Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
AUDIT
Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 210 prevede c auditorul i clientul trebuie s
convin termenii i condiiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnai intr-o
Scrisoare de misiune de audit (Lettre de mission daudit sau Angajament letter) sau n orice
alt tip de contract adecvat.
Auditorul poate s decid s nu trimit o nou scrisoare de misiune pentru fiecarer din
exerciiile viitoare. La primirea solicitrii din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie s
aprecieze dac unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificai, innd seama de
evoluia semnificativ a naturii sau importanei activitilor clientului su.
2. Ce este auditul financiar?
Auditul financiar = orice analiz, orice control, orice verificare i orice studiu asupra unei seciuni
sau a unei pri din contabilitate sau din situaiile financiare ale unei entiti.
Audit financiar care conduce la certificarea situaiilor financiare. Cand vorbim de audit financiar
se face referire la o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar.
Denumirea simpl de audit financiar poate fi folosit pentru a desemna numeroase alte
misiuni ca, de exemplu:
auditul financiar al procedurilor informatizate de inere a contabilitii;
auditul financiar al operaiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentar
a acestora n situaiile financiare;
auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea
legislaiei sociale;
auditul financiar asupra situaiei fiscale;
auditul financiar asupra conturilor de clieni pentru a verifica dac evaluarea creanelor
ndoielnice s-a fcut de o manier prudent etc.
O misiune de audit financiar poate fi prealabil unei misiuni de audit operaional sau unei
misiuni de audit de gestiune.
Sintagma audit financiar este mult mai cuprinztoare dect cea de audit statutar.
Reglementarea european i reglementrile naionale se refer numai la auditul statutar, adic
auditul asupra situaiilor financiare ale entitii. Din acest punct de vedere, considerm c folosirea
sintagmei audit financiar n legislaia romneasc n vigoare n locul celei de audit statutar
folosit n legislaia european este de natur a crea confuzii.
Prin audit statutar se nelege examinarea efectuat de un profesionist contabil competent i
independent asupra situaiilor financiare ale unei entiti n vederea exprimrii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare i complete a poziiei i situaiei financiare precum i a rezultatelor
(performanelor) obinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaz
i certific n totalitatea lor situaiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activiti i
operaii specifice intreprinderii auditate, n virtutea unor dispoziii legale (legea contabilitii, legea
societilor comerciale, legea pieelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea
proprietarilor intreprinderii (acionari, asociai).
10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entiti?
Obiectivele controlului intern sunt
1 - protejarea activelor intreprinderii :
definirea responsabilitatilor
separarea sarcinilor si functiilor
descrierea functiilor
procedura acordarii imputernicirilor
2- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative
organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia
respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
controalele de baza ale activitatii contabile
2
AUDIT
definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare trebuie sa stie ce trebuie sa faca);
producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de
exemplu, a unui manual de proceduri;
arhivarea informatiilor: memoria unei intreprinderi este un element esential al controlului
intern care,de altfel, conditioneaza toate controalele ulterioare.
14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
Obiectivele auditului intern sunt:
A. Protejarea activelor intreprinderii masurile ce se pot lua sunt in raport direct proportional
cu dimensiunile intreprinderii, forma sociala si raspunderile stabilite celor care gestioneaza
patrimoniul. Pentru organizarea intreprinderii se au in vedere:
a) Definirea responsabilitatilor personalul de conducere si de executie au stabilite
competentele si responsabilitatile in cadrul unei organigrame detaliate in scris, in
regulamentul de functionare (ROF), care trebuie tinute la zi.
b) Separarea sarcinilor si functiilor permite controlul personalului si al activitatii
acestuia, asigura specializarea, independenta persoanelor imputernicite
c) Descrierea functiilor detalierea posturilor se face prin fisa postului
d) Procedura acordarii imputernicirilor
B. Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
a) Modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative
b) Organizarea si tinerea la zi a contabilitatii
c) Organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia
d) Respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
e) Controalele de baza ale activitatii de baza
C. Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
D. Promovarea eficacitatii exploatarii
-verificarea conformitii activitilor din entitatea auditat cu politicile, programele i
managementul acestuia, n conformitate cu prevederile legale;
- evaluarea gradului de adecvare i aplicare a controalelor financiare i nefinanciare
dispuse i efectuate de ctre conducerea unitii n scopul creterii eficienei activitii
entitii;
- evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaiilor financiare i nefinanciare destinate
conducerii pentru cunoaterea realitii din entitate:
- protejarea elementelor patrimoniale bilaniere i extrabilaniere i identificarea metodelor
de prevenire a fraudelor i pierderilor de orice fel.
