CUPRINS CAPITOLUL I-DOMENIUL DE STUDIU AL SOCIOLOGIEL.. 23 CAPITULUL II-INTRODUCERE IN SOCIOLOGIA RURALA. 16 2.1,Obiectul si problematica sociologiei rurale. so ol 2.2. Raporturile sociologici rurale cu alte ramuri ale sociologiei si cu alte stiinte.... 19 2.3.Structura domeniului de studiu al sociologiei rurale. 21 2.4.Funetiile si trisdturile sociologiei rurale. 22 CAPITOLULIII-COMUNITATEA RURALA CA SISTEM STRUCTURAT DE EXISTENTA UMANA. se 26 3.L.Definirea satuluia asezitilor SteSticsmnnnarsrso . nnn 6 3.2.Definirea yaranului-tipul faranese de personalitat 31 3.3.Definirea ruralului.... 35 CAPITOLUL IV-PSIHOLOGIA RURALA DIN PERSPECTIVA TIMPULUI ISTORIC SATURILE PSIHOETNICULUI RURAL 4.1 Aspecte psihologice ale tranzitiei rurale. CAPITOLUL V-PARTICULARITATILE MUNCII IN AGRICULTURA $I IMPORTANTA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE. = CAPITOLUL VI-DIAGNOZA SATULUI ROMANESC CONTEMPORAN. — 6.1.Criteriile economice;indicatorii aferenti 6.2.Indicii economici ai satului contemporan.. CPITOLUL VII-METODOLOGIA CERCETARIT SOCIOLOGICE.. 7.1.Considerafii generale... 7.2.Cadrul cercetatii sociologice. CAPITOLUL VII-ORGANIZAREA UNEI CERCETART SOCIOLOGICE.. 8.1.Generalititi.. 8.2.Btapale cercetarii sociologice. Bibliogratie......TUL DE STUDIU AL SOCIOLOGIEL Sociologia, asa cum arati si etimologia cuvantului, analizeazi fenomenele ciale in ansamblul lor. Ca fenomen, orice studiu asupra societatii, asupra faptelor sociale, asupra micro sau macrogrupurilor umane, implica proceduri de cercetare care vizeaz formarea capacititii de socializare si sociabilitatea umand in ansamblu. GAnditorul care a enuntat pentru prima data necesitatea studierii stiintifice a societatii si care a dat numele acestei stiinte - sociologia - este Auguste Comte. (in anul 1842, in opera sa Curs de filozofie pozitiva, a inlocuit expresia initial de fizicd social cu termenul de sociologie).Etimologic, termenul sociologie provine din cuvantul latin socius (societate) si grecescul /ogos (stiinta). Sociologia ca dis iplina face parte din domeniul stiintelor sociale, stiinte care au aparut relativ mai tarziu in comparatie cu multe din stiintele naturii. Studiind comportamentul uman, sociologia identificd inainte de toate modele ale interactiunii si felul cum acestea isi spun cuvantul asupra comportamentului uman, asupra organizirii si functionarii grupurilor sia societatii. Sociologia studiazi schemele de comportament care modeleazd interactiunile umane. Sociologia nu se ocupa de orice fel de actiuni, deci nu se intereseaza de orice fel de scheme sau modele de comportament. Sociologia este studiul stiintific al comportamentului uman modelat si socialmente impartasit. Comportamentul uman socialmente modelat si impartasit este sinonim cu comportamentul social. Comportamentul social se intalneste la oamenii reali, dar pentru a-l analiza si explica stiintific trebuie si-1 conceptualizam, adica s cream concepte care sa exprime generalizii esentiale.Fiind 0 stiinté sociala, sociologia are multe puncte de contact cu celelalte stiinte sociale. in ultima instanta, toate stiintele sociale particulare studiazi o laturd sau alta a societitii, intr-un cuvant - societatea, Sociologia studiaza societatea ca intreg, deosebindu-se de stiintele sociale particulare. Sociologia nu fragmenteaza societatea, ci 0 studiazi in ansamblul sau. Sociologia studiaz’ un aspect sau altul al sistemului social global sau un anumit subsistem al societatii. Sociologia retuseazi diferitele aspecte partiale sau segmentare la totalitate, integrandu-le in functionalitatea generala. Sistemul stiintelor sociologice consta la ora actuala din peste 50 de ramuri. Ar fi gresit si se tragi concluzia ci exist’ 50 de “obiecte” ale sociologiei. Sociologia si-a largit mereu cdmpul de investigare, aplicandu-se asupra noi domenii sau extinzdndu-si studiul asupra unor noi paliere sau orizonturi ale realitatii sociale. Astfel au aparut numeroase ramuri ale sociologiei, organic legate intre ele, care alcdtuiesc sistemul stiintelor sociologice. Acest sistem este unitar, atat datorit’ obiectului unic pe care il poseda toate “sociologiile”, cat si aparatul conceptual comun si unitatea existenti pe plan metodologic. in afard de Sociologia generala exist numeroase sociologii speciale, care se pot grupa dupa diferite criterii, O serie de ramuri ale sociologiei si-au fixat drept domeniu de studiu institutii, aparand astfel: sociologia familiei, sociologia invatimantului, sociologia organizatiilor. Necesitatea studierii cadrelor naturale si sociale ale societatii a dus la constituirea unor ramuri ca: sociologia geografic’, sociologia juridica. Ca urmare a diviziunii interne au aparut: sociologia moralei, sociologia culturii, sociologia stiintei, sociologia _cunoasterii, sociologia educatiei, sociologia medicinei, sociologia rural, sociologia urban’, sociologia sportului, sociologia militar, sociologia relatiilor internationale, sociologia economica,Deoarece constituirea sociologiei ca stiinta s-a facut prin delimitarea unei problematici specifice sau particulare de studiu, in raport cu aceea a altor stiinte tudiului sociale, cu ideologiile si cu filosofia, iar problematica specific: sociologic este circumscrisd formelor particulare de constituire a societatilor moderne, sociologia are, prin natura preocuparilor ei stiintifice, 0 dimensiune nationali. Constituirea sociologiilor nationale, ca si evolutia acestora, trebuie analizate, la rindul lor, in raport cu ansamblul social si cultural in care sociologiile nationale s-au integrat de la inceput sau pe parcursul dezvoltarii lor. De altfel, tocmai prin aceasta integrare s-au putut constitui -sociologii nationale in adevaratul sens al cuvintului. Ele au formulat, in strinsi legatura. cu problematica generali constitutiva a sociologiei, 0 problematicd particulara: constitutiva. Ori, avind in vedere cA sociologia roménesed este 0 componenti importanta a culturii noastre nationale, constituirea ei ca stiinf4 nu s-a putut face decit atunci cind cultura national a c&patat trasaturile caracteristice modemitatii, de fapt, atunci cind ea a asimilat schemele de evaluare rationala/stiintifica a lumii in general si a celei sociale in special. Aceasta s-a intimplat si in tara noastra, ca si in alte tari, odata cu destramarea structurilor social-economice si politice ale feudalismului si aparitia elementelor specifice structurilor capitalismului. Modul in care s-au produs aceste transformari, momentele lor semnificative si consecintele transformarilor sociale produse in societatea romaneasca sint tot atitea indicii sau criterii istorice dupa care vom distinge aspectele specifice ale constituirii si evolutiei sociologiei romanesti. Pe de alta parte, datorita diversitatii schemelor de rationalitate, asimilate in cultura noastra national’ in vederea evalutiii stiintifice a lumii sociale (ideologii, doctrine, conceptii filosofice, politice etc.), adicd diversitatii a ceea ce numimrezumtii metafizice ale sociologiei", vom putea distinge nu una, ci mai multe forme de constituire asociologiei romanesti. Si cum aceste scheme reprezinté puncte de vedere din care a fost abordata problematica specifica a modemizarii societatii romanesti, in conditiile realizarii si dezvoltarii unitatii ei nationale gi ale independentei de stat, principalele puncte de vedere care au stat la baza constituirii sociologiei roménesti pot fi identificate pornind de la urmatoarele forme sau tipuri ale rationalitatii sociale, toate fiind constitutive pentru aceasta sociologie: a. rationalitatea teoretica, definité printr-un ansamblu de valori derivate din ,fatiunea umana" ca entitate filosofica sau ,,teoretica"; b. rationalitatea practic, infatisata ca o forma de concretizare in societate a unor anumite clase sociale, scopuri considerate singurele legitime istoric si care nu pot fi realizate decit prin actiunea revolutionara a maselor sau a claselor sociale respective, prin practica social revolutionara; c. rationalitatea instrumentala, care semnificd evaluarea raporturilor dintre mijloacele si scopurile activitatii sociale din punctul de vedere al eficientei, al adecvarii logice a mijloacelor existente la un ansamblu de scopuri date, predeterminate; d. rationalitatea substantial, care judecd aceasta adecvare nu din punctul de vedere al eficientei sau al logicii adecvarii, ci al reprezentativitatii scopurilor sociale fata de valorile ultime sau substantiale ale istoriei unui grup social, de regula, ale istoriei unui popor sau a unei natiuni. Acestor tipuri de rationalitate sociala le corespund patru_ serii constitutive ale sociologiei romanesti.a) Abordarea societatii romnesti din punctul de vedere al rationalititii teoretice consti in considerarea unor valori general-umane, cum sint egalitatea si libertatea, ori a unora general-sociale (democratia, progresul), toate subsumate ratiunii, ca facultate cognitiva a omului, drept scopuri si norme ale modernizarii societitii roménesti si in raport cu care trebuie judecate si orientate si procesele dezvoltiii ei nationale. Seria rationalitatii teoretice incepe cu incercarea pe care a facut-o I. Heliade Radulescu de a explica sociabilitatea ca valoare ultima a societitii moderne si ca premier’ a dezvoltatii sociale nationale (Equilibru intre antithesi_ sau Spiritul si Materia, 1859-1869). Heliade analizeaza structurile ciale din perspectiva functiilor si consecintelor lor pentru dezvoltarea sociabilitatii omenesti, elaborind astfel 0 teorie originala despre structura gi mobilitatea social’: teoria .ciocoiei” si a ,boieriei". Aceasta teorie va fi reluata, intr-un fel, de Vasile Conta (Teoria ondulatiei universale, 1976), prin conceptia acestuia despre sociabilitatea altruist’ si sociabilitatea organic, ca forme de conservare a ,undelor sociale", de C. Dimitrescu-lasi, care considera sociabilitatea ca o forma de ,.moralizare" a stiintei (Cele doud morale, 1907), si va deveni, in viziunea lui Dumitru Draghicescu, teoria democratizarii geniului si a aristocratizirii maselor (Du role de l'individu dans le determinisms social, 1904), Esentiala in aceasta serie a sociologiei roménesti este tensiunea dintre forma generic-umana a sociabilititii si forma ei particular-nationala, tensiunea exprimata sintetic, in gindirea social-politica a lui S. Barnutiu, prin considerarea raporturilor dintre statul juridic si statul national. Constituirea statului roman unitar va duce la constructia seriei rationalitaii teoretice asociologiei romanesti, dominanta fiind, in perioada dintre cele doud razboaie mondiale, ideea europenizaiii ca strategie a modernizarii societatii romanesti, Aceast idee estesustinut& prin elaborarea unor scheme sociologice noi: dinamismul cultural si expansiunea universitara, la V. I. Barbat (Dinamism cultural, 1928, Extensiunea universitard, 1926), integralismul sociologic si paralelismul socio-institutional la P. Andrei (Sociologie general, 1936), diferentierile epocale, locale si nationale (N. Petrescu, The Interpretation of National Differentiations, 1929), teoria sincronismului, elaborati de E. Lovinescu (Istoria civilizatiei roméne moderne, 1924-1926), structura sociali a cunoasterii (Alexandu Claudian, Cercetéri filosofice si sociologice, 1935), simplexia valorilor (E. Sperantia, Tradifia gi rolul ei social, 1929) etc b) Seria rationalitatii practice consider c valorile ultime ale societatii nu sint derivate ale ratiunii, ci un produs istoric al actiunii maselor sau claselor sociale. Astfel, N. Balcescu interpreteaza sociabilitatea ca o forma istoricd a revolutiilor sociale nationale, nu ca o entitate generic-umané; primii ginditori socialisti vor fundamenta ideea de sociabilitate pe dezvoltarea istorica revolutionara a colectivismului si pe eliminarea exploatarii de clas ca premise ale emanciparii nationale (dr. Russe, N. Codreanu, $tefan Stanca, P. Musoiu, Raicu lonescu- Rion), iar C. Dobrogeanu-Gherea va elabora teoria neoiobagiei pentru a explica modul concret in care evolutia ideilor si a transformarilor socialiste este conditionata de complexul istoric national, pe de o parte, si de cel international, pe de alta parte (Neoiobdgia. Studiu economic-sociologic al problemei noastre agrare, 1910). Se poate spune ci tensiunea dintre urmirirea idealurilor nationale si relatiile istorice nationale a constituit principala tema a sociologiei rationalitatii practice in Romania, un loc central in dezbaterea teoretic’ prijeluiti de aceasta tensiune avind si contributiile lui Vasile Goldig la fundamentarea materialist-istorica a sociologiei natiunii (Despre problema nationalitatilor, 1912).c) Elementul specific constituirii seriei rationalitatii instrumentale a fost analiza societatii romanesti din perspectiva mijloacelor sale de a se moderniza angajandu-se pe calea dezvoltarii capitaliste. Sociologii din aceasté serie au consolideze dezvoltarea considerat cA aceast angajare este singura in masur’ noastra national independenta si c&, dati fiind forta capitalului de a universaliza lumea, structurile noastre sociale, marcate de specificitate istorica, trebuie explicate prin raportare la schema generali de evolutie a capitalismului, ca faze (uneori doar incipiente) ale acestei evolutii. Ideca a fost sustinuta sistematic, in perioada interbelica, de Stefan Zeletin (Burghezia romand. Originea si rolul ei istoric, 1925), dar ea are o istorie mult mai lung’, care incepe cu viziunea sociologicd a lui I. Ghica despre .,misiunea roménilor", continua cu intuitiile sociologice post-iluministe ale lui C.A. Rosetti, capt 0 configuratie doctrinara la LC. Bratianu (primul ginditor roman care foloseste explicit termenul de sociologie in articolul program publicat in ,Republica Romana", nr. | din 1851) si devine, la A. D. Xenopol (La theorie de l'histoire, 1908), 0 schema de evaluare a rationalitatii istoriei. H. Sanielevici o va sustine atit prin elaborarea unei teorii despre diferentierea sociali a raselor si importanta acesteia pentru cultura nationala, cit si prin pledoaria lui pentru deschiderea economiei romanesti fat de capitalul strain si de formele de organizare sociala capitaliste (Cercetdri critice si {filosofice, 1916, Poporanismul reactionar, 1921). Reprezentantii seriei rationalitatii instrumentale a sociologiei roménesti devin treptat sustinatorii unor scheme sociologice explicative de inspiratie pozitivist-evolutionista, cum este cazul lui Spiru Haret (Mecanica sociald, 1910), al lui G. D. Scraba (Sociologie, 1914, La dialectique historique, 1922) sau H. Fundateanu (Principii de sociologie generald, 1925). Ei acorda, in general, starii de spirit nationale © functie strict utilitara reprezentativa fiind, in acest sens,conceptia lui G. Baritiu despre functiile sociale nationale ale opiniei publice. Uneori, ca in cazul sociologiei corporatiste a lui M. Manoilescu, opinia publica este ins inlocuita cu un corp social conducator (elit), care trebuie si-si asume misiunea istorici de a mobiliza masele in directia reprezentati de miscarea unit&tii sociale-tip, care este natiunea (Rostul si destinul burgheziei romanesti, 1942), Alteori, opiniei publice ii este substituit un concept sociologic imprumutat mai ales din gindirea social-politicd si juridicd franceza (solidaritatea), care este interpretat ca o creatie juridicd (M. Djuvara), politica (I. N. Angelescu), social sau cooperatista (N. Ghiulea, Gr. Mladenatz). in sfirsit, abordarea instrumentalist a rationalititii sociale nu putea si nu conduc la elaborarea unei viziuni instrumentale despre sociologia insisi, ceea ce s-a intimplat in perioada interbelica, cind sociologia romaneascé a fost teoretizat’i si a inceput si fie considerat - sub directia teoretic’ si organizatoricd a lui Dimitrie Gusti - ca o stiinta in slujba natiunii, respectiv, a realizarii unui amplu program de reforme sociale prin stiinti si cultura’ national, intr-o viziune apropiaté de ceea ce numim astizi inginerie sociala (H. H. Stahl). Aceasti orientare a sociologiei roménesti a condus de fapt la cea mai infloritoare perioadi a evolutiei sale, Gusti formind o scoala de sociologie care s-a bucurat de un mare prestigiu atit pe plan intem, cit si international, si ridicind pe o treapta calitativa noua o lungé traditie romaneasci a cercetirii sociale monografice. Totodata, prin sistemul sdu teoretic integralist, in care central era ideea (Jegea) paralelismului sociologic, Gusti a atras in cadrul Scolii monografice de la Bucuresti, al Institutului Social Roman si al revistelor de sociologie conduse de el, numerosi oameni de stiinta din domeniul istoriei, economiei, agronomiei, medicinei etc., punind bazele unei strategii originale de cercetare interdisciplinara (D. Gusti, La science de la realite sociale, 1941).d) Reprezentantii seriei rationalitatii substantiale a sociologiei roménesti si-au elaborat lucrarile in mare masurA ca o reactie criticd 1a schemele rationalitatii instrumentale. Centrali a fost ideea ci modernizarea sociala trebuie subordonata idealurilor nationale, luind in considerare acele elemente ale structurii sociale care si-au dovedit viabilitatea istoricd sau, in orice caz, realizind doar acele schimbari sociale care sint in stare s4 dezvolte structurile sociale, economice, culturale si politice prin care s-a pastrat fiinta nationala a poporului. Daci M. Kogalniceanu incepe seria rationalitatii instrumentale asociologiei romAnesti, iar Titu Maiorescu a creat cadrul cultural, politic si ideologic care a sustinut-o, cel care a fundamentat-o este Mihail Eminescu, care a elaborat, de altfel, un complex teoretic original privind patura superpusa, compensatia prin munca si dezvoltarea organic-nationali a societatii romAnesti moderne. Unele idei sociologice ale lui Eminescu au fost reelaborate in lucririle de istorie ale lui N. lorga privind statul modem si cultura national. C. Stere (Social-democratie sau poporanism, 1907 - 1908) a elaborat o teorie sociologica originala despre democratia nationala, A. C Po-povici a intreprins o critic’ sociologicé pertinent a civilizatiei moderne (Nationalism sau democratie, 1910), iar V. N. Madgearu (Agrarianism, capitalism, imperialism, 1936) a analizat perspectivele dezvoltarii capitaliste a {ari noastre din punctul de vedere al evolutiei capitalismului in Europa rasdriteana. La inceputul secolului al XX-lea au aparut si primele incercari de a deturna semnificatia seriei rationalita substantiale a sociologiei romanesti intr-o directie politic’ si ideologica reactionara, A.C. Cuza, mai intii, apoi N. Rosu, N. Crainic si Traian Braileanu promovind o sociologie in care natiunea, ca valoare ultima sau substantiala a unei societati, este considerat ca o realitate in sine, cu scopuridoctrinare specifice ideologiei de dreapta, elitiste, antisemite, mistico-religioase, biologiste etc. orinduirii socialiste in tara noastra Trisdturile sociologiei romanesti de la inceputurile ei si pind la instaurarea unt, in esent& urmatoarele: sociologia romAneascd s-a constituit ca o stiintd a societatii romanesti, ale carei evolutii, structuri si transformari a incercat si le explice utilizind scheme teoretice originale sau adaptate original; ea nu este, deci, rezultatul unui fenomen de ,,imprumut cultural", ci un produs autohton, rezultat din preocuparea de a evalua stiintific rationalitatea realizarii idealurilor diferite ale dezvoltarii sociale; in aceasté preocupare dou aspecte au fost centrale: pe de o parte, cercetarea sociala concretd sau empiricd a realitatilor nationale, mai ales prin promovarea studiilor monografice; pe de alta parte, angajarea ideologica si politic’ directa a celor mai multi dintre reprezentantii sociologiei romanesti din aceasta perioada: caracterul public al sociologiei, marcat de prezenta ci in publicatiile culturale ale perioadei, cit si de angajarea sociologilor, individual sau institutional, in activitatile social-politice de interes national; orientarea preponderent democratica a sociologiei romanesti, promovarea unei atitudini favorabile schimbarii sociale pe plan national; continuitatea serial, manifestata prin gruparea principalilor reprezentanti ai sociologiei romanesti in jurul unor idei-forta, elaborate si reelaborate in functie de schimbarea contextelor social-istorice si politice nationale. in continuitatea seriala a sociologiei romanesti a survenit, ca urmare a politicii anticulturale a anilor ‘50, 0 perioada in care traditiile sociologicenationale au fost ignorate sau blamate, pe fondul promovarii institutionale, cu ajutorul mijloacelor politice, a unei atitudini de discreditare a sociologiei ca stiintd gi de negare a importantei ei. Desi conducerea comunist’ a tari a incercat, dupa 1965, o reluare a cercetirii sociologice in tara noastra, subordonarea politica si ideologica evasi complet a sociologiei nu a permis, de fapt, dezvoltarea ei. De altfel, dupa numai un deceniu au fost luate masuri de lichidare a invatamintului sociologic specializat si pentru inregimentarea ideologic’ si politica ceausis intregii activititi de cercetare sociologic’. Desi au continuat si apara lucra sociologice interesante, iar unele valoroase, sociologia roméneasca a caracterizat, in aceasta perioada, prin stagnare si, intr-o anumiti masura, prin falsificarea politico-ideologic’ a enunturilor ei stiintifice, cu scopuri propagandistice evidente. O analizi cantitativa a productiei sociologiei romanesti din perioada 1944 -1980 (volume, studii si articole publicate, rapoarte de cercetare nepublicate, teze de doctorat inute) a stabilit urmatoarea distributie a acesteia; a. analiza teoreticd si empiric a comunitatilor rurale si urbane, a unitatilor economice si a proceselor de urbanizare, modemnizare, industrializare si transformare colectivista a agriculturii; b. analiza teoretico-conceptuala a sistemului social, functionalitatii, dinamicii si structurii acestuia; c. investigarea problemelor integrarii sociale, ale educatiei, invatamintului si ale tineretului; d. studii demografice si sociodemografice realizate in cadrul anchetelor sociale privind structura populatiei si modificarile ei, migratia si mobilitatea social: distributia populatiei Romaniei dupa indicatori socialiimportanti pentru politica si planificarea dezvoltarii eco-nomico-sociale a tari: ¢. evaluarea critic’ a teoriilor sociologice in cadrul cercetarilor de istoria sociologiei romanesti si universale; f. analiza sociologica a dinamicii fenomenului cultural. Alte categorii tematice cu o pondere semnificativa in cadrul productiei sociologice romanesti in perioada 1944-1980 sint + sindtatea publica si sociologia medicinei; + epistemologie social, metodologia si tehnicile de cercetare sociologica; + psihosociologie, individ, grup, colectivitate social’; familia si locuinta; + opinia publica si propaganda; + sociologie politica (politica, stat, partid, democratie; + conducerea stiintificd a societatii; + sociologia mass-media; + timpul liber si utilizarea lui; + etnografie si folclor; sistemul normativ si juridic; + sociologia religiei, a sportului, militara etc. in ultimal deceniu, nu s-au produs modificari semnificative in distributia temelor cercetarii sociologice romanesti, dar se poate remarca o crestere a interesului pentru fundamentarea epistemologica a sociologiei, pentru dezvoltarea abordarii socio-istorice si socio-antropologice si pentru o mai larg’ deschidere spre analiza fenomenului politic cu mijloacele sociologiei. De asemenea, anii '80 au marcato orientare prospectiva mai categoricé a sociologiei romanesti si aparitia unor domenii noi ale acesteia: calitatea vietii si stilurile de viati, modernizarea sociali si organizarea stiintific’ a productiei si a muncii,comportamente socioprofesionale st culturale determinate de procesele revolutiei stiintifice si tehnice contemporane. Rezumat Sociologia, ca stiintd, s-a constituit relativ tarziu. Prima clasificare in care a fost inclus& ca stint autonoma a fost elaboraté de sociologul francez Auguste Comte in 1839. Sociologia este studiul stiintific al comportamentului uman, modelat si socialmente impartasit. Acest comportament este sinonim cu comportamentul social. Sociologia, ca stint, reprezint unitatea dintre domeniul teoretic si cel empiric (al faptelor sociale), fiecare dintre ele indeplinind functii specifice. Unitatea dintre cele doua domenii se realizeazA prin Metodologia sociologica. Sociologia general reprezinté fundamentul teoretic si metodologic pentru sociologiile de ramuri.CAPITOLUL II-INTRODUCERE iN SOCIOLOGIA RURAL. Concepte ~ cheie: mediul rural - dimensiunea ecologicd, demograficd, economicé si psiho-sociald interdisciplinaritatea functia aplicativa 2.1. Obiectul si problematica sociologiei rurale Pe toate meridianele lumii, satul traditional al veacului trecut a cunoscut, in secolul al XX-lea transformari structurale. in urma cu dou decenii, in tarile dezvoltate ale lumii se parea ci agricultura si taranimea se indreptau