Tudor Arghezi

Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuial
Pe un prete de firid goal,
Pe ntuneric, n singurtate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat mprejurul
Lui Luca, lui Marcu i lui Ioan.
Sunt stihuri fr an,
Stihuri de groap,
De sete de ap
i de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cnd mi s-a tocit unghia ngereasc
Am lsat-o s creasc
i nu mi-a crescut Sau nu o mai am cunoscut.
Era ntuneric. Ploaia btea departe, afar.
i m durea mna ca o ghiar
Neputincioas s se strng
i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng.
Date despre autor.Tudor Arghezi este un poet modernist,apartinand perioadei interbelice a
literaturii.El revolutioneaza limbajul poetic al vremii sale in raport cu mijloacele de expresie
traditionale,fiind de parere ca acesta are menirea de a il face pe cititor sa simta ceea ce
citeste,iar ''o idee sa nasca sute altele''.Criticul literar Stefan Munteanu arata ca poezia
argheziana se inscrie initial in estetica romantica,evidenta fiind influenta
eminesciana;ulterior,capata accente simboliste.Cu toate acestea,inca de la debutul in
volum(1927),la aceste elemente se adauga o dimensiune a limbajului inconfundabila, numita
de George Calinescu''surprinderea suavitatii sub expresia de mahala''.
Pentru Arghezi, poezia pare un joc de cuvinte,gasite cu rabdare si truda si silite sa stea
alaturi,bazandu-se pe procedeul contrastului intre elemente lexicale.Rolul sau in istoria
literara este acela de a depasi canoanele incetatenite deja,de a reorienta lirica romaneasca pe
un alt fagas,depasind eminescianismul la care se raportau aproape toti creatorii vremii.
Marturisind liric dorinta puternica de a crea (''Om in varsta si tarziu/Tot am invatat sa
scriu''),poetul debuteaza in volum la varsta de 47 de ani,in 1927;urmeaza o bogata activitate
literara,remarcandu-se volumele sale de versuri:''Cuvinte potrivite'',''Flori de
mucigai''(1931),''Versuri de seara'',''Hore'',''Una suta una poeme'',''1907-Peizaje'',''Cantare
omului''.
Aparitie.Incadrare in volum.Aparitia volumului ''Flori de mucigai'',in 1931,este consecinta
unei experiente de viata:perioada de detentie (1918-1919),la inchisoarea Vacaresti,din motive
politice.Pornind de la acest fapt din biografia argheziana,ia nastere un univers care prezinta
suflete uitate de oameni si de Dumnezeu,o lume a pacatului si a ispasirii,a
hotilor,prostituatelor,ucigasilor.Artistul are insa speranta ca exista un dram de frumusete si
omenie chiar si in ceea ce e urat,ca in orice mediu social corupt sau abject se afla o farama de
omenie,de spiritualitate.
In ceea ce priveste exprimarea poetica,putem remarca influenta poetului francez Charles
Baudelaire(autorul volumul''Florile raului''),intemeietorul esteticii uratului in literatura
universala.

Poezia asezata in fruntea volumului care descrie mediul social al inchisorii este sugestiv
intitulata ''Flori de mucigai'' si marcheaza o innoire a limbajului,un mod original de a scrie.De
altfel,in articolul ''Ars poetica''publicat dupa aparitia volumului de debut,Arghezi prefigureaza
noutatea pe care o va aduce urmatoarea scriere:''Am ales cuvinte virginale,cuvinte
puturoase,cuvinte cu raie,cuvinte care asalteaza ca viespile sau te linistesc ca
racoarea,cuvinte fulgi,cuvinte cer,cuvinte metal''.
Incadrarea in tema.Poezia este o arta poetica,in care se evidentiaza un ansamblu de
trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers
si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.
Confesiunea care deschide volumul avertizeaza cititorul ca versurile ce vor urma sunt rodul
trudei omenesti,sunt ''slove faurite'',caci inspiratia divina este exclusa intr-un asemenea
mediu.
