Vous êtes sur la page 1sur 29

Radioactivitatea

Radioactivitatea reprezint transformarea


spontan a nucleelor instabile n alte
nuclee, cu emisia unor radiatii de tip alfa
(), beta () sau gama ().
Acest fenomen este observat att la
izotopii instabili care se gasesc n natur
(radioactivitate natural) ct i n cazul
ciocnirilor nucleare provocate
(radioactivitate artificial).

Dezintegrarea -radioactiv
const n expulzarea de ctre nucleele grele
(A>200) a unor particule de sarcin pozitiv
egala cu 2e alctuite din 2 protoni i 2 neutroni
legai mpreun (nucleu de He).
Se cunosc n jur de 25 de nuclee -radioactive
naturale si aproximativ 100 de nuclee radioactive artificiale.
Spectrul de energii al particulelor emise este
unul discret.

Dezintegrarea
Dezintegrarea cuprinde trei tipuri diferite de
transformari nucleare:
dezintegrarea : transformarea unui neutron (n) din
nucleu n proton (p) avnd ca rezultat emiterea unui
electron (e )

dezintegrarea
: transformarea unui proton (p) din
nucleu n neutron (n) avnd ca rezultat emiterea unui
pozitron (e )
captura electronic (K sau L): procesul prin care un
electron (e ) este absorbit de ctre un proton din nucleu
rezultatul fiind transformarea acestuia ntr-un neutron (n)
Spectrul de energii al electronilor sau pozitronilor este
unul continuu.

Dezintegrarea
n general, toate tipurile si de radioactivitate
sunt nsoite de emisii de radiaii gama (), adic
de fluxuri de fotoni de radiaii electromagnetice
de energii foarte ridicate, cu lungimi de und ()
Radiaiile reprezint forma cea mai rspndit
de eliminare a energiei excedentare n cazul
dezintegrrilor radioactive. ntruct nivelele
energetice ale nucleului sunt discrete, radiaiile
vor avea un un spectru discret de linii.

Dezintegrarea
Cauza fenomenelor radioactive este dat de
gradul de stabilitate (sau instabilitate) al
nucleului atomic.
Dezintegrarea nuclear este o expresie a
tendinei nucleului de a trece spre stri de
energie ct mai joase i, n acest caz, o
dezintegrare este posibil dac este ndeplinit
condiia ca energia nucleului nainte de
dezintegrare s fie mai mare dect suma
enegiilor nucleului rezultat i a particulei emise.

Legile dezintegrrilor radioactive


Dezintegrrile radioactive nu depind de factori
externi precum presiunea, temperatura sau
reactiile chimice.
Numrului foarte mare de procese care au loc n
unitatea de timp n cazul dezintegrrilor
radioactive necesit o tratare o fenomenului pe
baza unor legi statistice.
Astfel, daca dN nuclee ale unei substane
radioactive se dezintegreaz intr-un
interval de
dN
timp infinitezimal dt, raportul dt , numit vitez
de dezintegrare, este proporional cu numrul de
nuclee rmase nedezintegrate N:

dN
N
dt

unde este constanta radioactiv a nuclidului


respectiv (aceai pentru pentru nucleele aceleai
specii) iar semnul - arat c N scade n timp.
Numrul de nuclee N ce rmn nedezintegrate
dup un interval de timp t se poate afla foarte
uor, prin integrarea relaiei, dac se cunoate
numrul iniial de nuclee :
N N 0 e t
Constanta radioactiv are o dependenta
puternic de material:
n cazul uraniului U este de
pentru poloniu 21484 Po este de
238
92

1,53 10 10 an 1

4,33 10. 3 s 1

Pentru o caracterizare ct mai convenabil a


procesului de dezintegrare radioactiv se
foloseste notiunea de timp de njumtatire T1 / 2
T1 / 2 reprezint intervalul de timp t dup care
numrul N al nucleelor radioactive se reduce la
jumtate N N2
N0
ln 2
T

N
N e
T
0

1/ 2

1/ 2

Timpii de njumttire variaz n limite foarte


largi. n cazul thoriului valoarea este de 3 10 7 s n
timp ce pentru neodimiu este de 5 1015 s.

Statistic se poate calcula durata de viat medie


a unui nucleu dintr-o substant radioactiv ca
fiind egal cu:
1

este intervalul de timp dup care numrul de N


nuclee N rmase nedezintegrate este egal cu e .
0

Si n cazul duratei de viata


, plaja de
6,52 10medie
ani
valori pentru diferiti izotopi este una foarte
larg:
2,32 10 s
9

in cazul uraniului avem


pentru poloniu durata medie de viata este

Interactia radiatiei cu substanta


Pentru orice radiatie electromagnetica
(unde radio, spectru vizibil, infrarosu,
ultraviolet, radiatii X sau ) la trecerea ei
printr-un material oarecare se produce
atenuarea intensitatii sale datorita
absorbtiei care depinde de natura
materialului ( coeficient de absorbtie):

I I 0e

Interactia radiatiei cu substanta


n cazul radiatiei are loc o atenuare
exponential a intensittii cu observatia c
aceasta nu scade niciodat la zero, ci
numai pn la valoarea fondului cosmic.
n schimb, radiatiile nu se atenueaz
exponential dect pentru o distant
aproximativ egal cu 2/3 din grosimea
maxim de material strbtut de radiatii
pn la atenuarea complet a acestora.