spre un sfarsit inevitabil, cedand tot mai mult locul industriei, serviciilor si urbanismului. Industrializarea, revolutia tehnico-stiintificd, migratia si navetismul, urbanizarea, expansiunea mijloacelor comunicatiilor de masa, pe fondul transformarilor structurilor agrare, au facut ca satul, ruralul in sensul cel mai larg, s& fie penetrat de modelele civilizatiei industriale si urbane. Dar agricultura si lumea rurala nu au disparut, nu au evoluat spre pierderea identitatii, ci au cApatat noi dimensiuni, caracteristici si deschideri care fi invita pe specialisti la cercetarea stiintificd numai in scop pur teoretic sau doar de ordin istoric, dar mai ales din nevoi sociale importante. intr-o perioada de revitalizare a satului, sociologia rurala nu isi pierde importanta, fiind chemata si analizeze si si fundamenteze teoretic, rezultatele investigatiilor concrete efectuate in mediul rural integrat societitilor moderne, Sociologia rural nu este una din ramurile tinere ale sociologiei, find printre cele dintai care si-a cAstigat recunoasterea stiintificd, teoreticd si mai alespracticd. Preocupiri de sociologie rurali apar in epoca moderna, pretutindeni unde viata agrara se intdlneste cu alte forme de viatd economica si social’. Sociologia rural s-a desprins din sociologia generala, care reprezinta fundamentul stu teoretic si metodologic, ca o incercare de cercetare stiintificd a realititii sociale rurale sub toate aspectele. Exist diverse incerc&ri de a defini obiectul sociologiei rurale, de la cele care ii contest’ un domeniu propriu, specific, datorita absentei unui aparat conceptual prin care si se desprindi de sociologia general — la cele care subliniaz c& sociologia rural are ca domeniu de referint& viata intr-un spatiu organizational de tip rural, valorile culturale i transformarile care particularizeazi acest spatiu; sau cele prin care sociologia rurala isi manifesta specificitatea prin examinarea formatiunilor sociale si a tipului de cultura din lumea rural, incluzdnd in acest cadru toate tipurile de sisteme sociale, cele ale asociatiilor, grupurilor $i institutiilor c&rora le apartine populatia rural, precum si studiul opiniilor, atitudinilor si valorilor lumii rurale Sociologul roman Traian Herseni considera ca obiectul sociologiei rurale este pretutindeni de aceeasi esenta: “fenomenul agrar prin care intelegem toate manifestarile omenesti legate de agricultura”. in termenii “$colii de la Bucuresti’ — sociologia rurala se ocupa de “realitatea sociala agrara”, Cum termenul de rural cuprinde atat termenul de taranesc sau pe cel de agrar, cat si celelalte realitati sociale din cuprinsul unui sat sau legate de agricultura, stiinta realitatii sociale continuaté pe temeiul agriculturii a adoptat numele de “sociologie rurala”. Sociologia rurali are ca obiect de studiu fenomenul agrar in toaté complexitatea lui, in care T.Herseni include relatia dintre agricultura si institutiile sociale din cuprinsul unui sat (scoala, biserica, banca etc.), precum si dintre stat, institutii si unitati sociale legate de agriculturd (politica agrara, legislatia agrara, comertul cu cereale).Sociologia rural este dupa V.Miftode “acea ramura a sociologiei care studiazi fenomenele, procesele si realitatile sociale rurale, traditiile, normele si valorile mediului rural, ansamblul comunitatilor satesti”. Deci, sociologiei rurale ii revine ca domeniu de studiu comportamentul social al unei populatii care traieste intr-un spatiu specific — rural — in care procesele, relatiile sociale sunt determinate de norme, valori, traditii si care determina un anumit mod de vi: 13 rural Sociologia rurala reprezint 0 ramuri a sociologiei fiind 0 sociologie specializata intr-o ramuri mai restransa a vietii sociale — viata rurala. De aceea, spre deosebire de celelalte stiinfe cu caracter agrar, cum sunt: economia agrara, dreptul agrar etc., sociologia rurala se ocupa de viafa social rural sub toate aspectele ei, ca unitate social’. Aceasta nu inseamna cA sociologia rural cerceteaz “absolut toate fenomenele sociale, pana in cele mai mici amanunte, caci in acest caz (sociologia) ar repeta: munca celorlalte stiinte sociale si nu ar fi decit 0 enciclopedie a lor”. Totalitate sau intreg inseamnd, in cazul sociologiei rurale, unitate, surprinderea interdependentelor dintre fenomenele economice, spatiale, juridice sau politice si modul lor de desfasurare in cadrul uneia sau aceleiasi unitati sociale ~ satul si ruralul, T. Herseni constata “cum termenul de rural cuprinde atat termenul de {Grdnese sau pe cel de agrar, cat si celelalte realitati sociale din cuprinsul unui sau legate de agricultura, stiinta realitatii sociale constituité pe temeiul agriculturii a adoptat numele de sociologie rurali”eonomia si MEDIUL RURAL (Comunitatile sitesti) | -oratia SociSiogia Demogratia si statistica rural rural ral Socilogie Linofratie rah + , Sociologie Psihologie pastoral rural + ‘ te. x. Refinem pentru valoarea sa euristic’ schema propusi de sociologul V Miftode, care porneste de la ipoteza cA obiectul sociologiei rurale include “partile generale” ale obiectului celorlalte ramuri sau stiinfe ale ruralului, prezentiindu-se ca o sintez a problematicii comunitatilor satesti. 2.2. Raporturile sociologiei rurale cu alte ramuri ale sociologiei si cu alte stiinte Mediul rural este un camp de investigatie pentru toate domeniile cunoasterii stiintifice. Independent de teoria gi metodologia lor specific’, stiintele ruralului studiazA una si aceeasi realitate dar din perspective si cu puncte de convergentd diferite: economia rurali urmareste caracteristicile economice ale diferitelor activitati si ale diferitelor domenii ale vietii rural hologia rurali abordeazi particularitatile mentalitatii tardnesti, ale psihologiei si vietii socioafective ale ruralilor; demografia rurali analizeazi structura populatiei sitesti, miscarile de populatie; geografia analizeazi in spatiul rural raportuldintre om-mediu natural si distributia spatiala a fenomenelor umane; istoria social urmareste evolutia asezirilor satesti; etnologia se ocupi de particularitatile ocupationale, culturale ale societatilor “arhaice”; etnografia si folclorul studiaza obiceiurile, traditiile, valorile morale si culturale etc. Istoria, etnologia si folclorul au reusit si scape adeseori de sterilitate tocmai prin inraurirea sociologiei. Sociologia rurala vine in urma etnografiei si folclorului in cercetarea satului romanesc, dar in schimb ea poate sa dea acestor doua discipline © perspectiva si deci o dezvoltare pe care niciodata nu le-ar dobandi singure” sublinia sociologul T.Herseni. in raport cu aceste domenii, sociologia rurali ca disciplind de sinteza, urmareste impactul vietii economice asupra celorlalte fenomene si laturi ale ruralului, precum si raporturile dintre aspectele psihice si celelalte aspecte ale societatii rurale si tirdnesti. Sociologia rural studiaz’ problemele economice, demografice, culturale, morale, psihologice etc. ale colectivitatilor satesti numai in masura in care igi pun amprenta pe ansamblul vietii rurale. Sociologia rurala nu se poate lipsi de contributiile altor stiinte care abordeaza o dimensiune sau alta a ruralului. Raporturile dintre sociologia rural si celelalte stiinte care cerceteaz realitatile satesti si fenomenul “agrar-pastoral” in toati complexitatea Iui nu pot fi infelese dacd se ignori natura sociali a faptelor sau proceselor din “spatiul rural” si interdependenta dintre elementele si manifestarile acestuia. Daca sociologia este “stiinta societatii in totalitatea ei”, sociologia rural este “sociologia societit rurale in totalitatea ei”, adicd stiinta fenomenelor, proceselor, raporturilor si activitatilor rurale in calitatea lor de parti constitutive ale unui intreg. Sociologul francez Henri Mendras s bina, de asemenea, ideea interdisciplinarititii, atit de fructuoasi in cercetarea mediului rural, cu referiri la contributia prin monografiile rurale ale Scolii de la Bucuresti. “Sociologul rural, ca si etnograful, trebuie si cunoasca metodele si 20tehnicile tuturor celorlalte stiinte sociale, dacd nu chiar si-si asigure concursul unei echipe de diversi specialisti”. in Romania, Gusti a inteles perfect aceasta exigenta. El s-a inconjurat de o echipa variata (juristi, agronomi ete.) si numai concurst realizeze un studiu sistematic al 1 diverselor competente i-a permis satului Nerej. Daca nu este o s ciologie agricola specializata, sociologia rurala necesiti concursul tuturor stiintelor sociale ale vietii rurale. in aceasta perspectiva, sociologul rural isi atribuie 0 dubla sarcini: pe de o parte, s& studieze el insusi acele aspecte ale societatii care intereseazi specialitatea sau specialititile sale, iar pe de alti parte, si reinterpreteze si si integreze din punctul siu de vedere informatiile pe care i le furnizeaz cercetitorii altor discipline. 2.3. Structura domeniului de studiu al sociologiei rurale Problematica sociologiei rurale poate fi structurati in urmatoarele dimensiuni, care in cazul investigatiilor concrete pot juca rolul de variabile, de indicatori care si orienteze cercetarea “la teren” a ruralului: 1) ecologica: caracteristicile mediului natural gi ale celui construit in rural; relatia om-natura, tipologia asezarilor satesti; caracteristicile zonelor rural-urbane si a celor rezidentiale; complementaritatea lor functionala in cadrul “zonei rurale”, ete. 2) economicd: natura relatiilor economice de productie, formele de proprietate, situatia sectoarelor de activitate, raporturile dintre forta de munc& agricola si cea din sectoarele neagricole, “zonarea productiei agricole” si implicatiile ei socio-culturale; “modernizarea” lucrarilor agricole, difuziunea inovatiilor si implicatiile asupra comportamentului “traditional” al ruralului ete.; 3) demografica: aspectele legate de densitatea populatiei rurale; distributia in cadrul satelor si a ruralului; migratiile si mobilitatea sociala, 21tendintele demografiei in rural (nuptialitate, fertilitate, natalitate, mortalitate etc.); perspectiva ruralului sub aspect demografic etc.; 4) cultural-afectiv’: modul de comportament rural si rolul normelor, valorilor, mentalitatilor in psihologia tArdneasca; originea, natura si evolutia traditiilor rurale, specificul relatiilor de vecinatate, de rudenie, de microgrup si interindividuale din lumea satelor; tipul de personalitate rural etc. Aceste dimensiuni decurg din caracteristicile si particularitatile comunitatilor rurale dintre care retinem: a) societatea rurala este 0 realitate obiectiva specificd care s-a constituit, a evoluat si se dezvolta in anumite conditii socio-economice specifice; b) ea are o structura complexa (caracterizaté prin dimensiunile enumerate anterior), intre partile componente existénd raporturi de interdependenta si interactiune care fi confera unitate si integralitate; “individualitate” in raport cu mediul urban; ©) functionalitatea si prospectarea ruralului se integreazi dinamicii de ansamblu a societitii, cunoasterea realita{ii si prognoza asupra ruralului, implicand atat analiza sincronica si diacronic’ a societatii rurale, dar si pe aceea a societitii in ansamblul su. 2.4, Funetiile si trasiturile sociologiei rurale So sociologice doud domenii ~ cel teoretic si pe acela al faptelor (domeniul empiric) logia ruralé cuprinde, ca orice domeniu al cunoasterii stiintifice fiecare din ele indeplinind functii importante pentru constituirea, fundamentarea si dezvoltarea acestei ramuri a sociologiei (la aceste functii ne-am referim la capitolul 1). Sociologia rurala trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii1) sa descrie trasaturile relativ universale si constante ale vietii rurale, ea studia fenomenele si relatiile sociale din mediul rural in toat& complexitatea, intercorelatia si interdependenta lor cu alte fenomene; 2) s& explice diferentele dintre viata rurala si cea urbana prin interpretarea factorilor semnificativi, esentiali ai mediului rural; 3) pe lang reconstituirea vietii rurale (caracter mai mult teoretic), are rolul de a surprinde evolutia, dinamica fenomenelor, proceselor rurale, pentru ca s& poata lansa solutii practice (pe lang diagnoza, sociologia rurala are si posibilitatea realizarii, pe baza cercetarilor empirice, unor prognoze sociale). in “Sociologia rural”, T.Herseni stabileste cAteva trasituri specifice sociologiei rurale care stau la baza functiilor teoretico-empirice ale acestei discipline: 1) Sociologia rurali are un caracter practic, adic’ _urmareste imbunatitirea, indltarea sau progresul vietii agrare. Pornind de la relatia dintre teoretic si empiric in sociologie, sociologul roman subliniazi cunoasterea fara actiune este lipsita de folos, iar actiunea fara cunoastere este primejdioasa”. Este important ca invatmantul sociologie rural s4 pregiteascd “ingineri sociali”, adica experti in problemele agrar-rurale, care “si inspire si A conduc& activitatile sociale in comunitatile rurale” (aceasta sarcina revine in aceeasi masura atat (3 sociologilor, cat si celorlalti specialisti care au contact cu ruralul, ca mod de vit si civilizatie).Ni se sugereazi ideea de bazi a cercetdrilor monografice care implica studii multi- si interdisciplinare. Deci, sociologia rurala, pe baza studierii relatiilor rurale, trebuie si contribuie prin “reforme sociale” (prin solutii practice) la dezvoltarea civilizatiilor rurale. 2) Se ocupa in chip precumpanitor de problemele actuale si de viitorul apropiat, lasand pe loc secund “istoria agrard si marile preocupiri de vitor”. Aceasti trisdtura decurge din orientarea practici a sociologiei rurale care, pe 2Bbaza cunoasterii “starilor actuale” poate da “indicatii pentru schimbarile imediat necesare”. Trecutul indepartat il intereseaz pe sociologul rural in masura in care acesta a dat. i urme in prezent care pot explica situatiile existente la un moment 3) Are un caracter national sau mai exact un caracter regional. Fiecare tard isi restrange in sociologia rural problemele ei agrare specifice, precum si cele legate de mediul rural. Aceasti caracteristicd este implicati in functia practic’ a sociologici rurale care prin “reformele” (solutiile) pe care le preconizeazi nu poate cu succes un cadru determinat al unei A depaise regiuni, zone sau al unei {ari Aceasta explicd de ce exista tot atétea sociologii rurale cate tari agrare exist: “fiecare tari agrard, in domeniul in care si-a dat seama in decursul dezvoltirii ei de ivirea unei chestiuni agrare, adic de prezenta unei crize sociale in structura ei, a dezvoltat din nevoi specifice o sociologie rurali’”. Aceasta cerinta reprezinté un imperativ de mare actualitate pentru sociologia rurala romane: in masura in care rezultatele investigatiilor rurale sunt relevante si pot fi fundamentate unele teorii, acestea pot sta la baza unor studi comparative, pot si se constituie in “sisteme de referinti” teoretico-metodologice pentru cercetiri aseménatoare (monografia sociologica). Definirea pe tari a sociologiei rurale nu anuleaza unitatea dintre ele, care se exprima prin: a) obiectul de studiu (societatea rurala ca totalitate si integralitate); b) metodele, tehnicile si procedeele utilizate in cadrul metodologiei experimentate in cercetirile de teren; ) trasdturi si functii practice, transformatoare; d) influentele si raporturile cu celelalte stiinte ale ruralului; 24e) rezultatele generale mai ales a celor teoretice si metodologice intre sociologii din diferite tari. Astfel, sociologiile rurale europene au fost influentate de sociologia rurala din SUA, prin acele probleme cu “valoare universala”. Vom reda cateva capitole dezvoltate intr-un tratat clasic de “Sociologie rural” - cel al americanului John Morris Gillette (cuprinde 6 parti si 35 capitole), care isi pastreaza interesul si in zilele noastre: I. Societatea rurala si s ciologia rural; I. Conditiile ecologice ~ tipuri de comunitati rurale; III. Conditiile bio-sociale. Trasaturile fizice ale locuitorilor de la tara. Migratia ete.; IV. Conditiile socio-culturale; V. Relatiile rural-urbane; VI. Progresul societatii rurale. Studierea sociologiei rurale de catre specialistii din domeniul agriculturii urmareste nu numai completarea culturii generale si de specialitate a acestora, ci si pregatirea pentru a deveni “ingineri sociali” in mediul rural. Rezultatele unei anchete realizate in universitati sud-americane referitoare la statutul sociologiei au evidentiat ci, prin predarea sociologiei rurale, se urmareste: cunoasterea vietii si problemelor ruralului; pregatirea pentru rezolvarea unor probleme rurale; dezvoltarea interesului, pretuirii, simpatiei pentru problemele taranului; formarea unei viziuni sociologice asupra ruralului problemelor rurale etc. Rezumat Sociologia rurald este o ramurii a sociologiei generale.Sociologiei rurale ii revine ca domeniu de studiu comportamentul social al unei populatii care traieste intr-un spatiu specific — mediul rural — in care procesele, relatiile sociale sunt determinate de norme, valori, tradiii si care determina un anumit mod de viata — cel rural. Mediul rural este un c&imp de investigatie pentru toate domeniile cunoasterii stiintifice. in raport cu celelalte stiinte sociologice rurale ofera o viziune integratoare si interdisciplinaré asupra relatiilor rurale. Prin unitatea dintre cunoastere si actiune, sociologia rural isi indeplineste vocatia sa practica, deoarece cunoasterea fara actiune este lipsita de sens, iar actiunea fara cunoastere devine primejdioasa. CAPITOLUL III-COMUNITATEA RURALA CA SISTEM STRUCTURAT DE EXISTENTA UMANA Concepte — cheie: ~ satul —aseziri sitesti ~ personalitatea taranului ~ ruralul ca mediu specific 3.1. Definirea satului, a agezirilor sitesti Satul si ruralul reprezinti un teren complex, variat si uneori necunoscut pentru investigatiilor sociologice sau pentru cele interdisciplinare. Pentru sociologia rurala, conceptele “sat” si “rural” sunt fundamentale, definirea lor corecti si complet’ impundnd 0 cunoastere cat mai relevanti a dimensiunilor, caracteristicilor celor doua realitati: satul si comunitatea rural’.Satul poate fi definit din mai multe perspective prin care se accentueazi o trasatura sau alta: > tipuri de practici, de bunuri si valori specifice comunitatilor etnice care trdiesc in medii sitesti— in cazul etnografului; > caracterul de “izolat demografic” al comunitatilor sitesti — im cazul demografului; > caracterul endogen, de “izolat etnografic” ~ in cazul etnologului etc. Toate aceste dimensiuni intr in cdmpul de definire al satului. Sociologul incearc’ si desprinde o serie de caracteristici cu privire la tipul de colectivitate social care se dezvolta in sistemele sdtesti prin care acestea se deosebese dar se si apropie de comunitatile urbane, respectiv de oras. Sociologul G. Hoyois defineste satul intr-un sens mai larg, ca reprezentand “o intindere de teritoriu cultivat de om prin intermediul agriculturii sau prin cresterea animalelor” Peisajul este marcat de o ocupatie productiva. Pentru a deveni sat, trebuie ca activitatea agricola in sensul cel mai larg si-si puna amprenta pe sol. in acest sens, satul este inclus in rural, fiind inteles ca “spatiul rural”, care presupune o dimensiune geograficd, completaté de una economic, realizata prin activitatea umana (spatiul umanizat devenit colectivitate sociala). intr-o acceptiune general, satul reprezint 0 comunitate socio-economic relativ autonoma, ale&tuiti dintr-un conglomerat de gospodirii individuale {rnesti si dintr-o retea specifica de statusuri si roluri, legate de muncile agricole si de o anumita viata politic’, morala si cultural. Odat& cu aparitia orasului, satul a fost definit in raport cu acest mediu. in urma mutatiilor socio-economice petrecute in mediul rural se impune o reevaluare a conceptului “sat” (asezare siteascé).Diversitatea punctelor de vedere tine de insisi diversitatea realitatii care este satul, Satul nu este un fenomen omogen, static, simplu, repetabil de la o istorie, 0 istorie care este mai veche decat a petioada la alta, ci, igi are propria s civilizatiei urbane. Orice mare izbanda a istoriei omenirii se leag de agezarea infiptuirilor istorice pe temeiul sistemelor satesti. De civilizatia siteasca se leaga ridicarea marilor imperii, a marilor culturi istorice. Satul este © categorie social-teritoriala, a cdrui populatie se ocup’, indeosebi, cu agricultura. Orice sat este alcdtuit din: a) vatra satului — adic suprafata de teren ocupat de case si dependintele acestora (gospodariile), curti, strzi, locuri virane; b) tetitoriul de pe care se obtine productia agricola numit “hotarul”, mosia sau mereaua satului; ©) din aceste dou componente teritoriale decurge 0 dualitate functionala a satului: rezidentiala (vatra) si produetiva (hotarul). Orasul este o forma mai complex de asezare umani, cu populatie mai numeroas’, avand de obicei functii politico-administrative, comerciale sau culturale. Din punct de vedere teritorial, oragul este format din: a) orasul propriu-zis (intravilanul); b) 0 zona preoriseneasca, pe care urbanistii o numese extravilan, iar geografii — hinterland. Sociologul Gaston Richard crede ci distinctia dintre sat si oras trebuie facuta sub aspect: > cantitativ: orasul fiind o aglomerare umana care se mareste numeric ca urmare a unei integrari a unor populatii rurale, in care nasterile intree cu regularitate decesele; > calitativ: orasul find un focar de cultura moralai si intelectual, precum si de civilizatie: materiali.Aceasta delimitare a satului trebuie completata cu o precizare: satul este polivalent si multifunctional. Sistemul de productie agricola a oferit intotdeauna © matrice sau o forma de organizare diferitelor tipuri de sate, dar niciodata comunitatea sdteascd nu s-a redus la o matrice de productie ci, de-a lungul existentei sale, satul s-a dezvoltat ca o comunitate umana in care apar procese si fenomene socio-umane specifice, cu un profil psihosocial complex, bogat in semnificatii Conditiile in care s-au format si s-au dezvoltat au determinat existenta diferitelor tipuri de sate, care se deosebesc prin forma, amplasare pe teritoriu, marime, densitate, structurd ete. Pornind de la dimensiunile si trasaturile fundamentale ale satelor, s-au incercat o serie de tipologii, clasificari. Astfel, Anton Galopentia si D.C.Georgescu clasifica satele dupa natura ocupatiilor principale in: a) agricole; b) pastorale; c) cu ocupatii anexe, in care predomina alte activititi decat cele agricole sau pastorale. Tipurile de sate variaza in functie de o serie de factori: istorici, geografici, socio-economici, Vom distinge: ul de aglomerat intalnit in zonele de campie, cu sate mari, in care casele sunt grupate compact; > tipul risipit sau tipul liniar, intalnit in zonele de deal si de munte, constituite din gospodarii izolate, situate in mijlocul terenurilor de cultur, ceea ce face ca un sat cu un mic volum demografic si acopere o intins’ suprafata; > tipul usor risfirat intalnit in zonele de dealuri, fiind o variant a tipului risipit de sat, datorita viilor gi livezilor care se intalnesc printre case. Aceste clasificari au ca punct de referinta satele roménesti, care degi se caracterizeaza prin trisaturi proprii, specifice unei anumite realitati socio-umane, 29permit, printr-un demers sociologic comparativ raportarea la alte tipuri decat cele romanesti intre satul romanesc si satul american, de pilda, exist deosebiri de origine, istorie, grad de dezvoltare, valori, traditii etc. in SUA exist putine sate in intelesul european al cuvantului. “Unitatea fundamentald in agricultura american este ferma, in cea roméneasca este satul” — dupa opinia sociologului T. Herseni. “Fermele sunt izolate prin spatiul mogiilor pe care le cultiva, cuprind cate o singura familie cu angajatii ei, fiind organizate ca intreprinderi de tip capitalist, intemeiate pe principiul rentabilitatii, Satele sunt aseziri omenesti destul de cuprinzatoare, in care gospodaria {Zrdneascd se dezvolta intr-o interdependent, iar oamenii sunt legati intre ei prin nenumarate legaturi care alcatuiesc o realitate devalmasa care traieste pe vechi principii de solidaritate, diferite de caracterul individualist al vietii rurale americane. Agentul uman in agricultura americana este fermierul, iar la noi taranul.”” Viata strict agrara este viata de ferma. Existé gi sate (de fapt orasele) locuite mai ales de populatie nefermiera (negustori, invatatori, medici etc.). in America, 0 asezare omeneasci se numeste sat dupa reguli strict formale (de recensimant) daca are sub 2.500 de locuitori, Se intrebuinteaz termenul de sau si cel de oras mic ca echivalenti (“village or small town”). Satul (agricultural village) sau oraselul (small town) au rol dublu: in primul rand actioneazi ca mijlocitor in operatiile de comert si in al doilea rnd sunt un intermediar intre fermier si lumea larga din care face parte. In SUA, ferma este o adevarat unitate social