adica replasindu-l pe subject intr-un stadiu foarte arhaic. Exemplul cu subiectul nostru care avea fantasme ce alaptare ni se pare caracteristic sub acest aspect; si alti bolnavi pot servi de aseme- nea drept exemple. Este vorba despre o reintoarcere la 0 faza foarte precoce de dezvoltare, la un moment in care relatia cumama este sin- gura traita: si unde situatiile nu pot fi traite decat intr-un plan fizic difuz. Gratie oboselii, pot fi restabilite relatiile orale, securizante si venind sa acopere ipsa ésentiala-a subiectului care, in momentul anterior, il deprimase intr-o oarecare masura. In cele din urma, daca existd o relatie intre depresie si oboseala, la acest nivel o pute si nu la nivelul nosografic superficial. Ww COMENTARII $I CONCLUZH Aceste trei exemple care privese practic clinica si dinamica a ceea ce studiem sub numele de psihosomaticd ne conduc la comentariile urmatoare, comentarii pe care le vrem succinte deoarece vom regasi dezvoltarea lor de-a lungul capitoielor urmatoare. 1 / Mai intai trebuie reluata aici notiunea insasi de boala psihoso- matica si aceste trei exemple sunt deosebit de demonstrative pentru 67 7]ceea ce am avansat deja in introducere, si anume ca eticheta nosogra- fica proprie uneori bolii este o eticheti destinata stiintei medicale si cA ea nu are mare lucru de-a face cu ceea ce se intampla in locul co- tidian al practicii analitice cand suntem confruntati cu pacienti ce pre- zinta tulburari psihice. 2/ Cautarea unei specificitati, oricare ar fi nivelul la care incer- cam sa o gasim, nu releva cu adevarat decat pura ipoteza. Am spus-o deja in legatura cu astmul, si acest lucru se dovedeste la fel de ade- Varat in legatura cu celelalte dou sindroame pe care le-am expus mai sus. 3/ Singurul element a carui prezenta o percepem si asupra caruia yom insista mult mai mult in alta parte, este preocuparea analistului. intr-adevar, problema fundamentala a psihosomaticianului, fie ca ea apare in mod clar sau nu, si oricare ar fi pozitia sa teoretica, este de a incerca si precizeze unde se situeaz el insusi in aceasta relatie de- osebit de neobisnuita care este analiza unui pacient purtator al unei boli asa-zis organice. In fata acestei nelinisti, noi putem regasi de-a lungul scrierilor fie- caruia diferitele moduri pe care le avem toti de-a rezolva necunoscu- tele: pentru unii este gasita formula iar expresia este astfel pentru ca™ este evidentiata ca fiind cauza esentiala, daca au unica: pentru. altii formula este mai ambigua dar ne dam seama ca este vorba aici despre o pozitie de asteptare si ca speranta, daca nu certitudinea, este ca in curand, continuand anumite cercetari, se Va ajunge la dezvalui- rea secretuluis altii in fine ramén in indoials, in incertitudine, i au bivalenta. A vorbi aici despre altii inseamna a vorbi in aceeasi masura despre sine si pe tot parcursul cercetarilor noastre, in propria noastra evolu- tie, am utilizat aceste diverse modalitati explicative in maniere diver- se, fara a ne sustrage astfel de la maniera pe care o descriem in mod critic 4/ La acest stadiu al observatiilor noastre ne apare cu atat mai clar cu cat noi insine am trait acest lucru indeaproape, ca toate teore- tizarile nu sunt de fapt decat mecanisme de aparare contra a ceea ce, in noi, refuza sa perceapa un anumit tip de relatie in care corpul este Prezent in totalitatea sa si indisociabil de cel care, in mod necesar, ng vorbeste de asemenea cu gura sa 68 atePSIHANALIZA SI PSIHOSOMATICA, ‘Teoria, am scris in alta parte, nu este cel mai adesea decat un me canism de apirare; si aici aceasta idee se confirma inca o data. Pract feeasta inseamna a spune ca descrierea bolilor organice avute in ve dere in planul psihosomatic asa cum |-am prezentat noi, este un mij Joc de a evita in analiza tot ceea ce tine de contratransferul nostru; $i ca exact aceasta legatura transfer-contratransfer, studiul sau, cerce- tarea unei eventuale originalitati la acest tip de pacient, este cea care trebuie si ne permit si il ascultém mai bine3 PSIHOZA SI PSIHOSOMATICA Demersul nostru se bazeaza aici pe legatura care apare in clinica intre simptomele somatice mai mult sau mai putin sistematizate si starile psihotice disociative sau de alte tipuri, intr-adevar s-a remar- cat de mult timp ca foarte adesea un subiect care prezenta grave tul- burari psihice, le vedea cedand in morméntul in care aparea o stare psihosomatica, situatia inversa putand de asemenea fi reperata. O asemenea constatare, dincolo de implicatiile clinice pe care le atrage dupa sine, are o alta consecinta mult mai importanta: fara a fio do- vada, ea pledeaza in favoarea existentei unei urme corporale a carei imprimare are loc in copilar Am fost printre primii care au subliniat acest fapt si pentru a ilus- tra aceasti expunere cu cazuri clinice, vom lua ca exemplu recto-coli- ta hemeragica si oscilatiile pe care le putem observa la subiecti al c: ror sindrom organic inceteaza, in momentul in care apare psihoza Lucrarile deja vechi ale lui Daniel (52), Karush (135), Flournoy (92) si Engel (73), apoi ale noastre, sunt in acest sens cu totul caracteristi- ee aga cum demonstreaza cele doud vignere clinice pe care le vom re- zuma rapid. Primul pacient R... este un barbat in varsté de 43 de ani, cand il vedem pentru prima data. Tulburarile sale digestive grave au inceput cu doi ani inainte sub forma unor scaune cu singe, iar diagnosticul a fost rapid pus de gastroenterologi. Acest prim puseu cedeaza sub te- rapie pur medicamentoasa, dar apar rapid tulburari de comportament cu o dispozitie depresiva, ca si ruminatii melancolice.centrate pe di- vortul siu si pe meseria sa in care nu are deat esecuri, A doua depre- sie dispare la randul sau, in momentul in care apare un al doilea puseu de RCH grav si atunci ne-a fost trimis R... In paralel cu tratamentul medicamentos, este inceputa o psihoterapie despre care nu putem 70PSIHANALIZA. SI. PSIHOSOMATICA spune ca a mers prea departe, R... refuugiindu-se din nou in litanit de- presive. Apoi destul de rapid sindromul digestiv dispare si se insta feazi o stare de excitatie psetdo-maniaca intensa care necesita plasa- fea intr-un mediu psihiatric, Putem adauga acum la aceasta observa- tie publicata acum mult timp, c4 acest pacient nu a mai prezentat un Vindrom organic ci s-a comportat ca tn borderline cu decompensari depresive importante, "Al doilea pacient, urmarit de asemenea acum multi ani, in varsta de 55 de ani, prezenta 0 recto-colita hemoragica de aproximativ doi ni; de fapt aceste tulburari debutasera dupa divortul siu, si subiectul hosttu exprima cu ugurinta durerea pe care o resimtise in perioada separarii, Era atunci pentru el o adevarata sfasiere si aceasta ruptura fusese mai intai urmata de o stare depresiva cu totul caracteristica, cu astenie fizica si psihica, incapacitate de a munci, dezinteres. Cand a fost declarata recto-colita hemoragica, echilibrul sau nervos aproape a fost restabilit si in ciuda tulburarilor digestive intense, bolnavul hostru a reinceput s4 munceasca intr-o maniera vadit normala. Tratat cu terapeutica medicamentoasa si psihoterapie, colita uleeroasi a Cedat, dar a aparut.atunci o stare psihotica grava, cu idei delirante hesistematizate si agitatie psihomotorie, sindrom care a necesitat plasarea in spitalul psihiatric. Deja aceste prime vignete clinice ne permit sa reluim cea ce am descris sub un tith: in care cei trei termeni, psihosomatica, schizofre- fue. limba), erau strans asociati, Legatura dintre aceste tei euvinte, prezentate succesiv sub forma gramaticald care le ureste, arata ci 0 simpla enuntare, deci fara termen conjunctiv intre fiecare dintre con- cepte, a pus dintr-o data problema incertitudinii relatiei dintre ele Putem considera intr-adevar ca suntem in centrul problemei, o da- tace a fost introdusa, in sensul c4 intre aceste trei porti deschise, una asupra bolii somatige, cealalta asupra psihozei, ultima asupra lumii simbolului, trebuie sa existe o articulare fundamentals: ceva ce apar- tine dupa toate aparentele celor trei si cA aceasta treime se amesteca sau! se separa {a 0 mai mare sau mai mica profunzime. Dar aceasta implicatie (acest ,trebuie sa existe"), chiar daci este motivata de baze clinice, psihanalitice, apare ca avand mai ales o valoare de intuitie: $i scopul nostru va trebui sa fie si-i apreciem validitateat t i i i i t i t i i t i i i i I I I I JACQUES CAIN Cunoastem de mutt timp legatura dintre schizofrenie si boala psi- hosomatica; si sunt numeroase observatiile in care trecerea de la una la cealalta dintre aceste stiri este notata cu grija. Cutare ulceros care, Ja sfarsitul unui puseu dureros, vede aparand o stare deliranta acuta nestructurati; cutare astmatic care isi pierde bruse ratiunea si crizele alergice cu aceeasi ocazie: cutare psoriatic la care alterneaz, precum anotimpurile, afectiunea cutanata si un acces delirant polimort. Structura acestor bolnavi, si in special trecerea de la o boala cu apa. renta fizica la o stare psihoticd, a dat nastere unei abundente literaturi care nu a permis, se pare, s4 explicam mai bine lucrurile Dar, si acest lucru este interesant de observat pentru cel care s-a ocupat de limbaj, toate aceste observatii nu depasesc in general bino- mul care constituie fundamentul lor. Ni s-a parut c@ ar fi totusi loe aici pentru un al treilea termen, cel care face apel la simbolic deoare- ce, vrind nevrand, tot ceea priveste o anumita semiotica graviteaza obligatoriu in jurul acestui vector. Marturisim ca daca problema a fost astfel pusa pentru noi in mod natural, ea nu a fost in aceeasi masura rezolvata. $i vorn expune mai ales incertitudinile, avand drept scuza doar faptul ca claritatea si