1

ASPECTE JURIDICE. SELECTIE CURS MEDICINA LEGALA.

CUPRINS
1.TIPURI DE ACTE MEDICOL LEGALE.................................................................p.2
2.OBIECTIVITATEA EXPERTIZEI SI STANDARDUL FRYE...............................p.2
3.DAUBERT SI CELALALT CU J.............................................................................p.3
4.COMPARATIE MEDICINA DREPT....................................................................p.5
5.EXPERTIZA SI EXPERT.........................................................................................p.6
6.LEGALITATEA.......................................................................................................p.6
7.CALITATI PRINCIPALE ALE MEDICULUI.........................................................p.7
8.DEFINITII AUTONOMIE.....................................................................................p.7
9.TRATATUL DE LA LISABON...............................................................................p.8
10.EROAREA..............................................................................................................p.8
11.GRESEALA............................................................................................................p.9
12.ALEA TERAPEUTICA..........................................................................................p.9
13.SPETE...................................................................................................................p.10
14.MOARTEA...........................................................................................................p.14
15.EXAMINAREA
AUTOPATOLOGICA
SI
ENTOMOLOGIA
MEDICOLEGALA....................................................................................................................p.16
16.MOARTEA VIOLENTA/NEVIOLENTA...........................................................p.17
17.CADRUL LEGAL CE IMPUNE AUTOPSIA......................................................p.18
18.EXHUMAREA.AUTOPSIA FETUSULUI/NOU-NASCUTULUI.CERCETAREA
FATA LOCULUI.AUTOPSIA ANATOMO-PATOLOGICA............................p.20
19.SEXOLOGIA...............................................................................................p.22
20.PRUNCUCIDEREA.............................................................................................p.28
21.VIOLENTA IN FAMILIE.....................................................................................p.31
22.EXPERTUL..........................................................................................................p.32
23.CAZUL FORTUIT SI FORTA MAJORA............................................................p.35
24.VATAMARI CORPORALE SI LOVIRI..............................................................p.36

LA

25.CRITERII DE ACORDARE A ZILELOR MEDICALE.......................................p.38

26.LOVITURI SAU VATAMARI CAUZATOAREA DE MOARTE. CULPA.......p.39
27.PRINCIPII. ACTE.................................................................................................p.40

1. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal,

buletinul de analiza si avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de
un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de
judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit
de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date
privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii
institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul
institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care
cuprinde date privind examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara
medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor
medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba
continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea
unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.
2. Obiectivitatea expertizei si standardul Frye

Medicina legala este chemata sa identifice i s separe pe domeniul sau medical, elementele
de probatiune (biologice) directe, materiale, de elementele de probatiune (biologice) indirecte;
de asemenea aspectele medical-biologice cu valoare certa de cele incerte/posibile/probabile si
sa le prezinte organelor judiciare pentru a fi administrate corect in interesul justitiei.
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina
impartialitate fata de partile implicate. Pentru aceasta, ca orice expert, el trebuie sa vegheze sa
isi pastreze independenta, probitatea stiintifica si etica profesionala.
STANDARDUL FRYE, 1923 intr-un proces cu privire la
admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce

determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa

fie principiul acceptului general al comunitatii stiintifice (in
speta, testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923
nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui
-capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea ca
proba juridica).
Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este
necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat
drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire,
educatie va putea depune marturie
Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o
problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.
3. Daubert
DAUBERT V. MERRELL DOW, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte
din nastere.
Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o
subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma
il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca
probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe
studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre
acele defecte precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel
de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii
stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu
admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la
admisibilitatea probelor stiintifice):
1. Daca teoria a fost testata
2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri
3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional
iar rezultatele sa fie predictibile si de calitatehttp://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty
5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante /little/topic8.pdf

Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost

suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina)
intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe
rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta
curarei.
Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga
muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in

lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.

In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe
animale pe care le-a desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de
animal.
S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect
aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al
decesului, adica prin insuficienta respirtorie (curara fiind reputata pentru
insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA
(radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub presiune inalta)
care permit identificarea unor cantitati foarte mici din orice substanta.
Curara a fost identificata in toate cadavrele.
Procurorul sustine:noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test
nu face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca
este si gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical.
Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate stiintifica si
testul sau examinarea efectuata de catre persoane calificate, rezultatele sunt
admisibile (procurorul).
In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost efectuate
testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si astfel testele
nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in ultraviolet si
cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in acest caz
(apararea).
Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un
test (aparat) da o valoare negativa.
Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta anume
diferentiind-o de alta. Testele folosite nu ofera specificitate suficienta pentru a
sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata in cadavrele
descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-tubocurarina si
provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti).
Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca
recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este
nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si calitatea lor
(problematica managementului calitatii).
In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de
certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat
substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.
Faptul acesta este important s-a spus dat fiind ca daca substanta se afla intr-un
tesut trebuie sa se afle in toate tesuturile.
Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza
structura substantei astfel incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.
Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei, dupa
7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere iar medicul a fost
eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar,

In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul
de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati
(dg. gresit) iar el nu contesta.
Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta
generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se
cunoasca public. In incercarea disperata de reabilitare a imaginii si de rentabilizare i
se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai multi medici
pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat
spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie
lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza.
Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti sau nu dar cei mai
multi medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva
cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele
folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai pentru a proba in
acest caz: HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.
Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea
licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de
recunoasterea nevinovatiei
4. Comparatie medicina drept
Ce apropie stiintele vietii (ex. medicina) de stiintele juridice?
Sunt stiinte: studiu sistematic al cunoasterii bazat pe explicare si predictie cu
caracter aplicativ, cu privire la lumea inconjuratoare. (cunoastere-rationalitateexplicativ)
Privesc omul: organizarea si structurarea, functionarea si disfunctia organismelor
vii vs. interrelatiile umane, organizarea societatii si buna sa functionare, stabilirea
normelor de convietuire care privesc echitatea si justitia
Studiaza sisteme care sunt in interactiune (biologic, societal), binele individual si
binele public, respectarea drepturilor fiecarei persoane, egalitatea intre oameni
Repunerea in normalitate a functionarii acestor sisteme
Ce separa stiintele vietii (ex. medicina) de stiintele juridice?
In parte rationamentul stiintific al omului de stiinta din cele doua domenii
Stiintele biologice sunt in cautarea explicatiilor viului, stiintele juridice sunt in
cautarea normarii, reglementarii juste si a aplicarii justitiei in societate
Ceea ce separa apropie
5. Expertiza si expert
Expertiza: cunoastere si abilitati intr-un domeniu particular, ingust, in care putini au nivel
de competenta, experienta si auto-perfectionare care le permite sa fie mereu la zi cu
cunoasterea domeniului. Experienta unui expert este esentiala: de experienta proprie se
leaga cunoasterea procedurilor si cazuistica. Pot exista multe persoane competente dar mai
putini experti (ex. un ablsovent imediat dupa ce dobandeste dreptul de practica are
competenta dar nu si suficienta experienta) .
EXPERT: o persoana COMPETENTA intr-o ZONA PARTICULARA DE STUDIU (CE
DOMENIU
EXPERTAL?) care are dezvoltate cunoastere, abilitati si experienta (CE STIE? CE POATE?)

ce ii
permit CONTRIBUTII PROPRII (CE CONTRIBUTII ARE?) care il recomanda si pentru care
are
RECUNOASTERE (intre alti experti, notorietate publica) (CINE IL CUNOASTE?), pe care
si le
poate exprima ca opinii expertale argumentat cu obiectivitate si pastrandu-si independenta
profesionala (CE OPINIE EXPERTALA ARE?) ce ii construiesc o AUTORITATE expertala
(CU CE
AUTORITATE?) pe care si-o manifesta sustinuta de un comportament ETIC, profesional,
responsabil (ETICA PROFESIONALA?).
6. Legalitatea
Drepturile omului in raport cu practica medicala
Dreptul la viata
Dreptul la libertate,
Dreptul la un proces echitabil si acces liber la justitie
Dreptul la reproducere
Dreptul la ingrijire medicala
Drepturi ale pacientului (Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului; legea 95/2006)
Dreptul pacientului la informatia medicala
Dreptul ala a consimti privind interventia medicala
Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului/intimitate/secret
profesional
Drepturile pacientului in domeniul reproducerii/dreptul la libertate
Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale/dreptul la sanatate
7. Calitati principale
Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale)
Independenta profesionala (dar in slujba celui mai bun
interes al pacientului dorinta pacientului-)
Competenta (capacitatea de a se achita corespunzator
de sarcina care ii revine in baza cunostiintelor,
pregatirii si abilitatilor detinute)
Disponibilitate (de a raspunde la chemarea
pacientului, de a acorda asistenta de urgenta, etc.)
Justitie: exercitiul profesional echitabil, fara
discriminare (Decl. Geneva, 1948)
8. Definitii ce stau la baza notiunii de autonomie
Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea 487/2002
republicata in 2012)