agricola, satul este mai mult un centru comercial, industrial si cultural legat de agricultura, ceea ce face ca sociologia rurali americand si aiba in centrul atentiei viata de ferma (farm life) din unitatile raspandite intr-un spatiu agricol 30Deosebire dintre un sat si o ferma — ca unitate de analiza in sociologia ruralé — este semnificativa, mai ales din punct de vedere cultural. Ferma imprumuta toate elementele activitat ei, de la unelte si masini agricole pana la ziar, telefon, inclusiv normele de conduita gi relatii interumane de la ora. Ferma este atat de tributara civilizatiei si culturii urbane, incat functia ei in societate se reduce sau se identifica in esenta cu cea economica; “munca rurala si agricola scrie Gillette — este asaltatd, saturatd, format, modelati si determinati de inrauriri culturale ... care radiazi din centrele metropolitane si centrele mai Satul dezvolt’, prin evolutia sa istoricd, o veritabilé cultura si civilizatie (cultura si civilizatie tardneasc3): gospodaria {Arineascd, arta tirneascd si filosofia taraneasca, dreptul taranesc (obiceiul piméntului) etc. sunt tot atatea elemente ale civilizatiei sau culturii organice {ardnesti. De aceea, in multe privinte, orasele noastre si cultura dezvoltate de ele sunt tributare, cel putin ca izvor de inspiratie, culturii tardnesti. Sociologul francez Henri Mendras caracterizeazi societatea taraneas (satul) prin urmatoarele dimensiuni: > servitutea intinderii, confuzia rolurilor; > schimbarea prin societatea globala (relatia sat-oras). Satul, ca tip de comunitate, alcatuita din gospodarii aflate in relatii de interdependenta si intercunoastere sti la baza sociologiei rurale romanesti 3.2. Definirea tiranului— tipul {irdinese de personalitate Satul a aparut prin transformarea de catre oameni a mediului natural, printr-o activitate specifica, in mediu umanizat, in mediu social. Din punct de vedere conceptual, téranul ar reprezenta acea categorie de oameni care este 31legat& prin origine, rezident , ocupatie si intregul mod de viata si gandire de pamént, de sat, de activitatea agricola, Pentru taran, pamantul are o tripla semnificatie: este camp, este meserie (ocupatie) si actiune. Ca oameni ai p&mantului, tiranii “prind parca radacini” in locurile in care se fixeaza, devin populatii inridacinate, inlocuind orizonturile largi si mobile ale culegatorilor si vanatorilor cu un orizont restrans, neschimbat, mereu acelasi, dincolo de care se asterne o alt “lume”, care este “a altora sau a nimanui”. Este pozitia din care s-a niscut nu numai ideea de sat, de agezare, de vatra, de cdmin ci si de glie, de pattie, de hotar. Prin aparitia agriculturii, apar pe ling’ rela le de rudenie (care fundamenteazi comunititile preagricole), relatiile de vecinatate: “singele a fost inlocuit sau dublat cu pamantul” — relatii care determina un tip specific de intercunoastere si comunicare intre membrii comunitatilor rurale romanesti ‘TAranii se orienteaza spre interior, spre bucata de pamant, mereu aceeasi, pe care 0 cultiva si de la care asteapta roadele salvatoare si spre cer, de unde vine soarele si ploaia (ci cultiva “verticalitatea”), Asa cum a existat prejudecata ca civilizatia siteascd este omogena, tot astfel s-a considerat ci “sufletul tirnesc” este far contradictii si fara transformari. ‘T.Herseni scria “tiranul reprezinti o lume istoriceste cu mult anterioard dezvoltarii capitalismului modern, ca o prelungire a unor vremuri cu rosturi de alt natura”. Satul romanesc nu poate fi lamurit numai prin datele lui prezente, partea cea mai mare a culturii si civilizatiei lui este 0 creatie a trecutului, o prelungire a unor forme stravechi de viata. Transformarea satului este istoria (aranului, care si-a creat propria sa orie. La noi, tranimea continua tipare vechi de viatd, unele milenare, incat fra © coborare in trecut, fra o larg’ perspectiva istoric’, nu putem intelege decat franturi din viata ei. Satul romanesc oglindeste, in structura lui, pe Kinga creatiile 32actuale, p&rti insemnate din istoria proprie si din istoria poporului din care igi trage neamul romanesc originea Cultura si civilizatia roméneasca isi trag seva din “natura tirineasc’ si sdteasca”. Conceptele de tran si tarinime trebuie reevaluate, completate, definite in mod nuantat, in functie de mutatiile, de transformirile statusului su, socio- profesional si cultural. Térénimea este denumire genericd pentru tofi cei care locuiesc la tard, sunt proprietari sau coproprietari de gospodarii, traiesc din munca prestatd in aceste gospodarii, dispundnd uneori si de cdstiguri auxiliare. Ei se caracterizeaza prin omogenitate profesionald (infelegand prin profesie ~ munca pdméntului) Populatia rurala fara pamént, care se intretine printr-o muncé salariatd ~ scrie Jan Sczepanski ~ nu intra in aceasta categorie, Sociologii, psihologii sociali (dar si alti oameni de stiinta) subliniaza caracterul special al relatiilor interpersonale din colectivitifile sitesti, care determina o anumité psihologie proprie taranului, in care mentalitatea economic este predominanta si in jurul cdreia se structureazi si celelalte dimensiuni ale personalitatii taranului. intro analizd asupra “sufletului {Granesc” sociologul Tlie Badescu stabileste caracterele psihologiei sociale (arinesti (trasiturile definitorii ale personalitafii taranului), Sistemul de referinta il reprezinta cele trei caracteristici ale constiintei de sine ale omului — pe care le intalnim la D. Gusti: iubirea de sine; iubirea de alti ; “simpatia” sau “altruismul” si veneratia sau sentimentul absolutului, al caracterului trecator al individului in raport cu trainicia etema a binelui si dreptatii, a vietii. Tata cum functioneaza aceste caracteristici in raport cu. personalitatea iranului 33> {Sranul isi atribuie intotdeauna o pozitie modest in lume, in raport cu ceilalti, cu semenii s&i, cu tot ce se intimpli, cu schimbarea vremii, cu scurgerea anotimpurilor; > are sentimentul ci nu el este cel mai puternic si cel mai important lucru din universul su, ci altceva care se gaseste in afara lui; > se raporteaza la ceilalti si observa lumea cu mirare, iscoditor, dar gi cu multa veneratie, cu mult respect; > mai presus de iubirea de sine, taranul pune iubirea de celalalt si cooperarea cu altul, la bine si la rau; responsabilitatea actelor sale este decisiva; > lumea sa isi are propriile sale legi spatiale si temporale, acestea sunt respectate si pstrate de taran prin datini, obiceiuri, norme, reguli (“justitia patriarhal-traditionala”); > lucrurile si oamenii, faptele si intamplarile, au o anumita ordine, ierarhie in universul su. De aici decurge o anumita reprezentare a spatiului si a timpului propriu fiecdrui popor. Este vorba de acea reprezentare a spatiului ondulat propriu poporului roman, pe care L. Blaga il numeste “spatiu mioritic”; » trasaturile permanente ale personalitatii faranesti sunt: cooperarea, ospitalitatea, generozitatea si toleranta. “Ele se exprima in atitudinile, comportamentele taranesti bazate pe un sistem normativ — obiceiul pamantului — care in societatea taraneasca actioneaza prin opinia satului; (“oamenii”, “ceilalti”, “ce vor spune alti”). De aceea “ gura satului” este cea care are functie de interpret al obiceiului, al datoriei si garant al respectarii normei .... Sistemul normatiy are un caracter oral si prescriptiv”. 34Aceste prescriptii comportamentale implica “toate aspectele vietii satesti, incepand cu momentele vietii (nastere, cAsatorie, moarte etc.) si terminand cu practicile productive si cu formele manifestarilor publice. Odati cu schimbarea structurilor sitesti apar mutatii si in personalitatea membrilor comunitatilor satesti. Orice analizA sociologica concreta asupra aceea ce inseamna psihologie {araneascd, mentalitatea taraneascd, trebuie si aiba ca punct de referint “matrice” a personalitiii (rdnesti, transpusd in satul si ruralul modern. 3.3. Definirea ruralului. Clasificarea conceptului “rural” este necesar’ pentru a putea fi folosit in mod concret in munca stiintificd, care implic, in acest caz, investigatii interdisciplinare. Cuvantul “rural” este folosit adesea de sociologi ca si cum s-ar referi la unele fenomene distincte, unice si singulare. “Rural” se foloseste in mod divers, fie pentru a indica trasaturile unei zone fizice (geografice) sau atributiile unei persoane individuale, fie a desemna cel putin trei aspecte concrete: 1) un aspect ecologic; 2) o dimensiune ocupationala; 3) 0 componenta socio-culturala. Dezvoltand aceste dimensiuni ale conceptului, V. Miftode desemneaza prin rural “ansamblul spatiului in care sunt situate satele, raporturile lor de interdependenta si specificitatea ecologica”. in structura ruralului includem gi anumite populatii care se disting in interiorul colectivitatilor umane sau al societtii globale prin particularitati: a) ecologice (particularititile mediului construit, distributia rezidentiala, tional tipologiile si fun tile localitatilor etc.); 35b) economice (natura muncii, a relatiilor de productie, structura surselor de venituri etc.); c) demografice (structura populatiei, densitatea in “spatiul rezidential”, numarul de locuitori pe “unitate” sociala etc.); 4) socio-culturale (normele si valorile dominante, mentalititile si traditiile specitice, tipologia comportamentelor, modelele de culturale etc.). Pentru ca un concept si devind operational, el trebuie si fie definit precis: 1) fie printr-un aspect specific care si poata fi delimitat, s& devind criteriu unic al “ruralului”; 2) fie si se elaboreze o definitie in care si fie cuprinse toate dimensiunile definitorii aflate in interdependentd. Pentru cercetirile empirice (concrete) de sociologie rurala a doua posibilitate este mai adecvat’, deoarece ar sintetiza acele atribute care permit stabilirea gradului de “ruralitate” al unor locuri si oameni (sau de “urbanitate”). Persoanele si zonele pot diferi dup numérul caracteristicilor “de tip rural” pe care le posed’. Astfel, 0 persoand poate trai intro zon’ cu densitatea populatiei mica, poate fi fermier si s& exprime valori “traditionale”, iar un altul, din aceeasi zoni si ferma, dar si nu exprime valori de “tip rural”. Primul poate fi considerat mai “rural” decat al doilea. in sociologie se vorbeste despre un continuum de localitati, in functie de numarul de locuitori (de la cele mai mici la cele mari), de densitatea populatiei sau de raspandirea (ponderea) semnelor rurale sau urbane, alcatuit din “zona profund rural”, “zone profund urbane” sau “zone mai putin rurale” sau “zone mai putin urbane” (aflate in procese de “urbanizare” sau “ruralizare”) Caracteristicile rurale sau urbane ale unui individ prezinté “grade de intensitate” in functie de relatiile de intercunoastere, de vecinatate, de izolare, de inovare sau traditionalism, de acceptare a “ritmurilor lente” sau a “ritmurilor 36rapide”; de aderare la agriculturd sau la activititile neagricole, de transformare individual, comportamentala, a conceptiilor si atitudinilor etc. Ruralii pot fi definiti si in functie de “tipul empiric” de referinté: un anumit comportament; zona de origine sau zona rezidentiala, pe baza caruia se pot stabili ipotezele legate de celelalte dimensiuni ale ruralitatii George M.Marica identifica urmatorul set de variabile in functie de care putem defini ruralul, raportat la urban — comunitiile rurale la cele urbane: a) ocupatiile locuitorilor; b) caracteristicile ecologice; c) densitatea populatiei; d) dimensiunea asezarii umane/numar de locuitori; ) stratificarea sociala; f) omogenitatea si eterogenitatea socio-culturala; 2) mobilitatea social’; h) tipul de interactiune sociala; i) tipul de solidaritate so Sociologul G. Hoyois defineste ruralul prin “notele constitutive ale ruralitatii”: a) trasdtura cea mai vizibilé a peisajului rural este amenajarea teritoriului de citre om intr-un scop economic; b) slaba densitate a locuintelor; ©) apartenenta la rural. Apar astfel moduri si grade de integrare, de apartenent a persoanelor in mediul rural in functie de comportamentul acestora. Poate fi: 1) un atagament economic intalnit la: a) cei care au ca principala ocupatie si sursd de subzistenta agricultura;b) Ia locuitorii satelor care indeplinesc servicii pentru populatia din tural: medici, comercianti, profesori etc.; c) la persoanele cu rezidenta in rural, care nu exercita in sat activitatea profesionala; 2) un atasament psihologic a) fata de valorile traditionale; b) fata de “un mediu linistit”; c) in virtutea vecinatatii familiale; d) din interese economice; €) in virtutea petrecerii unei perioadei din viata in “rural” ete. 3) sau in opozitie cu primele dowd, detasarea, ruperea de rural, “aversiune”, respingerea valorilor ruralului ete, in sociologia americana, ruralii se definese prin indicatorii: sursi de venituri si rezidenta acestora, Se distinge astfel: componenta rural propriu- zi care implica, persoanele care au o alta sursi de subzistenti decat agricultura si componenta agrara, care include pe cei care isi asiguri existenta, in acest mediu, prin activitatea agricola. Alvin Bertrand distinge, prin “rural-farm” de rural-nonfarm”, persoanele cu rezidenta si ocupatia in agricultura de cele care au doar rezidenta in rural, iar ocupatiile sunt in domenii non-agricole. Ca o sintezi a tuturor caracteristicilor ruralului la care ne-am referit, retinem “schema operational” a sociologului V. Miftode: Indicatorii principali ai ruralitatii Criteri Nivelul indi Nivel social (11) _ 7 sec inant ia Eeonomie| venit pe cap de locu sector roductiv dor eee [natura veniturilor structura activitatilor 2. Ecologic tipul de locuinta sipul de localitate —_ — densitatea locuintelor 38.3. Demografie | ocubatie, profesie | densitatea populatiei nivel de instructie numar de locuitori : |. [utilizarea timpului liber | tipologia unititilor culturale 4. Cultural : intensitatea latiilor | valori, norme, mentalitati, traditil afectiv directe specifice 7 Recumat in sociologia rurali conceptele: sat, tran, rural, sunt fundamentale, definirea lor exactd si completa implicand cunoasterea atét a dimensiunilor teoretice ale acestor concepte, dar mai ales a caracteristicilor specifice, concrete. Satul a aparut odata cu sedentarismul, prin “fixarea” unei populatii intr-un . cadru_ natural pe care |-a transformat in mediu social Satul reprezinté 0 comunitate socio-economica relativ autonomé, alcatuitd dintr-un conglomerat de gospodarii individuale si dintr-o retea specifica de statusuri si roluri legate de muncile agricole ti de o anumita viata politic’, moral, culturala. “Ruralul” se foloseste pentru a desemna cel putin trei aspecte concrete: 1) un aspect ecologic; 2) 0 dimensiune ocupationala; 3) componente socio-culturale. Din punct de vedere conceptual, prin “tran” desemniim acea categorie de oameni care este legat prin origine, rezident, ocupatie si intregul mod de viat si gandire de pamant, de sat, de activitatile agricole Conceptul specific al relatiilor interpersonale din colectivititile s testi bazate pe norme, valori, traditii, determin’ o anumiti psihologie, proprie — {aranului, in care mentalitatea economica este predominanta si in jurul acesteia se structureazii si celelalte dimensiuni ale personalitatii taranului 39CAPITOLUL IV-PSIHOLOGIA RURALA DIN PERSPECTIVA TIMPULUI ISTORIC.TRASATURILE PSIHOETNICULUI RURAL Cercetarile moderne au aritat, in c& portretul psihologic al omului din mediul rural nu poate fi explicat pe fundamentul acceptarii unei gandiri prelogice, de tip magic, preluata si transmisd de la o generafie la alta. S-a incercat si explicatia structurarii psihologice a taranului printr-o sintezi intre gandirea magica originara si gndirea logic’ moderna, gandirea magica fiind, in fapt, matricea care modeleaza si influenteaz4 manifestarile gandirii logice moderne. A accepta teza continuitatii unei gandiri magice inseamna, ins, 0 greseala, pentru cA, in exercitarea actuali a faptului psihologic al gandirii, s-ar ajunge la excluderea logicii rationale, intrucat o sinteza intre cele doua tipuri de gandire este imposibila. Pentru a putea realiza portretul psihic al omului rural este nevoie de cercetarea a trei dimensiuni: 1. Constiinta originii comune; 2. Constiinta limbii comune, care este fundamentul productiei, dar gi depozitarea productiei culturale; 3. Constiinta evolutiei istorice sau a destinului specific. Unii cercetatori au legat aceste trei conditii de institutiile politice, socio-economice si culturale pe care comunitatile le-au structurat, considerandu-le fundamentul generalizarii acestor trei trasaturi la nivelul unor regiuni mai vaste, alcdtuind aria fiecdrei comunitati in parte. in acest sens Radulescu-Motru noteazi: “Comunitaile etice, chiar cand ele traiesc in conditii geografice si biologice asemandtoare, prin structura finctionalé a dispozitiilor lor sufletesti, diferd, totusi, foarte mult unele de altele. Aceste diferente se datoreazé faptului cd au constiinte diferite in privinta origin, 40limbii si a destinului.Cercetitorii de etnopsihologie trebuie, asadar, sa analizeze toate exteriorizarile concretizate in comportamente specifice datorate acestor conditii. Atéta vreme cat viata comunitatii nu este perturbata de factorii exteriori de tipul aparitiei unor alogeni, sau a impunerii unor conditii materiale ce nu tin cont de experienta ei istoricd, se ajunge la o stabilitate specific’, ce genereaza deosebiri intre diversele tipuri de existent asem&nitoare. Datinile, credintele si obiceiurile continua s rimani neschimbate, atata vreme cat rman neschimbate conditiile care le-au generat. Dupi unii cercetitori, aceste conditii ar tine de reaua credint& individual din mediul rural in experientele personale, in reactiile individului fata de mediul sau existential. Constatarea imposibilitatii unui drum individual, teama in fata intensitatii mediului, a incluso socializare permanent care, in timp, s-a concretizat in traditiile si obiceiurile comunitatii, in anularea individualizarii. Unii cercetitori au sustinut c& exist’, totusi, 0 anumiti evolutie istori a comunitatilor, chiar in sensul cd, in timp, acceptarea de la sine a traditiilor, bazate pe experientd comuna, se transforma intr-o acceptare rationala, critica, de tip cultural. Patrunderea elementelor culturale strdine prin circulatia bunurilor,ce solicit circulatia cuvintelor si a ideilor, nu genereazi, ins’, o uniformizare general a modalititilor de reactic fata de lume, ci potenteaza, dimpotriva, diferentele, specificul. Schimbarile culturale, care sunt fundamentul realizarii marii comunitati etnice de tipul popoarelor si natiunilor, nu duc automat la sincronizarea evolutiei psihice a diverselor comunitati. Ritmurile se mentin, din acest motiv, multa vreme diferite la comunitatile rurale. $i azi, comunitatile rurale romAnesti prezinta structuri psiho - culturale diferite, concretizate in reactii si atitudini specifice. 41intre satele romanesti din Moldova, Muntenia si Transilvania, exist, inca, mari diferente in planul reactiilor specifice. Aceste diferente pot fi sesizate si din perspectiva spatiului in care sunt plasate, reactiile i manifestarile ruralilor din zonele montane, de exemplu, find diferite fata de cele ale oamenilor asezati in zonele submontane sau de campie Analizind modul in care comunititile rurale au rspuns la mutatiile istorice provocate de catastrofe, migratii, ciocniri ale culturilor, Lucian Blaga a vorbit despre existenta unei matrici stilistice ce reprezinta, in chintesenta, persistenta tipului de civilizatie in timpul cosmic. Timpul cosmic este specific comunitatilor rurale care convietuiesc ciclic, pentru ele, istoria, fiind ea insisi o succesiune ciclic’ de evenimente stabile. De aceea, accidentul nu exclude existenta acestui camp stilistic, care se manifesta in situatii in care se pune problema supravietuirii comunitailor in cauza. Portretul ruralului romanese a fost stabilit in urmatoarele trasdituri:simtul cumpatarii, al dreptitii, al prudentei si intelepciunii si, in ultima instanta, al curajului. Aceste trisdturi alcatuiesc un ,hibris”, adicd un model de personalitate bazat pe verificarea, prin repetare, a acomodarii definitive cu spatiul si timpul, a ruralului romnese.Se poate spune, in consecinté, cA ruralitatea roméneasca milenara are cel putin doud trasaturi clasice definitorit: > Resemnarea, ce reprezinta acceptarea evenimentului ca pe un eveniment evanescent (trecdtor), mutilant, dar fara atingerea esentei, desi, scopul nu este eliminat; astfel, in balada “Miorifa”existi 0 resemnare clasicd, ciobanul moldovean accept, fara rezistenta, un fel de moarte anunfati. Acelasi fenomen se percepe si in culturile deja acceptate din punct de vedere istoric, ca find clasice. in tragedia greacd, exist elementul blestemului in fata cdruia eroii nu se pot sustrage. In “Oedip”, eroul isi urmeaza calea, in ciuda faptului c& a constientizat grozivia faptelor sale. 42> Speranta in regenerare este a doua formula specified acestor culturi supravietuind, prin prezent, Ia ciclicitate. Aceasté speranta este caracteristica culturilor legate de ciclicitatea revenirii lor la viata, adic a culturilor de tip rural, desi ea a fost pervetita in clasicismul cultural al umanitatii de plasarea centrelor intelectuale de tipul polisurilor grecesti in centrul lumii; acestea au fost primele formule de urbanizare tinzand sa ia locul comunicarii regenerative cu natura a comunitatilor fixate pe sol.Pentru comunititile rurale, regenerarea insemna “hieros gams”,adic& insémantarea pamantului, ceea ce pentru polis nu insemna neaparat centrul matriceal. Aparitia comunitatilor urbane, in care legdtura cu pamantul nu mai era organic, a insemnat, pentru majoritatea comunitatilor fixate pe sol, un act de retragere din fata evenimentelor, o succesiune de fapte neasteptate,intrucat, pentru aceste comunitati, evenimentele nu confirma modelul cosmic definit, stabilitatea ciclurilor existentiale. in consecinta, lumea rural a trecut intr-un anume tip de asteptare morala a trecerii “pe sub vremuri”, adicd o trecere la un fel spre ignorare a istoriei, pentru comunitatile in cauza individul fiind abolit in favoarea colectivitatii, iar singurul individ acceptat fiind de tipul eroului exemplar pe care il consacra folclorul, in aceasta existent’ natural-cosmici, taieturile ce apar datorita sindromului “deus otiosus”, implica, pentru supravietuitorii comunititilor rurale normale, aparitia unui fenomen denumit de Lucian Blaga “vdrstele adoptive”. Aceste varste (timpul istoric) ce presupun adoptarea, din nevoia de supraviefuire, a unui tip de reactie oarecare, nu au legaturi cu varsta cronologic’ a comunitigilor in cauza. 43in genere, comunitatile rurale au moduri diferite de a se raporta la timp, unele dintre ele acceptind mai usor succesiunea adoptarii, altele rezistdnd la presiunea evenimentelor presupuse de timpul istoric. Cercetitorul francez C. Levy Strauss a vorbit despre societitile calde ce accept interiorizarea faptelor istorice si de societitile reci care cauta si supravietuiasca anuland efectele faptelor istorice. Anistorismul nu inseamni excluderea completa a istoriei intrucdt timpul cosmic ce da ritmul unei societati poate fi considerat un fel de timp istoric natural, asigurand implinirea kairotici a respectivelor societati in conditiile netulburarii_ lor de evenimentele catastrofice (fenomene naturale, migratii, razboaie etc). Pentru majoritatea comunitatilor europene fixate pe sol (comunitatile rurale), aceste fenomene au impus un model cultural de 0 anume reactie psihologicd anume, de tip mixt. Pentru comunititile rurale romdnesti aflate la incrucisarea dintre Orient si Occident si la deschiderea cailor marilor migratii europene, insertia istorici a insemnat adoptarea unui model reactional mixt, tradus in “fortuna labilis”, adicd a norocului intamplator. Pentru psihologia comunititilor fixate pe sol, cum au fost comunitatile romanesti, “fortuna labilis” a insemnat asumarea unui fel de resemnare ironic, tradusa in ceea ce limba romana a denumit “zeflemea”. Ruralii romani zeflemiseau istoria prin ironizarea ei in raport cu modelul cosmic de existenta exemplar Ca proces psihologic, zeflemeaua, care poate fi regisita inclusiv in cultura moderna a poporului roman, la o multime de creatori (Caragiale, Creangi etc.), reprezinta o ironica detasare de situatie, un proces psihic secundar de reactie la decalajele culturale impuse de “vremi”, adica de accidentele istorice 44Ruralul romanese a reactionat cu ironic la ceea ce el nu percepea ca fAcdnd parte din stabilitatea existentiala a modelului sau de lume, adicd a modelului cosmic ce presupune eterna reintoarcere, ciclicitate. Alaturiasadar, de resemnare si de credinta in regenerare, pentru comunitatile traumatizate istoric (cum este comunitatea rurald romaneasca, ce a supravietuit agresiunii istoriei sub forma migratiilor, ocupatiilor, dezastrelor naturale), apare reactia de detasare de evenimente, motivaté fie interior, prin credinta in supravietuire, fie prin acceptarea superiorititii _modelului extern, convingétor in raport cu lenea traditionala. Detasarea ironici a {aranului roman cu privire la reformele care i-au organizat existenta, apare ca o expresie a unui sentiment colectiv, difuz, nediferentiat, prin care se produce despirtirea de impunerile pe care realitatile le solicit. Un exemplu, din a perspectiva, este povestirea lui Creangi “Mos Nichifor Cofcariul”, in care un rural fixat pe sol profita de elementul alogen, fara a renunta la identitate: sa. Psihologia ruralului este o psihologie ce oscilezi intre constanta si adaptabilitate, generand, totodata, anumite reactii sublimate in raport cu exemplaritatea reactiilor ce dispar de indati ce lumea realului se regiseste in consistenta ei. “Zeflemeaua” poate reprezenta un model comportamental doar in momentul in care, pentru o lume consistenti si egal cu sine insasi, cum este Jumea rurala, nu se produce reintoarcerea la origini, netulburata de evenimente. 