evi- denta contin si mai multe erori Clinica rimanand baza cunoasterii, vom pleca de la 0 observatie pentru a face apoi consideratiile teoretice care pot decurge de aici © observatie mai deosebita s-a inscris in cercetarza noastra ince- pand cu 1971. Am putut sa observam o intreaga familie ai carei mem- bri an prezentat tulburari psihosomatice uni, psihotice altii, in sfirgit asociate la cel putin unul dintre ei Mama in aceasta familie este elementul central, pe ea 0 vom des- erie mai intai Germaine, in varsti de 58 de ani, croitoreasa, prezinta 0 recto-co- lita hemoragica, Boala organica si-a facut prima aparitie cand aceasta bolnava avea in jur de 25 de ani, si de atunci ea apare in pusee, cu pa- roxisme in care apare diaree sanguinolenta si algii abdominale. Exa- menele recto-scopice, diversele teste au permis sa se confirme natu ra exact a bolii: dupa ce se gandisera la o afectiune amibiana, s-a im- pus foarte rapid diagnosticul de colita ulceroasa si a fost confirmat de mai multi specialist 72 orePSIHANALIZA $I PSIHOSOMATICA Nu ne vom opri asupra aspectului organic al acestei bolnave, ci vom relata mai intai istoria sa personala: din punct de vedere famili- al, Germaine a fost méritaté de doud ori. Prima data la varsta de 18 ani, si din aceasta casatorie a avut un copil nascut mort si un al doilea in prezent in varsta de 37 de ani, cu o sanatate buna. A divortat la trei ani de la cAsatorie, neintelegerile familiale, etilismul sotului neper- mitand continuarea vietii in comun. Dupa divort, Germaine s-a intors sa traiasca la parintii sai si ramanand in mediul sau familial, s-a reca- satorit cAtiva ani mai tarziu. Sa spunem imediat ca acest al doilea sot nu a adus nici el intreaga pace necesara casniciei si cA in final a murit dupa 15 ani, de o tumoare la ficat. Copiii nascuti din a doua casato- rie sunt in numar de 7; dar de fapt, singura normala dintre acesti copii este prima fica, in prezent in varsta de 34 de ani: aceasta nu a prezen- tat niciodata vreo tulburare. Cele trei sarcini ulterioare s-au terminat cu moartea copilului (prematura sau la cateva luni). In ceea ce prives- te ultimele trei sarcini, ele au avut ca rezultat nasterea a trei copii al caror destin il vom vedea mai tirziu; pentru moment si notim numai cA acesti trei copii traiese si prenumele lor sunt in ordine: Jean, 27 de ani, Maryse, 26 de ani.si Jacques, de 20 de ani. Pentru a termina cu constelatia familiala a lui Germaine, sa obser- vam ca tatal sau a murit Ja 91 de ani, ca nu a prezentat niciodata nici 0 tulburare, dar ca, din contra mama sa, desi moarti la 82 de ani, a fost internaté o parte din viata pentru tulburari de structura dupa cum se pare paranoica. ‘Sa revenim la Germaine al carei caracter este pe deplin structurat. Este o bolnava care se prezinta cu o personalitate foarte clar obsesi onala. Este rigida, solida in apararile sale, 0 spune ea insasi: Am mult caracter, multa vointa, organizez totul.” Nici o clipa nu se poate decela la aceasta bolnava o tonalitate cu adevarat anxioasa. Ea nu stie de fapt ce este angoasa. cel mult trece prin unele momente in care este, asa cum spune ea, ,.nervoasi’ Un aspect interesant de notat este cel al raporturilor dintre puseele de recto-colita hemoragica si evenimentele importante din viata sa. Astfel, unui din primele pusee de recto-colita s-a produs in momen- tul divortului de primul sot; in acesti ultimi ani toate puseele au apa- rut ca urmare a tulburarilor psihotice prezentate de ultimii trei copii Cand, vom vedea mai departe, a fost internat Jean, colita ulceroasa a 73= vl oa mamei s-a redesteptat; cand Maryse a prezentat o psihoza puerperal, mama a singerat din nou si a prezentat 0 diaree dureroasa; in fine foarte recent — si acesta este motivul pentru care am vazut-o pe aceasta bolInavai — cand Jacques a fost internat in spital pentru tulbu. "ari nervoase, mama sa a resimtit din nou simptomele colitei ulceroa. se. Exact asupra acestui ultim aspect vom reveni imediat. ? Copiii acestei boInave, nu ne vom opri decat asupra ultimilor trei, sunt destul de deosebiti si am putut sd-i examinam indeaproape Jean, in varsti de 27 de ani este un bolnay internat de aproxima- tiv 7 ani pentru o stare de structurd schizofrenica cu forma paranoida deliranta. Debutul bolii acestui baiat pana atunci in aparenta normal § a avut loc sub forma unei stiri de excitatie cu delir mistic, agitatie si fuga de idei deliranta. In timpul internarii excitatia psihomotorie s-a [| estompat gi de asemenea delirul siu mistic a imbracat o forma mai neobisnuita. Intr-adevar, in loc sa fie un delir de credinta in Dumne_ [[ Zeu, Jean prezinté actualmente un delir de negare a existentei lui {| Dumnezeu. El are o serie de dovezi delirante inca, spunand de exem. ) plu: .Se spune tatal nostri care esti in ceruri, dar toati lumea stie od © nu poti avea decat un singur tata, deci Dumnezeu nu existi.” Sau sub g 0. alta forma de asemenea rationalizata: ,,In Cina cea de taina, Dum. | in om om oom wma © nezeu spune, mancati, acesta este corpul meu, dar cei de fata nu erau jg canibali si daca au mancat, acela nu era corpul lui Dumnezeu, { De altfel, in prezent comportamentul lui Jean este mult mai calm, Perioadele de excitatie au disparut pe ansamblu. Dar Jean ramane lip [[ sit de interes si delivul sau, pe care nu-l exprima spontan, apare cu © usurin{a cand i se pun intrebari A treia observatie este aceea asupra Marysei, in varsti de 26 de ani. Ea a fost sensibil normal pana la varsta de 25 de ani, desi terenul iu emotional era evident si deseori a fost prada angoaselor si unei hiperemotivitati care o stanjenea in mare masura, Dar cu toate aces, tea Maryse se casatoreste Ja varsta de 24 de ani, ea are un copil la 25 de ani si in ace] moment prezinta o stare de psihoz puerperala cat se poate de caracteristica cu idei depresive melancolice, perioade de ex. citatie, idei de culpabilitate, reprosuri, avaind impresia cd nu mai este capabild si se ocupe-de copilul sau. Aceasta stare a facut ca Maryse sa trebuiasca sa fie internat intr-o clinica Specializata si in ciuda di- verselor tratamente psihiatrice evolutia regresiva nu se | 74PSIHANALIZA $1 PSIHOSOMATICA foarte lent, In prezent Maryse nu a redevenit in intregime normala, ea rimane adaptata in mica masur’, nelinistit4, tristd, cel mai adesea lip- sita de judecata. in plus, Maryse prezint& un psoriazis care a inceput sa se manifes- te cand aceasta bolnava avea 10 ani, si care evolua prin pusee aproape sezoniere, dat in care este greu de gisit un context afectiv specific. Singurul lucru pe care-I putem remarca, pentru ca I-am observat per- sonal la aceasta bolnava, este cA acest psoriazis practic a disparut in timpul episodului psihotic, si din contra a reaparut intr-o manier mai intensa de cand aceasta stare a cedat, dar incomplet. jn sfarsit, ultimul copil se numeste Jacques, este in varsti de 20 de ani si de foarte devreme i s-a descoperit o boala congenitala la inima, leziune care da un tablou foarte apropiat de boala Ini Roger. Aceasta stare nu L-a stinjenit in realitate prea mult pe bolnavul nostru, ci din contri, impresia de a avea o boali cu totul deosebiti I-a fixat pe Jacques in notiunea de ,,a fi bolnav~, subintelegdnd prin aceasta a fi diferit de ceilalti, a fi supus unui anumit regim pe care el il exagera cu placere. Desi a urmat aproape normal studiile, Jacques nu a reusit si se decida pentru o meserie precisa si, de un an incoace, el evo- Jueaza progresiv catre o stare aproape de schizofrenie El se prezinta ca foarte introvertit, foarte inchis in sine, putin co- municativ, far prieteni si.cu un comportament in totalitate aprag- matic. In special sta culcat toata ziua: cel mai mic efort, cea mai mica vigilen{a il nelinisteste, il stanjeneste si il obliga la ceea ce el numeste un repaus si care, de fapt, este o repliere asupra lui insusi, Pe scurt, in acest caz noi am putut observa cum oscilarea avea loc dupa o dinamica relational, in masura in care tulburarile apareau al- ternativ la membrii unei aceleiasi familii: cand fiica intra intr-o stare ioneaza printr-o rectio~ hemoragica; cand cel mai mic copil prezinta tulburari schizofrenice, sangerarea mamei apare din nou, Avem cu adevarat aici impresia ca in momentul in care echilibrul familie este perturbat, nu este suportat de unul dintre ele~ mente, rupt de psihoza unuia sau altuia, mama la randul sau, nucleu central cu apardrile sale obsesionale, reactioneaz in corpul sau; fa indoiala pentru ca este cea mai obsedata dintre toti, ea nu se poate ex- prima prin limbaj 5i nu poate delira la randul sau. Daca delireaza, 0 psihotica, mama rea= — << Fc me ae no oem es oom ome om one! JACQUES CAIN face in corpul sau, respingand ceva la randul siu. De fiecare data cand unul dintre copiii sai pleacd de acasi alienat, cand este respins ca fiind psihotic, mama reactioneaza la randul sau ca bolnava psiho- somatic. Acestea sunt, printre multe altele, exemplele pe care ni le aduce clinica in mod freevent si le vom gasi in aceeasi masura in multe alte boli organice, Exista o oscilatie intre tulburarile psihotice si cele psi- hosomaatice, este o constatgre pe care oricine o poate face © asemenea bulversare ne-a permis deci de foarte timpuriu in cer- cetarile noastre sé intelegem natura unei legatur: eventuale intre o psihoza, disocierea schizofrenica in special, si o boala organic’. Nu- merosi autori s-au aplecat asupra aceleiasi probleme, ajungand une- ori la ipoteze curioase dintre care 0 vom aminti doat pe cea mai or- ganicista, intr-atat este de demonstrativa, Astfel, S. Arieti s-a intrebat daca schizofrenia nu ar putea fi considerata intr-un cuvand ca boala psihosomatica a sistemului nervos. Acest autor