Mihai Viteazul

"N
SUB
MIHAIU VODA VITEAZUL

INSOTITA DE O PRECUVANTAREiSI NOTE
DE
AL. I. O D O B E S C U
BUCURESTI
EDITURA ,LIBRARIA NOUA, CAROL P. SEGAL
70, CALEA VICTORIES 70
; r. v
. /-
MIHAI VODA VITEAZUL

1693 -1601
MlMAI DOMNUL TARE! ROMAN$TI, STRALUClTOR IN

NOROCIRE SI.IN NENOROC1RE 1 VIRTUOS IN AMANDOUA
IN VARSTA DE 43 AN1.
* Printre totf premergatorii, Nicolae Baicescu

iigura cea mai curat strSlucitoare. Viata lui intreagS a
lost inchinata neamului romeinesc. N'a avut parte nici
de slujbe, nici de bogStii. S'a multumit a fi un simplu
luptator si a isbutit sa ajungaun mare scriitor. Inputinii
ani ce i-a fost dat sa traiasca a putut sa cutreere intreg
pSmantul romanesc i a participat la toate micarile generoase care urmareau deteptarea i desrobirea Romanilor. A suferit temnita grea pentruca i-a iubit mult neamul
oropsit i s'a stins in \ara straina, exilat, in chinurile
dorului de patrie. A crezut fanatic in viitorul luminos al
poporului s8u. In cartea minunata despre viaâ i faptele
lui Mihai-Viteazul, a zugravit cu meteug fara pereche
momentele cele mai pilduitoare din istoria neamului, ca
un indemn i o datorie de implinit. Romania-Mare el a
vazut-o infaptuita
intr'o vreme c^nd in sufletul celor mai
mulî nu tra!a decSt ca un vis adanc tainuit.
Pentru ardeleni, in deosebi, Nicolae Baicescu a fost
fratele bun in clipele cele mai grele. Cand Avram lancu
improviza otiri ia Muntii Apuseni i infrunta vijeliile
dumanului pentru sfaramarea robiei de veacuri, Nicolae
Baicescu a rasarit intr'o buna zi in mijlocul motilor r3sculafi ca un sol affralilor de peste Carpati, unde clocotea
acela dor de libertate.
Prin jertfele vie|ii lui i prin carfile lui Nicolae Baicescu
i-a inaiât singur monumentul nepieritor in sufletul tuturor Romanilor. Datori suntem s8 ne aratam recuno^tinta
faâ de memoria celui ce a miirit mangaind visul Umrii
i noi, care avem fericirea a o vedea pe vecie intrupata
i care incepem sa-i culegem roadele. In Alba lulia irebue sa se ridice, ca un simbol al infratirii pentru totdeauna. chipul de bronz al lui Nicolae Baicescu, acolo unde
el i-a insofit cu sufletul pe voevodul viteaz, spre a
strange impreuna, pentru inlaia oara, toate pamanturile
romaneti. In Alba-Iulia a v8zut Nicolae Baicescu \\nta
nazuintelor nOastre; Alba-Iulia trebue sa se impodobeasca
cu monumentul menit a cinsti amintirea lui!
* Credem util sS reproducem in fruntea volumului de fa\& un
pasaj din apelul publicat In ziare de cfitre comitetul pentru Inaltarea la Alba-Iulia unei statui marelui scriitor. istoriograf i Roman N. Baicescu, eel care !ntre_ cei dintal a intrevazut realisarea
visului de veacuri al poporului roman.
Editura.
PRECUVANTAEE
LA Ha EDIJIUNE, TIPARITA LA 1877,
Indeplinesc astazi ana din cele mat vii si mm

stdruitoare ale mele dorinfe: aceia de a scoate
la lamina Istoria Romanilor sub Mihaiu Vodi Viteazul, Lucrare a de c&petenie a eminentului si
mult'depldnsului nostru istoric Nicolae Balcescu,
care tot de odata este 1 o scriere de frunte in
literele romdnesti.
De doad-zecL si cinci de ani, de c&nd Nicoiae
Balcescu a murit, Insir&inat de prea-iubita $i prea
dorita sa jara, eu until n'am pregetat un moment
de a cauta mijloc spre a face cunoscuta publicalui romdnesc ac east ft frumoasa opera, in cafe
t$i pironise mintea ?i puterile sale un om de un
rar talent, pe care, de copil incti, ma deprinsesem
a-l respectat a-l iubi, a-l admira.
Cinci-spre*zece ani din ace$tia, am pfotrat cu
sfinfenie la mine manuscriptele tui, cercandu-m&
de cdte ori mi-a stat in putere, a da publicit&tei
eel pu#n o parte din ele. Dar, spre rusinarea
noastra de pdna acum, a trecut un pat rar desecol de la moartea Balcescului mat nainte ca sa
poata fi pus sub ochii najiunei romdne, totceia-
ce ddnsul Ittcrase intru cea mat mare a ei onoare.

A trebuit ca o razd din acel foe de vitejie
str&moseascti, care arde cu dor inima lui N* Bdlcescuf sd strdbatd in sfdrsit in vinele tutulor
Romdnilor, pentru ca sd afie timpul priincios de
a esi la iveald patrioticele pagine scrise de pana
lui, muiatd si ofelitd in sdngele atdtor eroi ai
Romdnilor din trecut!
Azi intr'adevdr e timp ca nafiunea romdnd sd
audd si tot de odatd sd simfd addnc cugetele
invietoare si spornicele cuvinte ale acelui nobil
suflet, ale acelei intinse inteligenfe romdnesti,
care odatd se name a Nicolae BSIcescu !.... Nicolae
Bftlcescu, despre care ne spune d. V, Alecsandri
cd: cuprinse de entusiasm la privirea fldcdrilor
romdni ce ddn$uiau cu pletele in vdnt, zicea:
O/ mdndrd oaste va avea Romdnia, cdnd U va
nveni si ei rdndul pe lume /* V
$i negresit la virtufile ostdsesti ale poporului
romdn se gdndea fdrd preget Nicolae Bdlcescu,
de oare-ce elt abia in vdrstd de 19 ani (era ndscut in Bucuresti la 29 lunie i819)t intrd in ostire si numai cu rangul de cadet (iunkdr), doritor
sd impdrtdseascd sofilor sdi de arme cunostinfele
ce mintea-i agerd si studioasd dobdndise incd din
junefe, ceru sd institue in casarmd o scoald pentru soldafi, unde insutf fu inva\ator. Apoi, dupd
ce fu prigonit si inchis cdt-va timp la mdnds'
\) Nicolae Bdlcescu, Suvenire de V. Alecsandri. Un
fragment In Revista Romdnti, litere ?i arte. Bucurefti
Tom. II. 1862. p. 312.
Urea M&rgineni pentru ideile sale liberate, tot

catre o$tire 1st indrepta gdndurile, cdnd spre
a intra in cariera literara, el tipari in last la
1844, inceputul until studiu asupra Puterei armata
ia Romani. 1 )
Pdna la anal 1858, petrecdndu-$i timpul In
studii istorice, cdnd la Paris, cund in (arti, el
scrise diferite lucrdri de un mare interes pentru.
istoria national a, i le pub lie ft in Magazinul isioric pentru Dacia, pe care il redacta in unite
cu A. Treb. Laarianu 2).
La anal 1848, el lud parte activa la micarea
national^, atdt in fara Romdneascat cat $i, mat
1) Acest studiu, publicat in Foaia $fiinfificti $i literarti
din Iai, i apoiî in faioar3 separata, poarta titlul: Puterea armatti $1 arta militarfi de la tntemeierea princi'
patului Valachiei pdnd acum.El se compIecteazS printr'un asemenea studiu asupra principatului Mdldovei, tipSrit in Magazinul istoric pentru Dacia, din Bucureti.
2) Scrierile lui BSlcescu, care au apSrut in Magazinul
istoric suntcele urmStoare: Tomul I. (1845): Cuoant preliminariu despre isvoarele istoriei Romdnilor. Romdnii
$i Fanariofii. loan Tfiutul, mare logo fat al Moldooei.
Logofatul Mir on Cos tin, istoricul Moldooei, Spfitarul loan Cantacuzino. Postelnicul Constantin Cantacuzino.
Tom. n. (1846): Puterea armata si arta militara la
Moldooeni in timpul marirei lor. Despre starea sociald a muncitorilor plug an tn principatele Romans, tn
deosebite timpuri.
Tom. IV. (1847) : Campania Romdnilor tn contra Turcilor de la anul 1595. Buletin despre portretele prin~
cipilor ffirei Romdnesti si ai Moldooei, ce se afla in
Cabinetul de stampe de la Biblioteca regald din Paris.
apoi in Ardeal. Insui el, id scrierile sale date

de not la Iumind, ne descrie adesea simtirileinduio$ate ce a incercat inima lui in mijlocul acelor aspirdri confuse ale de$teptdrii spiritului
nafionalt pe care el, singur poate pe atuncl, ti&
sd le mdsoare, in mintea sa eruditd i patriotic^
cu mdsura uria$a a gloriilor trecutului.
Ford insd de a perde curagiul in aceste sterpe
lupte, toe mat c&nd vdzu de toate pdrfile avanturtle generoase ale poporului romdn infrdnte
sub juguri strdine $i asupritoare, tocmai In toamna
anului 1849t el se intoarse in Franfa $i se consacra mat cu total lucrdrei capitate a viefei sale,
povestirei marilor fapte rdsboinice ale Rom&niler
din al XVI-lea secol*).
1) N. Baicescu, in timpul revoluîunei de la 1848 din
Bucureti, a sens inziarullui Bolintineanu, Poporul Sv
veran, ciite-va atticole, din care extragem liniile urmatoare:
,Parintii notri au varsat pretiosul lor sange pentru a
Bne ISsa'de motenire drepturile noastre politice, i dawtoria noastra este a le pfistra cu aceiai putere pentru fiii
nnostrl Timpul n'a venit ca s& dobandim o independents
Babsoluta. Pozifia noastia politick, de pe tractate, este
.bunfi; numai trebuie a If pSzita de inalta Poarta, a fi
Nsprijinit5 cu statornicie de noi. S3 nu uitSm cS suntem
.datori a apSra nationalitatea i drepturile noastre, de
,vom fi nevoiji, chiar vSrsand sangele. De vora cadeafn
aceasta lupta sfania, s3 cSdem incai b3rbatete, astfel
ncum au trdit pSrintii notri, si ca danii sa strigam: Mai
,bine fara noastrfi $8 se prefacfi tnfr'un tafias mormdnt
*numai sfi ramdnti tot fara RomGnttor /*
Mergand apoi la Paris, pe c&nd se ocupa de marealul
Dar sa-l lasdm sa-si descrie tnsu$i stares

iai fizicd $i sufleteasca, $i s& ne marginim a decopia aci o nota pe care am aflat-o printre hdrtiile lui, scrisa cu o mdna slabitd, cdnd se afla
la Hydres, Decemvrie In 17, anul 1850 :
mMinntele In care scriu sunt pline de amar $i
tntristare. Pe cdnd Europa tntreaga se preg&tea
ma sal at a trimful libert&fU, eroica Franfd, de la
*care ca totd'a-una se a$tepta semnalul, Franfa
mprin fatalitate $i prln neunirea fiilor s&i, cade
mgetndnd In neputinta subt an jug umilitor. Fit
In toate parade $itnte9far&-de-legi triumfeazd
opera istoricS i, osebit de o intinsa corespondents i de
redactarea unor acte atingStoare de faptele emigraîunii
levolutionatilor romani, el pubiicSin Journal des Economistes din Paris 1850, o important^ lucrare in limbafrancezd, sub titlul Question Gconomique des Principautes
danubiennes, Printre manuscriptele rSmase de la ddnsul
se afla i o parte din textul romSn al acestui memoriu.
Tot acolo gasim i un insemnat fragment dintr'o lucrare
taca inedita, purtand titlul: Manuelul bunului Romda,
dialog fatre an sdtean si un comisar de propaganda
Fiind la Paris, BQlcescu mai compuse cuvdntul s8u asupra Miscarel Romanilor din Ardeal la 1848, pe care U
tipari intr'un ziar rom&n de acolo, Junimea Romano din
1851; apoi conlucra sau traduse poema tn prozS ce poartt
numirea de Cantarea Romdniei i care fu mai intaiu tipfirita la Paris in broura Romdnia viitoare din 1851, si
apoi reprodusa de d. V. Alecsandri in Romdnia literarfi
din Ia$i, 1855, unde s'a tipgrit i un fragment din cartea
ffl-a a Istoriei Romdnilor sub MihaiuVodd Viteazul, sub
titlul: Razoan Veda.
Acestea sunt, pare-mi-se, toate scrierile Baicescului de
la 1848 pana la moartea lui.
8
ttmeiaza spurcata lor tiranie. Sufletele generoase,
sdrobite si rdnite de moarte, vad apuind din
mvederea lorziuamdntuirei.Insumieu, cu oinimti
nsfdsiata de durere, ma lupt cu o boala cruda si
nneimbldnzita, caut a cdtiga timp asupra-i si a
j,o intrece in iufeala, ca s& pot lasa frafilor met
nostrit i cad
naceste pagine din viafa pfirinfilor
nsleit de puteri, mistuit prin silin\ele ce fac. Cit
y,toate aceste temeiari de descurajare, sufletu-mi
te Slovene tnca, inzeita libertate, si de$i oamenii
sdngiurilor an Invelit cu marama neagrd dulce
fa$a ia, crede eft va venl ziua fericita, ziua /snbandlrei, cdnd omenirea intreaga se va scula
,spre a sfd$ia acest val ?i dumanii tai se vor
vimpetri la vederea soarelui sfiu de lamina;
natunci nu va mai fi nici un rob, nici poporst&~
pan pe altul, ci domnirea DreptSfei fi FrdfierAceste cuvinte, ce o data am dat de devisa nat'ei mele, vor domni lame a ; atunci a$teptarea,
nvisarea vietei mele se va implini; atunci tofi
Romanii vor fi una, liberI si frafi! Vai! nu
nvoiu avea noroc a vedea aceastd zi, de$i eu ase
nmeni am muncit si am patimit pentru dreptate*
nsi eel din urmil al meu cuvdnt va fi tnca un
imn fie, jaramea mult draga!"
Acea lucrare despre care el vorbeste cu un asa
dureros entuziasm, este \stor\a Romanilor sub Mihaiu Voda Viteazul, la care lucra de mai mult
timp si din care sense o mare parte in anil dirt
urma ai vietii sale. Iota, de pre o alta insemnare
manuscrisa ce s'a g&sit tot printre hdrtiile lui,

imparfirea ce el voia sa dea operel sale :
,,Tomul I: Introducerea Cartea I. Libertatea
NafionalS (1593Aprilie 1595). Cartea II.
(Aprilie 1595Decetnbrie 1595).
III. Robirea JSranului (Decembrie 1595
Aprilie 1599). Acte adaose*.
tt Tomul //: Cartea IV. Unitatea Nationals
.(Aprilie 1569Iulle 1600). Cartea V. Miris!au (August 1600-Ianuarie 1601). Cartea
W V/. GuruslSu (lanuarie 1601 Septemvrie 1601).
Acte adaose. Lista isvoarelor aceste isteriiu.
Cartea intdia, de pre cum insu$i Insemeazd, pe
aceasla ultima rtota, a fost scrisa la Paris in
iarna anului 1851 (tnartie si aprilie) cu toateca
o mare parte fusese publicata la 1848, in Magazinul istoric, sub titlul .Campania Romanilor Tn
contra Turcilor, de laanul 1595"; a treia carte
a scriso in satul Ville d'Avray, langa Paris, la
1851 (maiu pdna la august)', a pair a la Hyeres,
in Franfa meridional^, la 1852 {maiu si aprilie),
in sfdrsit o parte din a cincea e scrisa la Constantinopole, tot la 1852, dar ea nu este sfdrjita1), Se vede ca pe a seasea nici n'o incepuse
1) Manuscrisul acestei a V-a carî, sens in mare parte
de insSi m3na cu totul siabita a BSlcescului, se oprete
la pagina 138 cu insemnarea numSiului capitolului
vXXXIII", cu care avea sa urmeze textul sau. D. Greg.Tocilescu, in interesanta monografie cea publicat asupralui
Nicolae Bticescu, viafa timpul $i operile sale, 89852.
10
incti, cdci nu exist & nici un manascris. Actele
adaose sunt adunate in mare parte, desi n'au fast
incd puse In ordaduiald de autor; cat despre
lista isvoarelor, afldm in notele luL titlurile a
mai mult de 225 scrieri vechi si moderne in felurite limbi, ce le-a consultat d'a dreptul sau fa
traduceri, care el punea sd i le facd. Din Introducere, se vede, de pre sumariul ce ne a Idsat,
cd voia sd facd un tabet al viefei sociale a Ro~
mdnilor din trecut: dar ast-fel cum o avem eet
este mai mult un schelet al lucrdrei proiectate.
Nicolae Bdie escu nu avu dar timpul sd-si a~
ducd pdnd la capdt intreprinderea sa. Muncit de
dorul t&rei, luptdndu-se cu o repede boala de pept
i mai adesea i cu neaverea i isolarea in tat&
straind, el se decise a se porni la Constantino*
pol ca sft. obftnd voia de a se reinforce la c&~
minul pdrintesc; acolo insd i se refuzd favoarea
de avedea pdmdntul sdu de na$tere, si atunc*
cu sufletul intristat, cu puterile sl&bite, singur
si lipsit mai de toate, se intoarse tot pe mare c&tip3rit in Columna lui Traian a d-lui B. P. Hasdeu, Bu~
cureti, 1876, No. 5, i apoi In faioard separata) face
urmatoarea curioasS observatiune:
Aci se oprete pana lui Nicolae Balcescu,
Era capitolul 33 al scrierei sale, care corespunde la
.capitolul 33 al vietei sale, varsta in care a murit!... Este
,o intamplare curioasa, analog^ cu aceia a lui Napoleon
,cel mare, In manuscriptele caruia s'a gasit un manual de
.geografie, scris in junetea sa, neten/iinat i care se oprea
^tocmai la insula S-ta Elena, unde, 30 ani mai In urmS
nmarele imparat avea sa-i sfareasc3 cariera".
JJ
ire apus, purtdnd mereu ctt sine scumpul sdu avat, manuscriptele sale. La 5 Octomvrie i852 el
aj arise la Palermo, unde spera sa afie, sub clima
c&lduroasd a. Siciliei, alinare pentra suferinfele
peptului sdu atacat; dar dupd sease sdptdmdni
de viafa tristd si izolatd, la 6 Noemvrie, el Isi
dete sufletul departe de ori ce inimd arnica, napustit pe patal unei ospatarii si Idsdnd numai
u limb a de tnoarte toate scrierile sale, unuia din
prietenii sdi, d-lai Ion Ghlca.
El nu avea la sine mat mult decdt o sumd de
30 franci; nu era nimeni acolo ca sa-i cumpere
macar an loc la cimitir. Cioclii ridicard cadavrul
strainului din ospataria âlla Trinacria" si'l afundar a in groapa de obste a saracilor din mdnastire*
Capucinilor de la Palermo.
Odnd la 1863, ca ministru al instructiunei
publice, am cerut si am Obfinut de la Domnitoml Alexandra loan Cuza, carele iubise si stia sa
pretuiasca pe B&lcescu, autorisafiunea de a trimite din partea guvernului roman ca sft ridice
de pe fdrmul strain si sft aduca In patrie, oasele
ficelui barbat cu care nafiunea romdna se poate
mdndri, trimisul nostril d-nul Nicolae lonescu, a
putut numai sd constate la fata locului ca trupul
lot Nicolae Balcescu era pentru vecie amestecat
printre osemintele sardcimei din Palermo. D-lui
ne aduse de acolo numai ultimele voinje ale ilustrului rdposat. !).
1) Testamentul lui N. Balcescu, pe care 1'a adus d. N.
lonescu de la Palermo, i care se pSstreaza* la Ministeru!
12
Abia ast&zi tnsa, doufrzeci 1 cinci de ant dupa
a lui moarte, ele se indeplinesc in parte1). D.
Instructiunei publics al RomSniei, impreuna cu raportul
trimisului nostru, fusese incredintat de insui raposatul,
consulului turcesc din acea localitate. Simtind sfatitul sau,
el puse sa i se facS o lists amammtita de tot ce poseda
cu sine, in care arata ca vointa sa este ca manuscrisele
lui s8 se dea d-lui Ion Ghica, carcle se afla pe atunci in
Turcia. Un preot grec din vecinState primi, de pe cererea
sa, cea dupa urma a lui mrturisire i eel dupa urma al
lui suspin. Ladifa cu obiectele rSmase de la Baicescu a
fost de mult trimisa familiei sale de catre proprietarul
ospatariei Balla Trinacria". Ast-fel s'a intamplat ca d-nul
C. Baicescu, care avea manuscriptele la sine, s8 mi le
Incredinteze incS de la 1861 spre a le tip8ri in Revista
Romdnd. De atunci ele au stat pana estimp la mine (1876).
Pe de alta parte, testamentul adus in \ar de d. N..
lonescu la 1863, r^masese i el uitat In dosarele MinisteruluiIn fine abia acum, prin concursul d-lor Ion Ghica, C.
Baicescu i al men, vointele ilustrului rdposat incepu a-i
c3p3ta a lor realisare.
1) Baicescu, intr'o adresa catre patronii Asoclafiei literare romane, arata c3 scrierea sa asupra Epocei lui
Michaiu Viteazu! fiind aproape terminate i avand numai
cate-va luni de lucru spre a o sfari, el dorete ca ea s3
fie tipajrita in doua frumoase volume In 8, de pe impartirea expusa mai sus, i tot de o data sa fie ornata cu
un portret al lui Mihalu Viteazul, gravat pe otel, de pe
al lui Sadeler, facut In Viena la 1601, precum f alte patru
executate In xilografie. Dorete asemeni sa se trimitS un
June inginer roman in tara ca sa ridice planurile deosebitelor localitati mai importante, citate in cursul opereii.
Aceste cheltuieli cere de la Asociafie ca sS le faca; iar
pentru ostenelile sale proprii i pentru toate cheltuielile
facute cu cumpardri de cdrfi rare i cu traductiuni, el nu
reclama nici o indemnisare, nici mScar cele 400 exempiare
13
Ion Ghica a oferit Societafei Academice Romdne

prefioasele manuscripte ale lui Balcescu, care de
la anal 1861 au stat in pdstrarea mea, tncredin*
fate fiindu-mi de fratele raposatului, de d-l Costache Balcescu.
Inca de atunci am Inceput a tipari in Revista
RomanS, o parte din Istoria Romanilor sub Mihalu
Vlteazul*); dar nu am putut merge mat de parte
de cat pdnd pe la mijlocul carfii a IH-a.
Societatea Academica Romdna, fericindu'se de
pretiosul dar ce a primit si doritoare de a se
pune la InaH'imea misiunei sale, rdspdndind printre
Romdni, mat ca seama producftunile literare si
stiinfifise ale geniului nafional, n'a voit sa intdrzie cdtui de pufin spre a da publicitate m&refei ope re a nemuritoralui N. Balcescu.
Mi-a acordat mie dorita onoare de a dirige
aceastti, grabnicd tiparire, in care s'a socotit mai
oportun de a inlatura de o cam datd toate notele indieatoare de autorii consultafi de Balcescu
in erudita $i constiincioasa lucrare, $i de a tipari
din opera sa, pe care i le acordS statute Asociafiei. El
se intemeiazS insd a crede c3, daca nu meritele operei,
dar negreit faptele ce ea cuprinde sunt de natura1 a detepta in inimile Romanilor sim|iminte spornice pentru
realârea i intemeierea nationalitatei noastre.
1) Reoista Romano pentru $tiinfe, litere $i arte cuprinde in volumul I (1861) Introducerea, Cartea I i
parte din Cartea II in vol. II (1862) urmare din Cartea
H pang la staritul ei; in vol. Ill (1863) o parte din
Cartea III.
scrierea originals, in as a chip ca ea sd fie mat

lesne de citit pentru ori ce clasd. de cttitoril)Sper&m 1 credent c& aceastti. carte, a?a cam
este, va aduce folos $i int&rire cagetulai national
&l intregei Romdnimil
Al. !. Odobescu
Bucure?fi, 16 Noembrie 1877.
I) Pentru aceasta, am adoptat un format mai mic i

mai purtSret decat cum dorea BSlcescu, i ne-am servit
de o ortografie romanS care, fSrS de a exclude caracterele
etimologice ale cuvintelor, intrebuinteaza InsS accentele
i coditele (cedille), depSrtate de scrierea romaneasca
dincolo de Carpati. Acesta este i felul de ortografie cu
care se servea BSlcescu, cand scriea cu litere latine. Tot
raanuscrusisul Istoria Romdnilor sub Mihaiu Vodti VIteazul este de mana lui, scris cam fntr'ast fel.
S U M A R U li
Partea I. Ideia progresului ; legea istoricS ; tablou

despre Istoria Romdnilor dela inceput panS acum.
Partea II. 1. Care este calea noastrS nationals ?
Unitatea nationals 7 2. Scopul social care este ? Incotro trebuie a alerga ? 3. Revolutia socials. Chestia
proprietStii. 4. Revolutia politics. Libertatea individuals. Egalitatea |i speciile ei. Votul universal.
Suveranitatea nationals. Juriul. Tiparul. Asociatjunile. 5. Puterea sau gfovernul. Camera i Domnul.
6. Legile. JudecStoria. 7. Puterea armatS. 8. Dajdii.
9. Educatie. Instriictie. 10. Bunurile mSn8stireti.
11. ComunitSti ').
I.
Sunt opt-spre-zece secoli i jumatate de c^nd

Christos intreprinse a r^sturna lumea vechie, civilizatia pSganS ce representa principiul din
1) In schita necoraplectS, scrisS repede i fSrS ordine,
ce posedSm din Introducerea autorului, cele mai multe
puncte din acest cadru aa de mtins, au rSmas neatinse ;
insS multe din ideile ce el voia sS desvolte In acest
label preliminar, se aflS in alte lucrSri ale sale, sau tipSrite in Magazinul istoric pentru Dacia i aiurea, sau
JncS inedite printre manuscriptele pSstrate de la dansul.
16
obiectiv, al naturei i al silei, substituind in locu-i

o alts lume, o alta" civilisafie intemeiata pe principiul din l&untru, subiectiv, pe desvoltarea absoluta" a cugetaiii i a lucrSrii omeneti in timp
sj in spajiu i prin identitatea intre esenta naturei
spirituale a omului i esenta naturei divine;
el descoperi fiecSrui individ legea libert&tii, a
demnitSjii, a moralitafii i a perfectibilita'tii absolute.
Dup^ ce in Evanghelie Mantuitorul ne arata
legea morals, absolute, nemSrginita, Legea dreptafti i aruncS omenirea pe calea nemSrginit a
unei desvoltSri regulate, progresive, supuind natura, sila, lumea din afarS sub preponderanfa
absolute a minjii i a cugetSrii, prin s^ngele su
v^rsat, prin moartea sa, el ne arata legea practica", legea jertfirii, a iubirei i a fraftei, chipul cu care ne putem mantui, putem invinge
ra"ul i indeplini menirea morals a omenirei, adica
mai intai prin cuv^nt, prin idee, pe urmS prin
lucrare, jertfindu-ne individul familiei, acesta
patriei, patria omenirei, viitorului.
Legea evangelic^, descoperind spiritului cauza
absolute, proclam^nd menirea omenirei i a lumei,
impinse mintea omeneascS la demonstrarea i
realizarea ei. De atunci tiinta noua intemeindu-se pe conceptul legilor spiritului, pe observajie, pe experienta, pe calcul, a continuat
sdrobirea lumei vechi, revolutionarea sau perfectionarea religiei, moralei, politicei, societStei intregi, nimicind orice domnie individuals, supuind
17
actiunea omeneascS legei absolute i universale

a libertatii i a tiintei, cSutand realizarea in
omenire a dreptafei i a frdfiei, aceste dou&
temelii ale ordinei absolute, perfecte, ale ordinei
divine. De atunci omenirea a intrat in calea care
o duce gradat ctre perfectia sa, catre absolut,
&tre nemSrginit, catre Dumnezeu. Care oare va
fi resultatul final al acestei cai ? Aceasta micare
de perfectie avea-va oare un termen ? Rul peri-va
de tot din lume ? Omenirea ajunge-va vreodatS
a-i identifica in tot esenâ divinS ? Acest secret,
mintea omeneascS nu-1 poate incS patrunde
Aceia ce tim este cS, din transformatii in tran^formatii, omenirea merge intr'un progres continuu,
^ c^rui micare e cu atat mai repede cu cat
mai mult inainteazS; cS fiecare pas al viejei
omenirei este un pas in aceasta cale care o aproIe de Dumnezeu; ca fiecare pas al ei este un
iriumf al binelui asupra r&ului.
Misia istoriei este a ne arSta, a ne demonstra
aceasta transformatie continual aceastS micare
progresivS a omenirei, aceasta desvoltare a simfimantului i a viefii omeneti, sub toate formele
din l&untru i din afara, in timp i in spatiu.
Sub ochiul Provedintei, dupS legile i cître
tinta hotSrita de dansa mai de 'nainte, omenirea
inainteazS in evolutiunile sale istorice.
Prin impSrtirea functiilor, natiunile in omenire,
ca i individul in societate, produc chiar prirt
diversitatea lor, armonia totului, unitatea.
Orice natie, dar, precum si orice individ, are
18
o misiune a indeplini in omenire, adicS a concurge

dupaV natura i geniul s&u propriu, la triumful
tiintei asupra naturei, la perfectfonarea intelegerei i a simtimantului omenesc, potrivit legei
divine i eterne care guvernS ursitele omenirei
i ale lumei.
Dar pentru c este o Provident^ care pSstreazS
ordinea creatiei i care dirige faptele omului,
prin aceia nu urmeaza" cS omul este un instrument orb al fatalita'tii, prin aceia nu se stinge
libera lui vointa". Dumnezeu nu a inzestrat pe
om numai cu minte spre a deosebi binele de
rziu, arStzindu-i i legile prin care se poate povSJui in calea binelui i invinge raul, dar incS
el 1'a inzestrat cu voinfa, ISsandu-l liber in ale*
gerea sa. Vai dar, de acea natie care calcS voia
lui Dumnezeu, care prefer^ rSul, binelui! Dumnezeu o p&rasete; viaja ei se stinge in viafa
omenirei i ea expieazS printr'un lung martir
calcarea legii lui Dumnezeu. Acest timp de expiatie ce o natie sau chiar omenirea intreagS
sufere sub legile lui Dumnezeu i ale gandirei,
se pare adesea un repaos, o stare in calea progresului, un pas inapoi, oscilatie istoricS; dar
mai adesea suferinta este un bold mai mult cStre
perfecjionare i din escesul rSului ese binele.
;',,Mersul
general al omenirei, zice invatatui
;
,,istoric Cantu, in calle ce Provedinja pregS,,tete, aduce acele minunate reinoiri ce se fac
,,pe pamant i scot binele din rau. Dar Dum,,nezeu este rSbdator, caci este etern, in vreme
19
,,ce omul, care simte traiul sau scurt, ar dori ca

,,tot lucrul s& se Indeplineasc3 in acest moment
,,iute in care el vine ca s& sufere, sS expieze,
-,,sa se amelioreze i sa moara. Asa astronomul
,ar dori ca cursul Uranului s se pripeasc8, ca
,,astfel, fenomenele sale reproducandu-se, sS con,,firme adev&rul calculelor lui. Numai ignorantul
,,crede c o cometa* este accidental^, fiindcS nu
,,vine in fiecare an. Viata adev^rata se inte,,meiaza in1 lucrarea lui Dumnezeu asupra zidirilor
,,sale i a omenirei colective asupra fiecaiui om
,fn parte, in unirea materiei cu spiritul, ca Eului
,,cu lumea din afar; pentru aceia, Pascal zicea
^,ca toate pSrtile lumei sunt ISntuite intr'astfel
,,de chip, c& e peste putinâ a cunoaste una fSrS
,,celelalte i f^rS totul. Mintea, inaifandu-se
,,prin umilinta, tie observa cu confientS i res,,pect cr8rile divine; ea poate mult, cSci cu,,noate cat poate i in loc de a-i risipi puterile
,,impotriva unor stavili nebiruite, ea le concen,,treaz^ in drepte hotare i astfel se face ajutS^.toarea Providentei*.
n.
DacS fiecare najie are o misie evangelic^ de
mdeplinit pe p^mant, sS cercet^m i sS intrebSm
i pe aceastS najie romanS atat doritoare astSzi
de viat^, ce a f&cut ? Ce lupte a purtat pentru
realizarea legei lui Dumnezeu, atat in sanul
20
cat i in omenire? Istoria, lumea are drept a-i

cere asta seama, caci nu trebuie a uita ca cu
toata sfinfenia dreptului sa"u, astazi nu e destui
ca o natie sS-i aiba un loe pe harta lumei, sail
sa-i reclame acest loc i libertatea sa in numele
suvenirilor istorice, pentru ca dreptul sau saV
ajunga a fi respectat i recunoscut de celelalte
nafii; trebuie totdeodata ca ea sa poata dovedi
folosul ce a adus i poate aduce lumei? trebuie
sS arate formula intelegStoare ce ea reprezintaV
in marea carte a in{elegerei i a istoriei omeneti.
Sa aruncSm dar o ochire asupra trecutului
acestei na|ii romane i sS vedem ce a fa"cut in
acesti optsprezece secoli, de cSnd se aflS statornicita pe pamntul sau. Aceasta ochire ne va
da intelegerea revolutiilor ei de fa|a i a revo*
ei viitoare.
III.
Adusa de marele Traian in Dacia, dupa nimi*
cirea locuitorilor ei, favorisata de imparatii urmatori, de care atarna d'a dreptul aceasta tara>
colonia romana, in vreme de 160 ani, ajunse
mtr'o stare foarte infloritoare i deveni una din
cele mai frumoase provincii ale intinsei imparatii
romane. Mai mult de aptezeci cetaî, impreunate cu drumuri minunate, aternute cu peatrS*
basilicele, templurile, amfiteatrele, baile, apeduc*
21
tele, ale caior mine inca se gsesc, ne o dove-^

desc in destul. Dar, alaturi cu aceastS mare civilisatie materials, doua rele mari care mistuiau
impratia i-i pregStlau caderea, robia i proprietatea cea mare, trebuira sa product in noua
colonie stricaciunile lor, inghijand cu incetul
proprietatile mici ce fiecare colon dobandise la
inceput i substituind robi la oamenii cei liberi.
Ostenita de atatea rele ce o rodeau in sinei,
impar^tia romanS trebui s3 cazS; unitatea falsa^
la care ea supusese prin silS lumea, trebui sS se
sfarme ca s^ faca loc unei organizari progresivet
unei unitati mai adev^rate, produsS prin armonia
nationalitatilor libere. Dumnezeu atunci, ca s&
schimbe fata lumei vechi i sS o intinereascS,
impinse potoape de na|ii barbare asupra-i.
IV.
Aezata la porjile impar^tiei i in trecatoarea
Barbarilor, Dacia noastra mai mult de opt secoli
ii vSzu trecand i retrecand pe p^mantul ei. Colonii romani din aceasta tara nu pregetarS a
apara cu barbate patria lor adoptiv i chiar
impciratia ce-i parSsise, iar cand se vSzura copleiti de numSrul dumanilor, ei se retraserS in
muntii Carpati, unde-i pSstrarS nationalitatea sj
independenta lor. Chiar in acele vremuri furtunoase
i nenorocite, Romanii Daciei nu uitarS ca au o.
misiune in omenire. Prin relatiile lor cu Barbarii^
22
ei introdus6ra intre danii cele dintal cunostinte

de agriculture, artele folositoare i cuviintele
vietei civilizate, i prin legSturile de interes i
de comerciu, ei schimbara' saUba'tecia i dusm&iia
lor asupra imperiului roman, intr'o prietenie folositoare i silira' pe Barbari a cSuta sa se stalorniceascS i s se civilizeze. Pe la anul 865,
JBuIgarii, popor finez, prin Romanii din Dacia
noua* primesc religia crestinS i infr^titi impreunS,
intemeiazS un stat puternic, alegandu-i regii
dintre Romani. Pe la inceputul secolului al Xl-lea,
acest regat c&zand in turburSri civile, se subjugzi
de Vasilie H-lea Tmp^ratul Orientului i rSmane
sub puterea Grecilor pSna la al XIMea secol,
c^nd el reinvie mai puternic sub fratii romSni
Petru, Asan i loan sj, dupS o existent^ glorioasS
de doi secoli, cade la 1392 sub Turci.
Romanii din Dacia veche, c^nd puturS rasufla
de Barbari, eind din azilurile lor, intemeiarS
deosebite state mici, pe la secolul al X-lea i
al XMea, cari in secolii al XHI-lea i al XlV-lea,
se intruparS printr'o micare de unitate In douS
staturi neat^rnate, al t&rei RomSneti i al Moldovei.
Cu intemeierea acestor state, evolufiile istorice ale Romaniior se iac mai ISmurite ; de
atunci viata lor ne este mai bine cunoscuta".
V.
In cea dintal epocS a intemeierei principatelor

f^rei RomSnegti i Moldovei, care cuprinde tot
secolul al XlV-lea (de la 1290 pan& la 1418),

vedem ca* aceste state se aflar amenintate in
national it at ea si existenja lor politick, cand de
Unguri, cand de Poloni.
Dup mai multe lupte mdelungate, aceste preten|ii cad sdrobite de vitejia Romanilor. In aceste
rsboaie ei se pregatesc, ca intr'o scoal&, pentru
alte lupte mai man ce ii asteapta, cu o nafie
51 mai barbara i mai puternicS, Turcii Osmani,
care pe la 1360 naVSlesc in Europa i ameninta*
a o cuceri. IncS din anul 1373, Ladislau, voevod
al Taêi Romaneti, se opune acestor barbari i
se incearcS a pune staviia furiei lor de cuprinderi. O lupt care trebuia sa tin^ aproape patru
secoli incepu atunci. lupta in care RomSnii vSrsara* iroaie de sange i se jertfira" ca niste martiri
pentru ap&rarea civilizatiei in contra barbariei.
Imp^ratia romSno-bulgara cade sub isbirile Tureilor (1392); Mircea eel bdtrdn, unul din cei
mai mari i mai vestip voevozi ai notri, reclame
de la Turci aceasta motenire ; el voete a intrupa toata romanimea intr'un singur stat i cauta
a-i dobandi Bulgaria i Moldova. Acum intaiasi
data vedem ideea de unitate ar&tandu-se, idee
care va fi tinta secolelor viitoare i a tutulor voevozilor celor mari. Strivit insS intre Unguri si
Turci, Mircea este silit a pr&si o parte din concuistele sale i a primi incS i suzeranitatea
Portii.
Tractatul ce el incheie cu Baiazet la 1393 asi~
Romanilor drepturile urm^toare:
24 -
1. Dreptul de a profesa nesuparatf religia lor,

de a-| alege voevozi i de a se czirmui independent dupa" legile lor.
2. Dreptul de a face r^sboiu sau pace.
Indatorirea Romanilor cStre Turci sta intr'un
usor tribut anual de 3000 bani rosj.
In Moldova, Alexandru eel bun, ce domnia
in aceastii vreme nesup&rat incS de Turci, apSra
vitejete independenta t^rii sale de catre Poloni
i le r&peste Pocuîa care, mai un secol, r^meine
intrupata cu Moldova.
Cu aceti mari domni, Mircea i Alexandru,
se incheie aceasta epocS. Ei completara" institutiile t^rei lor.
Sal aruncm o privire asupra acestora, calci
organizarea din luntru a societ^tii singurS ne
poate explica evolutiile istorice prin care na|ia
romalnal trecu.
VI.
Domnul, ales in tara RomSneasca, motenitor

In Moldova, cSrmuia fara impreunal cu un slat
de doui-spre-zece boieri, intocmit, in tara Roma>
neascS de Negru V. V. Ori ce act insemnat al
ticirmuirei, precum i orice danie, trebuia s h'e
IScut cu invoirea sfatului i subscris de dansul.
Puterea de a face legi, d'a scoate dajdii sta in
Adunare sau Soborul a toatd far a. Originea
acestor adunri isvoralte din municipalitStile romane i din soboarele Gofilor, care in lunga
25
petrecere a lor in Dacia lasara multe urme fe

obiceiuri intre Rom^ni. Aceste adundri se convocau de Domn pentru facerea legilor, pentru
oranduirea dajdiilor, pentru hotSrare de r&sboiu
sau de pace. Cand tronul era vacant, atuncimitropolitul le convoca pentru alegerea Domnului.
Ele judecau asemenea in pricinile de vini mart
politice, cum fac Camera Lorzilor i a Pairilor
in Englitera i Franja. Ele se compuneau:
1. de clerul, adecS mitropolitul ca president,
episcopii i egumenii manSstirilor;
2. de boieri, atat 'cei in slujba cat i cei din
alara ;
3. de deputa|ii breslelor.
Clerul ca i m^nastirile n'aveau la inceput prk
vilegii deosebite i erau cu totul sub juridictia
statului.
Boierii erau slujbasji tarii, adeca capii i ofiterii puterei armate, fiind \ara organizat^ ost&*
ete; ei nu formau o clasft nobiliarS ca in Europa, n'aveau nobilimea feodaia, de concuistS^
de origin^, nici dreptul d'a fa' singuri proprietari
de pamant, d'a moteni titluri i slujbe, d'a fi
osebiti din legea comunS pentru toft. Aceste
principii, care singure constituiesc o cast^ nobiliarS, n'au fost nici odata recunoscute in fSrile
noastre. Totdeauna tot romanul a avut dreptul
a se face proprietar de p3mant i a ocupa slujbe le statului; titlurile n'au fost dec^t pe viat&,
lava a lasa drept la urmai; ele nu existau la
26
inceput ca titluri, cSci nu se dau deosebit, ci

reprezentau numai numirea func$lor. Boierii ca
totf oraenii se numiau Jupani, adec cetSteni.
Breslele se alc&tuiau de oarecari slujbasj mai
mici ai tarii si de deosebitele categorii ale burgheziei, locuitorilor din orae, ale monenilor i
oamenilor liberi.
Orasele ce ii dob^ndiserS i isi pstrar libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal,
se ocelrmuiau de o magistratur^ aleas^ pe fiecare
an i compusS de un Jude$ i de douisprezece
Pdrgari.
Tara luS o organiza|ie ostaeascS i o centralizatie puternicS. Judetele se dau sub comanda
dnui cSpitan care unea in mana sa puterea ad"
ministrativS, judecatoreascS i ostaeascS. Organizarea armatei permanente, a mili{iei i a gloatelor (Landsturm) f^cea din tot Rom^nul un
soldat la nevoie i singurS pSstrS independen|a ameninfat^ de str&ini.
DacS vom trece la organizatia economic^ a
t^rei, gSsim pe cei mai multi locuitori, moneni
i rezemai, adicS liberi si cu proprietatile lor;
dar lang^ danii, sunt i propriet^ti mari pe
care se afl locuitori servi, robi ai pamantului,
cftci in urma nSvaiirei Barbarilor, robii romani
se transformarS pretutindeni in robi ai pamantului. Intocmai dupS cum in Europa se obicinuise
a se da acestor servi numirea de Romani, aa
i la noi servagiul fu numit Romanic i Vecinatate, cdci proprietarii din tara de jos, unde mai
27
cu seam& erau proprieta'tile mari, ii adusese

colonii din fara de sus i din Romanii din tarile
vecine. Robirea complects a acestora veni foarte
t;lrziu, cSci la inceput, stSpanul pama~ntului fScuse
trei parti din pSmantul sSu, din care douS le
impartia In pdrti mici pe ia colonii i cealalta
era cultivate de acestia in folosul st&panului, prin
mijlocul cldcii, adecS a uriui numSr de zile de
lucru obligat. Robirea complete a lor veni insa
foarte tilrziu, cSci panS in secolul al XVII-lear
ei puteau a se muta de la o moie la alta platind gdleata de esire.
Dajdiile erau aezate pentrutoti de o potriva.
Acestea sunt liniile principale ale constitutiei
tarei pe la inceputul secolului al XVH-lea. Idealul
ce RomSnii gonira in organizatia lor era Egalitatea In drepturi i in stare*. Dar, in aceastS organizare, erau vitiuri isvorate din ideile feodale
ale timpului i care ford pricina sdrobirei acestei
constitutii. In aceastS republic^ rasboinicS se
aflau, desj slabe la inceputul ei, elemente sociale
monarchice, aristocratice i democratide. Puterea
public^ nu era delegate vremelnicete de popor
unor alei ai saJ, dar se afla de drept In mana
capilor rdsboinici ai t^rii. Era firesc lucru ca acesti
capi, cari concentrau in mSna lor puterea politica
si military sS ia cu timpul o preponderant^ deosebita asupra claselor de rand. Lipsa de comerf
ned^nd vre-o desvoltare stSrii de mijloc, ea, ca
si poporul se afla slaba in privinta boierilor i,
dupa organizatia militara a tarei, era in depen-
28
unui soldat ctre seful sa"u. Atat boierii

In slujbe cat i cei afar& de slujbe MazUii,fiind.
de drept membri ai adunrilor, acetia ajunsera"
a fi prea numerosj.
Atunci boierii, impreunS cu clerul, c&utar&
mereu a se constitui in caste, dobandindu-i privUegie i concentrand toate drepturile in mSnile
lor ; asemeni i in propriet&tUe cele man, ei
cautarS s& absoarbS proprietatile cele mici.
Domnii ce reprezentau principiul monarhic,
"favorizati prin centralizarea statului, cûtara
mereu, rezemati pe elementul popular, a-i intemeia puterea lor despotic^ asupra boierii or i a
-se face independenti de d^nii, constituindu-se
ereditari.
Lupta dar trebuia s& inceapS intre aceste trei
elemente oposite i vrajmae. Inceputa incS din
al XlV-lea secol, ea continue in al XV-lea i al
al XVI lea. Dobor^nd intai puterea elementului
monarchic, aristocratia dobori in urmS i elementul popular i dupS aceste dou ruine ostenitS,
cSzu i ea sdrobit subt o burghezie strpna,
sub Fanarioti.
VII.
Istoria noastra" n'a fost de loc sau a fost rSu
scrisS pan acum. In luptele i revolutiile din
ISuntru care au umplut secolul al XV-lea i al
XVI-lea, istoricii n'au vSzut decat nite lupte de
ipretendenti la tron i n'au p^truns principiul i
29
jnteresele ce fiecare pretendent representa. Intr'un

istat organizat ca al nostru, unde nici o familie
n'avea dreptul de stapanire, chestia dinasticS nu
putea avea loc dupa cum s'a presupus de istorici.
IndatS dupS moartea lui Mircea I-iu, partidele
intre care era tara impartita, incepurS lupta intre
dansele, fiecare puindu-se subt unul din fii sai.
Turcii i Ungurii gftsesc prilej a se amesteca intre
deosebitele par tide, sustfind cand pe una, cand
pe alta i a clca libertatea natiei. Puterea Domnilor ins, ajutat de elemental democratic, ei
biruitoare din aceste lupte intre dumanii dinlûntru i cei din afar&. Vlad'Dracul-Voevod
sus i puternic franele guvernului, dobano glorie nemuritoare in luptele sale cu
Turcii i sdrobind aristocratia. fepe urmeaz^
Snainte i mai tare pe calea lui; cu o asprime
tiranicS, dar dreapt#, el nimicete facjiile dinlSuntru i respinge nenum^rate horde turceti, ce Mahomed al IMea conducea asupra Romanilor.
Silit mai tarziu de nevoie s& incheie un tractat
cu Turcii, la 1460, el pSstreazS stipulate celui
dela 1393, urcand numai tributul la zece mii
galbeni i recunoscand iarai suveranitatea sau
suprematia nominala a Porjii. Acest tractat inc
i astîzi formeazS dreptul public al tarii sau,
cum se numete acum, Capitulate ei cu Poarta.
Aristocratia atunci se arunc in bratele Turcilor
i isbuti s& goneascS din tar pe energicul Domn^
Partida Domnilor imbratia mai intotdeauna pe
Unguri; iar poporul mai adesea r^manea indi-
30
ferent intr'aceste lupte, p&n& cand vedea libertatea amenintatS de vrajmasii din afarS; atunci
el alerga la apararea farei sub steagul Domnului.
Adesea ocrotit de Domni, el insS era slab cStre
celelalte partide, cSci toti capii ce esiau din po*
por intrau firete i se identificau cu una din
partidele dominante.
Lupta, cu deosebite alternative intre ambele
principii, continue pan la Eadul eel mare (1493
1508), care se incerca" cu o politica de conciliatie, fftrS de a izbuti. El cerca atunci a balanâ puterea boierilor, dar revolutionand organizatia democratic^ a clerului i facandu-1 un
corp privilegiat, ii cre3 interese conforme cu ale
boierilor i le dete un auxiliar. Radu-cel-mare
fu dar un sprijin puteriiic al aristocratiei.
Cu acest Domn se incheie aceasta" epoc^.
In Moldova asemenea, dupS moartea lui Alexandru-cel-bun, boierii cauta a dobori puterea Domnilor, constituita acolo i mai tare pe principiul
ereditar. Polonii se amesteca in ambele partide
cu scop de a domina i de a supune fara; din
mijlocul acestor sfSsjeri care amenintau peirea,
ese un om puternic, care intoarce spiritul nestatornic al partidelor c3tre dumanii din afarS.
Acesta fu tefan-cel-mare. Patruzeci de ani de-a
pururea cSlare, pe cSmpul bat&liei, el apSrS voinicete (ara i cretinatatea. Moldavia e atunci
in culmea sa i trage asuprS-i mirarea lumei.
Papa numete pe tefan, soldatul lui Chris to s...
tefan ia proiectul lui Mircea si cauta a uni
31
|rile, dar spiritul individual al RomSnilor sdrobete intreprinderea mare...

