SANGELE

I.
II.

I.
-

II.
1.
2.
3.
1.
-

Sangele reprezinta cea mai importanta componenta a mediului intern (mediul

intern reprezinta totalitatea lichidelor care circula printr-un organism, adica in afara de
sange, intra limfa si lichidul intracelular).
Ca tip de tesut, sangele este un tesut conjunctiv de tip particular pentru ca este
format din substanta fundamentala si celule sanguine, dar nu are fibre conjunctive.
Volumul de sange din corpul unei persoane reprezinta volemia persoanei
respective. La o persoana de 70 kg volemia este de aproximativ 5 l de sange (circa 7 -8 %
din greutatea corpului).
Din cei 5 l de sange 3 l reprezinta volumul circulant (sangele care circula prin
vase) si 2 l reprezinta sangele stagnat sau sangele de rezerva (cel care se gaseste in
anumite organe ca splina si ficatul, din aceste depozite sangele este imobilizat in timpul
efortului prelungit sau in cazul in care oamenii traiesc la altitudine de peste 2000 m).
Temperatura sangelui normal este intre 36,5 0C si 370C. In interiorul corpului
temperatura este de 400C, iar la suprafata este de 35 35,50C, deci rolul sangelui este de
a uniformiza temperaura corpului.
Sangele este alcatuit din :
Plasma sanguina
Celule sanguine
Raportul dintre volumul de elemente figurate si volumul de plasma se numeste
HEMATOCRIT si este de aproximativ 46/54 (46% aprox. Sunt celulele, iar 54% etse
plasma).
Plasma
Este un lichid galbui, semitransparent, indoor
Contine aproximativ 90% apa si 10% reziduu uscat, acesta este reprezentat de 1% saruri
de fosfor, calciu, sodiu, potasiu, etc. si 9% substante organice de tipul proteinelor,
glucidelor (glucoza in special) si lipidelor. Dintre proteine, cele mai importante sunt:
albuminele, gama globulinele ( cu rol in imunitate), si fibrinogenul (cu rol in coagularea
sangelui).
Functiile plasmei:
Transportul de O2 si CO2
Transportul nutrientilor rezultati in urma digestiei
Transportul vitaminelor si hormonilor
Transportul unor substante toxice care trebuie eliminate (exemplu: uree si acid uric).
Celulele sangelui
Globulele rosii
Globulele albe
Trombocitele
Globulele rosii pot avea doua denumiri in functie de varsta si rol:
Eritrocite: sunt celulele foarte tinere, imediat dup ace se formeaza din maduva rosie a
oaselor. Sunt celulele cu nucleu care patrund in circulatie. Maduva rosie se mai numeste
si maduva hematogena si se poate transforma in maduva galbena atunci cand necesitatile
in oxigen scad. Maduva galbena poate redeveni maduva rosie. La batrani, maduva
galbena ramane inactiva si se transforma in maduva cenusie. Procesul prin care se
formeaza eritrocitele se numeste ERITROPOIEZA. Nu sunt celule functionale.

2.
-

a)
b)
a)
-

b)