estima ca, la schizo- fren, stresul emotional depaseste afectele si provoaca astfel fie o dez- integrare a patermumilor neuronale, ie 6 activitate dizarmonica a pa- ternurilor microscopice spatio-temporale din cadrul sistemului neu- ronal, fie Tica stmarsimpitro alterare a relatiilor functionale normale intrecélulele nervoase. S. Arieti se bazeaza, pent a demonstra acest lucru, pe diferite Stidii, in special cel al lui Feraro, iar esenta teoriei sale se rezuma la aceasta: o disolutie neurofiziologica a activitatii svat instala th esensa la un nivel superior de organizare corticala si nu prin canalul sistemului nervos autonom asa cum se intampla in gene- ral in alte sfere ale medicinei psihosomatice. Pe scurt, privita astfel, schizofrenia ar fi boala psihosomatica a sistemului nervos, sistemul nervos central find totodata sistemul receptor si sistemul perturbat in sine in paralel cu acest demers organicist. au aparut foarte devreme in istoria miscarii psihosomatice alte demersuri, acestea conduse de catre psihanalisti Analistii au incercat de fapt sa arate prezenta urei legaturi profun- de intre cele doua afectiuni dintre care una tine de dezorganizaree psihica pura, iar cealalta de atingerea lezionala a corpului, iar cauzele acestor stati si paralelismaul lor au fost cautate foare devreme in isto 16OO i PSIHANALIZA SI. PSIHOSOMATICA ria infantild, in special in legaturile stabilite intre mama si copil cd mai bun exemplu al acestui demers, relativ vechi dar inca demo strativ, este ceea ce sustinea acum multa vreme Mélita Sperling Comparand copiii psihotici cu copiii psihosomatici, ea arata mai int: diferentele relatiei cu mama in cele doua cazuri si seria pe tunel! «Mamele copiilor psihosomatici par sa simta nevoia s4 isi menti copilul intr-o stare de dependenta in scopul de a-si satisface propri lor nevoie de tip pregenital. Ele nu ii accept decat bolnavi, respi gindu-i daca sunt sanatosi. Din contra, mamele copiilor psinotiei resping cu totul si astfel de copii nu au nimic de cAstigat find bolnavi din punct de vedere somatic. Copilul psihosomatic este silit de mamf] sa sh accepte gratificarea exig@nleTor et iifantile: in acelasi timp, pul siunilé destructive ale sale gasesc o exprimare organic si nu atin; nivel Constiintei, Cand un subiect astfel conditionat percepe o ame! nintare“arélatiei sale cum ui simbol inconstient, el vp © aSemieriea Conceplie permite deci sa intelegem cum atunei edn echilibrul este rupt, tulburarile psihosomatice si psihozele sunt legat intre ele, ceea ce aceeasi autoate descrie astfel: 0 alterare specifica" a acestei relatii poate induce trecerea de la una la cealalta. O data re latia psihosomatica intrerupta, bolnavul poate gasi un substitut per tru obiectul pierdut sau din contra abandona si, daca dezamagire: este prea mare (in ceea ce priveste mama sau substitutul ei) copilul se retrage in rlatia obiectala rela, si se va instaura o ruptura de tip psig hotic ale carei grad de gravitate si natura vor depinde de gradu! si tensitatea pulsiunilor destructive.” . Identitatea tulburarilor, din aceasta perspectiva, a nivelului gencll_ tic este legata de o cvasi-identitate a conflictului generator al mani- festarilor patologice ulterioare. Pentru Mélita Sperling (230) traumall tismul suferit de copil este practic acelasi la origine, doar atitudinea mamei difera si in functie de gradul mai mare sau mai mic de perturf} bare a legaturii dintre mama sau substitutul sau si copil, poate aparea trecerea de Ia un sindrom la celalalt. Termenul de bresa psihotica pul ne foarte bine accentul pe posibila trecere, izbuenirea psihozei in per= sonalitate ficdndu-se in fayoarea unei slabiti a basierei eului. Privit in acest sens, boala psihosomaticA ar aparea CA-o conversie (termenu este utilizat de Mélita Sperling). Dar in plus, si aici apare origina 7i JACQUES CAIN f] tatea, boala psihosomatica poate fi considerata ca o aparare contra psihozei: cat timp subiectul reactioneaza la boala sa, fantasma locali Zata si corporalizata, inchistata am putea spune, comportamentul ri mane pe de alta parte normal. J), © conceptie de acest tip, sedueatoare prin virtutile explicative pe care le are in aparenta, conduce din nefericire in mod inevitabil la cea ce noua ni se pare a fi unul din impasurile fundamentale in care E psihosomatica a fost prinsa atat de mul timp, si anume explicarea tulburarii lezionale pur si simplu prin placajul teoriei psihanalitice a 8 psihonevrozelor. Cel mai bun exemplu al acestei erori ne este dat de autori ca Cé- cile Muschatt (187), observatia urmatéare fiind tipica Este vorba de un bdiat de 15 ani a carui colita debuteaza cand tatal presinté 0 boald de inimd. Boala se agraveaza dupa moartea acestuia. Inca de la primele convorbiri, bolnavul povesteste socul pe care i L-a produs moartea tatdlui in momentul in care si-a dat seama de responsabilitatea de a se ocupa de mama si de surorile tui. Duypa © inoartea taadlui sat simgit incapabil sai réspundé unei asemenea su- Praincarcari afective. In cursul tratamentului, bolnavul isi exprima B agresivitatea contra tatdlui $i contra mame Intr-o =i atitudinea sa se schimba, dar atunci prezintd un acces de psihozd $i, in cursul delirului, isi exprima sentimentul de vinovatie pentru moartea tatélut. Uneori spunea ed tatél era lingé el, alteori 4 tatdl si el nu erau deciit 0 singurd persoand: primul meu puseu de ~diaree, spune el, a apirut cand incercam sa de=grop cochiliile din nisip. As fi putut sd gdsese 0 comoara, poate schelen! tatélui meu si anunci Las fi adus la mine. As fi defecat pe el si astfel i-as fi redat ceva ce ii apartinea. As fi putut apoi sd-l duc in mormantul sau, ar fi W fost atunci ou adevarat mort $s fi putut sé il uit. Tinto perspectiva foarte apropiata, am adus, acum multa vreme, 0 ipoteza fondata pe relatia mama-copil, plecdnd de la intrebarea ur. matoare: cum se prezinta lucrurile in discursul care la precedat pe subiect, adicd in cea ce priveste dorinta mamei. Inir-adevar, si in acest plan observatia noastra este privilegiata, totul se petrece ca si cum, dincolo de comunicarea constienta, ceea ce sustinea intriga I 8 vidioPSIHANALIZA $I PSIHOSOMATICA i familiala in plan afectiv era totusi dorinta mamei. Deja, la Mélita Sperling, se observa diferenta intre respingerea totala, expresie a do- fintei mamei si care conduce [a alienarea copilului, si respingerea i partiala, Adied acceptarea copilului de eatre mama in calitate de indi- Vid bolnav: simtim in aceasta teorie cum este realizata aceasta lega- turd pe linie familials, Cuvantul dorinté nu este cu toate acestea exprimat aici si trebuie s4 ne intrebam, daca il pronuntim, ce inseam- na el exact, cum se situeaza el, cum poate fi formulat de catre mama. =a esa Ceea ce incearca ea este fara indoiala si-si mentina efectiv copilul bolnav dar intr-o maniera cu totul particulara. Nu degeaba in tabloul ©” nostru genealogic mama ocupa locul central in context: ea este cea care joaca rolul esential in articularea intregii afectivitati a familiei si proptiile ei dorinte se exprima Ia copii sub forma aliendrii. Ea poate trai altfel decat suprimand succesiv copiii din anturajul sau, Unit morti, ceilalti alienati. Dar, ca pedeapsa, am putea spune, ea P respinge copilul si respinge din ea insasi raul in esenti, obiectul rau, prin recto-colita sa hemoragica. _) ‘Cu siguranta aceast notiune de boala psihosomatica inscrisi ca atare in dorinta mamei nu trebuie acceptata cu usurinta. Dar deja, in legatura cu alergia, avansasem ipoteza ca boala copilului poate avea o legatura cu discursul preexistent al mamei, boala psihosomatics prezentindu-se ea un semnificant care, in limbaj, poate fi preluat de oricare dintre copii ‘Or, schizoftenia, sub un anumit aspect, poate corespunde untii c1 teri asemanator, diferenta esentiala fiind c4 in acest caz tulburarea trece prin discursul formulat, in timp ce la bolnavul psihosomatic, ea Himane inscris4 in corpul sau. ra we Este ¢ a faptelor face ca boala corporala cea mai grava sa fie superpozabila in geneza si sensul s: psihozei, dar aici ne scapa esentialul, si anume cauza exprimarit diferite, psihice intr-un caz, somatice in celilalt, diferenta care nu apare in nici un moment ident ci 0 asemenea inteleger: Am spus deja ce credem despre aceasta versiune teoretie’ a fapte- Jor si inca din introducere am pus in evidenta pericolul de a avansa un mecanism ce tine mai mult de magie decat de psihanaliz +9JACQUES CAIN Acesta este motivul pentru care ni se pare ci trebuie sa privim Iu- crurile intr-o maniera diferiti: daca oscilatia psihesomatica, ca fapt observabil poate fi ined la fel de bine reperata din punct de vedere clinic, trebuie s4 fie acum interpretata intr-o alta maniera. Intr-adevar daca asemenea remarci ne incita sa cautam in istoria precoce a copilului ceea ce poate determina viitorul sau psihotic sau somatic lezional, sunt alte cai care par s4 ne permita sa intelegem mai bine si la acest nivel ne adye mult luerarile lui Piera Aulagnier (13) i si Joyce Mac Dougall (172), cu mult inaintea celei de-a IV-a Intalniri de la Aix ; Crearea de catre copil a propriului sau corp, plecand de la fuzi- B funeacu mama, ne este prezentata de Piera Aulagnier (13) intr-o ma- | niera foarte elaborata, plecdnd de la urmatoarea remarea: ,Corpul se H (va prezenta cunoasterii si investirii pe doua cai: in calitate de eursa, « loc si instrument al placerii Eu-lui (/e), este corpul-plicere al copilu- iui, este primul a avea al Eu-lui Je}; in calitate, in acelasi mod, de corp-suferinta, prin aceasta corpul se dovedeste definitiv exterior, di- \ferit de Eu (Je). El devine object autonom.” Conceptia conform careia copilul da nastere propriului siu corp E prin durere, (sau din cauza ei) este una pe care noi o impartasim in intregime si pe care am expus-o deja in Primele intalniri de la Aix ff 37) in legatura cu gandirea generata prin suferinté, intr-adevar este foarte evident ca satisfactia pulsionala, atata cat exista ea, nu poate fi J sotita de nimie altceva decat de afectul propriet sale satistaceris 68 din contri, suferinta, prin lipsa de satisfacere pe care 0 contine, nu J Poste fi suportata deoat prin cteatiasubstiut, de exemplu gindirea I I I I | sau constientizarea locului unde ia nastere corpul Pentru a relua termenii lui Piera Aulagnier, ajungem la urmatoarea schema primara, pe care 0 reproducem indeaproape 1 / Corpul propriu se prezinti Je-ului ca primul a avea un frag ment din realitate pe care el are dreptul sa-l ocupe. 