In aceste timpuri frapi notri din Transilvania,
dei Huniad i fiul sSu c^rmuirS soarta Ungariei,
pierdu drepturile lor
DacS acest secol fu pentru Romdni un secol
in care incepura" luptele din ISuntru, dacel rezultatul lui fu stingerea democratic!, tot fu insa"
secolul eel mai glorios, secolul prin care se renumirS sj in care se luptarsi puternic pentru libertate. Cei mai mari barbati jce produse acest
secol in omenire, furS RomSnii Dracul-Voevod,
Vlad-Iepe, loan Huniad cu fiul su Matia sj
pi sf^rit gtefan-cel-mare; ei planS asupra acestui secol glorios
Boierii faiei recrutdndu-se tot mereu din elementul popular desfaoarS. pe langS dorinta de a
constitui libertatea lor asupra tronului, o vitejie
rar impotriva vrajmailor din afarS
Dar izolandu-se de popor, incet cu incet, fcu
pe acesta apatic. fara sl3bete i Turcii indrSznesc mai mult i, in secolul urm^tor, ea cade cu
totul sub domnirea lor.
VIII.
Dup moartea lui tefan, in Moldova Bogdan
fiul su i Petru Eare calcS pe pasji lui, \irni
cu stranicie linitea in lûntru apSrS i intind
hotarele t^rii de dumanii din afarS. Dar, pre-
32 -
surati de dzms.ii, ei cauta de se invoiesc de bun~

voie cu eel mai puternic, cu Turcii, sub conditii
inc mai favorabile deceit Muntenii. Dar boieriu
ca sa isbuteasca, nu se apara nici de asasinat,
nici de trSdare i cautS a sdrobi puterea Doranilor; se aliaza cu Turcii i isbutesc a lua preponderenâ toata in \aia, a face tronul electiv si
cu totul la dispozitia lor. Jara cade in groaznice
sfasjeri i abuzuri; Ldpuneanu rSzbuna crud
tara asupra boierllor.
In aceste sfSsieri, nite creaturi ale Turcilor,
strîni favorizati de popor in ur& asupra boierilor,
iau puterea. Despot voiete a civiliza
Unul
din acestia, Ion- Voda cauta a se rezima in contra
boierilor sj a Turcilor, declarand r^sboi acestora.
Tr^dat, el cade glorios in lupta. âra cade atunci
cu totul sub puterea si in prada Turcilor, care ii
rapesc pana i dreptul de a-i alege Domnii si
acetia ajung a fi mai putin dec^t un paa.
In tara romaneascS, dup& Radu-cel-mare, Mihnea ia cu putere, intelepciune i patriotism, czirma
t^rii, dar boierii nu-1 pot suferi i, avand in capul
lor pe Basarabeti sau Parvuleti, numiti astfel
dupS banul Prvu, ei isbutesc, prin ajutorul Turcilor a-1 departa, ba inca a-1 i ucide in Ardeal,
unde se retiSsese. Parvulestii numesc pe Vladu\
Domn, dar, vSzand pe acesta ca voiete a se libera de epitropia lor, il ucid i dau puterea unuia
dintr'inii, lui Neagoe Basarab. Bun i blSnd,
acest Domn face pe popor sa ierte triumful boierilor i ale clerului. El robete o mare parte a
33
ârii mSnSstirilor i o mare parte a ma'na'stirilor

ca metoae strine greceti. DupS moartea lui,
partidele se rascoala ; fiecare ii numete un Domn
i Turcii intervin cu multa indemanare, pun mana
pe tar i o declara paalic. Aceast isbire de~
teapta" pe Romani; primejdia ii unete i sub
Radu dela Afumaji, ei se luptS pentru drepturile nationale i triumfa.
Dela moartea acestui Domn, 15521592, lupta
continuS cu deosebite alternative. Poarta incepe
a numi singura Domni; tributul se mari nemasurat J ); dajdiile asemeni. Tara ajunse mtr'o tica1) Gasim necesar a arata dupa condica de note manusciise a lui N. BSlcescu urmatoarea. insemnare asupra
tributului \&ie\:
n3 mil bani roi la 1593.
10 mii galbeni la 1460.
,,Pe urmS se urea la 12 mii de galbeni.
,,14 mii galbeni la 1524, adaogiti de Radu al VIHea dela
,Afumati.
,La 1564 Petru al H-lea, ieciorul lui Mircea al III-lear
smai adaoga 5 mii galbeni i facu astfel tributul de 19
B mii galbeni.
M Sub Mihnea al II-Iea fiul lui Alexandra al II-lea (1577
B1587), Turcii erau atat de puternici incat cereau un tribut
pe an de 150 mii galbeni.
BPetm al IIMea, la 1583, fagadui Sultanului 80 mii galBbeni pentru numirea sa pe tron, dar nu !i tinu fSgaduBia!a i fugi in Transilvania, luand cu sine din visteria
43ni 400 mii galbeni.
BLa 1587, beiul Rumeliei smulse dela fiecare din Donv
,,nii Valaliiei i Moldovei cate 10 mii galbeni.
BLa 1591, Turcii cerurS a mai urea tributul.
Istoria Roinanilor
34
loie mare i mergea cu pai repezi spre o ruinare totals, cand braful de fer al lui Mihai o
opri la marginea prapastiei. Lupta pentru independents, reincepe cu glorie. DupS ce acesta se
asigurS, Mihai intreprinde Unirea Romanilor.
Spiritul i individualitatea natiei se intrupeaza intr'insul
Mai norocit decat tefan, el isbutete
dar cade in aceasta luptS, intampinand vr&jmasja
Austriei, care scoalS pe Unguri impotriva Romanilor. Aceste natii generoase, c^rora atatea interese le impun datorinta d'a trai fratete impreuna
se sdrobesc una de aita in folosul Austriei.
Mihai cade ucis hotete de Austriaci i cu
dansul cade i puterea Romanilor i sperarile ce
cretinatatea, cu toate nafiile Orientului pusese in
Romani, pe al caror ef il numeau Steaua lor
dela Rasarit,
Intr'aceti doui secoli intregi, Romanii se aratara vrednici de sine i de menirea lor. Clasa
boierilor mai cu seamS, intinerita tot mereu prin
elementul energic ce eia din popor i se absorbea intr'insa, facu tarii i omenirei slujbe man".
Viteaza, roditoare in fapte eroice, in exemple
sublime de jertfire, ea represents simjimantul
rasboinic al napei i udS cu sangele sau laurii
patriei.
Natiile in care simtimantul prevaleaza, daca
nu slujesc omenirei prin desvoltarea mintei, ca
Francezii, Englezii si Germanii, dar prin lucrare,
prin jertfire ii egala i ii intrecu i le da repaosul,
d'a lucra. Astfel Dumnezeu imparte functiile intre
natii i, prin lucrarea comuna, omenirea se desSvarete.

De la mceputul secolului al XV-lea lupta se
incinsese intre principiul libertatii, care voia a
margin! puterea printilor, i principiul autoritatei
care voia a o intari*).
Ajutati adesca de principiul popular ce ei reprezentau, boierii isbutira s dea triumful libertatii, dar biruitorii facura din aceasta libertate
un privilegiu al lor. Ei cautara a se forma in
casta privilegiata, a-sj intemeia puterea i fericirea lor pe robirea gloatelor. Isvoriti din popor,
iar nu din principiul concuistei, ei nu puteau a
se constitui pe bazele aristocratiei reudale europene ; ei nu puteau in drept sa violeze egalitatea; ei ii marginira dar natia lor in randuiala
economica. A inghiti proprietatile cele mici concentrandu-le in proprietati man", a rapi deodatS
1) In Europa aceasta lupta fu cafigatS i despotismul
regilor fu un mare piincipiu de unitate i de conservatie,
in vreme ce la noi izbanda aristocra|iei aduse slabiciunea
statului cu slSbirea autoritatei. DouS chipuri sunt d'a avea
un guvern puternic. Trebue ca principiul autoritatei sS-i
aiba isvorul sSu de sus, sau de jos din popor; Tntr'un
cuvant nu sunt decat douS guverne puternice: Despotismul i Democrafia. Orice principiu intermediar este
un principiu de slabiciune. Despotismul totdeauna a fost
5 este peste putinta intre Romani, nu numai c8ci respectul catre eel mare... ci cSci ei sunt o najie foarte
mobiia, care nu poate suferi alt guvern decat eel iniemeiat pe caracterul national, eel care organizeaza egalitatea adica democratia.
36
cu proprietatea i libertatea individual^ a

nilor, prefScandu-i in servi, a dobandi dreptul de
a se scuti de cele mai multe dajdii, aceasta fu
tinta lor. Astfel, prin reformarea Jegilor economice ale tarei, o \ar& intreagS ajunse roaba unor
particulari. La sfaritul acestui secol robia deveni
complete.
Clasa rasboinicilor se intemeiazS d'asupra manastirilor. . . . Societatea intreagS. se alcaiuete
pe un ir de privilegii i clase, fie-care clasa cu
privilegii deosebite ; fie-care individ are privilegiu :
intins eafodagiu de tiranii superpuse una asupra
alteia i toate apSsand pe popor, pe t^ranul muncitor
Aceasta fSrS-de-lege a boierilor fu
expiata prin pierderea t&rii. Osanda o urma de
aproape.
Cine va veni s& sdrobeascS aceasta clasa apostata care, esmd din sanul poporului, robise pe
fratii i pe parintii sai i ocSrise omenirea ? Iat&-i
c& sosesc ; ei sunt nis.te robi i pentru ca pedeapsa
i ruiriea sa fie i mai mare, sunt nite robi straini.
IX.
Ce sunt aceti strîni care vin sS revolutioneze
i sa scbimbe soarta unei najii intregi ? Cum nite
strSini pot ei dobori o societate puternic mtemeiata? Ce principiu de interes vital al societaî
reprezinta ei? Prin ce lupta, prin ce mijloace
ajung la putere i la domnire asupra Romanilor.
37
Dupa" caderea imperiului Orientului intreg sub

puterea Turcilor, mulfi Greci din Constantinopole
i din Ruraelia ii c&utarS o scSpare in Principate, care se bucurau de Jibertate. SSraci, ei se
apucara" de negoûl mSrunt i de meserii i ajunser a lua astfel in mM toata" industria i comertul taiii si a alcStui o burghezie. Inavutindu-se, se insurarS cu pSmantence, dobandirS prin
aceasta drepturii incapura in boerii. Ei se inaltau la putere dupS cum s'a inalfat burghezia in
Europa apuseanS ; se faceau apSratorii poporului l )
impotriva apasSrei aristocratilor i cSutau a le
dobori privilegiile.
Astfel ii f^cu partidS puternicS in t^ri i incepu lupta contra boierilor pamanteni. RSi, intriganti
-(tablou despre ddnii);
ei n'au dec^t o \mt fiscal^. Vor sS doboare
toate privilegiile, sS punS m^na pe stat, sS emancipeze pe t^rani de boieri, ca sa-i poata despoia
ei, in numele stat^lui. Dar poporul nu-i cunoaste;
vede c^ ei sunt vrSjraaii boierilor ce'l tiranisau
i pentru aceia el ii sprijinS.
IncS din vremea lui Mihaiu-Voevod, Grecii se
IScusera nesuferiti pamantenilor. Aceasta ni se
dovedeste . . . (dupS Magasinul istoric pentru
Dado). . . . In Moldova. . . .
Domnia lui Brdncoveanu mai prelung . . .
el represintS spiritul boierilor. . . . Aristocrapa
1) Chrisovul lui tefan Racovita.
38
nu mai avea nici un caracter, perduse virtutile

militare, se corupsese. Desunjrile poporului cu:
boierii; stricarea armatei spre a face clacasj. . .
Cad dar aceasta aristocratic infama! Vina
Fanariotii care sa razbune suferintele poporului,,
i ori cat rau ar aduce ei tarii, cand poporul va
vedea ca misia lor de sdrobire s'a sfarsjt, va ti
a-i mStura din tara i nationalitatea va ei biruitoare, mai frumoasa i mai puterniea ! . . . .
Dupa moartea lui Mihaiu, Radu Serban, rasbuna vitejete pe Romani asupra Ungurilor sr
Moldovenii, sub Tomga, pedepsesc pe Poloni care,
protejand pe Movilesci, se incearca a-i redobandj
inOuenta asupra Moldaviei1). Aceste lupte slabesc puterea i a Romanilor i a Ungurilor i a
Polonilor, i le pregatesc comuna nenorocire.
Mihnea....
Radu al X-lea se urea pe tron la la 1611.
El fu eel dintaiu Domn care veni in scaun insotit de o multime de Greci. Boerii pamanteni se
turbura la aceasta vedere i de neorinduielele
Grecilor i formeaza comploturi impotriva lor i
a Domnuiui. Stolnicul Ear can de la Mdracmeni
se pune in fruntea acestor comploturi ; dar capul
lui i ale sotilor sai cazu sub securea gadei i o
1) Letopisetile Moldovii.
39
luptS inverunata, care Jinu doui secoli, incepe

atunci intre Greci si boieri. Cinci ani dupa aceia,
vestitul Paharnic Lupul i Cdpitanul Busdugan
prada si macelaresc pe toti Grecii din |arS. Dar
sub domniile urmatoare, de la 1618 p^na la 1631,
Grecii favorisati se inmultumesc i cauta a-si rasbuna. Boierimea atunci in desperare se revolta.
In zadar Leon-Voevod, la 1631, isgonete toti
Grecii din |ara\ caci era prea tzirziu. Boerii isbutesc a alege Domn pe Matei Basarab, capul
partidei boereti. Tot atunci in Moldova, boierii ajutorati de popor, gonesc pe Greci i pe Alexandria
Voeuod-Ilie, iar Vasile Lupul se numeste Domn.
Dorinta de unire a tailor aprinde din nenorocire un razboiu crud intre ambele t^ri surori se
pregatete slabiciunea lor. Subt impresia uneltirilor Grecilor ce vor s& desnationalizeze pe RomSni,
Matei i Vasile cauta a intemeia puternic nationalitatea i limba romaneasca se introduce in
coli, biserici i administratii; scoli se ridicS ; tipografii se intemeiaza i tarile se inavutesc cu
condici de legi. Din nenorocire interesul egoist
al boierilor ii face sS uite interesul national..
In loc d'a usura pe popor, ei il impovSreaza cu
dajdii si Condica noua Tntarete i mai mult robia.
Poporul sufere si striga; armata se revolta i
âra cade in cea mai groaznica anarchic militara.
Constantin Basarab isbutete, prin ajutorul strain,
a stinge anarchia desfacand armata i sl^bind
tara.
Un grec Mihnea*Voevod se urcî atunci pe
40
tron, la 1658, i r^sbuna cumplit purtarea cea

neomenoasS a boierilor c&tre popor. In domnia
acestuia, a lui Gheorghie si Grigorie Ghica i
a lui Eadu Leon, Grecii se mmultesc iarai in
far i cu deinsii i suferintele ei. La 1669, boierii
ajutafi de popor, se ridicS din nou asupra Grecilor i isbutesc a-i goni din tara i a dobandi
un Domn ales de danii, dar pentru scurt timpv
ca"ci la 1672, cu Grigorie Ghica i in urmS cu
Duca*Voevod, Grecii iarî se reintorc.
In Moldova, in acest an boierii, sub comanda;
Hancegtilor, cauta a goni pe Greci din tara,,
impreunS cu Duca-Voevod, dar sunt biruiti de
d^nsii, cu ajutorul Turcilor. Acest patronagiu ce
le dS Turcii, aruncS privirile Moldovenilor c^tre
Nemî i Poloni
Puterea Grecilor in \ara Romaneasca nu ^"u
mult in randul acesta. Ajutati de Turci, boierii
isbutesc a numi Domn pe gerban Cantacusino,
Sub domnia acestuia si a lui Brdncoveanu, in
tara Romaneasca, i sub a Cantemiretilor In
Moldova, intrigile Grecilor se precurmara i boierii stSpanira tSrile in pace de dansii, in vreme
de treizeci de ani si mai mult, pin nenorocirer
boierii nu tiura a se folosi de acest timp; in loc
de a se uni intre danH spre a se apropia de poporr
spre a-1 ridica pana la ei, ei se isolara de dansul. Corupti i degradati, ei pierdura pana ivirtutile militare cu care se faleau odinioara i nu,
mai reprezentau nici unul din simtimintele poporului. Puterea armata a t^rii, in vremea Bran-
_ 41
>eoveanului, se desorganizeaza i ostasu se fac

ciScai pe la moii. In loc de a c&uta puterea in
popor impotriva Turcilor, care din ce in ce se
faceau mai asupritori, calcand legSmintele t&rei,
marindu-i tributul i globind'o in toate chipurile,
i alergara" dup fala protectie, czmd a Nemtilor, cand a Rusjlor. Afara de aceasta, caracterul
lor mobil i nestatornic, bSga" discordia intre
Domnitor i danii. Odioi tarii, bSnuiti de Turci,
i fur& lesne surpati de Fanario|i, din care unii,
precum Mavrocordafii, luaserS o mare influn|a pe langS Poarta i astfel capetele celor mai
insemnate familii ale t&rii cad sub securea Turcilor, sau sunt silite a sc&pa la Nemti i la Rusj,
unde, impreuna cu danii, merg sS concure puternic la civilisarea acestei colosale impara'tii ce
era ursita a atarna atat de mult in viitorul nostru;
iar Fanariotii dobdndesc pe seam^-le domnirea
statornicS a ambelor \M.
Boierii romani eel putin murirS cu demnitate,
cu curagiu i istoria, la acest spectacol trist,
arunca un val asupra greelelor, asupra crimelor
lor, spre a putea da o lacrim de comp^timire
cumplitelor lor nenorociri.
Acei ce mai raman in t&r se incearcS a se
mai lupta; dar Grecii ii doboarS, sar^cindu i prin
contributii, prin confisc^ri i prin omoruri. Cei mai
multi se trag la tar^ i ruinati, intrS in popor,
pana ce ajung la starea de clScai de unde eiser^...
42
X
Urmarea lipsegte cu total*).
*) ContinutuI acestei schite informe a unei Introducer?

pe care BSlcescu n'a redactat'o nici complects, nici definitiva, nu corespunde la fel cu Sumarul, ce 'ntocma:
dupa manuscriptul autorului, 1'am reprodus in capul acestei pSr|i introductive. Mai potrivite, ca sumar al lucrSrii
astfel cum ea este in realitate, ar fi indicatiunile urmStoare
/. Misiunea providenfiala a nafiunilor. //. Care e
misiunea nafiunei romane ? ///. Coloniile romane in
Dacia. IV. Romanii sub inuaziunea Barbarilor. V.
Intemeierea Principatelor. Mircea-cel-batran ?/ AlexandrU'Cel-bun. VI. Intocmirea oeche a Statelor romane. VII. Lupta tntre Boieri fi Domnie. Dracuia^
Tepe, Stefan-cel-mare, loan Huniad. VIII. De la
Bogdan-^/ Petru Rare? pana la Mihaiu Viteazui. IX~
Lupta intre Fanariofi fi Romani.
C A B T E A I-a
LIBERTATEA NATIONAL!
(1593. - Aprilie 1595).
S U M A R U L.
I. Cuprinderea i scopul acestei scrieri.II. Starea Moldovei i a Tarii romaneti sub Aron-Voda i sub Alexandru-Ilias..III. Mihai fiul lui PStracu Voda, sta Ban la
Craiova. IV. El scapa din osanda morfii. V. Fuge in
Ardeal 5 apoi !a Constantinopol, unde e numit Domn al
Tarii roiMnes.ti. - VI. Greutatile intampinate de d^nsul la
inceputul domniei sale.VII. Starea imperiului otoraan.
Murat al IH-a i Sinan Paa.RSsboiul cu Ungaria (1592),
'VIII. Rudolf al 11-lea, impSratul Germaniei. Dieta dela
Ratisbona, adunata" pentru a hotSri rasboiul cu Turcii.
IX. HotSrarile acestei diete. Poloma refuz5 concursul
su in contra Turcilor.X. Sigismund Bathori, prinûl Ardealului. Micari intr'aceasta tarS din pricina rgsboiului
cu Turcii.XI. Urmare a ostilitatilor.Bataia dela Sisek.
Sinan-Paa in capul oiirei. XII. Preocuparile lui Mihai
In nevoile de fata ale t^rii. Purtarea asupritoare a Turcilor. Tratatul de alianâ intre Mihai, Aron i Sigismund
Bathori, incheiat in Bucureti (1594). XIII. Noui mis.cSri
ale Turcilor din Tara rom^neasca. Complot In contra
lor.Anecdota lui Ali-Gian.XIV. M^ceiarirea Turcilor in
Bucureti i apoi in toata fara. XV. TabSra lui Mihai langa
Bucureti. Un emir sosete cu oaste turceasca in Tara.
XVI. Albert Kiraly trimis de Sigismund in ajutorul lui
44
Mihai; el trece DunSrea i ia Silistra. XVII. Important*
tarilor rorn&ne pentru imperiul otoman pe acele timpuri.
XVHI. Lupta Romanilor cu Hantl tSISresc. Isbanzile
deJa Putinei, StSneti i ScSrpSteti.~Hanul fuge intrant.
XIX. Asedierea Rusciucului de Mihai.XX. Arderea acestui
ora.IzbSnzile lui KiraJy, benului Mihalcea i Buzetilor
pe malurile DunSrei. XXI. RSscoala i victorii in Bulgaria. XXII. Luptele lui Aron-Voda cu TStarii. Mihai ii
vine in ajutor. XXIII. CSsStoria lui Sigismurd Bathori
cu Maria-Cristina, archiducesa de Austria. Tractatul incheiat cu aceasta ocazie i insemnStatea lui. XXIV. Izbclnzile RomSnilor Jn Dobrogea. Asediarea i predarea
BrSilei.XXV. Factii intre boierii din ârS cu banul Manta
in cap. Insurectia intre SSrbii din Craiova, potolita.
Farca, trSdat pe langa Vidin.XXVL Resurnarea acestei
campanii i importanta ei.
I.
Deschid sfSnta carte uncle se aflii inscrisa gloria

Romaniei, ca sS pun dinaintea ochilor fiilor ei
cate-va pagini din viaja eroica a pSrintilor lor.
Voiu arta acele lupte uriae pentru libertatea 1
unitatea nationala, cu care Romanii, sub povata
celui mai vestit i mai mare din Voevozii lor, incheiarS veacul al XVI-lea. Povestirea mea va cuprinde numai opt ani, 15931601; dara anii din
istoria Romanilor cei mai avu|i in fapte vitejeti,
in exemple minunate de jertfire catre Patrie ?
Timpuri de aducere aminte glorioasS! Timpuri
de credinta i de jertiire! Cand p&rintii notri^
credincioi sublimi, ingenunchiau pe campul batSliilor, cerand dela Dumnezeul armatelor laurtf
biruintei sau cununa martirilor, i astfel imbr~
. 45
Mtafr ei n&va"leau unul impotriva a zece prin

mijlocul vrjmailor, i Dumnezeu le da biruinta,
cSci El e sprijinitorul pricinilor drepte, c&ci El a
l&sat libertatea pentru popoare i cei ce se luptS
pentru libertate, se luptS pentru Dumnezeu!
Motenitori ai drepturilor pentru pastrarea crora paring notri s'au luptat atata in veacurile
trecute, lie ca aducerea aminte a acelor timpuri
eroice sa" detepte in noi simtimSntul datoriei
ce avem d'a pSstra i d'a mari pentru viitorime
aceasta pretioasS motenire!
II.
Aron-VodS domnea in tara Moldovei i Alexan*

dru Bogdan in tara RomSneascS. Robi tremurSnd
in mijlocul desftrilor, pe un tron cumpSrat cu
bani, ei stau ocroti'ti impoiriva dreptei rasbunSri
a poporului, de paznici strain!, Turci i Unguri,
pradau, chinuiau i ingrozeau o \am ce nu o
tiau iubi. Multime de laniceri i arendai turcit
de la care ei luasera bani in camata' pentru
cumpararea domniei, ii insotisera in tarS. Spre a
se despagubi de banii lor, unii din Turci luarS
in arenda dajdiile publice, alfii umblau cu d
bilarii domneti pentru strangerea dajdiilor,
tineau drumurile i pradau pe negustori i
resf^tandu-se prin toate unghiurile tarei, jafuiau
i chinuiau pe bietii tarani, despuindu-i de tot ce
aveau, ruinandu-le muierile i fetele de faJS cu
dansu i rapindu-le al zecelea din feciori spre
a-i pregatila recrutarea lanicerimei1). Insisj boierii

i jupSnesele lor nu erau scutiî de omor si siluire.
Veni o zi cnd aceste la"custe salbatice RU mai
gasira ce prada; atunci cazura toti in sarcina
Domnilor. Aron Voevod, spre a se putea plati
de datornici, izvodi ca de tot omul din tara sa
se dea cate un bou, si orandui, spre a strange
aceasta noua dajdie, Turci care, luand toate vitele
de la cei ce aveau spre a iraplini pentru acei ce
nu aveau, sleira tara i de vite, aceste soate
ale muncei faranului, de r&masesera oamenii
fara a avea cu ce se hrani. Mult mai mare, de
se poate, era asuprirea in tara romaneasca, unde
Domnul, silit fiind a plati o dobanda grea creditorilor Turci, care nu mai aveau ce jafui, urea
datoriile unei \an sleite cu totu!, la suma peste
masura de mare, de zece povoare de aur. Toti
boierii tarei Romaneti, care sc^pasera de moarte
i pribegie i a caror inima ofta dupa libertate,
sangera pentru suferinfele t^rei, incepura a se
aduna, a se sfatui. Dupa revolta nenorocitfi din
Moldova a Orcheienilor i a Sorocenilor impotriva lui Aron, neindraznind a se bizui singur
numai pe sine in starea de slabiciune in care
se afla tara, cugetara la ajutoare i protec|ii
straine. Spre aceasta, se adresara republicei Venetiei cerand protectia i suzeranitatea ei ca s
se mantuie de Turci; dar egoista republica, cal1) DupS o lege veche a impSrStiei turceti la care ins&
pSna atunci nu fuseserS supuse \ara Romaneasca i
Moldova.
47
culnd foloasele cum i pagubele ce i-ar putea

veni de va primi aceasta propunere, g&si cu
cale ca interesul nu o iartS a primi sa mantuie
o natie chinuita, dela care putin catig putea
sa aiba.
Dupa injosirea acestui act farS isbanda, Rom&nii vzura ca ce le mai ramne de fcut este
sa caute insjsi a se mantui i ca tara lor a a juris
intr'unul din acele minute mari, cand o nafie
trebuie sa piarS sau, luand inima din suferinta
i disperarea sa chiar, printr'o silintS mare i puternicS, insgi sa se mantuiasca. Imprejur^ri favoritoare din afara nu lipsira la dorinta oamenilor, nici oamenii nu lipsira imprejurSrilor.
III.
In acel timp de chin i de jale stralucea peste
Olt, in Craiova, un barbat ales, vestit i laudat
prin frumusetea trupului sau, prin virtutile lui
mari i felurite, prin credinta sa catre Dumnezeu
dragostea catre patrie, ingaduiala catre semeni,
omenia catre cei mai de jos, dreptatea catre top
deopotriva, prin sinceritatea, statornicia i darnicia ce impodobeau mult laudatul sau caracter.
Acesta era Mihaiu, banul Craiovei, fiu al lui Patracu-Voevod carele, pentru blandetea cu care
carmui tara deia 1554 pana la 1557, senumete
eel bun.
Stralucirea naterii lui Mihaiu, sfatul lui eel
drept i priceput, cuvantul lui bland 5 imbelu-
48
gat, iar mai cu seama faptele cunoscute ale lui,

ii catigau inima poporului i trambi|au numeie
lui in toate pantile t^rii. El administra de catS-va
vreme banatul Craiovei i aduse cu incetul aceast& b&nie in starea ei cea veche de neatarnare
administrativa, judec&toreasca" i ostaêasca", iSra
alt& leg&tura cu domnia \&rei decat plata unui
tribut. Ast-fel, in minutul cand armata \rei era
desorganizata de Domnul ce se temea de dansa,
el ii organiza un trup de otire, prin care tinea
in frdne impilarile Turcilor i ocrotea pe supuii sSi.
Soarta cea bland sub care se aflau locuitorii
banatului era pizmuitS de oamenii de dincoace
de Olt i slujea de glorificare numelui lui Mihaiu
dinaintea poporului. El ajunse a fi sperarea tuturor, rasbunatorul atat de mult dorit i ateptat.
IV.
Crudul Alexandru-Voda nu intarzie a se inspaimanta de acel mare nume al banului Mihai.

Voia sS'l piarda cu orice chip i neindrSznind a'l
prigoni de fata, trimise ucigasj ca s^'l prindS i
s^'l aducS la Bucureti, sau sal ucidS prin tainaDar Banul descoperi din vreme cursa ce i se
galea i, cu toata dragostea ce avea pentru dansul poporul, necrezandu-se sigur in Craiova, fugi
spre Constantinopol, unde '1 chemase socrul s&u,
vistierul Ion, ce era Capikehaia al t&ni. Insa,
prins fiind in cale de oamenii lui Alexandru, ce-1
pandiau, el fu adus la Bucureti, unde Domnul
_ 49
ca"trnit de manie, il invinovati de trSdStor si

rebel si il inchise in pucaiie spre a fi pus la
aznS si apoi ucis.
Tem^ndu-se ca poporul sa" nu se ridice infuriat
i sa scape pe prinsul sSu, Alexandru-VodS hotari a'i gr&bi moartea. Intr'o zi il scoaser& din
pucrie legal si il pornirS la locul osandei. Multimea poporului urmarea pe osandit, trista, jalnica i tacuta, vazand ca cea din urma^ sperare
de mSntuire se va curma cu capul acelui June
bSrbat eroic. In cale, trecand pe langS biserica
AlbS, pe vremea liturgiei, spun cS il l^sara sa
intre in biserica si rug^ndu-se se iag^dui lui
Sfantul Nicolae, fiind hramul, ca de va mantui,
are Scl'i facS man&stire in nuniele lui, precum a
i facut, de se numeste acea biseric acum Mihai- Voddx).
Sosind in locul unde trebuia sa primeascS
moartea, gadea cu satarul in m^na, cu inima
cruda", cu ochii sangerosi, se apropie de osandit;
dar cand atinti privirea asupra jertfei sale, cand
vSzu acel trup rnre$, acea c&utStura sSlbaticS si
infiorStoare, un tremur groaznic il apuca; ridica
satarul, voieste a isbi; dar mana-i cade, puterile-i slabesc, groaza il stapaneste si trantind la
p&m&nt satarul, fuge printre multimea adunata
Imprejur, strigand in gura mare c& el nu 'ndr^zneste a ucide pe acest om.
Astfel, in acele mari timpuri b^trane, un Cim1) Aceasta biserica o zidi la anul 1598.
- 50
bru barbar se infiora de vederea mareata a lui

Mariu i nu indr&zni sa ucida pe cel-ce sdr,obise
tot neamul lui.
In zadar oamenii ce prezidau la oseinda cerura
a se implini porunca domneasca; nimeni nu se
rnai gasi ca sa voiasca a lua locul gSdei.
Aceasta intamplare minunata infiora multimea
ca o micare electrica ; ea vazu intr'insa un semn
ceresc prin care Dumnezeu voia pastrarea acestui cm i un glas detunator de mila i de iertare
scapa din pieptul acelei gloate. Boieri i popor
luara pe osandit in mijlocul lor i, ducandu-se
la palat dinaintea Voevodului, cerura iertare.
VrSnd nevrand, Doranul fu silit a se imblanzi i
a-i darui viaâ. Peste putin, prin mijlocirea vistiemlui Ion, Mihaiu impacandu-se de tot cu Domnul, primi iarSi cinstea 51 dregatoria sa.
V.
Nu trecu mult dupa aceia i banuitorul tiran

Alexandru, incepu iar a-1 vana cu moarte i
curse i-l sili a fugi in Ardeal, unde zabovi doua
saptamani la curtea lui Sigismund Bathori, Domnul farei Ardealului. Acolo, prin mijlocirea lui
Baltazar Bathori, varul Domnului stapanitor, dobandi de la acesta, ce avea mare trecere la Poarta
turceasca, o scrisoare de introducere catre vestitul vizir Sinan-Paa, prin care se recornanda de
a fi ales Domn in |ara Romaneasca, cum i alta
catre Eduard Barton, solul Elisabetei, regina En-
51
.gliterei la Constantinopole, care avea mare trecere pe langa Turci.

Imputernicit cu aceste recomandatii, Mihaiu se
porni de a doua oara la Constantinopole unde,
la sosirea sa, fu bine primit de vistierul Ion.
Acolo sosira atunci i doui deputati dintre boieri
spre a se jelui de asupririle lui Alexandra Voda;
ei se unira cu Mihaiu s.i-1 cerura la Sultan pe
dansul de Domn, aratand ca tara toata il vrea.
Spre a isbuti mai sigur in cererile lor, trebuirS
sa astampere nesafiul si lacomia de bani a Turcilor; de aceia, nevoia sili pe Mihaiu a lua, pe
oreditul vistierului Ion, patru sute mii ilorinti de
la Turci, Greci i Evrei, cu camata grea. Din
.aceasta sumS dete numai lui Sinan vizirul, doua
zeci mii galbeni; cea-1'alta o imparfi in darur!
Ja Sultanul i la ceiJalti minitrii i astfel deschise calea cererilor sale. Sultanul in sfarsit primi
aceasta cerere a farii i dete lui Mihaiu steagul
i sabia, semnele domniei, iar otirea ce boierii
*cereau a i se da spre a-1 insoti, o refuza, sub
pretext ca de vreme ce \ara toata il cere, nu
poate avea nevoie de oaste spre a goni pe Alexandru.
Mihaiu, insotit de partidul ce voia sa-1 puna
pe tron, pleca indata, 1592, catre tara, de unde
Alexandru Bogdan, afland de mazilia sa, esj ca
sa se intoarca la Constantinopole. El abia domnise un an i trei luni, dar aceasta yreme ii fu
de ajuns ca sa traga asupra-i ura i blestemul
popomlui. Fara-de-legile domniei lui se rasplatira
52
cu a sa moarte. La 1597, in Dumineca Floriiloiv

prin intrigile Domnului Moldovei, leremia, al crui tron el cauta s cuprinda, Alexandru, din
porunca Sultanului, fu luat din casa sa, i, in haine
de parada domneti, asvarlit in mare.
VI.
Intr'acest chip Mihaiu-Voevod se urea* pe tronul t&rii Romaneti, la 1593, fiind atunci in varstS
de treizeci i cinci ani. Inaltarea lui fu primita
cu cea mai vie bucurie de tofi locuitorii \&rei,
multiimiti ca au scapat de tiraniile lui Alexandra;
ei ar&tar acea bucurie sgomotoasa, acele sperSri fSrS de margini, fScandu-i ilusiile, nedespartite in inima poporului rorwan de orice domnie
nou&, ilusii pentru care i istoria ni-1 arata cS
intotdeauna gata a fost. Mihaiu avea in ochii
muljimei meritul de a fi fost un candidat popular, in care mai de mult natia ii pusese sperrile. Dar cu toat& statornicia, energia i buna
sa voint&, noul Domn se v&zu cu totul in neputinta de a pune un capat relelor i oranduialS
anarhiei, in care se afla Jara. Ea era impovorata
de datorii grele i impilata de mari nevoi i trebuinte. Turcii, in contra tractatelor vechi acuma
uitate, incepusera a se aeza in |ara, zidindu-J
case i gatindu-se chiar a face i giamii (meceturi). Pe langS datornicii ce erau in tarS sub
Alexandru, se mai adSogiserS i alp Turci si
53
numSrul lor se urea la patru mil laniceri i ofiJeri de cavalerie. Turcii dup margin! fceau ca
i cei din tar&, mereu i f&rS temere, nav&liri i
jafuri prin tinuturi; in toata luna cete de TurcF
i TStari veneau pe pmantul romanesc, i ca
s& poatS haladui lumea in pace, era silit Domnul a le tine taberile iarna i vara, a le da celede hranS i imbr&c&minte de la tara; astfel in
cat nu numai c& nu se puteau pl&ti datoriile
cele vechi, dar nici a se birui i a se uura cele de
fata. Slujbasji Portii, in loc sS dea ascultare
plangerilor Domnului, cautau prilejul de a stoarce
bani de la dansul sau de la dumanii ce il prigoneau. O seamS de boieri, dupS vechiul obiceiu, sSpa pe Domn langS Sultan. Altii se insotiserS cu Tureii din tarS i-i ajutau in pr^darea
i chinuirea poporului. Armata t^rii era desorganisata i greu era de a o reinfiinta; energia poporului se tocise de atatea chinuri i asupriri ;..
el desperase de mantuire. Mihaiu nu se putea
intelege cu creditorii; lipsindu-i mijloacele de a
le plati, vru sS punS stavila la rapirile lor, dar
nu isbuti decat a-i intarata mai mult i a-i revolta asupr-i. Fu silit, ca sa scape d'a fi ucis,
a se inchide i a se tine mereu in stare de ap&rare in palatul sSu, unde insa de mai multe orf
Turcii navalind, il ocSrau, aruncau cu petre in
ferestre, r^peau tot ce puteau din mobilele sale,
i farS sfiaia bateau i rSneau de moarte pe toti
boierii te le picau in manS.
54
In aceste minute dureroase, care ar fi desperat

,pe ori i cine, Mihaiu singur nu despereaza, ci
vazand ca nu e nici un mijloc pacinic de man:tuire, hota"ras.te a detepta tara, a o scula i a
ridica sabia rasbunatoare in contra barbarilor
tirani. Evenimentele ce incepusera in megiesje,
;incurajara i inlesnirS vrednica sa hotarire. Sudani o ochire asupra acestor evenimente.
VII.
Imparatia turceasca incepuse a apune din culmele marirei la care ajunsese sub Soleiman; ea
insa, afara de tinuturile cele intinse ce stapanea
in Asia i Africa, care erau impartite in treizeci
i doua de guverne, tot cuprindea inca opt guverne in Europa i se intindea pana la Raab,
conpnand astfel partea cea mai mare din Ungaria,
afara de cele patru fari tributare : Transilvania,
Valachia, Moldova i Republica Raguzei; nu numai
atat, dar chiar i imparatia Austriei i regatul
Poloniei erau de mai multa vreme supuse la un
tribut anual.
Murat al Ill-lea, care domnea la 1575, era un
jspirit slab i superstrpos, un om dulce la traiu
dar iute la manie i adesea atunci i la cruzime,
^dedat cu totul la misticism, la poesie i la voiuptate, amator de dans i de muzica, de vorbe
cu spirit, ba inca i de mucalitllcuri, iubind
mecanica, ciasornicaria i actele de representatie ;
el traia inconjurat de talmacitori de vise, de as-
55
trologi, de eici, de poefo de muieri, de pitici
de nebuni, lasa*nd domnia in mana femeilor din
saraiu. Subt o man& aa de slaba, corupâ intr&
in toate ramurile administrate!. Aeel spirit de
revolt^ al otilor, care era menit a sdrobi im*
paratia, incepuse de atunci nu numai intre lariiceri, ci i intre Spahii. Spre a da insa" o alts
cale acestui spirit de insubordinate, era nevoie
de a tramite ostile impotriva vrajmasttor de peste
hotare. Dar luptele din Persia se sfa*risera cu
noroc i Divanul statu mult de se chibzui daca
trebuie a porni rasboiul in contra Fezului, a Malteiy,
a Spaniei, a Venetiei, a Neapolului sau a Ungariei. Un vizir vestit in batalii, duman crud i
fioros al cretinatatii, Sinan-Paa, cuceritorul Tunisului i al lemenului, a carui singura gandire
era rasboiul cu Ungaria i cu impSratul Germaniei>
sau regele Vienei, cum il numeau Turcii, impinse
prin toate mijloacele spre aceasta pe Sultan.
Aa dar, fara declaratie de rasboiu, pacea se
calca la 1592, de guvernatorul Bosniei, care isbr
nite castele din Ungaria, Chrastovitz, Gora, Bihaci (Aprilie 1592); dar opriti dinaintea Sisekuiui
pe care nu-1 putura lua, Turcii isi razbunara crud
in contra cretinilor ce le picarS in mana. Trei
sute din acei nenorociti prizonieri furS dui in
triumf pe dinaintea locuintei ambasadorului imparatesc; in capul cortegiului umblau nite muzicanti ce f^ceau sa se auda sunetele cele mar
barbare; apoi o trup& cu armele castigate; pe
urma veneau carele incarcate cu pradS i in
:sfarit nenorocitele jertfe ale robiei, barbaî, femei, copii i bStrani, impini inainte cu isbiri tari
de bici sau de toiege, ca nite turme de vite
proaste, mergand in mijlocul chiotelor de bucurie
;S&lbatic& ale Turcilor, ca s fie vanduti in targ
(Octombrie, 1592).
VIII.
Crancenele far&delegi i ameninfrile Turcilor
micara toata cretinatatea. Scriitori insemnati din
toata Europa incepura prin tipar a trezi opinia
publics i a detepta zelul cruciatelor religioase
Impotriva barbariei pag^ne.
Pe scaunul Cesarilor Germaniei edea in acea
vreme Rudolf al H-lea. Cu un caracler i cu virtu|i ce ar fi fost de l&udat intr'o pozitie mai pufin
inaita, acest print era un domnitor nevrednic. El
lasS d'o parte trebile Statului spre a se ocupa
de tiintele naturale i de antichit&ti, pentru care
!i sleise finantele, iar mai cu seamS de vis&ri
,astrologice care umplurS mintea sa, din natura
posomorita i sfiicioasS, de o multime de superstitii de ras i funeste. Inconjurat de minerale, de
iosile, de medalii, de ochiane, de vase i de instrumente de chimie, el sta inchis in laboratorul
sau, in vreme ce zavistia i revolta inauntru i
razboiul din afarS amenintau zdrobirea impSratiei
f-luL Crescut in Spania, intr'acea tar& clasicS a
papismului, el fu in toata viata lui juc^ria vi-
57 -
clenelor uneitiri ale lesuitilor i ale sfaturilor pasionate ale curtii Spaniel.
Tipetele jertfelor cSzute sub Turci patrunsera
insa pSna la cabinetul lui Rudolf al H-lea i deteptara indolenta lui. El porunci sa sune tocsinul
in toata sfanta ImpMr^tie romana i in Ungariaca sa invite pe credinciosj, dimineata, la amiaza
si seara, a invoca ajutorul cerului in contra paganilor. Intr'aceiasi vreme, solii sai alergau in
Roma la Papa i convocau pe toti principii Germaniei la o adunare general^ in Ratisbona, spre
a lua mSsuri pentru interesul comun al cretinata|ii.
Clement al VIII-lea, ce edea atunci pe scaunul
Sfantului Petru, primi in audienâ, intr'un consistoriu public, pe solii imparatesti, i, ascultfind cu^
multa buna-vointa elocuentul cuvant al lui Ru-<
dolf Coradatio, eel mai insemnat dintre soli, hotari cu obsteasca invoire a Senatului, sa ia toata
partea la aceasta fapta de bine public si de
cinste pentru Dumnezeu.
0 congregatie de cardinal! fu convocata din
porunca pontificelui spre a chibzui pentru trebuintele acestui rasboiu i, nemultumindu-se a
aduce numai ajutorul sau, hotari a invita in numele lui Christos si pe alti prinî, pentru care i
porni indata nuncii sai in Spania i Italia. Posomoritul Filip al H-lea, ce domnea in Spania,
primi bucuros i fagadui ajutorul sau, iar Jn Italia
zelul religios fu mai puîn fierbinte i numai ducele de Toscana Ferdinand, i ducele de Mantova^
- 58 -
Vicenzo, primira a da ajutor. Ducele de Ferrara

se folosi de ocazie i, pentru oare-care ajutor de
bani dati, dobandi trei orae de la imparat.
Tot atunci Papa ins&rcina pe canonicul de An-drianopole, Cornelius Denona, s& meargS la marele principe al Moscoviei spre a'l indemna sa
ia parte la rasboiul cretinStatii, indatorind pe sol
ca la intoarcere, s& treaca pe la Sigismund Baihori, printul Transilvaniei, i pe la Aron domnul
Moldovei, ca sa-i traga i pe danii in legatura
domnilor obtei cretine impotriva dumanului
comun, sculand ast-fel toate popoarele de la
Nistru i DunSre i din vecina Polonie ; iar lui
Mihaiu i se porunci a nu se duce, din pricina
pozitiei critice in care acest Domn se afla, fiind
siguri de scopurile sale ; se hotari numai ca, prin
mijlocirea printului Transilvaniei, s^-1 indemne a
se sfatui cat mai in graba cu boierii i poporul
sau i a incheia o legaiurS serioasS prin care sa
,se poata mantui.
Era acum a patru-spre-zecea oara de la originea imparatiei otomane, de cand puterile cretine se uneau impreuna impotriva dumanului
motenesc al legei lui Christos, ca sa intreprinda
o cruciada care i dansa, cea mai din urm de
la 1571, ce se nemuri prin bataia navala de la
Lepanta, luS numele de Sfdnta Ligd.
59 IX.
In vremea aceasta, printii Germaniei, adunafi

la Ratisbona in dieta convocata sj deschisa de
imparatul in persoana, vazand tristele intamplari
ale rasboiului, poruncira a se ridica din Germania o otire de 20.000 pedestrai i 5000calSreti
(2 lunie, 1594). Acolo inca se hotari ca Maie~
statea Sa imparateasca sa scrie i sa trimifa soli
la printii strain! spre a le cere ajutor; ca ea sa
solicite asemenea concursul nobilimei ce nu ataroa
d'a dreptui i absolut de imparafie, precum i
al oraelor maritime; se vorbi apoi i de chipul
d'a impune i d'a strange dajdiile i se porunci
ca in toate provinciiie, in toate oraele, in toate
targurile i in toate satele'Germaniei, sa se puna
un trunchiu sau cutie la ua bisericilor i ca preofii si predicatorii sa atate zelul poporului, spre a-1
indemna a ccntribui la cheltuieliie rasboiului in
contra paganiior; se recomanda iarai preotilor
i predicatorilor d'a propovadui poporului pocainta, d'al aduna in toate zilele, cu sunetul clopotului, spre a face rugacium pentru o fericita
isbanda.
Se trimisera apoi sj soli atat din partea imparatului cat i dintr'a electorilor de Brandenburg
i de Saxonia, la adunarea staturilor polone din
Cracovia, spre a le indemna ca sa se ridice in
ajutorui crestinatatii.
In Polonia, dupa inoartea lui tefan Bathori,
trebuind a se face o noua alegere de rege, multi -
60
stapSnitori, prin solii lor, concurser spre a fi
;alei: intre acetia, voturile se impartirS intre
ISigismund, fiul lui Ion regele Suediei, i Maximilian, archiducele de Austria i amandoi furS
alei; dar partidul eel mai numeros, avand de
cap pe vestitul Zamoisky, cancelarul eel mare,
tinea cu suedul Maximilian, vSzand c nu poate
dobandi tronul de cat numai cu puterea, luS oaste
<de la fratele su imparatul Rudolf al H-lea i
infra deodata armat in Polonia. Zamoisky insa,
primind un ajutor de cl&rime din Transilvania,
de la Sigismund Bathori, pe a c^rui soral o avea
de sotie, dete Nemtilor bataie cu mare norocire,
le infranse cu totul armata i insui Maximilian
fu prins. Astfel Sigismund dobandi coroana PoJoniei. Atunci Maximilian, lepadandu-se de pretentiile sale, fu liberal i o nepoata a imparatului,
Archiducesa Ana, fata archiducelui Carol, fu luata
de soîe de Sigismund; dar prizonierul, vSzandu-se liber, pretinse cal un act fScut in inchisoare
nu poate avea temeiu i incepu a se intitula din
nou Eege al Poloniei. Tocmai in acest an, cand
se pornirS deputatii Germaniei la Cracovia, Maximilian, dup& indemnul Papei, declarS c^ renuntî
cu totul la acest titlu. Cu toate acestea, legajii
germani nu isbutirS in solia lor. Polonia, de mai
mult de 180 de ani era in pace cu Turcii, i
Zamoisky, care avea mare inraurire in dieta, care
Sntorcea inima regelui cum voia i care ura pe
Nemti, dupa" o lungS discutie in adunare, indaplecS pe toî la pftrerea sa d'a tine pacea cu
, -61-
Turcii. Astfel legatii se intoarsera fa^S. ispravS.