Art. 5
h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un
moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi
stabilita de catre medic);
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o
fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia
continutul si consecintele acestei fapte;
Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea civila de exercitiu a
persoanei fizice si este acea aptitudine a persoanei fizice de a dobandi si exercita
drepturi subiective civile, dar si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin incheierea
de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina. Poate fi
stabilita numai de catre o comisie psihiatrica.
Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:
-minorii sub 14 ani
-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor persoane
de capacitate civila are ca scop ocrotirea lor in ce priveste incheierea actelor juridice
Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste autonomia.
Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in
terminologia psihiatrica judiciara este sinonima cu competenta
psihica (competenta legala) a persoanei.
O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma
O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala
(capacitate de exercitiu civila)
O persoana care are capacitate psihica poate avea totusi
autonomie limitata:
lipsa de voluntariat (auto-limitarea autonomiei)
lipsa de libertate, lipsa de informare (hetero-limitarea autonomiei)
O persoana lipsita de capacitate de intelegere si/sau de voluntariat
si/sau de capacitate de decizie NU este autonoma.
Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile civile si NU
are capacitate de exercitiu civila/competenta legala/competenta
psihica.
O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala

9. Tratatul de la Lisabona
Declaratia Drepturilor Pacientului, AMA, Lisabona, 1981, amendata in 1995 si revizuita in
2005
In circumstante in care trebuie efectuata o alegere intre pacienti care se afla in competitie
pentru o resursa terapeutica limitata, toti pacientii sunt indreptatiti la o justa procedura de
selectie pentru acel tratament. Alegerea se va baza pe criterii medicale si va fi facuta fara
discriminare.
10. Eroarea
Eroarea (de fapt) tine de natura actului medical, de natura lucrului in sine.
Eroarea de fapt este neimputabila.
Eroarea nu este urmata de reprezentarea subiectiva a consecintelor ei negative, deoarece nu
poate fi a prevazuta.
Erorile au la baza cunoasterea incompleta, falsa, determinate fiind de nivelul cunoasterii
medicale in general sau a unei reactivitati speciale a pacientului.
Intentiile unui medic sau actiunile sale insuficiente ori nepotrivite nevoii de ingrijire medicala
constituie o eroare atata timp cat se face dovada ca in
acelasi imprejurari acel medic a actionat dupa cum ar fi actionat orice alt medic inzestrat cu
acelasi nivel de pregatire si de pricepere precum a sa.
Eroarea apare in ciuda bunei-credinte (calitatea vointei) si a constiinciozitatii medicului
(diligentei), fie ca materializare a unui risc nenormat fie a cunoasterii insuficiente a stiintei
medicale
11. Greseala
Greseala este o eroarea de norma (ce tine de lacune profesionale sau de atitudine
profesionala).
Eroarea de norma este imputabila prin incalcarea ori nerespectarea normei.
Greseala tine de domeniul constiintei profesionale si individuale: medicul are reprezentarea
riscului (usurinta, temeritate) ori nu o are (neglijenta).
Implica preluarea unor riscuri (in numele pacientului cu incalcarea autonomiei, dreptului la
libertate,
sanatate, viata, etc.) care se pot materializa asupra pacientului si care nu s-ar fi materializat
daca pacientul ar fi fost pacientul altor colegi pentru ca acestia nu ar fi preluat/asumat riscurile
respective (practica medicala inferioara unui standard de competenta si pricepere acceptat)
Greselile pot fi comisive/omisive.
Intentiile unui medic sau actiunile sale insuficiente ori nepotrivite nevoii de ingrijire medicala
constituie o greseala atata timp cat se face dovada ca prin modul de actiune acest medic ar fi

actionat diferit fata de un alt medic inzestrat cu acelasi nivel de pregatire si pricepere care in
aceleasi imprejurari date ar fi avut o alta actiune medicala, mai favorabila, respectiv
decurgand din respectarea normelor profesionale pe care medicul in cauza le-a incalcat.
Greseala apare prin lipsa de constiinciozitate, de prevedere, superficialitate, neglienta, in
relatie
individuala intre medic si pacient.
Medicul care face o greseala dar care nu produce prejudicii sau cel care produce o greseala
recunoscuta dar a caror prejudicii le corecteaza, este exonerat juridic de responsabilitate. De
asemenea este fara responsabilitate cel ce comite o eroare de fapt (spre deosebire de eroarea
de norma care este imputabila).
12. ALEA TERAPEUTICA
Alea (lat.= risc, incertitudine; vine din latina: Alea iacta est: Zarurile au fost aruncate
(Gaius Iulius Cezar, citat de Suetoniu, pornind in traversarea raului Rubincon in campania
din Italia impotriva lui Pompei, anul 49 i.H, campanie ce va deveni un lung razboi civil)
Alea terapeutica este un accident imprevizibil lipsit de vinovatie (in domeniul penal de ex.
cazul fortuit) si consta in (1) agravarea subita a starii de sanatate a unui pacient urmare a
unui tratament ori a unei actiuni medicale din motive care tin de pacientul insusi sau boli
ale acestuia ce au fost ascunse sau nu au putut fi cunoscute in timpul util, (2) de medicatia
ori tratamentul care manifesta interactiuni cu organismul ce nu sunt si nu au putut fi
cunoscute ori anticipate (iatrogenie) sau (3) de cauze externe ce nu se afla in controlul
medicului si se regasesc in afara controlului actului medical. In alea terapeutica nu se poate
identifica greseala (de norma) a medicului.
Exprima faptul ca o data de pacientul a autorizat actul medical prin consimtamantul
informat (informat fiind asupra riscurilor actului medical pe care il considera conform
recomandarii profesionale ca fiind necesar si acceptat) zarurile ingrijirii medicale sunt
aruncate.
In alea terapeutica intra:
1. Accidentele medicale (ex. anafilaxia care s-a testat si pentru care s-au aplicat masuri
de preventie)
2. Afectiunile iatrogene (reactii adverse necunoscute ale medicatiei in general sau in
particular fata de acel pacient)
3. Infectiile nozocomiale (infectii cu germeni de spital ubicvitari, ce nu pot fi sterilizati si
sub actiunea carora se afla toti pacientii dar se imbolnavesc doar unii dintre ei a
caror stare de imunitate este in mod particular scazuta)
13. Spete
Cazul Tarasoff v. Regents Univ. California
In acest caz istoric, Curtea Suprema de Justitie a SUA a stabilit (ceea ce va
deveni o norma internationala de atunci) ca medicii care se ocupa de
ingrijirea psihiatrica si psihologica au o datorie sa protejeze persoanele
care sunt puse in stare de pericol de catre pacientii instabili psihic.
Prin extensie norma internationala a vizat toti medicii care trebuie sa