2/ Cand resimte placere, acest obiect-corp asigura prezenta unei conformititi intre reprezentare si realitate, intre gandire si lucru 3/ Cand resimte corpul-durere, apare antinomia intre corpul real si corpul gandit. Dar cum Je-ul nu poate dezinvesti corpul sau, a: tam: 80PSIHANALIZA SI PSIOSOMATICA, fie la o relatie de persecutat-persecutor intre Je gi corp, ceea ce ‘ da o psihoza sau o psihosomatizare grava; fie mama va putea servi drept intermediar (drept filtru de excitatii) in masura in care ea va putea ,,vorbi despre corpul bolnav ca despre un corp ce trebuie ingrijit™. Suferinta devine atunei exterioara sau este gandita ca un accident temporar. Surplusul de afectiune din partea mamei in acel moment ii permite copilului si gandeasca suferinta ca pe un accident contra caruia se fl aliazi pentru a-l combate, propriul sau corp, /e-ul mater si realitatea ambianta. Copilul poate atunci gandi suferinta, sa ¢ refuze sau si fu- jf ‘Atingem aici problema care ne preocupa si anume cf, intro situ. atie de acest tip, inscrierea se poate face printr-un mecanism care, mai tarziu, se va repeta cu oscilati intre un corp bolnav, realitate pen-j\ tru care subiectul devenit adult va putea regasi o anumita orgenizare defensiva, si un corp suferind dar a cdrui suferinta va fi pardsit obiec- tul primar pentru a gasi alte mijloace de expresie, in sfera psihica dell aceasti data si atunci apare psihoza. / Joyce Mac Dougall la randul sau, bazindu-se pe clinica, regisestel de asemenea un drum similar a carui urmd apare in mod evident in partile consacrate psihosomaticii, in special in anumite capitole ale| cartii sale Pledoarie pentru 0 anumitd anormalitate (169). Autorul remarcé mai Intai si aici este v evidents in legatura cu care trebuie sal ne intrebim de ce o contestam asa de des, ci somatizarea este mai frecventa decat nevrotizarea, cea ce ne-ar putea face sa ne ganding) intr-un anumit sens ca aceasta din urmé este deja o anumita reusita ‘Aceasta remarea find facuta, Joyce Mac Dougall ne spune ca cor- pul este prezent sub trei aspecte: corpul nevrotic, corpul psihotic a corpul psihosomatic, acesta din urma fiind earacterizat prin faprul ey, elementele care in trecut au facilitat calea psihosomatiea au fost de pozitate, conservate in inconstient intr-o maniera diferita de cele care viaborate satrchiar simbolice, au fost refulate, formand astfel un capil tal psihic capabil de a fi realitate in simptomele nevrotice™. $i reta, cem astfel legatura aproape genetica intre doud formatiuni, psihoza s psihosomatica in care actul psihic intalneste actul corporal 81 i' JACQUES CAIN, __ TH stte, rotul mamei este pus in joe de foarte timpuriu, in ceea ce Joyce numeste ,numirea” de eatre mama a partilor corpului copilulut sau ceea ce face ca ,atunci cand asurzitea psihica la durerile morale este aproape constanta, nu este surprinzétor si constatim cA ruperca acestei legdturi intre corp si psihic ofera un teren propice manifesta. filor psihosomatice patologice in locul organizarilor psihice™. Sepa- area dintre organizarea mentala si corp favorizeaza astfel aparitia afectiunilor psihosomatice si ,,corpul rispunde atunci amenintarilor Psihice ca si cum ar actiona fa amenintarile biologice™. Aici isi pot gasi locul lucrarile lui Gabriel Gachelin (105). sons oe ore 0%, De la clinica unei alternante intre psihoza si psihosomatica la in- telegerea unei asemenea oscilari, punerea in evidenta a mecanismelor psihanalitice nu vine de la sine, cu siguranta. Dar linia generala a tu urbr acestor luerari pe care le-am citat, de la cele mai vechi la cele gf mai actuale, de la cele mai straine Ia cele mai personale, ne conduce a urmatorul fapt evident: la pacientii la care corpul are o anumita prevalenta pentru a se descompune, structurile interne sunt gata sa ru- = pa echilibrul in care se afla la fel de bine in sensul psihozei cat si in sensul boli corporale. E _ Exista pe de o parte mama care nua putut numi fati de copil par- {ile corpului lui, impiedicand prin aceasta s4 faca din ele locul | Preditect al unei relatii erogene, si pe de alta parte, copilul care nua stiut si acopere lipsurile care aduceau negresit esecul pulsiunilor J Sale. prin structuri de substitut mergand de la suferima la gandite: aceasta dinamica creeaza o intreaga serie de organizaci care actuali- zeaza, gata si apara indata ce se prezinta prilejul. Dar fiind atat de apropiate de originile lor, ele sunt fara nici un fel de indoiala perfect apte sa se substituie unele altora la un moment oarecare al existentei subiectului.4 LOCUL PRIVIRIL iN CONCEPTIA PSIHOSOMATICA Erotizarea perceptiei Raportul dintre corp si organele numite senzoriale a fost mult timp rezervat fiziologilor al cAror interes se concentra asupra a ceea ce nu- mim mecanismele perceptiei. 'A trebuit sf asteptam pentru a ne da seama cA, in tealitate, obie tul perceput nu putea fi izolat de subiectul care | percepe decai prin- trun aftificiu si astfel, o teorie care parea s4 nu apartina decat filoso- filor, a ocupat un Toc p: preponderent in studiul constituirii eu care s-a”afdiat intim Tegata, chiar nedistincta de lumea ambianta. Acest punct de vedere a fost ‘impins Ta extrem, cind implicandu-I pe analist, tot acest joc artificial intre un pscudo-obiect si un subiect prost iden- tificat, a gasit radacini solide in activitatea fantasmatic’, a carei ero- tizare apare inca din perioadele de organizare a sexualitatil ‘Ceea ce vom spune despre privire ar putea cu siguranta fi aplicat altor simturi; mirosul, auzul, atingerea, gustul pot fi luate de aseme- nea ca exemple tipice pentru ceea vom dezvolta. Dar despre vedere noi avem mai mult de spus, poate pentru ca Freud ne-a lasat despre acest aspect un text important pe care il vom studia. in plus putem remarca in aceeasi mAsura ca vederea a ocupat in- totdeauna un loc privilegiat atat in mituri cat si in,psihopatologia vie~ tii cotidiene gi pentru ca limbajul curent, cel care ne inconjoara in fie- care zi, este plin de ea. De la Nareis care se constituie prin reflexia propriei sale priviri, la Tiresias a carui cecitate, pedeapsa a lui Dumnezeu, nu a fost data fara compensatie, de la CEdip bineinteles Ia Orfeu care omoara obiectul propriei sale iubiri pentri ca il priveste; de la nevasta lui Loth trans formata in statuie pentru a fi privt in urma eifa Meduza care nua fost 83 7 (— a a Ge JACQUES CAIN doborata decat cand Perseu a prins-o intr-un fel prin propriul ei vicle- sug; de la un mit la altul, este vorba intotdeauna de privire. Si la fel cand spunem despre 0 privire cd poate fi devoratoare, aruneata pe furig, intoarsd intr-un sens sau in altul, c& insoteste o tra. ducere mor d mot, c& permite chiar sa urmarim ce se intmpla dincolo de aparente sau sa dim putere cuiva. Dar mai degraba decat si ne ratdcim in toate aceste metafore, si inainte si abordm sensul analitic veritabil, trebuie si observam fap- tul ca privirea a fost luatd in considerare de catre medici si psihiatri, de aceea merit si ne oprim un moment asupra acestui aspect. Privirea medicului, privire a celui ce ingrijeste, este cea care apare ca una din primele functii ale acestui exercitiu. Putem pleca de Ia aceasta remarcé foarte banala ca in orice con- suNatie clinica bolnavul vine sa-l vada pe medic pentru ca el sa arun- ce 0 privire clinica asupra lui si nu far motiv aceasté denumire de privire clinica a fost intr-un fel creati de Foucault in lucrarea sa despre nasterea clinicii Privirea clinica are drept.particularitate faptul ca trece de la vizi- bil fa invizibil, ex merge de la exterior la interior prin tot ceea ce poa- te da o forma imagisticd a mauntrulul: radiografia, temografia, scan- nerul, si putem descrie astfel o intreaga evolutie a privirilor succe- sive. Cercetarile biologice la acest nivel au schimbat in mare masurd lucrurile si cei mai in varsta dintre noi isi pot aminti ca boala lui Bright de exemplu ne-a fost predata doar pe baza privirii clinice, pentru ca s fie apoi reluata de o privire biologica ultraspecializata. Aceasta privire clinica, daca s-a schimbat completandt-se prin utilizarea altor informatii, a pastrat in acelasi timp criterii care sunt inca aceleasi. Ma gandesc de exemplu ci chirurgii trebuie inca sa uti- lizeze aceasta frazA uimitoare gi de a carei putere fara indoialé nu isi dau seama, atunci cand ti preocupa o anumita indecizie: ,,trebuie si vedem.