454.1 Aspecte psihosociologice ale tranzitiei rurale Pentru tara noastri, schimbarile produse in plan politic si economic in ultimul deceniu, au dus la o reevaluare a intregii problematici teoretice si practice, in legaturi cu abordarea ruralului. Deci cauza principal care pune intr-o lumin& noua problematica tranzitiei ruralului o reprezinta, fara indoiald, schimbarea formelor de proprietate; transformarile survenite in planul mentalitatilor sunt, nu de putine ori, la fel de semnificative. Prin privatizare, taranii isi redobandesc statutul de proprietari care beneficiaza de rezultatul muncii lor, in conditii de libertate individuala, ceea ce se exprima prin aparitia unor atitudini si opinii noi. Procesualitatea psihicd, deci, are un caracter profund individualist, este permanent influentata de stimuli sociali si culturali care se restructureaz la nivel interpersonal, cristalizdndu-se in entitati psihosociale specifice. Tranzitia ruralului implica schimbari atitudinale complexe, unele dintre ele explicate prin teorii despre invatare care ne permit ,,sd evidentiem fazele sau etapele procesului de schimbari in care mu s-au obtinut procese semnificative”. Taranii sunt cel mai mult interesati de serviciile de asistent& veterinar’ (72,8%), precum si de serviciile care le permit efectuarea prompt si de bund calitate a lucririlor agricole (56,6%) si mai putin de serviciile prin care li s-ar putea oferi rase noi de animale (16,2%), consultatii de specialitate (20,6%) sau procurarea de soiuri (331%) Cea mai intensa dorinta (69,8%) a subiectilor este de a lucra intr-o ferma proprie, fapt ce denoti cristalizarea unei mentalitati de producatori individual intr-o ferma privat. Ins, 0 mare parte a tdranilor (45,6%) au incredere in fermele asociative de munci pentru a-si multiplica sansele de castig; 46improprietirirea are ca efect stabilizarea locuitorilor si orientarea preponderent& spre agriculturd; ponderea celor care vor si luereze ..in orice loc de munca, dar in localitate” (20,6%) este mult mai mare decat ponderea celor care vor si lucreze in ferme agricole de stat (12,5%) si mai ales decat cei care vor sa lucreze la oras. CAPITOLUL V-PARTICULARITATILE MUNCH iN AGRICULTURA SI IMPORTANTA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE Datoriti schimbarilor sociale actuale, —profunde, de natura tehnicdeconomicd si social’ ce au loc in intreaga economie romaneasca si implicit in sectorul agricol, resursele umane si managementul lor prezinté o important deosebitd cu atit mai mult cu cét Romania dispune de o pondere ridicata a fortei de munca in agricultura — 35,2% din totalul fortei de munca, ceea ce o distanteazi evident de rile cu o agriculturd dezvoltata, in care persoanele ocupate in aceasta ramura sunt cu mult sub 10% fata de forta de munca totala. incercarea de introducere a sistemelor de lucru modeme face casarcina lucratorului agricol sa se amplifice, el devenind din simplu executant, un element decizional in utilizarea, pe baza unui sistem informational, a unor utilaje complexe. Forta de munca cu capacitati si posibilitati limitate existent mai ales in exploatatiile agricole de tip familial “trebuie instruita in asa fel incat s& poata utiliza cat mai eficient, cu o cheltuialé minima de efort fizic si psihic maginile si dotirile tehnice pe care le foloseste. in acelasi timp se pune problema de conlucrare a indivizilor angrenati in productia agricoli, astfel incat activitatea in echipe de lucru si ating’ un maximum de eficient, un nivel inalt de performanta. Managementul resurselor umane arati o important deosebit 47contextul caracteristicilor muncii in agricultura, care se deosebeste de celelalte sectoare economice. Astfel, din punct de vedere tehnic, munca in agricultura prezinta mai multe particularitati, dup cum urmeazai 1) are un caracter diversificat, fiind necesar ca lucratorul agricol sa aiba cunostinte din diferite domenii. Diversitatea si complexitatea operatiunilor solicitate crese proportional cu numérul culturilor si tehnologiilor agricole utilizate; 2) are un grad ridicat de dificultate, in sensul c& se desfasoara in spatii deschise, sub influenta directa a factorilor climatici, in conditii grele de lucru, cu temperaturi pozitive sau negative, ceea ce impune adoptarea unor masuri de organizare a muncii si protectie a lucratorilor agricoli in vederea eficientizarii muncii lor; 3) este variabild in timp, depinzand de anumite perioade calendatistice. Spre exemplu, in sectorul vegetal existi perioade de inactivitate, as -numitii ,timpi morti”, ce determina dificultati in recompensarea personalului angajat temporar; 4) este subordonatd, in mod obiectiv necesitatilor fiinfelor vii. Spre exemplu, neexecutarea la timp a unor tratamente in cultura plantelor poate compromita definitiv recolta respectiva. Totodata particularitatile economico-sociale ale muncii in agricultura sunt diferite de cele ale muncii industriale sau din celelalte sectoare economice. Din aceast perspectivd munca in agriculturd se caracterizeazii prin faptul ca: 1) este putin specializatd. Unul si acelasi lucrator agricol trebuie sa realizeze o serie de lucrari (diverse recoltari, tratamente, taieri in uscat sau in verde etc.), ceea ce determina o diviziune a muncii extrem de redusd, aproape imposibili; 48.2) este 0 muncéi de tip familial. Agricultorul lucreaza pe propria parcela de teren, find stfel motivat sa obtin un randament superior, atat calitativ, cat si cantitativ, in cadrul gospodariilor agricole individuale sau in cele familiale mici; 3) este nesiguré pentru angajati. in agricultura forta de munca sezoniera se afla intr-o permanenta nesigurant, datorita intreruperilor ce apar din cauza timpului nefavorabil, Salariatii agricoli sezonieri prefer un loc de munca mai stabil, astfel incdt apar freevent conflicte sociale intre ei si managementul societatilor comerciale agricole. Numarul salariatilor cu contract de munca pe perioada nedeterminata este extrem de scdzut in agricultura. “Munca salariata de acest fel este mai putin adaptaté condiiilor din agriculturé, unde cunoaste ritmuri yi intensitafi extrem de diferite, unde nesiguranta locului de muned este aproape permanenté, unde aprecierea lucrarilor executate este destul de greoaie si unde procesele de productie sunt dificil de controlat.” 4) este dificil de controlat si apreciat, Cuantificarea lucrarilor este extrem de complicati datorit faptului cd la rezultatul final contribuie atat factorii naturali, cat si modul in care reactioneazd plantele si animalele la acelasi efort depus de om. Importanta managementului resurselor umane in agricultura este amplificata si de particularitatile sociale ale muncii in acest domeniu. Astfel, in prezent foarte multi tineri care si-au format instructia in mediul urban refuzi s& se intoarca la sate datorité conditiilor de viata mai dificile si a inexistentei unei perspective de evolutie profesional in cariera pe care si-au ales-o. Nivelul redus al eficientei muncii gi al veniturilor in agriculturd are ca efect perpetuarea sardiciei la sate - pauperizarea populatiei rurale. Astfel, .,fati de veniturile populatiei urbane, cele ale populatiei rurale reprezint 93%, iar ale familiilor de tarani 67%. in veniturile poputatiei urbane cea mai mare pondere o detin salariile, pensiile si alte transferuri sociale, in veniturile populatiei rurale, indeosebi ale taranilor, 0 49pondere important’ o au consumurile de produse agroalimentare proprii. Impactul sirdciei este mai redus pentru familiile netardnesti, care au surse de venituri din salarii si, in completare, din produse agricole. Majoritatea {aranilor se situeaza sub nivelul decent de trai, defavorizate fiind persoanele in varsti familiile cu multi copii. Protectia sociala, in general, este mai mic& pentru t8rdnime decét pentru alte categorii sociale.” O alti problema social’ major’, in mediul rural, 0 constituie somajul, care este cronic, mai ales in randul tinerilor din gospodiriile cu pamant putin. Somajul este general si intretinut de slaba dezvoltare a agriculturii, in ansamblul ei, precum si de slaba dezvoltare a serviciilor si industriilor aferente acesteia. Totusi, numéirul persoanelor ocupate in agricultura — muncitori si specialisti din societatile comerciale agricole (silozuri, depozite, A.G.R.O.M.E.C.-uri etc.) si tirani — a crescut in perioada 1991-1999, dupa datele statistice ajungand in 1994 la valoarea de 35,6% din totalul populatiei ocupate si continudind s& crea: aces si ca urmare a faptului cd toti cei care nu si-au gasit de lucru la oras au preferat si se intoarcd in mediul rural. Am considerat extrem de relevante citeva date statistice ce reflect’ structura fortei de muncd in agricultura, astfel: > din totalul populatiei active in agricultur’, 98,7% reprezinta lucritorii familiali: neremunerati, urmati de cei care lucreazi pe cont propriu si care detin o pondere de 89,4%; > ponderea cea mai redusi o detin salariatii in agricultura, respectiv 4,56% fat de numérul total al salariatilor din economia nationala. Mai mult de jumatate din totalul angajatilor sunt barbati, femeile reprezentand doar 23.8% din acestia; > cei mai multi dintre salariatii din sectorul agricol lucteaz’ in industria prelucratoare, 33,9%, si in comert, 12,2%; 30> din numérul total al somerilor din agricultura 76,8% reprezinta mecanicii agricoli si 20,2% tehnicienii agricoli. in totalul somerilor intra si 319 ingineri agronomi gi zootehnisti. Ceea ce este destul de ingrijorator este faptul cd 58,8% din totalul somerilor din agricultur’ au sub 25 de ani, adici proaspetii absolventi ai stemului de invatamant, de specialitate. Modificarile semnificative de volum i structuri ale resurselor umane din domeniul rural sunt generate de agricultura care concentreaza inc trei sferturi din populatia ocupata la sate. Din acest punct de vedere, orice analiza trebuie si inceapa cu particularitatile organiz&rii procesului muncii in agricultura, cu cauzele care stau la baza mecanismului pardsirii agriculturii si care au o intensitate mult mai mare decat cele care permit efectiv modernizarea sectorului agricol. in contextul tranzitiei spre economia concurentiali, capacitatea intreprinderii agricole de a initia schimbari interne inerente si de a face fat& celor externe este determinata cu precidere de caracteristicile resurselor umane de care aceasta dispune. ‘Asa cum mentiona profesorul Aurel Manolescu fn lucrarea ,,.Managementul Resurselor Umane”, unele particularitati, la nivel organizational, ale acestor resurse se referd la faptul ca: a) ele reprezinté organizatia Filosofia de management orientata spre oameni nu inseamna numai faptul ci oamenii reprezinti organizatia, ci si respectul pentru oameni, pentru a concura prin oameni”; b) ele reprezinta un potential uman deosebit, care trebuie inteles, motivat sau antrenat in vederea realizarii obiectivelor de dezvoltare stabilite prin strategia globald a organizatiei;¢) sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea lor de a-si cunoaste si invinge propriile limite; d) ele reprezinté una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii ale carei rezultate devin evidente in timp; ©) deciziile manageriale referitoare la resursele umane sunt printre cele mai dificile, deoarece factorii _ individuali, stea _,,interconecteaza organizationali si situationali ce influenteazd si care se regisesc in deciziile respective” ; f) sunt puternic marcate de factorul timp necesar schimbarii mentalitatilor, obiceiurilor, comportamentelor etc.; g) relatiile manager - subordonati trebuie sd respecte principiul demni umane, indiferent de pozitia ocupatd in cadrul organizatiei. in literatura de specialitate se mentioneazi faptul c&“oamenii au dreptul de a fi tratati decent, in calitatea lor de fiinte umane, ale cdror nevoi personale nu pot fi satisficute fara promovarea unui management al resurselor umane corespunzator”. h) eficacitatea utilizérii tuturor celorlalte resurse aflate la dispozitia organizatiei depinde intr-o masura din ce in ce mai mare de eficacitatea folositii resurselor umane; i) ele sintetizeazd si exprimd cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umana. Societatea Americana pentru Pregatire si Dezvoltare a identificat noua domenii principale de activitate ale managementului resurselor umane, pregatire si dezvoltare; organizare si dezvoltare; organizarea/proiectia posturilor; planificarea resurselor_umane; selectia si asigurarea cu personal; cercetarea_personalului si sistemele informationale; recompense/avantaje; consiliere privind problemele personale ale angajatilor; sindicat/relatii de muncé, 52.. Importanta si complexitatea Managementului Resurselor Umane sunt analizate si de Michael Armstrong intr-una din lucrarile sale de referinta in conceptia lui Jean Marie Peretti, in lucrarea ,,Ressources humaines” (1996), functiunea de personal, existent’ la nivelul oricarei organizatii, presupune urmatoarele activitati > administrarea curenta a resurselor umane; v gestiunea personalului; v formarea; v dezvoltarea sociala; | v gestiunea costurilor cu personalul; . informarea si comunicarea; v mediul si conditiile de munca; v relatiile sociale; v consilierea ierarhica si gestiunea de personal; v relatiile externe. Un alt autor, G.A. Cole, imparte activitatile departamentului de resurse umane al organizatiei in trei categorii: > activitati operationale, de zi cu zi, ce indeplinesc 0 functie de servire (evidenta personalului: recrutarea;selectia. si incadrarea personalului; evaluarea performantelor si recompensarea etc.); > activititi de consultant (asistarea managerilor in problemele cheie ale managementului personalului); > activitati strategice (conceperea politicilor de personal, planificarea pe termen mediu si lung). Toate aceste activitati trebuie sa se regdseascd si la nivelul societitilor comerciale si asociatiilor agricole ce au ca obiect de activitate productia, prelucrarea si desfacerea produselor agricole. Ele pot deveni “intreprinderi” 33moderne, performante, capabile s introdued noi tehnologii, numai dacd reusese si promoveze particularitatile resurselor umane de care dispun, particularitati amintite, prin impunerea unui management romanesc autentic in domeniu. Conceperea si aplicarea unor strategii si politici realiste de dezvoltare a agriculturii presupun intelegerea profunda a constrangerilor actuale, precum si 0 noua viziune strategicd asupra utilizdrii resurselor de munca, in vederea depasirii actualei crize. Principalele constrangeri care exist in agriculturd, la ora actuald, privesc: > slaba dotare cu mijloace moderne de productie; > deficiente grave la nivelul infrastructurii; lipsa de resurse proprii ale producatorilor tineri; > slaba pregitire profesionald a resurselor umane angajate in diverse lucriri agricole; > lipsa unei conceptii strategice coerente de dezvoltare a agriculturii si, implicit, tipsa_unei strategii si politic’ in domeniul managementului resurselor umane ocupate in sectorul agricol. Din perspectiva resurselor umane aceste constringeri pot fi depasite prin aplicarea cu succes a unui management in domeniu ta nivelul fiecdrei organizatii agricole, ce presupune existenta concomitenta a doua mari sisteme ~ sistemul de evaluare a performantelor. profesionale ale lucratorilor agricoli gi sistemul de stimulare si recompensare a tuturor angajatilor din unitatile agricole — ce vizeazi cooperarea angajatilor acestor organizatii pentru: a) imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor agricole; b) indeplinirea obiectivelor propuse prin strategia de dezvoltare; ¢) asigurarea profitabilitatii pe termen lung. Managementul competitiv al resurselor umane este esential pentru succesul oricarei organizatii. Functia de resurse umane cuprinde toate activititile orientate spre factorul uman, avand 34drept obiective: conceperea, proiectarea, utilizarea optima, intretinerea si dezvoltarea social-umana. Organizarea activitatii resurselor umane se poate face pe mai multe domenii: personal, , salarizare, normarea muncii, cercetare, comunicare si informare. Calitatea si eficienta trebuie si caracterizeze orice activitate sociala financiara si economica, Managementul resurselor umane este implicat, asadar, in cresterea unei societiti comerciale agricole, dezvoltarea agriculturii romanesti in perioada urmatoare. Acestea sunt cu att mai necesare, cu cat agricultura este: a) principalul producator de alimente, asigurand cererea interna de produse alimentare; b) participant important la realizarea exportului; c) furnizor de materie prima pentru industriile alimentare; ) creator de venituri printre producatorii agricoli; in situatia in care resursele de munca din zona rurala, unde functioneaza societatea agricola, nu corespund intereselor de perspectiva ale acesteia, se pot adopta decizii referitoare la: aducerea din alte zone a resurselor de munca, cu implicatiile de rigoare; adaptarea strategiei globale de dezvoltare la situatia existent’ a factorului uman din zona respectivé; modificarea imbunatatirilor tehnologice prevazute pentru perspectiva, astfel incat, prin cresterea eficientei muncii agricole, s& se reducd necesarul de personal in acest sector. jinsa, strategiile de dezvoltare a personalului societatilor agricole,concepute de catre managerii acestora, trebuie si tina cont de faptul ca eficienta muncii in agriculturd are un mod aparte de manifestare ca urmare a impactului structurilor organizatorice asupra eficientei economice din sistem. Din acest punct de vedere putem mentiona céteva particularitati : 38a) Oportunitati reduse de gestionare a productivitatii muncii datoriti desfasurarii activitatilor de productie pe suprafete extinse, in conditii extrem de diferite din perspectiva climei si a fertilitatii solului; b) Caracterul irever sibil al procesului de productie agricola, cat si ireversibilitatea proceselor prin care se realizeaz conversia fortei de mun: Astfel, “in etapa de organizare a procesului de productie, producdtorul agricol dispune de libertatea conceperii si dimensionarii fluxului tehnologic, dar alocarea ulterioara a factorilor este restrictionata de investitiile specifice deja realizate si de costurile reprofilarii productiei. O forma specializata in productia de cereale are de suportat costuri incomparabil mai mari pentru a se reprofila in productia de legume, de fructe ete., in timp ce o intreprindere industriala dispune de mai multe solutii de realizare a reprofilarii si respecializarii cu costuri reduse”; c) Caracterul specific al pietei muncii in sectorul agricol, materializat in: > existenta riscului si a incertitudinii ca urmare a sezonalitati activitatii si gradului ridicat de inadaptare, ceea ce mareste frecventa situatiilor de faliment; > nivelul redus de segmentare a piefei muncii in agricultura fata de piata muncii din sectoarele neagricole, datorita nivelului scizut al specializarii; > pretul lucratorilor agricoli, care este un pret de conjunctura, cererea activa de munca fiind reprezentata in special de forte de munca sezoniere; > comportamentul independent al pietei fortei de munca din agricultura, deoarece, in conditii de somaj, nu se poate vorbi de o crestere a cererii fata de oferta de munca; d) Impactul structurilor organizatorice asupra eficientei muncii rezulta din modul de asigurare a agriculturii cu resurse de munca, precum si din structura timpului de munca al lucratorului agricol. O caracteristicd a societatilor 56comerciale agricole este ci ele tind s& minimizeze forta de muncd permanent, apelind pentru acoperirea necesarului de munca la munca sezonier’. Astfel, cantitatea si calitatea muncii prestate de ctre lucratorii agricoli reflect efectele utilizarii unei forte de munca mai putin calificate. in ceea ce priveste structura timpului de muncé, existent la nivelul fermelor agricole (preponderente in agricultura), ea contribuie la particularizarea eficientei muncii in sectorul agricol Ziua de munca intr-o ferm& se compune atat din activitati productive, cat si neproductive, problema care se pune fiind aceea de a organiza eficient derularea diferitelor componente ale timpului de munc’, avand in vedere caracterul eterogen al muncii din agricultur’. Apar doua tipuri majore de contradictii structurale ale timpului de muncé, si anume: > contradictia dintre timpul de munc& necesar (pentru adapare, furajare etc.) si cel impus de situatii imprevizibile (vegherea microclimatului datorata modificarilor de temperatura din timpul zilei); > contradictia dintre timpul de munc mecanizati cu scadentd impusa si timpul necesar observarii temporare aleatoare. De exemplu, “atunci cand furajeaza animalele sau colecteaza laptele, fermierul este preocupat si de identificarea semnalmentelor asupra stirii de morbiditate a efectivelor; uncori aceasta altemanta apare sub forma unui circuit impus de criterii temporale sau spatiale: ingrijirea sectorului “porcine” este precedata de sectorul “vaci de lapte”, atunci cind hrinirea tineretului porcin se face si cu lapte sau cand este amplasat pe ruta de intoarcere Ja sediul firmei”. Din aceasta perspectiva este necesari o strategie corecti de organizare a muncii Tucritorului agricol, strategie influentata atét de factori de naturaconjuncturald, tehnologic’ si juridic’, cat si de factori legati de individ Din punct de vedere conjunctural apar probleme de planificare atent’ a personalului, ca urmare a aparitiei unui dezechilibru intre cerere si oferti pe piata muncii, in cadrul sectorului agricol. intr-o societate agricoli prospera, cu o politica de personal bund, problema esentiali este de a recruta personalul si de a-1 mentine pe cel existent, iar in unitatile agricole cu o politic’ de personal necorespunzitoare si rezultate economice slabe, problema principala 0 constituie diminuarea personalului existent. Ritmul alert al progresului tehnic si tehnologiei de varf utilizate in agriculturd, la nivel intemational, impun angajatorilor din societatile agricole roménesti un nivel ridicat de calificare profesional’, pentru ca acestea si fac fat& concurentei existente pe piata agricola mondiali. in aceasti directie, compartimentul de personal trebuie si manifeste 0 preocupare permanent de imbunatatire a posibilitatilor de perfectionare profesional a propriilor angajati. Din punct de vedere juridic, noile curente prevad o deschidere mai larga in ceea ce priveste munca, problemele socio-juridice etc., ca urmare a aparitiei unor uniuni sindicale tot mai puternice. Factorii conjuncturali, tehnologici si juridici amintiti vor determina o serie de modificari in autoaprecierea individului. Cerintele actuale ca un lucrator agricol sa fie calificat, situatia tensionata a pietei muncii, caracteristicile Codului Muncii il vor determina pe acesta si fie a de constient de valoarea sa si si manifeste o pozitie tot mai critica fati organizatie. Noul tip de lucritor agricol va solicita metode modeme de vizeze atat stimulentele materiale, management in domeniul personalului care ct si pe cele nemateriale: situatia locului de munc& din punct de vedere al datorilor, formarea unor echipe de munca performante ete.Prin programele de dezvoltare concepute de responsabilii resurselor umane, acestia vor putea prezenta actiunile si modalitatile ce vor sta la baza mentinerii si stimularii interesului lucritorilor agricoli in cea ce priveste participarea la realizarea obiectivelor strategice. insi, aplicarea cu succes a unei strategii in domeniul personalului nu se poate realiza fara existenta unui sistem informational care si ofere posibilitatea verificarii informatiilor, si permit obtinerea de informatii speciale alituri de pistrarea confidentialititii si acuratetei datelor inregistrate (angajatii trebuie si-si vada din timp in timp figele personale, pentru a fi siguri cd informatiile inregistrate sunt corecte sila