Cesarul isbuti mai mult in Moscova, unde trimisese pe un June silesiaji anume Varkusky.
Acest trimis fu bine primit de marele duce Teodor
sau Feodor I-iu, care ii i fagSdui o mare suma
de bani ce se Indatora a o plM pe tot anul, cu
condnjie d'a nu precurma r^zboiul cu Turcii. Aci
Varkusky intaini pe un ambasador al Persiei ce
venise s propunS o lig& in contra Turcilor; el
negocie cu dSnsul o aliant&, prin care se jura in
numele craiuiui s&u, c daca impSratul se va
|ine de rSsboiu, ahul Persiei nu va face pace cu
Turcii.
X.
Silintele imp&ratului fura norocite in TransiJvania, Sigismund Bathori tinea domnia acestei
|ri. El era feciorul lui Christofor Bathori, i nepot
de frate al vestitului tefan Bathori, ce a fost mai
int&u print i aPi a strSlucit pe tronul Poloniei.
El fusese ales ki 1581 a urma pe tron rdposatului su tatS, fiind numai in varstS de nou^ ani.
Numele strlucit i iubit t^rei ce purta, singur ii
dobandi alegerea la tron, dela care niste prevestiri sinistre pSreau a-1 dep^rta; se zicea intr'adevSr c la naterea lui, la 1572, turnul dela
Oradea-mare se povarnise si cS dansul se nSscuse cu mSna plinS de s^nge. Imaginatia popomlui augurase de aci cS acest prune va fi peirea
lui i augurul pana in urm^ s'a i implinit.
In timpul istoriei de fata, pe la inceputul anului

1594, Sigismund, in varsla de 22 ani, liber de
orice tutela, incepu a'si desveli caracterul sSu.
Semef, viteaz i razboinic, calit&ti msusjte nafiei sale, dar iara talente ostaeti, fara putere
de conceptie i fara staruinta, il vom vedea, m
cursul acestei istorii, unde el va juca un rol mare
i insemnat, om crud, fara niasura, necumpatai,
nestatornic i neastamp^rat la minte. Era tributar
Turcilor i avu cata-va vreme aa mare credit la
Poarta, incat un minut, la moartea unchiului saur
el sperase ca prin protectia ei, va dob&adi tronul Poloniei; pentru aceia 1 fagaduise 50 mii de
galbeni vizirului; dar sperarile sale il inelarar
caci Poarta nu numai ca recunoscu pe noul craiu
al Poloniei, dar inca nu voi a^l ingSdui sa ia de
sotie pe fata rnarelui duce de Toscana (Octoinbrie 1592). Trimiii lui la Poarta era George
Ravazdi i loan Boldog, care tractau cu Sinan prin
mijlocirea renegatului Grigore Versmarti, acum
ciau Mahomet, i prin sangiacul Lipei, vestitul
Pavel Marchazi. De fata cu Sennyei, pe care-1
trimisese in urma Bathori,'Sinan se intinsese asu~
pra cuprinderilor sale dela Tunis, dela Ciuletta,
din Arabia, Persia, Africa i Georgia, adaogind
ca in iarna viitoare va merge sa darame Viena
si Praga. In slarit ciauul Mustafa aduse staturilor Iransilvaniei i lui Bathori scrisori dela Sultanul, dela
mareie vizir i dela paa din Temioara; printul
raspunse dupa obiceiu cu protestatii de credinta
63
catre padiahul; dar Sinan nu intarzie a schimba

tonul i a ingrozi pe Sigismund prin injuraturi
i amenintSri. Czind se infatia dinaintea acestui
vizir George Ravazdi i-l ruga, in numele printului, sa nu mai ingreuieze provincia, urcand
tributul peste eel ce se da pe timpul lui loan
Sigismund, el cu o nesuferita trufie i cu obraznica ingamfare, ocarandu-1 cu numirea de cane,
ii zise sa taca, adaogand ca loan Sigismund era
socotit ca un fiu al lui Soliman, in vreme ce acel
ce carmuiete acum Transilvania este sluga i
supusul imparatului; ca aceasta stii in mana-i a
o dovedi. Temerea lui Sigismund se mai adaoga
inc prin porunca ce primi ca sa se gateasc cu
o oaste de 50 mii lanceri i cu toate materialele
<le rasboiu, spre a merge la Belgrad s& se uneascS cu ct?rea Turcilor in contra imparatului.
Aceste amenintari primejdioase umplura de spaima
inima junelui print- Partizanii imparatului tiura
bine a exploata aceste temeri i induplecarS pe
Sigismund a se ridica impotriva Turcilor. Bathori
avea langa dansul, ca duhovnic, pe un Jesuit,
parintele Alfons Carilio, spaniol nascut la Alcala; acesta indemna mereu pe Sigismund sa
intre in aliana cu imparatul i cand Teuffenbach,
prefectul Casoviei, trimisul Cesarului, sosi in Transilvania, el gasi pe printul cu totul dispus in favoarea cretinatatei. Sigismund incepu a vorbi
numai de libertate, de greutatea jugului turcesc,
a se plange de soarta cretinilor supui lui,
intr'un cuvant toate*"spusele si toate iaptele lui
64
invederau hotarirea sa de a rupe legatura cu

Turcii. Ins3 planurile lui Sigismund intampinara
o mare opozitie in nobilii cei mai insemnati, care
invechiti in aplecarea lor ca"tre Turci, nu voiau
nici de cum sa" se lepede de unirea cu Poarta,
tememdu-se de a se arunca in valurile unui viitor
nesigur i d'a ajunge sub un jug i mai greuSigismund zicea : wCe a slujit pan aci pacea cu
.Turcul ? A obicinuit pe nesimtite nenorociteie
^noastre popoare ca sa poarte un jug greu si
^nesuferit. Mai bine dar sa-1 scuture, sa se
wuneascci cu ceilal|i printi cretini, sS se lepede
de alianâ cu Turcii, atat de rusinoas precfit e
! primejdioasS pentru mantuire, i Dumnezeu
^le va fi priincios la un proiect aa drept",
Acestea zicea Sigismund in public i in particular, i lesuitii le insinuiau la urechile tuturor
celor ce spoveduiau. Nobilimea cea junS sj saraca
intra lesne in aceste planuri, magulindu-se ca
rasboiul ii va mai imbuna soarta ; dar cei bStrani
i bogati se impotriveau, zic^nd c& nu trebuie a
parasi rnaximele strabune care prescriau d'a nu
lasa nici odata alianta cu Turcii; ca de o suta
de ori ei au auzit aceasta din gura inêleptului
Stefan Bathori, i Ccind era print al Transilvaniei,
i chiar dupS ce se urcase pe tronul Poloniei;
cS mai bine este a urma acestor sfaturi decat a
pleca urechia la zadarnicele f^gaduieli ale unor
oameni venetici in Transilvania. Adaogau ei r
w Suntem oare destui i destul de puternici spre
,a ne impotrivi singuri la toata puterea Turcilor ?
65
Dacii nu suntem, cine chezSueste pentru acele

âjutoare ce se fagftduesc ? Inceputurile rSsboiuBlui adese sunt placute, dar sfaritul e tot-d'a-una
w funest. Cand un duman atat de ingrozitor va
w apuca s&-si implante corturile sale in mijlocul
wt&rei noastre, cat este de temut cS acele ajutoare
,,depSrtate ce ni se lauda, vor sosi prea tarziu
nspre a ne mantui !*.
Ast-fel vorbea in Ardeal ura i neincrederea
in Nemfi; dar partizanii vechei sisteme, vazand
ca rugamintele lor sunt neputincioase in contra
sfaturilor lesuitilor i cererilor Papei, hotarira a
detrona pe Sigismund i a pune in locu-i pe un
altul mai plecat lui Amurat. Se zicea cS ei se
intelesesera" intr'aceasta cu minitrii Portii i cS,
in vremea c^nd TStarii erau sS treacS din Podolia in Transilvania, li se dduse o poruncS secreta
d'a pune mana pe Sigismund. Dar acesta se puse
in laturi de timpuriu si TStarii pustiirft Valahia
sj Transilvania Ehra d'a fi impedicati de generalul
otilor, Bornemissa, sub pretext ca sS nu strice
alianta intre Transilvania i Turci, in care sta
mantuirea t^rei.
Sigismund convoacft o adunare mare de popor
armat la Turda. Aci opozijia, in capul c^reia sta
varul sSu Baltazar Bathori, se arata aa de tare
i de inverunata incat, l^sand puterea in mana
lui Baltazar, Sigismund speriat abdicS i fugi spre
Chiioara, declarand pricina abdicarei sale i acuz^nd pe opozanti c& vor sa trSdea \ara Turcilor.
Adunarea se muta" atunci la Cluj, unde Baltazar
Istoria Roman ilor
66 -
Bathori fu aclamat ca print- Dar scrisorile lui

Sigismund, citindu-se in adunare, opiniile unora
se schimbarS i Secuii, impreunS cu Sasji i vre-o
cati-va din Unguri, declarara oposamilor c& ei nu
voiesc a cunoate alt print; neputand atunci a
le sta impotriva, adunarea toat fu silita a se
uni cu danii i o deputatie se trimise ca s&
cheme pe Sigismund inapoi. La 28 August 1594,
adunarea primi a se trimite otire in contra Turcilor. A doua-zi se arestarS. capii opozitiei in
numar de patru-spre-zece : Baltazar Bathori i
fiastrul sau, Ion Ilfiu, Lupul Covaci, Alexandru
Kendi prezidentul senatului, Gabriel sj Francisc
Kendi, unchii lui, Grigorie Literatu, prefect de la
Agria, Ion Foro, Grigorie Diacu, Ion Gerundiu,
Albert Lunai, Georgie Salanciu, Baltazar Silva,
dupS trei zile de inchisoare, Sigismund poruncj
ca sS-i omoare, dupS sfatul lui Gestio, Proscai
i lojica. Lui Alexandru i Gabriel Kendi, cu Ion
Ilfiu, Grigorie Diacu i Ion Foro, li se taiarS capetele la Cluj. Pe cand ii duceau la locul osandei,
Alexandru vazu pe Sigismund carele, stand in
picioare la o fereastra, ii priveau, i el ii strig:
MNici o lege dumnezeascS sau omeneascS nu
.suferS osandirea unui om far' a-1 asculta*.
Aceasta ins^ nu mic& intru nimic pe Sigismund,
obicinuit fiiad din copilarie a vedea varsandu-se
sange i stand martur la toate osandele criminalilor. El statu de fa^ i privi cu raceala aceasta
tragedie.
Un tigan, gSde obicinuit al locului, veni cu o
67
sabie i taie capul lui Alexandra Kendi. Ilfiu se

urc dupS dansul pe eafod, apoi Gabriel Kendi
apoi Ion Foro, care in zadar cere o alta sabie,
caci a gadei nu mai taia i in sfars.it Grigorie Li'
teratu. Popoml nepasator de certele celor mari,
privi inma'rmurit aceasta scena; dar czind vazu
de odata o ploae repede cSz^nd i spalzind sangele mortilor, striga c& : Nevinovati au fost ?*
Lupul Covaci i cu Baltazar Bathori fura dui la
Unioara, unde, dupS cateva zile, pe ascuns, dupa
obiceiul turcesc, furS sugrumati. Cand gadea veni
in inchisoarea lui Baltazar Bathori cu latul in nulna
acesta intrebS : ,,Cine eti? a - n Cel din urma om
cu care ai sa vorbeti pe lume", rflspunse gadea.
Baltazar blestem^nd amar pe Sigismund, dupS o
lupta lunga cu gadea, fu sugrumat. Ast-fel peri
impreunS cu Kendi i loan Bornemisa, vestitul
capitan, carele, cand i se intiintS c& i-a sosit
ceasul, incepu a canta un cantec de jale i apoi
intinse grumazul gadei. Cei-lal|i patru prizonieri
fura" iertati prin mijlocirea unor prieteni ai lor;
numai bunurile li se conliscara. Asemenea lui
Andrei i tefan Bathori, fratii lui Baltazar,
care apucaser^ sS fugS in Polonia, li se confiscarft bunurile, declar^ndu-i tradatori i isgoni|i
pentru tot-d'auna din patria lor. Dupa aceia,
Sigismund, adunand o armata de patru-zeci mii
de oamenii de tot felul, o trimise spre Timioara, de unde deslipi o parte din otirea luica
sa pustieze in preajma Oradei i sa impiedice ca
nu cumva sa meargS de acolo convoiul la armata
68
otomanS. El scrise apoi lui Teuffenbach ca sa-1

roage S& se apropie de hotarele Transiivaniei, spre
a i uni puterile cu ale lui sj aisbi impreunSpe
vrjmai.
XI.
In vreme ce prinaceste tratatii Papa i ImpSratul se cercau a trage toat& stSpanirile Europe!
intr'o legatur impotriva Turcilor, i dintr'alta
parte scriitorii i oratorii cei mai insemnati lucrau
asupra opiniei publice i intaratau popoarele pentru
o nouS cruciata in contra barbarilor, rasboiul isj
urma furiile sale. La 15 lunie 1593 se dete
o bStalie sangeroasa intre otirea imparateasca si
armata Turciei, stramtorata langS Sisek in unghiul
unde Kulpa se unete cu Ordra; acolo peri cu totul
otirea otomana impreunS cu cei raai insemnati capi
ai ei Asan-Paa i junele Mahomet, nepotul sultanului. Anul in care se vazu o aa mare invingere se chiema in istoria otomana, anul peirei.
Cand se afia despre dansa la Constantinopole,
poporul exasperat ceru r&zbunare; ambasadorul
austriac fu inchis cu toata suita sa; marele vizir
Sinan se g&ti a lua comanda unei otiri numeroase, ast-fel cum nu se mai vSzuse alta din
vremea lui Soliman, i porni spre Ungaria.
Doi frati ai impSratului, archiducele Maximilian
i archiducele Matei, comandau, unul armia din
Croatia de 16.000 pedetri si 4.000 calSreti, i
eel-alt pe cea din Ungaria, de 20.000 pedesiri,
2.000 caiareti i 2000 dragoni.
69
Matei lovi Novigradul i asedia in zadar Gratiul, de unde se trase; dar Maximilian fu mai
norocit in Croatia; el cuprinsese Petrina, castelul
Chrastovitz i in sf&rit Sisekul, cand Sinan sosi
cu armata lui in Ungaria. Archiducii ii unirS atunci
otirile, din porunca imparatului.
Armia ingrozitoare a lui Sinan, pe langS care
se unise i hanul T&tarilor, Ghazi-Gerei, cu 40.000
oameni (17 lulie 1594), inainta in Ungaria, l&sand
in cale-i urme de furia sa si, dupa mai multe
isbanzi parjiale la Vesprin, la cet&tuia Polata,
cuprinse in sf^rsjt (August) vestita cetate Raab,
prin tr&darea comandantuiui ei, comitele Hardek.
Cetatea Papa, fu cuprinsS i ea, sjvizirul se oti
impotriva Comornului, cu sperare sigurS de a
inainta in curand spre Viena. Dar aceste isbanzi
str&lucite care maiir trufia lui Sinan i ingrozira"
occidentul, apusera indata prin ridicarea unui nou
campion al cres.tint&tei, care ii arunca sabia puternica in cumpSna rSsboiului i chiama biruinta
sub steagurile lui Christos. Acest campion glorios
fu na|ia romana, care gasise acum un cSpitan
mare ca Mircea, ca Dracul, ca Huniad i ca
tefan, spre a o comanda. E vreme acum s8 ne
Intoarcem spre tara RomaneascS.
XII.
Inchis in palatul sau de nevoia Turcilor,
iele de jale ale poporului goneau somnul de la
Mihaiu; posomorat i tacut, el se deprta de
70
cei ce erau pe langa" dcinsul, spre a se gjindi zf

si noapte la mijloacele de a mantui natia sa.
Asculta cu bSgare de seama vetile razboiuluf
din Ungaria, se bucura cu inima de isbanzile
cretinilor, se intrista de pierderile lor.
Cruzimile Turcilor trecuser peste msura, in
vreme ce covarsjrea strambStStilor suferite sleiser
rabdarea impilatilor care cereau o rsbunare str'
lucitoare. Poporul romSn se cutremurS de turbare
ca un leu r^nit greu, i aceasta cutremurare pare
ca era larma inSbuita ce prevestete o vijelie
mare. Aceasta vestire sili pe Mihaiu a nu perde
vreme, cu atat mai mult cS poporul dinambele
tari era aa de intaratat, incats'ar fi revoltat im~
potriva Domnilor sSi, dacS acetia nu se revoltau impotriva Turcilor.
Pe Mnga relele ce faceau Turcii in tara, ea
avea inca a suferi i trecerea gloatelor armiei
tatSreti, care pe la cap&tul anului 1593, c^l'
cand'o, trecura in Ungaria. Tot pe atunci, priimind porunca d'a trimite care pentru artileria,
armatei turceti, Domnul trimise ca la 300 pentru
campania i asedierea Pesperinei. Nu trecu insa
mult i iatS sosira* alti noi misiti ai vizirului, ce
se afla atunci la Belgrad, cer^nd alte care i tribut.
Cu toata silinâ ce puse Domnul, carele nu putur& sosi la vreme, peln a nu-pleca vizirul din
Belgrad; il ajunserS tocmai la lanik. Oamenii
lui Mihaiu ce adusesera" 400 care, tributul i ceva
daruri, se infatiara inaintea lui Sinan dar crudul turc, furios de int^rzierea lor, porunci sa-t
__ 71
duc s le taie capul in priveala tuturor. Mehmet-Paa, feciorul vizirului, ce se afla de fatS,
rugand mult pe tatal siiu i le sc&pa" viaja. Sinan ins& refuza" darurile i trimise rspuns lui
Mihaiu, din partea Sultanului, c& indatS ce va
sfari campania, va purta rSzboiul in fcra Romzineasc ; c& este un lucru nevrednic de a ISsa
aceasta provincie in carmuirea necredincioilor,
ce nu o meritau. El opri pe oamenii Domnului
prisonieri i nu le dete drumul pzm& mai intaiu
nu se intoarse la Belgrad.
Toate aceste avanii ale Turcilor sleise rSbdarea poporului i a lui Mihaiu, care se hotari
atunci a lucra i, unindu-se cu cretiniitatea, a
ridicat cu ba"rbtie sabia asupra Turcilor, ca sa
scape tara de acel jug greu al robiei. El stranse
atunci o adunare de toft boierii mari i mici din
tar i se sfatuirS cum vor face ca sS-i isbaveascS
Dumnezeu din mainile Turcilor. Mihaiu expuse
adun&rii tirania asupritorilor, cruzimile ce fceau
ei in JarS, ticSloia poporului si incheie arStand
ca alt mijloc de mantuire nu este decat de a
alerga la arme.
Propunerea lui fu primita intr'un glas de to#
i hotSrarS ca s& intre in confederatie cu printii
straini i sS scuture nesuferitul jug al tiraniei.
Boierii incepurS" a se gati de r^sboiu ; atunci Mihaiu, potrivit cu hotSrarea luatS, se gcindi a dobandi ajutor i din alte pSrti i trimise pe clucerul Radu Buzescu sol la Sigismund Bathoricasa
se inteleagft cu dansul i sa ia de la el oaste de
72
ajutor. Asemenea trimise i la Aron-Voevod ire

Moldova pe stolnicul Stroe Buzescu. Trimisji lul
Mihaiu gasirS pe aceti Domni bine dispusj i bueurosj de a se 6ti impreunS. Sigismund raspunse
lui Mihaiu prin tefan lojica i Pangratie Sennyeir
iar Aron-Voda printr'un boier al sau. In 5 Noemvrie 1594 un tractat formal de alianta ofensiva
i defensive se iscali in Bucureti intre Mihaiu
i plenipotentiary domnilor Transilvaniei i Moldaviei. Dupa acest tractat, 2000 ostai transilvani sub comanda lui Mihaiu Horvat i Stefan
Beke, trebuiau sa stea pe ascuns la hotarui
tarei Romaneti, gata a intra la chemarea lui
Mihaiu. Spre a pune dreptatea i moderate in
partea lor, printi aliati trimiserM Sultanului o lunga
lista de plangerile lor, cerand indreptare 1 chiezauire temeinica de schimbarea sistemei pe viitor.
Nu numai c aceste representafii ramasera I'Sra
raspuns, dar incS o ceata de 3900 laniceri in Ira
in tara i incepu a pune contributii pe tarani i
a face tot felul de rele.
DupS aceste fapte nu mai era de intarziat.
XIII.
Un complot intins atat in tara Romaneasca cat
i in Moldova, notarise ziua de 13 Noemvrie in
care sa se dea semnul insurectiei, ucigand pe
Turci in toate parole t^rii unde s'ar afla. Mihaiu
trimise porunci la otile transilvane de la hotare
ca sa intre in tara, pe cand i o ceata de Mol*
73
doveni sub comanda hatmanului lui Aron, iiveBea in ajutor. Turcii din Bucuresti, in nepasarea
î necucerirea lor, nu b&nuiau nimic din celece
li se preg&tea i urmau turburSrile lor ; nici o
Iradare din partea Romanilor nu veni sS-i delepte. Intr'o zi, cand nv&lir din nou asupra
palatului printului, acesta le ese inainte i, vort)indu-le cu multa dulceat& i blandete, le zise:
wDe m& veti omori, ve|i pierde toata datoria ce
j.aveti a lua; dar ascultati i faceti ce v& zic.
Mergeti in cutare loc i \ua\\ de acolo toata
B avutia ce veti gsi i piatiti-va din ea." Fu
mare vrajba i neunire atunciintre datornicii turci.
In sfarit, dup multa cearta, vre-o cinci sute
se desparîra de cei-lalp i mersera unde Voevodul le aratase. Ei se intoarserS peste cate-va
zile, dar avuîa ce gasise nu era de ajuns spre
a plati pe deplin datoria. Fiind n evoie de a face
imparfeala in propose cu ce avea sS iea fiecare,
avurS trebuinta de cineva care sa faca reductfe
i se adresara spre aceasta la cadiulde laGiurgiu, care era insSrcinat a hotari pricinile de judecata intre Turci i cretinii din tara RomaneascaAcesta fiind bolnav, Ali-Gian veni la Bucureti
in locul lui. Se facurS atunci mari certuri intre
^creditori i datornici, pentru pretuirea mgrfurilor
4ate i primite. Astfel mersera pSnS in ziua de
13 Noembrie. In acea zi de dimineatS, Ali-Gian,
sfarind imparjeala i ducandu-se la conacul sSu,
fuoprit in cale de un roman, prieten al lui, care
,li zise: Ali-Gian-Hogea, ca|i ani sunt de cand
74
I^
,m3nnc panea i sarea ta ? w BSunt douS-zeci

de ania, r&spunse Turcul. ,Dac e aa, zise
,Romanul, spre recunotint& de panea i sarea
ta ce am mancat, voiu sa-ti spui un cuvant, de-i
voi s& ma* asculti." Spune", ii zise Ali.Nu
sta aci, ad&og el, p^nal la 3 sau 4 ceasuri
dupS. amiazS ; nu te opri nici la Giurgiu; sile^
te-te s& treci la Rusciuk, cat vei putea mai curand". ,Dar pentru ce ?" ii raspunse TurcuL
El ins& f^ra a-i spune mai multe se departa,
intorcandu-i capul i, vSzand pe Ali c& sta in
cumpanS de ceia ce trebuia sa facS, ii strigS i
,Ia seama la ce ti-am spus!" Turcul preumblandu-se prin ora, bSgS de seamS cS e mat
multa lume decat alta data i banuind ceva r2u,
fSra de a spune nimSnui nimic, se urcS in ca1ruta sa i luS in graba calea Giurgiului.
Aceasta fu singuraindiscretie, cinstita i mSsurata, ce se fScuse despre tragica scena care se
preg^tea.
XIV.
Porunca domneascS eise ca toft Turcii ce se
aflau in Bucureti sS se adune la casa vistierului
Dan, spre a Ii se cSuta i rSfui datoriile. Indat
ce Turcii se gram^dira in acea curte, Mihaiu cu
boierii si ei dinaintea ostailor i a poporului
setos de rSsbunare, ridic^ steagul libertatei i poruncind sS se inconjoare curtea, puse de patru
pa^ti de deter foe casei unde erau Turcii aduna|i i-i impucar& cu tunurile cu care ingrijise
75
mai dinainte a inconjura curtea i casa. Isbirea

.aceasta neateptat&, valvoarea focului ce ii in<cingea, bubuitul i pustiirile tunurilor, strig&tele
de rSsbunare ale poporului ametir i inspSimantata pe Turci, care, dei arma|i dupa obiceiul
4or, neputand a-i face cale de esjre, fura sili$i
-a primii moartea fra a o putea da. Ca la 2000
Turci se omorara; din Roman! putini c^zura.
Stolnicul Stroe Buzescu se rani la mna stangS.
Pe langS Turci cati-va Evrei fur mScelariti.
Aceasta nu isvori dintr'o netolerantS, dar fiindca
Evreb', atunci in mare favoare pe langa Turci
i Sultan, se impreunau cu acetia ca sa prade
|ara i sa-i faca tot felul de stricaciuni.
Acest macel fu eel d'intaiu act al rzboiului,
ucidere facuta cu inelaciune intr'adevar, dar
dreapta i meritata pentru toate suferintele ce
Turcii aduseserS t^rei. Macelamea din Bucureti
lu semnalul care puse toata tara in micare; in
toate parole, poporul n^vaiind asupra Turcilor
raspSnditi, ii ucise i-i goni pana ii dete afara
din tara.
A treia zi dupa aceasta fapta, la 15 Noemvrie,
Mihaiu porni in grabs cu otile salei cu Tranîlvanenii ce sosisera, la Giurgiu i navSlind cu
iutealS asupra oraului, iara a intampina vre-o
impotrivire, ii dete foe i trecu sub sabie tot ce
ii ei inainte. Trei mii suflete aproape, barbaji
^sj femei, fura ucii sau prini. Dintre to|i Turcii
din ora, numai doi putura scapa, trecSnd DuMrea in not. Unul din ei era Aii-Gian-Hogia, pe
76
care-1 v^zuram scapiind iara cu noroc din

Bucureti. El abia sosise la Giurgiu i se afla
povestind cadiului cele ce i se intamplase in
Bucuresti, cand f&r vreme napadir Romanii.
Neavand alt chip de rhantuire si stiind bine sii
innoate, el se desbraca, searunca in apS sitrecu
de cea-lalta parte. Cel'alt Turc sc^pat urmase
exemplul lui. Dupa arderea i pradarea orasului,
Mihaiu impresura cetatea si incepu a o bate cu
tunurile; dar v^zand ca nu o poate dobandi,.
cSci ii venea in ajutor arme si bucate de la
Rusciuk i silit inca i de greutatea iernei, on&pusti deocamdata i se intoarse la scaun in
Bucuresti. Printr'aceasta, zic cronicarii notri, se
facu numai un inceput de vrajba.
XV.
Abia se intoarse Mihaiu de la Giurgiu si abia
isi aezase trupele in tabara aproape de Bucuresti,
intr'o buna poziîe, cand farS veste intra in farS
i veni in Bucureti un cadiasker sau emir cu 2000
Turd otire aleasa si 500 paznici ai trupului,
Ciausi i Spahii. Emirii se priveau de Turci ca
urmatorii lui Mahomet din fiica sa Fatima, i erau
numai trei in toata imparatia, avand puterea vizireasca, i pe lang autoritatea mireana impreunau i pe cea bisericeascS. Sarcina lor intaiu
era a fi consilieri ai impSratului, pe urma talcuitorii cei mai superiori ai tot dreptului. EmiruU
al carui gand era sa caute a prinde pe Mihaiu^
77
se fSt&rnici ca cum n'ar ti nimic din cele urmate

putin Inainte. El intrase in tara cu mare linite,
neaducand nici o sup&rare locuitorilor i zicea ca
voiete s& ierneze ia \aia. IntrSnd in Bucureti,
el ocupa casele cele mai bune din ora i lua
earlier intr'o nouS manastire sub ora zidit pe
raul Dambovija; trirnise un om din parte-i la
Domn ca sS-i arate ca vine s ierneze in \ara
i sa cearS a i se da 10.000 florinti i bucate
pentru otirea lui. Apoi plecS insc-fit de 1000
pedetri la palatul Domnului ca sa-i facS visita
de onoare, iar in adevr ca sa-l poata prinde.
Mihaiu, care simtise cugetele viclene ale emirulul,
se sili a-1 birui in fat^rnicie i a-1 arunca in
cursele ce i le intindea; el l&sase pe emir se
intre nesup^rat in ora, dar vizita lui nu o atepta
i fugi in tabara. Emirul, negasind pe Mihaiu,
trimise in tabarS sa*l intrebe pentru ce in timp
de pace tine in arme atajia Unguri? Domnul
rSspunse: ^Pentru ca sa prinza pe Petru, iiul
fostului Domn Alexandru, care umbla sa-l rastoarne din scaun, pana il va prinde i-l va trirnite la Constantinopole, el va cauta sa plateasca
din banii publici otile, iar la urma le va da
drumul".
Emirul se pref&cu ca crede iintiint& pe Domn
c^ in dimineata viitoare ii va trimite un butoiu
de aur spre a plati otile i a le libera indata,
fiind impotrivitoare t^rei. Mihaiu aiata ca primete
cu multa bucurie aceasta propunere, dar hotSri
a nu mai atepta ziua de a doua-zi i a pune
78
capat acestui joe de inelaciune cu Turcul. In

puterea noptei aceleia, ii gati otile pe ascuns,
i insotit de ostasj i pe cand Turcii dormeau,
din cinci parti cu foe i cu sabie ii incinse. Turcii,
la lumina flacSrilor care ardeau conacele lor i
Ja strigarile rasbunStoare ale Romanilor, se deteptarS ingroziti i, pe jumatate imbracati, alergau
sa se adune la palatul emirului, cu hotSrire de
a se apra panS la moarte. Dar aci ei intampina
pe Mihaiu cu o parte din otire; el impresurase
palatul i il improca cu dou& tunuri. In zadar se
ispilM Turcii a-i deschide drum printre ostaii
rom^ni spre a intra in palat. Romanii ii impingeau inapoi i'i ucideau pe toti. Doua ziduri din
palat se praValii de- isbirile artileriei. Emirul in
desperarea sa, parSsit de ori-ce ajutor, incepu a
arunca pe fereasta1 aurul sj giuvaerele sale, socotind ca in vreme ce ostaii romani se vor apuca
de prada, el va gSsi mijloc de a fugi. Dar Mihaiu
oprete pe soldati de la prada i ii intSrita'spre
navala asupra palatului. Emirul strigS i se roaga
cu fSgadueli mari ca s-l lase sa se traga cu
ramSi|a guardei sale; dar toate in zadar. Romanii navalirS in palat i fara mila ucid pe toî
Turci cari scSpasera din foe. Prada acestei biruinte fu mare pentru soldati; doui Cazaci g&sira
doua traiste pline de aur, pe care Domnul il imparî intre soldati. DupS aceasta biruint^, curStindu-se tot oraul de Turci, Mihaiu dete multamita lui Dumnezeu i apoi lasa" otile a se
odihni.
XVI.
Mihaiu-VodS, avfind care-care impSca'ciune cu
capii trupelor ajutoare din Transilvania, Mihaiu
Horvat i Beke tefan, care erau toarte neuniti
intre sine, ii trimise inapoi printului Ardealului,
oprind otile peste care puse inurma Sigismund
capetenie pe Albert Kiraly, bSrbat viteaz, nascut
in provincia Gemeri din Ungaria de sus sjvestit
pentru multe fapte belicoase, saVarsjte in razboiul facut de c&tre tefan Bathori, regele Poloniei, in contra Muscalilor. Mihaiu cu Kiraly se
gatira indata de oaste i mai intaiu acesta, din
porunca Domnului, asedie Oraul-de-Floci ce era
neintarit, i 1 rase din temelie (10 Decembrie,
1594), dupa ce ucise pe totf cei ce se inchinau
in numele Turcilor i care nu apucasera a fugi.
DupS aceia Mihaiu porni pe DunSrea ingheâta
i se apropie, la 1 lanuarie 1595, de Harova,
ora bogat i intarit, cale de o zi de Br&ila, pe
care Carol si Ludovic, regii Panoniei, il impresuraserS cu ziduri. Aici ii ei inainte o oaste de
7000 Turcii, alc&tuita de garnizoana cetatii i de
alji Turci din Bulgaria. Pe ghiata DunSrii se dete
o bataiie sangeroasS pentru ambele prtii, in care
Turcii fura sdrobiti i irapratiati; Romanii biruitori se suir pe scSri, s&rir in cetatea Harova,
o arsera i prSdarS. Prada facutS in acest oras.
fu aa de mare incat Romanii trebuira s& treaca
Dun^rea spre a-i duce in \aia lor avutiile ce-i
impovSrase. DupS ce-i mai intSrira puterile sla-
80
bite de frig, Mihaiu cu ostasji sal, la 6 lanuarie

trecu iari DunSrea i se indreptS spre Silistra,
ora mare i frumos, locuit'de negufStori bogatl
care tralau fa"r& gria, bizuindu-se pe puterea cet^tuiei. DupS un asalt groaznic in care asediaî
nu stSiurS mai vitejete decat asediatorii, Romanii o cuprinsera i o detera in foe i pradS.
CetSfuia insa nu o puturS lua, lipsindu-le artileria.
RomSnii g^sirS atata pradS in acest ora incat
ii dobandira" vetminte pentru vecie, zice un conn'mporan.
XVII.
Aceste isbande ale Romanilor, pustiirea oraelor de pe langS Dunare, inspSimantaserS atdt
pe Turcii din partea locului incSt fugiserS mai
toti in muntii Balcani. C^rmuitorul de la Rusciuk
intiinp indata Portei rSscoala lui Mihaiu i isb^nziile lui, cerand ajutoare, care intarziarS catva
timp de nevoia iernei. Indra"sneala lui Mihaiu mira
i suparS pe sultanul, fra insS a-i da mari prepusuri, c&ci credea cS lesne va putea potoli rebeliunâ unui duman aa de slab. Trebuia insa a
se grabi spre a nu stanjeni operatiile rSzboiului
din Ungaria. Intr'adevr, Turcia ca s& poata purta
acest r^zboiu avea nevoe de tara RomaneascS
i de Moldova, care erau nu numai granarele
aprovizionarei armatelor i chiar ale capitalei, de
vreme ce in toî anii se inc&rcau din acele douS.
t&ri, 150 corSbii cu fînS i carne pentru Con-
81
stantinopole, dar inc ele slujeau de linii de comunicatie pentru trecerea otilor sj a proviziilor
in Ungaria. Vaiachia singurS plStea atunci Portei
un butoiu (o tona) de aur, sau dup aljii, 100.000
scuzi, sau 70.000 galbeni, afarS de darurile dela
pai i minitri, pentru oranduirea Domnilor, care
se urcarft de multe ori pana la 300.000 galbeni
pe an, afara de 20.000 miei, 10.000 chile de grau,
alte atatea de orz, 2.000 cai, unt i miere cu
prisos. Moldova plStea Portei 62.000 scuzi i
hanului T^tarilor pe tot anul, 20 care cu patru
boi, 50 epe i miere indestul J ); printul Transilvaniei platea 15.000 sechini. Pierderea acestor
foloase costs mult pe PoartS, mai cu seamS intr'o
vreme c^nd impar^tia se afla in nevoie de bani
i bucate i pretul aurului crescuse foarte mult
dela rasboiul Persiei, meat se indoise valoarea
unui scud in Constantinopole, aceia ce pricinui
turburari din partea lanicerilor. Afara de acestea,
Vaiachia i Moldavia, cSm&ri pline de toate trebuincioasele, indestulau Constantinopolul cu carnuri proaspete i s&rate, cu multimi de grane i
alte producte cari, pe Dunare, se transportau acolo:
chiar saraiul Sultanului, din aceste Jaii trSgea
nu numai lucrurile viefei, dar inca i obiectele
de lux i desfatare. Paguba ce ar fi provenit din
1) Despot-Voda la 1562 urcase tributul din 30.000 gaibeni ce era mai 'nainte, la 40.000. La 1574, Moldova
platea 60.000 galbeni tribut i Sultanul ceru a-1 indoi
pentru aceia se revolt^ lon-Voda.
Istoria Rom&niior
_ 82
pierderea acestor Jari era mult prea insemnata

spre a nu ingrija pe Poarta,
Sultanul hotari dar a potoli cat mai in grab&
acea rascoala, pang a nu se intinde i a lua mai
multa putere ; el numi atunci Domn in \aia Romaneasca pe un Bogdan-Beizade, fiu al lanculuiVoda Sasul, care zacuse neruinat trei ani t
apte luni pe tronui Moldovei (1570 -1574), batjocorind-o i caruia, dupa mazilia sa, i se taie
capul in oraul Leov din Polonia, din porunca
regelui Stefan Bathori. Acest June Bogdan se
dusese in Constantinopole cu maica i surorile
sale, unde ii maritS o sorS dupa un nobil Venetian anume Zane i intra in casa lui FerhadPaa, ajungand a purta slujba de hasnadar. El
avuse de gand a se turci, cand crezu cS favoarea
patronului sau i revolta Domnilor ii vor deschide calea de a dobandi un tron. Mustafa-Paa
caruia i se luase paalicul Maras, cu o seama
de oti intre care 2000 laniceri cu vre-o cateva
din agalele cele mai insemnate, i pe langa care
otire se mai adaogirS 14.000 Turci ridicati din
Bulgaria, fu poruncit sS treacS Dunarea pe la
Rusciuk i sa ducS pe noul Domn in tara. Intr'aceiai vreme Gherei, hanul Tatariior-Perecopi?.
care cu 30.000 Tatari se intorcea din Ungaria*
primi porunca ca sa treaca Dunarea i s& ispe Mihaiu.
XVIII.
Vestindu-se lui Mihaiu primejdia ce-1 ameninta,
ii stranse in graba oastea pe langS dansul i
impra*slie c&la>eti in toate unghiurile \arei, strigand ca intra sabie de Turci 1 de Talari in tara
;i sa sara toti cu totul impotriva dumanului, incredintandu-se in ajutorul dumnezeesc. Apoi porni
spre Dunare, SambSta 8 lanuarie (stil nou) si a
doua zi se opri la satul Pietri, gatindu-se sa
ireaca Dunarea sS se loveasca cu Mustafa-Paa,
panS a nu apuca acesta sa calce tara. Acolo ii
veni veste ca hanul cu Tatarii trec^nd Dunarea
pe ghiatS, a i intrat in \ara robind i pr^d^nd.
Aceasta veste ingrija tare pe Mihaiu i numai
de cat se invarteji indSrat cu toate otile i puse
tabara\in satul Hulubeti, de unde trimise streji
asupra TStarilor, pre Radu Buzescu cu fratii lui,
Preda Postelnicul i Stroe Stolnicul i pre Radu
Calomiirescu cu o seam de oti alese. Hanul,
inaintcind spre Giurgiu ca sa se impreune cu
Mustafa, jaiuind i pustiind totul inaintea sa, isj
aseza tabara la o mila departe de Giurgiu, la
satul Scarpateti, puse streji in toate p&tile i
trimise cateva mii de oameni la prdat ca sa
aduca hrana. Avantgarda romana, sub comanda
Buzetilor, inainta pana la sat la Putineiu, unde
intarapinSnd avantgarda tatareasca, o isbi cu
vitejie i o infranse (14 lanuarie), perind Ttari
multi i vii prinzandu-se inca multi. IndatS ce
afla hanul aceastfi trista veste, trimise pe un
84
nepot al lui, cu o multime de Tatar! i venir

pana la o mila in laturi de Giurgiu in satul Staneti. Buzetii mai ca'pa'tEind ajutor de oaste de
la MihahCle eira intru int^mpinare i se lovira
de fata, Dummies 16 lanuarie (stil nou) ; dfind
vitejete intr'insji, ii biruira i pre mulp aternand
la p&mant, ii prind. sau se predau ei inii; o
parte numai scapa cu fuga spre hanul; insui
nepotul hanuiui peri in aceasta batalie. DupS
aceia, Buzetii isbesc mai multe cete ce umblau
rcispzmdite dupS hranS i cu cruzime le mgSresc
i le ucid. apte mii cretini prini iura mantuiti
atunci din mianiie Tatarilor. Hanul se afla tot la
Scarpa"tes,ti, unde sosise i Mustafa-Paa cu Bogdan-Voda i se impreunase ambele otiri tatareti
i turceti. Mihaiu, care sta r^nduit de bataie la
Hulubeti, pregStind toate i luand toate masurile cerute de imprejurari ca un duce prevazfttor,
cum priiise veste de aceasta, socoti a nu mat
intarzia i purcese in contra ambilor vrajmai cu
toata armata i gloatele lui. In cale se ucisera
i se fug^rira mai multe cete de Tatari, care
rupte din tabara de vre-o patru zile, se tr&geau
acum spre ordia cea mare. Dupa aceia, Dumineca
(23 lanuarie), in murgul serii, napadete peste
avantgarda vr3jmaului ce se afla patru mile
departe de tabara, compusa de 6000 Turci, intre
care 300 laniceri i o multime de Tatari, invo~
cand cu o mcredere puternica, dupa obiceiu, in.
glas mare numele lui Christos. Tatarii, sumetindu-se in numarui lor, nu bagara de seama la
85
aceastS strigare, iar Turcii im;eleser&

cand c&utau a scSpa cu fuga, favorisati de intunecimea noptei. .Ai nostri isbirS cu semetie pe
Turci i Talari i-i luarS in goanS ; avantgarda
noastrS, sub comanda banului Manta, il duse
gonindu-i panS in ordia cea mare dela Sc&rpSteti. Spaima intrS in tabftra vrajma, crezand
cS Mihaiu insui a venit sa-i isbeascS. Hanul turburat de frica i neincrezandu-se in puterile saler
chiar in noaptea aceia se desparti de MustafaPaa i de Bogdan sj luS calea pustiilor sale.
Acetia cu Turcii lor, fugira inca spre Rusciuk
goniti i tSiati fiind de Manta, panS ii trecu Dun^rea.
XIX.
Mihai sosi a doua zi, Luni (24 lanuarie) de cu
noapte sj infipse tabSra in locul parSsit de dusman la Scarp^testi, iar in ziua urmStoare, Marti
(25 lanuarie), des de dimineata porni spre Ruciuk unde, dup& cum aflase, Mustafa-Paa nedescurajat inca de atatea invingeri, mai strangea
oti si voia sa-i mai cerce norocul. FSra a mat
JSsa lui Mustafa vreme de gatire, Domnul se
grabete, trece Dun^rea pe ghiata pe la Marotin
i-i inir& otile mai sub portile Rusciukului. El
avea cu dansul numai 10.000 ostai (alat Munteni cat i Moldoveni), in vreme ce Mustafa avea
4000 oaste aleasa i 10.000 Turci adunStura din
Bulgaria. El ii indeamnS ostile a se lupta vite-
86
jete pentru gloria lui Christos [i mantuirea patriei i cu frunte de leu, ba"rbatete, mai repede
deceit ai gandi, nftvaleste asupra Turcilor, care
#bia apucaserS s ias din cetate cand lupta se
incaier. Bat&lia tinu catva, fu sangeroasa i nu
incet pana in noapte, cand Turcii, cu toate ca
erau mai numeroi, trebuira a se pleca furiei
Romanilor ; dela vre-o 7000 pana la 8000 cazura
morti; ceilalti ii cautara m^ntuirea in fugS, dar
ai notri urmarindu-i in intunecimea noptei, fara
seama ii ucid sau ii prind mai pe to|i. MustafaPaa, pierzand calul, o lu& pe jos la fuga; o
sluga ii dete apoi un cal prost pe care in zadar
se sili a scpa; el fu ucis de ai notri nu departe de locul bataliei. Domniorul Bogdan fu
mai norocit; reschirandu-se toti ai sai, insotit
numai de vre-o douazeci de oameni, iar, dupa
cum zic unii, numai de ase, el fugi la Constanlinopol la maicS-sa i la surori. Acolo acest June
pretendent fu, la 1579, prin intrigele lui lereniia,
Domnul de atunci al Moldovei, din porunca Turcilor, asvarlit in mare. Insui analistul Italian N.
Doglioni spune ca a vzut la acest Bogdan, in
anul 1597, o sabie ingropata de mai mulji ani i
care se gSsise in Moldova; se presupune ca ar
ii sabia ce Attila, vestitul rege al Huniior, biciul
lui Dumnezeu, purta in rSsboaiele sale. Talul
sftbiei foarte bine lucrat era de apte palme luni patru
87
XX.
Dupa aceasta stralucita biruinta, Mihai pusede arse i dete in prada oraul Rusciuk. Un martor de fata descrie astfel razbunarea Romanilor
asupra bietilor locuitori ai Rusciukului: BMulta
,,jale se facu in ziua aceia i plangerile se inaitau
,panS la ceruri. Toî s'au incSrcat cu averi in,destule; robi i roabe i-a luat cu prisos; nimica
B n'a scapat din mana lor. Gingaele turcoaice
,,mult rasfajate, ce stau in veci inchise, sS le fi
w vazut atunci goale, desculê, tavSlindu-se pe
.zapada, unele tarate de par, altele de mana !,Nu era osta care sS nu duca vre-o turcoaica".
Cetatea ins nu putu fi luata, cSci Domnul era
silit a se intoarce in Bucureti, chemat fiind de
trebiie t^rei. El lasa pe Unguri, pe Cazaci i o
seama din Romanii lui Albert Kiraly, poruncindu-i
a urma pustierea oraelor turceti din Bulgaria.
Insotit de ostaii sî se intoarse, intr in Bucuresti unde fu primit cu strigari de bucurie i de
binecuvantare ale poporului, pentru izbanzile
sale. Dobanda ce ostaii aduserS cu dansji fu
foarte mare; din 10.000 ostasj ce'l insotiserS nu
era nici unul care sa nu se fi intors cu haine de
matase i alte lucruri de pret.
Indata ce rasuflara puîn otile dupa aceia, Mihai porni pe banul Mihalcea spre Silistra, pe
care o arse i o pustii. Mihalcea apoi se intoarse
de asedie Bralla, dupal ce preda i arse imprejmuirile. Asediafii gSsirS mijloc de a scrie lui
-- 88
Muza, ciauul din Dobrogea, cerandu-i ajutor.

Muza streinse vre-o 4000 oameni 1 trecand Dnnarea pe ghiata, izbi tabara romeineasc i omorandu-le, dupS mSrturia Turcilor, 1000 de oameni, ii sili a ridica impresurarea ; Mihalcea se
intoarse langS Mihai. Domnul trimisese pe spalarul Preda i pe comisul Radu asupra HaroveiTurcii din acest ora, afland de sosirea Romanilor, se grabira a trece Dunarea i le eira in
intampinare, dar Romanii ii b&tu i ii trecu raul,
fScandu-le mult r&u in goana ce le dete panS la
Harova, pe care o i fScur^ prada focului.
In vremea aceasta, viteazul i strSlucitul Albert Kiraly, cu o iutime neauzita, cu foe i en
ier, pradand i pustiind, ii rotete fulgerand
armele prin ioata Bulgaria, prin Sitov, Cerna.
vodft, Rasgrad. Babadag i Oblucita. Dupa ce
toate aceste orae se mistuirS de sable i de foe,
el ii impinse pustiirile panS la Marea NeagrS i
la gurile Dunarei, ajungdnd panS la Varna; apoi
trec^nd rnuntii, el merse dincolo de Andrianopole
apropiindu-se ca la treisprezece leghe de Constantinopol, tot pustiind campiile i impratiind
mai multe cete de Turci i de Tatari. Apoi Kiraly ii intoarse la Mihai invingStoarea oaste,
neatinsa de duman i inavutita cu multa prad^.
XXI.
Tot in acea lun lanuarie, o ceata de Romani
alia prin spioni c Sinan se intorcea dela Belgrad la Constantinopol cu multe
- 89
mai toate dela dumani. Acei Roman! tree inBulgaria, ii pandesc calea in munjii Emului si
navalesc fSra veste asupra i. Sinan ii lasa bog&tiile in prada i Romanii, lacomi dupa dansele,
detera vreme lui Sinan ca s& scape. Gesty Ferentz sosi cu o ceata de TransilvSneni care, unindu-se cu Romanii, cuprinsera mai multe ceta|i
din partea locului, trecura muntii in Tracia, impr3tiarS groaza in toate laturile i ii impinsera
pustiirile lor pana la porîle Constantinopolului.
DacS toatS armata ar fi sprijinit aceasta nemerita incursie, Sultanul ar fi avut mult a se teme
pe scaunul sau impSrStesc. La intoarcerea sa in
|ara Romaneasca, Ferentz intalni un corp de
12.000 Tatari, pe care-1 impratie i-l sfarama.
Toate aceste lupte din luna lanuarie numai, umplura cincisprezece care cu capete de Turci, tot
din cei mai insemnati, care se aduserS in tabara
rom^neasca. Asemenea stralucite izbanzi ale Romanilor aprinsera speranjele popoarele mult chinuite din Turcia i incepurft a le detepta din
amorfeala in care de veacuri zacea. Bulgarii fura
cei mai intai a se forma in cete i a lua armele.
Un corp de 200 t&rani din Bulgaria cuprinse Sofia,
capitala provinciei, in lipsa paei d'acolo i ii
dete foe i prada ; dar neavand destula putere spre
a o tine, taranii o 13sa i se retrag. Prada facuta
se imp^rti intre danii i fiecaruia ii veni in parte
aproape 300 scuzi; apoi, mai unindu-se i alt
cu dansii, s'apucara s pustiasca Jara in toate
parole i ajunsera trei zile departe de Constan-
90 -
tinopole. Ei intampinara un convoiu de un mare

numar de care, camile i mai mult de 40.000
dobitoace ce se duceau la oastea turceascS; ei
isbesc mica oaste ce il ducea, o biruie i omoara
2000 Turci, luand toata acea prada.
XXII.
Isbanda nu fu de o cam data, in Moldova,
<aa repede i straiucita ca in tara Romaneasca.
Aron-Voda, indata ce se declara in contra Porfei, incepu a-i gati otile i vru sa atace cetatile
moldoveneti din Basarabia, ocupate de Turci.
Dar pe cand facea acea gatire, in Decembrie
1594, fara veste 14.COO Cazaci, intre care 2.000
pucai alei, sub trei steaguri, unul cu vulturul
negru i cu manuchiul de argint, altul cu vulturul alb cu manuchiul tot de argint, i al treilea,
dupa obiceiul lor, navaiesc cu capetenia lor
anume Loboda, in Moldova, prSdand i pustiind
prin foe i sabie. Aron d'abia scapa din Iai cu
doi boieri ai sai i Cazacii cuprinsera capitala,
pusera mana pe vistieria Domnului i umplura
oraul de fiacari i de sdnge. Mai tot Iaul fu
mistuit de foe. Cazacii luara din Moldova 26 mii
cai, 600 fete tinere ; ei gasira in capitala 70 tunuri, din care parte le luara, parte le incuiara.
Ne mai avSnd ce jefui in Moldova, ei trecura
sa faca asemenea in Polonia. Vazandu-se scapat
din nevoia aceia a Cazacilor, Aron incepu iarai
a se pregati de oaste impotriva Turcilor. El primi
91
i de la Bathori o sum& de oti ajutor sub coinanda lui Becea Andreas. i se duse s& isbeasca
Benderul, dar fu respins de beiul oraului, Mira-Ahmet. Aron se intoarse, apoi merse spre
cet^tile Kilia i Cetatea-Albft i asedia pe cea
din urma, incepand a o bate puternic cu tunurile. Garnizoana, ne mai putSnd sta mult impotrivS, ceru ajutor de la Gazi-Ghirai, hanul TStarilor. Acesta scul& un numSr mare de Ttari f
punandu-le cap pe Adil-Ghirai, ei sburara in
ajutorul cet^tei, Tatarii sosira pe cand garnizoana era in mare nevoie de a se preda. Aron
vazand sosirea acestora, pricepu ca este peste
putimja a urma asedierea in fata unei asemenea
ostiri i se ridica de acolo, retragandu-se spre tarS.
TStarii, in cele dintaiu zile ale lunei lui Februarie, intrara in Moldova, urmrind pe Aron i
facdnd jafuri i pustiiri dupa obiceiul, pana cand i ei
czur in cursa ce-i atepta. Aron care mai dinainte aflase de sosirea lor ; nu pierdu vremea; el ii
strSnsese toate trupele, ridicase poporul in arme,
f^gaduindu-i prada dumanului, i tot poporul era
in picioare; chemaser in leafa o seama de Cazaci care, inimati de pilda Romanilor, apucara
armele in contra Turcilor i deputara la prinûl
Transilvaniei, cerandu-i leafS numai pe doua
iuni, fSgaduind ca apoi se vor multumi de prSzile
lor i ca vor sluji cauza cretinatatii cu credinta
i cu starainta. Dintr'alta parte Mihaiu, intiintat
de Aron, se grabi a-i alerga in ajutor. El pleca
din Bucureti luand cu sine sotia i copilul
92
;i se duse spre hotarul Moldovei cu ostirea sa,
Ambii Voevozi meditarS o stratagems i intinserS o cursS in care lesne c&zura vra]maii. Mihai,
ce se afla in fata Tatarilor, se facu ca eum s'ar
fi inspaimtintat de furia vrajmaului i incepu a
se trage inapoi; Tatarii se iau faia socotint& dupa dansul pan& candcizu intre ostile muntene
ale lui Mihai i oastea moldoveana a lui Aron,
care sta ascunsa in pziduri i in spatele dealurilor. Atunci, deodata Romanii iau ofensiva, Muntenii isbinind pe Turci in fat& i Moldovenii de
dinapoi i din coasta, De trei ori, Tatarii vazand primejdia in care se aflau, se strang in
grSmadS i in desperarea lor, ca nite mistreti
izbiti si impresurati din toate pantile, cauta a-i
deschide o cale de sccipare; dar Romanii se imbarbSteazS mai presus de firea omeneasca i
se silesc a nu 18sa sa le scape din manS aceasta
pradS cSzuta in cursa ce-i pregStise. In sfarit
dupa o lupta inverunata, armata tStara se sdrobeste i se impratie; 12,000 Talari, afara de copii
i de neveste, zac morti in locul bat&liei; multi
incS sunt raniji; mai toata calarimea lor e prapMdita i fiul hanului insui e lovit de moarte;
1500 cai ungureti, multe care incSrcate cu puti
multe steaguri i 1000 cretini raantuiti de robie :
iata care furS trofeele acestei biruinê. Raraai|a
Tatarilor lua in fuga mare calea pustiilor. Aceste invingeri ce suferirS Tatarii in Valachia i Moldavia, in aceste dou& luni, precum i rigoarea
iernei facura ca armata lor, din 80,000 oameni,
93
d'abia se intoarserS 8000. Indat, pe langS acespierderi, o foamete grozav ii mai secera in
aceiasj iarna, incat de lipsS, ajunsera de isj
frigeau muierile i copii in frigSri i'i mEincau.
DupS invingerea str&lucita" asupra TStarilor,
ambii Voevozi intiin|ara de toate cele cu noroc
s&varsjte, pe printul Transilvaniei, ar&tandu-i
cS, de le va sosi in ajutor armata transilvan,
dupS cum li se fga"duise, pana la 29 ale acelei
luni Fevruarie, ei vor stapani toata Dunarea i
se vor pune in cale spre Constantinopole, fiindc toate popoarele cretine din Turcia s'au sculat sau sunt gata a se scula impotriva Turcilor,
XXIII.
Bathori, care sta in acea iarna in nelucrare,
ocrotit de isbanzile Romanilor, nu se prileji a raspunde cererei i dorintei Domnilor romani, caci
ocupatia viitoarei sale nunti umpluse cu totul mintea sa atat de uuraticS. Parintele Alfons Carilio,
pe care il trimisese la Viena, dupa cum am vazut,
ii adusese f^gSdueli marete dela impSratul i ing^duinta casatoriei lui atat de mult dorita cu
Maria-Cristina de Austria, fiica arhiducelui Carol,
unchiu al imparatului. Aceasta fScu pe du|manii
lui Bathori sa zica cum eft cezarul Austriei i-a dat
o femee spre a-1 rasplati de a fi calcat credinta si
alianta Turcilor i ca drept zestre a luat nevoia
de a purta razboi cu danii.
94
Dupa aceia, Sigismund trimise ambasada la imparatul, in capul creia puse pe unchiul sau Bocskai, care ajunse in 14 Decembrie (1594) la Viena
i in 12 lanuarie (1595) la Praga, unde fu foarte
bine primit. Aci se incheie intre imputernicitii lui
Sigismund i ai imparatului un tratat de alianta
pe aceste temeiuri: c& nu vor depune armele i
nu vor face pace cu Turcii decat numai printr'a
invoire reciproca; ca. in tratatul cu Turcii se va
cuprinde despre Transilvania, Valahia i Moldavia,
c toata Transilvania sj partea regatului Ungariei
ocupate de Bathori vor ramanea vecinice ale acestui print i copiilor sSi, parte barb^teasca, cu
dreptul celui mai intai nascut intre danii i tot
in chipui, cu care se bucurase de acestea printii
loan, tefan i Christofor, dar cu conditie ca vor
recunoate pe Rudolf i pe urmatorii sal, regi ai
Ungariei, ca suzerani ai Transilvaniei; ca dacS,
Bathori va muri fara copii, parte barbaleasca, Transilvania i tarile ce se \in de dansa, vor ramanea
pe seama imparatului i a urmailor sî i ca Bathori
cum i sfaturile provinciei, vor igadui printr'un
juramant solemn indeplinirea acestui articol; ca in
cazul cand Transilvania se va reintoarce regilor
Ungariei, imparatul i urmaii sai vor jura d'a pastra
obiceiurile, privilegiile, drepturile i libertatile ei
i de-a nu da carmuirea tarii decat unui Domn
din aceasta provincie; ca impSratul va recunoate
pe Bathori ca print suveran, c-i va da titlul de
strdlucit, ca va mijloci a i se da in cas^torie una
din fetele arhiducelui Carol, mort de curand, i
95
c va pofti pe regele Spaniel a-i acorda colanul
Mielului de aur; c imparatul ii va da toate ajutoarele trebuincioase de oameni, bani i munitii de
r&zboi; c& va invita pe Papa a lua sub protectfa sa
pe printul i staturile sale; c& Bathori i copiii
sal se vor institui printi ai sfintei ImparStii, dar
farS a avea drept de edere i de vot in diets!
czi oraele, cetaîle i castelurile ce se vor lua
de armata imp&rateasca in rSzboiu vor fi ale impSratului i c& cetStile ce prea stralucitul print
al Transildaniei va cuprinde cu otile i cbeltuiala sa vor rSmSne ale sale, bucurandu-se de ele
sub titlu de feud al impSrStiei, dar dac aceste
cet^ti vor fi din ale vechiului regat al Ungariei,
prinûl va fi indatorat a le inapoia cu dreapt
despSgubire, platitS de impratul; cS imparatul
va plati suniele trebuincioase pentru int^rirea
cet^tiior Transilvaniei i cS Bathori, din partea
sa, nu va cruta cheltueli, nici ingrijiri, spre a le
apara in contra dumanului comun. Se mai adôgi
la acest tractat un articol ce se pSrea a fi o rea
prevestire ; se zicea intr'insul c& la inteimplarea
cS acest razboiu s& nu isbuteascS, dupS cum
sperau, i ca Bathori s& fie gonit din Transilvania
imparatul se va indatora a-1 primi in staturfle
sale i a-i da venituri de ajuns spre a tine demnitatea sa sj m^rirea casei lui; cS in sfarit nobilii pe care acest rboiu i-ar pune in aceiai
primejdie ca i pe pr^ntul lor, vor putea s& se
retragS cu dansul in Germania.
Acest tractat, prin care imparatul pSrea sS se
96
fi aratat prea generos i a fi oprit pentru sinei