~ In acelasi mod, privirea clinica este destina:A anturajului si intalnirea dintre privirile medicului $i ale familie’ deasupra patului bolnavului este intotdeauna caracterizata de complicitate si intelegere. Cand privirea trece de la medicina generala la psihiatrie, ea imbra- cA forme diferite dupa orientarea diagnosticului, Astfel putem repera foarte schematic: 84PSIHANALIZA Si PSIHOSOMATICA — in ceea ce priveste nevrozele, fobia privirii care presupune atat privirea celuilalt asupra ta cat si a ta asupra celuilalt: — privirea perversului care nu este doar cea a exhibitionistului caci ca si voyeur-istul cu care impartaseste aceeasi ipsa, si unul si celalalt arata sexe pe care nu le au, incereand si-si constituie un falus in ochii celuilalt; — si in aceeasi masur: rul de interpretare are intotdeauna intr-un fel o nuanti de perseeutie, in ceea ce priveste psihoticul la care deli- Am putea desigur simplifica exemplele dar ceea ce ne va retine atentia aici este faptul ca mai mult decat privirea unui subiect asupra unui obiect, cel mai adesea este vorba de intalnirea a doua priviri, fra- za de legatura oscilind intre aceste doua forme: ,,iI vedeam privi i i A i i i I t du-ma”, ma vedeam privindu-I” si pentru a termina yma vedeam pri-_ i i E i i i t f i 0 i vindu-mi Sa ajungem acum la textul lui Freud (103) cand in 1910, int-un articol pe care el il considera mediocru si pe care i! serisese pentru prietenul sau oftalmologul Kénigstein, el priveste o tulburare a vede- tii din perspectiva psihanalizei: era vorba atunci de isterie si foarte precis de cecitate isterica, Nevroza de aparare esté acolo, bine carac- terizata, consecinta unui mecanism care mentine homeostazia, refu- larea dorintei de a privi obiectele interzise. Cu toate acestea aceasta apfrare, cum Se iatimpli de cele mai multe ori, isi rateaza in parte, prea mult sau prea putin, efectul; depasindu-si aici scopul, ea 3: heaza cu sine toate functiile unui loc care devine loc erotizat, astfel ca vederea in ansamblul ei, cuprinzand si functiile auxiliare, este su- primata, Adica aici nu se mai deosebese somaticul si psihicul ca en- titati diverse ci se separa doar dou functii ale unui acelasi organ din- tre care una este de ordin pur perceptiy, iar cealalta este versiunea ei erotizata. Putem adauga la aceste conceptii originare cA dublul registru al unui organ de perceptie dobiindind o finalitate complementara care 0 ia inaintea finalitatii fiziologice initiale, nu este un mecanism speci- fic ochiului si vederii: toate formele de perceptie ale lumii obiectale sunt la fel de repede impregnate de o efotizare secundara si cunoas- tem astfel remarcile lui Freud in privinta simtului olfactiv la Omud cu re 85oo oo JACQUES CAIN sobolani, printre altele. in acelasi mod se petrec lucrurile cu ceea ce, printr-o dinamica similara a permis trecerea de la o mana pus’ pe frunte Ia distanta protectoare {protectoare pentru cine... intrebarea se Pune si se reinnoieste fara raspuns in timpul intregi: cure), care se- para divanul de fotoliu. In acelasi mod, am aratat intr-o lucrare anteri- cara ca surditatea muzicali a lui Freud avea legatura cu refularea anumitor zgomote erotizate in mod deosebit, care bantuisera fara indoiala copilaria sa. , Astfel privite, lucrurile sunt clare si pentru a ne limita aici la ve- dere si privire, nu putem decat fi sedusi de punerea la punct a artico- lului din 1901; desi formula este paradoxala, apare ca, gratie cevitatii care constituie fundamentul ei. aceasta lucrare clarifica foarte mult mecanismele de aparare proprii isteriei. Totodata ca intotdeauna la Freud, lectura acestei lucrari pune o in- terogatie generatoare la randul sau de multiple intrebari. Se stie, in- tr-adevar, si comentariile au remarcat indeajuns aces: fapt, ca acesta este textul in care Freud utilizeaza pentru ultima oard conceptul de »vulnerabilitatea somatica™; este aici vorba, vedem, de o formula care nua avut decat o foarte scurta viata, mai ales in'raport cu alte concep- te freudiene, deoarece nascuta o data cu Dora, cu aproximativ zece ani inainte, ea moare aproape imediat. Or, este remarcabil si vedem a daca acest termen a disparut din scrierile lui Freud, din contra, el a stanjenit psihiatria si mai multe generatii de psihiatri pana in ziua de azi Intelesese Freud c4 aceastd vulnerabilitate nu era decat o insusire asemanatoare aceleia de somnifer a opiumului, si cd acest termen avea o rezonanta cu atét mai mare cu cat era gol pe dinauntru? Sau, dorise, neincrezator cum il cunoastem in explicatiile care inchid defi. nitiv portile cercetarii, sa puna din nou in cauza problema corpului si cauza unui semn corporal. Sau inca. s-a temut sa nu privilegieze ast- fel o parte a individului, caci in aceeasi masura putem completa for- mula atribuind unei vulnerabilitati psihice conditia necesara produce- rij tulburarilor mintale. Alegerea unei anumite nevroze Ia fel ca preferinta, dupa situatie, entra un anumit mecdnism de apirare, nu este adesea in realitate nai explicabila decat trecerea prin corp, cel putin dacd ne ferim sA 86PSIHANALIZA SI_PSIMOSOMATICA utilizam teorii mecaniciste care, functionand intr-un fel ca ascen- soarele, ne obliga sa schimbam in mod constant nivelul. . Pentru a reveni la articolul aparut in 1910, este greu s4 nu amintim totusi cd acolo gasim o descriere deosebit de elaborata a notiunii de anaclisis, ca acolo este bine descris conceptul de erotizare si cd me- canisme de aparare ca refularea sunt de asemenea clar exprimate acolo. Dar cel mai important, cel putin in ceea ce ne intereseaza aici, este diferenta pe care Freud 0 face intre vedere si privire, chiar daca cuvantul privire nu este pronuntat aici, punand accentul pe pulsiune si avatarurile sale pe de o parte, si pe apararea eului contra acestei pulsiuni pe de alta parte Plecand de la orbirea isterica, Freud arata ca istericii orbi nu sunt orbi decat pentru constiinta lor si cd pentru inconstientul lor ei vad. Pentru a relua termenii lui Freud, tulburarea isterica este definita aici ca fondatd pe segregarea in afara constiintei a anumitor reprezentari care au legaturi cu vederea. Sunt reprezentari mai purernice decat eul care au permis refularea. Pentru a merge mai departe in acest articol rmanind in planul metapsihologiei, vedem bine ca contradictiile dintre reprezentari nu sunt dect expresia luptei care se deruleaza intre diversele instincte, adica instinctele eului si instinctele sexuale; nevroza este deci legata de refullarea de catre eu a instinctelor partiale. Piecand de la aceste date Freud genevalizeaza aratand ca diferitele E organe sunt la dispozitia tuturor instinctelor; ca conflictele se nase din ciocnirea dintre aceste instincte si ca refularea este a randul sau, in cazul particular al vederii, ea antreneaza scoptofilia in acest sens nu este deci posibil un anumit progres si trebuie sa abordam problemele telatiilor dintre corpul organic si ceea ce organi- i eo sm eat i zarile psibice fac din el, intr-o alta maniera. Pentru a relua evolutia conceptiilor lui Freud, se pare intr-adevar c4, progresiy, s-a realizat 0 umita schimbare, si anume ca faptul de a recunoaste cA un corp are potentiale isterice (de exemplu, cd acest corp este susceptibil de con- 8 versii somatice) nu elimina obligatoriu alte mecanisme ce corespund unei realitati diferite. Plecand de aici, nu mai este nevoie sa opunem F unui corp dotat cu o bisexualitate esentiala, un corp avand o alta for- ma de erotizare iar diferenta, daca ea exist, se va situa in alta partes | sau vom fi obligati sa privim aceasta problema in mod diferit cu ter- 871 0 i i i i t i i i i E i i i I l I I | JACQUES CAIN meni si concepte complementare care se articuleaza pe deplin cu teo- ria psihanalitica cea mai clasica. Cursul gandirii noastre se opreste adesea asupra unor cuvinte care he frapeaza cu atat mai mult cu cat ele condenseaz problemele ridi. cate fara a le rezolva. Continuand remarcile noastre anterioare, ter. menul de Privire este cel care ne va retine atentia, termen putin folosit de Freud dar care a intrat in repertoriul literaturii analitice de la psiha- nalistii de copii si care si-a gasit locul in domeniul psihanalitic. Psihanaliza a emis intr-adevar rapid ipoteza unui obiect legat de pulsiune in asemenea masura incat nu mai poate fi deosebit de ea. Si chiar faptul ca in satisfacerea pulsiunii sau in nerealizarea ei un obiect Se poate substitui altuia, nu infirma © asemenea conceptie deoarece deplasarea este intotdeauna metaforica. Daca orice substitut fara nici un fel de legatura cu suportul initial ar putea satisface pulsiunea, ar fi cu siguranta altfel: dar este © caracteristica a psihanalizei (chiar de aici a inceput ea) de a fi aratat prezenta unei legaturi asociative obli. gatorii in ciuda aparentelor divergente Doar prin mecanismele de aparare care conditioneazé intreaga cli nica analitica se obisnuieste subiectul sa inlocuiasea un obiect ideal si deci inaccesibil, printr-o intreaga serie de ersar=-uri care, dupa gra- dul lor aparent de adaptare sau de inadaptare, se prezinta sau nu ca simptome. Aceasta privire este purtatoare a celuilalt in calitate de obiect la copil, si in special in relatia wama-copil, si aceasta apare cu o mare claritate daca reluam fenomenele care insotese satisfactia reflectarii in oglinda. Lacan, incepand din 1936, a aratat importanta privirii ca structurand un eu exterior si alienat. Dar ceea ce descrie Lacan este mai mult de ordinul vederii decat al privirii si cea mai buna descriere 2 ceea ce se intampla intre ochii mamei, cei ai copilului si imaginea care fi leaga o gasim la Winnicott. Conceptia lui Winnicott (243), asa cum apare cu claritate in Joc si realitate, se poate rezuma astfel: la un moment dat ,copilul isi priveste mama si ceea ce vede este el in- susi...” cu alte cuvinte mama priveste copilul si cea ce exprima fata ci este in legatura cu ceea ce ea traieste; cand mama este tulburata, prea prinsa de problemele sale, prea stransa in aparari rigide si tinand in cele din urma copilul in bratele ei ca pe un pachet anonim, ,copilul 88PSIHANALIZA $I PSIOSOMATICA hu primeste Inapoi ceca ce el insusi da, el priveste dare... , E sine... fafa mamei nu este o oglinda si