19. Confirmarea extern (direct).
AUDIT
Este o procedur care const n a cere unui ter avnd legturi de afacere cu intreprinderea
verificat, s confirme direct auditorului informaiile privind existena operaiilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina condiiile i ntinderea acestei proceduri.
Procedura se demareaz cu acordul conducerii intreprinderii supus controlului; dac aceasta
nu se arat favorabil pentru o astfel de procedur, auditorul se poate gsi n una din urmtoarele
dou situaii:
sau consider c tehnicile compensatorii de control i aduc elemente suficiente de prob;
sau consider c alte controale nu-l conduc la elemente probante fa de limitele impuse de
conducerea intreprinderii, care va suporta consecinele necesare cu privire la certificare.
Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 505 definete principalele cazuri n care auditorul
are obligaia s procedeze la folosirea tehnicii confirmrii directe:
confirmarea unor cauze n baza crora s-au realizat unele tranzacii;
confirmarea de ctre bnci a soldurilor conturilor i alte informaii considerate necesare;
confirmarea conturilor de clieni i debitori;
confirmarea stocurilor n depozite vamale, n consignaie i alte stocuri la teri;
valori imobiliare cumprate prin intermediari financiari;
mprumuturi de la teri;
confirmarea soldurilor costurilor de furnizori i creditori.
Confirmarea poate s fie pozitiv, atunci cnd terul solicitat i exprim acordul asupra
informaiei primit sau furnizeaz chiar el informaia, sau negativ, atunci cnd terului solicitat I se
cere s nu rspund dect n cazul n care nu este de acord cu informaia care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie s ia n consideraie orice fapt de natur s pun n discuie fiabilitatea
rspunsului obinut la cererea de confirmare extern (direct).
Procedurile i principiile fundamentale, precum i modalitile lor de aplicare, n legtur cu
utilizarea de ctre auditor a procedurii confirmrii externe (directe) ca mijloc de obinere a
elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul Internaional de Audit (ISA) nr.505.
35. Coninutul raportului de audit.
Raportul de audit trebuie s conin:
- relaia contractual de executare a misiunii de audit;
- observaiile reieite din diverse verificri;
- informaiile a cror meniune n raport este prevzut expres de lege;
- oferirea garaniei pentru acionari i teri c un personal calificat a obinut asigurarea c situaiile
financiare ofer o imagine fidel, clar i complet poziiei financiare, performanelor i situaiei
financiare generale a intreprinderii;
- meniunea c situaiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din raportul de audit trebuie s rezulte n mod clar:
- menionarea responsabilitilor pentru auditor i pentru conducerea intreprinderii;
- descrierea obiectivelor i natura misiunii de audit;
- situaiile care fac s apar incertitudini;
- natura i locul observaiilor n raport.
37. Care sunt normele de referin n auditul situaiilor financiare?
n auditul situatiilor financiare ale unei entitti sunt folosite dou categorii de norme de
referint: norme contabile si norme de audit.
1. Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din
domeniul contabilittii care sunt, de regul, organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaz si
utilizeaz situatiile financiare. Entittile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele
prevzute la art. 1, alin 1, din legea contabilittii 82/1991, republicat. Cei care controleaz sunt
prevzuti de legislatia fiecrei tri (auditori, cenzori) si au ca referint n activitatea lor normele
contabile.
Situatiile financiare sunt destinate s satisfac nevoile comune de informatii ale unei game
largi de utilizatori.
4
AUDIT
Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura surs de informatii
complementare care s le satisfac nevoile. Aceste situatii financiare trebuie s fie stabilite potrivit
uneia sau mai multora din referintele urmtoare:
standardele internationale de raportare financiar
standarde sau norme contabile nationale
alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si
prezentarea situatiilor financiare
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF ( Fundatia Comitetului pentru
Standarde Internationale de Contabilitate), denumite IFRS (Standarde Internationale de Raportare
Financiara). Acestea cuprind:
Standarde Internationale de Raportare Financiara (IFRS) emise de IASB
Standarde Internationale de Contabilitate (IAS)
Standarde de interpretare emise de SIC sau IFRIC
Alte documente emise de IASB, IFRIC, SIC
2. Normele de audit = un ansamblu de reguli def. de autoritatea profesionala la care se refera
auditorul in vederea calificarii muncii sale. Acestea pot fi:
Standardele Internationale de Audit (ISA), Standardele Internationale pentru Misiuni de
Examen Limitat, (ISRE), Standarde Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS), Normele
metodologice de aplicare a ISA (IAPS), Standarde Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS)
norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n
domeniu.