zi). De asemenea este utili achizitionarea si implementarea unui sistem informational al resurselor_umane, corespunzitor nevoilor _organizatiei, urmarindu-se pe lénga computerizarea unor activititi manuale si preocuparea pentru utilizarea strategic a informatiilor referitoare la resursele_umane. intreprinderea are nevoie de un acces rapid si usor la aceste informatii, accesul find total pentru managementul compartimentului de personal si pentru managerii de varf. Sistemul va trebui si fie corelat cu sistemul de productie si si fie actualizat. Costurile estimate sunt legate atat de partea tehnica, cat si de cea umand: sunt necesare investitii in echipamente (calculatoare legate in retea), programe (software elaborat de expertii angajati) si personal specializat. Folosirea computerelor si a programelor pentru managementul resurselor umane se poate face in urmatoarele directii (aldturi de modulele deja utilizate pentru salarii si operatiuni post salarii): planificarea strategic’ a resurselor umane si managementul Strategic al resurselor umane ~— gestiune previzionala (analizarea tendintelor si evolutiei procesului de recrutare, de transferare sau de disponibilizare, aceasta si datorita caracterului sezonier al 59activit{{ii agricole; estimari ale necesarului de personal, necesare Ja elaborarea unor planuri de recrutare de personal); > analiza postului (abilitati si calificari necesare angajatului, descrierea sarcinilor); - > procesul de recrutare (recrutarea interna — se verific’ coordonarea dintre calificdrile angajatilor si cerintele specifice postului care urmeazi a fi ocupat); > procesul de selectic (administrarea si evaluarea testelor de abilitéti_ cu ajutorul calculatorului, realizarea de interviuri structurate); > perfectionarea resurselor umane (inregistrarea angajatilor care participa la diferite cursuri, selectarea celor care au participat deja la diferite programe de training, monitorizarea cheltuielilor si stabilirea orarului si a sililor in care se va desfaigura programul de training); > aplicatii viitoare (posibilitatea intocmirii de rapoarte proprii si S prognoze de citre managerii familiarizati cu folosirea calculatoarelor personale si a sistemului). Efectele, avantajele folosirii unui astfel de sistem sunt: > imbunatatirea comunicarii, a accesului la informatii; > colaborarea in muncé — pentru claborarea de proiecte si programe, - oferindu-se posibilitatea de a gisi persoanele necesare si utile pentru respectivele activititi implicate; = > eliminarea pierderilor de documente care afecteaza atat socictatea comerciala agricola, cat si angajatul; > imbunatitirea informarii managerului, la timp si eficient; > activitatea zilnicd se modifica in mod benefic, eliminandu-se 60pierderile de timp in favoarea eficientei. in concluzie, structurile economico-productive din agricultura, in special societitile agricole, pot dezvolta, la nivelul departamentului de resurse umane, activitdti de analiza si evaluare a posturilor care si determine eficientizarea muncii lucratorilor agricoli si, implicit, cresterea rentabilitatii organizatiilor respective. ins, pentru a putea desfisura cu succes aceste activititi, managerul departamentului de resurse umane trebuie sa fie un model profesional si moral pentru restul angajatilor. “Eficienfa unui manager nu se masoaré in timpul consumat personal sau pentru unitate si nici prin cantitatea si calitatea sarcinilor realizate de el insusi, ci prin rezultatele obtinute de intreaga formatie condusd de el, de fiecare membru al grupului respectiv si de eficienta muncii fiecéruia, S-a ajuns, astfel, la concluzia ed nu este suficient ca managerul sd fie el insusi convins de justefea deciziilor sale, ci trebuie si fie capabil s-i convingé si pe ceilalti sa le aplice, sa-i determine sd colaboreze.”” Seful departamentului de resurse umane al unei societiti agricole trebuie si intruneasc’d, pe lang’ cunostinfele manageriale si cele referitoare la particularitatile muncii in sectorul agricol, o serie de calitati, astfel: > sti depuna eforturi pentru a-si imbunatati metodele de munca si pentru a-i sensibiliza pe ceilalti in problema resurselor umane; > sa fie intelegator fatd de opiniile celorlalti; > s& stie si obtina rapid solutii la problemele ivite; si infeleaga personalitatea oamenilor, si-si manifeste spiritul de lucru vy in echipa; » s fie la curent cu toate noutatile in domeniul agriculturii; fie un bun negociator, s& aiba un puternic sentiment de loialitate fat de cei cu care lucreazii si fata de organizatia din care face parte. 61“In ultimele doud decenii a devenit un subiect din ce in ce mai studiat conceptul numit ‘leadership’, adicé abilitatea managerului de a comunica $i de asi influenta colaboratorii, fie individual, fie grupati, fie intreaga companie, subordonati, colegi si chiar sefi spre atingerea performanté a unor obiective.” De regula, principalele atributii ce-i revin managerului de resurse umane privese: > conceperea politicii de personal a organizatiei, impreun’ cu ceilalti manageri de varf; > planificarea necesarului de resurse umane in functie de obiectivele de dezvoltare stabilite prin strategia firmei; > participarea la activitatile de recrutare, selectie si angajare a personalului; > conceperea si perfectionarea sistemelor de evaluare perfomantelor angajatilor, in concordant cu specificul activititii desfigurate; > rezolvarea problemelor sociale ale salariafilor in scopul evitarii conflictelor soci le; » adoptarea deciziilor privind motivarea, stimularea si antrenarea personalului; > conceperea unui sistem de comunicare eficient intre membrii gruputilor; > adoptarea unor masuri privind cresterea eficientei utilizarii - resurselor umane etc. Astfel, “activitatea managerului este mai mult psihologica decat tehnica, mu se orienteaz& numai spre productie, spre masini, nu testeaz@ oamenii numai din perspectiva economicd, nu minimalizeazd aportul uman, nu adopté o 62perspectiva tehnicisté, ingustd, in contradicfie cu valorile umane si exigentele lumii sociale moderne; nu trateaza oamenii ca anexe ale masinilor, ca simple mijloace de productie.” Avand in vedere particularitatile muncii in agriculturd si ale resurselor umane angajate intr-o societate comercial’ agricol’, managerul de personal trebuie si giseasc’ motivatiile adecvate pentru a atrage si a mentine lucratorii agricoli, mai ales pe tinerii absolventi, pentru ca acestia si mu mai migreze catre oras si spre ocupatiile neagricole, asa cum s-a intémplat in ultimii ani. Migratia agricultorilor, dup 1989, spre mediul urban si spre ocupatiile neagricole, navetismul, cat si schimbarile petrecute la nivelul statului, ca unitate de viata socialé, au modificat radical tabloul demografic si profesional al mediului rural. Spre exemplu, in 1989, din totalul populatiei rurale, numai 54,5% se mai ocupa cu agricultura, 26% erau ocupati in industrie si 19,5% in alte domenii fn concluzie, este necesari o selectie stiintifich a noilor manageri de personal din sectorul agricol, prin utilizarea metodelor psihologice de diagnosticare a aptitudinilor acestora, evitindu-se astfel esecurile naturale, empirice. De asemenea, este necesara pregitirea si promovarea lor, in functie de specialitatea de baza, precum gi de particularititile postului (“omul potrivit la locul potrivit”), deoarece nici cei mai performanti manageri nu pot fi conducdtori universali in orice situatie si in orice domeniu 63CAPITOLUL VI-DIAGNOZA SATULUI ROMANESC CONTEMPORAN Cercetarea satului romanese contemporan presupune stabilirea unor criterii care, transformate in indicatori, surprind evolutiile sale in perioada tranzitiei.Criterii mentionate sunt urmatoarele: y fizico-geografice; 2 de echipare tehnica a localitatilor rural v demografice; v economice; v sociale; > de locuire; > ecologice. Indicatori concreti pe criterii: * fizico ~ geografice: » formele de relief; > principalele categorii de zone geografice; » factori de risc ai zonelor cercetate + demografice: » numiarul de locuitori pe km2; > analiza comparativa a evolutiei populatiei in perioadele 66- °90 si 90 —°97; > rata medie a natalititii, morbiditatii si migratiei nete; > indicii de imbatranire a populatiei si cei de innoire a fortei de munca. + economice > suprafata de teren agricol/locuitor; 4juridie si asociat > structura folosirii terenurilor agricole; > incarcatura de animale la 100 ha; > suprafata forestiera/locuitor; > gradul de activitate turistica; > gradul de prelucrare a productiei agricole; > suprafata medie a exploatatiei: individuale, de tip asociativ familiale; v gradul de exploatare a terenurilor; oI ponderea proprietatii private in totalul suprafetei agricole; v populatia activa ocupata la 1000 de locuitoris v populatia activa la 100 ha teren agricol; ponderea populatiei neagricole in totalul populatiei agricole in zona respectiva, ede locuire: v suprafata locuibila /locuitor; ponderea locuintelor din materiale durabile; vv ponderea locuintelor realizate dupa 1970; v ponderea locuintelor construite in perioada 1990 ~ 199’ > ponderea locuintelor cu instalatii de apa in interior, + de echipare tehnica a localitatilor rurale: * social: > api potabild distribuité consumatorilor in m3 pe locuitor si pe an; ® gradul de electrificare a gospodariilor de pe teritoriul comunei analizate; > nivelul accesului la reteaua rutierd si feroviara. > numiarul locuitorilor ce revin unui medic; > numirul de elevi pentru un cadru didactic; 65> numar de abonamente TV la 1000 de locuitori. + ecologic: > calitatea aerului eu depasirea nivelului admis de poluare; > calitatea apei cu depasirea nivelului admis de poluare; v solurile afectate de factorul de limitare a calitatii nivelului de deforestare sau de uscare a padurilor din totalul suprafetei forestiere a localitatii Criteriile fizico — geografice vizeaza cadrul natural al comunitatilor rurale. in selectarea lor s-a urmiarit relevanta acestor criterii in redarea potentialului natural al comunelor in conditiile tranzitiei. S-au propus mai multe criterii care s& releve zonele cu caracteristici omogene ale diverselor comunititi susceptibile de analiza. Formele de relief au fost analizate prin marile unitati de relief; munte, deal, podis, lunca, delta, pentru a se sublinia potentialul specific de dezvoltare al comunitatilor plasate in aceste zone. Pozitionarea localititilor rurale are un caracter orientativ pentru cercetare; formele de relief sunt suportul analizei criteriale a evolutiei satului. Zonele naturale protejate se afla in cadrul formelor de relief cercetate: monumente sau rezervatii naturale luate in calcul ca factor ce poate favoriza dezvoltarea economicd a zonei, devenind repere din perspectiva atractivit turistice a acestora. Exist desigur mai putini indicatori numerici pentru aceste zone, dar legile votate in perioada tranzitiei au stabilit tipurile in care pot fi clasificate: a) rezerv: tii ale biosferei si parcuri naturale de interes national cu rol de integrare in patrimoniul mondial, reprezentind 4% din suprafata tariis b) zone cu rezervatii si monumente ale naturii de interes national - aproximativ 10% din teritoriul tarii; 66¢) zone cu complexitate mare de resurse naturale, cu 0 densitate mai — 15,8% din mic& de elemente naturale protejate, dar cu valoare peisagistic suprafata tari; d) zone dominant agricole situate, cu precidere, in regiunile de campie si podis, unde prezenta monumentelor naturii si zonelor protejate e mai rara. Zonele protejate au o densitate mai mare in zona montana carpaticd si subcarpatica. Factorii de risc naturali pot fi definiti ca: > alunecari de teren cu frecventa si intensitate mare; > seismicitatea; > lipsa apei si a precipitatiilor naturale; Apartenenta unor localititi la aceste zone le influenteazi dezvoltarea socio- economic’, impundnd o interventie a statului in sprijinirea respectivelor unitati rurale. Zonele cele mai expuse factorilor de risc pot fi considerate cele in care acestia sunt cumulati; alunecarile de teren se pot produce si intr-o zon cu mare seismicitate sau fara resurse de apa. Cele mai mari cumulari de astfel de factori de rise sunt zonele subcarpatice si de podis. Diagnoza cadrului natural se finalizeaz printr-o tipologie a localitatilor rurale cu caracteristici relativ omogene ale factorilor fizicogeografici. Categoriile de zone delimitate au fost stabilite astfel: a) zone cu cadru natural valoros, situate in general in regiunile montane si de litoral, unde prezenta rezervatiilor naturale si a ariilor protejate nu este anulata de actiunea factorilor de rise; b) zone cu factori de risc cuprinzdnd, in special, teritorii in care se cumuleaza actiunile mai multora dintre ei si care nu detin elemente valoroase de cadru natural; 67©) zone cu cadru natural de favorabilitate medie cuprinzaind teritorii cu itate larga raspandire, unde factorii fizic -geografici nu se manifest cu inten mare. Caracteristicile locale ale acestor zone sunt extrem de variate, ceea ce face ca aprecierea lor sa fie mai dificilé decat in cazul zonelor omogene. Criteriul demografic este un factor esential in analizarea unui teritoriu pentru cd reflecta sintetic conditiile de viata ale populatici, nivelul ei de dezvoltare economico-sociala. Orice populatie este concomitent un factor de actiune si un factor de consum. Din perspectiva acestei dualititi, analiza criteriului demografic poate fi structurati pentru evidentierea_potentialului demografie al ruralitatii. Pentru caracterizarea studiului demografie al ruralului poate fi utilizat urmatorul criteriu: > evolutia populatiei ce poate fi analizati comparativ pentru perioadele '66 —'90 si'90 ~'97, in ultima perioada existnd o mare influent a schimbarilor socio-economice generate de tranzitie. Analizand indicatorul numit putem observa ci in perioada 1966 — 1990 reducerea populatiei rurale a fost de aproximativ 17%, fenomen cuprinzind majoritatea absolut a localitatilor, 80% dintre comune, Intensitatea procesului de depopulare, marimea si localizarea ariilor sale sunt diferite in teritoriu, intrucat sunt influentate de: > caracteristicile traditionale ale fenomenului geografic; ¥ nivelul dezvoltarii socio-economice a localitatilor; > relatiile lor cu urbanul; > caracterul migratiei interne gi externe Zonele cu cele mai accentuate reduceri de populatie sunt, dup’ ultimele statistici, Transilvania gi Banatul si regiunile de cdmpie din sudul si estul tari. 68.{in conditiile migratiei spre urban, cresterile de populatie in perioada '66 — '90 au fost reduse, ele manifestindu-se, mai ales, in zonele montante si submontane ale Carpatilor Orientali si de curbura. Cele mai frecvente cresteri ale populatiei se intalnesc in imediata apropiere a centrelor urbane mari: lasi, Bucuresti, Constanta. Procentul reducerii populatiei este situat, de cele mai multe ori, in jurul valorii medii pe tard, intre 15 si 30%. Dupi statistici, sciderea populatiei rurale a continuat dupa 1990, pana in 1997, scadere explicabila pe fondul reducerii generale a populatiei totale si a unei cresteri nesemnificative a populatiei urbane. Diminuarea populatiei in perioada 1990 — 1997 pistreazi, in genere, aceeasi distributie teritoriald ca cea din perioada 1966 — 1990. Poate fi remarcata totusi o extindere a ariilor in care se manifesta unele cresteri de populatie, in special in zone cu natalitate ridicata, existente si inainte. Distributia teritoriala a comunelor cu acelasi tip de evolutie demografica implica o tendint& de concentrare a populatici rurale, in special in jumatatea esticd a Moldovei. Pentru factorii de crestere a populatiei pot fi utilizati trei indicatori: ~ rata natalitatii; ~ rata mortalitatii; — rata migratiei nete. Rata natalititii exprimata prin numarul mediu de nascuti vii la 1000 de locuitori este principalul indicator relevant in evolutia capacitatii de regenerare natural a populatiei. Valoarea acestui indicator este dependent de structura pe varste a populatiei active si este influentati de modelul comportamental demografic traditional, dar si de conditiile socio-economice. 9Pentru perioada 1990 — 1997, potrivit statisticilor, rata medie a natalitatii in tural a fost de 12,9% mai mare decat cea din urban ~ 9,6%. Nivelul mediu pe tard al natalitatii a fost aproximativ 11%, rata medie anuala fiind ins in scidere. Aceasta scddere s-a manifestat in perioada 1990 — 1997 mai acut in urban, de la 11% (in 1990) la 87% (in 1997), pentru rural regresia fiind mult mai mica, de la 13% la 12,5%. Acest fenomen indica faptul ca in prezent exist un anume proces de innoire a populatiei rurale. Variatiile natalitatii in teritoriu indica o pastrare a modelului pronatalist in estul {Arii; rata natalitatii in Moldova continua sa fie de doua ori mai mare decat cea din sud si ves Rata mortalit&tii— numarul de decese la 1000 de locuitori indica gradul de scddere natural a populatiei, atat datorita conditiilor de viata, cat si nivelului de imbatranire a acestei populatii. Pentru perioada 90 — 97 rata medie a mortalitatii in mediul rural a fost de 15%, aproape dublé fat de cea inregistratd in mediul urban, de 8,8%. Analizele statistice au aritat ci nivelul mortalititii inregistreaz’ mari variatii in teritoriu, find corelat, in genere, cu fenomenul de imbitranire si, indirect, cu natalitatea medie. O rata a mortalitatii sub medie s-a inregistrat in majoritatea comunelor din Moldova si zonele montane ale Olteniei si Munteniei. Rata cea mai inalt a mortalititii se inregistreazd in vestul tarii si in zonele de campie ale Olteniei si Munteniei Rata migratiei nete se exprima prin soldul schimbarilor de domiciliu din perimetrul localitatilor rurale. Soldul indica atractivitatea sau neatractivitatea respectivelor localitati. 70Pentru perioada '90 - '97, migratia populatiei de la rural spre urban, impusd intens in perioada '66 - '90, a continuat la 0 cota de intensitate mult mai scazuta, totusi peste 80% din comune au continuat sa piarda populatie datorita migratiei, Plecarile cele mai semnificative se inregistreazA in zonele cu crestere in cazul Moldovei care este un izvor de demografica si populatie tanara, in exces fort de muncé pentru toata {ara, cat si in unele zone din Transilvania, Cluj, Alba, unde, populatia fiind deja imbatranita, se poate face previziunea ca efectele migratiei vor afecta puternic structurile demografiei existente. Un fapt semnificativ pentru aceasta epoca este aparitia de atractie in mediul tural, dar situarea centrelor de atractie in teritoriul rural este relativ dispersata, cele mai multe fiind grupate in vecinatatea centrelor urbane. Criteriul imbatranirii demografice este exprimat prin indicele de imbatranire al populatiei, adica raportul dintre populatie de 60 ani si peste aceasta varsti si populatia cu varste cuprinse intre 0 si 14 ani. Acest indice exprima concomitent capacitatea de degenerare demografic a unei colectivititi, cat si perspectivele de evolutie ale volumului si structurii populatiei acesteia. Indicele de imbitranire a populatici din mediul rural este, dupa ultimele statistici, de 1,22 ori mai mare decat in mediul urban. Scara de variatie a nivelului oscileaz& intre valori subunitare, ce implic& populatia preponderent tanard si supraunitare, in cazul populatiei varstince; 0 pondere de 35% din populatia rural romaneasca inregistreaz la acest indicator valori medi. Zonele in care se poate considera ci populatia este imbitraniti, avand indice de imbatranire peste 1,5, sunt situate, mai ales, in vestul Transilvaniei, in sudul Olteniei si Munteniei, Populatia tanara are pondere in unele zone mai restranse din rural, respectiv din judetele: Suceava, Maramures, Bistrita-Nasdiud, Constanta 7Reducerea migratiei spre urban poate avea ca efecte reechilibrarea structurii demografice si, in viitor, 0 reducere treptati a fenomenului de imbitranire a populatiei rurale. Densitatea populatiei este exprimata prin numarul de locuitori pe km2 si permite identificarea zonelor de concentrare a populatiei, dar si a celor cu populatie redusa Dupa ultimele analize, in Romania, 28% din localitatile rurale au densitate sub 100 de locuitori pe km? Densitatea medie este 47,8%, fiind de circa 10 ori mai mic’ decat in mediul urban, unde sunt 484 locuitori/km2 si jumatate din densitatea medie a populatiei totale, de 94,7 locuitori pe km2. Zonele cele mai dens populate, cu densitate in comune peste media din rural, sunt situate, cu precddere, in afara arcului carpatic, cele mai mari concentrari regiisindu-se in regiunile subcarpatice din Moldova si Muntenia si in comunele din apropierea capitalei Densitatea sub 50 locuitori/km2 se intalneste in Transilvania si Banat, iar zonele cu densitate sub 30 locuitori/km2 sunt cele montane si din Dobrogea de Nord. Pentru evaluarea resurselor demografice pot fi utilizati indicii_volumului populatiei si al innoirii fortei de muncé, Volumul populatiei este exprimat prin numirul locuitorilor cu domiciliu stabil in localitiile rurale, putand fi identificat potentialul uman al respectivelor localitati Mirimea medie a unei comune in Romania este de 3782 locuitori, de 10,5 ori mai mic& decét populatia medie in regiunile administrative care este, excluzand Bucurestiul, de 39800 de locuitori. Cele mai multe comune ~ 62% ~, au dimensiuni medii de 2000 ~ 5000 locuitori. nRComunele mici si foarte mici (sub 2000 locuitori) reprezinta 16,2% din totalul comunelor gi sunt situate mai ales in vestul tari, Comunele mari si foarte mari — 22% din total, sunt frecvente in Moldova (exceptie judetele Vaslui si Vrancea) si in centrul si sud-estul Munteniei, fiind deci specifice zonelor de campie si de podis de mica altitudine. fnnoirea fortei de munci este exprimat prin indicele de innoire a ei, adic raportul dintre populatia din grupa de varst4 15 — 29 ani si cea de 30 - 44 ani. Acest indice este relevant in estimarea evolutiei pietei rurale a fortei de munca. Valoarea medie pe rural a indicelui de innoire a fortei de munca indica aparitia unui excedent de tineret ce poate constitui un potential necesar revitalizarii ruralului dupa tranzitie. Valoarea acestui indice difera foarte mult in teritoriu. Astfel, Moldova se distinge prin predominanta tinerilor. Aceeasi situatie este intalnita si in cdteva zone restranse din partea central a Munteniei, Campiei Baraganului si centrul Transilvaniei. Diagnoza demograficd a spatiului rural s-a finalizat deci intr-un indice complex rezultat din agregarea indicilor caracteristici stiintei demografice si a potentialului resurselor umane. Valorile indicilor agregati pot fi grupate pe trei intervale, realizandu-se 0 tipologie a comunelor pe trei categorii de favorabilitate ale caracteristicilor demografice. De la tipologia comunelor se poate trece la una a zonelor, sau arealelor, cu caracteristici demografice relativ omogene: a) zone cu dinamism demografic si capacitate mare de regenerare demografica. Aceste zone cuprind comune cu dinamism demografic si capacitate de regenerare de intensititi maxime si medii. Zonele nu au o distributie teritorial& Bcompact. Sunt situate in estul {4rii si le putem desemna, in genere, prin apelul la regiunile istorico-geografice: Tara Oasului, Rodna, Bargan, Oltul Superior, Moldova de Nord, Bazinul Trotusului, Depresiunea Casinului, Siretul Inferior i Dobrogea de Sud. b) zone afectate de declin demografic cu slaba capacitate endogend de regenerare. Aceste zone cuprind suprafete relativ intinse, ceea ce indicd faptul c& fenomenele demografice sunt ample in spatiul rural romanesc. Zonele respective sunt constituite, in principal, din comune cu caracteristici demografice nefavorabile, reprezentarea vizuali demonstrand cA raspandirea lor este relativ compacti. Ele pot fi gasite mai ales in vestul Transilvaniei si sudul tarii ©) zone cu diamism si capacitate de regenerare medi, care sunt destul de raspandite pe teritoriul (arii, dar nu apar in grupuri omogene. 6.1 Criteriile economice; indicato: ferenti Identificarea punctelor de contact dintre strategia sectoriala si cea a dezvoltarii rurale are, in genere, o dubia utilitate, de evaluare, atat in dezvoltare, cat si in identificarea factorilor cu rol important in dezvoltarea endogena a zonelor. De aceea, analiza economica va fi structurata in doud etape de evidentiere, a starii si a potentialului economic al zonei rurale. Pentru diagnoza economic a ruralului agrar, se propun urmatorii indicator 1, Potentialul agricol ce poate fi nuantat in trei indici, calculati pe baza datelor din fisa localitatii, elaborata de Consiliul National de Statistica: a) Teren agricol pe locuitor, exprimat prin indice de arealitate, determinat prin raportul dintre suprafata agricola a comunelor cercetate gi populatia acestora. 