pereeptia ia locul apercep- 9 fiei. Stim acum c& privirea intervine in momente esentiale in care se structureaz’ personalitatea copilului. Plecdnd de la aceasta remarcall decurge de la sine faptul e4 mai tarziu, cu ajutorul repetitiei, percepe- rea raporturilor dintre corpul propritt si corpul altuia se va stabili printr-un mecanism similar, relatie de unde se va naste separarea intre eu si lumea obiectala. Corpul erotizat al altuia, pereeput prin privire, se va constitui deci in calitate de obiect al dorintei si in calitate de obiect care doreste;f primele fantasme se vor elabora si structura intr-o maniera mai com- plexa prin urma mnezica ce succeda o asemenea incorporate a lumniiy obiectale. Caci daca ceea ce este perceput era deja acolo ea si cum ar fi as, teptat si fie descoperit de catre pulsiune, experienta arata ca exista in-E totdeauna un decalaj intre ceea ce este continut in pulsiune si ceea ce aceasta intalneste: din acest decalaj se nase lipsa si dezamagirea| creand astfel un spatiu vid pe care subiectul va incerca intotdeauna si-l umple. Problema acestui spatit vid in care putem vedea creuzetul fantas. imei. a fost ulterior mult aprofundata de numerosi analisti si intr-o ex: punere ficuta la un seminar asupra mecanismelor de aparare, A. Bar- bier aminteste esentialul ei. Astfel, P. C. Récamier vorbeste despre vchiscenta origina, schita a unui spatiu al eului, axa pe care se ind talnese imaginea de sine si imaginea celuilalt la sursele unui spatiy tranzitionale trebuie creat” Astfel se apropie de el eonceptul de cul] piele al lui Anzieu aparut din .experienta pe care un copil o are, de a se reprezenta pe sine ca eu plecand de la experienta suprafetei corpuff lui sau...” La fel Bion cu coneeptul su de identificare adeziva In orice caz destinul acestei lipse, oricare ar fi originea ei, st foarte divers $i pare s contind in germen toate eventualele forme d mecanisme de aparare. Continand in acecasi masurd obiectul ea si rey fuzul de a accepta absenta lui, ea este vectorul a ceea ce va deveni re fuzul (realitatii); daca satisfacerea este mai mica sau diferita, daca re aul este prelucrat in mod diferit tinand cont de o reorganizare inter i na, va fi vorba de o refulare. 89ose JACQUES CAIN =m Toate privirile sunt astfel erotizate si toate obiectele exterioare continute in pulsiune sunt la inceput continute de asemenea in corpul celuilalt. Privirea asupra luniii este inainte de toate privirea asupra mamei si in aceeasi masura privirea mamei asupra eopilului care o priveste: regisim aici ceea ce ne-a invatat Winnicott Para a ne teme c& dim impresia c4 ne intoarcem in urma, ne vom indrepta acum catre clinica psihiatricd, fiindci de multi vreme ea ne-a invatat multe despre privire si patologia ei; dar modul in care ea exprimi aceste tulburari ne arata in ce masura nosografia ingreuneazi lucrurile printr-o clasificare pseudo-stiintificd fondati pe criterii care vor si para specifice. Acest lucru este adevarat pentru toate linnéismele (in sensul ca Linné ne ofera, in ceea ce priveste botanica, exemplul caricatural) care sunt la moda in medicina si care satisfac un cartezianism util pentru ca este eficient, dar primitiv in fond. intr-adevar, daca clinica psihopatologica a privirii pune alaturi ereutofobia, cecitatea isterica, exhibitionismul, voyeuriym-ul si anu- mite deliruri de interpretare, ea cauté Tadacini diferite pentru ele gi in- cearéa si arate in profunzime diversitatea lor: de o paite se afla ne- vroza cu intregul sau fundal caracterial si prezentarea sa clinica spe- cifica, de alta perversiunea cu o plicere centrata pe vederea sau ara- tarea organelor genitale; de alta parte in fine este construirea unei re- alitati paralele in care orice sistem logic perfect coerent este fondat pe aprecieri eronate Stim ci 0 astfel de clasificare ce se bazeaza pe descriere, oricat de comoda este, nu il poate satisface pe analist care va cauta mai pro- on as = om fund in organizarea topicd si intr-un mod legat de relationare in dinamica repetitiva, natura tulburarii. Nosografia in misura in care este chestiune de cunoastere nu exist decat pentru a ne indeparta de realitatea psihica si toate tulburarife pe care le-am descris au in comun un element fundamental: privirea asupra unui corp purtator al unui anumit grad de erotizare negativ sau pozitiv Compararea tuturor simptomelor astfel evocate ne arata cat este de importanta, in acest caz, erotizarea relatiei. Fie 4 erotizare a privirii este primara, legata de o pulsiune partiala ca in exhibitio. nism, fie cd este secundar sau deplasata ca in fobie, fie in fine c& este 90PSIHANALIZA SI PSIHOSOMATICA a negata, ca in delir, este vorba intotdeauna de un raport actual cu ce- [alalt, actual dar repetand trecutul, Conotatia sexuala a acestor simp- tome este foarte evident si ceea ce diferentiazi aceste diverse aspec- te ale patologiei privirii se situeazi mai mult la nivelul mecanismelor de aparare puse in joc decat Ia nivelul pulsiunii insesi. Problema este mai greu de inteles cand obiectul aritat nu mai este afectat in maniera functionala ci intr-o manieri mai organic’ precum in anumite boli cutanate. “Ar trebuie sa reluim aici intreaga chestiune a herpesului, a psoria~ zisuli sau a eczemei infantile dar ar fi gregit sd credem ca tulburarea © apare aici intotdeauna din acelagi mecanism. Cu toate acestea si ori- care ar fi conceptia avuti in vedere, teoriile psihosomatice au in co- mun faptul ca pun in discutie corpul subiectului cu un dram de reali- tate, ceea ce nu este evident cazul in nevrozele cu exprimare in mare | parte corporala. Pentru a ramane aici, asupra temei privirii si erotizarii ei, este evi- dent ca istoriile cele mai demonstrative sunt cele care se refera la pla- nul cutanat de care se leaga aparitia lor. Cunoastem cu totii pacienti ajunsi alopecici la cateva zile dupa ce au trecut printr-o situatie a c&- fei cheie ei sunt singurii care 0 cunose. Uneori chiar observatia este Cvasiexperimentala in mAsura in care, apirand in timpul curei, pe di- © Vanul nostru, ea ni se ofera privirii ca in cazul urmator din care nu re- latam decat un fragment semnificativ. t oxi Justine in varsta de 38 de ani este o literata in sensul ca preda in i acest domeniu si c4 astfel cuvantul caracter izeaza o anumita forma de Spiritualitate cu aparari rafinate gratie manevrarii profesionale a pro- ceselor secundare foarte elaborate, Dupa cativa ani de analiza in care mecanismele de repetitie obis- nuite fuseserd inlocuite in mod progresiv cu relatia de transfer-con- tratransfer bine stabilita, ea aduse into zi un vis. Acest vis era aparent banal dar avea deja caracteristica particulara de a putea fi re- memorat: Justine nu isi amintea intr-adevar in general visele sale si heesta este unul din motivele pentru care acest vis a jueat un rol cru: in evolutia analizei. Visul este relatat astfel: ,,in fata mea este 0 A, 0 casa de locuit sau chiar domiciliul meu actu- [f ndoua fara indoiald si ar trebui sa cladire inchisa, 0 ¢ al, nu pot s bun, un pic din arr a1 tas a vase os pam os es i a JACQUE CAIN intru in ea dar este periculos fara sa pot sti ce ma nelinisteste.“ De la ea sau de la mine, in ora respectiva sau mai tarziu, ceea ce relatez acum este cuprins aproximativ in aceste propozitii: este 0 casa, o cladire, masculin sau feminin (la maison, le batiment) care se leaga de una din fantasmele pe care Justine le avea cand era copil si in care se vedea dotata cu un mic penis; de asemenea de vechile amintiri uneori deja evocate, mai ales cand era vorba despre a le utiliza pen- tru a ma seduce si a mé linisti totodata, amintiri legate de iubiri pe care ea le caracterizeazi ca echivoce si pe care noi le-am numi clar homosexuale, cu colege din licett. Trecut familial sau mediu actual, acesta este in cateva cuvinte unul dintre conflictele sale: cum sa lege iata sa de femeie maritata, mama a doi copii, care lucreaz, aparent adaptata social, de viata pasionanta din copilaria sa, ca si cum intre aceste doua statute ale existentei sale ar fi avut loc o adevarata rup- turd, Rupturé este de altfel legatura pe care o stabileste in general cu lucrurile, contradictie aparenta care a iesit la lumina in acelasi mo- ment in care asociatiile sale deveneau mai libere. A intra sau a nu in. tra in aceasta casi este o problema angoasanta ca de fiecare data cand sotul su intra in ea, intalnindu-se prin aceasta cu fricile de tip agora- fobic: in mai multe reprize, ea a preferat sa fie insotita la serviciu, evitand spatiile deschise pentru c@ acolo resimtea un fel de ameteala, teama ca ,o apuca in strada” Pe scurt pana aici nu avem decat un vis destul de banal, ce apare dintr-o dinamica veche dominata de o castrare insucmontabila si de 0 situatie udipiand deoscbit de cultivata de un tata la fet de seducator ca si o mama omniprezenta; tablou infiltrat de o intreaga problemati- ca pregenitald de captare aducatoare de moarte intr-un pantec matern gata sf o introiecteze. La acest nivel, putem spune cd aceasta pacien {8 traia perpetuu la granita dintre un inauntru in care ar fi fost absor bita de o mama devoratoare si un in afara unde, respinsé ca un excre ment, ea risca in orice moment sd nu mai fie decat un lucru mort. Jus- tine adauga in aceasta sedinta elemente pe care ni le impartasise de ativa vreme si care se legau de preocupari diurne. Casatorita de 10 ani, ea nu a avut niciodata aventuri, dar de catva timp ea a regasit un prieten din copilatie care fi face o curte asidua ceea ce o nelinisteste Si ii place foarte mult in acelasi timp. Exact in ziua dinaintea visului ea il vazuse pe acest prieten si decisesera ca ea il va intalni a doua zi 92PSIHANALIZA SI PSIHOSOMATICA, la el, Revenita