Normele de audit permit tertilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis n functie
de criterii de calitate omogene; ele permit ns si auditorului s defineasc scopurile pe care le are
de atins prin punerea n lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului:
- norme profesionale de lucru;
- norme de raportare;
- norme generale de comportament.
38. Ce sunt i ce rol joac normele de audit?
Normele de audit = un ansamblu de reguli def. de autoritatea profesionala la care se refera
auditorul in vederea calificarii muncii sale. Acestea pot fi:
Standardele Internationale de Audit (ISA), Standardele Internationale pentru Misiuni de
Examen Limitat, (ISRE), Standarde Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS), Normele
metodologice de aplicare a ISA (IAPS), Standarde Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS)
norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n
domeniu.
Normele de audit permit tertilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis n functie
de criterii de calitate omogene; ele permit ns si auditorului s defineasc scopurile pe care le are
de atins prin punerea n lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului:
- norme profesionale de lucru;
- norme de raportare;
- norme generale de comportament.
AUDIT
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaz si
utilizeaz situatiile financiare. Entittile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele
prevzute la art. 1, alin 1, din legea contabilittii 82/1991, republicat. Cei care controleaz sunt
prevzuti de legislatia fiecrei tri (auditori, cenzori) si au ca referint n activitatea lor normele
contabile.
Situatiile financiare sunt destinate s satisfac nevoile comune de informatii ale unei game
largi de utilizatori.
Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura surs de informatii
complementare care s le satisfac nevoile. Aceste situatii financiare trebuie s fie stabilite potrivit
uneia sau mai multora din referintele urmtoare:
standardele internationale de raportare financiar
standarde sau norme contabile nationale
alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si
prezentarea situatiilor financiare
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF ( Fundatia Comitetului pentru
Standarde Internationale de Contabilitate), denumite IFRS (Standarde Internationale de Raportare
Financiara). Acestea cuprind:
Standarde Internationale de Raportare Financiara (IFRS) emise de IASB
Standarde Internationale de Contabilitate (IAS)
Standarde de interpretare emise de SIC sau IFRIC
Alte documente emise de IASB, IFRIC, SIC
40. Ce este i cum se determin pragul de semnificaie?
Pragul de semnificaie reprezinta nivelul, mrimea unei sume peste care auditorul consider
c o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea i sinceritatea situaiilor
financiare, ct i imaginea fidel a rezultatului, a situaiei financiare i a patrimoniului intreprinderii.
Altfel spus, pragul de semnificaie reprezint ceea ce n contabilitatea anglo-saxon poart
denumirea de materialitate, adic nivelul de eroare sub care nelegerea i interpretarea situaiilor
financiare nu vor fi afectate semnificativ. De exemplu, diferena dintre un profit net de 499mii lei i
unul de 500 mii lei nu pare s influeneze evaluarea unei societi comerciale, n timp ce dou
cifre alternative de 250 mii lei i 500 mii lei par s fie substanial diferite i probabil vor duce la o
evaluare destul de diferit a societii.
La nceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaie este necesar pentru a
determina domeniile i sistemele semnificative.
n cursul misiunii, pragurile de semnificaie determinate pentru controlul fiecrei seciuni din
situaiile financiare permite orientarea programelor de munc spre riscurile existente, prin
stabilirea mai corect a eantioanelor de control; aceasta evit angajarea n lucrri care nu vor
servi la fundamentarea opiniei asupra situaiilor financiare. Aceste praguri sunt, n general,
inferioare pragului global pentru a ine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.
La sfritul misiunii, pragul global permite auditorului s aprecieze dac erorile constatate
trebuie s fie corijate sau s fac obiectul unei meniuni n raport, dac intreprinderea refuz s le
corijeze.