numai dreptul onorific de suzeranitate i eventualitatea putin probabilft cu un print aa de tanSr,
d'a dobandi Transilvania In lipsa de motenitori^
era intr'adevai catigarea transilvaniei pe sigur
de c&tre imparatul, cci era la la mijloc un secret ce puîn in urm se dete pe fata, iar care
atunci era cunoscut de toti cei apropiati de Sigismund i prin urmare i de iesuiti ce il vindeau curtei Austriei; acesta era starea de zdruncinare, constatata de medici, in sSnatatea lui
Sigismund. Se zice ca el fusese otravit prm
farmecele unei babe fermecaioare numitaioana^
care era a lui loan Koacoc ; alti presupusera mai
in urm& cS muma lui Stefan Bocskai, dorind ca
Sigismund sS ia in cas&torie pe o fata a ei neizbutind din pricina vanit^ti lui Sigismund care
preferi pe o nemtoaica din familie imparaieasca,
prin farmeci il inveninase. Sigismund ce-i cunotea starea, sau c& credea ca prin tiinta medicalS ii va putea vindeca sdruncinarea, sau numai din mandria de a se vedea aliat cu neamul
impraiesc, dori aceasta cSsatorie, care .fu asa
de fatal a tarei sale,
Dup^ incheierea tractatului, ambasadorii transilvaniei primira daruri mSrete i dandu-le audienta
pe concediu, impSratul le fSgadui ca peste putin
va trimite pe principesa Maria Christina, logodnica
lui Bathori; dar curtea imperials tot ameina acesta
sub deosebite pricinuiri. Bathori se planse in mai
multe randuri i staturile t^rei, ce se temeauca
97
aceasta alianta cu casa Austriei sa nu le fie fataia, ziceau in gura mare ca i-au batut joe
Nemtii de printul lor. Spre a potoli aceste sgomote, tefan Bocskai care rSmSsese la Praga,
se duse la inceputul lui Martie, in Gratz, capitala Stiriei, unde se casatori ca procurator al
stapanului sau Sigismund Bathori cu Maria Christina, fa|S fiind archiducele Maximilian, fratele
impSratului, i Ferdinand, fratele principesei. Bocskai, in ceremonia obicinuita in casatoriile prin
procurS ale printilor, lua oficial rolul stBpcinuliri
sSu, dar Nemtii tot nu trSmisera de o cam data
pe mireasa la soful ei, pSnS in vara urm^toare.
XXIV.
Domnii romSni nu perdurS vremea ateptand
armata lui Sigismund ce nu veni i calitara ai
se folosi de isbanzfle lor i de spaima ce ele
rSspandise in vrajmai. In vreme ce oastea lui
Aron cuprinde Macinul i alte cetati i rSscoala
toata Dobrogea, ai c&rei locuitori urand tirania
Turcilor se ridicara cu totii i cur^tirS \ara lor
de danii, doua escadroane de Moldoveni, inaintate in aceasta provincie, batu in doua randuri,
doua cete insemnate de Turci i le lua doua
stindarde ; apoi Moldovenii se unira cu Dobrogenii revoltaji, se invartejesc, iau cu sila
Kilia i Benderul, unde taiara in bucati pe beiul
cu 600 Turci, luand i multe turme de dobitoace
Istoria Romanilor
98
si merg de asediaza" pentru a dou& oara CetateaAlb&, arzandu-i imprejmuirile, dupS ce au risipit
otirea beiului acelei ceta$i, astfel incat d'abia a
scapat teafr, el al optelea, lsand in puterea
Moldovenilor steagurile, tobele, trambitile i cele
mai multe munitii ale sale.
Mihaiu cuprinde Ismailul, unde omori mai mult
de 1000 Turci i gasi 70 tunuri de baterie, douS
din care erau insemnate cu armele imparatului
Ferdinand i alte douS cu ale lui loan Huniad.
Aceste patru tunuri Mihai le tramise in dar
printului Transilvanieix) i dupa ce las in Ismail,
o garnizoanii de 2000 Romani, trecu apoi iarSsj
DunSrea, pustiind oraele turceti ce mai ramSsesera in Bulgaria 2) i se intoarse in grabs spre
Bucureti, panS a nu se desgheta de tot DunSrea. La intoarcerea sa in {ara RomaneascS, cu
toate c& curgea de trei palme apa pe ghiata
Dun&rii, intrepridul roman, cum zice De Thou,
viteazul Domn nesocoti o primejdie aa de in1) Aceste tunuri se credea a fi fost luate de tefancel'Mare in bStaiia vestita ce catigS asupra lui MateiaGorvin regele Ungariei, la Baia.
2) Herera spune c& la Smil, Romanii omorira mai mult
de 2000 Turci i gSslrft 34 de tunuri, d'n care unele dela
Huniad, i ISsarS garnizoanS ca la 2000 oameni fiind cetatea tare. Andrei Borestay, zice ca Albert Kiraly, la 10
sau 6 Mai, luS Smilul, dupS ce o trupS de Romani a
batut 3000 Turci ce veniau prin Moldova, omorandu-!e
2000 de oameni, lua" lesne Silistra i apoi veni la Bralla
cu multa prada.
gg __
vederata i trecu cu toata prada sa de cealalta

parte a rSului.
In vremea aceasta Ttarii nSvSlisera in Moldova. Poarta, oranduind Domn in tara Romaneasca
pe unul numit tefan, ins&rcinase pe capigi-baa
i pe paa Silistrei, cu multa putere de Turci,
laniceri i de Tatari saM duca in scaun. Mihaiu
aM de aceasta i trimise pe Albert Kiraly, care
inta*mpina pe duman la 16 Martie, il sparse s.i-1
fuga"ri, iar cetatea Silistrei, crutata" pSna atunci
o asemSna cu pSmantul; apoi ne rnai intarziind
Kiraly, se invarteji la oraul Turtucaia, cale de
o zi de Rusciuk, o aprinse, ucigSnd multi din
locuitori i se intoarse la Bucureti, unde se afla
Mihau. Prinful trimisese de vre-o cateva zile din
nou pe Mihalcea ca sa" ia Braila i s^-i r^sbune
pentru ruinea ce primise fiind silit, la cea d'intiiu
asediere, a se departa. Cet&tuia Brailei era inchisa
cu un zid gros i intarit cu pglimare de pari.
Armata toata ce o impresura, atat Romanii lui
Mihalcea cat i Ungurii lui Albert Kiraly pe care
Mihaiu, indata dupa intcarcerea sa dela Turtucaia, il pornise la Braila in ajutorul lui Mihalcea,
dupa marturia chiar a cronicarilor Turci, se urea
la 20 mii oameni cu multa artilerie. Garnizoana
cetatei era de 3000 Turci i nu le mai putea veni
ait ajutor, caci Dunarea se desgheâse. Cflnd se
apropiara cretinii, garnizoana ei din cetate i
incepu a hartui, dar fu indata silita a se inchide
in ziduri spre a se apSra cu tunurile i cu putile.
Asediatorii deschiserS i duserS anturi prin trei
100
locuri i grSbirS mult asedierea. Peste 16 zile,

la 30 Martie, inconjuratii ne mai putandu-se impotrivi, se sftuir a se preda cu condnii: dar
Mihalcea ce era n^scut din BrSila, nu voia s
le dea alt capitulate de cat numai voia de a
ei cu femeile i cu fii lor, f&ra" de a lua nimic
din avutia lor. InsS, dupS multe rugSminte ale
lui Kara-Ciau, Mehemet-Bei i Mustafa-Ciaus.,
deputatf ai garnizoanei, cSpeteniile ungureti mijlocirS i jurarS pe credinta lor cS nu li se va
face nici un r#u i ca pot lua cu danii orice
vor voi. La 10 Aprilie, Bralla capitulS dupS o
asediere destul de prelungitS. Aa, panS a nu
trece dincolo Dunaiea ei imbarcarS pe cor^bii
aproape 1000 cantare de mobile i scule ale lor
i incepura a ei din cetate spre malul Dun&rei
plangand i tipand tare; dar ai notri zSrind c^
sub straiele lor erau i bani i cS inc& i in pani
aveau ascuns aur topit, orbiti de dragostea jafului la care foarte multi se deprinsesera in paguba discipline!, calcarS credinta data i se
aruncar^ asupra sarmanilor Turci, incepand a
despuia pe unii, pe alfii mai insemnati a-i lua
robi i pe vre-o cativa a-i i ucide. Kara-Ciau,
vSzand aceasta c^lcare a capitulatiei, le striga:
,,Mincinoilor! este oare vre-o religie care s&
,ierte ceiace faceji ?* Atunci Albert Kiraly cu
celelalte capete ale armatei puserS mana pe sabii
spre a opri pe cretini de a maltrata pe Turci,
ucisera vre-o cativa din cei mai iiid&ratnici i
101
ocrotira" trecerea acestor nenorocifi pe

mal al DunSrei.
celalt
XXV.
In vreme ce Mihai se str&duia cu atata virtute
Impotriva dumanului din afara, zavistia boierilor
semSna s^maâ imperecherilor dinimtru. O
seamS de boieri, vazand energia si calitStile deosebite ce desvolta Mihai, se temurS ca acest
om eroic sS nu curme puterea i suprema|ia ce
cu atata nevoie isbutiser a intemeia in stat asupra puterei domneti. IneepurS a vedea intr'insul
n urma al acelor Domni ca Mircea, Dracul^
Tepes, care intr'o vreme sdrobea vrajmaul din
afara i ap^sa puternic dimpreunS cu factule
anarhia i partidele dinSuntru i libertatea publica,
Aljii din descurajare, socotind ca r^sboiul inceput
nu va putea fi tot aa norocos panS la sfarit,
alp incS manaî ca totdeauna de patima ambi|iei i a urei individuale, toate aceste factii in
sfarit, in capul cSrora era banul Manta, se unini
i complotara ca sa doboare pe Mihai i sS cheme
pe Turci. Complotistii bagara fSrS de veste m
Craiova un corp de cinci mii Sarbi, strani in
leafa de danii i se scularS pe fata in contra
Domnului. Acesta trimite indata la Craiova un
corp de ostire care nap&desc in ora, zbrobete
pe r^svratitori i goneste pe strini panS ii trece
fnnot DunSrea. Mihai se purta cumulta marinimie catre boierii, dumanii lui; ii ierta pe
102
impreuna cu capul lor, banul Manta care, dup

cum spune Walter, trala inc la 1599. Apoi acea
otire din Craiova merse sub Albert Kiraly de
triumfa prin fl^cari de oraul Nicopoli; dar, dupa
atatea ispravi marete i strSlucite, Romanii cereal i o perdere. Farca, avand cu sine un corp
de 3000 Romani, Sarbi i Unguri, fu inelat de
doi custozi romani cumprati de Turci cu 2000
aspri, ca sa-i vesteasca c vre-o suta de Turcl
prada pe locuitorii din preajma Vidinului i ca-i
roagS acei locuitori s alerge in ajutorul lor*
Farcas. increzator se duce si cade in mijlocul unei
armate de 30.000 Turcii sub un aga; cei mai
multi din ostasji sal, impresurati de vrajmai, pierirS. El numai cu puîni, putu sc^pa. Aceast^
pierdere uoar ii avu insa compensatia sa cu
atStea alte biruinje i in sfarit cu luarea BraileL
XXVI.
Cuprinderea BrSilei incheie intr'adevr glori*
oasa campanie din iarna 1595, fSrS seaman poate
in istoria lumei. Nici odata simtSmantul libertatii
nu imbarbatS mai puternic inima unui popor;
patru luni dearSndul, nesocotind rigoarea iernii,
nici numSrul eel mare al dumanului, pururea in
campul bStaliei, mereu ca nite uriasi, s'au r&zboit Romanii din ambele t&ri. Intr'o vreme aa
de scurt, eise luptara in zece b^taiii insemnate,
impr^tiara mai multe armate dusmane, cuprinca la dou&zeci i cinci orae mari i puter-
103
nice i cet&tix) i prdar in laturile lor mai multe

mii de sate. Constantinopolul insui ii vzu pustiind prin fier i flacari panS la porjile sale! Privind in total aceast campanie, imaginatia este
isbita de atatea indr^znete intreprinderi svarite,
ca intr'un vSrtej de vitejie, de un popor setos
de libertate, tresrind subt impulsia unui geniu
rSsboinic.
1) Printre oraele cuprinse de Rom&ni In aceasta campanie figureaza Oraul de Floci, BrSila, Rusciukul, Turnul,
Isakcea, Harova, Macinul, Silistra, Ismailul, Chilia, Benderul, Cetatea-AlbS, Baba, Si|tovul, Cemavoda, Oblucifa,
Rasgradiil, Provata, Dobricea, Zagora, Turtukaia, Nicopoli, Vidinul, Vracea,
CARTE A Il-a
CALUGARENII
(Aprilie 1595 Decembrie 1595)
S UMAR U L
I. Moartea Sultanuiui Murat al Hi-lea i inSltarea lui
Mahomet al Ill-lea.Noul Sultan ii ucide fratii.|pll. Starea impSratid turceti; proorociri rSspandite intre Turci i
Cretini despre cSderea acestei impSrSt"- HI. FerhadPaa se numete vizir in locul lui Sinan i pornete asupra T^rii rom<ines.ti; el declara Moldova i f ara rom^'
neasca paâlficuri.IV. RomSnii cuprind un convoi tuicesc
pe DunSre. Izbanzi in Ardeal i Banat impotriva Turcilor.V. Prefacuta propunere de pace ce Sinan in acea
iarnS face impSratuiui. ImpSratul se pregatete de iSzboiu.VI. TrSdarea lui Bathory catre Domnii romani.
Aron-VodS din Moldova se aresteaza i e dus in Ardeal.
tefan RSzvan se face Domn in Moldova. VII. Mihai'
VodS aflS schimbarea domniei din Moldova. El trimite
o deputatie in Ardeal; trSdarea deputatilor i tratatul
dela 30 Maiu 1595. VIII. Mihai-Voda biruie pe Tatari;.
face o expedite nenorocita la Nicopole.IX. Ferhad-Paa
sosete la Rusciuk i se apuca de cladirea podului pe
Dunare.X. Caderea lui Ferhad-Paa din vizirat i moartea
lui. Sinan se numete vizir i seraschier. Maria Putoiancas eroina romana.XI. Via{a lui Sinan-Paa.~El pleaca
105
spre Jara rom&ieasca i sosete la Rusciuk.Armata lui
i cSpitanii ce o comanda. XII. Sigismund Bathori ti
serbeaza nunta.E! afia de sosirea lui Sinan i incepe a
se gati de oaste. Mihai-Voda ii aeazS tabara la M3gurele. Intocmirea ce face de apSrare. Sinan sfarete
podul i trece DunSrea.X1H. VadulCaiugSrenilon-XIV.
Ziua intai de bStaie la CaiugSreni.-XV. Mihai-VodS vorbete os.tirilor.XVL Ziua doua de batae la caiugareni.
Roma"nii pierd bataia. XVII. VesJSta, fapta de vitejie a
lui Mihai.Romanii c3s.t5ga bataiaAêtrecerea Turcilor i
a Romanilor in acea noapte, in tabara. XIX. Mihai cu
oastea sa se retrage la Bucureti, apoi pe la Targoyigte,
la cetatea lui Negru-Voda i la satul Stoeneti.^X3pSinan
vine la Bucureti."Declare Tara paalSc, face cetate la
BucuretLXXI. TStgovi^tea.XXII. Sinan merge la Targovite, unde face cetate i apoi se duce la Stoeneti,
dupa oastea romSna.Minunata aparare a lui Mihai-Voda
la Stoeneti.XXIII. Bathori fi pune tabara la Sas-Sebe
$i strange oti.El da Sacuilor libertatea ceruta.Bathori
merge la Dealul Negru, unde se aduna otile. RazvanVoda vine cu oaste din Moldova.XXIV. Bathori Ii cla
dete oastea i vine la Rucar. Un vultur mare cade in
labara i minuneaza pe ostai.Bathori sosete la Stoeneti. XXV. O cometa se arata deasupra taberei cretine.Armata cretina merge de tabarete Iftnga TSagovi^te.Spaima in tabara cretin8.SJnan se retrage spre
Bucureti. XXVI. Bathori ii intocmete oastea de bataie: el afia de fuga lui Sinan. XXVII. Sfat de r8zboiu
in tabara cretina; se hotarate a se bate Targovitea.
XXVKI. Bataia Targovitei.-XXIX. Luarea Targovitei.
XXX. Sfat de razboiu intre cretini.Ali-Paa pSrate pe
Sinan.Patni mii Turci cad pe netiute in tabara cretinilor. -XXXI. Retragerea lui Sinan dela TSrgovite panS la
Bucureti i la Giurgiu.XXXII. Otirea cretina pleaca dela
Targovite dupa Sinan.Mihai-Voda cu avantgarda sosete
mai intai la Giurgiu.XXXill. Castelul San-Giorgiului.
-XXXIV. Zabovirea lui Sinan la Giurgiu.El trece Dunarea
106
cu o parte din arrnata.BStaiia dela DunSre.Vitejia Romanilor. Peirea Turcilor. XXXV. Bathori soseste la
Giurgiu. Desfacerea i prSpSdirea desaVSrs.ita a Turcilor,
care n'apucase a trece DunSrea. XXXVJ. Fapta viteaza"
a unor ostasi Moldoveni. Ziua intai a bataii castelului
SSn-Giorgiu. XXXVII. Ziua a doua a bataii castelului. Picolomini i cu Italienii. Castelul se cuprinde.
XXXVIII. Sinan fuge spre Constantinopole. Vestea invingerei sale raspSndete groaza intre Musulmani.
XXXIX. Bathori se Intoarce in Ardeal. XL. Bralla se
deerta de Turci. Udrea biruie pe AfiS'Paa. MihaiVoda cuprinde Turnul i Nicopolul. Farca cuprinde
Vidinul. Sfaritul campaniei de vara din anul 1595.
I.
Inca de la cele d Intai triumfuri ale Romanilor

din aceasta iarnS, spaima i groaza ce cuprinsese
tabara i tinuturile de margine ale imparatiei
turceti intrara i in Constantinopole i pStrunserapanaiin saraiul unde traia intraiu desfatat
i fara grijS desfranatul sultan Murat al Ill-lea.
Vaietele i cartirile poporului, demoralisarea ostailor, a lanicerilor chiar, care nu mai voiau a
merge la rasboiu sub pricinuire cS nu li se pla"tesc lefile, il infiorara de frica i il silirS a se
geindi i la trebile imparaîei sale. Visteria fiind
sleita cu total, fu silit a lua din casa sa bani
spre a multumi otile ce carteau cu obraznicie,
fScand adesea i rascoale. Spre a imbarbSta spiritele spSimantate ale ostasjlor de pe margine,
le tramise steagul eel st&nt ce se zicea a fi fost
al profetului Mahomet i care, luat de mai nainte
107
de la Egipt, fusese panS in acea iarnS cu sfintenie pastrat in Damasc. Dar fiinta de fafa a
steagului profetului chiar nu putu incuragia pe
ostai, care acum, cu totul demoralizati, nu mai
Indrazneau a da fat& cu dumanul. Sultanul porunci atunci a se face rugaciuni publice in pia|a
cailor (At-meidan sau vechiul Hipodrom) in dosul
arsenalului; vizirii, eicii, legitii, preedintii cancelariei st&tuta acolo de fa$ din porunca lui.
Vetile ce mai venira de la Dunare adaogira
amarul inimei sale i-i pricinuira moartea, pe
care el o presimtise mai dinainte i o grabi
printr'o temere superstitioasa. Saatgi-Hasan (Hasan
ciasornicarul), comisul sau favorit, visa un vis in
care juca un rol cu sultanul Suleiman, eicul
Emir Estivi i sultanul Murat. Visul acesta era
aa de ciudat incat el nu se putu opri d'al descrie stapanului sau. Spiritul superstitios al lui
Murat III se impresiona foarte de acest vis
trei zile dupa aceia, apucandu-1 carcei la stomac,
crezu ca i s'a apropiat ceasul mortii. El porunci
atunci comisului sau sa jertfeasca cincizeci i
doua de oi din care patru negre, opt pestrite i
patruzeci albe, de pe cum spusese moul sau
Suleiman in visul lui Hasan i, spre a-i impratia
posomorata melancolie se duse in gradinile saraiului i se odihni in kiokul zidit de curand de
Sinan-Paa pe malul Bosforului, de unde din
doua parti se vedeau sosind corabiile in port.
Acolo, peste obiceiul sau, porunci musicantilor
odaiei sale s& zica un cantec de jale ceincepea
- 108 -
prin aceste cuvinte: BSunt impov&rat de sarcina

.relelor mele: o moarte! fii intr'aceasta noapte
mereu alSturi cu mine!" IndatS dou& galere
egiptene inaintara spre port; tunurile lor salutand, curmara aceste cant&ri jalnice, fScand sa
plesneascS geamurile kiokului i sS cadS in buc^ti. Aceasta imprejurare foarte naturala fu privitS
de Murat ca un semn rSu. W0dinioar8, zise elr
ntunurile flotei intregi n'au fScut nici o smintealS
wacestor ferestre i acum tot se sdrobete la
nsgomotul artileriei acestor galere; v^z cS s'a
nsfarit cu viata mea ca i cu kiokull* ilacramile inundarS obrajii i barba lui. Sculandu-se
apoi d'acolo, el intra in odaia sa, unde se aruncS
pe [o sofa cu inima ap8sat de temere i mahnire. Chiar in noaptea aceia ii dete sufletul (16
lanuarie 1585). Moartea lui fu tinuta in secret pana
sosi de la Magnesia (28 lanuarie) fiul seu Mahomet, care fusese la vreme intiintat de muma
sa, venetianca Baffa. IndatS ce el debarca la
kiokul lui Baiazet, tunurile saraiului i pristavii
in piete vestirS moartea lui Murat III i inaltarea
lui Mahomet al Ill-lea. Toft slujbaii alergarft
spre a-i aduce inchinaciune. Noul Sultan era un
print crud, afemeiat i muiat de tot prin plScerile care il facur sa piarda infocarea ce avea
mai intaiu spre rSsboiu. DupS ce savarsj ingropSciunea tatalui sau cu multa pompS, Mahomet
III porunci sa-i aduca inainte pe toti fratii, in
numar de noua-sprezece ; aceti feciori i douSzeci i eapte fete rem&sesera numai din o suta
109
doui copii ce avusese Murat III cu deosebite

neveste. Mahomet cu o fatarnica mils, meingae
temerile fratilor sal i fata cu dzlnsji dete porunci
pentru ceremonia talerii lor imprejur; dar, duc^ndu-i apoi in camere despite, pentru, ca
vaietele lor sS rSmzma talnuite, trimise muti
cu fatalul lat, de-i sugrumarS pe toti. Din aceste
nenorocite jertfe ale unui obiceiu barbar, patru
luaserS oarecare grad de desvoltare, fiind crescuti
cu multa ingrijire. Acela ce da mai multe sperSri era sultan Mustafa, impodobit cu cunotinte
literare, care afland moartea tatSlui s&u exprimS
presimtirea soartei sale intr'un distic elegiac.
DupS aceia, Sultanul porunci sS arunce in mare
eapte-spre-zece roabe insarcinate ale tataluisSu.
Adoua zi 'el puse de aduse inaintea-i trupurile
fra|ilor sai omoriti, le inchise in sicrie de chiparos, le fmpodobi cu turbane i pene de cocori
i, cu alaiu mare, le duse de le ingropa
tatal sau.
II.
Aceasta nouS stSpanire care incepea printr'un
aa de sangeros oaspSt de frati, fu primita de
Osmanlii cu o trist presimtire. Nici odata pan
atunci imparatia otomanS nu se aflase in aa
cumpana de peire. 0tirile din Constantinopol, nemultumite ca Sultanul fara tirea lor s'a urcat pe
tron, il primira cu o r&scoala infricoata, prSdara
oraul, voir& a izbi i saraiul i d'abia cu vars^ri
110
mari de bani ce li se fcu, se Iinitir3. Din afara*

impSratia era pustiita de Rom^ni, Bulgari, Sarbi,
Unguri rasculati, al caror exemplu toate celelalte
popoare cretine din Turcia, sta gata a-1 urma.
Armatele musulmane demoralizate cu totul f ugeau
de bStaie, in vreme ce sta sememe dinaintea ca~
peteniilor lor i adesea se rascula asupra-le. Pe
langS acestea, o foamete cumplita cuprinse atat
taberile de margine cat i Constantinopolul i, ca
i cum paharul relelor nu era inca destul de plin
ingrozitoarea chimS ii impreunase cu dansa pustiirile sale. Atunci, in acele grele i amari minute, Turcii, acesti crunti i trufai cuceritori a
aptezeci de popoare, stau inmarmuriti i cu durere ii intorceau ochii catre pustiile Asiei de unde
a venit i unde cred ca sunt meniti a se intoarce.
Proorocii, ce de mult circulau printre Mahometani,
facea pe acest popor fatalist, mistic si crez&tor
in minuni, a crede c acel ceas atat de temut,
acum a sosit. Se zicea intr'adevar ca proorocul
Mahomet murind fu intrebat cats vreme va tine
statul si religia sa, i ca el, neraspunzand nimic,
ridicS numai mainile sale in sus aratftnd cele
zece degete, ceia ce sectatorii Coranului talmacira ca va sS zica zece, o sutd sau o mie de
ani. Apoi celelalte doua soroace trecand, rSmasese sorocul fatal de o mie de ani, care tocmai
atunci se implinise. Se eredea i se zicea iar cS,
precum oraul Constantinopol i-a tras marirea
lui dela un Constantin, i apoi a fost luat si zdrobit subt un alt Constantin, i precum imparatia
Ill
romana a inceput a inflori mai cu seamS sub
un August i se pierdu sub un alt August, asemenea i domnia Stambulului i imparatia greaca
cuprinsa de un Mahomet, au s& se zdrobeasca i
sa se pra"padeasc& sub un alt Mahomet i toti
banuia ca acest nou Sultan, cu numele Mahomet,
va fi eel preursit pentru caderea impSratiei. Se
mai zicea asemeni ca la anul 1453, cand s'a luat
Constantinopolul de Mahomet al H-lea, se ivise
o proorccire care spunea ca acest ora va intra
iarai in stapanirea cretinilor dupa doisprezece
ani-luni, socoteaia arabicS dupa care un antuna cuprinde doisprezece ani d'ai notri, i
aa de douasprezece ori doisprezece ani, adicS
144 ani, adaogandu-se cu 1453, da anul 1597,
ce era preursit pentru caderea imp&rafiei turceti.
Mult mai multe i mai curioase erau proorocirile
ce circula printre cretiai i inflacara de speran|ei
irnaginatiile lor. Erau nite proorociri vechi ale lu
Metodie, episcopul de Patras, ale lui Leon imparatul-filosof cu tablourile profetice ce i se atribuia i care vestea surparea imparafiei turceti
de catre un om de vita veche: niata pastorul,
nzicea aceasta din urma proorocire, care va ucide
,,pe lupul ce dorea sa manance oaia; pSstorul
!! va ucide i-l va gasi om. Astfel va pieri eel
,,ce a stapanit prin silS*. Apoi venea proorociriie
lui Merlin, care zicea ca unul incoronat cu trei
coroane va zdrobi imparatia turceasca i ca inainte de aceasta daramare va cSdea asupra-i o
boaia uriata i groaznicS (precum era ciuma de
. 112
atimci); in sfarit cea mai rspandit proorocire

era a astrologului Antonie Torquato de la Ferrara, care trise pe la 1480 pe timpul lui Matei
Corvin, craiul Ungariei. El pretindea c& imparatia
otomana va cadea cand va ajunge la al XIII-lea
sau al XIV-lea Sultan i nu va trece mai mult
de anul 1596, caci atunci i se va intampla un
ce groaznic sj de moarte, din pricing c murind
Sultanul domnitor se vor ivi atatea certuri i
lupte intre cei mai mari ai statului incat se vor
sfasja unii pe altii sj asemenea vor paji i de
catre straini. Atunci cretinii vor lua inapoi Ungaria i vor face multe navaliri in imparatia turceasca, care va fi inca necajita i de o mare
ciurha i de o foamete cruda. Apoi, cretinii imbarbatati i infocati cu atata indrazneala igraba
i puteri, vor trece marea, incat toata cretinatatea se va vedea deodat in arme la rSsarit
unde va parea mai mult a fi zburat decat a fi
trecut. Atunci Turcii se vor cretina i ambele
biserici i ambele imparatii se vor face una sub
un singur imparat cretin. Apoi, pe langS aceia
Mahomet al Hi-lea se intamplase a fi al XIH-lea
sultan dupa Osman eel dintai. Ciuma, foametea,
razboiul, moartea sultanului Murat, rascoala otirilor, sfaierile celor mari intre partidele dumane ale vizirilor Sinan i Ferhad, toate se impreunase spre a da temei acestor proorociri. Dar
cea mai buna proorocire, observa foarte bine un
analist contimporan, ar fi fost sabia i unirea
cretinilor; nenorocire insS cS aceastS din urma,
113
ca in totdeauna cand se fac asemenea legSturi

contra Turcilor, lipsi i astfel toate proorocirile
ramasera zadarnice i esira" de minciuna.
III.
Cate-va zile dupa intronarea noului sultan, Sinan-Paa fu scos din vizirat i surghiunit la Malgara, iar in locu-i se numi rivalul su FerhadPaa (19 Fevruarie), care totdeodata primi i
comanda mai presus a armatei, cu porunca' d'a
g)orni asupra T^rei romaneti. Se zicea c& Ferhad
ar fi isbutit a surpa pe Sinan-Paa incredintand
pe sultanul cum ca Mihai-Voda i Sigismund
Bathori s'au revoltat numai din ura ce aveau
catre Sinan, iar nu din ura lor catre Turci. FerhadPaa, poreclit Characlan (earpele negru), era
<ie origine arnaut. El fusese crescut in saraiu i
deosebindu-se in toata vremea prin vitejia i intelepciunea sa, ajunse iute in cele mai mari slujbe
ale imparatiei i acum pentru a doua oarS fu
investit cu puterea vizireasca. Noul mare vizir
aduna indata la divan pe toti vizirii, pe murtiul,
;pe cadiaskeri, pe nisamgiul, pe cei patru defterdari, precum i pe agii lanicerilor i ai bulucilor
spre a se sfatui daca trebue sa se indrepte
spre Buda sau spre Tara romaneasca. Divanul
se invoi la aceasta din urma parere. Vizirul porunci la toti pasii vecini a-i concentra otirile
la Ruciuk, unde sa se adune i materialele cu
lucratorii trebuincioi spre a face pod pe Dunare ;
paza acestui post p^na la sosirea sa fu mere-
114
dintata lui Lala-Mahomet-Paa beilerbeiu de

Anatolia, care i porni indata spre DunSre. Beilerbeiul Rumeliei Asan-Paa, care se numise in
locul lui Mahomet-Paa, feciorul lui Sinan-Paa?
i care tot intr'o vreme comanda cetatea Vidinul,,
primi porunca sa pregateasca aceastS trecere. Pe
cand marele vizir se ocupa cu multa activitate
in Constantinopole de pregStirile ingrozitoarei sale
expeditii in contra '$arii romaneti, o rascoala a
Spahiilor, aprinsa prin zizaniile vrajmasilor sai, Sinan-Paa i Cicala-Paa, turbura Jinitea capitalei
i era p'aci sS-1 rastoarne din vizirat i sft-i rapuna i vieafa ; dar prin varsari de ban! i cu sprijinul ce avu de la laniceri, putu lesne s'o rasipeasca (21 Aprilie, 1595). Dupa domolirea acestei
rftscoale, marele vizir ei cu alaiu din Constantinopole, Joi in 26 Aprilie i tabari la Daut-Paa,
ducand cu sine 10.000 laniceri sub Zagargi-Paa,
toata caiarimea|cu leaf a ce r&masese la Poarta i
calarimea straina atat din aripa dreapta cat i din
aripa stanga. Corturile armatei se scoaserS cu
cateva zile mai inainte i se armase zece galeref.
pe care incarcandu-le cu tunuri t alte munitii, le
pornira la Varna, de unde pe Dunare sa se urce
la Ruciuk. Al doilea vizir, Ibraim-Paa, fu numit
caimacam in lipsa lui Ferhad i ramase in Constantinopole impreunS cu aga lanicerilor pentru
paza oraului i carmuirea trebilor imparatiei. Caimacamul era duman tainic al vizirului i, cu toate
ca in public se arata ca se ocupa cu preg&tirea
i adunarea otirilor i a armelor spre a le tri-
115
mite lui Ferhad, in fapta ins se silea cat putea

s& risipeascS toate pregtirile f&cute. V&zand laraim-Paa c vizirul trimetea din cale curier dupa
curier, scriind sultanului cS se apropie de hotarele tSrei Romaneti cu o mana de soldati rau
inarmati i ca-1 roagS a trimete indata otile ajutoare, el se puse de arat sultanului pricina
pentru care otile se aduna incet i merg cu greu
catre liotar nu e, dupa cum se zice, cSci lor le
e teama a merge impotriva Romftnilor, dar cSci
ele urasc pe Ferhad-Paa i nu vor a se bate
sub dansul cu dumanul. Spre adeverirea ziselor
lui, el scoase de martori dinaintea sultanului pe
muftiul Bostan-Zadel, pe cadiaskerul Baki, pe
vizirii Gerah-Pasa, Hasan-Paa i pe feciorul lui
Cicala-Paa, tbî partizanii lui Sinan, cumparati
de dansul cu vre-o cate va pungi de sechini i
care tofi adeverira aratarea lui Ibraim. Aceasta
mcepu a face iinpresie asupra mintei sultanului.
In vreme ce aceste intrigi in Constantinopol
urzea peirea lui Ferhad-Paa, el inainta in calea
sa. Plecand dela Daut-Paa in 30 Aprilie, ajunse
la Ciorli, unde poranci de a forma un trup de
1000 oameni -pucasi i dete lui Husein-Bei comanda Spahiilor. Acei 1000 pucai se lua din tot
locul unde tabara armata i cei ce se inroiau saluta in toate zilele pe marele vizir dinaintea cortului sau pe la trei sau patru ceasuri dupa amiaza.
In cele d'intai zile ale lunei Maiu ajunse vizirul
la Andrianopole i dadu tirea ca va z&bovi acolo
zile, la 13 Maiu, pana a nu pleca din An-
116
drianopol vizirul, potrivit vechei i statornicei
dorinte a Portei, terse drepturile ce principatele
Moldova i tara RomaneascS ii pstraser& prin
capitulatiile lor i le declarS provincii ale impSr^tiei turceti (ialeti). El numai ca paa in Moldova pe Giafer-Paa, fostul beilerbei al Suveranului i in fara romSneasca pe Satargi-MehmetPaa i, luand in privire speranta viitoarelor lor
venituri, li se puse conditii ca sS aiba a tine
fiecare cate 1000 de soldaji cu cheltuiala lor,
Fiindca acum ambele principate erau reduse in
starea celorlalte provincii ale impSrStiei, vizirul
dete slujba de defterdar in ambele \&n lui Mehmet, beiu dela Ieni-eker i intr'aceiai vreme,
hotari 12.000 oameni in leafa drept garnizoanS
acolo.
IV.
Pe cand acest nor amenintator de groaznic

vijelie se apropia de faa lor, Romanii aflara ca
un convoi foarte bogat in bani i bucate trecea
din Constantinopol spre Ungaria. BMirosul acestei
W pr2zi scoate pe aceti lei din vizuinele lor i ii
împinge a face tot spre a o dobandi", zice istoricul francez Montreux. Otile romane intampinara
pe Turcii ce conduceau acel convoi. Lupta tinu
multft vreme cu noroe schimbat, pana c^nd curajul isbuti i ai notri luara trei corbii incarcate.
Vestea ca se apropie armata lui Ferhad-Paa
nu-i putu face a se lisa de acea dobanda. Cat-va
dupa aceasta, Sigismund Bathori in Ardeal tri-
117
Hiise pe eel mai vestit general al sa"u George

Borbeli, in Banat la Caransebes. i Lugo. Cu
toate c& avea cu sine pu|ini ostasj, Borbeli cuprinse prin sil dou& castele turceti, anume Boca
i Varsoi; dar garnizoanele turceti dela Lipova,
Giula, Csanad i leneu, afland prin spioni c
oraul lofo se afla fSra garnizoana, voka a se
folosi de lipsa otirilor lui Borbeli din Ardeal i,
cu puteri unite, nSvaiira in aceasta \aT&, cuprin*
serS lofo cu eapte sate dinprejur, unde trecur
tot prin foe i sabie i duserS pe locuitori in robie. Afland Bathori aceasta, spre a-i razbuna^
pornesc din Alba-Iulia o ceata de otire aleasa,
de cuprinde Totvaraia, macelarind garnizoana.
AceastS ceata se unete apoi cu Borbeli, care
fcatea FSgetul, i dupa ce-1 iau, pleach asupra
paii dela Timioara, care, unindu-se cu beii dela
Lipova, Giula, Casnada i leneu, cu mari puteri
aleargS asupr^-i. In batalia insemnata ce urma r
cretinii ramasera biruitori. Paa Timioarei abia
sc^pS cu fuga; iar beii Giulei i Csanadului furS
prini; via|a lor numai fu crutata; toti ceilalti
prini fura ucii in fa|a armatei cretine. In urma
acestora, Borbeli merse sS batS cetatea Lipova.
V.
In aceasta iarna puterea r^zboiului fiind in Tara
romaneasca i Moldova, Ungaria rSsufla putin de
micarile armateior. Sinan-Paa dela Belgrad, de
unde ierna, afla prin fugari renegati, silintele i
118
umbletele printilor cretini pentru o mare legatura

impotriva Turcilor. Spre a domoli fociil cu care
acestia se pregteau de rasboiu, mes.teugitul vizir
crezu ca ar fi bine sa facg. a straluci dinaintea
ochilor lor o mincinoasft lucoare de pace. Spre
acest sfars.it facu irnpSratului o propunere de pace,
dar punand conditii grele care era incredintat ca
jiu vor fi primite. Unele din aceste conditii erau:
de a plati tributul anilor trecuti, a ingriji pentru
irimiterea lui regulata in toti anii de aci inainte
i a nu da nici un ajutor Ardelenilor, Muntenilor i Moldovenilor, revoltati asupra Porêi.
tiici a le lua parte in viitor; de unde nu, ameninta Sinan c, in primSvara viitoare, va merge
sa bata Viena. El trata inca in propunerea sa
pe toata natia nemteascS cu un mare dispret, zic^nd c& Nemtii sunt nite lai care nu pot suferi nici foamea nicic&ldura i ca sunt buni numai d'a bea i d'a manca. La aceste conditii
aspre i cuvinte ocaratoare, imparatul raspunse
cu vrednicie, arfttand ca o cercare rea va dovedi
indata lui Sinan c& Nemtii tiu a se bate cu
ferul; cS zadarnicile sale amenintSri nu-i sunt
de nici un folos, de vreme ce are a face cu ba>~
bati. iar nu cu copii care se sperie de eel mai
mic sgomot. Apoi, lepSd^nd conditiile turceti,
propuse altele cu totul impotrivitoare, intre care
i aceia ca Sinan s& dea inapoi toate castelurile,
cuprinse i pe toti prini i ca Poarta sS se lepede de nedreptele ei pretentii asupra Moldovei
i Tarei romaneti, t^ri vechi feudatare ale co-
roanei Ungariei. Intr'acest chip se zadSrnicira

toate aceste vorbiri despre pace. ,
Sinan Pas/a fu apoi chemat la Constantinopole
i departat din vizirat, dupa cum am vazut mai
sus; in locu-i veni la Belgrad Hasan-Pas, a cu
beilerbeiul Greciei, feciorul lui Sinan-Paa. i cu
nite Domni i boieri pribegi din fara romaneascS
i Moldova, care din ambipe calcand legea si
datoria lor, sub steagurile turceti se luptau in
contra cretinilor.
Imparatul incepu atunci a se gati cu toatSsilinta spre a urma rSsboiul in primavara viitoare.
El chiemS pentru 8 Februarie, 1595, adunarea
Staturiior Ungariei la Presburg i ale Boemiei la
Praga, pe ziua de 9 Februarie. Archiducele Mateiu deschise adunarea Staturiior Ungariei, cerandu-le mijloace spre a urma cu isbanda rasboiul din primavara viitoare. Cererea i se implini,
hotarandn-se de adunare o dajdie de obste pentru
toti, fie de ori ce rang ar fi i ori ce priyilegiu
ar avea. Dieta de la Praga o deschise insui imparatul i, multumind Staturiior pentru zelul ior
i puternicile ajutoare in bani i oameni ce deserS spre sustinerea gloriei numelui de cretin,
el le descrise starea lucrarilor rasboiului. El ie
spuse ca rugase pe papa, pe craiul Spaniei, p'al
Poloniei i Suediei, pe marele duce al Muscalilor
i pe multi alti prinp strfiini, cum i pe prinjii
Germaniei la dieta de la Ratisbona ; i eft spera
ca toti ii vor uni puterile cu ale sale impotriva
dumanului. El le vorbi apoi de legtura ofen*
120
siv i defensive, a printilor Ardealului, Moldovei

sj T&rei Romanesti, de trofeele i biruintele lor
i incheiS cerand Staturilor ajutoare in oameni sj
bani. Staturile ii deterS pentru Boemia, Moravia,
Silezia i Luzacia, 600 clareti i 10.000 pedestrai, care de la inceputul lui Maiu i panS la
sfarsjtul lui Noemvrie trebuiau sS slujeaca cu
cheltuiala lor in armata impSrateascS. Imp&ratui
numi mai mare peste otile sale in Ungaria pe
comitele Mansfeld, capitan vestit in rSzboaie pe
acele vremi i-l cinsti cu titlul de principe.
VI.
In vreme ce ambele imparatii se pregateau cu
atata s\lm\& spre a purta cu putere
unirea voevozilor Ardealului. Moldovei i
romaneti, care, dupS cum vazurm, fusese de
mare folos cauzei cretinat&jii, fu in primejdie de
.a fi sdrobita, i aceste t&ri, acuma aa amenintate de Turci, in nevoia de a deschide rcisboiu
intre dansele. Intelepciunea lui Mihai-VodS se
grabi a opri o asemenea nenorocire; dar smantS de vrajbS ce se arunca aruncS atunci,
rodi mult mai apoi, zSdarnici tot sangele ce se
vSrsase pentru cauza cretinatatii asvarli aceste
trei tari in valuri i in nenorociri cumplite si
mantui impSratia turceasca de peirea ce o arnemintase. Sigismund Bathori, nestatornic i zadarnic
se trufi i se in&\\ cu mintea de cand tracts sj
se rudi prin c^scltorie cu imparatul nemtesc, si
121
incepu deodata" prin usurpare, a se intitula print

al Jftrei romaneti i al Moldaviei, arStcind prin
aceasta dorinta a sa de a schimba tratatul de
aliant& ce fScuse cu Domnii romani, intr'un tratat de suveranitate a sa asuprS-le. Evenimentele
timpurilor p&straserS aceste trei principate, Ardealul, Tara RomdneascS i Moldova, singure,
izolate, intre imparStia turceascS, impSratia nemteascS i craia Poloniei. Era oarecum firesc lucru
ca oricare dintre stSpanitori din aceste trei \an
ce se simtea in putere, sS caute a le uni intr'un
singur Stat i a intrupa astfel vechia crSiie a
Daciei. Mai mulfi printi rom^ni i unguri o ispitir; dar ceeace impingea pe Rometni catre
aceasta era dorinta d'asj constitui unitatea lor
constitutional^, d'a se uni intre sine frati de aceiasi
limba i sange, in vreme ce Ungurii nu erau imping decat de vechia i statornica lor dorinta
d'ai intemeia suprematia lor asupra intregei natii
romane i, c^lc^nd'o in picioare, a da imparatiei
lor tarmwrile MSrei-Negre. Lupta intre aceste
tendinte impotrivitoare ale Romanilor i ale Ungurilor zad^rnici toate intreprinderile de a reintemeia regatul Daciei, i aceasta rivalitate nationala aduse robirea comunS.
Tocmai in minutul czind se cerea incredere reciprocS i unire, nesocotitul Bathori, mai mult din
zSdarnicie, aprinse torta acum stinsS a vechilor
uri nationale. Proiectele lui ambitioase gSsirS partisani nu numai in Ardeal, dar inc& i in Moldova
i in fara romSneasca. Cu tot meritul ce Aron-Voda
122
ii dobandise prin rscularea lui asupra Turcilor,

Moldovenii tot nu puteau uita tiraniile lui de mai
inainte. In intelegere cu Sigismund Bathori se urzi
aupra lui Aron-VodS un complot intre boierii
moldoveni, in capul c&rora sta aga Rasvan ce comanda garda de Unguri a acestui Domn. Sub
prieinuire ca s'ar fi prins nite scrisori scrise de
mEina lui Aron, care dovedeau ca el se alia in
intelegere cu Turcii i cu cardinalul Andrei Bathori din Polonia, varul primjului Sigismund, un
trup de otire din Ardeal, sub comanda lui Caspar
Comis. i Francisc Daczo, intrS far veste in Iai
i, impreuna cu Rasvan, ridica pe Aron cu sotia
i feciorii lui, la 23 Aprilie 1595. i-i duse sub pazzi
in Ardeal, sub pretext ca sa se apere i sa se
desvinovateasca catre Sigismund. Dar acesta il
inchise in castelul Vintului, oraei pe Mures., putin
departe de Alba-Iulia, vestit printr'o fara-de-lege
a curtei Austriei, moartea cardinalului Martinutiu,
(1551) care fu ucis de generalul spaniol Castaldo.
Nu se tie dacS Aron-Voda a fost vinovat intru
adevar de tradarea ce a motivat arestarea lui
sau daca a cazut jertfa ambitiei lui Rasvan i a lui
Bathori. Nimeni n'a vazut acele scrisori de tradare ale lui. Noi ne plecam a crede, cu mai
mulfi analiti contimporani, ca fara dreptate a fost
el asvarlit dupa tron in temnit^; dar cumplita
lui domnie ii meritase o asemenea cadere. El ii
sfari viata in Maiu 1597, in aceiasi temniia. Toata
avufia lui cea mare, stransa prin stoarceri nelegiuite, fu confiscata de Bathori spre a sluji pen-
tru cheltuiala r&sboiului. Mai multi din boeri par-'

tizanii ai lui Aron-VodS i turburara" foarte la
aceasta silnica" i fSrS dreptate fapta"; de aceia,
multi din ei furS inchii unii pedepsitii cu moarte.
Aceste fapte nedrepte racir cu totul spiritele
Moldovenilor de catre Bathori i le intoarsera
cStre Polonia, unde mai multi boieri se aflau in
pribegie, aceia ce dete Polonilor indr^zneala
de a cauta sS intre in Moldova. Ast-fel dreptatea dumnezeascS scotea rasplata unei fapte
dintr'insa chiar; i Rsvan, precum i Bathori,
trasera dintr'aceasta mult r3u i stingere asupra
capetelor lor. Aga RSsvan fu numit de Sigismund
Bathori Donm in Moldova sub suzeranitatea lui
i-i luS nume de domnie erban-VodS. Acest
RSsvan era nscut in Moldova, dintr'un tata tigan
i o muma moldoveancS. El intrase de tanSr in
armata polcnci, i deosebindu-se printr'o vitejie
neobicinuita in rSsboiul cu Muscali, fu din simplu
soldat ridicat la cele mai inalte trepte ostSseti
de craiul Poloniei tefan Bathori. In urmS, intorcandu-se in Moldova, intrS in slujba lui AronVoda, care-i dete rangul de agS i-l trimise in
Maiu 1593, sol la Sigismund Bathori. Apoi R2svan primi de la Aron comanda gardei sale de
Unguri. El trase la sine dragostea acestor ostasf
i isbuti, dup cum vSzuram, cu ajutorul lui
Bathori, a rasturna pe Domnul sau, i a se urea
ast-fel in locu-i pe un tron de care se fScuse
vrednic prin vitejia sa.
Sigismund Bathori, tem^ndu-se ca nu cum-va
124
boierii moldoveni, care erau pribegi in Polonia.