14Acest indicator oferd informatii despre potentialul agricol si poate avea o functie de orientare a strategiei agricole a zonei. in prezent, valoarea medie a indicelui de arealitate in rural este de 1,40 ha/locuitor, superior medici nationale, egal cu 0,60 ha/locuitor, apreciata ca fiind redusa in raport cu media europeand; acest fapt impune imprimarea unui caracter intensiv productiei agricole. Un astfel de indice are variatii? mari in teritoriu, fiind determinat de conditiile fizico-geografice si de variatiile densitatii populatiei. b) Structura folosintei agricole — const in gruparea terenurilor agricole pe categorii de folosinta. Acest indice caracterizeaza, in linii generale, potentialul de productie agricola, directiile de specializare, diversificare si intensificare a agriculturii si profilul general de productie. La nivel national, se apreciaza ci existé o structura avantajoasa a fondului funciar, datorita ponderii de 62% a terenului agricol, iar, in cadrul acestuia, terenurile arabile si cele cultivabile cu vii silivezi ocupd o suprafata insemnata. Gruparea comunelor dupa tipul de structura a folosintei agricole indica 0 preponderenta a celor de teren arabil de peste 50%. Distribuirea teritoriala releva o stransi dependent intre conditiile de relief si ponderea terenului arabil. c) incdredtura de animale la 100 ha se calculeaz prin raportarea numarului de animale, exprimat in UVM, la totalul terenurilor agricole pe comune. UVM - ul — unitate de vita mare — este o unitate conventionala prin care se poate evalua, la nivel mondial, intregul efectiv al animalelor, de la bovine pana la pasari, prin transformare in indicatorul incdrcdtur’ la 100 ha Acest indicator reflecta relatia existent intre potentialul agricol animal si cel vegetal si reprezint& aspectul cantitativ al sectorului zootehnic. Nivelul optim al indicatorului “incarcatura de animale la 100 ha” este de 100 UVM/100 ha; media la nivel national a Romaniei este de 59 UVM/100 ha si cea din mediul 15rural, de 55,3 UVM/100 ha, ceea ce indica un deficit general al sectorului zootehnic. Pe teritoriul tari, valori optime ale gradului de incdrcare cu animale la 100 ha se intalnesc izolat doar in judetele Suceava, Timis, Arges. IIfov, Tulcea, Dambovita, Alba si Mures. Aceasti incircdturd este foarte sczuti in comunele din Campia Romana, Dobrogea, unele judete din Transilvania si Banat. forestier 2. Potentialul forestier este evaluat prin suprafat pe locuitor. Suprafata forestiera include totalitatea zonelor impadurite destinate atat productiei, cat si protectici mediului. Dupa ultimele date furnizate de Consiliul National de Statistic’, media national este de 0,28 ha pidure pe locuitor, ceea de reprezinta o apropiere de nivelul mediu din spatiul european. in mediul rural, valoarea aproape dubli a indicelui mediu, 0,60 ha/locuitor, evidentiaz4 un potential ridicat al comunelor in administrarea exploatatiilor forestiere, Distributia in teritoriu a potentialului forestier araté ca exis © concentrare a acestuia in zonele montane si submontane. 3. Potentialul turistic, exprimat prin gradul de atractivitate turistic’, este un indicator construit prin insumarea informatiilor privind prezenta in teritoriul comunelor a zonelor protejate natural sau construite, a statiunilor balneare de important nationala sau locala si a satelor incluse in circuitul turismului rural. Pentru date exacte, se poate apela la proiectul “Zone de interes turistic deosebit”, elaborat de URBANPROIECT '97 — '98. Clasificarea comunelor dup’ potentialul turistic a evidentiat patru categorii: > comune fara potential turistic; > comune cu potential turistic; > comune cu potential turistic mediu; 16> comune cu potential turistic mare. in urma analizelor, s-a constatat cd peste jumatate din numarul comunelor romanesti dispun de potential turistic, aproximativ 500, avand resurse mari gi foarte mari pentru dezvoltarea comunitatilor turistice. in plan teritorial pot fi evidentiate comunele din zonele montane, litoral si Delta. Clasificarea comunelor dupa potentialul turistic a evidentiat patru categorii: > comune fara potential turistic; > comune cu potential turistic; > comune cu potential turistic mediu: > comune cu potential turistic mare. 4, Potential industrial, poate fi exprimat prin doi indicatori a) Gradul de complexitate a activitatii industriale, relevand structura activitat de acest tip din mediul rural; b) Gradul de prelucrare a produselor agricole, exprimat sintetic prin relatia existent intre potentialul agricol al localititii si gradul de prelucrare a produselor sale. Dupa datele furnizate de Ministerul Industriilor si Comertului si cel al Agriculturii si Alimentatiei, potentialul industrial al comunelor este destul de scaizut, 50,2% dintre acestea neavand nici un potential industrial si doar 8,7% realizind o activitate comercial complex ce implica prezenta a cel putin dou ramuri de activitate industrial; comunele care au dezvoltati cel putin o activitate industriala (morarit, panificatie) au 0 pondere de 21,3% in totalul acestora. 5. Potentialul exploatatiei agricole poate fi analizat prin patru indicatori, plecand de la date furnizate de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei: individuale — indicator relevant in a) Suprafata medie a exploata caracterizarea structurilor organizatorice ale productiei 1in contextul economic actual, nu exist cadru legal care s& favorizeze spiritul antreprenorial. De aceea, suprafata medie a exploatatiei individuale de 2,9 ha pe ansamblul ruralului reprezinti un nivel foarte redus comparativ cu suprafata medie a fermei comunitare. Valoarea acestui indicator la nivelul comunelor indica o larga raspandire in teritoriu a exploatatiilor agricole cu suprafate apropiate de medie de 1 — 3 ha. Zonele care se remarca prin suprafete medii reduse in exploatatiile agricole sunt cele situate cu precidere in nordul Munteniei si al Olteniei. Comunele cu exploatatie medie a suprafetelor agricole mai mare de 5 ha au 0 pondere scizuta, de aproximativ 10% si sunt plasate mai ales in zonele montane din Carpatii Orientali si Meridionali b) Suprafata medie a exploatatiei de tip asociativ-juridic, indicator relevant pentru procesul de modelare al structurilor organizatorice de productie din agriculturd, in perioada de tranzitie. La nivelul intregului rural, valoarea medie a acestui indicator este de 431 ha pe asociatie, cu mentiunea ci in jumatate din numérul de comune nu exista exploatatie de acest tip, cele mai multe exploatatii fiind prezente in zone de campie. c) Suprafata medie a exploatatiei de tip familial este un indicator relevant pentru comportamentul asociativ manifestat de producatori. Asociatiile familiale sunt prezente in 39,5% din totalul comunelor, fiind preponderente in sudul si sud-estul tari. Suprafata medie a acestui tip de asociatie este de 134,5 ha. d) Gradul de asociere in exploatarea terenurilor — exprima proportia terenului agricol aflat in proprietate privat, dar lucrat in exploatatie de tip asociativ. Se calculeaz prin raportarea suprafetei agricole lucrate in exploatatie de tip asociativ la totalul terenului agricol. Acest indicator este relevant in 8surprinderea_unor fenomene socio-economice specifice diverselor zone geografice ale tari Valoarea medie a gradului de asociere in exploatarea terenurilor atinge 0 pondere de 20%, Exploatarea terenurilor agricole private in regim asociativ este prezent in 55% din totalul comunelor gi se intalneste mai frecvent in zonele de campie si podis. Cel mai ridicat grad in exploatarea terenurilor caracterizeaz comunele din sudul si sud-estul tirii, zone ce au cunoscut cel mai ridicat grad de colectivizare de tip socialist 6.2 Indicii economici ai satului contemporan + Indicele structurilor de proprietate Pentru definirea structurilor de proprietate poate fi utilizat ca indicator ponderea suprafetei agricole private in totalul suprafetei agricole. Nivelul mediu de repartizare a terenului agricol din mediul rural este, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei in '99, de 62,9%; comunele ce au mai mult de 50% din suprafata agricola privatizata reprezinta 86% din totalul comunelor, iar cele mai multe dintre acestea au ponderea suprafetei private cuprinse intre 50% si 80%. Ele sunt situate cu precddere in zonele de campie, deal, podis. + Indicele gradului de ocupare a populatiei este exprimat prin doi indicatori, calculati pe baza datelor furnizate de Consiliul National de Statistica ‘98: 1) populatie activa la 1000 locuitori; 2) populatie in agriculturd pe 100 ha teren 791) Primul indicator populatia activa la 1000 locuitori este relevant in aprecierea dimensiunii cantitative a resurselor umane din rural, Valoarea medie a acestui indicator este de 403,5 persoane la 1000 locuitori. S-a constatat 0 preponderenta a comunelor cu valori ale acestui indicator situate in jurul mediei de 300 ~ 500 persoane ocupate la 1000 locuitori in plan teritorial, gradul cel mai redus de ocupare a populatiei se afla in vest si sud-vest, in Transilvania si in Dobrogea. 2) Indicatorul populatiei active 1a 100 ha este relevant pentru exprimarea presiunii populafiei active asupra suprafetei agricole. in spatiul rural revin, in medie, dupa datele Consiliului National de Statistica, 18,4 persoane active la 100 ha in plan teritorial se inregistreazi variatii mari ale presiunii populatiei active asupra terenurilor agricole, industria inregistrind valori situate sub 7 si peste 60 persoane active la 100 ha. Comune cu presiuni moderate si mari se inregistreaza frecvent in Moldova. O presiune extrem de scdzutd este caracteristic’ zonelor Transilvanici, Banatului si Dobrogei. + Indicele de diversificare a activitatii economice poate fi evaluat prin indicatorul ponderii populatiei active neagricole din totalul populatiei active in rural. Acest indicator a fost calculat dupa datele statistice ale CNS, de la recensimantul populatiei si locuintelor din 1992. in urma calculelor, valoarea medie in rural era de 53,1 persoane active neagricole la 100 persoane active, adica mult mai putin decat media pe tara, de 76.4 persoane active neagricole la 100 persoane active Gradul scazut de diversificare a activititii este caracteristic deci majoritatii comunelor din tari, doar 14,4 % inregistrand valori importante de peste 80 persoane active neagricole la 100 persoane active. 80Teritoriile cu un grad mediu si superior de diversificare a activitatii economice se afl, cu precddere, in zonele carpatice si subcarpatice si in zonele rurale limitrofe marilor orase. Gradul de diversificare a activitatii economice este intro relatie de cauz litate cu structura utilizarii terenurilor, gradul de industrializare, gradul de asociere in agricultura si tipul de agricultura practicat (intensiv, extensiv) printr-un indice Diagnoza economica a mediului rural poate fi realize complex constituit prin agregarea indicatorilor selectati pentru a caracteriza starea si resursele economice potentiale. Tipologia comunelor rezultati in urma evaluarii indicelui_ complex evidentiaza trei categorii: a) comune cu stare economicad buna sau medie si resurse potentiale intr-o ‘economie rural diversificata, deci cu conditii economice considerate favorabile; b) comune cu stare economicd medie sau slaba si resurse potentiale intr-o economie medie diversificata; ) comune cu stare economicad medie sau slaba si resurse potentiale predominant agricole, adic’ comune cu conditii economice nefavorabile Distributia comunelor in teritoriu prezinté un caracter relativ compact pe zone foarte intinse, in consecinta zonificarea teritoriala pe criterii economice cuprinde cAteva arii intinse, avand, in genere, aceleasi caracteristici economice, clasificate pe trei categorii: a) zone rurale cu stare economica medie si resurse potentiale pentru o economic diversificaté, plasate, cel mai frecvent, in regiuni montane si submontane; b) zone rurale cu stare economica slaba sau medie gi resurse potentiale predominant agricole, care sunt zonele cele mai intinse, plasate, cu precadere, in regiuni de campie; 81c) zone rurale cu resurse potentiale pentru 0 economie diversificata si stare economi medie, ce cuprind aproximativ jumétate din numirul total al comunelor plasate mai putin omogen in teritoriu.Ele se intalnesc, predominant, in regiuni de campie. + Indicele criteriului de locuire ~ modul de locuire in spatiul rural — prezinta diferentieri importante in ansamblul teritoriului, modul de locuire este definibil prin mai multi factori de locuire, cum ar fi: modele culturale traditionale, caracteristici socio-demografice, puterea economicd a populatiei, resursele localitatilor pentru materiale de constructie. in caracterizarea acestui criteriu, pot fi utilizati mai multi indicatori. Pentru prezentarea situatiei satului romanesc actual, s-a utilizat ca sursd recensamantul populatiei si al locuintelor din 1992, prelucrat de Consiliul National de Statistica, si evidentele statisticilor anuale privind indicele de locuinte in rural, pana in 1999. + Indicele suprafetei locuibile este relevant pentru aprecierea confortului locuirii si are ca indicator suprafata locuibild pe locuitor, calculaté in metrii patrati. La ora actuala, in mediul rural, suprafata locuibila medie care revine pe locuitor este de 11,58 m.p., apropiindu-se sensibil de cea din mediul urban — 11,54 m.p. pe locuitor. La nivelul comunelor, valorile indicatorului sunt situate intre 6 m.p. pe locuitor si 18 m.p. pe locuitor. in majoritatea comunelor, aproximativ 63%, se inregistreazi suprafefe locuibile medii intre 10 m.p. si 14 mp. pe locuitor. in plan teritorial, poate fi remarcati o frecventa ridicaté a comunelor cu suprafete locuibile pe locuitor peste medie in Banat si in zonele sudice ale ‘Transilvaniei. Explicatia consti atat in modul de locuire traditional, in acea zona casele fiind spatioase, cat si in caracteristicile demografice specifice (numar mai mic de persoane pe gospodarii si natalitatea in scadere), 82Cele mai mici suprafete locuibile pe locuitor — sub 10 mp. — se inregistreazi in judetele: Iasi, Botosani, Vaslui, Constanta, Teleorman, Olt Situatia este determinati de nivelul scizut al veniturilor populatiei, de modelul traditional de realizare al locuintelor, de lipsa materialelor de constructie rezistente si de structura demografica a gospodariilor, in genere, mai mare de trei persoane pe gospodarie. + Indicele materialelor de constructie a cladirilor de locuit este exprimat prin indicatorul ponderea cladirilor de locuit realizate din materiale durabile de tip beton, céramida, piatra, in raport cu totalul cladirilor de locuit din mediul rural. Indicatorul este relevant in aprecierea gradului de confort al locuintelor, a rezistentei clidirilor in timp sau la actiunea unui factor de rise (cutremur, inundatii), precum si la aprecierea puterii economice a populatiei din zona. Valorile medii pe tari ale indicatorului araté 0 pondere scizut& a constructiilor din materiale durabile in mediul rural, respectiv 37,7%, fata de 66,6% in mediul urban si de 42,3% la nivelul intregii tari 4 la nivelul comunelor este foarte Scala de variatie a indicatorului calcule larga, de la valori sub 10%, la valori mai mari de 60%. Este de remareat numarul mare (764) al comunelor in care ponderea constructiilor de locuinte realizate din materiale durabile este scdzutd. Situarea in teritorii a acestor comune cuprinde arii largi din estul si sudul Moldovei, estul si sudul Munteniei, vestul Banatului, Crisana si Dobrogea. Ponderea cea mai ridicata, mai mare de 60%, a cladirilor din materiale durabile este intélniti in comunele situate in zonele Carpatilor Meridionali si Occidentali, in Podisul Transilvaniei si zonele subcarpatice ale Munteniei si Olteniei, unde resursele naturale de materiale pentru constructii sunt bogate. 83+ Indicele perioadei de constructie a cladirilor a fost analizat prin indicatorul ponderea cladirilor de locuit realizate dup& 1970 din totalul locuinfe existente la sfarsitul anului 1992, Ponderea locuintelor realizate dupa 1970 in mediul rural este de aproximativ 20%, fati de 67% in municipii si orase. in aceasta perioada, constructia de locuinte in rural a fost extrem de scdzuta. in profil teritorial pot fi remarcate totusi ponderi ridicate ale constructiilor noi in zonele montane si submontane. Zonele cu cele mai sc&zute ponderi de constructii sunt in Campia de Vest, precum si in Campia Romana (Bardgan), Podigul Bardganului si sud-estul Transilvaniei. + Indicele numarului de locuinte noi este exprimat prin indicatorul numar de locuinte construite in perioada 1992 — 1999 la 1000 locuitori. Datele pentru calculul acestuia au fost extrase din fisele statistice ale comunelor, publicate anual de Consiliul National de Statistica, Acest indicator este relevant in exprimarea puterii economice a localitatilor ii unor zone rurale. si a atractivit Dup& 1989, constructia de locuinte in Romania a inregistrat o sc&dere accentuati, abia in 1992 inregistrndu-se 0 reluare a activitatii de constructii, acesta find anul in care, dupa mai multe decenii, s-au construit mai multe locuinte in rural decat in urban. Din cele 140000 de locuinte noi realizate in perioada 1992 — 1999, un numar de 80000 s-au construit in mediul rural, revenind, in medie, 7,8 locuinte noi la 1000 locuitori, fad de 4,3 locuinte la 1000 locuitori din municipii si orase. Acest aspect sugereazii faptul cd in mediul rural exist rezerve de vitalitate si dorinta de imbundtatire a standardelor de locuire. Constatarea este sustinut’ si de distributia teritorialé a comunelor in care se inregistreazi un volum mai mare 84de locuinte noi. Distributia indica faptul c& acestea se realizeazd in zonele cele mai dens populate din Moldova, zonele centrale ale Munteniei, Olteniei, desi acestea sunt caracterizate printr-un mod de locuire deficitar. + Indicele dotarii locuintelor cu instalatii de apa Este exprimat prin indicatorul ponderea locuintelor dotate cu instalatii cu apa in interior in raport cu numarul total de locuinte surprins in recensimantul din 1992. Acest indicator este relevant in aprecierea gradului de confort si igiena a locuirii frizand, concomitent, indicii despre existenta retelelor publice de alimentare cu apa, puterea economica a gospodiariilor, dar si nivelul aspiratiilor si asteptarilor, adicd gradul de cultura si civilizatie in mediul rural. in Romania, reteaua de alimentare cu apa potabila in mediul rural era foarte putin extinsa, la sfarsitul anului 1992 numai 11,4% din numarul total de locuinte fiind dotate cu instalatii de apa in interior, fat de 86,9% in mediul urban. Majoritatea comunelor, peste 60%, au un procent mai mic de 8% de locuinte dotate cu instalatii de apa in interior. © treime din totalul comunelor au o pondere a locuintelor dotate cu instalatii de apa extrem de scazuta, sub 2%; comunele avand acest nivel de dotare scizut sunt situate cu precddere in Moldova, Muntenia, Oltenia. Cea mai bund dotare a locuinfelor cu instalatii de apa se regaseste in Transilvania si Banat, zone caracterizate, in genere, printr-un nivel de locuire traditional mai confortabil decat restul tari Diagnoza final privind modul de locuire s-a realizat prin agregarea indicatorilor analizati. in urma punctajului obtinut de comune se constati o predominant a comunelor cu conditii medii si slabe.Tipologia comunelor pe trei trepte de favorabilitate releva o mare raspandire in teritoriu a comunelor cu calitatea locuirii medie si slabi, comunele cu conditii bune de locuit fiind in numar redus si extrem de dispersate. 85Tipologia zonarii comunelor dupa criteriul de locuire diferentiaza trei zone cu caracteristici relativ omogene: a) zone cu starea relativ bund a locuirii, ce cuprind comunele cu conditii de locuire medii si superioare. Aceste zone pot fi delimitate, in special, pe criterii geografice si cultural-traditionale.Ele cuprind arii relativ scdzute din regiuni montane si submontane si in teritorii limitrofe marilor orase; b) zone cu stare slaba a locuirii, cu o distributie in teritoriu relativ compact, situate pe suprafete extrem de extinse; c) zone cu stare medie a locuirii, repartizate mai putin omogen in teritoriu, existind diferentieri locale importante intre regiunile vestice, sudice si estice. + in ceea ce priveste indicele dotirii cu apa potabild in sistem centrali zat, sa utilizat indicatorul metru cub pe locuitor si pe an de apa potabili distribuit consumatorilor prin instalat publice '97. Datele au fost preluate de la CNS, fiind intitulate “Activitati privind utilitatile publice de interes local in 1997”. Numarul comunelor cu distributie de apa potabila prin instalatiile publice era de 1148, reprezentand, statistic, 42,7% din totalul comunelor. Cantitatea de apa distribuitd in aceste comune a fost extrem de redusa, revenind, in medie, 38 m.c. pe locuitor pe timp de un an, in mediul rural. Scala de variatie a indicatorului privind cantitatea de apa distribuitd este 0,1 — 50 m.c./locuitor/an, valori maxime inregistrandu-se doar in aproximativ 23% din comune. Distributia teritoriala prezinta variatii mari, comunele cu apa potabila fiind extrem de dispersate. Zonele unde se constaté o mai buna alimentare cu apa potabild sunt restranse, fiind situate cu precddere in judetele Timis, Cluj, Arad, Maramures, Harghita, Tulcea, Constanta, Braila, Prahova.O situatie critic’ se inregistreaza in judefele din sudul tarii si Moldova, unde alimentarea cu apa in fem centralizat este inexistenta sau foarte scazuti, cu medii sub media pe ansamblul ruralului. 86+ Indicele alimentarii cu energie electricd — se utilizeaza indicatorul gradul de electrificare a gospoditriilor, exprimat prin ponderea_numarului gospodiriilor racordate la reteaua de distributie a energiei electrice, din numirul total de gospodarii. La baza determinarii acestui indicator a stat un material claborat de RENEL in anul 1997 privind situatia alimentirii cu energie a gospodiriilor satesti. in Romania, alimentarea cu energie electricd este asigurata in pondere de 98,5% in rural si aproximativ 100% in urban. La nivelul comunelor, ponderea gospodiariilor racordate la reteaua electricd variazi intre 65% si 100%, majoritatea comunelor (72%) avand un grad de electrificare de 100%, Comunele cu cele mai putine gospodirii racordate la reteaua electric’ sunt situate in zona muntilor Apuseni, Moldova Centralia, Maramures, Dobrogea, Campia Bariganului Situatiile cele mai favorabile se afla in judetele Suceava, Sibiu, Dambovita, Arges, Dolj. + Indicele alimentirii cu gaze naturale este exprimat prin indicatorul di prezenta retelei de distributie a gazelor in comune, considerdindu-se c& astfel ributia de gaze naturale. Pentru acest indicator a fost luata in considerare existd posibilitatea extinderii refelei. Sursa datelor este publicatia CNS “Activitati privind utilitZtile publice de interes local 1997”, completatd cu lista comunelor pentru care este aprobata extinderea retelei de distributie din '97. Indicatorul este relevant in aprecierea confortului locuirii in Romania sia calitatii viet general. Numarul comunelor in care exist retele de distributie a gazelor este foarte sczut, aproximativ 481 comune, ceea ce reprezinti doar a cincea parte din numiéarul total. Situarea in teritoriu a acestor comune este, cu precadere, in centrul 87Transilvaniei, in apropierea surselor de gaz metan. Izolat, pot fi semnalate resurse de gaze naturale in toate judefele tari, cu exceptia judetului Mehedinti; o situatie mai favorabild este in zonele centrale ale Olteniei, Banatului si Maramuregului * Indicele racordarii la reteaua telefonicd a implicat utilizarea indicatorului gradul de racordare a satelor la reteaua telefonicd, reprezentand ponderea satelor in ansamblul retelei telefonice si numarul de posturi din satele fiecdrei comune. Sursa indicatorului au fost evidenfele din 1998 ale Romtelecom, Accesul la refeaua telefonicd este o cerinti majora a vietii modeme a populatiei, mai ales pentru stimularea activitatii economice si sociale. Datele Romtelecom au relevat ci, in prezent, refeaua de telefonie este destul de scdzuta in mediul rural, respectiv 1157 comune, sau 43% din numarul total, au satele racordate la reteaua telefonicd. in restul comunelor, racordul telefonic este realizat numai in satul de resedinta al comunei si partial in satele componente. Teritoriul cu situatia cea mai favorabila este cel din nord-vestul {ari si, partial, Transilvania si judejele sudice din Campia Romana, Situatiile cele mai grave sunt caracteristice judetelor Alba, Hunedoara, Cluj, Timis, Caras-Severin, Gorj, Arges si celor din Moldova. O cauza a acestei situatii este reprezentata de conditiile dificile de instalare a retelei in zonele montane, dar principala cauza este lipsa de mijloace financiare. in ultimii ani, totusi, in mediul rural, s-au extins unele sisteme telefonice neconventionale, care nu au nevoie de retele, dar dimensiunile sunt inca restranse. Extinderile retelelor de telefonie in sate necesita studii de fezabilitate pentru stabilirea undelor telefonice cele mai eficiente in raport cu refeaua de telefonie, numarul de locuitori, posibilitatile financiare. * Pentru indicele acce: cdilor de transport indicatorul utilizat este cel al accesului la reteaua majora, rutiera si feroviara a localitatilor dintr-o comuna. 