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaie permite:
- orientarea mai bun i planificarea misiunii;
- evitarea lucrrilor inutile;
- justificarea deciziilor referitoare la opinia emis.
Pentru determinarea pragului de semnificaie pot fi utilizate diferite elemente de referin:
capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Definirea pragului de semnificaie permite auditorului nc de la nceputul activitii (misiunii)
sale s aprecieze mai bine sistemele i conturile susceptibile s conin erori sau inexactiti
semnificative, iar la sfritul misiunii s aprecieze dac anomaliile pe care le-a descoperit trebuie
s fie corectate n cadrul exerciiului, n scopul de a putea emite o opinie fr rezerve.
Unele circumstane particulare trebuie avute n vedere la determinarea pragului de
semnificaie:
- existena unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
6
AUDIT
AUDIT
invers, dac riscurile inerente i cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al
riscului de nedetectare mai ridicat, reducnd astfel riscul de audit.
Pe de alt parte, trebuie sesizat i relaia de invers-proporionalitate: dintre caracterul
semnificativ i riscul de audit; cu ct pragul de semnificaie este mai mare cu att riscul de audit
este mai mic i invers. Dac, de exemplu, auditorul constat c pragul de semnificaie acceptabil
este redus, riscul de audit crete; atunci auditorul va putea:
- s reduc nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate
sau suplimentare;
- s reduc riscul de nedescoperire modificnd natura, calendarul i ntinderea controalelor proprii.
Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa
nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi
semnificativa.
45. Conceptul de independen n audit.
Utilizarea termenului independent de unul singur poate crea nentelegeri. Prin el nsusi,
Termenul i poate face pe observatori s presupun c o persoana care exercit rationamentul
profesional trebuie s nu fie implicat n nici o relatie economic, financiar sau de alt natur.
Acest lucru este imposibil, deoarece orice membru al societtii are relatii cu ceilalti membri.
De aceea, importanta relatiilor economice, financiare sau de alt natur ar trebui evaluat, de
asemenea, n lumina a ceea ce o tert parte, rezonabil si informat n legtur cu toate aspectele
relevante, ar concluziona n mod rezonabil ca fiind inacceptabil.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent
de natura serviciului profesional prestat.
Independenta are doua componente fundamentale:
pentru misiunile de audit, membrii cabinetelor sau societtilor de audit trebuie s fie
independenti fat de clientii lor
AUDIT
AUDIT
criteriul de calitate in functie de care se emite opinia motivata trebuie sa fie un standard
sau o norma profesionala (audit privat) sau o reglementare (audit public)
scopul examinrii unei informaii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
opinia exprimat asupra unei informaii trebuie s fie responsabil si independent, ceea ce
presupune c persoana care face aceast examinare are anumite responsabiliti pentru activitatea
sa i trebuie s fie o persoan independent;
examinarea trebuie s se fac nu oricum ci dup anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
ntr-un standard sau norm legal sau profesional care constituie criteriu decalitate.
3. Definii auditul statutar i identificai elementele fundamentale ale acestuia.
Auditul statutar se nelege examinarea efectuat de un profesionist contabil competent i
independent asupra situaiilor financiare ale unei entiti n vederea exprimrii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare i complete a poziiei i situaiei financiare precum i a rezultatelor
(performanelor) obinute de acesta.
Auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaz i certific
n totalitatea lor situaiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activiti i operaii specifice
intreprinderii auditate, n virtutea unor dispoziii legale (legea contabilitii, legea societilor
comerciale, legea pieelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor
intreprinderii (acionari, asociai).
Elementele de baz ale conceptului de audit statutar sunt:
Examinarea este exclusiv profesionala
profesionistul competent i independent care poate fi o persoan fizic sau persoan
juridic;
obiectul examinrii efectuat de profesionistul contabil l constituie situaiile financiare ale
entitii, n totalitatea lor: bilan, cont de profit i pierdere i celelalte componente ale
situaiilor financiare,, n funcie de referenialul contabil aplicabil;
10
AUDIT
scopul examinrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidel, clar i
complet a poziiei financiare (patrimoniului), a situaiei financiare i a rezultatelor obinute
de entitatea auditat;
criteriul de calitate n funcie de care se face examinarea i se exprim opinia l constituie
standardele (normele) de audit i standardele (normele) contabile.