!mpreun cu Polonii, s& facS vre-o naV&lire in
Moldova spre a turbura starea lucrurilor, intocmite dup plcerea lui, trimise pe Gaspar Corni
la Zamoisky, marele batman al coroanei Poloniei,
spre a-1 vesti cS el s'a f&cut acum stSpSn al
Moldovei i il poftete ca sa" nu umble a intra
m acea tara i ai aduce vre-o pagubS. Zamoisky
H dete rSspuns in sens c aceastS treaba privete pe craiu i pe Staturi, i cS ar fi fost mai
bine daca Bathori nu intreprindea o asemenea
fapta pana a nu cerceta mai intaiu pSrerea regelui Poloniei. Intr'acest chip ambitia lui Bathori
detepta in inima Poloniei vechia lor dorint&d'a
Moldova i aduse mari nenorociri.
VII.
Tocmai se gaiea Mihaiu-VodS de a se ap&ra in
contra naVSlirei cu care il ameninta vizirul FerhadPaa, cand prinse veste de intamplSrile din Moldova i de cugetele ambitioase ale lui Bathori
asupra tarei i domniei sale. La inceput elnesocoti acele proiecte ale unui aliat trSdStor i cSl&tor de jurSmant si declara c-si va apSra cu puterea drepturile, de se va atinge cineva de dansele.
Dar stolul otilor turcesti acum se pornise spre tara:
in acea primejdie Mihaiu simî nu numai ca nu
putea intra in lupta cu Sigismund Bathori, dar ca
incS avea trebuint^ de ajutorul lui. El mai avea
.apoi a se teme ca miselul sau aliat sa nu-1 jert-
125
feascS Turcilor; in adeva>, tocmai atunci pe la
inceputul lui Maiu, sosise in Ardeal ciauul Ibrahim, aduc^nd lui Bathori caftane i scrisori atat
de la sultanul cat i de la aga curtii din Constantinopol i de la Amat-Paa din Temioara
prin care i se fagMduia ca sultanul il va recunoate
stSpanitor peste toate trei principatele cu titlu
de craiu i cu plata unui tribut ariual de 5000, in
loc de 15.000 sechini, ce piatea Ardealul mai innainte, numai sa se tragS din legalura cretina\
Era adevarat cS aceste fSgaduieli erau prea man
ca s& poata fi tinute. Mihaiu insS putea sS se team
ori i ce dela un om aa de nestatornic la minte
i la jur&mintele sale. ImpSratul insui avea
teama de slSbiciunea lui Sigismund i incS de la 7
Martie ii scrisese sa se fereascS de ispita Turcilor,
care se silesc din mani i din picioare, prm
amenintSri i fagadueli" ca sS-l tragS pe el i pe
voievozii romani din alianta cretina. In aceast^
cumpanS grea in care se afla, Mihaiu gsi in
inima sa curagiul rar i foarte de laudat de a
jertfi maiimea i neatarnarea sa, dragostea de
sine, drepturile sale i chiar ale patriei, pentru
un mare interes al omenirei i al civilisatiei cretine. Adunand tara spre a se chibzui, ii aleser^l
cu toîi sfat de folos acestei nevoi, ca Domnul
sS se inchine lui Sigismund, pstrandu-i ins&
scSdere drepturile suveranit^tei i veniturile
Cu asemenea instructii porni in Ardeal o deputa|ie compusS de Eftimie mitropolitul Targovitei,
Teofil episcopul Ramnicului, Luca episcopul Bu-
126
zgiului, Dimitrie, Preda i Borcea, vistierii Dan 1

Teodosie, postelnicii Radu Buzescu i Stamate,
clucerii Radu i VintM. La 2 (12) Maiu, sosi
aceasta deput&tie in Alba-Iulia i indata fu primit in audient& de Bathori. El orindui din parte-i spre a trata cu deputatfa pe tefan lojica
sfetnicul i caneelarul sau eel mare i pe George
Ravadzi sfetnic al sau i capitan al cetatei Szamo-Ujvar. Dar Mdintr'acesti boieri ce-i trimisese
,,Mihaiu-Vod pentru tocmeala, zice chronica, inBvrSjbitorul diavol umbl$ in mijlocul lor, de se
,apucara unii cu altii mai mult sa facS vrajbe
decSt pace, cum sa scoata pe Mihaiu-Voda din
n|arS; iar ceilalji boieri ce se nevoia sS slujascft
B Domnului lor in dreptate, de neprieteni fur& biw ruiti". Intr'acest chip, prin vrajmasja unor boieri,
se facu ca tratatul ce se incheie intre plenipop tentii romani i unguri la Alba-Iulia, in 20 Maiu
1595, nu fu de pe cum voise Mihaiu, numai un
simplu tratat de inchinare, ci din potriva legiui
o supunere desavarit& i o intrupare a Tarei romanes.ti cu Ardealul. Cuprinderea acestui tratat
era: ca episcopii, boierii, impreunS cu MihaiVoda i cu toata \ara, ii aleg de Domn stpanitor pe Sigismund Bathori i pe urmatorii sai, caruia depun jurSm^ntul de credin^S. Acest prinf,
rieputand sta necurmat in Tara romaneasca, o va
carmui printr'un vice-voevod ales de tara, care sa
tie limba i obiceiurile ei i cSruia printul s^-i
trimjtci steag, buzdugan i sabie, semnele dregStoriei. Vice-voevodul va alege un sfat de doi-spre-
127 -
zece boeri mai batrani, intre care sa nu intre nici

un Grec i cu care sa czlrmuiascS tara- Veniturile
lor vor fi hotSrate de printul i el nu se va mai
intitula ca inainte : ,,Din mila lui Dumnezeu", nici
va numi oraele t^rei ,,ale sale; intr'un cuvant
1 va fi numai un slujba al printului. Acesta singur va avea dreptul de viat& i de moarte asupra
boierilor, dreptul de a face dnii la pamanteni,
dreptul de a trata cu puterile straine pentru tarS.
La dietele Ardealului sa" se trimita deputap i
din Tararomaneasca, care s& aibS dreptde a vorbi
i a vota ca i ceilalji deputap. Libertatea i
veniturile clerului i ale calugSrilor se asigurau,
i juridictia mitropolitului Targovitei se intindea
peste toate bisericile romaneti din tSrile ce se
aflau sub stSpanirea printului. Pentru toate acestea Bathori se lega ca el i urmatorii sai vor
apara cu toate mijloacele lor, tara de vrajmai.
Acest tratat fu un act de rasbunare al aristocratiei impotriva lui Mihai, pe care in zadar ea
se ispitise a-1 r&sturna,
Boerii i calugarii, spre a-i asigura i a-i intinde privilegiile lor, spre a umili pe Mihai, scazandU'l din treapta de Domn suveran la aceia
de un slujba unguresc, trSdar^ drepiurile natiei
i o aruncara sub supremapa istapanirea napei
ungureti, dumana ei cea de de mult. Acest
tratat injositor pentru el si nafia sa, esit din tradarea din nauntru i din afara, fatalitatea imprejurSrilor puse pe Mihai in nevoie de a-1 primi
dar de atunci trufaa lui inima ii fagadui o rasbunare puternica i ura ce hrani iamiliei Bathore-
128 tilor i pe care tiu a o impaitai poporului

roman, f u atat de infocata incat arse cu totul
aceastS familie i stinse cu sunet pomenirea ei.
Ou intoarcerea deputatflor din Ardeal, Sigismund trimese pe George Palatici ca sa duc IUF
Mihai-Voda buzduganul i steagul ostesc, semnele ^voevodului" i sfi primeascS jurmantul lui
i al boierilor. Mihai fScu acest jurmant, dar in
inima lui hotari a scapa de dansul la cea dintai
ocazie. Intr'aceiai vreme, la 1 lunie, sosirft la
Alba-Iulia deputatii Moldovei, care incheiara un
tratat cu aceleai conditii ca eel cu Tara romaneasca. De atunci Sigismund Bathori incepu
a. purta titlul de .Principe al crailor Ardealului
Moldovei i T^r" romarieti, i al sfintei impaBr^tii romane (regnorum Transilvaniae, MoldaBviae, Valachiae transalpinae et Sacri Romani Im,perii Princeps)", i in Europa incepu a fi privit
i numit Eege al Daciei, caci locuitorii acestor
trei priricipate, Romani, Unguri i Sai, ii se da
numirea comunS de Dad. Dar aceasta nenorocM ambijie a lui Bathori nu slujl la alt ceva
decat de a deschide ochii Romanilor i a le aduce
mereu aminte de vechea craii a Daciei, motenirea lor pSrinteasca. Astfel Ungurii inii lucrara
i facurft pe lume a crede intr'un viitor regatr
al Daciei, fantasma ingrozitoare ce ast^zi ingheata
inimile lor de spairaa x).
1) Dup3 Sigismund Bathori, prinfii urmatori pSstrarS
ideea lui de regat ai Daciei : astfel cardinalul An<irei Bathori, Gabriel Bathori i Bethlen Gabor, care la 1628 cere
de la sultanul a-i recunoate titlu de Rege al Daciei.
129
VIII.
In vremea acestor tratari, vizirul Ferhad se

apropia incet de hotarele noastre si Tatarii, ce
primisera poruncfi de a ajuta operatiile armatei
turceti, navalira c&tre inceputul lui Iimie, cu o
putemica otire asupra Moldovei i TSrei romaneti. Mihai-Voda, cu un trup de oaste alcatuita
de Romani, Ardeleni i Cazaci, pripete de le
| ese inainte la hotarul Jarei romanesti, le da o
sabie, ii impratie i-i silete a se intoarce inapoi,
cum inima lor n'a voit. Indata dupa aceia, Mihai-VodS ia cu sine o ceata de calSreti i pedestrai romani, impreuna cu o ceata de caiareti
ardeleni din trupul lui Albert Kiraly, sub comanda lui Gaspar Fodossi^ i pornind din Bucureti, strange pe langS dansul pe toti ostaii romani i bulgari ce intampina in cale i pe-o
seamS de paznici din volintiri i in ziua mare,
langa Nicopole, trece Dunarea pe vase in vederea i ia faja otirilor turceti, adunate acolo
spre ocrotirea construcfiei vaselor pentru podul
ce se pregStea a se face pe Dunare. Cum trecura ai notri riul, detera indat^ navala asupra
Turcilor, ii bat, ii sparg, ii pun pe goanS i-i silesc a cauta sc^pare dupa anturi, inchizandu-se
in tabara. Aceasta tabara era aezata pe langa
rlul Osmu ce curge din Balcani i se vars& in
Dunare aproape de Nicopole, si langa dansa erau
gramadite la un loc, ca la o mie de luntri, cu
toate cele trebuincioase pentru facerea podului.
Istoria Romanilor.
130
Numeral Romanilor, span c se urea la cinci mii

oameni, in vreme ce Turcii treceau peste douasprezece mii. BtSlia aceasta urm in 10 lunie.
Romanii cuprinsera" tabara cu asalt, robirS i trecur sub ascutisul sabiei pe multi Turci, ca la
500; iar, dupa altii, 1600 Turci cazur morti.
Despre pas.a nu se stie de a sc&pat sau de a
ramas mort. Toate luntrile fur mistuite prin
foe, afara" de vre-o zece ce erau aezate mai
departe si de care nu se puturS a p r o p i a.
Ele slujirS in urmS la ai notri spre a trece
dincoace de riu b u c a t e 1 e gasite acolo. Un
Turc ales ce purta grija acestor lucrari ale podului, vzand arderea Inntrilor, zise cStre F6dossi: DacS oastea voastra ar fi luat astazi
,prea puternicului pad!ah patru cet^ti, n'ar fi
fost nenorocire mai mare la el decat paguba
,,ce-i face arderea acestor luntri". Romanii luarii
in asta izbandS ease steaguri i doua tunuri,
falconete ce Turcii catigaser& in anul trecut sub
cetatea Raab, dela otile imp&rateti; Mihai-VodS
le trSmise lui Bathori, impreuna cu 16 tunuri i
multe pale, hangeruri i alte arme bogat impodobite ce dobandira acolo ostasji sai. Ei g^sira
incS mult praf, munifii i multe instrumente de
fer; dar pe acestea, neputandu-ie duce cu danii
le aruncarS in apS. InvingStorii romani petrecurS
noaptea in acel loc i in ziua urmStoare, 11
lunie, apropiindu-se de Nicopole, scoaserS pe duman dintr'insul. Ei cuprind oraul, il devasteazS i
il dau pradS flac&rilor. Nemultumindu-se cu atata
131 .
isbanda i infl&c&rati de norocul ce-i favorisa, el

se arunca chiar a supra cetatii i isbutesc a face,
langa poarta cea mica, o sparturft cat sa poata
trece doi oameni. Dar cei din nSumtru incepurS
a varsa din tunurile i putile lor descarcaturi
omoratoare i ai notri, vazSnd ca perduserS
vreo 50 sau 60 oameni, l&sarS cetatea i trecSnd
Dunarea, se intoarserS in Jara, veseli de norocita
lor expedite.
IX.
Aceasta expeditie a Romanilor la Nicopole se
mciri foarte mult de unii din analiti contimporani, care o transformarS intr'o bataiie general^
cu toata oastea lui Ferhad-Paa, in care acesfa
rSmase invins cu o pierdere foarte mare. Chiar
Turcii, dumanii lui Ferhad-Paa rSspandirS aceasta veste neadevSrata, ca sa 1 poata pierde mai
cu inlesnire. Noi insa deteram mai mult crezSmant raportului lui Albert Kiraly catre stap^nui
sau, ce se potrives.te cu aratarea unor anaiiti ai
u'mpului. Pierderile Turcilor inca nu fura aa de
nenorocite precum credeau cretinii i Turcii chiar,
caci in putine zile luntrile se facura i se adunar^
la loc. Se vede ca Mihaiu voi inca a face ca
acestea, ceea ce facuse cu celelalte; el trecu
vre.o mie de oameni langa Nicopole ca sSpunfc
mSna pe acele ce se coborau pe Dunare spre
schela Ravehe unde Hasan-Paa beilerbeiul Rumeliei, insctrcinat cu construcfia podului, le aduna-
132
RomSnii se daser ascuns i le pandeau trecerea;

dar a doua zi dimineata otile Rumeliei i Segban-Bai, generalul lanicerilor, care pSzea acele
luntri, plecarS spre danii i afland in cale de
la un prins de starea i aezarea lor, se ascunsera toata ziua aceia intr'un loc priincios, i
a doua zi, c&nd se crp de ziuai nostrii isbira
fara de veste pe Turci cu atata noroc meat ii
invinsera i-i puserS pe fuga\
In sfarit, dupS apte saptamani dela plecarea
sa din Constantinopole, Ferhad-Paa sosise acum
pe la jumStatea lui lunie in Rusciuk, unde gasi
gata lemnele pentru facerea podului. Pricina zabovirei lui in cale fu, dup& cum tim, intarzierea
adunSrii soldatilor i greutatea ce intampina intru
strangerea munitiilor i a bucatelor din partea
dumanilor sai rSmai in Constantinopole. IndatS
ce sosir vasele de la Nicopole, in 6 lulie, se
apucara de lucrul podului. Un Roman ce pica
atunci in mainele Turcilor i care se vedea a fi
fost trimis intr'adins de Mihai-Voda, le spuse
ca acesta primise ajutoare din Ardeal i Ungaria
i ca se afla in Bucureti in capul a aptezeci de
mii de ostai. Segban-Bai fu insarcinat a trage
linia podului cu vre-o cati-va bei din Rumelia,
care trebuia sa meargS inainte. Marele vizir sta
la capul podului subt un kioc sustinut de opt
stalpi, de unde putea sa vada i silinta ce se
punea la lucrarea podului i tot ce se petrecea
in tabar. In locul unde se facea podul era, m
mijlocul raului, un ostrov lat, szidit tot cu
> 133
imde podul ajunsese in cinci sau ase zile. Ostrovul fu ocupat mai intai s| se aezar acolo
corturi. Celalalt canal al raului, ce se intindea
pcLna1 la cet&jiuia St. George, era foarte larg inc^t
trebuia eel pu#n 500 vase spre a face podul.
Era IzingS cetatuie locul cam ridicat i nite sangiaci-bei fura oranduiti spre a-i tia ca sS poata
prinde capul podului. In 8 lulie beilerbeiul Rumeliei Hasan-Paa intra cu pomp^ in tabSrS,
ducand vre-o 500 robi i aproape patru mil capete de cretini din Transilvania i Ungaria. Satargi-Mehmet-Paa, ce fusese numit beilerbeiul
TSrei romaneti, fiind chemat, sosi i el peste
putine zile in
X.
Intr'aceia, pe cand Ferhad-Paa se ocupa cu
constructia podului, m^gulindu-se cu sperare cS
va supune indata T^ra rom^neasca i apoi prin
Ardeal ii va deschide calea spre Belgrad, ca sS inceapS operatiile rasboiului in Ungaria, vrajmasji sî
din Constantinopol nu st&tura in nelucrare. SinanPaa c^tigase pe tainicii haremului, care incepurS a baga multe hule impotriva lui Ferhad in
capul despotului. II invinov^tira ca in fundul inimei sale e ghiaur i ca are relatii secrete cu
Mihai-Voda, silind impreuna a prapadi cu totul
armata mahometana; ca pierduse o mare batalie
la Nicopole ; ca ostaii nu vor a se mai bate sub
d^nsul; ca oprete pe seama-i banii cu care tre-
134
buie s plSteasca otile i c, de i se va lasa inca

eomanda armatei, e de temut cS ambifia i scumpetea lui s& nu pricinuiascS nenorociri i mai man.
Prin aceste paii neadevrate, Ibraim-Pasa i ceilalji prieteni ai lui Sinan izbutirS a rasturna pe
Ferhad-Pasa, i in 6 lulie, Sinan-Paa fu numit in
locu-i mare vizir pentru a patra oara\ A doua zi
(7 lulie) noul vizir porni pe chehaiaoa capigiilor,
Ahmet-Ago, cu un ferman ca s& ia pecetea impSrateascS din mana lui Ferhad i sa-1 i omoare de
va avea ocazie priincioasa. Dar cu dou zile inainte de a sosi chehaiava in tab^rS la Rusciuk, Perhad*Paa, intiintat fiind de nite credincioi ai
sal din Constantinopol despre ceia ce i se pregatea,*chema la sine pe Mehmet-Satargi Pasa, &
dete pecetea imp&rateasc in mani, spuindu-i c&
el e mazil si cu tot bagagiul sû, insotit de trei
mil voinici calreti, lua drumul Constantinopolei.
In cale intalni trupele Siriei, pe care Sinan le
pornise dup dansul, zicandu-le: Mie capul,
voua avutiile!". Ferhad scSpS din mana acestora,
ISsandu-le in jaf avutia sa, ce era incSrcata toata
pe c^mile legate cate ease unele de altele.
Dintr'un deal vecin el privi aceasta pradS a vistieriilor sale i apoi se dep^rta in mun|i i de
acolo se duse la Constantinopole, unde in zadar
cSutS a-i m^ntui viata. Moartea lui e povestM
cu intristare de to|i istoricii Turci, care laudS
slujbele ce el a fcut imparStiei si hulesc pe ambitiosul i barbarul sau dusman, Sinan-Pasa, care
se numise totdeodata seraskier i mare vizir,
135
a pierde vreme, incepu a se g&ti spre a se porni

la oaste. Inainte insa de a ei din Constantinopole, voind sS dea Turcilor sj sultanului o privelite placuta, trimise de scoase din inchisori o
suta doisprezece cretini robiti in Ungaria, afarii
de femei i copii, pe care, dup ce-i sili a face
o suta de leghe zi i noapte pe drum, lega|i j
chinuiti de foame sj de sete, meat mulji, nu numai copii dar ibarbati, murisera in cale, ii aduse
in ora, unde el insusj ii primi la porple cet^tii
i ii preumbla prin targ in vederea sultanului i
a locuitorilor. Intre aceti robi erau mulp oameni
insemnati i de cinste, din care unii fura osandip'la galere, altii trai in teapS. Intre danii se
descoperi o femeie in haine barbateti./Era o
jun& fata numita Maria Putoiana. Istoricii nu spun
nimic despre nationalitatea ei; numele insa o
ddvedete a fi fost romanca. Impinsa, dupS spusele unora, din dorinta de a i rfisbuna familia
m^celarit^ de Turci, iar dupa altii, de maiimea
curagiului sau i de sfanta dorinta de a se lupta
cu dumanul legii, ea se batuse multa vreme ca
soldat. Turcii o intrebara daca n'a luat haina
barbateasca ca sa ascunda vre-o dragoste cu
vre-unul din ostai. La aceasta ea raspunse cu
o minunata neinspaimantare, ca ea ii schimbase
portul ca sft poata a i vatama in rasboiu, iar cS
pana atunci nici un om nu-i banuise sexul. Aceasta o marturisira i toti insotitorii ei, adaogand
ca in toate intalnirile cu Turcii, ea daduse foarte
fruraoase probe de curagiu. Afland sultanul de
136
aceasta eroinS, trimise s& o aduca dinainte-i si

o intrebS de a ucis vre-un Turc, la care intrebare ea r&spunse cu sememe ca s'a purtat cat a
putut mai cu*curagiu, necrut^nd nici un vrajma
i ucigand vre-o zece cu mana ei. Sultanul mi
randu-se mult de virtutea acestei fete generoase,
puse de o preumblft in triumf pe ulitele Con
stantinopolei, aratandu-o poporului ca o minune;
apoi o dete sultanei spre slujba ei In harem.
XL
Sinan'Paa era atunci in varsta de optzeci sj
trei de ani. El era de neamul lui arnut, nSscut
m satul Tapoiane in sangiacatul Prevedei. Fiind
numai in vSrsta de 16 ani, el eise din saraiu in
alele Sultanului Suleiman i intrase in randurile
lanicerilor, luand parte in multe batalii insemnate
de pe atunci, iar mai cu seama la asedierea
Vienei de la 1528, i deosebindu-se totdeauna
printr'o ura furioasa asupra cretinilor. Inputina
vreme ei ajunse berleibeiu de Alep i de Egipt;
pe urma fu trimis de iiniti turbur^rile Arabiei
|i luS parte, sub Mustafa-Paa, la rasboiul Ciprului, unde ii arSta cruzimea sa asupra cretinilor
povatuind calcarea capitulatiei si jupuirea de viu
a viteazului i nenorocitului Bragadini, comandantul cetatii Guleta. DupS aceia, ajunse de trei
ori mare Vizir, vestindu-se mai presus de to|f
c^pitanii turci, in toate rSsboaiele ce purta cu
noroc in cate-i trele parjiale lurriii i cari ii do-
137 -
bandise numele de nebiruit si de Mariu al Osnanldilor. Turcii il numiau Cogia-Sinan-Paa sau

^nan-Eaa-cel-batran spre a-1 deosebi de CecaleZade-Sinan-Pasa, cunoscut de cretini sub numele
<Je Cical-Paa, care era nascut la Messina dintr'un
iata genovez si dintr'o mum turca\ Indata ce-*
vazu implinita infocata sa dorinta de a se mai
osti impotriva cretinilor, batr^nul vizir, ingamfat
de reputafia sa ost&seascS si de atatea rSsboaie
cu noroc savarsite in Tunis, Arabia, Persia, Georgia si Ungaria, se duse dinaintea sultanului de
lira si chezûi pe capul sSu, cS va supune pe
revoltatii rom^ni, va robi si va pustii tara lor.
iar pe Mihai-VodS il va prinde i-l va aduce
viu. Dupa aceia, isi adunS in grabs otile si toata
gatirea trebuincioasS pentru rasboiu, lua cu sine
steagul eel slant cu care Musulmanii se credeau nebiruiti ceind il aveau in tab^ra lor, si, esind cu
ceremonie mare din Constantinopole, merse de
tabari la Daut-Paa. D'aci, in 17 lulie, porni spre
Rusciuk. Intr'aceiai vreme poruncise tuturor pallor vecini s&-i iasa in cale cu ostile lor i haimlui sa dea navalS cu T&tarii s3i prin Moldova
m Tara romaneasca. Amiralul Cicala asemenea
fu poruncit ca sS stranga din ostirile Asiei o
armata mai pe atat de numeroasS cat a lui Sinan
isa stea gata ca la orice cerere s^ se unease^
%i grabs cu dSnsul. La Adrianopole ajunsera pe
vizir ostile Siriei si de acolo porni la Carinabad,
tinde fu mtampinat, la 28 lulie, de kehaiaoa
capigiilor, care-i dete pecetia impSrSteasca spu-
138
nandu-i de fuga lui Ferhad Paa si apoi ii

urma calea trecand B&lcanii prin stramtoarea
de la Cialicavain, ajunse la umla i de acola
la Hozargrad sau Rasgrad; facand cincisprezece tabere din Constantinopole pana in c<impiile Dobrogei. IndatS purcedand, sosi in 5 August (s. n.) in tabara dela Rusciuk, Aici otile il
primira stand inarmate i-l insotira pan& la cortul
lui, unde-i presintar cajiva robi i cateva capete
de Romani, care venisera s isbeasca pe HasanPasa i fuseser prini i omorati de acesta. Dela
1462, de cand cuceritoml Constantinopolei, Mahomet II, in capul unei armate de doua sute
cinci-zeci mii oarneni, naV&li in tara noastra, nici
o alta otire mai mare, nici cumpana de peire
mai grea decat cea de acum nu o amenintase.
Intr'adevSr, armata ce Sinan-Paa adunase la
Rusciuk spre a trece in Tara romaneasca, era
de o suta opt-zeci mii de ostai i o mie lucratpri1). Cei mai vestiji pai ai imp&raiiei, veterani
ai mai multor rSsboaie, comandau dupS Sinan
aceasta armat. Era Hasan-Paa beilerbeiul Ru1) NumSrul acestei armate e cam nehotarit. Analitii
turci, dupS care se luarS i unii Itaiieni analiti, o scad
la 70 mii oatneni, numai dupS obiceiul lor d'a nu ft
exacti. Istvanfi spune ca trecea peste 100 mii, iar Filstich
o face de 200 mii. Noi am primit num^rul dc 180 raii
dat de Walther carele, fiind pe atunci in \ar& i curand
dupa aceia la Constaatinopole, ni se pare a fi mai exact
lacob Franco pretinde c3 Ferhad adunase 150 mii oameni la tabara sa; apoi Sinan tim ca a mai adaogit
multe oti pe ISnga cele adunate de Ferhad.
meliei nscut in Hertegovina, fiul vestitului Mahomet-Socoliul ce stStuse vizir subt trei sultani;
el dobcindise o mare glorie in rSsboaiele din
Persia si din Ungaria, se privea de totf ca cei
mai bun cSpitan al Turciei si era foarte iubit ostasilor pentru natura lui cea veselS. Era Mahomet-Satirgi, arnaut ce fusese paS de Caramania
i ciadir-mecter-pasa (atrat mare): el era foarte
viteaz i se povestea despre dansul ca, Kind de
paza langa sultanul, il ap&ra intr'o Mtaie, tSind
mai rnulti dumani numai cu un sat^r, de unde
c&pfita numele de satargi; altii ziceau cS acest
nume ii vine fiindca a tost macelar. Era GiaferPaa, eunuc ungur de neam, ce fusese pa& de
Taurida i se deosebise in r^sboaiele Persiei.
Era Haidar-Paa, beilerbeiul Capadociei, vestit
prin ispravile sale din Moldova la 1589, cand
indatorS pe Poloni a plSti tribut Turcilor. Apoi
veneau Mustafa-Paa, feciorul lui ias-Paa,
Husein-Paa beiul Nicopolei, Caraiman-Paa i
alti mai multi pai i bei, tot ostai invechiti
i meteri in rasboaie. Intre ei toti se deosibea
un romdn, un trSdStor de t^ra i lepSdat de
lege. Fecior al lui Alexandru-Voda H-lea, Mihnea H-lea sau Mihaiu, urmS tatalui sSu in domnie i carmui Jara romaneascS de la 1577 pana
la 1583; domnia lui nu fu decat un ir de tiranii i stoarceri de bani, pzma cand strigSrile
poporului fScura pe sultan a-1 mazili i a-1 surghiuni la Tripolis; peste un an ins Mihnea al
|l-lea, pentru a doua oara se intoarse Domn in
140
Tara romaneasca, chinuind-o i mai cumplit

aproape cinci ani (15851591), cand fu iarasj
depSrtat cu urgie i adus la Constantinopol. Ad
in minutul de a porni in exil, temandu-se ca,
Turcii s nu-1 omoare spre a-i lua avutfa, cerui
sa"se turceasca, zicand c de mai multe ori i
s'a aratat in somn proorocul Mahomet indemnandu-1 la aceasta. Turcii se ingamfar de acest iapt
privindu-1 ca o minune a religiei lor. Sultanul
aduse pe noul musulman dinainte-i, se desbrac
de haina sa spre a-1 acoperi cu veminte turcett
il incinse cu cing^toarea sa impodobita cu pietre
scumpe, il numi paS al Nicopolei, iar curand
dupa aceia al VaduluL Acum lepadatul Mihnea
povatuia armata otomana care venise sa injunghie patria sa.v
XII.
In vremea cand Sinan sosise la Rusciuk, i se
pregatea a trece Dunarea, Sigismund Bathori sarb^torea nunta sa cu archiducesa Maria Christina^
eare in sfarit dupa atata ateptare i amanari^
venise in Ardeal pe la inceputul lui lulie. Bathori
pofti i pe Mihai-Voda s& vina la nunta sa, ce
hot&rase a se savari la 7 August. Dar Mihai
care de o lunS de zile se straduia a stanjeni cladirea podului de pe Dunare de Turci, amenintat
acum i mai mult de Sinan-Paa, nu-i putu implini cererea. El trimise in locul sau pe boierM
Stroe Buzescu i Radu Calomfirescu, cu daruri
141
scumpe de nuntS, insSrcinandu-i sa" roage pe Bathori ca sS grSbeasca a-i veni in ajutor, cci dumanul comun s'a apropiat i a pus g&ad, dupa ce
va robi i va pustii fara romaneascS, sa treaca prin
Ardeal in Ungaria A ). Vestea aceasta turburS ve1) Dela aceasta solie in Ardeal documentele istorice
pierd din vedere pe viteazul Radu din Calomfireti, pe
care-1 vazuram inapoi stralucindu-se in rasboiul cu Tatarii; dar un cantec vechi popular ni-1 aratS rivalizand
necurmat in viiejii cu Buzestii amandoi i cu Capletii
cate-i trei, fruntea boierilor i doinnii razboiului" panS
in zilele lui Radu-VodS feciorul lui Mihnea turcitul (1611).
Atunci, intamplandu-se ca Tatarii sS vie sa robeasca moii!e, casa i pe mama b3trana a lui Radu din Calomfire?ti, el alearga la Domn, cerand ajutor pe Buzeti i pe
Capleti. Domnu! refuzandu-i ajutor, el, insert de dreapta
lui slngS Nedea i de vre-o caî'va oameni, se arunca
asupra TStarilor. In bataie, Nedea strigS stapanului sau:
nTaie, ca nu e aci pe boierie, ci este pe vitejie; taie
marginile i eu voi taia mijioacele". TStarii furS invini
i Calomfirescu ii mantui pe mama sa. La Sntoarcerea sa
intampinS in cale pe Buzeti i pe Calomfireti care il
omoarS i ductrupul la Radu Mihrea zicandu-i cfl de traia
il scotea din domnie. Mama Calomfirescului, auzind de
uciderea fiului sau, aleargS la Domn cu multe zapise prin
care se dovedea c& Calomfirescu is era frate. Atunci Domnu'
fiScand divan, judeca pe Buzeti i pe CSp3eti i porunci de
Ji se tale capetele. Dintr'acest cantec se vede dar cS
Calomfirescu a fost feciorul lui Mihnea Turcitul, care insoti pe Sinan in Tara romaneasca. Poate fiul i tata t-au
incruciat paloele la Calugareni, farS a se cunoate.
Poate glontul i paloul Calomfirescului tranti la pSmant
pe lepSdatul Mihnea in Juarea Targovitei. (Cantecul de
care vorbete aci BSlcescu, I'am auzit i 1'am cules i
eu din gura satenilor de pe vechia vatrS a familiei Buzestilor, in Romanati).
142
sclia nimtii. Bathori trimise pe mireasa sa la
Samo-Ujvar i gra"bi a porni in Jara romaneascS
o seama" de oti ce avea gata. Dintr'altS parte,
pe cand el chiema in tab&r pe toti ostaii, solii
sa"i alergau cu grab la Impfratul ca sa"-i vesteascsl primejdia in care se afla i s-l roage a trimite cat mai iute ajutor; dupS vechiul obiceiu
al Ardealului, o sabie i o lance, incrustate in
s&ige, erau purtate din loc in loc de un c&lret
ce le tinea in sus, in vreme ce un alt om mergea alcituri pe jos strigand: Iata vine dumanul
,$rei; fie-ce casS sS-i dea omul spre a ne scSpa
,din aceasta primejdie obteasca".
Mihai-VodM asemenea se ingrijise pe cat putuse de oaste i de apSrare. Pornindu-i familia
cu tot ce avea mai scump la Sibiu in Ardeal, el
ei din Bucureti cu opt mii ostai i merse de
infipse tabSra in drumul Giurgiului, la satul MSgurele, dou& mile departe de Bucureti. Acolo
aduna" langS sine pe capetele armatei i impreunS cercar sfat cum sS apere mai bine taraLucrul era cu greu, fiind peste putintS a opri intrarea Turcilor in tar&, din anevointa d'a strajui
toate hotarele ei deschise atat despre DunSre
c^t i despre Moldova. Intr'adevSr, pe cand Sinan
umbla s& treacS DunSrea pe la Rusciuk, alte
cete turceti se ispiteau a o trece prin alte vaduri, iar mai cu seamS pe la Nicopole, unde se
aila un trup insemnat de Turci, care din porunca
vizirului rezidiserS cetatea cam siSramata de Rocheltuind pentru aceasta mai mult de 70
143
mil ioachimi. Dintr'altS parte se zicea de sigur c&

Hanul TStarilor are sa" naVSleasca prin Moldova
in Tara romaneascS. In aceasta nevoie sfatul
ostaesc chibzui cS, spre a inchide dumanului
calea d'a intra in Jara, sSu spre a-1 putea stSvili
fndatS ce va apuca sa intre, sa" se imparta armata
in cateva trupuri care sa se aeze in locurile
cele mai importante d'a lungul hotarelor, dar s
fie apropiate i s stea gata a se uni cu Domnul,
care cu cei opt mii ostai ce avea pe ISngS sine,
s3 se aeze in centrul operator, intr'un loc comod, de unde sa poata da ajutor ori i in ce parte
va cere trebuinta i sa nu poata fi cu inlesnire
isbit i respins de dusjnan. IndatS dup3 ce sosi
la Rusciuk, Sinan-Paa se puse cu multa silinta
si infocare sS sMreasca podul, a carui cladire
costa 60 mii talere. Cu toate ca intr'acest loc
DunSrea este lata de o jumState de leghe, dar
insula cea mica din partea st^ngS a raului, unde
Turcii ajunsera lesne prin mijlocul flotei lor i
unde reintSrisera cetajuia cam sdrobita de Rom^ni, ii ajutS foarte mult. Sinan insui merse de
vizita i cerceta acea cetatuie. Cu o activitate
rara" la vSrsta sa, bcitranul vizir presida facerea
podului, al cSrui cap era ocrotitca de o palancS,
de cetatuia din insult, iar laturele prin galere.
Mihaiu de pe malul stAng al raului, se silea cat
putea sS impiedice clSdirea podului, dar la sfSrit se vSzu amenintat pe la spate de o ceatfc
de Turci ce isbutise a trece rûl douS mile mai
departe, in vreme ce alti il trecurS pe cor^bii
144
chiar in fata Giurgiului, dei cu multa greutate.

Impresurat astfel de vrS|mai i in neputintS de
a mai stetnjeni trecerea lor, el la"sa malul raului
cu gSnd ca tarandu-i dupa sine, sS se foloseasca
de cea mai buna ocazie spre a se lupta cu d^nîi.
Atunci Sinan, ne mai fiind suparat de nirneni, se
grabi a sfari podul si in 9/19 August, trecand
Dunarea cu toatS armata sa, calca i cuprinse
tarmul romanesc.
XIII.
Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucureti trece printr'o cample easa i deschisa, afara
numai dintr'un loc, doua1 poti departe de aceastS capitala, unde el se afla strans i inchis intre
niste dealuri pSduroase. Intre aceste dealuri esfe
o vale, largS numai de un patrat de milS acoperita de crang, pe care garla Neajlovul o inneacS
i p^raiele ce se scurg din rauri o prefac intr'o
balta plinS de nomol i mocirla. Drumul acolo
trece in lungul acelei vai, parte pe o osea de
pSmant, parte pe un pod de lemn, care amapdouS sunt aa de stramte incat de abia poate
cuprinde un car ISrgimea lor. Aceasta" stramtoare
pe care locuitorii o numesc Vadul Calugdrenilor, fu aleasa de Mihaiu-VodS, spre a sluji de
Termopile Romanilor. Astazi aceastS vale se afl
intocmai cum ne-o descriu analistii acelor timpuri. Nici un monument nu ne arata c& acolo
145
1u lupta cea crancenS pentru libertate!x). Atat

suntem de nesimtitori la gloria nationals! Romanul trece acum cu nepasare printr'aceste locuri
^finte, fara ca nimic sS-i aducS aminte ca pamantul ce calca e fr&mantat cu sangele pSrinfilor
sal i acopere oasele vralmasjlQr!
Vai scriam aceste randuri in anul 1846. Cine
mi-ar fi zis atunci cS abia un an va trece si
inima imi va fi si mai crud de durere ispitita.
Era in vremea imei frumoase deteptari nationale,
atunci cand un popor intreg jurase ca va rnuri
pentru Patrie si Libertate. Turcul, vecinicul duman, se pornise tot de la Giurgiu spre a ne rap!
aceste bunuri scumpe. Ma aflam intr'o adunare
populacS, cand sosi vestea ca p^ganul at&bSrat
la Calugareni, calcand cu picior de batjocura
sfanta |arana a parintilor notri, glorioi martiri
ai libert&tii nationale. O araar mare! atata fu
ultata religia suvenirilor, atata fo increderea tuturor in vorbele necredincioilor sau atata fu
mieiia lor, incat aceasta veste li lasa reci i ia
nepeisare. In zadar glasu-mi, unit cu al unui mic
numar, striga urdsboiu i rdsbunarel". Nici un
ecou puternic nu-i r^spunse in multime. Imi ascunseiu atunci ochii cu manele mele ca sS nu
mai vadS aceasta umilitoare privelite i din
inirna-mi sdrobitA scapara" aceste cuvinte: w Zeul
1) Crucea de peatrS ce se aHS la C3!ugSreni este
<ie erban-Voda Cantacuzino, spre vecinicirea unui pod
ce el !3cu pe apa Neajlovului, dar ea nu privete batSlia.
146
notri ne-a pSrasit ! paring nostril

.ne-au blestemat !* *).
Mihai-Voda voi a se folosi de pozitia sj de
stramtoarea vadului Calugarenilor, in care nu se
putea destinde in front mai mult de doisprezece
oameni, ca sa faca multimea Turcilor nefolositoare, i ca sa poata astfel lupta cu puteri deopotriva. Pentru aceea, el tabari acolo cu otile
sale, puind straje in deosebite parti ca sa vaza
de nu vor umbla Turcii a trece printr'alt loc,
Dar Sinan voind a inainta spre Bucureti, era
nevoit a trece pe la Calugareni, fiind acesta drumul eel mai scurt, i temandu-se ca, dand prin
alta parte, sa nu lase in urma sa un vrSjma aa
de intreprinzStor i indrSsnet ca Mihai. Ingamfarea sa i multimea otilor sale il faceau a crede
ca va birui lesne. Intr'adevar, armata lui era,
cum tim, de 180 mii ostasj, mai mult decat de
zece ori mai mare ca a lui Mihai-VodS care,
cu toate ajutoarele ce primi din Moldova i Ardeal, d'abia se urea la 16 mii oameni sj 12 tu~
1) Aceasta s'a petrecut !a 1848, iutr'un club la Mitropolie, cea d'intaiu i din urm3 oarS cSnd am stStut de
fata la edintele acelui club. Trebuie a se ti ca putini
oameni din popor se aflau la aceastS adunare i pdrerea
mea e ca poporul eel de jos, mai cu seama eel din Bucureti, i-a implinit datoria revoluîonara i nationals,,
declarndu-i, dei cam tStziu, dorinâ de a apSra revolutia cu paloûl; iar clasele de sus, guvern, boieri, ne
gutatori, junime, s'au aflat mult mai prejos i nevrednicer
de misia lor i de poporul ce conduceau.
147
. Sinan poate nu bSnuia c numarul cre"tinilor era aa de mic, dar tia c armata lui e
mult mai mare decSt a lor.
Dei putini, ostasji crestini era insS plini de
foe i de dorinta de a se mSsura cu dumanul.
Exaltatia i infuriarea soldafilor crescu atatincat
tetelegand c unii din cSpitanii lor, c&tand la
mul|imea, puterea i randuiala paganilor, era de
pSrere a se trage inapoi spre a nu primejdui in
norocul unei zile gloria i reputa|ia cu greu dobandite, incepurS a face multS larmS in tabara,
strigand cS in orice chip ei vor s& incerce o b&taie ca sa scape odat, cum ziceau ei, prin prSpSdirea otirei dumane ce se afla acum adunat
toatS la un loc, de acest r&zboi i s& zdrobeascsi
de tot jugui nesuferitei tiranii turceti. Vrand nevrSnd trebuirS i capii otirilor cu totii a se invoi
<le a astepta acolo sosirea dumanului.
XIV.
Dup ce trecu DunSrea, marele vizir dete comanda avantgardei armatei lui Satargi-MehmetPaa i la ariergardS orandui pe Hasan-Paa,
beilerbeiul Rumeliei, iar pe beii Salonicului i
jNicopoli ii insgrcina cu paza i apararea podului.
i Cele zece galere ce se urcaserS pe Dunare
I) Alfi analiti pretind cS oastea lui Mihai se urea la
26 de mii dar ei n'a putut ti mai bine decat Walthar i
lacobini ce se aflau la fata locului.
148
la Rusciuk furS desc^rcate de tot felul de arme

i munijii i primirS poruncS de a r&mane pe loc
spre a pSzi podul. Apoi in n/21 August, Sinan
porni cu toata armata sa spre Bucureti. In cea
"d'intai noapte, Turcii conacirS intr'un sat ruinat
in dreptul Camuri, i a doua zi (12/22 August) sosir& in capul vadului CSlugSrenilor, trec&nd riul
Salcia pe trei poduri. Calarimea uoara, care manevra la avant-posturi, inaintS pana" la intrarea
strSmtoarei i sta acolo cdihnindu-i i pasc^ndu-sj caii, cand uu nor mare de pulbere ii vSdi
apropierea Romanilor. Ea fu indata isbitS cu
putere i iugi inspSimzintata panS in tabarS. Spahiii inaintara spre a sprijini navalirea calSrimei
romane, p^nS se apuce vizirul sa"i puna armata
in oranduiala. Sinan se uita plin de mirare la
putinul nurnar al cretinilor care cutezau sa atepte i incS s& isbeascS o armata aa de numeroasS. Cu toate acestea, nedespretuind pe vrajmaii
sî i temandu-se de vre-o cursM, el ingriji de tot
ce'i ar putea fi spre folos. Pentru aceia porimci
beilerbeiului Rumeliei a inainta spre stanga cu otiie sale i cu eapte tunuri i a merge drept catre
ai notri, in vreme ce el insui, in capul Spahiilor, urm&nd dupa artilerie, puse, in lipsa de pod,
de arunca scanduri peste mocirla de langa padure, ce avea dinaintea sa, spre a o putea trece.
Din altS parte, Segban Bai cu doua-spre-zece
mii ianiceri se aezS in padure cuprinzard posturile cele mai importante; i urcand doua-spre-
149
zece tunuri mari intr'un deal inalt, le indrepta?

spre armia noastrft i incepu a tuna asupraM.
Intr'aceasta intocmire puternicS i ingrozitoare
inaintand Turcii, ai notri incepura a se trage
inapoi mai la str^mtoare, dar cu multS randuiala
i luptandu-se neincetat. Pedestrimea insS, stransa
in urma prea de aproape de Turci, fu respinsa
in padure i dete inapoi in limgul stramtoarei
mai iute i cu oarecare nebrzinduiaia, dar fara a
incerca vre-o perdere simtitoare. Era atunci pe
la 3 sau 4 ciasuri dup amiazi i Turcii raultumiti c& au impins inapoi n^vaiirea cretinilor, na
indraznira a inainta mai mult in acea stramtoare
necunoscuta, unde ii putea atepta vre-o cursa,
Vizirul ii aeza corturile intr'o positie ioarte
buna i pe o inaltime la intrarea stramtorei,
tiind otile armate i avand toata noaptea masalale aprinse la cate patru colturi ale taberei.
Mihai-Voda luase positie dincolo de riu pe a
inaltime, dou& mile de tabSra turceasca, ocupand
strfimtoarea dinspre Bucureti. Astfel armatele,
protivnice se aflau aezate pe douS inaltimi fa|a
tn fatS, fiind despartite numai de pSdurea din
vale ce nu le oprea a se vedea. Romanii aveai*
dinaintea lor o turmS de bivoli cu steaguri *) i
toata tabara lor era plina de focuri mari, in mijlocul carora petrecurS toata noaptea aceia, vermuind i micandu-se necurmat, cantand, chiuind
1) In secolul al XVI, Romanii in bStSliile lor se serveau de bivoli, precum cei vechi de elefan|i.
150
î haulind, dup natura lor veseia In mijlocul

nevoilor i suparand i Mrtuind pe Turci cu numeroase avant-posturi. Ambele armate ateptar&
astfel ziua cu nerabdare si cu acea neodihna ce
simt otile in ajunul unei marl batlii. Turcii, ingamfati de mica isbanda ce dobandiserS, aveau
de sigur cS a doua zi se va vedea triumful islamismului prin sdrobirea lui Mihai i a armatei
lui. Ai notri se preg&teau a apara cu barbatie
acea stramtoare, care era cheia tarei lor i a
Europei cretine. Ei tiau cat sunt de putini pe
iangS dumani; dar, credincioi infocaji, inima
lor ardea de dorinj:a de a'i da viata pentru patrie
i lege i de a merita cununa martirilor x).
XV.
In sfcirit soarele veni sS lumineze aceasta zi
tie ^Kercuri, 18/28 August, menita a fi briliantul
eel mai stralucit al coroanei gloriei romaneti.
1) .Tout le reste de ce jour se passa aux occupations
se considerer les uns les autres. Les Turcs se mocquaient des Valaques et n'avaient que ce deplaisir de
ce^ que ceux-ci n'avaient un plus grand nombre pour
wrendre leur victoire plus glorieuse. Mais les Valaques
wserieusement attentifs a ce qu'ils devaient faire le len.demain, portaient leurs yeux et leurs coeurs au ciel
*pour impetrer du secours, sans lequel ils sentaient bien
Jeurs forces trop debiles pour soutenir une si nombreuse
multitude d'ennemis. Michel leur Palatin les exortait
a.g^nereusement au combat*. Baudier.
Bde
15!
Inaintea zorilor inc&, Mihai-Voda trimise o seama
de pedestrime cu puti de se aez& la intrarea
pSdurei i ii puse tunurile intr'o bunS posipe pe
o inalfime. In vremea aceia, Turcii ii luau pozitie in preajma podului de ceia parte. Sfarindu-i preg&tirile, Mihai ii inaifa, impreun cuv
ostasji sal, rugSciunile cStre Dumnezeu. Apoiindreptandu-se cStre d^nii, le zise sS-i aduc^
aminte de vechea lor vitejie, cSci ocazia de acum
e frumoasS i de o vor pierde, anevoie o vor
mai capita. nTurcii, le zicea el, sunt uimiti de
,,atatea pierderi; cetajile lor din toate pantile
7,sunt cuprinse; din cate capete au avut arraantele lor, numai unul a rSmas care mai indrasBnete a tine frunte cretinilor; c# cu d^nsul au
ffa se lupta i gloria d'a-1 birui va fi foarte mare.
w Multimea vrSjmailor nu trebuie sS-i sperie, de
,,vreme ce Sinan a lasat cele mai bune osti ale
w sale in garnizoane prin cet^ti i a adus cu danw sui numai oameni cari vor face mai mult sgow mot decat vatSmare. Pe l^nga aceasta, locul
w de bataie nu putea fi mai bine ales, de oarece
w multimea lor aci le este nefolositoare". El le
zise inca sa-sj aduca aminte de cruzimea vrajnmaului, care nu iarta nici-odat& pe cei biruiî,
n cu atat mai mult pe cei ce smi revoltat; cl
w nu este destul ca au scuturat jugul robiei, ca
B au inoit vechile legaturi cu imp^ratul i c^ s'au
B pus sub o putere ardeleana, daca printr'o fapta,
BstrSlucitS ei nu vor cSuta a intemeia aceasta vrednnicS hotSrare ; cS a venit vremea a se lupta pu-
152
^ternic pentru libertate, iara mai cu seama penfltru cinstea legii, ca sa" dovedeascS Turcilor c
B de le-au calcat ei mai inainte patria, a fost
B numai din pricina neunirii lor; dar cS acum,
.j,cdnd toate puterile vecine stau in buna fot'ele?.gere impreunaV trebuie a dobandi prin unire
wceeace au pierdut prin zavistie i imperecheri
si a goni pe aceti cruzi tirani dincolo de streim.Mtoarea lor, de Dardanele; ca toti vecinii i-au
Jacut datoria lor, cand batandu-i, cand gonindu-i
j.din cele mai bune cetap ale lor, astfel incat ei
flprap^dirS cea mai buna parte din acea armie
B ce Sinan dusese in Ungaria". In sfarit incheie
zic^ndu-le ca M acum pot i Romanii dobandi o
ca vor
r,asemenea glorie, caci toate dovedesc
j,avea aceiasi norocire!"
Apoi Domnul se indrepta catre oastea ungureasca aducandu-i aminte ca ea e depositary a
vechei vitejii ungureti.
XVI.
Astfel vorbi Mihai neinspaimantatul Voevod i
ostasji foarte animati impotriva Turcilor, invSpSiati i de aceste cuvinte, dar geloi incS mai mult
de a eclipsa printr'o biruinta stralucitS toate glorioasele biruinte ale vecinilor, rSspund invartind
in mSni paloile i lancile, i, prin strigSri mari
de o razboinicS veselie, ceru de la Domnul lor
ca sa-i duc& indata1 cStre dumani.
Atunci Mihai, plin de incredere in energia ar-
153
matei sale, trece podul in capul a 80CO ostasi 1

se Ijisa" cu furie asupra Osmanlilor, in vreme ce
focul iute i bine tinut al pucailor din padure
i al tunurilor pustiesjte armata turceasca, doborand la pSmant multS lume. Gate-va cete de
Turci se incerc a stanjeni nav^lirea Romanilor;
dar in zadar, caci acetia inimandu-se, imbiindu-se
unii pe altii, ii isbesc cu atata furie incat cu toata
niinunata pozifie a Turcilor, pravalindu-i, ei ajunser& pan^ la cele d'intai corturi ale taberei lor.
Vrajmaii ajutati de pozitie, de numarul lor i
de mainele de rsboi, ii vin curand in sine i
incepu a se lupta cu trie. Patru pai, SatargiMahomet, Haider, Husein i Mustafa, cu o armat^
msemnata, compusa din otile Siriei i de laniceri,
alerga in ajutorul cetelor ce se luptau, sprijini
cu putere navftlirea Romanilor, trecu podul i
lupta cea mai inverunata incepe atunci din toate
punctele. Astfel, impinsS peste toata fruntea arniateior, tinu bataia mai multe ceasuri, pana cand
Sinan, disperat de putinul spor ce a dobandit
pana atunci, isi inglotete otile pe langa siner
strange pe to|i pasji si cSpeteniile, ii inimeaza
si, in capul unei coloane ingrozitoare, ei fcu o
navaia mare i isbutesc a impinge pe ai notri
cu un patrar de mM inapoi, i chiar pana in tabara lor, luandu-le i toata artileria. Mihai, fara
a pierde inima din aceasta neisbanda, ii cuiese
puterile i din nou dete n^vala asupra Turcilorr
taind i doborand dintr'inii. IndSr^tnicul voinic
Âlbert Kiraly isbutete a lua inapoi doua tu^
154
nuri. Dar vrajmaul se bate cu inimS, ii im~