88Accesibilitatea la cdile de transport este un criteriu deosebit de important in aprecietea posibilitatilor de dezvoltare economico-sociala a localitatilor. Un acces direct la c&ile de transport majore gi cu o stare tehnicd corespunziitoare asiguri premise favorabile de dezvoltare a activitatii economice si faciliteaza deplasarea populatiei inspre locul de munca, sau spre satisfacerea unor servicii Numarul comunelor cu acces direct la refeaua major de c&i de transport este de 1462, reprezentind 54,4% din numérul total de comune, totalizind o populatie de 6250000 de locuitori, respectiv 61% din populatia rurald a tari, Cu toate cA numarul comunelor s Abatute de retele majore de transport este relativ ridicat, accesibilitatea populatiei la acestea implica o serie de dificultati. Aceste dificultati sunt determinate, in principal, de starea precara a majoritatii cdilor de acces spre drumurile nationale sau caile ferate, cele mai multe drumuri comunale find drumuri de pamant. Nu au fost analizate elementele referitoare la calitatea drumurilor, deficienté majora a spatiului rural romanesc, din lipsa unor date statistice. Diagnoza echiparii tehnice a satului romanese presupune deci evaluarea stiri actuale a echiparii. Prin agregarea ponderati a indicatorilor s-a obtinut pentru fiecare comuna, un indice sintetic. Grupand pe trei trepte valorile indicilor sintetici, se poate realiza o tipologie a comunelor care evidentiazA gradul lor de echipare tehnic Aprecierile privind calitatea echiparii tehnice trebuie privite in mod relativ. Datorita nivelului general foarte scdzut al echiparii tehnice, s-a putut aprecia ca nu exist comune cu o stare bund a echiparii, decat in raport cu situatia mediei pe ansamblul ruralului. Zonificarea teritoriala privind echiparea tehnicd a mediului rural a fost conceputa astfel: a) zone cu echipare relativ bund. Gradul de dispersie a comunelor cu echipament tehnic relativ bun a facut extrem de dificilé delimitarea acestor 89.comune. Dimensiunile sunt relativ restranse si, in genere, acolo unde exista, ele sunt in relatie direct cu axele majore si cu retelele localitdtilor urbane. b) zone cu dificultati grave in echiparea tehnicd. Acestea cuprind comune cu stare medie si deficitara a echiparii. Aceste zone sunt situate in cémpiile din sudul trii si in unele regiuni montane, cum ar fi Carpatii Orientali, precum si in Moldova; ¢) zone cu stare medie a echipamentelor, care au cea mai mare intindere in teritoriu, prezentand insa aspecte caracteristice locale foarte variate. + Criteriile sociale (indicit . cunoasterea infrastructurii sociale rurale si a fenomenelor specifice impun, din ratiuni metodologice, utilizarea mai multor subcrites indtatea, invatamantul, comunicatiile $i mortalitatea infantila. — Pentru suberiteriul sinatatii indicatorul utilizat pentru evaluarea serviciilor de sinatate este numirul de locuitori pe un medic. Sursa datelor 0 constituie fisa localititilor intocmiti de CNS in 1976. Este un indicator relevant pentru aprecierea cantitativi a infrastructurii medicale exprimand accesibilitatea populatiei rurale la sistent medicalA calificat’. Aspectul calitativ al infrastructurii medicale nu este surprins de acest indicator, existind 0 pondere insemnata a medicilor care nu au rezidenta in comune si care nu pot asigura continuitatea actului medical. Media nationala este de 565 locuitori pe medic, media urbana — 378 locuitori pe medic, iar valoarca medici in rural depaseste de trei ori media urbana. Pentru jumatate din comune, populatia ce revine la un medic depaseste de 2,7 ori populatia pe un medic la nivel national si de 4,1 ori valoarea pentru mediul urban. Distributia indicatorului pe comune indica la peste 12% din ele o situatie relativ satisficdtoare, revenind mai putin de 599 de locuitori la un medic, ceea ce este 0 valoare apropiata de cea a nivelului national; doar 6% din comune (sau 148) nu au nici un medic. 90in plan teritorial se remarca o distributie dispersaté a comunelor cu acelasi grad de accesibilitate la serviciile medicale. O freevent: sporitd a comunelor fr’ nici un medic se remarca in Moldova — Podisul Central Moldovenese, in zona Carpatilor de Curbura si in judetul Tulcea Valori ale indicatorului sub media pe tara se inregistreaz, in genere, in zonele montane si submontane ale Carpatilor Meridionali si Occidentali. —Pentru suberiteriul invatamantului s-a utilizat indicatorul gradul de complexitate al invatamantului, indicator structurat pe trei subcategorii, care surprind prezenta sau absenta infrastructurii necesare pentru desfagurarea procesului educational. Sursa datelor a fost fisa localitatii pentru anul 1976, elaborata de CNS. Categoriile in care se grupeaza valoarea indicatorului sunt rezultate in urma unei ierarhizri a unitatilor de invatamant pe niveluri: a) scizut, caracterizat prin prezenta scdzuta a unitatilor de invatamant de tipul gradi Jor, scolilor primare si gimnaziale; b) mediu, caracterizat prin prezenta in plus a scolilor profesionale; ©) inalt, caracterizat prin prezenta liceelor sau a unor scoli postliceale, Caracteristic pentru mediul rural este predominanta scolilor primare si gimnaziale, reprezentind 92,5% din totalul unitatilor de invatamant din mediul rural Scolile profesionale reprezint mai putin de 1%, iar cele liceale si postliceale, 6,5%. Comunele avand un nivel scizut de dotare cu unititi de invatamant reprezint& aproximativ 93% din totul comunelor si au, in consecint, o rispandire uniforma in teritoriu. oComunele cu nivel ridicat de dotare (6% au o distributie teritoriala extrem de dispersata, —Subcriteriul comunicatiilor a presupus utilizarea indicatorului numarul abonamentelor TV la 1000 locuitori. Acest indicator caracterizeaza dimensiunea cantitativa a procesului de comunicatii si gradul de accesibilitate comunicationalé din mediul rural. Sursa datelor a fost, si in acest caz, figa localitatii pe 1996, elaborata de CNS. Valoarea medie in rural a indicatorului este de 165,6 abonamente TV la 1000 locuitori. Comunele avand un numar de abonamente relativ ridicat, peste 200 abonamente TV la 1000 locuitori, reprezinta 24% din totalul comunelor, iar situarea lor este extrem de dispersat in teritoriu; tendintele de grupare apar doar in Banat, Crisana gi partea centrala a Munteniei (Prahova). Situatii nesatisfacdtoare — sub 100 abonamente TV la 1000 locuitori — prezinta comunele din zonele montane si submontane ale Carpatilor Occidentali, din sudul Transilvaniei si zona Carpatilor Meridionali. Subcriteriul mortalititii infantile presupune, ca indicator, mortalitatea infantila, calculata prin raportarea numérului deceselor copiilor sub un an, la numérul nascutilor dintr-un an. Datele au fost furnizate de CNS si s-au calculat pentru perioada 1990-1997. Mortalitatea infantil este un indicator sintetic al _caracteristicilor economice, sociale, culturale gsi traditionale ale unei zone, cuantificand efectul unor cauze multiple, cum ar fi: calitatea locuirii, nivelul de instruire a populatiei, conditiile igienico-sanitare, cunostinte de puericultura. Deosebirile dintre modul de vi: 4 in rural si urban se reflect in discrepanta dintre nivelul mortalitatii in cele doua medii.Nivelul mortalitatii infantile este cu 30-35% mai mare in rural decat in urban. in intervalul 1990 — 1996, mortalitatea infantila a inregistrat totusi o scidere, situdndu-se in 1996 la jumatatea nivelului inregistrat in 1969. in ultimii ani, dupd 1996, mortalitatea infantilé in rural a marcat din nou o tendinté de crestere, Majoritatea comunelor — 60% — au o mortalitate infantila medie sau ridicataé, de peste 20 decese la 1000 nascuti vii pe an. La nivelul comunelor, variatia este foarte mare, mergand de la 0 la 40 decese la 1000 nascuti vii pe an. Distributia comunelor, din perspectiva acestui indicator, este extrem de dispersata, existand unele zone in care mortalitatea infantila se manifesta pe arii compacte. Aceste zone cuprind teritorii intinse din Moldova si Dobrogea si unele zone restranse din sudul Munteniei si al Olteniei. Diagnoza starii sociale a ruralului s-a finalizat prin agregarea celor patra indicatori analizati, avand insi o pondere mai mare indicatorul mortalitatii infantile, datorita caracterului sau sintetic. Tipologia comunelor, din perspectiva stirii sociale, semnaleazi o predominanta de 46% a comunelor cu conditii satisficatoare si ponderi egale pentru cele cu stare sociala deficitara si relativ bund, respectiv 27%. Zonificarea teritoriald a impus urmatoarea tipologie: a) zone rurale cu stare sociald relativ bun’, cuprinzand comune cu stare bund si Satisfcdtoare, care sunt situate, de regula, in Transilvania si in nordul Olteniei si al Munteniei; b) zone rurale cu stare sociali deficitara, ce cuprind comune cu stare satisfacdtoare si slaba; aceste zone, de dimensiuni variate, se situeaza, in general, in Moldova, in partea central a Munteniei si in Dobrogea; ©) zone rurale cu stare sociala satisficdtoare, extrem de dispersate; se intersectioneaza cu zonele clasificate mai inainte. 93+ Criteriile ecologice ale ruralul . Dezvoltarea rural integrata impune imteractiunea dintre f tori de mediu si cei sociali, culturali si economici, asigurand conservarea resurselor naturale pe termen lung. Situatia actual factorilor de mediu impune masuri imediate de redresare a calitatilor acestuia. Pentru determinarea stirii ecologice a ruralului, s au analizat ponderile indicatorilor pentru aer, apa, sol, padure. Pentru aer. Indicatorul utilizat este calitatea aerului, care implica cuantificarea frecventei depisirii limitei maxim admisibile de substante poluante in atmosfera. Pe ansamblul {arii, emisiile anuale raportate la numarul locuitorilor sunt apropiate de modelele europene la principalele substanfe, cu exceptia dioxidului de carbon, in cazul c&ruia valorile romanesti sunt inferioare Pentru caracterizarea comunelor privind gradul de poluare, s-a intocmit 0 scala pe trei categorii de poluare. Astfel s-a constatat ci un procent important — 62% din totalul comunelor are aer nepoluat. Comunele cu poluare mare sau moderat sunt situate in zonele adiacente marilor combinate chimice si metalurgice, cum sunt: Baia-Mare, Copsa-Micd, Slatina (ALRO), Zlatna, sau acelea care prelucreazi substante organice: Brazi, Pitesti, Piatra Neamt, Savinesti. Un grad ridicat de poluare a atmosferei au si zonele adiacente centralelor de termoficare de la Rovinari, Turceni, Giurgiu, lasi, Isalnita, Borzesti. in genere, gradul de poluare atmosferica este mai mare in comunele situate in zonele adiacente centrelor urbane puternic industrializate. Cele mai intens poluate zone sunt in judetele: Alba, Bacau, Bistrita, Caras-Severin, Constanta, Hunedoara, Neamt, Sibiu. Pentru apa, indicatorul utilizat este calitatea apelor curgitoare, ce cuantificd frecventa depisirii limitei maxim admisibile a continutului de 94substante poluante, in apele curgatoare. Sursa de date a fost Sinteza Regiei Autonome a Apelor Romane din 1996. Comunele au fost grupate pe patru categorii, urmarind situarea lor pe cursuri de rau, respectiv categoria I, 1, Il, si categoria degradate. Pentru aproximativ o treime din numarul comunelor, nu au putut fi obtinute date. Astfel, dupa statistica Regiei Autonome a Apelor, in categoria degradate sunt incluse aproximativ 3% din totalul comunelor, estimandu-se, in schimb, ca o treime sunt situate pe cursuri de apa de categoria I si o altd treime, pe cursuri de api de categoria a Il-a, deci exist o situatie relativ buna. Bazinele hidrografice cu cele mai mari lungimi ale cursurilor de api degradata, raportate la lungimile total a raurilor principale, sunt Somesul, Oltul, Jalomita, Prutul, Muresul si Siretul. Pentru sol, indicatorul utilizat este calitatea solurilor, determinat prin ponderea suprafetelor afectate de factorul de limitare a calitatii, in total suprafata agricola. Sursa de date este Institutul de Cercetari de Pedologie si Agrochimie, cu referirile pentru 1996, Gradul de deteriorare a calititii solului prin fenomenele de eroziune, acidifiere, alcalinizare, exces de umiditate determina rentabilitatea acestuia pentru folosinte multiple, influenténd valorificarea solului pentru diverse culturi vegetale, precum gi functia sa ecologic’. in urma analizei calitatii solului pe patru categorii de degradare (nedegradare, degradare moderata, degradare puternica si foarte puternica) s-au relevat urmatoarele aspecte: a) Pe 12 milioane hectare de teren, din cele 16 milioane hectare de teren agricol, solurile sunt afectate de factori cum sunt: eroziunea, inmlastinarea, turarea, acidifierea, poluarea chimica etc.b) Cea mai importanta problema o constituie eroziunea solului, care afecteaz4, aproximativ, 7 milioane hectare teren agricol si manifesta tendinta de crestere. c) Pe aproximativ 7,5 milioane hectare de teren agricol, solul are rezerve mici si foarte mici de humus. 4) O agricultura durabilé si eficienta se poate aplica doar pe 3,7 milioane hectare, din cele 10 milioane hectare de terenuri arabile. e) Comunele cu soluri degradate puternic gi foarte puternic reprezinta aproximativ 48% din totalul comunelor si sunt situate, cu precadere, in zonele de cAmpie din sudul si vestul tarii; principalele cauze ale degradarii in aceste zone, diversele forme de poluare, rezulti in urma activitatilor antropice de genul depozitarii sau deversirii reziduurilor industriale si menajere, dejectiilor animale ete. si, intr-o proportie mai mica, respectiv 39%, din actiunea unor factori ca: eroziunea, inmlistinarea, siriturarea, ridicarea apelor freatice, compactarea si acidifierea, Pentru starea pAdurilor indicatorul utilizat este suprafata impadu neafectata sau afectatd de poluare, reflectand, pe de o parte, gradul de impadurire a terenurilor, iar, pe de alta, fenomenul de poluare a padurilor. Datele au fost furnizate de Ministerul Mediului, pentru anul 1996. Dupa gradul de impadurire, corelat cu starea de sindtate a padurilor, comunele au fost grupate in cinci categorii: 1. comune cu suprafete impadurite sub 1% din suprafata lor totala, dar nepoluate; 2. comune cu suprafete impadurite de la 1% la 49% din suprafata total, dar nepoluate; 3. comune cu suprafele impidurite de peste 50% din suprafata totali, nepoluate; 964. comune cu suprafete impadurite de la 1% la 49% din suprafata total, poluate; 5. comune cu suprafete impadurite peste 50% din suprafata totala, poluate. Analiza acestui indicator a relevat predominanta comunelor cu un grad mediu de impadurire si li de poluare, care reprezinta, aproximativ, 72% din totalul comunelor. Un procent insemnat, de 11%, il reprezinté comunele cu un grad de impadurire ridicat ~ peste 50% ~ neafectat de poluare. Aceste comune sunt situate, indeosebi, in zonele montane ale Carpatilor Orientali si Meridionali. Diagnoza ecologic a spatiului rural releva, in genere, o stare relativ buna, poluarea avand un caracter local. Tipologia comunelor, dupa starea ecologic’, indic& o predominant a comunelor cu stare medie ~ 49,6% — si buna ~ 46% —, din totalul comunelor. Diagnoza ecologic’ s-a finalizat printr-o zoniti ire teritorial, care propune urmatoarele: 1. zone rurale cu o stare ecologicd bund, situate in teritoriile unde predomina comunele cu o stare ecologica bund, indeosebi zonele montane; nv zone rurale cu 0 stare ecologica slaba, cuprinzand comune cu stare ecologica slaba si medie, situate in zonele adiacente centrelor urbane industrializate; 3. zone rurale cu o stare ecologicd medie, cuprinznd teritorii intinse, situate in regiuni de campie si podis, caracterizate prin sate si ‘comune cu stare ecologic variat’. insumarea tuturor caracteristicilor si indicatorilor prezentati permite o zonificare specifica a spatiului rural. Pentru a realiza o caracterizare complet a fiecdrei comune, s-a procedat la agregarea tuturor informatiilor furnizate de 7indicatori, obtinandu-se 0 imagine sinteticd integrati a nivelului actual de dezvoltare a satului romanesc. Sinteza indicatorilor a permis ierarhizarea comunelor in cinci trepte ale nivelului de dezvoltare, trepte care permit o mai buna surprindere a intensitatilor intermediare ale fenomenelor cauzale. Existenta unor similitudini de manifestare pe areale a permis conturarea unor zone cu caracteristici omogene. Scopul acestei zonificari finale este fundamentarea politicilor de dezvoltare integrala a zonelor rurale. Avand in vedere multitudinea problemelor de solutionat in spatiul rural, s- a procedat la valorificarea unor tipuri de zone, in care sunt necesare sau posibile interventii prioritare. in acest sens, au fost identificate trei mari categorii de zone, in functie de predominanta factorilor care favorizau dezvoltarea endogena: a, zone in care predomina factori favorizanti ai dezvoltarii. Aceste zone pot deveni, prin eforturi relativ reduse, forte de antrenare a dezvoltirii rurale regionale. Caracteristicile principale ale acestor zone constau in prezenta unei game relativ largi de resurse naturale, adica resurse agricole, forestiere, minerale si elemente valoroase de cadru natural, care au condus la dezvoltarea unor activitati economice diversificate, la cresterea ponderii populatiei active calificate sia ofertei de locuri de muncé. b. zone in care predomina factori restrictivi ai dezvoltarii, ele necesitand sprijin si interventii urgente pentru evitarea deteriorarii ireversibile. Aceste zone se caracterizeaza, in genere, printr-un potential predominant agricol si o lipsi de diversificare a activitatilor economice, ceea ce determina o dependenta excesiva fata de agricultura. Activitatile agricole au o eficienta foarte scazuta din cauza numérului mic de exploatatii viabile, slabei reprezentari a sectorului zootehnic, a modului defectuos de exploatare a terenurilor si de valorificare a fondurilor agricole. In aceste zone, se semnaleazi gi alte aspecte negative referitoare la infrastructura social, echiparea tehnico-edilitara, accesibilitatea la reteaua rutiera 98,si feroviard major. Au fost delimitate aproximativ 11 zone de acest tip in nordul, centrul Moldovei, nordul si sudul Dobrogei, estul Munteniei, sudul Olteniei, nord-vestul Transilvaniei. . zone cu conditii medii, repartizate neuniform in majoritatea regiunilor trii, ele reprezentand o slaba diversificare a activititii economice si un slab acces la infrastructura sociald. in principiu, se poate spune, pe baza cumularii indicatorilor starii satului romanesc, ca acestia prezinta, la inceputul celui de al treilea mileniu, unul din cele mai scizute niveluri de dezvoltare a ruralului din Europa. CAPITOLUL VI-METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE 7.1.Consideratii generale Sociologia general (pentru cunoasterea realitatii sociale) initiaz’ gi desfasoar’ activititi de investigare a obiectului de studiu, pentru a descoperi cauzele $i factorii care determina fenomenele sociale . © astfel de cereetare cunoscuta sub numele de cercetare etiologic’ (sau cauzala) are ca scop verificarea unor anumite ipoteze pentru a stabili relatiile dintre fenomenele cauza gi efect, ea fiind denumita si cercetare activa, dorindu-se ca prin rezultatele ei si se imbunatateasca anumite situatii existente in realitatea socialii O a doua modalitate de cercetare care nu are ca scop dezvaluirea legaturii cauzale dintre fenomenele sociale este cea de evaluare. De ce este nevoie s& ne aplecim asupra metodelor de investigatie specifice sociologiei? intrebarea nu-i retoricd. Ea are un raspuns relevant pentru specialistii in diferite domenii.“Dacd sociologii trebuie si posede cunostinte in diferite domenii si discipline socio-umane, reprezentantii (sau specialistii) din aceste 99discipline trebuie si posede la randul lor o anumita pregatire sociologica pentru a putea participa in mod eficient 1a investigatiile interdisciplinare si totodati pentru a realiza studi de bund calitate in propriile domenii (economic, istoric, antropologie, demografie si management — completam noi) Posibilitatea investigarilor sociologice este dati de caracteristica fundamentali a grupurilor umane, aceea a comunicirii_verbal-simbolistic’, cercetatorul sociolog integrand direct subiectul de cercetat. De cele mai multe ori sociologia prin metodele de investigare cerceteazi u intentiile oamenilor. idei, reprezentari, atitudini, valori, opinii B. Cadrul cercetarii sociologice Abordand aceasta problematica este necesar si mentiondm ca pasii pe care- i parcurge cercetarea sociologica sunt 1. alegerea temei de cercetat; 2. stabilirea metodelor si tehnicilor folosite in investigarea ce urmeaza sa se realizeze; desfaigurarea investigarii (sau culegerea datelor); analiza datelor culese; ww valorificarea rezultatelor obtinute. 1. Alegerea temei de cercetat Cercetarea sociologic’ nu se face Piri a avea o tema prestabili care de obicei este dati de anumite disfunetiuni din realitatea social. 2. Metode sociologice de investigare Dupa stabilirea tematicii cercetirii sociologice si dupa ce s-au ales ipotezele posibile care pot fi descoperite, sociologii trec la alegerea metodelor si tehnicilor de investigare.Sociologia si-a creat propriile metode de cercetare, acestea fiind cunoscute sub numele de anchete sociale, care constau in investigarea directa a membrilor grupurilor umane, folosind in egala masura si alte metode specifice celorlalte stiinfe cum sunt: observatia, experimentul gi studiul documentelor. in cadrul anchetelor sociale, tehnicile de investigare sunt chestionarul si interviul. Fara a avea pretentia ci descrierea de mai jos este 0 abordare de specialitate vom reda specificul fiecdreia dintre aceste metode. a) Observatia Prima si cea mai utilizatd metoda de investigare este observatia, ea flind 0 activitate umané de contemplare gi ses re a fenomenelor si proceselor sociale in forma sa naturala, fard ca observatorul sa intervind in desfasurarea celor studiati in sociologie, observatia este stiintificd, ea fiind opera unor observatori pregatiti, fiind 0 contemplare intentionata si metodica a realitatii s« ciale, cu o orientare spre un scop bine determinat. Obiectul observatiei este realitatea formata din fenomenele si procesele care definesc societatea in momentul desfasurarii investigatiei. In raport de anumite criterii, observatiile sociologice pot fi clasificate in mai multe categorii 1. in functie de pozitia observatorului fata de grupul social studiat observatia este: > Direct (sau nemijlocité) intre observator si grupul studiat neinterpundndu-se nimic, aceasta fiind in contact cu realitatea sociala. Acest mod de observatie este cel mai valoros pentru ci oferi informatii cu valoare de fapte si constituie materialul cel 101mai bogat, dive si nuantat pentru analize colective specifice stiintelor sociologice: » Indirecta, atunci cand se face folosind opiniile altor observatori, aga cum este in cazul studiului documentelor. 2. Un al doilea criteriu de clasificare al observatiilor in cercetarea sociologici il constituie pozitia observatorului faté de grupul social observat: » Daca observatorul rimane in afara grupului social observat, observatia in acest caz este observatie externa; > Atunci cand observatorul are un contact indelungat cu colectivitatea studiati, uneori integrandu-se in activitatile specifice acestuia, observatia este numiti intend sau participativa. Practica sociologicd a demonstrat ca acest gen ultim de observatie este cel mai eficient fata de celelalte categorii de observatii si chiar fata de celelalte metode de investigare cum sunt chestionarele si interviurile, deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate, Pentru reusita observatiei participative specialistii recomanda respectarea urmatoarelor reguli: > stabilirea unei “granite” precise intre observator si grupul observat; > respectarea normelor de convietuire ale grupului studiat; » observatorul si nu socheze grupul studiat prin cunostintele pe care le poseda, prin vocabularul folosit, fara si lase impresia c& este o autoritate; > sti nu forteze prin nimic situatia observati pentru a obtine date; » s& descopere liderii formali sau informali ai grupului studiat. b) ExperimentulA doua metodd importanté de investigare folosita in sociologie 0 constituie experimentul care este de fapt o observatie dirijata de observator prin aceea ca se intervine in desfésurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea condifiilor, fie prin introducerea din afard a unor variabile sau factori noi. Daca observatia este 0 contemplare a unui fenomen care nu s-a repetat, experimentul poate fi reconstituit si repetat ori de cate ori este nevoie pentru a verifica ipotezele initiale in situatia in care de la prima incercare aceasta nu s-a realizat. in literatura de specialitate se recomanda parcurgerea, pas cu pas, a mai multor etape pentru ca experimentul sa fie efficient. Acestea sunt in ordinea urmatoare: v stabilirea ipotezelor; crearea conditiilor de observatie; vv stabilirea si supravegherea grupului de control; v introducerea factorilor externi; y stabilirea consecintelor acestora; v controlul si dirijarea variantelor urmarite; > elaborarea pe baza verificdrii ipotezelor si concluziilor teoretice a actiunilor practice Valoarea experiementelor este mai mare decat a observatiilor, primele verificdnd cu precizie ipotezele, pentru ca de cele mai multe ori, observatiile las mereu dubii si locuri goale. in schimb, experiementele se realizeaz mai greu decat observatiile, fie din motive etice sau juridice, fie din cauza cheltuielilor ridicate care le impun. c) Studiul documentelor A treia metoda de investigare sociologica este cea documentara sau studiul documentelor. 