Hematiile sau celulele mature, cu forma de disc biconcave (seamana cu gogoasa turtita la
mijloc), fara nucleu. Contin o substanta proteica numita hemoglobina, foarte bogata in
fier. Fierul se combina foarte usor cu O2 si CO2 formand combinatii labile (se leaga si se
desfac usor) si anume: OXIHEMOGLOBINA (prescurtare Hb O2) cand se combina cu O2
si CARBOHEMAOGLOBINA (prescurtare Hb CO2) cand se combina cu CO2.
Hemoglobina combinata cu O2 are culoare rosie pentru ca fierul oxidat are culoare
rosie. Cantitatea de fier din hemoglobin se numeste sideremie. Daca sideremia este mica
sau daca numarul de hematii este mai mica pare anemia feripriva.
Numarul normal al hematiilor este de 4,5 mil/mm 3 de sange la femei si 5mil/mm 3
la barbati.
Scaderea numarului de hematii poate sa apara in diferite forme de leucemie, iar
cresterea denumita poliglobuluie, apare in cazul efortului fizic sau in cazul persoanelor
care traiesc la altitudini mari sau in boli grave pulmonare.
Hematiile traiesc 120 zile dupa care sunt distruse in splina si ficat.
Globulele albe sau leucocitele
Se formeaza in mare parte tot in maduva rosie, dar unele se pot forma si maturiza in
ganglionii limfatici, splina si timus.
Formeaza sistemul imunitar al organismului
Numarul normal al leucocitelor este de aproximativ 5 mii/mm3
Cresterea numarului de leucocite apare in infectii microbiene (15 mii 30 mii).
Celulele sunt mari, au nucleu permanent si pot prezenta in citoplasma mici granulatii
care sunt de fapt lizozomi producatori de substante antimicrobiene.
In functie de forma nucleilor si prezenta granulatiilor in citoplasma deosebim 2
tipuri de globule albe.
Polimorfonucleare (PMN) (granulare)
Mononucleare (agranulare)
PMN-urile pot fi:
Neutrofile
Acidofile
Bazofile
Neutrofilele reprezinta 65% din masa leucocitara si sunt primele celule care ajung
la locul unei infectii.
Au proprietatea de diapedeza (pot sa emita picioruse false cu ajutorul carora
strabat peretii vaselor de sange pentru a ajunge mai repede la locul unei infectii. O data
ajunse fagociteaza microbii, adica inglobeaza microbii si ii digera.
Acidofilele se mai numesc si eozinofile si reprezinta aprox. 2% din masa
leucocitara. Ele intervin in apararea organismului in procese alergice si parazitare.
Bazofilele reprezinta in jur de 1% din masa leucocitara si au rolul de a reduce
inflamatiile. Ele produc heparina.
Mononuclearele sunt reprezentate de monocite (macrofage) si limfocite.
Monocitele sunt celule foarte mari care ajung ultimele la locul unei infectii cu
rolul de a ingloba si digera resturile celulare moarte (puroiul) rezultat in urma luptei
dintre neutrofile si microbi.
Reprezinta aproximativ 7% din masa leucocitara.
Limfocitele reprezinta 25% din masa leucocitara si sunt celule care apartin
sistemului limfatic. Sunt celule care se maturizeaza in timus si ganglionii limfatici.

Produc anticorpi si au rol in realizarea imunitatii de lunga durata. Sunt celule care pot trai
mai multi ani.
Imunitatea reprezinta capacitatea de aparare a organismului fata de agresorii
externi (virusuri, bacteria, ciuperci sau toxinele acestora), dar si apararea fata de
moleculele sau celulele proprii care si-au modificat structura. Imunitatea poate fi
innascuta sau ereditara si dobandita pe timpul vietii.
3. Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice al caror numar variaza intre 150 mii si 300
mii /mm3. Se formeaza tot in maduva rosie, traiesc 1 saptamana si au rol important in
procesul de hemostaza, adica oprirea sangerarii sau coagularea sangelui.
Grupele de sange
1. Sistemul A, B, O
2. Sistemul Rh
1. Sistemul A, B, O este determinat de existenta pe globulele rosii a unor antigene
(aglutinogene), notate cu A si B, si de existent in plasma a unor aglutinine notate cu si
. Pentru ca o transfuzie sau un transplant sa fie considerat reusit, fara risc este important
ca antigenele de un tip sa nu vina in contact cu aglutininele de acelasi tip.
GRUPA
ANTIGEN
AGLUITININA
0 SAU I
,
A SAU II
A

B SAU III
B

AB SAU IV
AB
Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele,
dar primeste doar de 0.
Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.
2. Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.
A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.
Sistemul este determinat de existent pe suprafata globulelor rosii a unei antigene
determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul
(antigena) sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.
Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul,
respectiv femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+