acasa (sau la domiciliul sau), ea ined ezita, cantareste argumentele pro si contra, isi imagineaza regasirea si placerea pe care jj o va resimti, incepe s& nu se mai gandeasca la vinovatia sa eventuala” jn momentul in care igi va ingela soful pentru prima data si isi spune siesi .... ou atat mai rau" E Da, cu atat mai rau, caci a doua zi, cu cateva ore inainte de a mer-» ge si-si intilneasca prietenul, dupa ce facuse visul pe care il poves-b feste si avusese 0 noapte agitatd, pe scurt chiar in dimineata in carey trebuia sa il intalneasca pe amantul sau mai intai si pe analistul siul) apoi, ea se trezeste cu un herpes genital important si un edem care ii deformeaza partea de sus a coapselor. Reactia sa imediata este sal spun: ,.Fste destinul” i anuleaza intalnirea cu prietenul sau, O asemenea secventa ne apare ca exemplificatoare in masura in care ea ofer un material de baza a carui soarta depinde in mod real de cea ce fiecare poate (si spuna) s4 facd in legatura cu el. intr-adevar este foarte evident cA, prezentat in aceasta derulare i: torica, adic cel mai aproape de succesiunea evenimentelor, acest~ segment poate fi ihterpretat in modul urmator: in momentul in careg era gata si-si insele soful, prinsa in ambivalenta sa si neputand sau adopte o decizie, Justine vede aparandu-i un asemenea simptom incaty satisfactia sexuala devine imposibila. De fapt, 0 asemenea teoretiza-> re, in afara de simplificarea si naivitatea sa, apare destul de repede ca, un placaj 1 ca un pur joc reductionist. Ar trebui sa admitem intr-ade-§ var ca este vorba aici de o simpli conversie istericd ceea ce nu este ul evident din motive foarte numeroase dintre care unul este sufi-{ cient: natura si tipul leziunilor aparute. Acest simptom ,.herpesul™, ia cu siguranta locul unui act sexual dar erotizarea lui este de cu totul alt tip: localizarea genitala are loc mai mult pentru a interzice decat pen. tru a teprezenta intr-o anumita masura un echivalent org Pe de alta parte, nachtréglichkeit-ul pe care Lem amintit atat de des in aceasta privinta punand accentul pe o cauzal:tate care nu apareg ca atare decat a posteriori, este o explicatie care, in plan teoretic, pare! satisficatoare: doar o data ce 2a Ce tc stic : Jatarea este facuti complet c este prezentat ca anterior poate fi considerat ca legat de ceea ce ur meaza 93= o—_ om om om acre meet ™ 1 i Dar trebuie sa ne retina atentia o remarca ce capita aici intreaga importanta: acest mod de a vedea lucrurile nu este in nici o privinta specific psihosomaticii, oricare ar fi sensul pe care il dim acestui ter. men iar efectul retroactiv este un. concept cate se poate aplica tuturor manifestarilor din istoria subiectului, oricare ar fi tipul psihonevrozei sale sau al mecanismelor sale de apirare. Putem spune, de exemplu, pe un plan diferit ca manifestarile pregenitale care apar in faza adi. pal nu pot fi intelese decat in aprés-coup iar Justine, in acest sens, pare si aducd dovada; dar efectul retroactiv si regresiunea la acest nivel au cu siguranta multe in comun si poate fi avansata aici proble- ma destructurarii exprimata de Marty. in ciuda aparentelor, nu este realitate usor de facut legatura intre diversele elemente pe care Justine ni le aduce intr-o istorie al carei avantaj este de a fi fost, in-tr-un fel experimentala: in sensul in care noi am vazut-o luand nastere in aceasta situatie privilegiata care este relatia analitica Pentru a relua legatura pe care am fiicut-o cu aceasta secventa, este foarte frapant sa vedem ca am insistat indelung asupra debutulul sedintei, asupra visului si asupra dificultatii pe care a avut-o la acest nivel Justine de a se situa intre genital—pregenital, intuntru—in afara castrare—-devorare, respingere—absorbtie. Daca a existat sau nu o ec. zema infantil, daca herpesul a serpuit in corpul sau ca un falus, daca boala genitala a fost prezentata de asemenea in relatia analitica pen- tru a mentine cu pretul cel mai mic o distanta protectoare, toate aces- tea au putut fi evocate in sedintele urmatoare. Dar, si poate aici exista o anumita originalitate, toate aceste ele- mente nu au putut fi structurate in mod coerent in nici un moment Psihosomatica este poate exemplul perfect al pericolului de a face lo- gic ceea ce in inconstient ramane ilogic. Doar enuntarea asociatiilor ramane adevarul subjectului: sistematizarea lot este o elaborare se- cundara care ii falsific’ complet sensul dand impresia ca ii acorda unul. Si in acest caz, fie el aparent demonstratiy, singurele repere ve Titabile pe care le putem avea se gsesc in privirea pe care pacienta ne-a fficut si o aruncém prin rochia sa, asupra herpesului sau genital: neputind sa-si ofere un amant, ea se las vederii in fata noastra, si in est joc de erotizare a privirii catre lucrul invaluit a aparut simpto- mut sau fizic o4NALIZA SI PSIHOSOMATICA Plecand de la ceea ce tocmai am spus, trebuie reluate cateva as- pecte in loc de concluzie pentru a permite si se inteleaga mai bine scopul nostru si insemnatatea lui a / Erotism si erotizarea corpului sunt mai intdi concepte care necesita cateva precizari. in domeniul psihanalizei, putem spune c& erotismul este caracterizat, printre altele, de distanta pe care 0 menti- ne intre fantasmé si realitate. Se stie bine cd vesmintele care acopera corpurile sunt mult mai erotice decat corpurile dezgolite; pinguinii lui Anatole France care vazusera nascandu-se dorinta dupa ce un calugar pe trei sferturi orb ii botezase din greseala si apoi ii silise si se imbrace pentru a-si ascunde goliciunea, avusesera experienta acestui fapt; in mod similar se stie ca exhibitionistul cel mai desavarsit este cel ce se plimba imbracat intr-o tabara de nudisti. Astfel imaginea nu devine erotica decat cand este apropiata, iar privirea nu se erotizeaza decat cand umple ceea ce este ascuns perceptiei cu fantasmele pe care Ie sustine. Invers, pornografia apare, si sexologii sunt experti in ma- terie, cand imaginea se suprapune perfect, punct cu punct peste real. Putem adauga c4 a vorbi despre corpul erotizat sau despre erotis- mul corpului are valoare de pleonasm. Intr-adevar corpul, daca nu a suferit mari malversatii defensive, este intotdeauna erotizat sau sus- ceptibil de a se manifesta ca atare indati ce este luat ca obiect al do- rintei f@, alaturandu-ne prin aceasta clinieti_ medicale celei mai banale, putem spuné €# un corp neerotizat este un corp bolnav, pe-cnte-et-maarate-exempli_anorexicul mental _esie cel_m: exempli penta aceasta. Invers, $1 in maniera [a fel de extrema, pu- tem considera ca corpul nu devine erotizat decat in perversiune ( sensul ca devine obiectul unei pulsiuni partiate) sau in acest caz, intregul corp este cel care, in refuzul siu de a se oferi prezentandu-se totodata ca foarte excitant, ia boala ca suport erogen: s4 ne amintim ce spuneam inca de la inceputul acestei lucrari despre Michelet si Athénais, iubita lui refugiata perpetuu intr-un corp ale ca- Tui boli permanente erau garantia seductiei erotice. b/ Pe de alta parte, relatia mama—copil, asa cum am spus mai sus, este situatia exemplificatoare care ne permite sa intelegem mai bine intre privire, erotizare si corp, bolnay sau nu. Reve- nim aici la un text la care am facut deja mai multe aluzii, text funda- 95 om t = a §i I i t i i t i i i i E i i i I I I I | CAIN JACQUE: ‘mental in care, in 1971, M. Fain (84) precizeaz& inceputurile vietij fantasmatice: cand mama isi leagana copilul si cand devenind iubi. toare dorinta sa este in alt parte, ea nu mai joaca rolul de filtru de ex. citatii iar sugarul este supu: imulari interne si externe totodata care depasesc toleranta lui. Funetionarea sa mental este atunci cu atat mai mult perturbata cu cat, in anumite cazuri extreme, pulsiunea de moarte inclusa in siste- mul de filtre de excitatii fi da acestuia din urma o mare putere de sti- mulare; printr-o migcare ce se autointretine, nesatisfacerea repetata este factor de letalitate Am adiuga aici ca cea ce o face pe mami straina trece cu guranta prin corp, prin cele dou corpuri si prin contactul lor, dar ia in aceeasi masura privirea ca suport relational, Ajungem aici asa cum am semnalat mai sus la ceea ce Winnicott, mai mult decat Lacan a ca- tui schema presupune un copil capabil sa integreze o imagine, a de- scris relativ la privirea mamei si la posibilitatea ei ée a investi obiec- tul sau cu un anumit tip de afecte. Copilul privind-o Ia rindul sau pe mama se poate completa cu ea, regasi in ea, sau sd nu se vada niciodata in ea in masura in care dorin- (ta acesteia este in alta parte: in acest ultim caz, ca si Narcis, copilul ramane singurul indragostit de propria sa imagine cu destinul fune- | bru, asa cum il cunoastem, al acestui gen de situatie. XC ¢ / Pe scurt dinamica mai mult sau mai putin structuranta a nou- lui-nascut se constituie in intalnirea dintre doua pi petarea experientelor traumatic precoce va aparea uneori ca singurul simptom (de exemplu ereutofobia) sau drept cauza aparenta a declan- sarii unei stari de decompensare nevrotica sau psihotica In planul clinicii analitice, vom numi aceasta intalnire complici- tate”, cuvant care trebuie si ne facd si ne oprim aici pentru a incheia cu el explicatia noastra. Beaudelaire descrie foarte just prin acest ter- men, reperandu-i incarcatura afectiva care ramane ascunsa, ,,o intele- gere secreta intre doud persoane™. ,,{ntre este pe primul plan caci re- latia de complicitate are loc intotdeauna in spatiul dintre doua persoa- ne umplut de un schimb tacit, intelegerea realizandu-se asupra unui al treilea termen care poate fi un martor inconstient al scenei; dar la fel de bine martorul poate fi un act sau o intentie. mai bine zis 0 do- 96