103Ea reprezinta de fapt, tot o observatie dar 0 observatie indirect. Cu ajutorul ei sociologii (prin consultarea diferitelor documente oficiale sau particulare) suplinese lipsa unor informatii care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de cercetare sociologica. Atunci cfnd se apeleazi la aceasté metoda, trebuie avut in vedere ci documentele cu continut sociologic poarti amprenta personalitatii celor care le- au intocmit si nu in ultimul rand sunt particularizate de conditiile istorice din perioada careia ii apartin. Cele mai folosite documente in cadrul investigatiilor sociologice sunt: > situatile statistice; > arhivele oficiale formate din documente calitative ca analize, procese- verbale, rapoarte de activitate, directive; > documente ale unor persoane cum sunt scrisorile, jurnalele, memoriile sau autobiografiile; documente auxiliare in care sunt incluse alaturi de lucratrile literare, pres, v documentele fotografice, cinematografice si cele fonetice. 4) Anchetele sociale Daca observatia si experimentul sunt metode de cercetare pe care le gasim si la alte stiinte (cum sunt cele ale naturii) metoda anchetei este specifica sociologiei unde realitatea investigatd conjine oameni cu care sociologul investigator intra intr-o relatie de comunicare prin limbaj Etimologic frantuzescul “enquite” este ridicina cuvantului care presupune ascultarea oamenilor pentru a verifica existenta sau inexistenta unui fapt sau a unei situatii. Aceasta metoda “ancheta”, prin cele doua instrumente de investigare: interviul si chestionarul apeleazd la esantioane de oameni, intrebandu-i asupra unor probleme de interes sociologic, ale caror raspunsuri sunt ulterior analizate gi loastructurate pe diferite criterii. Pe aceasta baz se vor formula concluzii (adevaruri de valoare) care vor fi folosite de factorii de decizie in domeniul cercetat. 1. Interviul Prin interviu se infelege o convorbire, un dialog, purtat de sociolog si unul din membrii esantionului uman ales din grupul social investigat pentru culegetea de informatii in legatur& cu scopul urmarit. Aceastd modalitate de investigare este folositi in multiple forme ale vietii sociale cum sunt: > concursurile pentru ocuparea unei slujbe; > interviurile reporterilor; > stabilirea unor diagnostice medicale; > efectuarea unor tratamente psihiatrice in cazul psihoterapiei; in literatura de specialitate s-au realizat mai multe clasificari ale interviurilor stabilindu-se cA cele mai utilizate forme de interviuri sunt: > interviuri tet a tet sau prin telefon; > interviuri structurate, semistructurate sau nestructurate (in functie de gradul de libertate in formularea intrebarilor de ciitre sociolog); > individuale si de grup (in functie de numarul persoanelor participante la interviu). Regurile unui interviu eficient Specialistii atrag atentia ci pentru a obtine rezultate bune in folosirea interviului, trebuie si respecte urmatoarele reguli: > o singur’ intrebare, un singur rispuns; > intrebari precise si simple; > durata interviului sa fie scurta, in functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului; v evitarea cuvintelor cu dublu sens; 105> intrebarile si se refere la aspecte concrete; > evitarea formulai ilor pentru ca la intrebarile puse si nu se dea rispunsuri monosilabice, de genul da sau nu. 2. Chestionarul A doua metodé de investigare folositi in anchetele sociologice este chestionarul care consti in formularea unui set de intrebari care se adreseazi subiectilor pe problematica studiata Spre deosebire de interviu unde sociologul si interlocutorul au un contact nemijlocit, in cazul chestionarului > intrebarile se pun pe un formular (de obicei pe hartie) sau la calculator, cu privire la domeniul studiat, fara ca sociologul sa intre in contact cu subiectul; > de cele mai multe ori, subiectul este scos din mediul Chestionarele, in functie de modalitatea in care subiectul poate si aleaga rspunsurile care i se cer, sau si rispunda liber la intrebairile puse, se impart in chestionare cu raspunsuri limitate sau chestionare cu raspunsuri nelimitate (deschise) in prima categorie chestionarele cuprind un set de raspunsuri posibile din care subiectului i se cere si aleag’ pe cel pe care il considera adevarat. in cazul chestionarului deschis subiectilor li se cere si raspunda liber, cu propriile cuvinte la intrebarile puse. . Construirea esantionului Anchetele sociale se intreprind prin intermediul esantionului_ care reprezint& acea parte a grupului social studiat, stabilita prin diferite procedee si a cirei investigare conduce la coneluzii care vor putea fi exploatate la ansamblul colectivului de origine. 106Operatia prin care se stabileste esantionul reprezentativ dintre membrii grupului social investigat se numeste esantionare. in practica sociologica se folos se procedee de esantionare prin hazard (procedee probabiliste) sau prin procedeul cotelor. D. Analiza datelor culese si formularea concluziilor Dupa ce etapa culegerii datelor s a epuizat, echipa de sociologi care efectueaza investigarea trece /a etapa analizei datelor (folosindu-se tabele, scale, reprezentari grafice) si in final la redactarea coneluziilor care se vor prezenta factorilor de decizie. in sociologie, pentru ca cercetarea si fie eficient’, se cere o permanent pregatire a specialistilor sociologi, pentru ca de multe ori rezultatele obtinute nu sunt reale deoarece pe intregul proces al investigirii sociologice pot aparea impedimente care in principal se refer la > nu s-au intocmit corect chestionarele; » nu s-a constituit corect esantionul; > analiza si interpretarea datelor nu s-a facut in mod corect. in alte situatii exista riscul ca desi cercetarea sociologica si fi fost corecti, concluziile si fie reale, dar factorii de decizie din diferite considerente (economico-financiare sau politice) si nu tina seama de solutiile propuse. 107CAPITOLUL VIII-ORGANIZAREA UNEI CERCETARI SOCIOLOGICE Concepte ~ cheie: = cercetare empiricd - scop, obiective ~ ipoteze de lucru - operationalizarea conceptelor 8.1.Generali Definitie. Din punct de vedere metodologic, cereetarea sociologica o definim ca un proces cognitiv formalizat, in cadrul céruia cercetatorul adund, sistematizeazd si interpreteaz fapte, cakiuzindu-se dupa principiile metodologiei generale, aplicand © metoda sau alta si folosind tehnici standardizate adecvate, in scopul cunoasterii societitii, Procesul cercetdtii stiintifice cuprinde in esenta alternanta a dou’ faze principale: Faza empiried, in care cercetitorul, ghidat de teorie si metodologie, adund sistematic date despre fapte. Faza interpretativa, cercetitorul compara aceste fapte cu teoria initiala, testea ipotezele si caut& semnificatia datelor. Fiecare faz implic& adaptari ale metodei, folosirea anumitor tehnici (de recoltare sau analizi). De asemenea, fiecdrei faze ii sunt proprii anumite reguli procedurale. Aceste reguli metodologice care ghideaza orice cercetare empiricd sunt: 1) Regula concretului. Sociologul pomeste de la concret, de la observarea direct sau indirect (prin istorie, documente oficiale sau personale) a realititi sociale puténd ajunge pana la participarea la fenomenul studiat. 108,2) Regula ignorantei constiente. Sociologul trebuie si se detaseze de notiunile si prejudecatile cu privire la faptele sociale, trebuie si aiba “sentimentul propriei ignorante fata de obiectul studiat”, pentru a realiza cunoasterea stiintifica. 3) Regula obiectivitatii. Sociologul trebuie sé adopte o atitudine obiectiva fata de un domeniu inca neexplorat (intocmai ca in orice stiint&), 4) Regula delimitarii faptului. De la inceputul cercetarii unei anumite categorii de fapte trebuie delimitata sfera de cuprindere a acestui domeniu. 5) Regula totalititii solidare, Pentru infelegerea fenomenului studiat, acesta trebuie raportat la intreg, la intreaga colectivitate, deoarece nu exista nici un fenomen social care si nu fie parte integranta dintr-un tot social. O particularitate a cercetarii sociologice deriva din specificul faptelor sociale, din insusi obiectul de studiu al sociologiei si este conferiti de implicarea cercetatorului in procesul cunoasterii, el facand parte atat din sistemul-obiect, cat si din sistemul-subiect, care se suprapun partial. 8.2.Etapele cercetarii sociologice 1. Etapa pregititoare.in aceasta etapa proiectantii cercetirii trebuie si ia o serie de masuri si decizii de planificare, de organizare si chiar de ordin administrativ, astfel ca sa se poata elabora un Proiect de cercetare pe baza caruia se va desfasura cea de-a doua etapa. Proiectul de cercetare incepe cu o expunere preliminar’ a temei de cercetare gi a obiectivelor sale insotiti de o prezentare-studiu al lueririlor anterioare atat empirice, cat si teoretice. in fazele urmatoare se vor efectua unele operatii indispensabile oricarei cercetari: a)formularea ipotezelor; b)elaborarea modelului conceptual; c)traducerea conceptelor in indicatori; loa)stabilirea instrumentetor de lucru; )verificarea prealabila a uneltelor muncii de cercetare; f)instruirea observatorilor, a operatorilor de interviu etc.; g)definitivarea proiectului de cercetare, care va deveni planul de Iucru dupa = care se va desfiisura intreaga cercetare in etapele urmatoare, incepand cu etapa de culegere a datelor, a) Formularea ipotezelor Ipoteza stiintificd este o propozitie admisd cu titlu provizoriu, care trebuie si fie verificata (confirmata sau infirmata) de catre fapte. Pe langa ipoteza stiintificd, cercetarea implici asa-numita ipotezi de lucru, Prin ipotezi de lucru se intelege o previziune asupra rezultatelor respectivei cercetéri empirice. Ipotezele trebuie sd fie cercetate, bine definite urmand ca faptele le testeze empiric, si le valideze sau invalideze. Ipoteza ca 0 consecinta prevazuta imbraca de obicei forma: “majoritatea celor : observati sau interogati vor reactiona aga ...ori asa Exemple: in cazul studierii migratiei fortei de munca, ipotezele posibile sunt - de tipul: > — directia migratiei este determinata de intensitatea procesului de industrializare asupra satului (zonei rurale); > in localitatile rurale in care se asigur conditii asemanatoare orasului, migratia tinde sa scada, > gradul de integrare al tinerilor in munca creste in functie de modalititile realizArii raportului dintre orientarea si selectia profesionale. b) Elaborarea modeluh conceptual. Modelul conceptual este cel care determina la ce chestiuni trebuie si se raspunda prin cercetare si cum vor fi utilizate procedurile empirice ca unelte in qisirea rispunsurilor la aceste chestiuni 10c) Traducerea conceptului d Definitie. Conceptul reuneste proprietatile comune ale constelatiei de fapte, distingand-o de celelalte constelatii de fapte. Trecerea de la concept la indici se face in general, in trei etape: 1) Reprezentarea conceptului in imagini sau altfel spus reprezentarea figuratd a conceptului. 2) Specificarea conceptului. Din analiza conceptului originar desprindem componentele sale pe care teoria masurarii le desemneaza prin dimensiuni. Acestea pot fi deduse in mod analitic din conceptul general care le inglobeazi sau in mod empiric din structura intercorelatiilor lor. Exemplu. Si ne referim la conceptul de integrare socio-profesionala. in orice intreprindere exist muncitori buni si unii mai putin buni sau, altfel spus, din masa cea mare a tinerilor de recenti provenienté rurali sunt unii care se incadreazi mai usor decat altii in ritmul de munca al intreprinderilor moderne, adici se integreaza profesional. nal Dar ce este integrarea socio-profe: Se poate spune ci un individ este integrat in munca sa atunci cdnd: > “Este bun profesionist” > “Este statomic in munca sa” > “Este disciplinat” Aceste trei caracteristici sunt dimensiuni ale conceptului de integrare in munci alc&tuind un spatiu dimensional, care poate fi Kirgit sau restrans de catre cercetitor. Astfel, pe lang’ un spatiu dimensional, s-ar putea adiuga si alte dimensiuni, care definesc intrarea in grupul de munca: > este integrat daca igi perfectioneaz capacitatea profesionala, > manifesta creativitate; Mi> daca are simful solidaritatii sociale. in rezumat am specificat conceptul de integrare in munca prin urmatoarele dimensiuni a) profesionalizare; b) statornicie; ©) disciplina; d) creativitate. 3. Alegerea indicatorilor. Faza a treia consti in alegerea indicatorilor pentru dimensiunile fenomenului ce urmeazi a fi studiat, Prima dimensiune - profesionalizarea. Ce inseamna a fi un bun profesionist? Trebuie sa stabilim anumiti “indicatori” concreti ai acestei dimensiuni. Indicatorul I a: este “bun profesionist” muncitorul care lucreaz’ mereu la norma si peste norma, Indicatorul IIb: este “bun profesionist cel care nu di rebuturi in munca”, La fel se procedeaza si pentru celelalte dimensiuni, spatiul de indicatori (numarul mai mare sau mai mic de indicatori) pentru o dimensiune sau alta, stabilindu-se de cercetitor in functie de obiectivul cercetarii, de amplasarea si tipul cercetarii 5.a.m.d. 4) Stabilirea instrumentelor de lucru. in functie de metoda sau metodele asupra carora s-a fixat cercetitorul, de obiectivul cercetarii, de natura datelor urmarite, deciziile vizeaza: 1 Stabilirea situatiilor standard de observat sau a variabilelor care vor fi izolate si manipulate. 2.Stabilirea unor scheme de clasifieare a materialului (scdri de apreciere, tipologii etc.)Alegetea unor tehnici adecvate pentru culegerea unor date cat mai semnificative gi cu minim de erori posibile. Astfel, prin chestionar vom recolta date referitoare la atitudini, motivatii, opinii prin: > Testele sociometrice date cu privire Ja structura preferential-afectiva. a grupului; > Tehnicile experimentale prin care urmarim corelatile intre variabile s.a.m.d. ¢) Veri Proceduri obligatorii: carea prealabili a uneltelor muncii stiintifice | Investigatia exploratorie care implic& contactul direct cu ambianta fizica si sociala a unitatii in care urmeazi a se efectua cercetarea, pentru a se culege impresii, informatii, elemente, date — chiar si dispersate si nesistematizate — referitoare la situatia concreta studiata, care devin utile proiectarea cercetirii, in definitivarea ipotezei, a planului de munca etc. 2. Proba chestionarului_(pretesting-ul). Daci s-a recurs la chestionarul de interviu sau de anchet& pentru a se culege datele, atunci se impune verificarea tuia, inainte de a fi aplicat, chestionarul va fi verificat: a) o data, inainte de a fi definitivat, prin analiza detaliata si criticd a fiecdirui item (intrebari); b) a doua oara in cadrul cercetirii-pilot. Evaluarea rezultatelor_ preliminare va permite reexaminarea instrumentului insusi, reducerea ambiguitatii, adiugarea de intrebiiri utile si eliminarea celor inutile, modificarea uneori a suecesiunii intrebatrilor s.a.m.d. 3. Studiul-pilot (faza pilot) este de fapt repetitia generali a oricdrei cercetri la scar’ redusi, parcurgindu-se toate etapele cercetirii (recoltarea n3datelor, analiza si interpretarea lor, intocmirea unui protocol sau a unei dari de seam asupra cercetiirii), Cercetarea-pilot se realizeaza prin: a) aplicarea metodei si tehnicilor stabilite in vederea culegerii datelor; b) efectuarea intregii cercetari pe un esantion mai redus decat cel fixat prin proiect; ©) punerea in actiune a operatorilor pentru a-i selectiona pe cei mai buni; d) concentrarea atentiei asupra ipotezei emise pentru eventuala precizare sau chiar revizuire a ei; €) descoperirea surselor de erori. 4. Evaluarea erorilor Verificarea fiecirei unelte de munca (chestionar, tip de scari, tip de esantion, test etc.), ca si studiul-pilot, permit sd se evite pe de o parte unele erori si si se evalueze, pe de alta parte acele erori care se vor mentine in ciuda tuturor testirilor si verificarilor, dar care pot fi controlate si deci masurate 5. Dupa verificarea uneltelor, ocazie cu care au fost verificati si observatorii (ei insisi jucdnd rolul de instrumente de masurare), are loc instruirea observatorilor, operatorilor sia tuturor celorlalti participanti la cercetare. Dupa aceea, se definitiveazi proiectul de cercetare, care devine planul de lucru pe baza caruia se va organiza si desfasura intreaga cercetare. 2. Etapa recoltirii datelor Definirea etapei. Este etapa contactului direct cu faptele, care confer’ demersului cercetirii un caracter empiric. Cercetitorul va aplica metoda sau alta (ori va folosi cumulativ mai multe metode), va recurge la tehnicile adecvate de culegere a datelor. 4Specificul etapei. in aceasta etapa de cdutare si adunare a datelor are loc contactul cu grupurile si sunt inregistrate fapte de comportament uman. De aici decurg precautii necesare referitoare la a) raporturile dintre cercetitor si obiectul su de cercetare (cameni) provoaci printre altele fenomenul de feed-back; b) posibilitatea ca unii subiecti si nu fie dispusi si furnizeze anumite informatiis c) pentru depasirea unor “bariere” psihologice si a redistributiei unor subiecti, cercetitorul recurge la anumite “strategii” comportamentale, anumite abilitati (tact, rabdare, o conduita amicala, calda); d) respectarea anonimatului (secretul profesional); €) notarea informatiilor (implicit inmagazinarea i codificarea lor); f) controlul informatiilor si mentinerea calitatii datelor. Daca in etapa anterioari a cercetirii principala sursi de erori putea proveni dintr-o gresita esantionare, in cea de-a doua etapa erorile pot fi mult mai numeroas -a si cauzele care le genereazii a) erori de inregistrare; b) erori de numirare (recenzare); c) erori de transcriere; d) erori de codificare; e) erori de clasificare. Rewultatele etapei. Rezultatele imediate ale cercetdrii care a parcurs aceasti etapa se prezinta sub forma unei “recolte” de fapte care vor dobandi o valoare stiintifici in etapa urmatoare cand vor fi supuse unui sir intreg de proceduri si procedee prin care vor fi corelate, comparate, analizate, interpretate etc. 3, Analiza datelor Principalele operatii care se cer intreprinse in scopul analizei sunt: 15> codificarea; > construirea de tabele; > interpretarea datelor. Codificarea inseamna reducerea sub 0 forma standardizata a informatiilor culese. Codificarea poate imbraca una din urmatoarele forme: a) convertirea unor date calitative in date cantitative; b) clasificarea unor date calitative intr-un numar limitat de categorii; c) reducerea unor date cantitative la o forma mai simpli. Codificarea, intocmai ca si colectarea datelor, ridici dubla problem a fidelitatii si validitatii. Un cod nu este valid atunci cand el plaseazd in aceeasi categorie fenomene diferite, eterogene sau daca el atribuie aceeasi valoare unor atitudini sau actiuni care se deosebesc in mod semnificativ inléuntrul cadrului de referinté al cercetiri. De exemplu, daca se calculeaz “varsta profesional” dup’ numarul de ani scursi de la terminarea instructiei profesionale, acesta va fi valabil pentru barbati (a cdror cariera se desfaisoara de obicei in mod continuu), dar nu si pentru femei (ale caror activititi profesionale sunt adesea intermitente). Un cod este infidel atunci cand codificatori diferiti, transcriind aceleasi date nu ajung la rezultate identice (sau apropiate). Tabularea (construirea de tabele). in cadrul oricdrei investigatii, datele se cer prelucrate gi pregitite in vederea analizei. in acest scop codificarea nu este suficienta impundndu-se reunirea datelor in variate tabele. Tabularea inseamna din punct de vedere statistic totalitatea numarului de in fiecare din clasele fixate dinainte. Tabelele sunt grupate in cazuri care int general in serii (sortatorul, ordinatorul, tabulatorul si alte masini de prelucrare a datelor permit serii lungi si foarte lungi). Un tabel poate cuprinde de la 16doua pana la trei variabile gi chiar mai multe, dar se recomanda alcatuirea de tabele incrucigate cu numai doua variabile (una independentd si alta dependent). Variabila independent este aceea care ajutd la gruparea populatiei in aga fel incat efectele acestei grupziri asupra variabilei dependente si poati fi studiate cu atentie, Cea ce face ca o variabila s& fie independent intr-un tabel incrucisat este faptul c& noi dorim s& cunoastem cum anume actioneazi ea asupra variabilei dependente, Importanta operatiilor de identificare si deosebire a celor dowd feluri de variabile reiese mai bine din tabelul alaturat. Distinctia dintre variabile independente si dependente ne permit Sa clasim tabelele dupa Sa inscriem intai Si apoi variabilele bulator” variabilele independente _dependente Sale punem in masi Si facem intai o triere dupa Si apoi dupa variabilele variabilele independente _dependente Saprezentim tabelele SH plasm —valorile Sa plasim valorile pe variabilelor independente vertical’ pe orizontala SA stabilim procentaje $4 _calculam cotele pe Sa citim pe orizontaki verticaki pe baza valorilor pornind de la _valorile variabilei independente _variabilei dependente Sa facem diagrama Sa valorile Sa inscriem freeventa de-a variabilei independente de- lungul axei verticale, si a lungul axei orizontale facem o curba pentru fiecare valoare dependent vrednica de interes 7Analiza datelor. Datele acumulate, dupi ce au fost supuse unor elaboriri si prelucrari (codificare, tabulare, stabilirea variabilelor), urmeazé a fi analizate A analiza un corp de date inseamnd a gasi un rspuns la urmatoarele intrebitri: 1)Care sunt relatiile care se pot stabili intre variabilele inscrise in tabele sau intre clasificdirile calitative daca le comparim intre ele? 2)Ce incredere putem avea in aceste relatii? 3)Relatiile cauzale relevate de cazul particular al respectivului studiu pot fi generalizate? Exemple. 1. Codificarea unor rspunsuri la anumite intrebiiri: 1 MI IV Sex Vairsta Profesia etc. MI -20° 7 T Muneitor calificat 21-25 2 Muneitor F2 26-30 3 Inginer peste 30 4 Functionar 5 Alte situatii 2. Tabularea a) Muncitor Motivatia alegerii meseriei Total Pasiunea_—~Prestigiul ~—intamplitor Influenta —_Influenta esantion scolii familiei MF N MF M F M F 118b) Vechimea in intreprindere _Sexul Dorese s& plece din intreprindere Pana la 5 ani 5-10 ani Peste 10 ani mz mE 7 4. Etapa finala a cercetiarii Specificul etapei, O cercetare sociologica se considera incheiati, atunci cand permite © interpretare globali, adicd daca ofera o privire de ansamblu asupra intregii cercetari, asupra problemelor ivite si a eventualelor rezultate obtinute in scopul de a prefigura in mod critic directiile catre care se deschid ipotezele verificate. Etapa se incheie prin redactarea unui raport detaliat si complex. Redactarea raportului final. De obicei, acest raport se prezinté ca un document relativ lung, care cuprinde a)o introducere in problema; b)un istoric al proiectului; c)un rezumat al cercetirilor anterioare (ceca ce presupune o documentare cat mai ampla asupra lucrarilor similare anterioare); d)reformularea problemei cercetarii in lumina datelor prezente si a concluziilor desprinse din studii anterioare; e)prezentarea si descrierea aminuntiti a tuturor tehnicilor si procedeelor utilizate pentru colectarea, codificarea si analiza datelor; Aprezentarea concluziilor si interpretarea rezultatelor. 119Are loc punerea in legitura a intrebarilor de la care a pomit cercetarea cu raspunsurile sugerate de date. Aceste rispunsuri trebuie si fie precise, obiective si utile din punct de vedere stiimtific. Rezumat Organizarea unei cercetari sociologice presupune parcurgerea urmatoarelor etape: > etapa pregatitoare: > stabilirea scopului si obiectivelor cercetirii; > formularea ipotezelor; > traducerea conceptelor in variabile si indicatori; > stabilirea instrumentelor de investigatie; v verificarea prealabild a tehnicilor de culegere a datelor empirice; > definitivarea proiectului de cercetare; > etapa recoltirii datelor > presupune contactul direct cu faptele, fenomenele sociale, Este faza cercetitii empirice, concrete; > etapa de analiza si interpretare a datelor Prin analiza calitativa si prin cea statistico-matematica, prin corelatii_ si interpretari, se elaboreazi Raportul final de cercetare. 120