prospSteazS adesea otile sale, ceiace nu pot face
ai notri i ii respinge; de trei ori Romanii impinsera i praValirS pe Turci, i de trei ori fura
respini inapoi. Astfel urnia lupta cu noroc schimbcios de la rs&ritul scarelui panS cStre doua
ceasuri inaintea apusului, biruitorii rSmanand
adesea biruiti i biruitii biruitori. *Turcii", spune
analitii contimporani, *se luptau ajutorati de
multime i de numSr. Romanii de tSrie i indraznealS". In sfars.it, furia imbSrbatand de o potriva
pe unii ca i pe altii, biruinâ st& sS ramana num^rului i mica oaste romaneasca, impov^rata
de multimea vrajmasilor, trasnita de numeroasa
lor artilerie, este nevoitii a da ind&rSt. Retragerea lor insS e frumoasS i strategic^ ; spre a nu se
l&sa a fi ocolita de Turci, sparta i risipitS, ea
se intocmete in figura unui colt|(cuneum), i
aruncand astfel de toate laturile focuri asupra
vrajmaului, se retrage inapoi iiicetul cu incetul,
luptandu-se neincetat; aceast retragere e o minune de vitejie, de sange rece i de eroism. Stolurile
nenumSrate ale c^laretilor turci, in zadar se aruncS
asupra laturirilor acestui triunghiu, cautand a'l
sparge; silintele lor, fara a'l vatama intru nimic,
se sdrobesc de dansulca de o stancS de piatra.
Stramtoarea locului de bataie, pSdurile i dealurile favorizau inapoierea Rom^nilor i z^ticneau
micarile i silintele lor de a'i inconjura de toate
p&rtile. Dar era de temut ca vramaii s& nu
isbuteascS a scoate pe ai notri din stramtoare
155
si s'i imping^ in campie, unde i ar fi zdrobit cu,
num^rul lor.
Soarele acum cats spre sfinjit; Romanii se
luptasera cu eroism/dar osteni|i de o lupta lunga
sj nepotrivit, ei se plecarS numrului celui prea,
covaritor al dusmanului; bataiia se putea privi
acum ca perdutd de dansii, dacft vre-o imprejurare nu 'i va ajuta i o soarta mai blandci nu
le va straluci. Mibai insS ca tot-d'auna Iinititi
trufa in primejdie, mai avea incS o sperare; el
trimisese de dimineat& sS cheme langS dansul
o eeata de pedestrime ce se afla departe de tabaia.... Sosi-va ea oare la vreme ?
De la dansa
spanzura soarta bataliei.
XVII.
Sla sa apund soarele.dupS orizont cand vestea
G& ajutorul ateptat a sosit, v^rsS sperarea isbUndei i un curaj nou in inima acelei mani de
voinici romftni, care ,ca nite zmei se luptau,
tragandu-se in fata nenumaratelor gloate ale
wnui duman invingfttor. Acest ajutor insS ce
ai notri i'l inchipuiau tare, nu ;era decat o
.geaUl-.de 300 pedetri din Ardeal cu puti. Mihai, farS a perde vreme, cftuta a se folosi de
acest neinsemnat ajutor si de reimbarbStarea,
otilor sale, ca s& smulgS biruinta de la vrajmasi.
El isi preumbia privirea pe ceimpul bataliei, vede
miscrile Turcilor, i dupa dansele ii pregStete
pe ale sale. SinanrPaa, vazdnd retragerea Ro-
156
manilor, luase mimS i vrea a'i desface i a'i

reschira de tot. Spre acest sfrit, in capul rezervei sale el umbla s& treacS podul spre aisbi
pe ai notri in frunte, in vreme ce Hasan~Paa
cu Mibnea-Voda, din porunca lui, alergauprin
p&dure sa-i loveasc pe la spate. Mihai atunci
se aez cu ceata de curand sosita la capul podului spre a intampina pe Sinan, trimite pe ca|>itanul Cocea cu 200 Unguri i alti ata|i Cazaci
pedetri ca sa iea pe vra]mai pe la spate si
Albert Kiraly aeza cele douS tunuri, ce le redobandise de la Turci intr'o bunS positie i sta
gata a trsni pe vra]mai de vor indrazni a trece
podul. Sfarind aceste pregcltiri, Mihai cugeta in
inima sa c^ imprejurarea cere neapSrat vre-o
faptci eroicS spre a descurajia pe Turci ia imbSrbSta pe ai sî. El hotarate atunci a sejerth"
<ca altS-data i a cumpara biruinâ cu primejdia
vietii sale. Ridicand ochii cStre cer, marinimosul
Doran chiama in ajutoru-i protectia mantuitoare
a zeului armatelor, smulge o secure ostaeasca
de la un soldat, se arunca in coloana vri|maa
ce'l ameninta mai de aproape, dobora pe toî
ce se incercS al sta impotriva, ajunge pe Caraiman-Paa, ii sbura capul, isbete i pe alte capete
de vrS]mai i, facand minuni de vitejie, se intoarce la ai sai plin de trofee i fra de a ii
r^nit. Aceasta faptS eroica iniiora pe Turci de
spaima, iar pe cretini ii insufletete i 'i aprinde
de acel eroic entusiasrn, isvor bogat de fapte
minunate i cum n'ar fi crezut ei ca pot face
157
minuni cu un ast-fel de general sj cu asemenea

cxemple ce le da! Sinan, vSzzmd aceasta, spre
a da curaj la ai si, i-a ofensiva i trece podul.
Dar de-odata se vede oprit in fata de Mihai ca>
de un zid de piatrS. tare, in dos isbit cu o furie
Infocata de capitanul Cocea i in coasta trSsnii
de tunurile aezate pe deal de Albert Kiraly;
care, batand in mulpmea indesata a Turcilor, le
gauresc r^ndurile i le pustiesc toata aripa dreapta.
Indaratnicul vizir, farS de a'i pierde cump^tul,
isbutete a'i intocmi otile in randuialS ; dar o
isbire noua a lui Mihai in fruntea armiei, pustiirile furioase ale lui Cocea de dinapoi, ferbintele
i ucigStorul foe al tunurilor lui Kiraly, sdrobesc
jar aceasta randuialS; i Turcii, minunati de indrSzneala cu care Romanii ce'i priviau ca biruip,
ii isbesc acum, incep a fugi reslatati. SatargiMohamet-Pasa, trSgandu-se inapoi fu rSnit i
indatS, schimband retragerea in fugS, dete eel
d'intai semnalul neoranduelii i toatS armia musul*
mana intoarse in rasip^ spre balta", l^sandu-i costele i spatele expuse loviturilor noastre. In zadar
Janicerii se tinu semeti impotriva a lor notri si
cauta a le raspunde cu focurile lor, caci celelalte cete, spaimantate de aceste isbiri impreunate la care nu se ateptau, reschirandu-se ii
intorc i pe danii inapoi. In zadar Sinan mustra
pe ostasji ce fugeau, acum cu cuvinte ocrotitoare
acum batandu-i cu maciuca sa infierata (massa
ferrata), silind in tot chipul a-i pune in randuiala
i a-i intoarce la bataie. Glasul i autoritatea lui
158
sunt nesocotite i nici o putere omeneasc nu
mai poate opri fn loc valurUe sgomotoase ale
fugarilor, care se praValeau cu furie i repede
spre pod, cautandu-i mSntuirea in trecerea lui.
La capul acestui pod stau imbulzite in neoranduiaia artileria, caValeria, pedestrimea, impingSndu-se de a trece care de care mai inainte;
dar, y&zdnd ca to$i nu pot incSpea pe dSnsul,
multi din Turci furS siliti a se arunca in baits,,
unde-i aflarS moartea. Intre acetia erau i pap
Haider berleibeiul de Sivas (Capodocia), Husein
beiul Nicopolei i Mustafa feciorul lui Aias-Pas.a.
Ei se cufundarS in mocirJ& unde furS ucii i pnmird, zice un analist turc, cununa martirilor dela
ghiauri. Batranul Sinan insui, tirit de ai sal i in
graba fugei sale, fu caicat in picioarele cailor sj
apoi, impuns de sulita unui osta roman, cazu cSlare de pe pod cu atata repeziciune incat isbindu-se
de pod, ii perdu chiulaful i feregeaoa i dout
dinî ce singuri mai avea in gura lui. El era p'aci
s piara sau sa caz in mainile Romanilor, dacS
din norocirea lui un voinic soldat din otile Rumeliei, anume Hasan, nu s'ar fi aruncat dup&
dSnsul ca sS-1 scape i, ISselndu-i calul inomolit
in lut, pe umeri il scoase de acolo i-l duse in
tabaicl. De atunci, acest soldat se numi Deli-'
Hasan*Batakgi i ajunse capitan al deliilor M
Cogea-Murat-Paa. Vestea mortei vizirului se !m-.
pratie intre Turci i cei ce se mai impotriveau
deterS i ei dosul. Romemii, cu furia lor obicinuitS i electrizati incS prin isbandS, ii gone a it
159
dinaintea lor ca pe nite turme de vite pan& ii

varara in tabSra lor. Hasan-Paa i Mihnea-Voda,
ce veneau sa inconjoare pe ai notri, afland ca
Sinan a pierit i oastea lui e biruita, se trag indarat spre tabard, Intr'acel minut Mihai, precum
odinioara semi-zeii cantati de nemuritorul Omer,
atergS intr'o parte i intr'alta prin tabara turoeasca, cutand pe Sinan, cand, vazand de departe pe Hasan-Paa, se lua dupa dansul strigandu-i sa stea de e viteaz sa se lupte cu dansul
pept la pept i cSnd de cand era sa-1 ajungS cu
paloul; dar Hasan fugea inspSimantat i nu se
putea tine pe picioare de groaza. El merse de-i
ascunse ruinea intr'un camp spinos, de unde d'abia
a doua zi cutezS a tesj la ai sai. Noaptea opri
macelSrirea armatei musulmane i o pa"zi de a fi
u totul zdrobita i risipita. Romanii se intoarsera
triumfatori in tabara lor, incrcati cu prSzi bogate. Pe langa tunurile lor ce i le redob^ndise,
alte tunuri mari d'ale dumanilor, cai mulfl i
mai raulte steaguri, iritre care i steagul eel verde
i sfSnt al proorocului, fura troieele acestei strSlucite zile. Trei mii Turci zftceau in campul batSii. Perderea Romanilor era inca simtitoare, cftci
Turcii se aparasera incS cu curaj. Apele Neajlovului se roiser& de sftngele varsat In acea zi.
Spre a odihni sufletul cititorului de aceste scene
sftngeroase, istoriooraful contimporan Walther,
ne povestete aci o anecdota interesanta. El zice
& in toata aceasta expeditie a Romanilor impotriva Turcilor, doui cerbi domestic! insotira" pe
160
Mihai-Voda i chiar in vremea bataliei dela CalugSreni, sub focul i vuetui tunurilor i al bombelor, ei edeau neclintiti lang cortul lui, insa
omorandU'Se unul dintr'insii, cel-lalt de durere
merse de se ascunse in pSdure.
Astfel iu acea vrednica de o netears& aducere
aminte zi de bataie dela Galugareni, in care Ro~
ma*nii scrisera cu sabie i cu sange pagina cea mai
str&Iucita din analele lor. De zece ori mai puîn
numeroi decat dumanii, ei ca"tigara asupra-le &
biruintS stralucita i avura gloria d'a invinge un
general pan^ atunci inca neinvins. Munteni, Moldoveni i Ardeleni, soldati i cSpitani se luptara
to|i ca nite eroi. Dar cinstea cea mai niare a
bjruintei se cuvine cu tot dreptul viteazului Domn.
Prin intocmirile sale cele ingenioase, prin sangele
rece i| neinspaima'ntarea sa si prin primejdia in
care isjpuse viata, el asigura biruinta. Intr'aceasta
batalie, ca in multe altele, nu tim de ce ne
minuna mai mult in acest mare barbat, de geniul sau de general, ori de vitejia lui mare de
soldat. Intr'adevar, toate operajiile acestei botalii. dovedesc din partea lui Mihai i a Roni^niior o art^ militarS inaintata, care cu tot drepiul
poate minuna pe toti cati cunosc starea de pruncie
in care se alia, in acel timp, aceastS arta in
toata Europa.
DacS cu aceasta biruinta nu se sfari atunci
campania, ea contribui insS mult in urma la savarsjrea ei, cSci demoraliza intr'atata pe Turci
cand cretinii luar^ mai tarziu iarai ofen-
161
siva, Turcii nu mai indraznirS a -se mai ma'sura

cu dans.ii i nu se crezurS in siguranja decat
puind cat mai in graba Dun^rea intre d&ns.ii i
ingrozitorii lor vrjmai.
XVIII.
Noaptea ajuta Turcilor a se desmetici din groaza
ce'i cuprinsese i a se intocmi in rdnduiala. Ei ii
luasera din nou pozitia cea d'intai i Sinan porunci ca s& adune lang& dansul o suma de oti
ce ramasera in urmzi peste Dunare, sperand c
dupa sosirea lor sa'i rSsbune invingerea. El mai
spera inca" in isprava intrigilor ce Mihnea-Voda,
din tabara turceasca prin intelegere cu unii din
tab^ra lui Mihai, urzia intre ostasji cretini. 0
imprejurare insa turbura in acea noapte repaosul
Turcilor. Un laniciar avzmd fitilul aprins la puca
sa, focul prinse in tigae, i aflandu-se Mnga erbSriile lanicerilor, o scanteie cazu d'asupra i de
o data aceste erbarii saltara in aer. La huetul
eel mare al acestei isbucniri neateptate i la
groasnicul nor de fum ce ascunse cerul, toti
Turcii raspunsera impreuna printr'un tipat ingrozitor de spaima i crezand ca ai notri ii isbesc,
p luara din nou la fugS, reslatindu-se in toate
pantile. Tarziu i cu greu puturS ei sa-i vinS in
sine i a se intocmi in tabare.
O scenS cu totul alta se petrecea atunci in
tabara romaneasca. Mihai-Voda se trasese indSrat la o patra mils i tabarase in directia locului
Istoria RomSnilor
11
162
Mt&liei. El puse de saluta sosirea noptii cu mai

multe salve de artilerie si dupa ce orSndui strSji
in toate pantile cu multa ingrijire chema capetele armatei la un sfat de r^zboi. Pe cand el se
afla in sfat, strejile ii aduser inainte un Ture
ce prinserft atunci si care nu-i era necunoscut.
Domnul il intreba despre numeral vrajmasului si
planurile lui. Orinsul, dupa ce r&spunse la aceste
intrebari, afland i el adevaratul numar al
crestinilor, zise cStre sfat: w Ah! d'ar fi tiut
Turciiastazi aceasta, v'ar fi robit numai cu caii
lor 1" Mihai, dupa ce porni pe Turc sub bunS
paza in Ardeal, incepu a se chibzui cu c^pitanii
s8i despre ceia ce trebuia sa faca in imprejurarile de fata. El era de parere ca sa inceapa a
doua zi din nou lupta; dar o sumzi de boieri i
capetele oastei unguresti ii statura impotrivS.
Aceasta dete presus unora a b^nui i a zice cum
c& Albert Kiraly, ca i unii din boieri, ar fi fost
catigati de trad^torul Dan vistierul, care primise
50 mii de galbeni de la Sinan prin Mihnea-Voda,
ca sS-i imparts intre dzmsii. Purtarea lui Kiraly
dupa aceia o de neadev&ratS aceasta bSnuiala.
Afara de aceasta, otirea moldovanS era nevoitfi
a se intoarce in \ara sa, unde se atepta navalirea Polonilor i a Tatarilor. VazSndu-se astfel
tradat de unii din boierii sai, p^rasit de otile
ajut^toare, neputand a se r^zima decat inostaii
sai Rom^ni, Mihai, cltand la numSrul i la obosirea otilor sale, se temu de a nu perde folosul
moral dobandit prin batSlia catigata, d'a nu
cade in vre-o cursa a vrajmaului s&u i ar g

zdrobit de puterile lui cela numeroase de va r&m^ne la campie, i gandi ca inte lepciunea i!
ii poruncete a se trage spre munti. ca sub ocrotirea lor sS atepte sosirea printului Ardealului.
Drept aceia, el porni indata un ol&car la Bathori,
intiintandu-l de cele intamplate, ar^tandu-i prime jdia in care se afla Ardealul ca i Tara romaneasca i rugSudu-l sS gr^beascS a'i veni in
ajutor ca sS nu lase tara a fi inecatS de numeroasele hoarde vrajmas.eti. Intr'acea noapte armata
noastrS, cu toatS osteneala batSliei, nu se odihni
de loc; la miezul noptii ea invocS de trei ori
cu glas tare sfantul nume al lui Isus i intr'acela minut douS sute mil de glasuri din tabara
turceasca" raspunsera cu o trufae cutezare prin
strigarea.: B Allah! Allah ! hn !" Aerul vibr# d'aceste strigari, pSdurile clccolirS panS in fundul
lor, i vSile rasunara i repetira numele lui Isus !
i Allah ! Dumnezei neimblanziti in dus.m&nia lor,
pe care mii de mii de ecatombe omeneti ce in
zilele atator veacuri li se jertfira, nu i-au putut
inca impftca.
XIX.
Cand incepu a se face ziuS, Mihai-Voda ridica
tabara i se trase spre rûl Arge, in departare
de doua mile, unde punand strSji in toate partile, cauta a da putina odihnS atat lui cat i ostailor sSi; a doua zi, Vineri in 15/25 August,
164
ziua de Sfanta Maria, Mihai plecand dela Arges,

se opri la Vcreti, nevoind sa intre in Bucuresti i intarzie aci cdteva ceasuri. In aceasta
vreme, f&ra" tirea lui,/Ungurii impreuna cu alti
ostai strSini, nvalira in Bucuresti i jefuira oraul sub pretext ca mai bine s& ia ei acea pradS
decat sa" cadS in manile Turcilor. In 16/26 August,
Mihai, afland ca" vrajmasul s'a luat dupa dansul,
pornete dela VScSresti dupS amiaz^, merge
pftnS la mijlocul noptii, cale de cinci mile, se
odHinete pufin panS la revrsatul zorilor intr'un
loc bun, inainteaza de acolo inca vre-o cinci
mile, i Duminica, in 17/27 ajunge in oraul Targovite pe raul lalomita. Acolo, sub ocrotirea
muntilor, isi intocmi tabSra, asezand straji ca sa
privigheze in toate pSrîle i ezu pe loc ceite-va
zile. In urma pleca i de acolo, i intinzand tot
mai la munte, urm^nd tarmurile Dambovitei, se
adSposti intr'un loc anevoie de apropiat, la cetatea lui Negru-VodS, Domnul eel mai popular
intre JSranii notri. Acest loc e inc vestit printr'o bStalie strlucita ce catigg, la 1342, Dragomir, comandantul puterilor lui Ladislau-Voda,
Domnul T^rei romanett asupra armatei lui Ludovic I, craiul Ungariei, care, sub comanda lui
Nicolae Garan i Simeon Megheel, navalise in
tara noastrS. Ungurii fura" trai de Romani in
aceste locuri grele i infram;i cu totul, cazand in
bataie i cei doui generali ai lor.
Locuitorii Bucuretiior i ai Targovitei pSrSsindu-si casele, se ridicasera" cu tot bunul lor sj
165
insotisera armata in retragerea ei spre munp. In

sfarsjt Mihai lasS i cetatea lui Negru-Vod i se
trase tot mai adanc in munî, pe apa Dambovitei
in sus, in satul Stoieneti. In aceasta retragere
mai multi ostasj romani dezertarS i otile moldovene se intoarserS in tara lor, unde erau chemate.
rSmanand astfel cu Mihai numai ca la opt mii
.ostasj, dar toti alesj i viteji. El ii eezarS la Stoieneti tabSra, se anûi bine i facu otirii tSbii,
avand statornica hotarire d'a atepta mtr'acest
loc sosirea lui Bathori, d'a inchide pana atunci
calea Ardealului lui Sinan-Paa i d'a urma aparand prin lupte marunte patria sa nenorocita,
pe care acum nu o mai putea ap&ra prin batalii
mari.
XX.
A doua zi dupa batalia dela Calugareni, Turcii,

vazand ca cretinii nu au facut nicr o micare, indraznira cati-vadin ei ainaiota panS in locul unde
lusese tab^ra romaneasca i unde gasira putin
bagagiu greu i cate-va tunuri parasite. La aceasta
veste se pornira gonaci in toate parjile, de prin;sera cati-va t^rani, de la care aflara drumul ce
luase otirea romaneascS. Hasan-Paa trecu atunci
stramtoarea cu o despartire din armie i tabari
dincolo in campie. Intr'aceiai vreme el porni
o patrula spre Bucureti, de aduse din preajma
acestui oras, robi, bucate i vite. Sinan-Paa ins^
cu armata sa, nu indrSzni a se lua indata dupa
166
Mihai-Voda, ci ezu douS zile pe loc p&n& sa"i

intremeze ostirea din spaima i ameteala in care
c^zuse dupa infrangerea sa, i panS s'i soseascS
dupa spusa unora, putinele oti rSmase in urmS J ),
Spre a fi sigur cS nu va fi isbit in spate deRomSni, el tramise un trap de oaste sa cuprinza
cetatea BrSilei i el insusi, la 15/2B August, cu
toata armata cea mare, trecu stramtoarea ClugSrenilor i merse de t&bari in campie la satui
CopSceni dincoace de raul Argesului, i la 17/2r
inainta P&D.& la Bucureti, unde tSbari sub ora.
Indata ce sosi, Sinan porunci de luar&de peturnurile bisericilor crucile i globurile aurite, pe
care ie sfar^mara in bucSti, precum si icoanele^
i pusera pe turnuri, in locul crucilor, semiluna.
; In Mitropolie pusera, in locul altarului, un mihrab
\ (altar mahometan) i un mimber (estrada spre
a pune un tron) i astfel prefacand'o in giamie^
la 20/3o ale acelei luni, f|cu acolo siujba i rugaciunea turceasca 2). AceastS rugaciune se sa1) Analitii turci nu pomenesc nimic dugceste..oti ca
uiiii din analitii cretini spun cS ram5sese peste Dun3re. Ceiace ne face a primi aceasta cu indoiaia, cad
credem c3, de ar fi fost cu temei, Turcii n'ar fi uitat'o
spie a indrepta perderea b&taliei.
2) Autorul a comis aci o eroare. Biserica dfespre care
vorbete nu poate fi Mitropolia, care s'a zidit cu vre-o
ase-zeci de ani in urmS de cStre Constantin-VodS Basarab Carnul. Credem mai mult c& acea bisericS era ma~
nastirea RaduI-VodS. in care tim c& s'a inchis apoi
.Turcii, sau chiar i biserica DomneascS de la Curteaveche.
167
varsj de Hasan-Efendi, eicul din skitul MustafaPaa, care insotise pe Sinan intr'aceasta campanie.
Acela care lua crucea de pe turnuri era un
iopciu (tunar) numit Ibraim-Paa, pe care marele
vizir spre raspiatire il facu atunci cSpitan in
garda sa.
Dupa savarsirea rugaciunei, vizirul aduna sub
cortul sau pe cei mai insemnati oh'teri ai sai i
le zise ca lasarea Moldovei i a JSrei romaneti
in stapanirea ghiaurilor e o pricina necurmata de
turbur&ri i impSrecheri pentru rSscoalele ce ei
fScura; i spre a curma toate aceste in viitor, el
propune ca aceste doua tari sS se preface in
provincii ale statului (ialeti), i spre a tine intr'insele rinduiala i pe popor in supunere, sa
se zideascS xlouS cetati, una la Bucureti i alta
la Targovite. Top ofiterii gSsira bunS aceasta
pSrere. Vizirul instiinta indata Portei hotar^rea
sfatului i numai pe Satirgi-Mahomed-Paa la
acest nou paalik din fara romaneasca.vAa,
pentru a doua oara Turcii isbutira in statornica
lor dorinta de a preface \ara in paalic^ Dar
acurn, ca i intaia data, la 1522, ei intEimpinara
in Mihai un alt Radu de la Afumati i nu putura apara cu armele fapta lor nelegiuita. Astfel
tot~d'auna, in timpuri grele i nenorocite, roditprul pamant al patriei noastre 'i a nascut isbavitori!
Eind din adunare, vizirul cu toti ofiterii sai
jse preumbla prin mahalalele oraului i alesera
lui Radu-Voda, spre a face dintr'insa
168
cetate. Aceasta manastire mare, hramul Sfintei

Treimi, fu zidita din jos de Bucuresti, de catre
Alexandra-VodS II-lea, feciorul lui Mircea-Voda
al Ill-lea, la 1573 ; slricandu-se apoi de Turci, cum
vom vedea mai la vale, ea se rezidi din nou,
intocmai cum se afla astazi, de Radul-Voda, feciorul lui Mihnea-Voda Turcitul i nepot lui Alexandru-Voda II lea, i de atunci ea se ehiamS. ma
nastirea lui Radu-Voda. Voind Sinan sa" faca
aceasta cetatuie mai mare, puse de largi locul
imprejmuirei de douS ori pe cat era, coprinz^nd
inauntrul cetatuiei, biserica i zidurile din prejur,
i ocolindu-se cu bastioane i fortificatii. In vreme
ce meterii masurau i trageau liniile, beilerbei^
Spahii i laniceri furS trimei dupa lemnele trebuincioase pentru constructia bulevardelor i
ciausj alergau in toate parole spre a aduna lucralori; i, fiindca lumea din tara era fugita la
munti i nu se putea aduna un mare numar de
oameni, Turcii fura siliti a trimite sa mai aducS
lucratori din Bulgaria. ClSdirea cet^tii incepu la
21
/31 August i cu atata silinâ lucrara la dansa
incat in doua-spre zece zile fu terminata. Cum
se savari intarirea palisadelor cetajuiei, SinanPasa puse intr'insa douci tunuri mari cu ghiulele
de patru-spre-zece oca earba", munitii i bucate
indestule. Apoi Ja"sa in Bucureti pe SatargiMehemed-Paa cu o mie laniceri i o mie Culogli
drept igarnizoana, poruncindu-i sa savareascS
intarirea de lemn ce pusese sa se faca imprejurul orasului i care se sfariintrro luna de zile;
169
iar el, ridicandu'i tabSra la 3/i3 Septemarie, porni

spre Targovite.
XXI.
De doua-sute de ani, din zilele lui Mircea-Voda
eel batran, Targovitea era mereu scaunul tarei,
De putina vreme numai crescerea Bucures. tilor i
important lui comercialS fcuse pe Domni a lua
obiceiul de a petrece o parte din iarna in acest
oras. Era atunci Targovitea ora foarte mare, impodobit si populat i se intindea frumos pe malul
4rept al lalorm'tei, ocolit de multime de gr^dini,
yii i livezi de pomi roditori. Scriitorii contimporani de felurite natii se minuneaz de frumusetea
acestui ora, declarandu-1 ca e vrednic de a fi capitala unei tari i locuin|a unui Doran mare. Acel
ora populat, astazi d'abia e un orael. Zidurile
lui marete vremea le-a ruinat i le-asemanat cp
pamaritul. Un singur turn, ramaitS din vestita
\ Curte Domn&ascd, se inalja trist i singuratic pe
; d'asupra acelor gramezi de ruine, intocmai ca acele
,mari cruci de peatr infipte in virful unor pleuve
movili, morminte al vitejilor cazutiin bataie, Acest
turn, ce muchiul numai cu verdea|a sa impodobete, e scump Romanilor ca un monument care
:le vorbete de timpu lor de glorie i de mSrire. El
a lost martor la atatea triumfuri! El a vazut, unul
dupa altul, pe Mircea-cel-batran, Dracul-Voda,
Vlad-Tepe Radu-cel-mare, Radul de la Afumati,
Mihai-Viteazul i Matei-Basarab, io\i Voevozii
170
notri cei mai si vestip in pace i in rasboiu,

Umbrele acestor eroici luptatori pare ca le vezi
inaltandu-se singuraticeitzicuteimprejurul acestei
mine ; adierea vantului ce sufla din Carpati, suer&nd in turnul pustiu, ne pomenete numele lor
i undele marete ale lalomifei par a cSnta necontenit un cantec de mSrire intru gloria lor.
Astfei i se naiucesc ori~crui Rom^n cu inima
simtitoare, cand cata la aceasta mult elocuenta
ruina, i el nu se poate opri d'a simti dorere
amara i d'asuspina dupS vremea trecuta. Dar
nimeni n'a simtit acestea mai puternic i n'a exprimat in cuvinte mai frumoase simîrea sa, ca
tine, CSrlovo! floarea poesiei, June cu inima de
foe. Ca o cometa trecatoare, tu stralucisj un moment peste Romania uimitS i incSntatS de lucirea ta. 0 moarte cruda te rapi farS vreme ;
dar apucai a ne lasa o lacrima ferbinte pentru
gloria trecuta i o scanteie datatoare de viaâ
pentru viitor. Cantarea ta sublimS asupra ruinelor Targovitei puse pecetia veciniciei asupr^-le i ni le va pSstra chiar cand putiiriie
anilor le vor tdrge cu totul de pe pamant.
XXII.
Turcii gasira Targovitea parasita de locuitori
i pustie. Sinan porunci indata sS se apuce de
int^rirea oraului ca la Bucureti. El pref^cu o
mSnastire ce era aproape de Curtea domneasca,
171
in cet#tuie. Curtea domneascS era atunci zidita

in formS de un mare castel, de putea inca incSpea intr'insa de la patru la cinci mii ostasjl i
era incinsa cu un zid gros i cu turnuri. Sinan
mai inta>i i acest zid din prejurul palatului de
amandoua pantile cu pamant i cu un val de
palisade de copaci, amestecati cu pSmant. Apoi
mconjura oraul cu un zid de petre i cu grinzi
lipite cu huma i cu pamant cleios, pe care il
reziinS. de un alt val de pamant, lat de dou&sprezece picioare, i il ocoli cu un ant foarte
adanc, de douSsprezece picioare de Jarg, iSsand
cetatii numai o poarta in fa|& i alta mai mica
in dos, ambele legate cu fer, i facand inSuntru
din apa raului trei fantani. Aceste Jucr&ri urmarS
zi i noapte sub privegherea de aproape a lui
Sinan i se sfarira in trei-zeci de zile.
Dar Sinan, cand vazu lucrul aproape de sfars.it,
hotari sa nu'i mai pear ra vremea in nelucrare. El
l&sa in Targovite douS tunuri mari, patru culevrine i alte tunuri de campie cu munifiile i proviziile trebuincioase pentru hrana, dand comanda
cetatii lui Ali-Bei, fiul lui Haydar-Paa beiul tde
fiurin, pe care '1 declare beilerbei de Trapezunt,
ajxiturandu-i pe Koci, beiu din Amasia, i ISsanI du-le 1500 oameni, cu insarcinare de a savarsjl
} lucrul intSririlor cetatii; iar el porni cu toate oastea
caire munti in urma lui Mihai-Voda. Planul lui
era ca ajungand otirea romaneasca, s'o infrangS i
caicand-o in picioare, s& patrundS in Ardeal, ca
172
sa combineze operatiile sale cu ale armatei ce

iiul sail Muhamed-Paa comanda in Ungaria. Dar
Mihai-Voda aflandu-se in tabara dela Stoineti,
intarita atat prin natura cat i prin arta, nu era
lesne de infrant. Aa dar, totul din potriva se
intampla. Sinaja venise sa tabere nu departe de
stramtoarea in care sta Mihai, i in fata taberii
lui, pe un loc inalt de imde putea vedea ambele tabere. El sta i se mira de indrazneala
ostailor notrii care in aa mic nuniar se incumatau incS a'l atepta fSra frica. Mihai insS se
ferea de a se apuca in batalie generala cu du*
manul, dar el fu neobosit a-i hartui armata sj a-i
cuprinde liniile de comunicatii i proviziile. Uneori intarata o ceata de Turci, o tragea dupS sine
in locuri grele ide ei necunoscute, unde o sfarama
cu inlesnire; alte ori cuteza a izbi pe Turci chiar
in tabara lor. Mai adesea prin gonacii lui cu cai
uori, punea mana pe multi dumani i astfel dobandi dela danii prada multS, cai nenumaratr
i peste o sutS de camile. , Astfel acest erou
razboinic", zice Walther, ,nici de dosirea nestatornicilor ostai n ce ii par^sise, nici de mul|imea
vrajmailor ne Bperzandu-i mima", printr'un
razboiu partial, ostenete pe dumani si le inchide calea Ardealului, dand intr'astfel timp ]ui
Bathori de a'i aduna oastea i d'ai veni intru
ajutor. Dar chiar de nu i-ar veni acesta in ajutor, Mihai acum putea fi sigur ca tara lui e,
mantuita de Turci, caci acetia, neputand a4
scoate din pozifia dela Stoeneti, Kind i demo-
173
ralizati prin invingerile ce incercaserS, nu vor mai

putea nici trece in Ardeal, nici sta mult in tara,
mai cu seama" ca i iarna se apropia. Cet^tile
facute la Targovite i la Bucureti nu era o
ocrotire temeinicS, dupS cum vom vedea, i apoi
avea i experienta trecutului, caci in acele trei
ingrozitoare expeditii ce fcusera mai dinainte
Turcii in Tara romaneasca, povatuiti chiar de
sultanii lor, Baiazet I-iu (1397), Mahomet I-iu
(1419) i Mahomet al II-lea (1462), invingatori
sau invinsj, ei nu puturS sta mult in tara, fiindca
Romanii se retrSgea in pozitiile lor din munti,
unde dusjnanul nu-i putea ajunge i de tinde ei
ii dau hartS neincetat, ii rSpea proviziile i'l ostenea prin lupte marunte, incat ii silea a lasa
campia pustiita i tara dearta".
XXIII.
In mijlocul acestor vremi, Sigisniund Bathori,
dupa atata intarziere, era acum viitor spre hotarele Tarei romaneti, cu o ti grele. ^ menintarea
unei primejdii obteti sculase in picioare i unise
impreuna pe toate popoarele razboinice care locuiesc Ard ealul/' DuminicS in 17/27 August, el
ieise din Alba-Iulia, insotit numai de garda sa,
ce se alc^tuia de doua niii oameni pedestrime
i de alti atatia caiarime, cu multe bagage de
razbbiu. A doua zi ajunse la Sas-Sebe (Mercurea) i chiar in aceiai zi 18/2s August, primi olaV
carul trimis, cum tim, de Mihai-Voda, din
174
tabaia de la CSlugareni in seara de 13/23, spre a'i

vesti strSlucita isbSnda i a'l ruga sS grSbeascS
a'i veni intr'ajutor. Aceasta glorioasa veste, Sigismund o scrise indata imp&ratului. A douazi
el primi mc alta veste de bucurie, adecS luarea
cetatei Lipova. DupS o robie de patruzeci i
patru de ani sub Turci, aceasta cetate cazuse,
la 23 August, tot intr'o zi cu bataia de la Calugreni, in manele lui Borbely care, dupa cum
tim, de catftva vreme o ocolise si o batea. Dar
aceea ce multumi mai mult pe Bathori fu tirea
ce'i veni ca Tatarii care erau sa vina sS nSvaleascS prin Moldova in Ardeal, sosind pana la
Nipru, fusesera siliti a se intoarce inapoi, caci
aflase cum ca Cazacii si cu Muscalii au dat nSval& m \am lor i ca avangarda tatareasca,
ce pStrunsese in Moldova, fusese astfel infranta
de Moldoveni si de Munteni, incat facuse pe
cejlalti a perde pofta de a le mai veni intr'ajutor.
\Aa Bathori putea acum fi sigur c& nu va fi supftrat printr'alte navSliri in operatiile sale impotriva lui Sinan. El fu silit a z^bovi la Sas-Sebes,
o lunS de zile ca sa dea timp otilor chemate
din toate parole, a se aduna. El trimise inainte
pe comitii Baltazar Bogati, Benedict Minceti si
Lupul Corni, la cele opt scaune secuiesti, ca sa
cheme pe vitejii Secui la arme. Dar acest popor
raspunse ca nu se va duce la razboiu pana nu
i se va da mai intai inapoi libertatea ce i se rSpise pentru o revolta ce facuse cat-va timp inainte. Aceti Secui, fiind cei mai mulji t^rani, liber-
175
tatea ce voiau, era de-a nu mai fi iobagi la nobilii

locului. Cererea lor puse in mare cumpana1 i ameteaia pe Bathori, cci el era firete mai plecat
catre nobili, care'l slujisera cu credinta i se ridicasera cu totii in oaste i nu voia sa rSsplateasca
atatea jertfe ale lor, facandu-i sa pearza veniturile ce ei trSgeau de la iobagi i ruinandu-i.
Se temea inca de exemplul urat ce va da in
tara, acordand Sacuilor libertatea ; ceeace v^zand
ceilalti iobagi, s'ar indemna i ei a o cere pentru
danii, revoltandu-se impotriva nobililor. Dar interesul patriei i amenintarea vrSjmaului vorbirS
,mai puternic decat interesele aristocratice, le
biruira i Sacuii dobandira libertatea cerut.
Dela Sas-Sebe, Bathori por^ catre locul hotarit
pentru concentrarea otilor, in campiile Barsei,
la dealul Negru (Feketehalom), in preajma Brapvului, unde ajunse in 4 Octombrie (st. nou),
facand pana acolo 6 tabere. Aci, sosind 14,755
Sacui armaî, li se proclama in tabara libertatea
lor intarind'o cu mare credinta i juramant. Pentru aceastS libertate ce li se dete, S&cuii se indatorarS sS dea la trebuinta de r^zboiu pana la
patru-zeci mii oameni cu cheltuiala lor, s3 plateasca in totiani printului, de fie-ce casS, un ioajium^ o masurS de grau i una de ov&z, idese
va nate lui Sigismund un fecior, fie-care sa-i
aducS un bou ingrasat in curte. Indulcindu-se
atunci Sacuii de libertatea dobandita, tramisera
de mai adunara i alti ostai i astfel numarul lor
in tabara se urea la doua-zeci si patru mii oa-
176
jmeni, din care 9200 pucai, iar ceilalti lanceri

i sSgetasj. ei-spre-zece mil Scui, cari rSmaneau din numarul de patru-zeci miice se invoiser a da, trebuiau sa stea in Ardeal, spre a
apara tara de vre-o navSlire ce ar putea-o ameninta din partea Polonilort care pe atunci se afla
in Moldova.
Apoi venira in tab^rS nobilii Ardealului care
pusese in picioare treisprezece mii de oameni;
prusianul loan Veicher, fiul lui Ernest, veni cu
aisprezece mii cavaleri Teutoni, armati cu cate
o puca i un pistol, pe langa" care aveau i arc
i sageti; apoi optzeci Cazaci din Polonia ; trei
sute Cazaci ai lui Bathori, armati asemenea cu
o puca i un pistol; teian Bocskai cu opt sute
lnceri de la Oradia-Mare i o mie doua sute de
archebuzieri pedetri; patru mii pedetrii cuputi
ridicati cu cheltuiala Sailor, din care o mie investifi cu^negru, i pentru aceia numiti Negrii,
cu cheltuiala Sibienilor, o mie investiti in albasfru
cu cheltuiala Braoveniior, o mie in verde cu
cheltuiala Medieenilor, omie in rocu cheltuiala
Bistritenilor. Adunandu-se toateaceste otiri, Bathori porni cu dansele de veni langa vama Branului, Torzburger-Pass, castel zidit de Ludovic
craiul Ungariei i apoi mai adSogit cu intarituri
de Hunyad; in acea vreme el se afla sub paza
Braovenilor. Aci sosi ^Stefan Rasvan, domnul
Moldovei, cu douS mii trei sute pedestrasl, opt
sute_ caiarefi 1 doua zeci sj douS tunuri mari
puse_pe care. El nuputuseveni pe la Secui, de
177
temerea Tatarilor i fu silit a face inconjur. In

-drumu-i el se intalnise cu o ceata de Poloni ce
naValise in tara i tinea al zabovi in cale ; dar
el, taind'o sj spargand'o foarte rSu, luandu-i i
multa prada, ii urma drumul trecu muntii i pa>
Jrunse in Ardeal. Indata sosi veste in tabara cS
hatmanul Poloniei Zamoisky, afland ca Rasvan
Vod3 a plecat in Ardeal, intrase in Moldova
f&r tirea craiului sau i pusese Domn pe un
leremia Movila. Aceasta veste turbura foarte pe
Bathori i pe tefan VodS, dar se v&zura siliti
a suferi de o cam data i a'i urma calea apucata, caci Sinan-Paa ameninta i Secuii erau
neodihniti i cartitori, pentru ca nu li se daduse
inca diploma intaritoare a drepturilor de cur^nd
dobandite.
Aceasta diploma, scrisa pe pergament, li se
<lete in sFars.it in mana i indata o seania dintr'inii pornira inainte spre Tara roiiianeasca. Cum
sosi acest ajutor la Stoinesci, Mihai, dei muU
mai slab decat dumanul, dar plin de speranta
in Dumnezeu i de incredere in voinicii sai. puse
gand sa'i cerce noroculji sa dea p bataiiagenetaia _cu Turcii. Insa Bathori poruncise Secuilor
ca sa nu se incumeteze fara intelepciune in noroc
i sa nu intreprinza nimic pana nu va veni el
insasj. Drept aceia, fu silit Mihai sa atete solui Siismund Bathori.,
Istoria FomSnilor
12
178
XXIV
La 7 Octomvrie (st. nou) Sigismund Bathori,.
Impartindu-i otiie in nou& trupuri, ii clati tabra cu multS greutate din pricina drumurilor
noroioase i, trecand inaitimile Carpatilor, ajunse
pe povarniul acelor munti la satul Rucîy In
cuprinsul hotarelor Jarei romaneti, unde in strimtoare de munte, ii puse tabara. Pe cand ostasji
lui ii intocmeau acolo tabara i ii intindeau
corturile i pavilioanele, un vultur negru i foarte
mare, luandu-i sborul de pe muntele vecin numit
Piatra Craiului, pluti catva timp in aer pe
d'asupra taberii i apoi se arunca cu multS iuteala d'asupra cortului intins al printului ardelean4
Greutatea trupului sSu neiertandu'l a se scula
lesne ca sa sboare, ostasji ce se aflau aproape,
v^zandu-1, alergara iute, il prinsera" i-l dusera
la pretoriul printului. Inlesnirea cu care se prinse
aceasta pasare, domestipia i neinspSimantarea
ei de sunetul armelor i de strig&rile taberei,
fScura ca ostaii sS priveascS aceasta inteimplare
ca o minune i ca un augur. Unii ziceau ca vulturul aratS pe Sinan care are s& ca<i in mainile
cretinilor; alpi, mai fricoi, banuiau c acest
augur vestete invingerea cretinilor, de vreme
ce vulturul este pajerea imparatiei nemteti. Ie*
suitii ce insoteau pe Bathori se incercara a exploata aceastS intarnplare in foiosul propagandei
lor. Alfons Carilio scria atunci de Ja Rucar la
179
Ardeal, ca multi, vazand aceastS dumnezeeasca"

minune, au venit la credinta papistSeasca. /
Bathori fu silit a zabpyi la Rucar o
trecura caile cele grele i inguste ale acelor
i, numeroasele care cu praful, munh:iile i bagagele armatei; cci aceast trecere de la Bran
este una din cele mai grele ale Tare! romanesji ;
munteie este ripos i repede, caile inguste, astfel
jncat fur siliti a lasa carele cu funii la vale. Aci
sosir i ajutoarele imparateti ce se atepta de
at&ta vreme: silezianul Albert Raybitsch, unul
din cei mai vestiti cSpitani, trimis de arhiducele
Maximilian, dela Casovia, cu o mie ease sute
cuirasieri germani, ce se chema Reiteri in acel
limp i cu o sutS cinci-zeci Cazaci din jinuturile
Poloniei, frames echipati, i Jnca Silvio Piccolomini cu eapte-zeci i cinci cavaleri Oorentini,
trimisj de marele duce de Toscana cu poruncS
ca sa-i erneze in Ardeal. Bathori trimisese intru
intEimpinarea lor pe Francisc Theke ca sa le ingrijeasca de conac i sa-i calauzeascS panft in
tabara.
PanS a nu pleca din Rucar printul Ardealulu
facu cSutarea armatei sale, care se urea la treizeci i doua de mii pedestrasi, douft-zeci i douS
de mii de calareti i cinci-zeci i patru tunuri;
apoi clatindu-i tabara, merse ease mile mai
jnainte i, trecand Dambovita, ajunse la Stoieuejti, unde cu mare dorinfS fu intampinat de
Mihai-Voda, care il atepta, cum tim, acolo,
-ayand cu sine oastea sa de opt mii de oameni
180
i dou&-zeci sji doua de tunuri, Numarul otirilor

impreunate se urea atunci la aizeci i douS de
r mii de ostasj i eapte-zeci i ease de tunuri.
HBathori tab&ri la Stoineti spre a 18sa otile salea se odihni i a se intrema putin.
XXV.
Armatele protivnice se aflau acorn aproape
una de alta. Ostaii lui Bathori, care erau mat
mult adunStura neobicinuitS cu rSzboiul, speriati
mai intai de num^rul i de vitejia Turcilor, avusese acum vreme a se deprinde cu incetul, a'!
vedea mai farS friea i a prinde curaj. Dela sosirea
Secuilor in tabara dela Stoieneti, dupS care urmar& curand i alte cete, unele dupa altele, el
cepuserS a intalni pe Turci, cand mergeau dup&
furaje. Lupte mSrunte se inhata intre unii i altil
i in aceste lupte, mai adesea cretinii biruiau.
Emulafia intrS atunci intre acetia; cetele ce
mergea dup^ furaje se mai marira, i din zi in
zi luptele se fgcura mai dese. Aceste batai mSrunte imbarb&tara pana in urmS intr'atat pe
cretini, incat ei ateptau acum cu nerabdare
ocazia unei batalii generate cu Turcii, Din potrivaV
acetia, demoralizati de invingerea dela CalugSrqni, de putina izbanda ce dobandise p^nS atunci
in toata aceasta campanie, acum, cand vezurS
pe cretini cu puteri aa de insemnate, ei pier*
dura de tot inima i dorinta de a se mai bate.
Aceasta fu pricina care facu pe Sinan, indat^.
181
ce vazu inglotirea otilor la Stoeneti, de plec

de acolo i ii muta tabSra langa Targovite.
Scopul su era sa caute a prelungi cat va putea
mai mult razboiul, fiind sigur ca, in vreme ce
armata lui era intru toate indestulata din TaraV
armata cres.tina\ avand lipsa" de bucate i de bamV
nu va putea mult s& stea adunata i va fi nevoita a se rasipi. Generalii cretini, intelegand
acest plan al lui Sinan, hotarira1 a grabi cat mai
mult operatiile razboiului, i spre aceasta, a.
porni indata dupa Turci i a-i sili s& primeasca
fara intarziere o batalie,
In 15 Qctombrie de dimineata, un semn ceresc
veni a mai imbSrbata pe cretini i le mSrisperantele de biruinta. Pe un cer senin i cu toate
ca soarele r^sarise, ei vaziirS in vreme de un
ceas, d'asupra taberii lor, o cometa stralucitoare,
Aceasta stea fu privita de danii ca un augur
vestitor de biruinta. Armata cretina, ce sosise
cale de ase ceasuri numai din Targovite, se
clati de acolo i in aceiai zi, de 15 Octomvrie,
merse de t^bari intr'o campie mare, o mila departe de Targovite i un sfert de leghe de tabard,
lui Sinan, cu hotSrire d'ai da batalie in ziuaurmatoare, de va voi s'o primeasca.
Abia armata crestina sosi intr'acel loc, abia
calarejii incepusera a descalica i pedestraii a
pune armele jos, cSnd o mare turburare ameti
toata tabSra. ]S[ite strejeri ce se aflase pui la
pazS intr'o padure in noaptea trecuta, auzind de
departe un sgomot facut de alti ostasi cretini
182
tsare tSiau lemne, ii inchipuirS c& acolo trebuie

sa fie toata armata turceasca1, care vine drept
catre danii; frica fcandu-i sa" vaza" ceiace nu
era, ei o luara" la fuga" spre tabara". Ostaii ce-i
vSzura sosind speriati, intrebandu-i pricina, aflara
de la danii cum ca au vSzut armia vra"jmas.a
vine sS-i loveascS. Vestea aceasta se ra"spandi
iute in toata tabara ; semnalul de bataie se dete
fndata i toti ostaii, alerg^nd la arme, umblau
invaimaati, facand larma mare, farS a seputea
Intocmi la randul lor i far& a'i putea gasi
steagul i capeteniile lor. In acea neoranduialg,
spaima facandu-i sa auzS bubuituri de tunuri
vrajmêti, fiecare incepu a se gandi numai la
mijloace de scSpare. In sfarsjt avangarda, alcStuita de Romani i ostaii nemti isbutira a se
aeza mai intSi in randuiala i sta gata a primi
pe Turci, cdnd in cele din urma se deslusj lui
Bathori pricina acelei turburari. El tiimise atunci
de spuse in toate parole ca s& se insenineze i
sa se liniteasca spiritele turburate i inspaiman-1
tate, dar neputandu-se nici aa astampara larma,
el fu siiit a pune s& singe prin trimbite, ca iiecare s& taca sub pedeapsa de moarte. Numai
printr'aceasta stranicS porunca, ostaii se linis.tira>
Era intre ambele tabere vra]mae i la o dep^riare numai de o alerg&turS de cal atat de la
una cat i dela alta, un deal mare taiat prin mijloc, in poalele caruia curgea Dambovita. Pe acest
deal spune ca sa se fi urcat JSinarj, ca sS priveascS bine armata cretinS. V&zand-o mult mai
183
numeroasS de cum socotea i bine randuita,

auzind i vestea raspandita c& se asteapta i archiducele Maximilian cu o multime de soldati
italieni, observand apoi i la demoralizarea armatei
sale, temerea ii cuprinse inima i nu se mai
gandi la altceva decat la fug&. Adunand un sfat
de razboiu, el umbl a-i ascunde cugetul de a
fugi sub ideia unui plan ce ar fi facut; el zise
ca socotete sa nu primeasca batalia i s'o amane
pe alta data; ca acum se va trage putin indSrat, lasand pe AIi-Paa spre a apara Targovitea; c& apoi, cand va vedea pe cretini ocupati
cu asedierea ceta|ei, el va navali intr'o noapte
asupra le i lesne ii va birui. In urma acestora,,
el inzestra cetatea Targovitei cu patru-zeci de
tunuri si cu munitie indestula, puse o garnizoana.
de 3500 pana la 4000 de ostasi, parte pedestrime, parte calarime, sub comanda lui Ali-Paa
de Trapezunt, pe langS care ISsa pe MihneaVoda i vre-o caî va bei, iar dansul in zori de
ziuS, la 16 Octombrie, cu toata cealalta oaste,
parasindu i tabara, fara de a-i mai da tirnpui
de a-i strica intaririle, o intinse cu graba spre
Bucureti.
XXVI.
la aceiai zi, 16 Octombrie, la rasritul soarelui, Bathori, netiind ci Sinan se retrage acum
spre Bucureti i ateptandu-se la o b^talie generals, puse sa zica din trambita ca fiecare os-
184
ta sa randuiasca sub steagul sau, Apoi impaitindu-i armata in eapte trupuri, care toate se
urea la numarul de douS-zeci i ease de mil de
cSlSreti i dela treizeci i cinci pSnS la patruzeci de mil pedestrai, numi dupa dansul ge
neral mai mare peste toata oastea pe tefan
Bocskai, nu atat pentru virtutile lui militare, cat
ipentru cS-i era unchiu despre mama i unul din
cei mai insemnati i mai avuti nobili ai Ardealului. Cercand apoi sfaturile Domnilor romani i
ale lui Bocskai, el intocmi randul bataliei ast1el: la avangarde puse pe Mihai-VodS, avand
cu sine patru mii de calareti cu lanci, ai lui,
*bine inva'tati. la care se adSogira cohortelele lui
Abert Kiraly i escadroanele lui tefan Csaki. La
aripa dreapta se aezarS doua turme de cinci
mii din cei mai buni calareti, cu ISnci. La stanga
tot acelasj numSr de lancieri i in acelai rSnd.
La centru era pedestrimea, atat cea pretorianS
cat i a Sacuilor cu coase i cu sulite, avand
la"ng& sine toata artileria. In urma acestora venea in a doua linie, toata calarimea germana,
Pe a treia linie venea un corp de doua-sprezece mii calareti lanceri, care duceau steagurile
âurite, i apoi alta ceata care apara persoana
lui Bathori. In urma tuturor venea rama's.ita armatei cu carele i bagagele, fiind astfel intru
tot, apte panze de oti.
DupS aceia, Bathori puse de sluji cinaintea tutulor, o liturgie solemna, se comunica cu sfcinta
;grijanie i o trecu din manS in manS cu multa
185
evlavie la multi din capii otirei i din soldajv