Vous aimerez peut-être aussi

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  D'Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (5810)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  D'Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (353)
• The Art of War: A New Translation

  

  D'Everand

  The Art of War: A New Translation

  SUN TZU

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (3044)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Partition
• The Iliad: The Fitzgerald Translation

  

  D'Everand

  The Iliad: The Fitzgerald Translation

  Robert Fitzgerald

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (5646)
• The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  

  D'Everand

  The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  Stephen Mitchell

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (7771)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  D'Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Évaluation : 4.5 sur 5 étoiles

  4.5/5 (20055)
• The Handmaid's Tale

  

  D'Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (13227)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  D'Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Évaluation : 4.5 sur 5 étoiles

  4.5/5 (20479)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  D'Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Évaluation : 4.5 sur 5 étoiles

  4.5/5 (3295)
• Oscar Wilde: The Unrepentant Years

  

  D'Everand

  Oscar Wilde: The Unrepentant Years

  Nicholas Frankel

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (10370)
• Wuthering Heights Complete Text with Extras

  

  D'Everand

  Wuthering Heights Complete Text with Extras

  Emily Bronte

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (9955)
• The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  

  D'Everand

  The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  Oscar Wilde

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (9054)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  D'Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (3321)
• Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  

  D'Everand

  Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  Leo Tolstoy

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (7503)
• Orgueil et Préjugés - Edition illustrée: Pride and Prejudice

  

  D'Everand

  Orgueil et Préjugés - Edition illustrée: Pride and Prejudice

  Jane Austen

  Évaluation : 4.5 sur 5 étoiles

  4.5/5 (20391)
• Freakonomics Rev Ed

  

  D'Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (7865)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  D'Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (2484)
• The Hobbit

  

  D'Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Évaluation : 4.5 sur 5 étoiles

  4.5/5 (24728)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  D'Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (9974)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  D'Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (2558)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  D'Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (2507)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  D'Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (12954)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  D'Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (2499)
• How To Win Friends And Influence People

  

  D'Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Évaluation : 4.5 sur 5 étoiles

  4.5/5 (6533)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  D'Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (2568)
• Life of Pi: A Novel

  

  D'Everand

  Life of Pi: A Novel

  Yann Martel

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (13473)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  D'Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (5719)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  D'Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Évaluation : 4 sur 5 étoiles

  4/5 (9760)