Auditul statutar, auditul legal si controlul legal au aceleasi caracteristici funadamentale:
caracterul legal
statutul de independenta al persoanelor care realiz aceste misiuni de audit
autonomia organismului din care face parte auditorul
Orice definiie a auditului statutar trebuie s in cont de nevoile i ateptrile utilizatorilor, n
msura n care acestea sunt rezonabile, precum i de capacitatea auditorului statutar de a
rspunde la aceste nevoi i ateptri.
Publicul se ateapt ca auditorul statutar s joace un rol n protejarea intereselor sale, prin
oferirea unei resigurri referitoare la:
acurateea declaraiilor financiare;
continuitatea exploatrii i solvabilitatea firmei;
existena unor fraude;
respectarea de ctre firm a obligaiilor sale legale;
comportamentul responsabil al firmei fa de problemele legate de mediu i probleme
sociale
13. Definii auditul intern i controlul intern, i relaia dintre acestea.
Auditul intern = acea component a auditului financiar care const n examinarea profesional
efecutat de un profesionist contabil competent i independent n vederea exprimrii unei opinii
motivate n legatur cu validitatea i corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea
intreprinderii (entitii).
Auditul intern este un compartiment de control din cadrul entitii care efectueaz verificri
pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitii i are ca obiective de baz verificarea
eficacitii sistemelor contabile i de control intern.
Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia i, n
acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcionale ale entitii economice sau sociale;
auditul intern se poate realiza i pe baze contractuale cu o firm de audit alta dect cea care
efectueaz auditul asupra situaiilor financiare ale acestei entiti.
Controlul intern un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici i proceduri
puse n aplicare de conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei
gestionri riguroase i eficiente a activitilor acesteia; implic respectarea politicilor de gestiune,
protejarea activelor, prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea
nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Relatia dintrei auditul intern i controlul intern
Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui
participa intreg personalul entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de
aplicare procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente
distinct care fac parte din structura si sistemul de control intern al aceleiasi entitati; el poate fi
realizat si de firme specializate de expertiza contabila.
9. Evaluarea controlului intern: coninut, etape.
Controlul intern un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici i proceduri
puse n aplicare de conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei
gestionri riguroase i eficiente a activitilor acesteia; implic respectarea politicilor de gestiune,
protejarea activelor, prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea
nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o
prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate.
11
AUDIT
AUDIT
13
AUDIT
AUDIT
bilanul contabil este ntocmit conform normelor contabile n vigoare, auditorul asigurandu-se
ca principiul prundentei si al continuitatii activitatii sunt respectate, iar principiul
independentei a fost aplicat;
bilanul contabil este ntocmit sub o form comparativ, metodele de evaluare si prezentare
fiind identice cu cele ale anului precedent; daca intervin modificari , ele trebuie sa fie inscrise
si justificate in anexa;
imobilizri;
conturile de trezorerie.
n legatur cu rezultatul exerciiului, auditorul :
examineaz unele conturi de cheltuieli (chiriile, primele de asigurare, comisioanele,
onorariile, impozitele, cheltuielile sociale, contracte diverse etc.)
examineaz bazele de impozitare stabilite n materie de taxe i impozite asupra conturilor de
venituri;
examineaza, eventual cu conducerea intreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si
propune, daca este cazul, efectuarea inregistrarilor corespunzatoare in masura in care ele
sunt justificate;
examineaz situaia comparativ a diverselor conturi de venituri i cheltuieli.
n legatur cu anexele la situaiile financiare, auditorul examineaz informaiile furnizate de
acestea, analiznd n mod deosebit:
evoluia conturilor prezentate de aceste anexe;
respectarea modului i metodelor de evaluare a posturilor din bilan i din contul de profit i
pierdere;
metodele utilizate pentru calculul amortizrii i provizioanelor i fundamentarea lor.
21. Elementele posterioare nchiderii exerciiului.
Standardul Internaional de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabilete tratamentul n situaiile
financiare a evenimentelor favorabile i nefavorabile care survin dup data nchiderii exerciiului,
care pot fi de dou tipuri:
- evenimente care furnizeaz informaii n legtur cu fapte care existau la data nchiderii
exerciiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampl confirmare a circumstanelor existente
la data nchiderii;
- evenimente care furnizeaz informaii bazate pe fapte survenite dup data nchiderii exerciiului;
sunt evenimente care indic circumstane noi, aprute dup data nchiderii.
Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 560 stabilete obligaiile pentru auditor de a lua n
considerare incidenele evenimentelor posterioare nchiderii exerciiului, att asupra situaiilor
financiare ct i asupra raportului su, distingndu-se trei etape:
A. fapte descoperite pn la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru
procedure care urmaresc identificarea tuturor elementelor care pot necesita ajustari ale situatiilor
financiaresau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau
B. fapte descoperite dup data raportului de audit, dar naintea publicrii situaiilor
financiare auditorul nu este obligat sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare dupa
data raportului. Conducerea intreprinderii trebuie sa informeze auditoul despre eventualele
15
AUDIT
modificari survenite intre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare.
C. fapte descoperite dup publicarea situaiilor financiare daca auditorul ia cunostinta,
dupa publicarea situatiilor financiare, de existent unui eveniment care ar condus la modificarea
opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute
aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
26. Elementele de baz ale raportului de audit ntr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misiuni de audit de baz trebuie s conin n mod obligatoriu urmtoarele
elemente de baz:
titlul recomandat sa se foloseasca titlul de Raportul auditorului independent pentru a-l
distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane;
destinatarul raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie.
paragraful introductiv cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare
auditate;
responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare raportul trebuie sa precizeze ca cei
din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor
financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil;
responsabilitatea auditorului raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului
este sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare;
paragraful opiniei raportul trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca
situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in
accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale;
acest paragraph poate avea urmatoarele forme:
opinia fara rezerve (curata);
opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;
opinia cu reserve;
imposibilitatea exprimarii unei opinii;
opinia defavorabila.
alte responsabilitati de raportare daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare,
acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa
paragraful opiniei;
semntura auditorului raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila
insotita de semnatura auditorului;
data raportului raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;
adresa auditorului raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile
auditorului.
AUDIT
- raportul de audit;
- documentarea lucrarilor de audit.
28. Imposibilitatea exprimrii unei opinii: motive, mod de prezentare.
Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie
asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau
limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o
opinie cu rezerve.
Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor sunt atat de
materiale (semnificative) incat situatiile financiare in ansamblul or ar putea prezenta eronat pozitia
financiara a entitatii auditate. In acest caz, auditorul renunta sa exprime o opinie. In raportul sau,
acesta va specifica clar ca se afla in imposibilitatea de a exprima o opinie si va preciza clar toate
elementele de incertitudine.
Atunci cand exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului ce necesita
exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii, raportul de audit
trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar putea fi
determinate ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea.
Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta decat aceea favorabila / necalificata.
Dezacordul cu conducerea
Auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi:
acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea
prezentarii informatiilor n situatiile financiare. In cazul in care aceste dezacorduri sunt
semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata (cu
rezerve) sau o opinie contrara.
Exemplu:
- conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii;
- conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor;
- conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i suntnecesare.
Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din:
- constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc;
- stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) in calcularea
costurilor;
- incalcarea principiului independentei exercitiului;
- erori in clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca client obisnuiti, etc.
O astfel de opinie datorat limitrii ntinderii lucrrilor se poate prezenta astfel:
Noi nu am fost n msur s asistm la inventarul fizic, nici s procedm la confirmarea
direct a conturilor de clieni, din cauza limitrii ntinderii lucrrilor noastre, impus de ctre
direciune. Avnd n vedere importana faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimm opinia asupra
conturilor anuale.
7. Orientarea i planificarea auditului.
Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul
misiunii sale, deoarece este etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit
financiar contabil. Principalele aspecte avute in vedere de catre auditor se refera la obtinerea de
informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiunii de audit financiar
contabil.
Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt
urmatoarele:
AUDIT
AUDIT
19
AUDIT
Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la:
lucrrile de efectuat, mijloacele necesare, datele interveniilor n teren, rapoarte i relaii de stabilit,
bugetul de timp i costurile angajate.
Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 300 intitulat Planificarea lucrrilor de audit
prevede obligaia planificrii activitii de audit ca o msur de asigurare c aceast activitate se
realizeaz de o manier eficient.
IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma i fondul
acestuia variind n funcie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia i tehnologia
specificat utilizat de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informaii care se refer la:
cunoaterea activitilor intreprinderii, nelegerea sistemului contabil i de control intern, riscul i
pragul de semnificaie, natura calendarului i ntinderea procedurilor de audit i coordonarea,
conducerea, supravegherea i revizuirea lucrrilor.
15. Planul de audit i programele de lucru: rol, coninut, forme de prezentare.
Planul de audit sau planul de misiune este programul general de munca in care sunt
sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poate fi orientata si planificata misiunea de
audit.
Planul de audit este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti
intervenientii de-a lungul intregii misiuni de audit.
Redactarea planului presupune:
alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunoastintele lor in sectorul de
activitate al intreprinderii
repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale, in tara si in
strainatate)
utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori externi
sau experti
coordonarea cu auditorii de la societatile-susori si de la societatea-mama.
Solicitarera de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice
alte domenii (juridic, fiscal, tehnic)
Calendarul sedintelor AGA, si CA
Termenul de depunere a raportului
Planul de audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la
lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit,
bugetul de timp si costurile angajate.
Standardul International de Audit (ISA) nu prevede un anumit model al planului de audit,
forma si fondul acestuia variind in functie de talia intrepreprinderii, complexitatea auditului,
metodologia si tehnologia specifice utilizate de auditor.
Din planul de audit nu pot lipsi informatii care se refera la:
Cunoasterea activitatilor intreprinderii
Intelegerea sistemului contabil si de control intern
Riscul si pragul de semnificatie
Natura calendarului si ntinderea procedurilor de audit
Coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrarilor.
32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului
daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in
accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale;
Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt dau o imagine fidel sau prezint
n mod sincer n toate aspectele lor semnificative. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca
auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare.
Acest paragraf poate avea urmatoarele forme:
opinia fara rezerve (curata);
20
AUDIT
AUDIT
AUDIT
distincte (opinia este implicit ca, de exemplu, rspunsul la obligaia legal de verificare dac
registrele contabile au fost inute corect i la zi);
responsabiliti adiionale care au urmtoarele caracteristicii: rezult din texte de legi i alte
reglementri, pot fi abordate tehnici i proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baz;
presupun exprimarea n mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat
sau poate fi integrat n raportul de audit (n cuprins sau n anexe la acesta). De exemplu,
conformitatea cu unele reglementri specifice (piaa de capital, bnci, asigurri etc.) sau raportul
asupra controlului intern.
41. Riscul de audit: componentele i relaiile ntre acestea.
Riscul de audit reprezint riscul ca auditorul s exprime o opinie incorect prin faptul c
erori semnificative exist n situaiile financiare. El se divide n trei:
riscul inerent (RI) - riscul inerent const n posibilitatea ca soldul unui cont sau c o categorie
de operaiuni s comporte erori semnificative, izolate sau mpreun cu erorile din alte conturi
sau categorii de operaiuni, datorit unui control intern insufficient;
riscul legat de control (RC) - riscul legat de control const n faptul c o eroare semnificativ
n cont sau ntr-o categorie de operaiuni, izolat sau mpreun cu alte solduri de cont sau
categorii de operaiuni, nu este nici prevenit, nici descoperit i corectat prin sistemul
contabil i de control intern utilizate;
riscul de nedetectare (RN) - riscul de nedescoperire const n faptul c controalele
declanate de auditori nu reuesc s descopere o eroare semnificativ n soldul unui cont
sau ntr-o categorie de operaiuni, izolat sau mpreun cu alte solduri sau categorii de
operaiuni.
Relaia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmtoare:
RA = Ri x RC x RN
24. Structura dosarului exerciiului.
Dosarul exerciiului este bine s fie mprit pe seciuni (pri) pentru a uura utilizarea sa.
n general se folosete o mprire n 10 seciuni (pri) simbolizate de la A la J, astfel:
- EA (dosarul exerciiului, Seciunea A) intitulat Acceptarea misiunii;
- EB (dosarul exerciiului, Seciunea B) intitulat Sinteza misiunii i rapoarte;
- EC (dosarul exerciiului, Seciunea C) intitulat Orientare i planificare;
- ED (dosarul exerciiului, Seciunea D) intitulat Evaluarea riscului legat de control;
- EE (dosarul exerciiului, Seciunea E) intitulat Controale substantive;
- EF (dosarul exerciiului, Seciunea F) intitulat Utilizarea lucrrilor altor profesioniti;
- EG (dosarul exerciiului, Seciunea G) intitulat Verificri i informaii specifice;
- EH (dosarul exerciiului, Seciunea H) intitulat Lucrrile de sfrit de misiune;
- EI (dosarul exerciiului, Seciunea I) intitulat Intervenii cerute prin reglementri diverse;
- EJ (dosarul exerciiului, Seciunea J) intitulat Controlul conturilor consolidate.