10

apere un interes al unui tert ori un interes public sunt datori sa o faca
intrucat interesul celui vulnerabil prevaleaza asupra interesului
pacientului iar medicul are datoria sa rezolve dubla lolialitate in interesul
celui vulnerabil.
Datoria ii da dreptul profesionistului sa actioneze pentru a instiinta
victima de pericolul in care se afla fie individual fie prin intermediul
autoritatilor fie ambele sau sa ia orice alte decizii care sa conduca spre
instiintarea potentialei victime si salvarea ei.
Prosenjit Poddar a fost un student din India, Bengal la UC Berkeley. In 1968
participa la cursuri de dans unde o intalneste pe Tatiana Tarasoff. Au urmat mai
multe intalniri; la una dintre ele Tatiana l-a sarutat pe Poddar. El a interpretat
gestul ca fiind unul ce implica un angajament serios intre ei, in timp ce Tatiana a
considerat ca a fost doar un gest de curtoazie fata de Poddar intrucat mai iese si
cu alti baieti. Nu au mai urmat intalniri dar Poddar vazand ca Tatiana il respinge si
iese cu altii a suferit o stare depresiva care a impus asistenta de specialitate.
La inceputul anului 1969 Tatiana a parasit Berkeley plecand in America de Sud. In
timpul sedintelor de psihoterapie ce au urmat Poddar marturiseste medicului dr.
Moore ca doreste sa o omoare cand va putea. Medicul solicita ajutorul politiei din
campus opiniind ca Poddar sufera de schizofrenie. Politia intervine si il retine dar
in verificarea care s-a dispus Poddar a fost considerat neviolent de catre alti
medici responsabili, fiind eliberat. A intrerupt consultanta psihologica si
psihiatrica.
In octombrie 1969 Tarasoff se intoarce la Berkeley si nu este anuntata de cele ce sau intamplat. Pe 27 Octombrie 1969 Poddar o injunghie. In procesul ce a urmat
Poddar a fost acuzat de omucidere impreuna cu medicul curant si alti membri ai
administratiei Universitatii. Poddar a fost condamnat. A urmat apelul care a anulat
sentinta pe motiv ca instanta a fost dezinformata. S-a dispus un al doilea proces
care nu a mai avut loc, Poddar fiind eliberat cu conditia sa paraseasca definitiv
pamantul american si sa se reintoarca in tara ceea ce a facut.
Politicile publice care promoveaza protectia caracterului
confidential al relatiei medic-pacient in domeniul psihoterapiei
trebuie sa tina cont de deschiderea acestei confidentialiti atunci
cand se creaza pericol pentru altii. Privilegiul protectiv asupra
relatiei se termina acolo unde incepe pericolul public (avocatul
acuzarii).
Regulile pentru alte cazuri in viitor trebuie sa tina seama de
predictia concreta spre violenta a fiecarui caz in parte si nu trebuie
stabilite prin standarde profesionale obiective intrucat predictiile
nu pot fi obiectiv relevante iar politia este in masura sa exercite
protectie intr-o masura superioara fiecaruia dintre noi (avocatul
apararii).
Cazul People of NY vs. Bierenbaum, un alt caz de crima, preia cazul
Tarasoff si atentioneaza insa : Nici anuntul psihiatrului care
atentioneaza ca are un caz cu potential Tarasoff si nici pacientul
care spune prietenilor ca se afla intr-un tratament de specialitate
nu constituie o baza legala suficienta pentru a deschide privilegiul

11

protectiei relatiei medic-pacient (NY Times).

Canterbury v. Spence
Fapte: Canterbury 18 ani se simte bolnav avand dureri lombare. Se
examineaza si se dg. o hernie de disc. Se propune operatia si acesta
(inclusiv parintii) accepta. Dr. Spence nu ii spune riscurile operatiei.
Operatia decurge bine dar in ziua 3 cand avand nevoi urinare se da jos
din pat singur aluneca si cade, fracturand coloana si rupand montajul
operator. Edem si paralizie cu reinterventie in urgenta. S-a ameliorat.
Da in judecata pentru ca nu a fost informat asupra riscurilor si spitalul
pentru ca nu a pus bare de sustinere la paturi si nu a avut infirmiera
disponibila.
Medicul se apara spunand ca nu exista norme pentru barele la pat si
pentru a fi asistat cand merge la WC si pentru obligatia de a sustine
toata informatia. Castiga pentru lipsa probarii neglijentei.

Intrebare: Trebuie un medic sa transmita informatii cu privire la

riscurile unei interventii?
Regula : Da. Daca pacientul este autonom medicul este obligat sa ii
transmita informatia relevanta care sa ii permita acestuia sa isi exercite
drepturile cu specificitate dreptul la autodeterminare si sa il ajute pe
pacient sa ia cea mai buna decizie in cel mai bun interes al sau.
1972 in SUA Tuskagee, 1972, Jean Heller
In cadrul unui experiment realizat intre anii 1932 si 1972 pe 399 de barbati de culoare,
Serviciul de Sanatate Publica al Statelor Unite a studiat efectele infectiei avansate cu sifilis,
fara sa incerce sa-i vindece pe pacientii despre care se stia ca sunt bolnavi.
Subiectii alesi pentru experimentul de la Tuskegee au fost in cea mai mare parte analfabeti
din cele mai sarace regiuni ale statului Alabama lipsiti de orice suport medical.
Pe langa examinarile medicale gratuite, voluntarilor li s-au oferit mese gratuite, iar famiile
acestora si-au dat in cele din urma acordul pentru realizarea autopsiilor in schimbul unor
ajutoare banesti pentru inmormantare, se precizeaza pe site-ul Universitatii Tuskegee.
Washington Evening Star: Pacienti cu sifilis au murit fara tratament . Cu aceste cuvinte
studiul Tuskagee, unul dintre cele mai infame studii de cercetare a devenit cunoscut
publicului si astfel un subiect de presa. Pentru 40 de ani Departamentul medical de Stat al
SUA a condus un studiu in care oamenii au fost pe post de guinea pig, fara tratament
adecvat, au murit de sifilis si de efectele acestuia. Studiul a fost condus ca prin autopsiere
sa se determine care sunt efectele pe care boala aceasta le produce asupra omului.
Desi participantii la studiu au fost examinati de medici, nici unuia dintre ei nu i s-a spus ca
fusese infectat cu sifilis. Ei nu au fost tratati dar li s-a spus in schimb ca sufereau de sange
rau (bad blood).
In cele din urma, sifilisul a determinat la cei mai multi aparitia unor tumori sau unor boli de
inima sau le-a provocat orbirea, paralizia si in final moartea.
In mai 1997, putinii supravietuitori ai experimentului au fost invitati la Casa Alba, unde

12

presedintele de atunci al SUA, Bill Clinton, le-a cerut iertare in numele poporului american,
pentru prima data cand o astfel de scuza publica este adusa la acest nivel propriului popor.
Catre sfarsitul anului 1972 doar 74 de subiecti mai erau in viata. Din cei 399 de subiecti, 28
au murit de sifilis, 100 de complicatii ale bolii, 40 si-au infectat sotiile iar 19 au dat nastere
unor copii cu sifilis congenital.
1.8 miliarde de dolari despagubire: 37.000 USD la supravietuitori, 15.000 USD la mostenitori
1996, trovafloxacina (Trovan) in Kano, Nigeria
In 1996 exista o epidemie de meningita in Nigeria, in care de altfel au murit 12.000 de
persoane.
La fata locului lucrau medicii de la Medecine San Frontieres tratand cu cloramfenicol.
Pfizer a avut ideea de a testa o substanta noua, Trovafloxacina (o fluoroquinolona), comercial
Trovan, in sp. din Tudun Wada, Kano, unul dintre cele mai populate spitale din lume.
Trovan face parte din aceeasi clasa cu Ciprofloxacina care nu produce efecte adverse.
Testarea s-a facut pe 100 copii cu meningita (lot 1) din care 5 au murit, altii suferind orbire,
surditate, tulburari cognitive.
Altii 100 (lot 2) au primit ceftriaxon dar cu doze mai mici decat cele terapeutice: sase copii au
murit.
Cercetatorul principal nigerian a fost acuzat ca a falsificat avizul Comisiei de Etica Nationale,
Pfizer aparandu-se ca nu a stiut aceasta.
Supravietuitorii au dat in judecata Pfizer ceea ce a condus la 4 apeluri fara decizii.
In 2009 dupa 10 ani de lupta juridica Curtea de Apel a SUA a admis pe rol procesul.
Au urmat 4 incercari de aducere in faza de judecata, din care in 3 procesul a fost oprit, a 4 a
este in curs.
Pfizer a fost acuzat
ca Trovan a adus mortalitate in plus
ca acesti copii nigerieni au fost cobai,
Ca au exploatat disperarea pacientilor si parintilor
Anomalii grave de recurtare a pacientilor care au intrat si a celor care nu
au intrat in studiu
ca au fost lipsiti de singurul tratament cu efecte cunoscute si rezultate
controlabile si pusi pe tratament cu o substanta necunoscuta, nesigura
fara aviz si fara a fi necesar
ca nu au existat Consimtamant informat din partea parintilor,
ca au parasit zona epidemica inainte de stingerea epidemiei
ca daca e adevarat ca epidemia era stinsa la intrarea in zona atunci cu
atat mai mult folosirea unei substante necunoscute apare ca un
experiment lipsit de beneficii pentru pacient si aceasta inseamna ca
Pfizer a venit in zona cu o agenda personala alta decat tratamentul
propriu-zis
Ca influenteaza justitia care nu stramuta procesul in Nigeria si care se
desfasoara in SUA
Pfizer s-a aparat invocand ca:

13

Trovan scade mortalitatea la 6% pe cand cloramfenicolul la 9.1%

fost solicitat sa intervina in epidemie si ca de fapt atunci cand Pfizer a intervenit
deja boala trecuse
ca a primit sprijin guvernamental si din partea celor de la MSF
Ca nu existau comisii ori comitete de etica si ca singurul aviz era considerat
autentic
Ca oamenii erau disperati, analfabeti, saraci si astfel un CI nu ar fi fost posibil
Ca epidemia era f. grava, existand f. multi participanti posibili si necesitand
actiune viguroasa
Totusi unii pacienti s-au simtit mai bine dupa Trovan decat dupa cloramfenicol