de facurci asemeni. Toate aceste pregStiri luar
cataVa vreme, panS dup amiazi, cand doui cretini
care se ziceau scpati din mainile Turcilor, din
cetatea Targovitei, sosira in tabard, aducSnd tiri
cum-c Sinan-Paa se tr&sese cu grabs i ISsase
pe Ali-Paa cu Mihnea-VodS in TSrgovite; eft de
doua zile garnizoana cet&tii e foarte spalmantat
i cS lanicerii insii chibzuiau a se trage, daca
un paa nu 'i-ar fi tinut cu sila, dar, cu toate
acestea, douS sute din ei tot scapaserS i se imprStiasera. Capii armiei nu se increzura in aceasta aratare, i, temandu-se de vre-un vicleug
din partea lui Sinan, spre a-i trage in vre-o cursa>
poruncirS ostailor sa se tin toata noaptea aceia
in intocmire de bStaie, farS a'i strica randurile
i a pune armele jos ; trimiserS gonaci i iscoade
in toate parole ca sa afle adevarul, ce s'a fftcut
Sinan. Armia cretina petrecu veghind inarmata
toata noaptea aceia i a doua zi, la 17 Octombrie pana spre ameazi. Atunci sosira cativa alergatori, aducand veste cS Turcii erau putin departe, aratandu-se ca vor a se bate. Ai notrii
se preg^teau cu inimS a le sta frunte, cand
sosirS altii cu veste mai sigura cS Sinan se retrage spre Bucureti, iar ca acele oti turceti
ce se vad, erau arier-garda de patru mii calareti sub Hasan-Paa, care mergea tragandu-se
incet i cu buna randuiala, ingrijind d'a nu
primi in coad vre-o sminteala din partea noastra. Aceasta spSimantare i fugS a lui Sinan
186
mir& foarte pe ai notri, socotind cu 'cat armia lui era mai numeroasS. decSt a lor i cum
aceasta grabnicS retragere va demoraliza de tot
pe Turci. Alte iscoade venirS atunci de aratara
; lui Bathori cS vre-o patru mil Romani, brba|i
ti femei, de deosebite varste, robiti, ii ducea o
JceatS de Turci spre Dunare. Printul porunci indat la cinci sute Ardeleni pedetri sS alerge sa
taie calea acelor Turci i s& mantuie pe acei
sarmani robiti. Indata armata cretina merse, chiar
in acea zi, 17 Octomvrie, de ocup fara nici o
impotrivire tabSra parSsita a lui Sinan, unde
g^si vre-o cinci sau ease Turci, care eiti fiind
de mai inainte din tabard, deabia se intoarsera
acum cSnd picar^ in mainile cretinilor i fura
indata injunghiati. Cretinii gasirS tabara turcea;
sc& ticsita cu multe mobile, corturi, praf, ghiulele,
tunuri, bucate, dobitoace, camile, catdri, i alte
lucruri i furS foarte mahniti ca aceasta pradS
bogata nu fu pretul vitejiei lor. Acestea dovedeau graba cu care Turcii fugiserS i greeala
ce f&cuserS cretinii d'a nu inainta mai iute, spre
a-i lovie peina nu se departaserS.
XXVIII.
Bathori chiama atunci la sfat pe cei mai de
frunte c&pitani ai armatei i pe nunciul Monsignor Alfons Viscoti, pe care il trimisese Papa
cu o sums insemnatS de bani pentru trebuin-
187
tele r&zboiului. Aci se propuse ca: de vremece armia turceasc plina de McS, s'a tras spre
Bucureti, ce sfat oare ar fi mai bun ? a urma fara
inttlrziere pe duman silind in acea spaima a lui
a'J ajunge i a'l birui undeva ? sau a lua mai
intai cetatea Targovistei, unde lasase el garnizoana i gatire, din care se intelegea ca voete
a se apSra acolo multa vreme. Unii din generalii
ardeleni, plini de incredere in curagiul lor i in
noroc, crezand ca singura nefericire ce li se
poate intampla este d'a lasa timp lui Sinan s&
scape, erau de parere d'a nu se mai opri nici o
zi la aceasta cetate, a carei dobandire nu o pretuiau intru nimic, i a se lua dupS Sinan, siguri
fiind cS, indatS ce'l vor birui, cetatea va c&dea
negresjt farS de nici o ostenealii din parte-le ;
cand dinpotrivS, daca ii vor consuma puterile
ior imprejurul acestei andramale (bicoque), armata lui Sinan ii va lua puteri, va t&b&ri in
loc tare i, avand vreme de ajuns, ii va indrepta
trebile sau eel putin se va trage in siguranta if
crescandu-i apoi puterile cu noui ajutoare sau
g^sind mijloc d'a se uni cu Tatarii, va da cretinilor mult mai mult de lucru i va aprinde din
nou flacSrile cele acum aproape stinse ale rSzboiului.
Mihai i Albert Kiraly statura impotriva la
aceasta p&rere. Ei zisera ca ar fi cu primejdie
d'a inainta, cSci s'ar pune intre garnizoana cet^tii,
care ar putea sS le taie liniile de comunicatfe i
188 i
proviziile, i armata lui Sinan. Silvio Piccolomini

rezimS. i el aceasta p&rere, prin cuvintele urmatoare : BDusmamiI", zise el, ws'a tras de te^merea taberei noastre, sau spre a gasi loc mai
w bun de bStaie; dar i intr'unul i in celalt caz,
,,el a apucat inainte cu o zi i o noapte i a
M putut sS-i preg&teasca lucruriie sale, meat nu'l
^vom g^si nepregatit, nici in loc d'a nu se putea
w mult folosi de graba noastra. Din alta parte,
n ne vom afla in mijlocul a doui vrajmai, dacS
w vom ISsa inapoi cetatea, de unde vom fi new curmat supara|i, mai cu seama despre muni^tiile ce se asteapta din Ardeal. Apoi a se!
pune intr'o asemenea primejdie este impo-J
teme de razboiu i a ori
ntriva a ori-cSrui
w c^rui obiceiu al unui intelept cSpitan. Se adawoge inc i aceasta privire importanta, c noi
7,suntem c^t se poate de osteniti i siabi|i de
w drum i, urmelnd cu graba pe dusman, il vom
wgsi acum odihnit si in randuialS si ne vom
in primejdie de a fi cu totii iniranti. Dar
el, din intamplare, s'a tras cu gand de a
j,fi mai departe de hotarele Ardealului i prin
w urmare intr'un loc unde noi vom avea mai
w putina inlesnire de hrana si alte trebuincioase,
in vreme ce el, invecinandu-se cu DunSrea, va
w putea prin mijlocul acestui rau, a se ingriji mai
rbine, apucandu-ne noi acum a bate cetatea, il
jvom sili, spre a nu-i pierde cu totul reputatfa,
ws^ vina intr'ajutorul a lor saii atunci vomgSsi
nfoloasele noastre a ne inhta la lupta. De se va
189
insa el a atepta in Bucureti, ce folos

5,mare vom avea oare daca vom merge sa-llow vim maine i nu dupa douS sau trei zile?
j,Incat, spre a se uni Sinan cu Tatarii, e lucru
cu neputint&, aflandu-ne noi intre dansii; ose,,bit de aceia ca TStarii nu sunt intr'un loc,
w de unde s8 poata trece cu atata iuteala in
waceasta parte". Picolomini incheie zicciad cS,
wdei nu este de parere a se lua cu atata neôranduiala dupa duman i a sta, dup& cum
;W vor.unii, in arme, chiar toata noaptea aceia,
^dar crede c3 ar fi bine ca o banda din cavaw leria noastra sS mearga sa supere ariergarda
,,dumanului, fiindcS, afara de neodihnS ce-i va
pricinui, vom putea sS avem i limbS de mi.carile lui i satim mai bine ce este de facut",
Sigismund Bathori i toti ceilalp capi se unirS
bucuroi la una ca aceasta i tot sfatul hotSri
batalia Targovitei. FarS indoialS,precum urma
o va dovedi, aceasta n'a lost cea mai buna
I chibzuire, c^ci intarzierea cretinilor prilejui mantuirea lui Sinan.
Se luase hotarare a tabari in oare care post
aproape de T^rgovi^te, vSzut de Piccolomini mai
dinainte i, spre aceasta, trimisera un num^r de
caiSreti ca sa \ina randuiala, spre a merge otile farS amestec, sS-i ia locurile de aezare.
Jndata dupa aceia, dupe obiceiul razboiului, cerurci
ca cetatea sa se predea. Pas. a, comandantul cetatii, cSutand la fuga lui Sinan, la numarul armatei ce'l ocolise, la lipsa de speranta de a fi
190
ajutat, sta in chibzuire sa inchine cetatea spre a

se mantui e! si toti ai sai. Dar lanicerii, ce era
m cetate in numSr de doua mfi, se impotriviraV
iiind mai bucurosi a se ap&ra dupa cum cerea
onoarea lor i f^gSduiala data lui Sinan. Intr'acestea, cretinii, tabSrand comod chiar in acea
searS, 7/17 Octombrie, se duse Piccolomini sa vad&
cetatea si apoi puntara tunurile spre da"nsa.
XXVIII.
In noaptea aceia, soldatii facur^ batii, pe obiceiul lor. In dimineata urmatoare, 8/18 Octomvrie,
dupa ce, prin metereze, anturi acoperite i t^bii
de lemne amestecate cu pSmant, se apropiara
ai notri de ziduri i aezara baterii de tunuri,
de o data cu muM inverunare de trei parp
ineepura a bate cetatea, Stralucitul R&svan-Voda\
avand cu sine Moldovenii sSi, impreuna cu
legiunile SScuilor, se aezase despre rSsarit, pe
drumul Bucuretilor, i batea partea de sus a
cetatii cu zece tunuri. Dintr'alta parte, neinvinsut
Mihai-Voda, cu inimosul Bathori, care acum
pentru intaiai data vedea razboiul, i cu eroicul
Kiraly, se aezara despre munti i despre riul
Jalomita, la o rnanastire, care fu atunci stricata
i mai apoi dreasa, departe de cetate de o bataie de sageata. Ei ridicara acolo doua movite in
forma de turn si cu doua baterii, de c^te zece
tunuri fiecare, incepura din aceste doua par^
prin detunari neinlrerupte, a improca puternic
191
.zidurile. MergSnd apoi intr'alt templu mult mai
aproape de cetate, f&ra" intrerupere, grSbesc lucrarile asedierii. Era cu greu insa d'a se apropia
de cetate, caci, afarS de intSririle i anfurile ce
o mconjurau, avea incS i nite baltf imprejur,
Apoi Turcii dinauntru se aprau cu cele mai de
pe urmii puteri ale inimei lor. De mai multe ori,
prin tunuri, ei impinsera1 inapoi pe asediatorii ce
umblau sS treacS anturile cu luntri, rasturnarS
*cu putile pre cei care, isbutind a trece antul,
cercau acum a pune scari pe ziduri sau aduceau
loc la taipile intgrirei de lemn spre a o aprinde ;
Intr'un cuv^nt ei nu uitau nimic din ceiace trebuia spre ap^rarea cet&tii.
VazSnd ai notri c& nu isbutesc astfel, se mr~
ginir& a urma cu tunarirea infricoatoare de
bombe i ghiulele, catand a sparge laturilc zidurJlor. Fumul acestor dese descSrcSri de arme ale
asediatorilor i asediatilor ajunse de intunecfc
aerul i ascunse sj unora i altora vederea dumanilor. S^cuii cûtara a se folosi de aceasta
negurS; ei adusera lemne uscate, catran, rSsjnS,
butene aprinse, torte i alte materii aprinzStoare
$i, atat^nd bine focul, incepurS a'l arunca pe
streinele caselor din cetate i cSutarS a aprinde
inta>irile ei. Dar fiindcS barnele din care erau
fScute acele intSrituri erau incS verzi i prin urmare umede i huma dupS dansele nu se uscase,
ele nu se puteau lesne aprinde de focul ce li
se punea pe dedesupt. Pe langS aceasta, prin
desele puc&riri ale artiieriei cretine,
192
turile caselor ceta|ii incepura a ca"dea pe capul

celor ce se aflau sub zid, catand a'l aprinde
i astfel ii sili a se trage mdSrat. Apoi du$manii,
Iuptandu-se vitejete, nu mai 1 Ssara a se apropia
de ziduri, incat isbanda ramase cu totul indoioasa,
XXIX.
Vazand Bathori i ceilalti descurajarea otilor
de atatea silinte zadarnice ce Mcusera, se duserft
de indemnara pe SScui a da dovada ca-i aduc
aminte de libertatea cea de curand dob^ndita, a
nu se descuraja de anevointe i de primejdii i
a se arSta ca sunt barbap cu inima i vrednici
de libertate. SScuii se formara atunci in cohorte
i incepurS a aduce o mai mare multime de lemne
uscate, spre a da foe zidului. Mulî din ei cazura"
sub loviturile dumanilor, dar dispretuind orice
f primejdie, vitejii SScui isbutira in sfarsjt a aprinde
' intaririle. La vederea flacSrii ce se intindea in
' toate partile, ei strigarS toti intr'una : ,,Iisus! Maria !" i, care cu scari, cei mai multi fSra sc&ri,
detera naVala spre a sari zidurile, in vreme ce a
parte dintr'inii purta focul intr'alte laturi ale cetatii. Artileria, din locul ei, arunc^nd ghiulele
arse din cele inventate de craiultefan Bathori,
aprindea acoperiurile caselor, i daramSturile lor>
prin mijlocul flacarilor, cadea pe capul asediatilor. Acum, zidul peste tot luase foe i Turcii
inchii de flac^rile cele groaznice de niari ce mereu cretea, s^nt nevoiti, eel puîn o mare parte
193
din ei, a lasa apararea zidurilor, spre a incerca
s& stingS focul. Ai notri se folosesc de acest
moment, dau voiniceste asalt i in vecinatatea
serii, din toate parole isbucnesc in cete. Turcii,
lipsitf de sfat, ametiti de flacari i de vrajmaii
ce-i impresurase, ne mai avand vreme a capitula, spre a se mantui de primejdie i de o prapadire desavarsita, ies cu top pe portita despre
deal, necunoscuta la ai notri, cSutand pe acolo
scapare. Dar calarimea cretina, care dupa obiceiul razboiului. sta gata pentru orice intamplare
a luptei, i atepta calare eitul isbirei, ii vede, ii,
ia cu caii in goana, le taie calea, pe unii ii ucide,
pe altii ii prinde; pu|ini numai, favorizati de
noapte, puturS scapa prin paduri, i acetia
inca, panS mai apoi, furS gasiti i ucii i din
toatS garnizoana, numai trei Turci, Hind bine c&lariti i ajutatf de intunecimea nop|ii, avura norocul sS scape i se indreptarS spre Bucureti ca
sa duca lui Sinan vestea acestei nenorociri.
Sacuii intrand in ora facura mare varsare de
sange, dSramand i scotocind in cele mai ascunse locuri ale cetatii dupa pradSlucru la care
sunt foarte deprini, spun analitii timpului, ei
g^sira intr'un loc tainic ascuni pe Ali-Paa, comandantul cet^tii i pe Mehmet-Bei. Zic unii cS
acesti Turci nu esjserS din cetate, mai bucuros
voind o moarte glorioasft decat a fugi; altii spun
ca erau raniti i de aceia rftmasera pe loc. Sacuii
ii dusera la Bathori. Intre prini se mai afla alfl
doi bei: Turan, beiul de Bucureti i Susin, beiul
Istoria Rom&nilor.
13
194
^
jrlaTtoJi li se iertS viaja. Lep&Iatul
Mihnea^VodS intampinain cetafe o moarte norocitS, ce i s'ar fi cazut a-i veni prin gSnd, de
cSdea in mainile cretinilor; trupul lui se gSsi
intre cei mqfp; asemenea i al cadiului de Aylpna. Prada ce Sacuii mai cu seam^, facura in
ora i care toata li se lasa, fu cu deosebire
mare. Se gasira in cetate doua tunuri mari care
arunca ghiulelele de cinci-zeci i ease livre i
alte patru-zeci i doua mai mici; se gasirS inca
bani multf, scule de aur i de argint, munitii i
provizii de hranS pentru trei ani, cSci înan
acolo ii aezase magaziile. In aceasta asediere,
^din Turci, ca la o mie fur& trecuti sub sabie.
Din ai notri pierira numai ai-zeci de ostai,
dar multi se ranira.
XXX.
;
Bucuria ce simtira cretinii pentru luare Targovitei se mai adSogi cu vestirea unei alte izbanzi asupra vrajmailor. Ceata ce cu douS zile
inainte Bathori pornise ca sa taie calea Turcilor,
care ducea patru mii de robi i turme mari de
vite, spre podul dela Giurgiu, calauzita Kind de
oameni de tara care cunotea bine calle mun|ilor i ale padurilor, trecuse inaintea Turcilor i
cuprinzand stramtorile pana a nu sosi ei, ii isbi
cu putere, ii sparse rau, ucise pe mai toti, dobandi inapoi toata prada lor i mantui pe robi.
A doua zi dupa luarea Targovitei, 9/19 Octom-
195
brie, general]! ca:etiiiiê_aduiiar^la.jsfet de raz>oiu i poruncira a le aduce inainte pe Ali-Pasja

5e~care"il silirS. prin fagSduieli i amenintari a
arata ceia ce tie despre planurile i numarul
ostasilor lui Sinan, intrebandU'l inca cum a indraznit el a se impotrivi in cetate, cu aa pujin
jotire, la o armata aa de numeroasa.\La aceste
Intrebari Ali raspunse cu respectul cuviincios, dar
jcu multS netemere i fara a'i schimba fa|a, ca
LSinan n'avea cu dzinsul farS numai dela doua*,
Lzeci i opt pana la trei-zeci de mil ostai, fiindca
[,,i-a risipit oastea prin oraele i cetatile tarii, i
Lii este peste putinfa ca s'o poata aduna in puLtina vreme x ); ca daca Hanul cu Tatarii ce
se ateapta din zi in zi, nu-i va veni in ajutor,
el crede ca Sinan, ailand luarea Targovitei,
va parasi Bucureti i se va trage spre Giurgiu,
ca sa treaca Dunarea indarat; in sfarit ca,
dac& vor cretinii a pune mana pe dansul trebuie s& se grabeasca a cuprinde i a sfarama
acel pod de pe Dunare ; Sinan, urma Ali,
plecand, imi lasa numai putine oti pentru apararea Targovitei, dar ma facu sa sper c& lewremia, Domnul Moldovii, va baga in cetate un
wa]utor de cinci mii ostai, afarS de zece mii
ce'mi fagaduia el insui, zicand ca are s vie
mai apoi sa goneasca pe cretini de langS ce1) Aceasta este o fabuia pe care cred ca capii cretini
b acreditase, cSci Mihai-Voda la CSlugSreni incS o repetS
ostailor sal, cum am vdzut.
196
wtate.
El mS asigura* asemeni c& armata crestm

,mi este numeroasa"; c3ci cei mai mulfi ostasl
sunt SScui, pe care azi mane e sigur sa"i in,toarca in partea sa. Blestematul! m'a inelat
i m'a expus la o moarte mai cu totul sigurS. (>
vrajmaîe veche e pricina care 1'a f&cut a se
w purta astfel cu mine. Sinan a fost duman de
moarte tataiui meu care s'a arStat cu slujbe
r
w maricatre imparatie; darfiindca tatal meu n'avea
wnici o temere de dansul i el nu'i putea face
Bnimic, tr^datorul s'a folosit de aceasta" ocazie
w ca sS verse asupra nenorocitului fiu ura ce
^purta tataiui".
fJu se tie daca Ali era sincer sau vorbea
astfel numai ca sS'sj traga compStimirea lui Bathori. Era insS de necrezut ca Sinan s aibS cu
dcinsul numai atata otire cata arta el, de vreme
ce, cand el plecS de la Targovite, armia lui intrecea cu mult in numSr pe a cretinilor, dupl
cum mSrturisesc toti analitii contimporani. VSz^nd Ali puînul efect ce facuse plcingerile saler
propuse sa se r^scumpere cu o suta de mii talere
de aur; dar Piceolomini se impotrivi a i se da
libertatea. El avea interes a tine prins pe un om
aa de insemnat ca, intamplandu-se nenorocirea
sa cazS in manile Turcilor, sa'l poata schimba
cu d^nsul i fiindca acest iret Italian se facuse
stapein pe spiritul lui Bathori, il hotSri lesne a
nu primi propunerea Turcului. Printul, dupS ce
rSspunse cu putine vorbe lui Ali. Paa, iltr^mise
sub paza pana la gazda sa, i dupa aceia, fin-
197
preunS cu alfi ofiteri Turci, il porni pelaBrasov

ia Cluj in Ardeal.
In urnia acestora, capii armiei aseultarS. i raportul iscoadelor ce trimiseser ca s& ia limba
despre Turci i, vSzand oarecare potrivire cu
arStarea celor prinsj, hotSraia' a porni indatS
dupa* armata turceascS. Din nenorocire trebuira'
a mai edea pe loc incS o zi, parte spre a imputernici oastea muncitS de drum i de bataie,
parte spre a atepta muniîile i bucatele ce se
aduceau din Ardeal in tab^rS.
Aceste inteirzieri fatale mantuirS pe Sinan-Paar
u toate greelile lui. In ziua aceia, 9/19 Octomvrie, c&tre searS, vre-o patru mii Turci, care,
dupS incredin|area data de Sinan c& va zSbovi
langS T^rgovite incS doua SciptSmani, ISsasera
de vre-o cateva zile tabSra i se dusera departe
de acolo dupa hranS, furagiu i pradS, se intoarsera aducand cu dSnii eaizeci mii boi ce'i r&piserS din mum;ii i manoasele eampii ale Tarei
fomaneti. Intrau Turcii in tabra\ mftnand din:naintea lor convoiul de vite, fara a bSnui de
mga ruinoasS a lui Sinan; ei nu fur desam~
giti dec^t cSnd din acele corturi ce ei credeau
pline de laniceri, vSzur^ asv^rlindu-se Romanii
iSacuii, care nSvSlira asuprS-le i 'i tSiarS rSu
si fSrS mils. Aceasta intamplare neprevazutS
raspSndi imbelugarea in tab^ra cretinS, incat
un bou ajunse a se vinde pe un pret de nimic.
198
XXXI.
Sinan-Paa, dup cum tim, ii pSra'sise tabara
de langa Targovite in dimineata de 6/ie Octomvrie i luase cu grab calea Bucuretilor. HasanPaa, care ramSsese in urina cu patru mil
reti drept ariergarda indat& ce v^zu,
munjjilor pogorandu-se steagurile cretine spre
Trgovite, grabi cat putu la drum spre a ajunge
tabSra. DupS o cale de o zi, vizirul tabSrase,
cand incepurS a se auzi urletele tunurilor cretineti dinaintea Targovitei. ,,Tunul luj Mikalogli!" strigara Turcii prin tabSrS, inghetati de
spaima. SosirS atunci nite trimii din partea
garnizoanei din Targovite, chemand pe viziru!
intr'ajutorul cetatii; dar acesta, cStand la spaim^ntarea otilor, sta la indoiala i nu tia ce sa
faca. Intr'acea, o ceata de vre-o trei sute cretini ce se aratarS la intrarea unei p&duri vecine
de tabSra lui, il sili a lua o hotarare. Qtile Rumeliei, din porunca lui, mersera asupra cetei,
dar cretinii le batura, le rarirS foarte mult randurile si le luara in goanS. Din acei ce se intoarserS nu era unul care sa" nu fie ranit. Un
delir de spaima cuprinse atunci toata" tabara. Multi
din soldajj .incepura a dezerta i a se r&spandi
cete, cete capii umblau invalmaiti farS sS tie ce
sS faca; unii sfatuiau a se intoarce la Targoviste,
lucru ce era cu neputint& din pricina demoralizSrii
armiei. Sinan scrise indata lui Ali-Paa la Tdrgovite s^ apere cat va putea cetatea, iar v&zandu-se
- 199 -
in cea mai de apoi primejdie, sa se traga" cu oastea

'si, spre podul dela Dunare. Aceste scrisori n'ajunsera p&na la All, fiind prinse de ai notri. Vizirul
apoi ii urma retragerea spre Bucuresti, unde
ajunse in doua zile. In acea demoralizare a oastei
sale, Sinan, in loc sa se grabeasca a o trece cat
mai curand peste Dunare, spre a o mantui, atep~
tandu-se la o aparare mai indelungata din partea
Targovistei, se incumeta a mai zSbovi la Bucureti. El obti dar cS armia va edea acolo cincispre-zece zile i porunci ca nici otire, nici un
neguptor sa nu treac^ podul Giurgiului pana la
acel soroc i, pentru aceasta, orandui o gardS
la pod cu stranic& poruncS sa nu lase pe nimeni a trece. Pe liinga acestea se silia in tot
chipul a liniti spiritele i a le da curaj. In vremea aceasta, trei caiare|i scSpati cu mare greu
dela luarea Targovitei, sosir^ in Bucureti, Vineri
jdimineatafla 10/20 Octomvrie, aducand veste des_pre cftderea cetatii in mainile crestinilor. Peste
masura mari aceasta|tire spaima i ameteala in
tabara. Sinan atunci, vazand ca descurajarea otilor crete mereu in loc d'a scadea, cum afia i
de luarea Targovitei, se sperie i el atat de
mult incSt, cu tpate ca intarise oraul Bucuresti
i mSnastirea lui Alexandru-Voda mai bine decat
Targovitea, nu se mai increzu nici in acea aparare $i nu mai indrazni a mai atepta acolo pe
biruitorul duman. El porunci sa puna in pivnijile
acelei manastiri o mare catatime de praf de puca
pe care '1 acoperi cu paie, aez&nd un fitil lung
200
care sa" ardS cu incetul, ISsSnd i oaraeni spre a 'i
da foe, ca astfel czind vor intra cretinii in acel
loc, ,mana"stirea de odata" sa1 fie asvcirlitS in aer
cu o mare putere i d^nii s piar ca vai de ei,
subt acele mine. In toata ziua aceia, 20 Octomvrie, cu graba mare Sinan stranse tunurile i mu~
nitiile de razboiu i le incarcS in care; apoi dete
foe oraului i fortificatiilor Bucuretilor i, la 20
spre 21, luminat de flacftrile acestui parjol ce
pref^cu in cenue tot oraul cu doua-zeci i douS
de biserici ce avea atunci, impins de desperare,
ca cum ar fi avut pe duman in spatele sSu, se
puse ruinos pe fuga i, cat mai iute putu, intinse
spre Giurgiu, Astfel, mai mult fugind decat fScand o retragere, merse Sinan patru-spre-zece
ceasuri mereu i nu tabari decat dupa" ce trecu
stramtoarea CSlugarenilor; dar tunurile i munij'.Jiile de rSzboiu nu putura ajunge in acel loc
decat in dou^-zeci i patru de ceasuri. Cand so:sirS toate i se stranse armia intreag&, plecara
toji cu aceiai graba spre Giurgiu, unde, cu toata
silinta ce pusera" la drum, din pricina neoranduielii in care, se aflau otile, nu putura sosi decat tocmai luni 13/23 Octombrie, f^cdnd astfel trei
tabere dela Bucureti p^nS la Giurgiu"/ In acea
;fuga' prSpa'stioasa', Turcii semanarS drumul cu
armele lor i cu un numSr insemnat de tunuri,
camile, i bagaje. deosebit de ce napustisera" in
Bucureti. Spaima lor era aa de mare incat,
prin stramtori i pe poduri, ajunser a se omori
unii pe alîi ca s^ treacS care de care mai ina-
201
Inte. In aceasta stare de groaza se aflara ei raai

<cu seama cnd trecura stramtoarea dela Caiuâreni. In ori-ce copaci li se pSrea a vede un
duman, In ori-ce minut se asteptau sa vada
straiucind dinaintea ochilor lor, sabia fulgeratoare a lui Mihai.
Este de luat in seama ca in toata aceasta
campanie, a carui glorie analistii crestini in mare
parte o dau lui Bathori, ca unuia ce comanda
toata armia cresting, analitii Turci, din contra
nici ca pomenesc de dansul; spaima Turcilor,
acela ce'i ingrozea, ii gonia i'i ameninta mereu
u moartea, era nafurisitul Mikal-ogli*. Aducerea
aminte a groazei ce Mihai insufla pe atunci Turcilor peina azi inca se pastreaza in poporul roman
î musulman, printr'o multime de legende, traditii
i cantice populare, Unul din cei mai bunipoeji
ai notri, incadra una din aceste traditii in urm&toarea frumoasa strofa:
Spun cS 'n urma luptei, in Asia bogata,
Daca" Mnsulmanii vedeau cate o data,
Un armSsar ce 'n preajma-i cats sforaind,
Cuprini d'adancS spaimS, ziceau cu 'nfiorare
C3 el a v3zut umbra aceia 'ngrozitoare
A lui Mihai-Viteazul, asuprS-le viind1).
XXXII.
Bathori, dupa ce puse sa dreaga cetatea Tarrgovitei i o inzestra cu o garnizoana tare, ia
^Vai Octomvrie, diiizi de dimineata se indreptS.
1) Gr. Ahxandrescu, Oda la Oftirea romanS.
202
cu toataârmia in urma lui Sinan spre BucuretL

In cale, cretinii intainira mai multe cete
trei, patru i cinci sute Turci, care se
i toti fura ucisj, astfel incat Ccimpiile i livezile
din drum erau semanate cu trupuri moarte de
Turci. DupS ce luarS o bucata" bunS de drum,
ei intalnira trei fugari Unguri care le spuserS eft
Sinan, temeindu-se de sosirea lor, fugise in grabs*
lasand in Bucureti multe bagaje, bucate, munitii^
robi, camile i cate-va tunuri pe cari nu le putuse
lua, fiind osiile i roatele sf^ramate ; c& in cale
el mai lasase multe bagaje; ca groaza armiei
intregi era atat de mare incat fara indoialS, c^nd
va sosi in locuri grele, in stramtorile inguste i
baitoase de la CSlugSreni, se vor rSni intresine
ca sa poata trece unul altuia inainte. Bathori,
neincrezandu-se pe aratarea acestor fugari, trmisese pe c^pitanul Nicolae Sennyei i George
Farka cu o suta de calSreJi, ca sS lacS orecunoatere spre Bucureti i sa iea limba.
Acetia, intorcandu-se spre seara1, intarirS raportul fugarilor; Aceasta hotari pe generalii cretini a merge d'aci inainte in mar format ca sS
m^reasca temerea i groaza dumanului in fuga
sa. Ei aflar^ atunci c& Sinan, in calea sa de la
Bucureti la Giurgiu, taia toate podurile de pe
rauri, punea pedici la treceri, stramtori i vaduri^
ardea i pustia toate satele, ca astfel, lipsa bucatelor i anevointele drumului sSintarzieze goana
ce 'i da armia cretinS. Generalii se sf&tur atunci
si hotarirS a schimba drumul, a lua altul mult
203
mai spre dreapta de Bucuresti. Acest drum, pe

langa aceia ca avea folosul de a nu fi cSlcat 1
smintit de duman, scSp inca pe crestini de cursa
ce le intinsese Sinan in manSstirea lui AlexandruVodS la Bucureti, care salts atunci i se spulbera
in aer frS a vStama pe nimeni; dar el facea
lin inconjur cu deosebire de lung, era plin de
mocirle si de crSng si prin urmare era asa de
greu de umblat, incat se intarzie ioarte mult mer
sul armiei, iar mai cu seamS al artileriei care mai
toata rSmase inapoi. In cale, armia mai intampin& niste osti turcesti rSmase in urmS, pe care
foarte le snopi i le sdrobi, incat multe mii de
trupuri de om, de cai si de camile zSceau d'a
lungul drumului, si aerul se imputi de o mare
jnitoare. Dar Turcii, in ameteala fugerii lor, uitaserS cate-va poduri netaiate ; astiei crestinii avurzi
noroc a gasi nesfar^mat podul de la Arge, pe
care trecuse Turcii si putura ei inainta fftra zabava. Cand ajunserS la o departard de douS mile
de Giurgiu, primirS veste ca Sinan, afland prin
oameni din loc de sosirea lor, trecuse cu o zi
inainte Dun area cu cea mai mare parte din otile
sale; cS ramasese incS dincoace de riu o multime
de care, bagaje, o prada insemnata de tot felul,
cu un mare numar de robi, spre paza cSrora
lasase opt mii Turci, care nu trecusera incS nici
nu indr^zneau a incerca podul, ce era foarte
slab, cu o greutate asa de mare ca a carelor i
a tunurilor, pSnS nu a trece mai intai pedestrimea
si calSrimea.
- 204
Bathori atunci, sffttuindu-se cu toji generalii,

l?i Intocmesc armia de bataie.. Mihai ce se aflase
mereu la avangardS, porni iute mainte cu Romanii sal ca sS dea har|a vra"jmaului i s'l impedice a trece podul pana s soseasca Bathori
cu toata armia. Inaintand Romanii catre Giurgiu,
i intampina in cale o seama de Turci furagiori
ce duceau nite turme de dobitoace, ii imprStie indata, ucide pe cei mai multf, pe ceilalti
Ii prinde i 'i trimete indiir&t lui Bathori, cSruia
ii detera" aceleai tiri despre Sinan. Atunci Siîsmund grabi i mai mult la drum, pSrandu-i
tare rau ca un concurs de imprejurSri fatale il
fScuse s& pearda mult timp i prilejuise sc^parea
lui Sinan. Intr'aceastS vreme Mihai-Voda sosise
la Giurgiu i ajunsese pe Turci la 15/25 Octombrie.
XXXIII.
Oraul Giurgiului, afar de un zid slab ce'l
Inconjura, era ocrotit de castelul San-Giorgiu.
Acest castel avea o pozijie foarte tare. Arta i
natura contribuiserS a'l intSri. El era aezat pe
o insult foarte frumoasS, numita Slobozia i
iormata de un mic brat al DunSrii, care se desparte putin|mai d'asupra i, inconjur^nd un spatiu
de douS jug&re, cade iar3i in matca raului.
Astfel castelul acoperind cu totul mica insulS
p^nS in marginile ei, p^rea a pluti d'asupra undelor. DupS temeliile lui ce ast&d incS se vSd,
acest castel nu e indoiala cS a fost zidit de Ro-
205
mani. DSrimat in vremea naVaiirilor Barbariloiv

el fu rezidit pe la anul una mie dupa" Christos
de Genovezi, de la care lua i numele de SanGiorgio, patronul acelei negutatoare republic!. Pe
la sfarsjtul veacului al XHI-lea, Negru-VbdaV
duce al FSgSraului, intinzandu-i stSpanirea peste
toata Tara romaneascS, pana la DunSre, mai
intri castelul San-Giorgiu. La 1418, cand Mahomet I-iu navali in \aia noastrS de pustii o parte
dintr'insa, intre alte cetati de pe Dunzire ce cuprinse, fu i acest castel pe care '1 int^ri. Putin
dupS aceia, 'RomSnii il luarS inapoi sub vestitul
Domn Dan al Ill-lea Dracul. La 1431, impSratul
Sigismund, rege al Ungariei, mai intari acest easel cu fortificatii i alte zidiri, cand eltr|hnise pe
un viteaz general, loan Marotius, in ajutorul lui
Dracula-Voda, impotriva lui Radu poreclit Prasnaglava, care intrase in fara cu ajutor de la^
Turci. Cazand dupS aceia iarSi in m^nile Turcilor, castelul San-Giorgiu le fu rSpit impreunS,
cu celelalte de catre Vlad-Voda-fepe?. Dar dupS
moartea acestui Domn de cruda i viteazS aducere aminte, Turcii il luar inapoi, la 1479, fiindu-le daruit de Vlad VII-lea, pe care ei il numisera' Domn iara de alegerea tarei; dar il
perdura curand dupa aceia i Romanii il stapanirS
pan& la anul 1544, cand Turcii il luara iarai,
impreunS cu Bralla i Turnul. De atunci el fusese
mereu in stapanirea lor, pana in anul 1595,
i apoi dupS moartea lui Mihai, cazu iar in
manile lor i fu stapanii de danii pana la trac-
206
tatul de la Adrianopole (1830), in urma cftruia

se drim cu totul si oraul intr in st&panirea
noastra\
Pe vremea de care povestim, era acest castel
loarte tare prin positia sa, prin int&ririle ce avea
i prin ocrotirea ce prirnea dela cetatea Rusciulqiliii...bicIf"dobdn(Lise.ieputatia d'a mi putea fi
luat. El era atunci ciadit dupS vechiul obiceiu,
cu ziduri tari, dar farS valuri de pamSnt, si fSra
flancuri la zid, avand numai turnulete imprejur
i inSuntru un turn mare (donjon). Mergea atunci
podul fScut de Sinan dela capul eel de langa
oraul Giurgiului, loc unde se v^rsa doua rauri
in DunSre, pana la poalele castelului unde treCEind o intindere de pamant de zece pai, se
unea cu celalalt brat al podului eel mai lung,
care ducea la insula cea mare i de acolo in
malul Rusciukului.
XXXIV.
^naji-Pa, ajungand la GiurgiiL-(23 Octombrie)
cu armata in cea mai mareuieoranduiala, obti
ca va edea acolo trei zile i astfel mai adôgi
inca o greala la cate facuse pSna atunci in
aceasta retragere. Pricina acestei noui zabavi ce
puse la trecerea armatei sale peste Dun&re, fu
o mSsura financiara a administrajlei turceti.
FiindcS Turcii pustiisera i pradasera toatS tara
pan^ la hotarele Ardealului, luand mai multe
mii de robi, o cantitate nenumaratS de vite ce
207
se vandusera la mezat in tabara.sj atata prada

meat incarcasera cu ddnsa ca la zece mil care,
vizirul puse la intrarea podului un inspector i
un scriitor, insarcinandu-i a cere dela negut&torii
care duceau dobitoacele i celelajlte marfuri i
lucruri cumpSrate, legiuitul drept dela 1 la 5
{pencik) pe seama Sultanului. In vreme ce se/
urma aceasta nenorocita lucrare, iaja ajunge veste
{24 Octombrie) ca Mihai se apropie in capul armiei sale i ca acum nu e_departe, MasuraJiscaia fu indata pSrasita i raai intaj Sman-Paa
irecu singur in noaptea aceia (24 spre 25 Octombrie) podul. DupS dansul. toata noaptea panS la
cr&patul zilei, trecura mereu pe pod la Ruskiuc,
pavilionul vizirului cu corturile, lanicerimea i o
garte din tunurile i munitiiie de razboiu; dar
(coloanele cele mai mari ramSsesera inca pe malul romanesc); asemenea r&masese napustite multe
tunuri i bagajele cele grele, caci in acel grozav
amestec i in spaima ce stapSnea pe toti, nimeni
;nu voia sa ajute pe sotul sau. Se_ dedese vpie
latunci soldatilor i negutatorilor a trece care cum
va_putea, ca sa scape i soldatii, stricandu-i randurile, negutatorii parasindu-si avutiile incarcate in
care, se repezira toti cu totul i in amestec spre
jipd. 6 muitime fara seamS de|oameni idevite
_se inghesuise pe pod in cea mai mare neorandu_iala; o spaima panica stapanise toate mlntile i
pretutindeni era cea mai mare desorganizare,
calnd fara veste, pe la patru ceasuri dupa amiaza
{25 Octombrie), oastea lui Mihai se arata i
208
Jaira\ in esul dinaintea Giurgialui, unde

Dar laia a perde vreme, Romanii impingand inaintea lor i deschizeindu-i drum printre multimea
turmelor de vite mari si mici i printr'un mare
numr de robi, cade peste tab&ra i bagagele
Turcilor, ii izbesc in spate cu atata iu|ealS incat
5pe toji ii rSschirS, pe unii ii taie laia mila", pe
altfi ii prinde, pe alfii ii pune pe goanS spre pod
[ mantuie vre-o cinci mii RomSni, afarS de femer
,i copii, ce fuseserS robiti in âra romaneascft
i Moldova. Aceti Romani, scapand astfel de
robie, se armara cum putur i deter^ mana de
ajutor fratilor lor impotriva dumanilorf 0 desp^rjire din oastea lui Mihaiu inainta panS la
malul Dunarii i alte patru scadrone cu pedes! trime, armate cu puci, incepurS a lovi cu focur!
iasupra podului; apoi Mihaiu aeza tunurile pe
i un deluor vecin i astfel de o parte cu tunurile,
de alta cu muschetaria, fScu sS ploua un pariu
de .foa_asupra Turcilor. In toata lungimea podului^
se vedea atunci o groata adancS, indesatS, amestecata, de ostai, negutatori, femei, copii, cair
cSmile i alte dobitoace, tunuri i care, impingSndu-se, imboldindu-se strivindu-se unii intr'altii r
fiecare om, ingrijat de mantuirea sa, c&utand a
lua pas inaintea vecinului sau, unii calcati in
picioarele cailor, alîi r^nindu-se cu armele celorlal|i; apoi primejdia i temerea cresc^nd din ce
in ce, incepurS a se bate i a se ucide intre sine.
Din aceasta grozava imbulzeaia de oameni i de
vite se auzea uneori o murmurare ce
209
innecat, alte-ori o larmd mare amestecatS de

gemete i de groaznice blesteme. ,Aceiai imbulzeala i aceleai nevoi se petreceau la capul
podului intre cei ce, jsimtind in spate paloul romanesc* se munceau sa apuce a intra pe pod.
Sinan din malul Rusciucului, privea aceasta chinuire a armatei sale, f&ra a'i da nici im ajutor.
Garnizoana castelului nuraai, prin tunuri i putir
fincepu a vaYsa o ploaie de gloante i ghiulele
asupra Romanilor. Dar acetia, far& a se inspaimanta de aceasta furtuna, iu|ira i mai mult focurile lor, incat neoranduiala i spaima Turcilor
ajunsera la culme i o groaznica disperare ii cuprinse. Cei de pe pod, neputand r^sbi inainte i
ne mai vazand alt mijloc de scapare, se pusera
sa arunce artileria i carele in Dunare, ca sa-i
faca loc i ca sa nu cada i ele in mainile creJinilOF; apoi multi din ei se asvarlirS in apS chemand numele lui Allah i incercand a scapa innot.
Dar unii din netiinta de a innota, altii din vartejurile raului ce aveau a trece in toata lungimea
lui, pierirS inghifip de unde: ceilalp furS ucii, caci
ingrozitorul Mihai imbarbata pe ai sai i-i indemna la bataie, cu graiul, cu mana i cu iapta.
Prin artileria sa, el isbuti in sfars.it a rupe po~
dill in dou^, dela mijloc. Un genial de groaza
umplu atunci aerul i prapastiosul adanc ai rialui, cu gura cascata, sorbi i inghiti intr'o data>
gloate de vrajmai.
Istoria Romanilor
14
210
XXXV.
In vreme ce o parte din armata musulmana
se sbuciuma i se lupta astfel impotriva valurilor
riului i perea sau de unde sau de gloanêle
ce tri jiiteau cretinii, fSra a ca"pa"ta de nicSieri
ajutor, ^sosi pe loc i Bathoii 01 otile sale. Turcji care ramasesera pe malul romanesc, inchii
intre jumatatea podului sf&retmat i ai nostri, li
se taiase tot mijlocul de scSpare i numai aveau
alt ce face decat a se lupta, a se inneca sau a
se preda. Ei incercara un minut a se apSra sub
ocrotirea unei baricade de care legate in mare
numar unul lang altul, pe care o fScuse Sinan
la capul podului spre a stavili navSlirea calarimii cretine. Dar Bathori indatS ce sosi, orindui
o ceata de pedestrime aleasa ca sS sfSrame
aceasta baricadM. Apoi tramise pe cei mai buni
din pucaii sai, care cSzura cu furie asupra dumanilor osteniti de lupta, ra"niti i slabiti, macelarindu-i groaznic. Acei ce putura scapa cu fuga
dinaintea Ciudului i neimblanzitului palo cretinesc, in desperarea lor, se aruncara in rSu, incercandu-se in zadar a'l trece innot; astfel ma
multi ii aflara moartea in valuiile Dun
Atunci se pr^padi cu totul vechea ceatS a Ekin_g|iLor, care doua veacuri statuse groaza Ungariei
i a Germaniei; ei se aflasera pui de paza la
capul podului pe malul romanesc i nici unu
dintr'inii nu putu scSpa; asemenea nici un oni
211
nu mai ram&sese pe langS Hasan-Pasa, la ariergard.