25. Structura dosarului permanent.
Dosarul permanent se organizeaz n seciuni (pri) care uureaz clasarea documentelor i
consultarea lor. Fiecare seciune poate fi materializat printr-un despritor comportnd un sumar
al coninutului. inerea la zi se efectueaz pe sumar, indicnd data introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide n sapte seciuni pentru a facilita lectura i controlul din
partea organismului profesional, dup cum urmeaz:
- PA (dosarul permanent, Seciunea A) intitulat Generaliti;
- PB (dosarul permanent, Seciunea B) intitulat Documente privind controlul intern;
- PC (dosarul permanent, Seciunea C) intitulat Situaii financiare i rapoarte privind exerciiile
precedente;
- PD (dosarul permanent, Seciunea D) intitulat Analize permanente;
- PE (dosarul permanent, Seciunea E) intitulat Fiscal i social;
- PF (dosarul permanent, Seciunea F) intitulat Juridice;
- PG (dosarul permanent, Seciunea G) intitulat Intervenii externi;
17. Tehnica sondajului n audit.
23
AUDIT
Sondajul este definit ca o tehnic ce const n selecionarea unui anumit numr sau pri dintro mulime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obinere a elementelor probante i extrapolarea
rezultatelor obinute asupra eantionului la ntreaga mas sau mulime. Tehnica sondajului este
reglementat de Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 530.
Sondajele pe care le realizeaz auditorul n cursul misiunii sale sunt de dou naturi diferite:
n unele cazuri, n general cu ocazia verificrii funcionrii controlului intern, auditorul caut s
demonstreze c elementele care constituie masa, mulimea, prezint o caracteristic comun (de
exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumprrilor); sondajele efectuate n
astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuiilor;
n alte cazuri, n general cu ocazia controlului conturilor, auditorul caut s verifice valoarea dat
unei mulimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor.
Auditorul poate folosi n general dou tipuri de sondaje: sondajul statistic i sondajul
nestatistic, bazat exclusiv pe experiena sa profesional; acesta din urm, ns, nu permite o
extrapolare riguroas a rezultatelor obinute asupra eantionului la ntreaga mas sau mulime.
Alegerea ntre cele dou tipuri de sondaje depinde de pregtirea profesional a auditorului i de
gradul de credibilitate pe care acesta dorete s l dea concluziilor sale.
Oricare ar fi ns tipul de sondaj, este important s fie respectate cteva reguli riguroase
privind decizia asupra eantionului i parcurgerea unor etape obligatorii:
A. alegerea naturii multimii, a masei trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit;
B. elementele cheie elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri
si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora;
C. alegerea tehnicilor ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau
nerecurgerea la tehnici statistice;
D. determinarea taliei esantionului se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este
vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor;
E. selectionarea esantionului care trebuie sa fie reprezentativ;
F. studiul esantionului toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate;
G. evaluarea rezultatelor inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie
este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala;
H. concluziile sondajului concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie,
asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei.
18. Tehnica observrii fizice.
Observarea fizic este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenei unui activ, ns ea nu
aduce dect o parte din elementele probante necesare i anume numai existena bunului
respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuit etc.
trebuie verificate prin alte tehnici.
Aciunile ntreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv
asigurarea c:
intreprinderea a prevzut mijloace corespunztoare care permit recenzarea activelor n
condiii de fiabilitate; aceast faz a interveniei const n studierea procedurilor de
inventariere i se situeaz deci naintea inventarierii propriuzise;
aceste mijloace sunt puse n aplicare n mod satisfctor; aceast faz const n verificarea
faptului c persoanele nsrcinate cu inventarierea aplic n mod corect procedurile i se
situeaz n timpul inventarierii propriu-zise;
lucrrile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceast faz const n a
controla dac cantitile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor i se
situeaz deci dup inventarierea propriu-zisa.
24