Semnificatia titlului.Titlul poeziei de deschidere,omonim cu cel al volumului,este un oximoron
datorita insolitei alaturari a cuvantului ''floare'',simbol al frumosului,al vietii,cu ''mucigai'',care
simbolizeaza uratul,degradarea,moartea.Florile sunt farama de frumusete a sufletului celui
condamnat pentru o anumita vina sa traiasca in vecinatatea descompunerii si mortii.
Structura.Poezia are doua unitati strofice inegale,care pot fi structurate in patru secvente
lirice.
I.Poezia debuteaza cu pronumele personal ''le'',care se refera la versuri,continuand cu verbul
de persoana I ''am scris'',marca a prezentei eului liric in text.Scrisul ''cu unghia pe
tencuiala''este o dovada a dorintei mistuitoare de a crea,de a lasa marturie urmasilor,dar
exprima si un efort imens dus pana la sacrificiu.''Intunericul'',''singuratatea'',''firida
goala''(spatiul inchis) constituie un mediu prielnic pentru meditatie,pentru intoarcerea catre
eul personal.Versurile acestea sunt rodul propriului sine,propriei munci pentru ca ''slova de
foc'',inspiratia divina a parasit creatorul;''puterile''sunt''neajutate'',caci
''taurul'',''leul''(simboluri ale puterii),''vulturul''(simbol al aspiratie care absolut)care ''au lucrat
imprejurul'' evanghelistilor Luca,Marcu,Ioan nu pot patrunde in mediul viciat al inchisorii.
II.Versurile izvorate din propriul suflet si consemnate cu sacrificiusunt ''stihuri fara
an''(general-valabile,eterne),''stihuri de groapa''(prevestind moartea),''de sete de
apa''(dorinta de viata),''de foame de scrum''(dorinta de a zugravi o lume marginala si
nefolositoare,ca si scrumul).Setea si foamea depasesc biologicul,ascunzand setea de
cunoastere si ''foamea''de absolut.
III.Metafora ''unghia ingereasca'' sugereaza capacitatea de a scrie sub imperiul inspiratiei de
factura divina.Ea este insa ''tocita''desi exista o arzatoare speranta de regenerare a ei:''Am
lasat-o sa creasca''.Speranta se dovedeste a fi desarta sau nici eul liric nu mai are cunostinta
ca Dumnezeu ii trimite binecuvantarea sa:''si nu a mai crescut/Sau nu o mai am cunsocut''.
IV.A doua unitate strofica debuteaza cu o constatare aparent detasata:''Era intuneric''.Verbul
la timpul imperfect ''era'' exprima o actiune neterminata,desfasurata in trecut,sugerand
permanenta ei.Intunericul din interior(din incapere,din suflet)ascunde aspiratia catre
lumina,catre cunoastere,catre eliberare spirituala.El contrasteaza cu ''ploaia'' aflata
''departe,afara'',intr-o zona interzisa spre care se concentreaza si dorintele celui inchis.
Creatorul isi urmeaza menirea,chiar daca acest fapt inseamna sacrificiu:''si ma durea mana
ca pe o gheara''.Inlocuirea ''unghiei ingeresti'' pe care o folosise pana atunci cu ''unghiile de la
mana stanga'' echivaleaza cu renuntarea constienta la ajutorul divin si adoptarea celeilalte
solutii:pactul cu fortele raului,cu lumea pacatului din inchisoare.
Extrapoland,putem afirma ca centrul preocuparii creatorului nu este doar locul de
detentie;societatea,intreg universul claustreaza individul,impiedicandu-i inaltarea spirituala.
Concluzie.Criticul literar Nicolae Balota afirma ca,odata cu publicarea acestui volum,Arghezi
devine ''un cronicar al infernaliilor'',scriind o poezie a damnarii;semnele coborarii in infern pot
fi recunoscute in ruptura cu aproape tot ce a insemnat,pentru poet,mai inainte,poezie.