14. MOARTEA!

Ce este moartea?
Def. conceptuala: Moartea ca incetare a vietii. (o definire prin negatie a vietii o definitie
incompleta care exprima ca moartea nu are aspecte caracteristice decat numai prin incetarea
vietii). Din situatia pierderii vietii rezulta semnele cadaverice (lividitati, rigiditate, racire,
deshidratare, autoliza, putrefactie), semne ca viata a incetat.
Ce este viata? (in cazul in care nu stiati) O calitate ce separa viata de moarte (pe bune?), un
principiu (vital) care anima, o stare aorganismului caracterizata prin proprietati biologice:
1.Structura celulara si organizare
2.Metabolism
3.Homeostazie
4.Adaptare, schimburi
5.Reactie la stimuli
6.Crestere
7.Reproducere

Def. organismica: Moartea ca incetare a functionarii organismului (prin functiile organismului

biologic-concept organismic): incetarea ireversibila, iresuscitabila a functiilor cardiorespiratorii si/sau cerebrale.
1) Incetarea functionarii organismului ca intreg (moartea biologica) sau doar a unor parti
ale sale? De ex. in moartea cerenbrala creierul este mort si o data cu el viata rde relatie este
incetata dar la acel moment restul tesuturilor poate prezenta inca metabolism activ si
transplantate pot continua sa activeze in noul organism gazda (deci nu sunt moarte).

14

2) Incetarea functionarii unei parti a organismului. Care parte? Care parte este mai
importanta? Notiunea de functii vitale: cardio-circulatorie, respiratorie, cerebrala criticata
medical (toate functiile sunt vitale, oricare dintre functiile organismuliu daca ar fi definitiv
incetate ar altera functionalitatea intregului.
3)Incetare definitiva (permanenta) sau ireversibila? Oprire ori incetare? Este vorba de
incetare: oprirea este de moment, incetarea este definitiva. Reversibila ori ireversibila?
Este vorba de ireversibilitate: o data functiile cardio-circulatorie ori cerebrale oprite si
constatarea opririi lor, masura imediata este de resuscitare a functiilor orpite, (resucitare
cardio-circulatorie) iar numai dupa constatarea ireversibilitatii opririi ceea ce o face a deveni
definitiva, ireversibila, se constata decesul.
4)Incetarea ca un moment sau ca un proces?
Moartea ca pierdere ireversibila a starii de persoana: Moartea ca incetare a starii de persoana.
O persoana care nu mai este o persoana este decedata. Definitie nelegalizata.

Cadrul legal
Legea 95/2006, titlu VI, Art. 147. Prelevarea de organe, esuturi i celule de la donatorul
decedat se face n urmtoarele condiii:
1. se definete ca donator decedat fr activitate cardiac persoana la care sa constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabil i ireversibil, confirmat
n spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fr activitate
cardiac se face conform protocolului de resuscitare, prevzut n anexa nr. 6,
excepie fcnd situaiile fr echivoc;
2. se definete ca donator decedat cu activitate cardiac persoana la care s-a
constatat ncetarea ireversibil a tuturor funciilor creierului, conform
protocolului de declarare a morii cerebrale prevzut n anexa nr. 3;
3. declararea morii cerebrale se face de ctre medici care nu fac parte din
echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, esuturi i celule de
origine uman;

Stari terminale
Sunt stari care preced instalarea mortii: preagonia, agonia (vita minima, lat. viata redusa):

15

cu constienta pastrata, absenta, alternanta, fara insa a constituie moarte.

Moarte somatica oprirea unei functii vitale: cardiovasculara/respiratorie

Moarte clinica perioada ce succede opririi functiei cardio-circulatoriie si/sau
respiratorie pana la moartea creierului
Moartea cerebrala moartea creierului in totalitatea sa: lipsa constientei, lipsa oricaror miscari
voluntare, lipsa oricaror miscari reflexe, lipsa respiratiei spontane, lipsa activitatii nervoase
superioare (a scoartei cerebrale, EEG plat)
Moartea celulara (moleculara)
Moartea celulelor si tesuturilor (15-17 ore spermatozoizi si ovule, 20-36 ore oase, tendoane)
Moartea biologica
Moartea intregului organism: moartea tuturor celulelor si tesuturilor

15. EXAMINAREA AUTOPATOLOGICA SI ENTOMOLOGIA MEDICO-LEGALA

Examinarea autopatologica
Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al resturilor scheletale.
La omul viu aplica masuratorile antropometrice in scopul stabilirii caracterelor
fenotipice pentru identificare sau in expertiza filiatiei (dupa virsta de 3 ani).
Pe resturi scheletale expertiza medico-legala trebuie sa raspunda la urmatoarele
intrebari:
- diagnosticul pozitiv de os
- caracteristici de grup:
- diagnosticul de specie (de natura umana sau nu?)
- rasa
- caracteristici individuale:
- identificarea sub raportul datelor individuale generale: sex, talie, virsta.
- identificare serologica si genetica (grup de singe, profil ADN)
- felul mortii si forma juridica a mortii
- cauza, mecanismele, imprejurarile mortii
- data probabila a inhumarii
- felul inhumarii: inhumare primara/secundara.
Entomologia medicol-legala
Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al insectelor (grup din familia
artropodelor) si altor artropode in sensul lamuririi unor cauze judiciare in mortile violente sau
suspecte (data probabila a mortii, arealul in care s-a produs moartea si eventualele deplasari

16

ale corpului, cauza mortii prin identificarea unor toxice cadaverice ce nu se mai pot gasi in
cadavru-ex.droguri!!!!!multe!!!-, etc.).
Se pot formula 5 principii generale:
1. estimarea varstei insectelor nou formate permite estimarea
IPM
2. un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum
48 ore si minim 8 ore (in general).
3. larvele devoratoare (std. tertiar): minim 4-5 zile
4. larvele care se deplaseaza = minim 7-8 zile
5. puparium gol = 18-20 zile
16. Moartea violenta
Felul mortii poate fi juridic:
1. VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de cauze traumatice). Aceste
cauze sunt exterioare corpului uman:
a) mecanice (ex. lovire)
b) fizice (ex. electrocutare)
c) chimice (ex. intoxicatie)
d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)
e) psihice (prin tortura -f. rar-)
Ca imprejurari de producere (modalitate de producere), cauzele violente se pot clasifica
juridic in :
a) accident
b) sinucidere
c) omucidere

Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei judiciare (ca parte constitutiva a
cercetarii judiciare) intrucat este obligatoriu a determina:
1.daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):
2.daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale vatamarii/leziunilor
traumatice (pot coexista mai multe actiuni traumatice/vatamatoare -ex.
lovire si impuscare-, prin actiunea unor agenti traumatici diferiti mecanici, fizici, chimici, biologici- sub actiunea aceleiasi persoane ori a
unor persoane diferite (comorienti)

17

3.care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce au putut determina

leziuni traumatice/vatamarea
4.care a fost gravitatea vatamarii apreciata in:
-zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat decesul
-cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat decesul
5.daca vatamarea a determinat decesul si ce tip de cauzalitate s-a manifestat in
producerea decesului (cauzalitate directa neconditionata, directa
conditionata, indirecta)
6.imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune, autoagresiune,
accident rutier, etc.)
7.cauzele decesului: Din ce cauze a decedat?
8.identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este decedatul?
9.data decesului: Cand a decedat?
10.alte obiective specifice (ex. in impuscare directia de tragere, orificiul de intrare
si de iesire, unghiul de tragere, etc.)

2. NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala). Aceste

cauze sunt interioare corpului si in cazul mortii
neviolente pot determina decesul:
-fara simptome (moartea subita fara simptome, ex.
moartea subita cardiaca)
-cu simptome de boala rapid instalate (minute-1
ora): moartea subita prin accident vascular cerebral
-cu simptome lent instalate constituind boli cronice
evolutive (ex. ciroza, cancer)

17. Aspecte legale ce impun autopsia

Art. 185 - Autopsia medico-legal
(1) Autopsia medico-legal se dispune de ctre organul de urmrire penal sau de ctre
instana de judecat, n caz de moarte violent ori cnd aceasta este suspect de a fi violent

18

sau cnd nu se cunoate cauza morii ori exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost
cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu comiterea unei infraciuni. n
cazul n care corpul victimei a fost nhumat, este dispus exhumarea pentru examinarea
cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de ndat efectuarea unei autopsii medico-legale dac decesul s-a
produs n perioada n care persoana se afl n custodia poliiei, a Administraiei Naionale a
Penitenciarelor, n timpul internrii medicale nevoluntare sau n cazul oricrui deces care
ridic suspiciunea nerespectrii drepturilor omului, a aplicrii torturii sau a oricrui tratament
inuman.
(3) Pentru a constata dac exist motive pentru a efectua autopsia medico-legal, organul de
urmrire penal sau instana de judecat poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptai i specialiti din alte domenii
medicale, n vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepia
medicului care a tratat persoana decedat.
(6) Cu ocazia efecturii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru
stabilirea identitii, inclusiv prelevarea de probe biologice n vederea stabilirii profilului
genetic judiciar.
(7) Organul de urmrire penal trebuie s ncunotineze un membru de familie despre data
autopsiei i despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care s asiste la
efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia ntocmete un raport de expertiz, care cuprinde
constatrile i concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dac identitatea nu este
cunoscut;
b) felul morii;
c) cauza medical a morii;
d) existena leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului
vulnerant i legtura de cauzalitate dintre leziunile traumatice i deces;
e) rezultatele investigaiilor de laborator efectuate pe probele biologice prelevate de la
cadavru i substanele suspecte descoperite;
f) urmele biologice gsite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabil a morii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lmurirea mprejurrilor producerii morii

19

18. Exhumarea, Autopsia fetusului/nou-nascutului, Cercetarea la fata locului, Autopsia

anatomo-patologica
Art. 186
Exhumarea
(1) Exhumarea poate fi dispus de ctre procuror sau de ctre instana de judecat n vederea
stabilirii felului i cauzei morii, a identificrii cadavrului sau pentru stabilirea oricror
elemente necesare soluionrii cauzei.
(2) Exhumarea se face n prezena organului de urmrire penal.
(3) Dispoziiile art. 185 alin. (4)-(8) se aplic n mod corespunztor.
Expertiza i constatarea
Art. 187
Autopsia medico-legal a fetusului sau a nou-nscutului
(1) Autopsia medico-legal a unui fetus se dispune pentru a se stabili vrsta intrauterin,
capacitatea de supravieuire extrauterin, felul i cauza morii, precum i pentru stabilirea
filiaiei, cnd este cazul.
(2) Autopsia medico-legal a unui nou-nscut se dispune pentru a se stabili dac copilul a
fost nscut viu, viabilitatea, durata supravieuirii extrauterine, felul i cauza medical a morii,
data morii, dac i s-au acordat ngrijiri medicale dup natere, precum i pentru stabilirea
filiaiei, cnd este cazul.
Art. 187
CAPITOLUL VIII
Cercetarea locului faptei i reconstituirea
Art. 192
Cercetarea la faa locului
(1) Cercetarea la faa locului se dispune de ctre organul de urmrire penal, iar n cursul
judecii de ctre instana de judecat, atunci cnd este necesar constatarea direct n scopul
determinrii sau clarificrii unor mprejurri de fapt ce prezint importan pentru stabilirea
adevrului, precum i ori de cte ori exist suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmrire penal sau instana de judecat poate interzice persoanelor care se
afl ori care vin la locul unde se efectueaz cercetarea s comunice ntre ele sau cu alte
persoane.

LEGEA 104/2002 (AUTOPSIE ANATOMO-PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: IN

AFARA

20

CERCETARII JUDICIARE)
Art. 10
(1) Autopsia anatomopatologic se efectueaz obligatoriu n toate decesele
survenite n spital care nu sunt cazuri medico-legale i unde este necesar
confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului clinic, inclusiv decesul
copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum i decesele materne
care nu sunt cazuri medico-legale.
(3) Pentru pacienii cu afeciuni cronice cunoscute, bine investigate, n
condiiile n care aparintorii nu au nici o rezerv asupra bolii i tratamentului
aplicat i i asum n scris responsabilitatea pentru aceasta, se poate dispune
neefectuarea autopsiei, sub semntur, de ctre directorul spitalului, cu avizul
efului de secie unde a fost internat decedatul, al medicului curant i efului
serviciului de anatomie patologic.
Art. 11.
n toate cazurile n care exist suspiciunea unor implicaii medico-legale
prevzute de lege, eful serviciului de anatomie patologic din cadrul spitalului
anun n scris, n termen de 24 de ore, organele de urmrire penal
competente, pentru ndrumarea cazului ctre instituia de medicin legal,
potrivit competenei teritoriale prevzute n Ordonana Guvernului nr. 1/2000
privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal,
aprobat cu modificri prin Legea nr. 459/2001, cu modificrile ulterioare.
Aceeai procedur se realizeaz i pentru decedaii neidentificai i pentru
cetenii strini decedai n spital.

19. Sexologia medico-legala

Expertiza medico-legala este solicitata pentru:
A. determinarea sexului;
B. determinarea/stabilirea capacitatii (= maturitatii) sexuale (la

21

barbat si femeie)
C. determinarea prezentei anomaliilor vietii sexuale cu implicare
juridica
D. Probarea infractiunilor in domeniul vietii sexuale (violul,
perversiunile sexuale, coruptia sexuala, incestul etc.)

A.Determinarea sexului
Omul poarta 4 diferentieri sexuale diferite: in celule (cromozomial), in gonade, in infatisare
(aparenta fizica) si in comportament
1. La nivel cromozomial (celular): sexul cromozomial (genetic). Aceste persoane au anomalii
genetice ale cromozomilor sexuali X si Y (ex. hermafroditism, sd. Klinefelter)
2. La nivelul gonadelor (ovar, testicul): sexul gonadic. Aceste persoane sunt purtatoare ale
altor
gonade decat exprima infatisarea lor sexualizata (ex. aparenta unei femei dar purtand testicule
si sunt de fapt barbati, ex. sd. de testicul feminizant)
3. La nivelul infatisarii sale: sexul fenotipic. Aceste persoane au o infatisare sexualizata care
diferita de organele genitale pe care le poarta (ex. aparenta unei femei dar cu organe genitale
masculine sau aparenta unei femei si ambele organe genitale externe complet dezvoltate ca in
hermafroditism sau incomplet dezvoltate ca in pseudohermafroditism)
4. La nivelul comportamentului social si al recunoasterii sociale pe care il determina acest
comportament: sexul social (ex. transvestitism, transsexualism)
5. Civil (in actul de nastere se atesta sexul fenotipic)
Solicitarea determinarii/stabilirii sexului este posibila la:
La divort
In adulter
La inregistrarea la starea civila, sau cand s-au produs greseli cu ocazia inregistrarii copilului
la oficiul
starii civile
La inscrierea in serviciu militar,
La solicitarea schimbarii sexului civil
Transsexualul traieste drama unui Eu captiv intr-un corp care nu-i apartine sub raportul
identitatii sexuale. Are constiinta apartenentei psihofizice la sexul opus in contradictie cu

22

sexul anatomic pe care il prezinta. Manifesta disjunctie intre eul corporal (incepe la 2 ani si se
maturizeaza la pubertate) si eul psihologic. Nu se considera a fi homosexual. Se insoteste de
mutilari si chiar sinucidere (beneficiaza de schimbarea sexului prin expertiza medico-legala si
hotaririre judecatoreasca). 1:100.000 la barbati (devierea manifesta in jurul virstei de 4 ani) si
1:130.000 la femei (devierea manifesta in jurul virstei de 8-12 ani). Cauza este probabil o
slaba sexualizare fenotipica. In forma sa minora, transvestitismul, persoana cauta satisfactia
prin imbracarea hainelor sexului opus si uneori prin imprumutarea comportamentului
respectiv. Nu se considera a fi homosexual. Ca forme: aparent, partial, complet.

B.Expertiza

La barbat se pot solicita:

In civil:
tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea paternitatii copilului nascut in
afara casatoriei
divort, etc.
In penal:
infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest

Forme ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea precoce la baieti cu

capacitate de procreere la 9 ani. Maturitatea biologica este deplina la 20-21 ani (rar la 18-19
ani desi nivelul hormonal de testosteron este maxim la aceasta varsta).

Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:

1.Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi): impotenta (tulburari de dinamica

sexuala: impotenta psihica si organica)
2.Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60-140 milioane spermatozoizi/ml din care
minim 60% mobili, cu maxim 25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic
oligospermia de grd. III 40-10 milioane, grd. II 10-1 milion, grd. I sub 1 milion. Atentie:
numai
numai azoospermicii nu pot concepe, pentru inseminare este necesar un singur spermatozoid.

23

Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane. S-a constatat in ultimii 70 ani

o scadere de
la circa 60-80 milioane/ml (valoare minima in anii 1930) la circa 25-40 milioane/ml (valoare
minima)
La femeie:

in divort,
casatorie,
Substituirea de copii, etc.

Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:

1. Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea femeii

de a intretine un raport sexual pe cale vaginala
2. Capacitatea de procreare (potentia generandi):
functionale ce elibereaza ovule apte de fecundatie ovare
3. Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia gestandi):
femeia poate ramane insarcinata si sa nu piarda sarcina
4. Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi):
femeia poate nastere natural, pe cale vaginala

C.Determinarea prezentei anomaliilor vietii sexuale cu implicare juridica

Sex drive-ul uman este controlat si completat la 3 niveluri:

(1) instinctual (nivel biologic/instinctiv),

(2) fiziologic (nivel functional),
(3) emotional (nivel psihosexual), ultimul nivel raspunzand de circa 70%
din decizie. Emotiile sant controlate de psihism si deci acesta controleaza
actiunea (capacitate psihica si discernamantul pentru situatia comiterii

24

infractiunii).

Sexualitatea se stabileste in cadrul dezvoltarii psihosexuale prin conditionare.

Comportamentul sexual la om se construieste prin balansul intre ceea ce este
sexual satisfacator si ceea ce este social tolerat.
Comportamentele sexuale se pot clasifica in acceptabile si neacceptabile din
punct de vedere social.
Pana la 8 ani se completeaza harta corticala a placerii sexuale intregind
programarea sexuala corticala (lovemap, John Money, 1986).
Sexualitate patologica

Deviatiile sexuale: comportamente sexuale deviate de la normalitate (media balansata intre

gratificatie si permisivitate) care implica actiuni mai mult sau mai putin ocazionale (dar nu
permanente, persistente), (2) a caror desfasurare nu este obligatorie pentru obtinerea
gratificatiei dar sunt dorite, cautate (3) implica o limitare a libertatii individuale a partenerului
prin lipsa de consimtamant si astfel se pot realiza doar prin constrangere (4) sunt problematice
din punctul de vedere al binelui individual al partenerului siimplicit al societatii (ex.
Voyerism, sadism, masochism, exhibitionism, incest, viol, pedofilie)

Parafilii (para=devianta; philia=atractie): comportamente sexuale anormale (pe langa

normalitate) care implica actiuni (1) persistente (2) necesare pentru a conditiona producerea
satisfactiei sexuale complete si gratificatia sexuala care altfel nu se poate produce (Coleman,
1984), (3) prin constrangere , (4) fara interes sau preocupare pentru binele partenerului.
Parafiliile sunt engrame cerebrale si mentale dezvoltate viciat, distorsionat (ex. Fetisism,
transvestitism, zoofilie, pedofilie, exhibitionism, voyerism, masochism (tulburare cronica),
sadism (tulburare cronica si progresiva), parafilii atipice (coprofilie, urofilie, frotteurism,
klismafilie, necrofilie, scatologie telefonica.

Crimele cu orientare sexuala se impart psihopatologic in 4 categorii:

1.violenta interpersonala inclusiv violenta domestica
2.abuz sexual cu viol si/sau sodomie
3.abuz sexual deviant (crima psihotica sau lust murder)
4.crima in serie (serial murder)

25

Tipul psihologic al criminalului in omorurile orientate sexual este:

Omorul organizat: tulburari de personalitate antisociala (DSM-IV, 1994) de tip psihopatic

(sadic sau impulsiv) sau sociopat; are QI peste medie este o persoana sociala (familist adesea),
compentent sexual, adesea cu carnet de conducere, isi desfasoara activitatea mai ales in alte
zone decit domiciliul sau, dovedeste o buna organizare, victime care prezinta trasaturi
commune, premeditare atent gindita, manifesta cruzime, fantezie, pastreaza trofeee de la
nivelul cadavrului (urechi, sni, etc.), alcatuieste aranjamente ce au o idee centrala pe care
doreste ca echipa de anchetatori sa o descopere, organizeaza omorul ca pe un joc si o intrecere
cu anchetatorii de care este mindru. Se excita prin suferinta victimei si astfel o tortureaza.
Transporta cadavrul la distanta si sterge urmele sau lasa numai acele urme pe care le doreste.

Omorul dezorganizat: criminalul manifesta tulburare de personalitate de tip psihotic (fara

motivatie aparenta sau cu motivatie bizara) ce se poate intilni de exemplu in schizofrenii ca
scurt episod psihotic (DSM-IV, 1994) declasate de stress sau alte conditii; are QI sub medie,
este singuratic , necasatorit, inhibat sexual, incompetent sexual, fara carnet de conducere, isi
desfasoara activitatea in apropierea domiciliului sau pentru a se simti in siguranta ,
organizarea este minima sau lipseste, nu premediteaza omorul desfasurindu-se fulgerator sub
actiunea unui impuls de moment si adesea sub actiunea stress-ului, manifesta cruzime
efectund leziuni mutilante cu depersonalizarea cadavrului (distrugerea fizionomiei atit pentru
a nu fi recunoscut ct si pentru a nu "fi privit" de acesta; actiunea de desfigurare are si ca scop
s exprime furia sa care se adreseaza fata de toate femeile si nu fa de una in mod particular);
adesea exercita actiuni sadice adresate impotriva organelor genitale ale victimei pe care le
distruge in moduri cit mai impresionante. Cu toate acestea actiunile sadice se desfasoara
postmortem. In mod esential diferenta fata de tipul organizat este nelinistea, teama, anxietatea
de care da dovada.

Uneori diferentele nu sunt foarte mari: oricare dintre tipurile psihologice descrise pot genera
crime serial murder

D.Probarea infractiunilor in domeniul vietii sexuale: violul

Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):

1. Actul sexual,
2. de orice natur,
3. cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex,
4. prin constrngerea acesteia

26

5. sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra

6. ori de a-i exprima voina,
se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 10 ani i interzicerea unor
drepturi.

Expertiza i constatarea
Art. 191
Expertiza genetic judiciar
(1) Expertiza genetic judiciar se poate dispune de ctre organul de urmrire penal, prin
ordonan, n cursul urmririi penale, sau de instan, prin ncheiere, n cursul judecii, cu
privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gsite ori
ridicate.
(2) Expertiza genetic judiciar se efectueaz n cadrul instituiilor medico-legale, al unei
instituii ori unui laborator de specialitate sau al oricrei alte instituii de specialitate
certificate i acreditate n acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinrii corporale pot fi folosite numai la
identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obinut n condiiile alin. (3) poate fi folosit i n alt cauz
penal, dac servete la aflarea adevrului.
(5) Datele obinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale i sunt
protejate conform legii.

20. Pruncuciderea
(PRUNCUCIDEREA)
ART. 200 Uciderea ori vtmarea nou-nscutului svrit de ctre mam
(1) Uciderea copilului nou-nscut imediat dup natere, dar nu mai trziu de 24
de ore, svrit de ctre mama aflat n stare de tulburare psihic se pedepsete cu
nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dac faptele prevzute n art. 193 - 195 sunt svrite asupra copilului nounscut imediat dup natere, dar nu mai trziu de 24 de ore, de ctre mama aflat n
stare de tulburare psihic, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lun i, respectiv, 3 ani.

27

Expertiza medico-legala cuprinde expertiza nou-nascutului, mamei si locului faptei.

Examenul medico-legal al nou-nascutului in pruncucidere starea de nou-nascut la termen:

diametre, lungime, greutate, aspectul pielii, a cordonului, organe genitale, fanere virsta
intrauterina: L:5, radical din L, Balthazard-Dervieux, NAR viabilitatea dovezile de instalare a
vietii extrauterine: docimazia durata vietii extrauterine: tegumente, cordon, bosa, meconiu
acordarea ingrijirilor dupa nastere: densitate urinara peste 1012

Cauza posibila a mortii in pruncucidere inainte de nastere pe timpul nasterii dupa nastere:
violente (comisive/omisive), neviolente

CAPITOLUL IV
Agresiuni asupra ftului
ART. 201
ntreruperea cursului sarcinii
(1) ntreruperea cursului sarcinii svrit n vreuna dintre urmtoarele mprejurri:
a) n afara instituiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate n acest scop;
b) de ctre o persoan care nu are calitatea de medic de specialitate obstetric-ginecologie
i drept de liber practic medical n aceast specialitate;
c) dac vrsta sarcinii a depit paisprezece sptmni, se pedepsete cu nchisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amend i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(2) ntreruperea cursului sarcinii, svrit n orice condiii, fr consimmntul femeii
nsrcinate, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor
drepturi.
(3) Dac prin faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) s-a cauzat femeii nsrcinate o
vtmare corporal, pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercitrii unor
drepturi, iar dac fapta a avut ca urmare moartea femeii nsrcinate, pedeapsa este
nchisoarea de la 6 la 12 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.