In isbanda aceasta se deosebi .maLcujseam&
pedestrimea aleasa a Sftcuilor ce purta numirea
deJPixidari (sulifari), yestita de viteazS. Dunrea
se umpluse de trupuri moarte ale Turcilor i
undele ei se roiser de sangele varsau AfarS
de leurile turceti, ce stau aternute i gramadite ca nite movili pe uscat, o multime de alte
leuri de oameni, de cai i de cSmile se aflau
j in bra|ul Dunarii ce desparte insula San-Georgiu
de malul romanesc, gramadite i inclestate astfel
unele de altele, meat in acel loc Dunarea abia
putea a 'i urma cursul sau; i icand, dupa bataiie, voira cretinii sa adape dobitoacele, nu
puteau scoate apa de acolo, fara de a scoate
de odata vre-un trup de om sau de cal) Mult
mai multi Turci se vedeau plutind pe unde, in
cursul apei, plini de rani, jumatate morti, gemand
i vaitandu-se cu jale. Uricioasa i ingrozitoare
j>nyelite de omor!
Turcii, care trecusera in insula cea mare, cautarS sa afiite pe ticaifKJor frati, SatirgLrM,ehnietPaa puse de acolo de indrepta tunurile spre tab^ra cretineascS, dar loviturile n'ajungea sau din
netiinta tunarilor, sau din reaua pozitie, i nu
puturS vStama pe ai notri, in vreme ce acetia,
av^nd buni tunari i favorizati i de poziîe, nu
aruncau nici o umplutura in sec. Prontr'acest mij4oc ei putura cuprinde doua din cinci cor^bii ce
212
aveau Turcii atimci acolo pe Dunare; celelalte

IreLscapara cu fuga.
Martorii ce au vazut cu ochii spun ca pierira
intr'aceastS. batalie dela trecerea Dunarii, ca la
optspre-zece mii de Turci1). Deosebit de rolbfii ce
rnantuiraY cretinii dobandirS o mare parte din
artileria vrajmasjlor, steaguri i bagajele lor, o
multime de dobitoace i _ease mii care, incarcate
cu prada. Analistul turc contimporan Sead-Uddinf
incheie descrierea ce face de aceasta batalie aa;
de nenorocita pentru ai si, prin aceste cuvinte :]^
wCovarirea amestecului i spaima fu aa de
w mare, incat putem zice ca nici odatS nu se vzu
w o asemenea desSvarita invingere !*
XXXVI.
Dupa ce cretinii impiedicara pe barbari in trecerea lor, sfSramand podul ce ducea la insula
San-Georgiu, i facand atatea peire intr'inii, unii
din ei vrura sa cuprinzS indata i al doilea pod,
care ducea dela poalele castelului la insula cea
mare i sa stSpaneasca aCeasta insula, ucigandl
i aruncand in rau pe Turcii ce se aflau acolo.j
Dou steaguri din pedestrimea domnului Moldo1) Numaml Turcilor morti Ja aceasta batalie este iarSi
nesigur. In vreme ce Isfoanfi i Fracheta \\ fac numai
de 6000, Montreux il urea la 30.000. Noi am primit de
mai dreapta cifra de 18.000, data de Walter care se apro~pie de aceia de 16.000 data de Sieur d'Ambry i al\l
analiti, i de aceia de 17.000 ce ne da istoricul Sacy.
213
vei, cu -O infocata indrSzneala' se repezira" pe acest

pod. Turcii din insula cea mare, va"zand aceasta,
se ingrozira foarte i temandu-se c& toata armata
s n'aiba acelasj g^nd, incepura a taia cu securi
capul podului din partea lor. Dar ceilalti ostasj
crestini nu indraznira a insoî pe inimoii Moldoveni ca sa nu se expuna intre armata lui d'o
parte si focul castelului de alta. Ei nu tiau ca
castelul nu-i putea supSra, lipsindu-i prahil de
puca. Sinan incarcase patru care cu lazi de praf
i le pornise a se duce in castel; dar din invalmaeala in care picarS Turcii la sosirea cretinilor,
aceste care nu apucaserS sa treaca podul in castel.
Ele luarS apoi foe, catre searS din intamplare, prin
cretinii ce ralacea printre randurile carelor spre a
jefui i s^ltara de odata in aer cu mare sgomot, in
coloane de him; lucru minunat insa ca nimeni
nu fu ranit. Deci acei viteji Moldoveni, nevazandu-se ajutap de nimeni, fura nevoip a lasa indrSzneata lor intreprindere, care ar fi fost atat
de frumoasS i folositoare armiei i ar fi inlesnit
mult cuprinderea castelului.
Acestea petrecandu-se astfel pana in noapte,
armata cretina ne mai avand vreme a tabari,
se hotari a bivoaca pe loc. Calarimea de sinesi
arata vointa de a sta inarmata toata noaptea
aceia, temandu-se ca nu cumva dumanii, folosindu-se de intunecimea noptii, sS treaca din insula cu corabii ca sa vina sa-i isbeasca. Pilda
calarimei fu urmata de toate celelalte otii si
astfel armia intreaga veghia inarmata toata noap-
214
j tea, puind in toate paîle streji spre a priveghia

! mic&rile Turcilor. Acetia se aflau atunci, cea
mai mare parte, trecuti pe malul Rusciukului;
vre-o cinci mii dintr'inii tSbSrisera din porunca
lui Sinan in insula cea mare ; altii, din spaima
ce le daduse cretinii, scapasera i se trSsesera
sub castel, la intrarea podului ce ducea la aceasta
insult, de unde fu tr^misa o alia man& de soldati spre paza acelui pod i spre a da puteri
garnizoanei castelului, care se urea atunci la
numarul de 800 ostasj.
,AjdougLzji (26 Oct.), Bathori incredintandu-se
c& nu mai are nimic de temut, purcegand toti
din locul unde petrecuserS noaptea, ceva mai
'nainte isi aezarS tabSra, apoi indreptara asupra
castelului San-Georgiu tunurile luate dela Turci
la Targovite. Loviturile cele dese i neintrerupte
ale artileriei, in putine ceasuri fcura o sp^rtur^,
in ziduri, care socotita fiind destul de largai
indata se alesera de tot cortul cate doui soldati
si, formandu-se astfel o ceata bun, i se porunci
a da asaltul, trec^nd bratul Dunarii pe vase^
caci podul era sf^rimat. Aceasta ceata era alca*
tuita nu numai de pedestrasj, dar i de cal&re|i!
care, lasfindu-sj caii, cerura a merge la asalt;
i, cu sabia in man&, se repezirS cu inimS, prin
ruine, d'asupra zidurilor. Dar nenorocita pedestrime ungureascS, atat de viteazft in multe randuri, ner^bd^toare d'a intra in castel, se repezt
cu multa nebagare de seamS i cu curagiu, innainta pana in varful sp^rturei, unde fu isbit c'o
neprevSzuta furtuna de gloante, ce tranti morti

pe acele dara"maturi ca la douS sute oameni; multf
altii fura rniti, ceilalti invinsi i respini inapoi.
Garnizoana castelului intr'adev&r, ocrotita de
taria zidurilor, se ap&ra cu o indaratnica barbate,
aruncand asupra cretinilor, nu numai cu putile
din care trSgeau rar, avand lipsa de praf, dar din
care trSgeau de aproape foarte i drept la tinta, ci
inc& cu sagep, ISnci, suh'te, gereturi, pe care le
aruncau cu mana, i insiarit cu raari bolovani de
peatra. Ea primi mai apoi praf i alte ajutoare
din insula cea mare, prin mijlocul podului ce
lega acea insula cu castelul. In acea insult tim
ca\ era o tab^rS de cinci mii Turci, care incepura acum a supSra rû prin tunurile lor pe ai
notri, 5, atat prin aceasta cat i prin ajutorul
necurmat ce da castelului, zSdSrnicea toate silintele ce faceau cretinii de a-1 cuprinde. Afara1
de aceasta, Sinan, pe ISnga mal luandu-se cu
corabiile, veni pana in dreptul castelului i de
acolo cu balimezuri de cele mari, (numite doubles faulconneaux, duplices falcones), trggea
neincetat asupra cretinilor cu mare vStamare a
tutulor, mai cu seamS a acelor ce bateau cetatea
sau se urcau la asalt. Se judeca atunci a fi de
mare trebuinâ sa se puna o stavila Intre castel
i insula de unde veneau ajutoare; pentru aceia
se hotari sa se taie partea de langa castel a
podului ce ducea la insult. Cu toate ca acest
Jucru era cu primejdie, dar Silvio Piccolomini,
care primise ccmanda toata a arSIeriei, se incu-
metS a-1 indeplini cu bine. El se puse insuL im

capul unei cete i merse spre pod, dar fiindnevoit.a trece sub castel, a-i expune oastea descoperitS la focurile lui i incS a se apuca i la
harta cu Turcii ce stau de paza in acel loc, el
pierdu multf ostai i noaptea apucandu-1 c^nd
cje abia putin din pod se talase, fu silit a se retrageAstfel aceasta intreprindere, facuta cu mai multa
tvitejie decat intelepciune nu isbuti. Se chibzuira
atunci a arde podul prin tunuri i prin focuri fabricate, si acest mijloc fu norocit cu isbandS. Un
bun numSr de Turci, care veneau atunci pe acel
pod in ajutorul asediatilor, se innecarg. Dupa
aceia, cretinii indreptara toata artileria asupra
zidurilor castelului. AceastS artilerie era putin
numeroasa, caci din greutatea drumului, cele mai
multe i mai mari tunuri ramasesera in urma i
cu toate c& se ateptau in tot ceasul, inc& nu
sosiserS. Cele mai mici tunuri ce aveau ei atunci
in taba>S, de abia purtau ghiulele de treizeci
livre. Curand ins&, inaintarea noptii sili i tunurile sa tacci.
XXXVII.
La miezul noptii incepura din nou tunurile a
bubui i pucSrira cetatea pan putin dupa miezul zilei (27 Oct.), c3nd se fcu o buna sp^rtura
in ziduri, crSpata de patru braturi. Piccolomini judeca cum cS acea spartura e destul spre a putea intra in castel, cu atat mai mult c8 descoperea intre
217
aparatori, temerea i confusia; dar Ungurii, speriaifi de cea dintaiu a lor neisbutire, nu voirS a
se incerca cu asalt, sub pricinuire cS spMura nu
destul de larga, cu toate ca Italienii trebuiau
sa meargS inaintea lor. Piccolomini atunci se intoarse calre ai sai i-i indemna wa-i face cinste i
,a pastra reputatia napei i a lor inii, catigat&
,in multe alte intreprinderi mult mai primejdiwoase, dar nu intr'o cauza nici mai dreaptS, nici
,despre care mai mult pot spera ajutorul ceresc,
,,de vreme ce se lupta impotriva vrajmasjlor fa,,tii ai legei cretineti".
Zicand acestea, impreuna cavalerii sai imbaibatati de cuvintele lui, nSvaiete cu vitejie, purtand sabia in manS, i se urea peste ruinele
acelei spSrturi. Ian Weicher, lasand caii, alearga
i el cu ai sai, inimos la asalt. Alp ostasj se mai
luara dupa dansii i nav^lind cu topi, cu furie
mare, se urcara pe o parte de ziduri i infipser^
un steag. Dar Turcii se aparau cu energia disperSrei, aruncand in cretini granate i pietre.
De o jumState de ceas pnea acum lupta cu o
deopotriva inverunare intre asediatori i asediaî,
cand Piccolomini, vazand ca pupnii ostai ce se
urcasera la asalt nu vor putea isbuti de nu vor
fi indata sprijiniti de otiri proaspete, se intoarse
cu iutealS catre Unguri i le striga: ,Nu sunt
,oare acolo Italienii pui in primejdie pentru
wmantuirea patriei voastre i spre a incerca tot
,o soarta cu voi, spre nimicirea dumanilor uni^versali, iar ai votri particular! impliiatori ? Pu-
218
mte\i
oare suieri a-i vedea acum, sau tragandu-se

inapoi, par&siti fiind de voi, sau insemnand cu
sange locul i intemeindu-I cu moarte, intru veffcinica aducere aminte a viitorimei de nobila lor
winfocare i de putin recunoscStoarea voastra
Bmoliciune ?" Ungurii fScur atunci, de ruine,
aceia ce temerea ii oprea d'a intreprinde, i cu
multa ferosje alergarS a reinnoi asaltul. Comandantul castelului, vazand aceastS noua nSvalire
ce-1 ameninta i spîmantarea oamenilor sai, disperS de a se mai putea apara i dete tristul
semn ca voiete a parlamenta i a se preda.
Piccolomini porunci indata otilor sale a sta in
loc, i ei se gatea sS asculte propunerile Turcilor,
cSnd de odata Ungurii i Sacuii, nerabdatori acum
d'a rSzbuna pierderea sotilor lor, se reped furioi in castel, facand multa larma i impingand
inainte pe Italieni, care ailandu-se astfel striviti
intre soldatii lor i vrajmai, suierira foarte, rSnindu-se multi dintr'inii. Dupa oarecare impotrivire a vrSjmailor, cretinii cuprind castelul
catre searS i Turcii care scapasera de cea d'in| tai furie a soldatilor biruitori, se inchisera in tur/ nul din nauntru. Dar nici in acest post nu se
putur^ ei mult apara !, cuprinzand cre$tinii L
facel turn cu asalt, mai pe to|i Turcii cati se aflau
acolo, ii trecurS prin ascutiul sabiei. In aces loc
ise ranira cati-va din ai nostri, cei mai multi de
pietre, iar tunurile i putile din insula cea mare
vatamarS pe Ungurii ce ce afla despre acea parte
i le omorara ca la patru-zeci de oameni.
219
trecur sub sabie tot ce intampinara, iara

necrutand nici sex nici varstci. Acei din Turci
ce fugisera afara din castel, fura macelariti sau
se mnecara in DunSre. Vre-o suta dintr'insi, pogorandirse de pe ziduri, voirS sa" fuga intr'ogalera ce era acolo la {arm, d ar urmati fund de
aproape de ai nostri, sarirS cu tojii impreuna
pe galerS i ucigelnd ai nostri pe Turci, rmase
acea corabie in stapanirea invingatorilor. Ea fu
cunoscuta a fi una din cele ce in anul trecut
luasera Turcii cu deinsii, Ccind au plecat de la
Comorn. Alta galerS ce se afla intre insula i pod
si pe care erau 2500 Turci i T^tari. sdrobita
fund de loviturile artileriei, se afunda, mergand
in cursul raului inumai vaslasii putura scapa. Din
opt sute Turci, ce alcatuiau garnizoana, numai
jiriuji sje mantui. El se aruncS in DunSre spre a
o trece in not 1, cu toate c fu ochit de ai nostri, care asvarlirS o multime de gloante dupa
d^nsul, avu minunatul noroc de a ajunge neatins tot in not, pan in tab&ra lui Sinan la
Ruciuk.)Din crestini cSzura la aceasta luare a
a castelului douS sute cinci-zeci oameni i mulp
se ranirS. In castel se gasira trei-zeci i HQU tu.din care doua foarte mari, dou^ culevrine
Prada ce pica atunci in mainele ostasilor fu nepretuita : o multime de J3ani, arme, scule si alte
lucruri scumpe, o cantitate nemasurata de grû
i un mre numSr de capete de vite, camile, ca, cai fruniosi, ce Sinan luase din Jara ro-
220
maneasca' i n'apucase ai trimite cum voiar la

Constantinopole, i carev-erau ata"t de numerosj
inceit dupa ce luara" pe cei mai buni, nefiinddestui oameni spre a incaleca pe ceilalti, ii m^nau
cu cardul amestecati cu vitele. In toate parole
se vedeau fluturand steaguri musulmane; stofele
de aur, br&tSrile scumpe, pavilioanele de matase
contrastau cu hainele proaste ale Romanilor sj
Scuilor. In acea bucurie general^, Italienii numai
se arStau foarte mahniti, caci Ungurii, navalind
in castel tocmai c&nd Turcii erau gata a capitula, le rSpiserS gloria acelei cuprinderi; dar printul Bathori, cu nunciul Papei i internunciul imp^ratesc, il mangaiarS cu cuvinte dulci, cu laude
sj cu daruri. TrofeeLe acestei campanii, deosebit
de mai multe mil de robi mantuni, fura doua-zeci
i apte steaguri, ca la o suta douS- zeci de tunuri,
din care unele de o marime insemnatg; de la 18
' Octomvrie, luarea Targovitei pana la 27 ale aceleai luni, atat la TSrgovite cat i goana ce cretinii detera Turcilor pana la Giurgiu, intr'aceasta
din urma batae i la luarea castelului, Turcii
fuerdura peste tot ca la doua-zeci i ease mii
oameni. Acest ,sf^rit nenorocit avu acea ingrozitoare expedite a lui Sinan in fara romaneasca^
I care amenintase ca va inghiji pentru totdauna natia
romana i cu dansa i cretinStatea, pe ea mai
puternic atunci o ocrotea* Eroilor de la Calugareni se cuvine mai ales onoarea isbandei in
aeeasta glorioasS campanie. Venirea lui^Balhori
nu iacu alt decat reschira i goni un dumari
221
jnvins i demoralisat, carele i fSra" aceasta ar

ii fost curzmd nevoit a deerta Jara. Datoria i
gloria lui Bathori era a nu l&sa nici un picior
de Turc sa iasa din TarS, i ar fi putut s'o fac8,
de nu umbla aa moale i cu sfiala". Chiar i
sdrobirea Turcilor la podul de pe Dunare, o fura
cretinii datori mai mult iutimei lui Mihai i a
Romanilor s&U Pentru aceia, puteau acum acetia, cu o dreapta fala, sa stride lui Sinan, impreuna cu un poet al lor popular : nCe te-ai
ni<icut, mare vizir? Unde-ti sunt voinicii, pao
s cu trei tuiuri? Va~ntul impotrivirei sfaramS zS,balile armSsarilor tai; navala se trase inapoi
B spaimantata de pepturile goale ale vitejilor!".
XXXVIII.
J^jnan, .de pe malul drept al Dunarii, privi cu
jale trista soarta a armiei lui i cuprinderea castelului San-Giorgiu, blestemand in desperarea sa
cerul i pe Mahomet. El, Mariu al Osmanilor, el,
triumfatorul Asiei, Africei i Europei, el, Sinan
eel nebiruit, carele in trufia i in zadSrnicia sa
despretuia toata lumea i credea cS ea trebuie
sa robeascS capriîiior i ambitiei lui x ), sS se
1) Istvanfi se exprimS cu aceste cuvinte asupra lui
Sinan: Astfel Sinan care innSuntru i dinafara niciodata
nnu-i plecase capul, a cSrui trufie i zSdarnicie despreB fuiau pe toti, care, mandru de puterile sale, nesocotea
Bpe ale celorlalî i gandea c3 trebuie a sluji capritiilor
i ambitiei sale, isgonit din fara romaneasca peste Du-
222
vaza" el acum la o va*rsta trecuta de optzeci ani,

, dupa o cariera" atat de strlucit8, rasturnat din
culmea gloriei sale, biruit de nite Domni tineri
i fara barba, dup& cum arata el, mai ales pe
^Bathori! i armia lui, acea irumoasa1 i nume1
roasa ostire, groaza lumei, atat de puternica,
atat de bine ingrijita i inzestrata cu bani, cu
arme, tunuri i munitii indestule, sS o vazS acum
faia" steaguri, fara tunuri, fSrS bagage, fara corturi, demoralisata s.i adusS intr'o asemenea stare,
de nite oti adunate in pripa, slabe i rSu armate!
jtJSinan,zice ^^^ osta deprins in razboaie ni 'nvechit in arme, nu avu atata putere de
.suflet spre a suferi nenorocirea sa i, obicinuit a
w birui el se planse amar ca norocul, la batraw nete, isj lua inapoi favorile sale". Nenorocitui
vizir fu silit indata a-i trage tabara de pe malul
DunSrii, dela Rusciuk. cftci cretinii, cum dobandirft castelul, indreptara gurile tunurilor de pe
ziduri, spre tabara turceasca i incepura a tuna
asupr^-i. La Rusciuk el fScu cSutare armatei sale,
ca sa vaza ce i-a mai ramas; alese pe Satargifu cu dreptate pedepsit de cutezarea i de nesocotinta sa; i Giurgiu, aceasta cetaie atat de tare, care
de mai multe veacuri tinea de Turci, fu luata1 dinaintea
ochilor sSi, de un cap nou i de nite otiri adunate in
apripa. Armata lui, sdrobita in cea mai mare parte, lip,,sita de toate bagagele sale, se indrepta spre Constan,tinopole, printr'o retragere ce semana mult cu fuga, fn
B trupuri deosebite i puîn numeroase".
223
Mehmet-Paa i pe Segbanbai-Iatin-Aga. pentru

paza i ap^rarea Vidinului, si-i trimise cu o mie
de oameni calarirne sub comanda agai lor GuciukjOsman. Apoi puse garnizoane prin toate cetatile de
alungul DunSrii i, impa'rtindu-s.i otile in cete putin
numeroase, isi ridicS tabara i lua* cu graba calea
Rasgradului, cu toti negutatorii armatei. Acolo
lasa pe Hasan-Paa, dandu-i titlu de Seraskier,
cu vre-o cati-va sangiaci din otile Rumeliei,
pe Zarargi-bai cu munitiile de razboi i tunurile, dand porunca ofiterilor sa ierneze la umla.
Intr'acest loc afla, priri scrisori din Ungaria, dela
fiul sSu Mohamet-Paa, prin isbanzile cretinilor
intr'acea \ar& i luarea vestitei cetati Graanul
de catre armata imparSteasca.
In vara aceia, aceasta armata fiind bine povatuita de vestitul print Mansfeld, luase cu isbanda
ofensiva i biruirita ramase sub steagurile sale.
De o luna1 de zile ea bStea cetatea Graanului,
cand Mohamet-Pasa, feciorul lui Sinan, ei din
Buda i veni de [isbi pe asediatori. El fu insa
biruit i fugi iasandu-i steaguri, bagaje i artilerie in puterea invingatorilor. Dar moartea lui
Mansfeld ce se intampla cateva zile dupS aceia
(14 August 1595), imbarbata iarasi pe Turci i
Kara Ali-bei, guvernorul cetatei Graanului, ceru
o intalnire cu generalii Unguri, Nadesdy i Palfi,
incercand a-i face sa ridice asedierea. Spre r^spuns la aceasta propunere, Palfi f^cu tire Turcului de invingerea ce Sinan paîse la CSlugareni, a carei veste glorioasa, ajunsese tocmai
224
atunci, sj cum Turcul nu voia a crede, Palfi ii

zise ,c numai Turcii au obiceiu s& mintS". Invingerea lui Sinan de la CSlugareni, facu mare
Impresie asupra Turcilor din Ungaria, descuraja
pe apar^torii cet&tii Graanului i inruri mult in
hptararea [lor de a capitula. Astfel se \\nu
strans legate unele de altele, operable razboiului i sabia Romanilor de la CcilugSreni ra~
sturna puternicile ziduri ale cet&tii Graanului
din Ungaria de sus.
Vestea cuprinderei acestei cetafi adSogi foarte
mahnirea lui Sinan. El se grSbi a scrie Sultanului
spre a se desvinov&ti i spre a micora pierderile sale, zicandu-i ca cretinii n'austricat decat
bagagele i putini oameni din cei hedeprini
din ariergarde, dar ca nervul otilor e cu
dansul; ca, daca iarna ce se apropie iasprimea
timpului nu mai d& cale isbandirei, el i-o pastreaza pentru primcivara viitoare, cand, sau va
muri, sau ii va indrepta invingerea ce din intamplare i-a venit, i 'i va izbandi dela inima
prin prapSdirea lui Bathori i a lui Mihai. In
aceasta scrisoare el ii varsa mai cu seama focul
asupra lui Mihai-Voda. Dar Sultanul nu se mulfumi cu aceasta i, chemand pe Mustafa, afla
dela dansul maritnea pierderii i purtarea cea
neinteleapta a lui Sinan. Groaza domni in Constantinopole cand se auzi de patfrea lui Sinan;
jndata ce el sosi in capital^, Sultanul il scoase
din vizirat i '1 trimise in locul su obicinuit din
vizirat i'l tr^mise in locul sau obicinuit de exil,
OOK
tt\J
la Malgara ; asemenea dep&rta din slujb i pe

caimacamul Ibraim-Paa, invmovStindti-l cal n'a
trimes la, vreme ostiri, bani i bucate, i numi
vizir pe Sala-Mohamet-Pasa. Muftiul spalmantat
atunci de"*. nenorocirea Musulmanilor, prezenta
Sultanului o poema jalnica compusa de AliCelebi, asupra tristei stari ,a marginilor impratiei. Sultanul porunci a se face rugaciuni publice in piaja cailor. (Atmeidan) i predicatorul
Sfintei-Sofiei, eikul Mohijedin cSuta a intari curagiul poporului i simjimintele lui religioase
prin verseturi din Goran i prin traditiile Profetului.
XXXIX.
Dupa glorioasa cuprindere a castelului SanGiorgiu se |inu sfat intre capii armatei cretine
pentru a hotari de trebuie a trece Dunarea spre
a lua in goana peste tot locul pe ingrozitul duman, sau a trece cu armia in Moldova spre a
isgoni pe Poloni i pe Domnul pus de dSnsji
acolo i a trage aceastS {ara iarai in alianta
cretinS. Cea da'inti parere era fara indoiala minunata, c^ci cautand la demoralizarea Turcilor,
biruitorii cretini ar fi putut acum inainta faral de
a intampina grele stavile, panS la Constantinopole. Dar i se aduse impotriva lipsa mijloacelor
de a trece Dunarea, caci podul nu putea sluji
indata, fiind parte stricat de ai notri, parte de
Turci, i alte vase pentru trecere n'aveau decat
Is tori a Romanilor
15
226
galere din cele luate dela Turci. Apoi apropierea iernei i lipsa de bani spre a piati mat
multa vreme ostasji care silea a pune capa"t acelei
expeditii, iar mai ales se temea ca nu cumva Polonii din Moldova, cari era in intelegere cu Turcii
i cu Tatarii, sS supere Ardealul i Tara roma, neasca1, pe czmd armia ar inainta in Turcia. Aceste
temeri inrûrira mult asupra spiritului lui Bathori,
i '1 hotSrira a se intoaree in Ardeal, de unde sa
treacS in Moldova spre a goni pe Poloni i a restatornici pe RSsvan-Voda in scaunul sau. Mult
mai bine ar fi f&cut el de alegea din oastea
sa cei mai buni ostai, facand-o astfel sS catige
in calitate ceiace perdea in numar, i, incredintand-p lui Mihai-VodS, j;ar fi trecut-o in Bulgaria ;
ceiace nu era cu neputinfa1. Mihai, care cunotea
bine aceasta tarS i era iubit de locuitori, ar fi
putut cur^ti de tot Bulgaria in acea iarna de
Turci, trec^ndu-i Balcanii i lasand pe de primSvara spre a porni c&tre Constantinopole. Ce
rezultate minunate n'ar fi putut atunci avea
aceasta" expeditie, pe care nepriceperea lui Ba*
thori o starpi cu totul! Unii dintre capetele armatei, intre care i Piccolomini povatuirS atunci
a drege castelul San-Georgiu i a pune garnizoana intr'insul, spre a inchide in viitor Turcilor
trecerea Dunarii printr'acest loc. Dar Bathori,
pricinuind cS castelul e prea departe de Ardeal
i ca dregerea i |inerea lui va costa prea mult,,
porunci sS'l darime i sa dea foe caselor, i in
cea din urma zi a acelei luni puse de arse i
227
partea podului ce rnai rSro&sese, impreunS cu

luntrile pe care era facut. Apoi, lsandu-i armia
sub comanda lui tefan Bocskai, locotenentul
sau general, insert de o ceatl de calarime, avand
cu sine sj pe Piccolomini cu cavalerii sSi, luft
calea Brasovului. Cu dansul pleca i nunciul
Papei si internunciul imparatesc generalul Carol
Magnus, istoriograful imparatului, care f^cu o
descriere despre toatS. aceasta campanie i o
trimise stapanului sû la Praga, dupa care descriere, spune analistul francez Guerrin, ca a copiat
pe a sa.
Mercuri la zi intai de Noembrie, Bathori i
isopi sQi se dusera la Bucureti i aflarS oraul
>deert de locuitori. Aci ggsira (|0uS tunuri mari
parasite de duman in fuga lui cea grabnicS.
DupS ce 'i intremara puterile in vreme de trei
zile, ii urmarS calea inainte pana la oraul
Y
Gherghita, care i el se afla deert de locuitori.
lyiihai insotise pe Bathori panft intr'acest oras.
Inainte de a se desparti aci unuldealtul, prinjiil
Ardealului, voind sa'i arate recunotinta sa pentru atata vitejie i intelepciune cu care se deosebise Mihai in aceasta campanie, se invoi a
preface tractatul de la 20 Mai, ce era atat de
nesuferit acestuia, si a'i da inapoi toate drepturile stap^nirei de sines.1, oprind pe seama-i titlul
onorific de suzeran. Fara indoiala ca Bathori nu
âvea alt incotro face, temSndu-se ca, de nu va
jertfi acel tractat, sa nu fie silit la aceasta de
Mihai, ce acum era liber de grija Turcilor. Dup
228
aceasta. invoire pfieteneascS, Bathori opri cu voia

lui Mihai cincizeci tunuri din cele dobandite dela
Turci i apoi, luSndu-p ziua buna dela dcinsul,
porni spre Braov. In acest ora el atept cateva
zile pan& il ajunse i tefan Bocskai i RasvanVoda, impreuna cu toata armata. Apoi dete lui
Rasvan doua mil Sacui ajutor ca sa intre in
Moldova, sa goneasca pe leremia-Voda i pe
Lei. Aa Bathori, in relele sale chibzuiri, nu
numai ca nu trecu in Bulgaria spre a da goana
Turcilor, dar inc nici in Moldova nu fcu o expeditie serioasa, dupa cum se fSg^duise. AdevaY
e cS el intiint& pe Rasvan a nu intreprinde
nimic cu o indraznealS nesocotita i, de va vedea
ca Polonii sunt mai multi la numar i puteri, sa
nu dea bataie, ci sS atepte pana sa'i traraita
un mai mare ajutor. Dar era lesne de inteles ca
Rasvan, odata in apropiere de duman, nu va
fi poaie stapan a se feri de batalie, chiar lasand
de o parte natura lui cea mult cutezatoare, Ar
fi fost mult mai bine daca Bathori intreprindea
insui aceasta expedite, sau daca da de atunci
lui RSsvan un ajutor mai insemnat. Astfel ar fi
ferit pe credinciosul sSu Rasvan sj oastea lui de
trista soarta ce intampinara in Moldova.
In urma acestor oranduieli, Bathori ridic^ndu-se
dela Braov, merse in scaunul sau din Albalulia vesel de triumfurile sale. El scrise de aci,
in 16 Noembrie, Papei, vestindu-1 de biruinta
dobandita asupra lui Sinan i trSmitandu-i vre
cateva steaguri mai insemnate, luate dela Turcu
229 -
intre care i steagul eel verde al Proorocului,

dobandit la bataiia dela CalugSreni. Pontificele
rSmase foarte indatorat de acest dar, multumi
lui Bathori fSgSduindui ajutoare de bani i de
oameni i porunci a se face ruga'ciuni i Te^Deum
in toate bisericile Romei pentru aceste isbanzi;
iar cu steagurile impodobi templurile sale. El
trimise apoi printului ardelean, prin Luigi dell'Anguisciola, camerierul sSu de cinste, o sabie i
o palSrie binecuvantate.
Bathori pornise i la Praga un curier spre a
duce vestea biruintei, carele sosi in acea capitals in 4 Decembrie. Archiducele Matei, afMnd
la Viena aceasta veselitoare tire, puse de cSnta
un Te-Deum in biserica Sfantului tefan i in
toate celelalte biserici ale oraului. Europa intreagS se inveseli vazandu-se mantuita1 de primejdia ce o amenin|ase i afland smerirea lui
Sinan, acel duman cumplit i neimp^cat ce mult
o ingrijise. Numele lui Bathori, care tiu a trage
asuprS-i gloria principals a acestei fsbanzi, fu
trambijat in toate parole de scriitorii i oratorii
contimporani i, in frenezia entusiasmului i a
lingusjrei, el fu asemanat cu Alexandru-cel-Mare
i cu luliu Cesar, cei mai vestifi cSpitani din
vremea veche.
XL.
Dupa plecarea printului Bathori, neobositul Mihai-VodS, f&ra pierdere de vreme hotgri a sfziri
230
campania cucerind cetatile de pe ambele tarmuri

ale Dunrii, pe unde se mai afla Turci, care ar
putea fi vStamatori t^rei. Drept aceia, el porrJ
spre Braila care se cuprinsese, cum tim, de Turci,
to vreme ce din porunca lui, spatarul Udrea lua
etatea Nicopolei i aga Farcas. se indrepta spre
Vidin. Turcii din BrSila, cum aflara ca Mihai se
apropie de dansji, nSpustir cetatea i fugirS peste
JDun&re: In acea fug grabnica, trei sute din ei
se innecarS in acest rau. Mihai primi glas dela
kidrSznetul Udrea c&, dupa ce a trecut DunSrea,
s'a lovit de fata cu Afis-Paa care ii eise intru
intampinare i foarte i-a taiat i i-a spart oastea,
Meat acest paS abia a putut sc&pa cu doua
slugi. Mihai pripi atunci despre Nicopole i apoi,
trecand Dunarea, se impreuna cu Udrea, isbete
Nicopolul i arde, sfarmS, robete i pustiete
tpate serhaturile turceti din Bulgaria pana la
Vidin. Ajungand aci, el gsi cetatea in puterea
mdSrStnicului viteaz FSrca, care ii izbftndise
glorios acum pierderea ce prin inelaciune infercase intr'acest loc cate-va luni mai inainte,
Acest general, mai mult voinic decat norocos,
fusese mai 'nainte preot in satul Farcaanii din
judetul Romanati, i se numeaPppa:Stoica Aflandu-se intr'acest loc de margine, care era adesea
bantuit de Turci, Popa Stoica luase obiceiiu dupa
savarsjrea liturghiei, de-i ISsa patrahilul i, armandu-se eu securea, pleca in capul satemlor
de yana la Turci. Vestea voiniciei lui ajunse perna
la Mihai, care puse pe Mitropolit de '1 despopi ?i
231
in loc de rasS, il invest! cu cepchen, i in loc

de cruce il arma cu sabie, crezandu-1 mai vrednic de a sluji patria cu armele decat cu lituiv
ghiile. FSrcas, adeveri ateptarile Domnului si
vitejia cu care se deosebi in mai multe randuri
ii dobandi dela dansul slujba de Aga" sau general de pedestrime. Astfel acum, ca in mai multe
randuri, vom vedea pe acest Domn rSsplatind de
o potriva meritul i slujbele catre patrie, fara a
cSuta privilegiile naterii sau ale stSrii.
Loeuitorii din Bulgaria, afland de sosirea lufc
Mihai la Vidin, se adunara toti din toate pSrtile
de i se inchinard. Vitejiile acestui Domn aprinserS toate spiritele popoarelor chinuite de Turci *
locuitorii din Serbia, Bulgaria, Bosnia, Macedonia, Albania i mai multe parji ale Greciei aleiv
gau de pretutindeni îb steagurile lui i toate
popoarele acestor provincii ii intorsesera' privirea
spre dansul ca i cfttre un inger de m^ntuire. De
atunci ele incepurS a'l numi nSteaua lor dela
Aceste din urm^ biruinê dela Nicopole i Vidin incununara frumos minunata i nemuritoarea
campanie din vara anului 1595, intru toate vrednica de cea de iarna. Ridicarea Romanilor, ca
un viscol de manie, purtase ferul i parjolul
peste toata intinderea dela DunSre a imparatiel
Turceti.
NOTE
1. Despre planurile bataliilor lui Mihai-Viteazu!
In urmatoarea nota reproducem mai intai cateva randuri pe care BSlcescu, bolnav i aproape de moartea sa,
,le scria din exil, adresandu-le, dupa cum se vede, catre
un amic din |ar3, cSruia H recomanda a face un pelerinagiu pe tarainul luptelor lui Mihai, spre a complecta indica#unile topografice i legendare care, in lipsS de o
bun3 harta a t^rei i proscris din patria sa, nu le putea
insui dobandi.
n Mai intai vei cSpSta o harta buna a JSrei romaneti
t a Ardealului sau i mai multe spre a le confrunta, a
nle corige una dupa alta i a insemna pe una dintr'insele
Blocurile istorice ce nu se vor afla insemnate- Aceasta
nharta astfel indreptata cu numirea locurilor istorice, dupa
M cum le vei cerceta, imi va sluji spre a face o harta ge,,neraia a campaniilor din toata vremea lui Mihai-VodS.
,,i mai intai, in jude{ul Vlaca, a insemna pe harta
positia satelor Petrii i Hulube$tii, unde s'au aflat cu
.tabara sa Mihai-Voda in iarna anului 1595. Apoi satul
nSctirpate$tii sau $erbdte?tii, unde a tabarat hanul cu
.^Tatari. Apoi satele Putinei i St8ne?tiit unde Buzetii au
B batut pe Tatari. In toate aceste locuri vei merge in perBsoana i vei cauta, precum in toate locurile ce se vor
Binsemna la vale c3 s'a petrecut vre-o batalie, a aduna
sdela locuitori, orice poveti, legende, ctotece poporale
n ar privi acele locuri. Acestea trebuie a le scrie astfel
cum le spun
233
DESPRE EVENIMENTELE DIN VARA ANULUl 1595
A afla care poate s& fie largimea DunSrii intre Rusciuk
,i Giurgiu. Despre podul pe luntri ce fScu Sinan pe
Dunare, spun istoricii Turci ca, fiind in mijlocul raului
un ostrov latSret (plat) sSdit cu sSlcii, dusera podul de
Bla Rusciuk acolo in 5 sau 6 zile. A afla numele acestui
ostrov. Dela acest ostrov a venit podul la cetSfuia San^Georgia, din insula cea micS, care acum e ddrdmatd.
B A cerceta dacS insula unde sunt ruinele cetatueise nuwmes.te s.i ea San-Georgiu cSci unii o numesc Slobozia.
,,Dela aceasta insula, a c8rei intindere sa 'mi o insem,,nezi, (spun ca are numai douS jugSre, deux arpents),
merge a podul la malul nostru cSzand intr'un loc unde
M doua rauri se varsa in Dunare. A cSuta p'acolo aproape
Bacest loc i numele celor douS rauri (sau unuia, de e
M unul).
Sinan, plecand cu oastea dela Giurgiu, tabari in cea
,,d'intSi noapte intr'un sat ruinat in dreapta Camuri.
BCe loc poate fi aceasta Camura ? i a doua zi ajunse
in Vadul Calugfirenilor, trecand, zice un autor, rSul
Neajlovul pe trei poduri. Oare Neajlovul se chiamS
Mr3ul eel mai de aproape de CSlug8reni, viind dela Giurgiu ? Pe harta mea v8z ca acest rû se chiama Salcia.
n A se asigura bine de aceasta. Trebuie a ti ca multe
Bdin numirile aduse de istoricii straini, Turci, Unguii, Po,,loni, etc., sunt cam greite sau stricate putin; de aceea
n a c3uta uneori pe acelea ce se apropie oarece dansele,
n CALUGARENI
La acest loc important trebuie a se opri mai mult. A

un croquis de planul acestei strSmtori i a o desMcrie cu amaruntul, cuprinzand lungimea i largimea
nstrimtorii, a oselei i a podului ce tree printr'!nsar
,,apele ce se varsa intr'insa, numele dealurilor ce o impresoara. Istoria spune ca vizirul Sinan ii aêzase cornturile pe o fnaitime, la intrarea strmtorei despre Giurn giu; ca Mihai luase pozi{ie dincolo de rau pe o
Bface
234 -*-sdouS mile departe de tabara turceascS, ocupand stramtoarea dinspre Bucureti. Astfel ambele armate prolivnice
se aflau aezate pe doua inaitimi fata in fata, fiind despartite numai de pSdurea din vale ce nu le oprea de ai
*se vedea. A afla dealul unde erau Turcii, precum i
,,acela unde erau Romcuiii i a insemna numele lor i orice
,poveti i legende se vor afla la CSlugSreni.
nSatul Copficenii vine oare dincolo de rûl Arge, sau
dincoace (plecSnd dela Giurgiu)?"
BTARGOVITEA
a Ce bisericS (oare Mitropolia ?) era vecinS cu Curtea
domneasca i pe care Sinan o prefacu in cetatuie? A
c8uta dacS pe langS ruinele Curtei se mai tine vre-o
biserica? T&rgovitea veche oare pe malul drept al lalomitei se intindea? De este adevarat c& imprejurul
woraului au lost i nite baiti ?La bataia cetatei T^rgovitei de cretini (1565), Rasvan-Voda cu oastea sa se
aezase despre rasarit pe drumul Bucuretilor, batand
partea de sus a cetatei; dintr'alta parte, spun istorici
ca Mihai cu Bathori se aezase dinspre munfi i raul lanlomita, la o manastire (care fu atunci stricata i apoi
BdreasS) departe de o bataie de sggeata. Care poate sa
>,fie aceasta roSnastire ? Nu cumva Mdnastirea Dealului ?
Dar aceasta nu era mai departe de cetate ? Ori ca oraul atunci se intindea mult mai mult dec<it astazi?A
,,deslega aceste intrebari.Istoria adauga ca Mihai merse
napoi la un alt templu, mult mai aproape de cetate, de
*unde o batea cu tunurile. A ghici i pe acest templu.
nCand au venit cretinii dela Rucar i Stolene$fi asupra
MTargovitei, sub zidurile carui ora ere tabarat Sinan?
Ei tabSrirS intr'o cSmpie mare, o mila departe de Targovite i cu un sfert de leghe departe de tabara lui
,Sinan. In mijlocul ambelor tabere, intr'o distanta de o
alerg8tura de cal i de una i de cealaltS parte, era un
deal mare taiat prin mijloc in doua, la poalele c3ruia
Ddmbovifa. Pe acest deal se urea Sinan ca sa
priveasca armia cretSnS. A g&si acest deal i numele

Jui i a cerceta de se afia vre-o vorba sau poveste de
Baoeasta intamplare.
nMihai, in retragerea sa dinaintea lui Sinan, dela CSalugareni, vine la Targovite; d'acolo, intinzand tot mai
ndeparte in munti, urmSnd ârmurile Dambovi|ei, se ada~
lui Negru-Vodd, ale cSrei intariri,
spostete la Ceffifuia
de pujina vreme sdrobite de Turci, se vedeau inca. Acest
Joe e vestit printr'o bStalie ce catig8, la 342, Dragomir
B comandantul puterilor lui Ladislau-Voda, asupra otirei
wcraiului Ungariei Ludovic I, care sub comanda lu( Nicolae Garan i Simeon Megheel, navaiise in tar8; aceti
,,,duci Unguri cazura morti in acea bStaie. A face o des^criptie amanuntita a acestui loc, numit Cetatsa lui Negru'
Vodti, a ruinelor ce se alia, a culege toate tradiîile i
,,legendele ce se povestesc acolo de Negru-Voda i sunVenirile, de vor fi, ale batSliei sus mentionate ce a ilusM trat acel loc.
HDela Cetatea lui Negru-Voda Mihai se retrase mai in
n munti tot pe apa Dambovltei in sus, pn3 la satul 5/ocnne?ti unde tabari. A face aceeai caiatorie, descriind
w drumul i distanfa intre Cetatea Negrului i Stoiene?tii; a descoperi eel din urma loc i traditiile ce se vor
Ji pSstrat din acele vremi, caci acolo a mai avut Mihai
nintalnire cu Turcii.
BDela Stoieneti a merge la Rucdr, insemnand dis^
ntan|a ; aci a merge la granija Ardealului i a descrie
B trecerea din Ardeal in tara. P'aci intra prinful ArdeaJului in ajutorul lui Mihai. Trecerea muntelui, spun isHtoricii contimporani cum ca era rapoasS i repede i
Batat de ingusta in cat trebuira a slobozi carele cu fu^
la vale. Tot aa e 5 acum ?
BATALIA DELA TELEAJEN (1600)
n Aceastd
batalie ce urma intre Poloni, sub hatmanui

i Mihai- Voda, se facu pe apa Teleajenulul,
ncera mai in sus ps rau, urcand din drumul Ploetiior,
nZamoisky
236
,,Oastea romaneasca era aezata* intr'un loc de trei parti
!nconjurat de muntf mari i acoperiti de pSduri; in a
npatra parte, pe unde Mihai intrase in acel loc i se afla
âstfel inchis, venea rul Teleajenul, care facea o cotiw tura acolo incat trebuia a'l trece de douS ori spre a
intra in pSdurea cea deasS ce se afla in fruntea taberei
wromaneti. A gSsi acel loc de bataie, urmSnd din
w drumul Ploetilor pe Teleajen in sus i a culege orice
Bsuvenire se vor fi pSstrat acolo de aceasta intamplare
Aci se intrerupe manuscriptul; dar va fi lesne a completa cererile autorului, urmcind i pentru localitatile incS
neinsemnate aci, sistema intrebuintata de d^nsul. Sub
raportul topografic, lucrarea e acum mult inlesnita prin
publicarea hartei celei mari a farei romaneti executata
de inginerii Statului-major austriac i prin mai multe
hSrti ale Transilvaniei publicate in aceti din mm& ani.
Se ateapta de altminteri i haita mare a Romaniei, lucrata de Statul-major al annatei noastre.
In ceeace se atinge de evenimentele din 1594 i din
vara anului 1595, fiei cine va gSsi pe harta, satele Pe.trile, Putineiu, Sfane$tii; fiei-cine va vedea cS insula
cea mica din fata Giurgiului, cea cu ruine de o cetatuie,
se chiamS intr'adevar San-Georgiu; iar cea latareafa
din susul ei, Ramadanul; va gasi asemenea valea Soldi
pe drumul Giurgiului; va g3si satul Copaceni d'a stanga
Argeului, Dar ceeace rSmane inca de gSsit e localitatile
sateior Hulube$ti i Scarpate$ti ori Serbate?tii, care
poate s'au ruinat de tot, ori ca multe alte sate din |ara
noastra, i-au schimbat numirile. E inca de aflat care a
lost valea Camuri, daca nu cumva vom lua-o drept valea
Ceaguri i satul invecinat la care a mas Sinan-Paa drept
satul Dadilovu. Ramane inca de constatat daca nu cumva
ceva traditii i legende au ramas pe alocuri, din acele
fapte de arme straiucite, dei timpul i nenorocirile posterioare au ters mai toate amintirile glorioase printre
populatiile adesea secerate i adesea preinoite ale jude|elor romane marginae Dunarii.
237
Crucea de peatra dela CaiugSreni, dupS cum spune
Baicescul, e cu 90 de ani posterioara" s.i nu de loc relativS la gloriosul fapt de arme al lui Mihai. Aceasta" cruce
monolita, mare i frumos sapata cu ornamente pe muchi,
poarta o inscrip|iune care, in mai multe locuri s'a ters
prin fara"marea petrii, dei un mic pavilion de cramid3
boltit o apara de injuriile timpului. Intr'o repede irecere
pe la Caiugareni, am descifrat, sSpate pe aceasta cruce,
urmatoarele cuvinte ce le transcriem pre cat s'a putut
mai exact:
pe fafa
despre Giurgiu ;
Bsvanta aceasta i de viafa aducatoare cruce ridicata

este de prea luminatul i slSvitul domn lo $erban Can*tacuzino Voevod adev3ratul nepot al batranului eri pomenire vecinica inaita... sta la
Bban Basarab
B capul acestui frumos i minunat pod carele tnsui impreuna cu fiu-sau iubit
ia lucrarea lui fiind i catc "
pe muchia stangti:
B pentru ca i Marii sale In veci buna pomenire i mul^tamita sa-i fie i s3-i ramaie lui i Doamnei lui Marii i
wcuconilor lui fScutu-s'a dar acest pod i aceasta dumneszeeasca cruce s'a rid'cat intr'al patrulea an al Domnii
Bsale la anul dela zidirea lumii 7112 (dela Chr. 1682}
*msta (luna) octovri dni (zile) 17".
pe fafa despre Neajloo:

*
dar..... ridicarea acestei cinstitei i de viafa facStoare

arata osteneala i strSdania facerii acestui mare i
.tememic pod intru vecinica pomenire iara luminatulul
,acest... precum in ce in fa{a s'au zis iar in ceasta
M ta fa|8 scrisusau intru pomenire i cinstifi boiarini Marii
Bsale cari s'au intamplat la facerea podului acestuia imdus toti cu multa
Bpreun3 cu al lor luminat Domn
stradanie i osteneala dela inceperea podului pana la
wcruce
238
cari pre nume sunt acegtia Radu NSsturel vel ban,
*Badea BSiaceanul vel vornic, Gligore GrSditeanul vel
Jogofat, Vlad CocorSscul biv vel logofat, Constandin
nBrSncoveanul vel spStar, lordakte Cantacuzino vel stolBn!c, Alexandra biv vel stolnic, Mihall biv vel pitar, TaBnasie vel arma, Constandin BaiSceanul vel agS, erban
B vt logofat, Fjera vt vistiar, erban vel capitan za lefecii
BParvu Cretulescul vt postelnic, Hind impreunS cu toate
^breslele slujitori i ai curfi dereptu aceia s'au Inserts ca
*
Bsa fie intru vecinicS pomenire. Lt. ot rodjetva Chr
Precum vedem, nimic in aceastajinscript'iune nu amintete faimoasa bataiie a lui Mihai Viteazul i singurut
punct prin care acest monument mai nou poate prezenta
oarei-care relatiuni cufaptul de arme dela 1595, e modificSrile ce constructia acelui mare ?i minunat pod at
lui erban-Voda Cantacuzino, trebuie s3 fi adus local it 3tii
in care s'a bStut Romanii cu Sinan-Paa. tntr'adevar dei
pozitiunea topograficS n'a putut schimba in trei secoli,,
dar balta formats de Neajlov nu mai pare a fi acum aa
de ameninâtoare, nici lunca aa de pSduroasa, cum ni le
descriu istoricii de pe atunci. Cu cladirea podului trebuie
neaparat s3 se fi taiat multi din copaci i s3 se fi fScut
lucrSri spre a injgheba apele r2sl5tate ale rSului; constructiunea oselei moderne ce merge la Giurgiu a preschimbat i ea iafatiarea saibatica i mocirloasS a locului
Dar, pe langa lucrSrile de utilitate introduse de civilizatiune intr'acea vale memorabila, oare un monument
care sS dovedeascS recunos.tim;a RomSnilor catre parinfu
lor ce au apSrat |ara cu barbate n'ar fi tot aa de folos
ca 5 o calelesnicioasa deschisa pe acolo comerciantului ?
Ceia ce inalta o natiune, ceia ce'i inspirS demaitatea sj
taria, nu e atat desvoltarea propriety! sale materiale
nici imbels.ugarea productelor industriei sale, nici inmulfirea capitalurilor i averilor, nici luxul vietei casnice, ci
respectul catre eroii i gloriile naîonale de orice fel, ci
amoral catre pamantul natal, pentru pastrarea caruia s'a*
luptat genera|iunile Ire cute, ci iubirea cStre limba i datinele parintes.ti, moteniri scumpe, ramase din vechime!
F3rS de aceste elemente, spiritul national piere. Inima se
sleete speculatiunii i in intreprinderile egoiste ale industriei i yle negotului. Literi!or i artelor e dat de a
fntretine vie veneratiunea gloriilor tiecute, de a detepta
nobilele aspiratiuni, de a insufla sacrificii mSrete.
E o datorie sfanta a popoarelor, pe care civiiizaîunea
o consacra" pe toata zlua niai tare, de a cerceta i de a
scoate la luminS faptele trecutului lor, de a eterniza,
prin ajutorul artelor, memorla barbatilor mari i evenimentelor glorioase. S3 nu nesocoteascS dar nimeni cata
influenfa salutarie poate avea asupra unei naîuni amintirea virtutilor ei strabune; adeseoii ea a produs faptele
mari i aceasta ne intemeiazS mult a crede cuvintelor
unui amic (rSposatul D. Berindei) cand zicea: SS ne
aducem aminte de epoca lui Mihai, in care Romanul
âtinse culmea mSrirei, care ne-a 12sat cele mai glorioase
*pagine in analele tarei. Cine n'a admirat geniul i bSr,bapa lui ? CSlugareni! Termopile ale Romanilor ! care
ninimi nu tresar la suvenirea voastra! cate suflete nu
aprindeti! cate bra|e nu inarmati! CSnd Romanul
î-ar perde de tot credinâ, cand orice scanteie de patriotism s'ar siinge in inima lui, numele vostru singur
ar fi iu stare sS'l ridice, sS'l entuziasmeze i sa'l
,a muri luptandu-se sau a triumfa I"
G LO SA R
ago capiienie
aspri aspru
avanii = dSjdie impusS
belicos = rSzboinic
cadiu = judecator turc
cadiasker = judecator militar turc
capikehaia trimis al prii
cepchen = hainS boereasca
e/?e/ia/oa/a=mtendent, al doilea Comandant al lenicerilor,
chiulaful = caciuia turceasca
clucer rang de boerie
conenifa = sf^rit (ironic)
f/rf/rf// == dari, impozite
ddbolarii = strangator de dS?i, perceptor
factios turburator public
fiastru = fiu vitreg
gade = caiau
hazna = cloaca
ftwartejesc = a se intoarce grabnic
Joachimi taleri germani
mazilire = destituire
Miraslfiu = sat in Ardeal jud. Alba.
olacar = stafeta
ptilimare = Balustrada
pargari = consilier comunal
seraskier = generalisimul otirei turceti
so/ = trimis, ambasador
sangiac district
talere = monedS de arglnt
tocsin clopot de alarma.

Mihai Viteazul

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Mihai Viteazul

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

"N

MIHAIU VODA VITEAZUL

MIHAI VODA VITEAZUL

MlMAI DOMNUL TARE! ROMAN$TI, STRALUClTOR IN

* Printre totf premergatorii, Nicolae Baicescu

Indeplinesc astazi ana din cele mat vii si mm

ce ddnsul Ittcrase intru cea mat mare a ei onoare.

Urea M&rgineni pentru ideile sale liberate, tot

apoi in Ardeal. Insui el, id scrierile sale date

Mergand apoi la Paris, pe c&nd se ocupa de marealul

Dar sa-l lasdm sa-si descrie tnsu$i stares

manuscrisa ce s'a g&sit tot printre hdrtiile lui,

Ion Ghica a oferit Societafei Academice Romdne

scrierea originals, in as a chip ca ea sd fie mat

I) Pentru aceasta, am adoptat un format mai mic i

Partea I. Ideia progresului ; legea istoricS ; tablou

Sunt opt-spre-zece secoli i jumatate de c^nd

obiectiv, al naturei i al silei, substituind in locu-i

actiunea omeneascS legei absolute i universale

o misiune a indeplini in omenire, adicS a concurge

,,ce omul, care simte traiul sau scurt, ar dori ca

cat i in omenire? Istoria, lumea are drept a-i

tele, ale caior mine inca se gsesc, ne o dove-^

ei introdus6ra intre danii cele dintal cunostinte

In cea dintal epocS a intemeierei principatelor

secolul al XlV-lea (de la 1290 pan& la 1418),

1. Dreptul de a profesa nesuparatf religia lor,

Domnul, ales in tara RomSneasca, motenitor

petrecere a lor in Dacia lasara multe urme fe

inceput ca titluri, cSci nu se dau deosebit, ci

cu seam& erau proprieta'tile mari, ii adusese

unui soldat ctre seful sa"u. Atat boierii

jnteresele ce fiecare pretendent representa. Intr'un

|rile, dar spiritul individual al RomSnilor sdrobete intreprinderea mare...

surati de dzms.ii, ei cauta de se invoiesc de bun~

^arii mSnSstirilor i o mare parte a ma'na'stirilor

natii i, prin lucrarea comuna, omenirea se desSvarete.

cu proprietatea i libertatea individual^ a

Dupa" caderea imperiului Orientului intreg sub

nu mai avea nici un caracter, perduse virtutile

luptS inverunata, care Jinu doui secoli, incepe

tron, la 1658, i r^sbuna cumplit purtarea cea

>eoveanului, se desorganizeaza i ostasu se fac

Urmarea lipsegte cu total*).

*) ContinutuI acestei schite informe a unei Introducer?

Deschid sfSnta carte uncle se aflii inscrisa gloria

Mtafr ei n&va"leau unul impotriva a zece prin

Aron-VodS domnea in tara Moldovei i Alexan*

a-i pregatila recrutarea lanicerimei1). Insisj boierii

culnd foloasele cum i pagubele ce i-ar putea

gat, iar mai cu seama faptele cunoscute ale lui,

Crudul Alexandru-Voda nu intarzie a se inspaimanta de acel mare nume al banului Mihai.

ca"trnit de manie, il invinovati de trSdStor si

bru barbar se infiora de vederea mareata a lui

Nu trecu mult dupa aceia i banuitorul tiran

.gliterei la Constantinopole, care avea mare trecere pe langa Turci.

cu a sa moarte. La 1597, in Dumineca Floriiloiv

In aceste minute dureroase, care ar fi desperat

Vicenzo, primira a da ajutor. Ducele de Ferrara

In vremea aceasta, printii Germaniei, adunafi

Turcii. Astfel legatii se intoarsera fa^S. ispravS.

In timpul istoriei de fata, pe la inceputul anului

catre padiahul; dar Sinan nu intarzie a schimba

invederau hotarirea sa de a rupe legatura cu