28

(4) Cnd faptele au fost svrite de un medic, pe lng pedeapsa nchisorii, se va aplica i
interzicerea exercitrii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1) i alin. (2) se pedepsete.
(6) Nu constituie infraciune ntreruperea cursului sarcinii n scop terapeutic efectuat de
un medic de specialitate obstetric-ginecologie, pn la vrsta sarcinii de douzeci i patru de
sptmni, sau ntreruperea ulterioar a cursului sarcinii, n scop terapeutic, n interesul
mamei sau al ftului.
(7) Nu se pedepsete femeia nsrcinat care i ntrerupe cursul sarcinii.

ART. 202
Vtmarea ftului
(1) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a mpiedicat instalarea vieii
extrauterine se pedepsete cu nchisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a cauzat ulterior copilului o
vtmare corporal, se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani, iar dac
a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vtmarea ftului n timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior
copilului o vtmare corporal, se pedepsete cu nchisoarea de la 3 luni la 2
ani, iar dac a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea
de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vtmarea ftului svrit n timpul naterii de ctre mama aflat n
stare de tulburare psihic se sancioneaz cu pedeapsa prevzut n alin. (1)
i alin. (2), ale crei limite se reduc la jumtate.
(5) Dac faptele prevzute n alin. (1) - (4) au fost svrite din culp,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumtate.

29

(6) Nu constituie infraciune faptele prevzute n alin. (1) - (3) svrite de

un medic sau de persoana autorizat s asiste naterea sau s urmreasc
sarcina, dac acestea au fost svrite n cursul actului medical, cu
respectarea prevederilor specifice profesiei i au fost fcute n interesul
femeii gravide sau al ftului, ca urmare a riscului inerent exercitrii actului
medical.
(7) Vtmarea ftului n perioada sarcinii de ctre femeia nsrcinat nu se
pedepsete.

AVORTUL
spontan (patologic): 5-20%
Provocat
-

la cerere (legal)
Legal la cerere peste 16 ani si sub 14 saptamani de sarcina in mediu medical si de catre

medic
Atentie! Fata peste 16 ani este majora in raport cu consimtamantul in raport cu sarcina
dar este minora fata de consimtamantul in raport cu starea de boala (ex. poate cere
anticonceptionale orale la 16 ani si 1 luna dar daca surviin complicatii consimtamantul pentru
o interventie chirurgicala, etc. poate veni numai de la parinti)
-

accidental (traumatic): intreruperea traumatica a cursului

sarcinii in orice moment intre momentul conceptiei si

momentul dinaintea nasterii naturale (! accidentul rutier)
-

empiric (traumatic): mijloace mecanice, chimice, fizice

21. Violenta in familie

ART. 199
Violena n familie
(1) Dac faptele prevzute n art. 188, art. 189 i art. 193 - 195 sunt svrite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prevzute de lege se majoreaz cu o ptrime.

30

(2) n cazul infraciunilor prevzute n art. 193 i art. 196 svrite asupra unui membru de
familie, aciunea penal poate fi pus n micare i din oficiu. mpcarea nltur rspunderea
penal.

Membru de familie :
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite
prina doptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii,
in cazul in care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana
copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate
intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea
sarcinilor profesionale.

22. Expertul. Aspecte legislative

Raportul de experitza
CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 173
Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonana organului de urmrire penal sau prin ncheierea
instanei.
(2) Organul de urmrire penal sau instana desemneaz, de regul, un singur expert, cu
excepia
situaiilor n care, ca urmare a complexitii expertizei, sunt necesare cunotine specializate
din
discipline distincte, situaie n care desemneaz doi sau mai muli experi.
(3) Cnd expertiza urmeaz s fie efectuat de o instituie medico-legal, de un institut sau
laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experi se face de ctre acea

31

instituie, potrivit legii.

(4) Prile i subiecii procesuali principali au dreptul s solicite ca la efectuarea expertizei s
participe un expert recomandat de acestea. n cazul n care expertiza este dispus de instan,
procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta s participe la efectuarea
expertizei.
(5) Expertul, instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea
expertului,
poate solicita, atunci cnd consider necesar, participarea specialitilor de la alte instituii sau
avizul acestora.
(6) Instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate comunic organului
judiciar
care a dispus efectuarea expertizei numele experilor desemnai.
Noul Cod de Procedur Penal actualizat prin: Lege nr. 255/2013 - pentru punerea n aplicare
a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedur penal i pentru modificarea i completarea
unor
acte normative care cuprind dispoziii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial
515/2013;

Art. 174
Incompatibilitatea expertului
(1) Persoana aflat n vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevzute de art. 64 nu
poate fi desemnat ca expert, iar n cazul n care a fost desemnat, hotrrea judectoreasc nu
se poate ntemeia pe constatrile i concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie
dovedit de cel ce l invoc.
(2) Nu poate fi desemnat ca expert persoana care a avut aceast calitate n aceeai cauz, cu
excepia situaiei n care aceasta este recomandat de pri sau de procuror.
(3) Abrogat.
(4) Dispoziiile art. 66-68 se aplic n mod corespunztor.

Art. 175
Drepturile i obligaiile expertului

32

(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleai motive pentru
care martorul poate refuza depunerea mrturiei.
(2) Expertul are dreptul s ia cunotin de materialul dosarului necesar pentru efectuarea
expertizei.
(3) Expertul poate cere lmuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu
privire la anumite fapte ori mprejurri ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lmuriri prilor i subiecilor procesuali principali, cu ncuviinarea
i n condiiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depus n vederea efecturii
expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui s le suporte sau le-a suportat pentru
efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de ctre organele judiciare n
funcie de natura i complexitatea cauzei i de cheltuielile suportate sau care urmeaz a fi
suportate de ctre expert. Dac expertiza este efectuat de instituia medico-legal ori
institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit n condiiile
prevzute de legea special.
(6) Expertul poate beneficia i de msuri de protecie, n condiiile prevzute la art. 125.
(7) Expertul are obligaia de a se prezenta n faa organelor de urmrire penal sau a
instanei de judecat ori de cte ori este chemat i de a-i ntocmi raportul de expertiz cu
respectarea termenului-limit stabilit n ordonana organului de urmrire penal sau n
ncheierea instanei. Termenul-limit din ordonan sau ncheiere poate fi prelungit, la
cererea expertului, pentru motive ntemeiate, fr ca prelungirea total acordat s fie mai
mare de 6 luni.
(8) ntrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei
amenzi judiciare, precum i rspunderea civil a expertului sau a instituiei desemnate s
o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Art. 179
Audierea expertului
(1) n cursul urmririi penale sau al judecii, expertul poate fi audiat de organul de urmrire
penal sau de instan, la cererea procurorului, a prilor, a subiecilor procesuali principali

33

sau din oficiu, dac organul judiciar apreciaz c audierea este necesar pentru lmurirea
constatrilor sau concluziilor expertului.
(2) Dac expertiza a fost efectuat de o instituie medico-legal, institut sau laborator de
specialitate, instituia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea
expertizei, ce urmeaz a fi audiat de ctre organul de urmrire penal sau de instan.
(3) Audierea expertului se efectueaz potrivit dispoziiilor privitoare la audierea martorilor.

Art. 180
Suplimentul de expertiz
(1) Cnd organul de urmrire penal sau instana constat, la cerere sau din oficiu, c
expertiza nu este complet, iar aceast deficien nu poate fi suplinit prin audierea expertului,
dispune efectuarea unui supliment de expertiz de ctre acelai expert. Cnd nu este posibil
desemnarea aceluiai expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de ctre un alt expert.
(2) Cnd expertiza a fost efectuat n cadrul instituiei medico-legale, unui institut sau
laborator de specialitate, organul de urmrire penal sau instana se adreseaz instituiei
respective n vederea efecturii suplimentului de expertiz.

Art. 189
Examinarea medico-legal a persoanei:
(1) Examinarea medico-legal a persoanei n vederea constatrii urmelor i a consecinelor
unei infraciuni se efectueaz conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legal ntocmete un certificat medicolegal sau, dup caz, un raport de expertiz.
(3) Constatarea leziunilor traumatice este efectuat, de regul, printr-o examinare fizic. n
cazul n care nu este posibil sau necesar examinarea fizic, expertiza este efectuat n baza
documentaiei medicale puse la dispoziia expertului.
(4) Raportul de expertiz sau certificatul medico-legal trebuie s cuprind: descrierea
leziunilor traumatice, precum i opinia expertului cu privire la natura i gravitatea leziunilor,
mecanismul i data producerii acestora, urmrile pe care acestea le-au produs.
23. Cazul fortuit si forta majora
art. 1351 CV al. 1 : Dac legea nu prevede altfel sau prile nu convin contrariul,
rspunderea civil este nlturat atunci cnd prejudiciul este cauzat de for major
sau de caz fortuit. Cazul fortuit, este o cauz de nlturare a caracterului penal al
faptei. Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, al crei rezultat este
consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut.
art. 1351 alin. (2) prevede: FORA MAJOR este orice eveniment extern, imprevizibil,
absolut invincibil i inevitabil.

34

alin. (3) CAZ FORTUIT un eveniment care nu poate fi prevzut i nici mpiedicat de ctre
cel care ar fi fost chemat s rspund dac evenimentul nu s-ar fi produs.
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de dou feluri:
a) mprejurri interne, care i au originea n cmpul de activitate a celui care este sau
ar fi chemat s rspund, fiind intrinseci lucrurilor i animalelor acestuia, cum sunt:
viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricaie, sperietura unui animal, etc.,
mprejurri care nu sunt imputabile persoanei respective;
b) mprejurri de origine extern, neimputabile persoanei chemat s rspund, care
nu au caracter extraordinar i nu puteau fi prevzute de ctre un tip uman mediu i nici
prevenite ori evitate dect de omul cel mai capabil de o diligen i pruden maxim.
Fac parte din aceast categorie: ploile toreniale, cutremurele de mic intensitate care
se produc frecvent n anumite zone teritoriale, inundaiile care se produc n mod
obinuit n unele locuri n fiecare primvar etc.
A. Exterioritatea. Fora major a fost i continu s fie o mprejurare care i are
originea sau etiologia n afara celui care n aparen ar fi chemat s rspund,
precum i cmpului su de activitate.
B. Imprevizibilitatea.Se refer, deopotriv, la producerea mprejurrii respective i la
efectele sau consecinele sale. Dac mprejurarea putea fi prevzut, cel chemat s
rspund svrete o fapt culpabil deoarece nu a prevzut-o i nu a luat msurile
necesare pentru prentmpinarea sau evitarea urmrilor sale prejudiciabile.
Absolut imprevizibil v. rezonabil imprevizibil (standardul unui bun printe de familie
la activitatea pe care o desfaoar prtul i avnd n vedere gradul su de pregtire
i specializare n acel domeniu.)
Un eveniment constituie for major numai dac este absolut invincibil sau
irezistibil i inevitabil adic pentru orice persoan. Aprecierea lor se face in
abstracto, avndu-se ca etalon condiia i posibilitatea persoanei care este capabil
s depun diligena i prudena maxim de care este n stare omul cel mai dotat i
informat.
Dimpotriv, dac imposibilitatea de a prentmpina, nvinge i evita evenimentul
respectiv i consecinele sale prejudiciabile este doar relativ, n sensul c putea fi
nvins sau evitat de ctre un om cu capacitate, pruden i diligen maxime, dar cel
chemat s rspund nu a depus ori nu a fost capabil s depun asemenea
strduine n acest scop, nu suntem n prezena forei majore; rspunderea se va
putea angaja i prtul va fi obligat s repare prejudiciul.
O simpl mprejurare extern, invincibil numai relativ, adic numai pentru cel n
cauz, nu constituie fort major.
24. Aspecte legale. Vatamare corporala si loviri.

35

ART. 193
Lovirea sau alte violene
(1) Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de suferine fizice se
pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice* sau este afectat
sntatea unei persoane, a crei gravitate** este evaluat prin zile de
ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsete cu nchisoare de la
6 luni la 5 ani sau cu amend.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a
persoanei vtmate.
* se precizeaza nevoia de probatiune obiectiva a leziunii traumatice ca
urmare/consecinta a traumatismului
**precizarea evaluarii gravitatii si nu doar a duratei cronologice

ART. 194
Vtmarea corporal
(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele
consecine:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice* sau afectarea sntii unei persoane, care au
necesitat, pentru vindecare**, mai mult de 90 de zile de ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent;
d) avortul;
e) punerea n primejdie a vieii persoanei,se pedepsete cu nchisoarea de la
2 la 7 ani.
(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre
consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b) i lit. c), pedeapsa este
nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.

36

* se precizeaza nevoia de probatiune obiectiva a leziunii traumatice ca

urmare/consecinta a traumatismului
**uneori vindecarea nu se produce

25. Criterii de acordare a zilelor medicale

ZIM se acorda in raport cu:

Gravitatea/severitatea vatamarii/leziunii traumatice (evolutia cazului, opinia specialistului)
Se includ ingrijiri din spital si din ambulator
inclusiv recuperarea (atat cat se poate produce)
sau alte interventii/reinterventii privind:

Diagnosticul (investigatii)
tratament
complicatiile si tratamentul lor

ZIM MAI MULTE:

Adunarea aritmetica a duratei ingrijirilor fara a tine cont de gravitatea/severitatea leziunii
(ex. spitalizari, ingrijiri inutile)
Generalizare excesiva (apreciere aproximativa cumulativa a ingrijirilor medicale)
Documentare insuficienta, discontinua
Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie = lovire): lipsa de precizare a vatamarii
materiale in realitatea faptica
Subiectivism

ZIM NU se acorda in raport cu:

Durata zilelor de spitalizare (ZIM includ zilele de spitalizare)

Durata concediului medical (ZIM nu includ CM care succede)
Durata de reinsertie socio-profesionala, RSC (RSC succede CM)

37

ZIM MAI PUTINE:

Documentare insuficienta, discontinua
Exces de obiectivitate (strict cat se documenteaza)
Perfectionarea tehnicilor si metodelor curative
Principiul de a acorda ZIM pt. vatamarea cea mai grava (principiul gravitatii leziunii conduce
nr. de ZIM)
Subiectivism

26. Loviri sau vatamari cauzatoare de moarte. Din culpa.

ART. 195 Lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte
Dac vreuna dintre faptele prevzute n art. 193 i art. 194 a avut ca urmare moartea
victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 6 la 12 ani.
Lovirile cauzatoare de moarte LCM rezulta ca decurgand din intentia depasita: s-a
intentionat (in vatamare) mai putin decat s-a implinit.
Leg de cauzalitate poate fi:
1) directa (ex. se loveste cu ceafa de muchia bordurii)
2) directa conditionata (ex. a fost lovit in ficat iar ficatul avea in el o tumora care s-a
rupt ex. chist hidatic hepatic- urmand decesul
3) indirecta (mai rar); ex. se impinge o persoana care cade si se loveste de bordura cu
capul: victima se ridica aparent fara urmari si 3-4 zile nu are consecinte apoi brusc intra in
coma si moare cu hemoragie intracraniana in doi-timpi: de fapt se produce o ruptura
vasculara inca de la inceput dar timpul mort este legat de acumularea progresiva a
sangelui in cutia craniana)
ART. 196 Vtmarea corporal din culp
(1) Fapta prevzut n art. 193 alin. (2) svrit din culp de ctre o persoan
aflat sub influena buturilor alcoolice ori a unei substane psihoactive sau n
desfurarea unei activiti ce constituie prin ea nsi infraciune se pedepsete
cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.
(2) Fapta prevzut n art. 194 alin. (1) svrit din culp se pedepsete cu
nchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amend.
(3) Cnd fapta prevzut n alin. (2) a fost svrit ca urmare a nerespectrii
dispoziiilor legale sau a msurilor de prevedere pentru exerciiul unei profesii sau

38

meserii ori pentru efectuarea unei anumite activiti, pedeapsa este nchisoarea
de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dac urmrile prevzute n alin. (1) - (3) s-au produs fa de dou sau mai
multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz cu o treime.
(5) Dac nerespectarea dispoziiilor legale ori a msurilor de prevedere sau
desfurarea activitii care a condus la comiterea faptelor prevzute n alin. (1) i
alin. (3) constituie prin ea nsi o infraciune se aplic regulile privind concursul
de infraciuni.
(6) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei
vtmate.

27. Principii. Acte

Principii:
-

Principiul metodologiei unitare

Principiul competentei teritoriale
Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
Principiul contradictorialitatii
Mecanisme de verificare si contradictorialitate din interiorul si din exteriorul
sistemului medico-legal

Domenii de activitate si tipuri de solicitari:

a) Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:

-

autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie

medico-legala
exhumarea

b) Examinarea medico-legala a persoanei vii:

-

Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale),

aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate avnd ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate sau profesie
Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului
si a virstei biologice
Expertiza medico-legala psihiatrica
Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si
genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).

39

c) Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica,

tanatochimie, imunologie, bacteriologie
d) Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange impuscare
e) Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
f) Invatamant medical
g) Cercetare stiintifica

Tipuri de acte medicolegale :

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul de analiza

si avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de un expert la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind
expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit de medicul legist la
cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii institutiilor de medicina
legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea
persoanelor interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara medico-legala,
precum si de comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor
judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda
efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.