Interactia radiatiei cu substanta


Intensitatea particulelor nu se atenueaz
aproape deloc pn la sfrsitul parcursului
lor prin substant.
Atenuarea particulelor se face n special
datorit faptului c ele ionizeaz mediul
prin care trec;
acest lucru este valabil pentru toate
particulele ncrcate electric (inclusiv particule
) ns electronii pot pierde energie si prin
fenomenul de frnare.

Efectele radiatiilor
Efectul cel mai important produs de radiatiile
penetrante la trecerea lor printr-un mediu dat
este ionizarea mediului respectiv.
Radiatiile nu pot fi detectate cu ajutorul simturilor
(cu exceptia radiatei n infrarosu si n vizibil).
n general radiatiile nu pot fi puse n evident
dect dac interactioneaz n vreun fel cu
materia.
Cu ct interactia este mai puternic, deci
transferul de energie este mai puternic si
efectele produse sunt mai nsemnate, cu att
mai usor poate fi pus n evident radiatia.

Efectele radiatiilor
Din punct de vedere macroscopic efectele radiatiilor pot fi
grupate n:
efecte optice: colorarea materialelor transparente,
producerea de noi benzi de absorptie (n vizibil,
ultraviolet, infrarosu, ultraviolet, etc.), scintilatia unor
materiale speciale folositi n procesul de detectie,
efecte mecanice: variatia densittii, a rezistentei la
rupere, torsiune, forfecare a diverselor materiale,
efecte chimice: cresterea vitezei unor reactii
chimice/cataliz, ruperea de legturi dintre atomii
moleculelor, procese de oxidare/reducere, nnegrirea
plcilor fotografice (efect fotochimic),

Efectele radiatiilor
efecte electrice/magnetice: ionizarea mediilor
strbtute (inclusiv a izolatorilor), variatia
propriettilor electromagnetice (susceptibilitate
magnetic, conductibilitate electric),
efecte termice: nclzirea mediilor strbtute,
efecte biologice: sunt n general nocive, depind
de tipul si de energia radiatiei respective ct si
de tipul de tesut biologic.

Notiuni de dozimetrie. Unitti de


msur
Efectele produse de iradierea diferitelor corpuri
(inclusiv a sistemelor biologice) pot fi
caracterizate prin investigarea schimbrilor de
proprietti (fizice, chimice, etc.) ale materialelor
respective, produse n urma iradierii.
Studiile au artat c efectele iradieriilor depind
att de natura si energia radiaiei ct si de
natura, structura, combinaia chimic, forma de
agregare corpului iradiat.

Caracterizarea efectelor
1. Dezintegrrile radioactive: sunt definite prin numrul de
nuclee atomice dezintegrate n unitatea de timp,
mrimea fizic corespunztoare fiind activitatea sursei
radioactive A:
N
A

t
Se refer doar la o caracteristic a nucleului atomic.

Unitatea de msur n sistemul international este


Becquerel (Bq);
1dez int egrare
1Bq

1s

Des ntlnit ca unitate de msur este Curie (Ci);


1Ci 3,7 1010

dez int
s

Caracterizarea efectelor
2. Doza de radiatii: reprezint o msur a efectului
radiatiei asupra materiei. Termenul doz a fost
introdus pentru prima dat n radioterapie, prin a
analogie cu doza de substant activ din
medicamente.
Doza de iradiere (doza de ionizare): Reprezint
cantitatea de radiatii primit de ctre materie.
Unitatea de msur n sistemul international pentru
expunerea la radiatii este Roentgenul (R);
R 2,58 10 4

C
kg

Caracterizarea efectelor
Doza de absorbtie D este egala cu
cantitatea de energie W transferat pe
unitatea de mas m
a corpului iradiat:
W
D

Unitatea de msur n sistemul international


se numeste Gray (Gy):
1J
1Gy

1kg

n practic se foloseste deseori ca unitate de


msur rad (roentgen absorbed dose):
1Gy 100rad

Caracterizarea efectelor
Doza biologic B. Caracterizeaz efectele
biologice ale radiatiilor asupra organismelor vii.
Iradierea are, n general, efecte negative asupra
tesuturilor, gradul de nocivitate fiind puternic
influentat de tipul si energia radiatiei ct si de
tipul de tesut iradiat.

B D

Caracterizarea efectelor
Dac energia care produce efectul fizic (de
iradiere) corespunde dozei de absorbtie D (Gy),
mrimea fiziologic ce corespunde dozei
biologice B se msoar n sistemul international
n Sievert (Sv), iar prin definitie:
B D
unde cu s-a notat eficacitatea biologic
relativ.
Unitatea de msur des utilizat n practic este
rem-ul (roentgen equivalent for man)
1rem 10 2 Sv

Efectele iradierii
Studiile privind influenta radiatiilor au artat c
tesuturile cele mai sensibile la iradiere sunt cele
care se nmultesc cel mai repede, fiind n ordine:
sngele, mucoasele, organele interne, tesuturile
musculare si osoase, sistemul nervos.
Copii sunt mult mai expusi efectelor negative ale
radiatiilor dect adultii.
Expunerea la cantitti mari de radiatii are ca
efect direct producerea de hemoragii interne,
cderea prului, sterilitate si chiar moarte.

Efectele iradierii
Semnalmentele clinice ale unei iradieri puternice
sunt initial tulburri de respiratie si ale ritmului
cardiac, salivare abundent, great si vrsturi,
stare general de oboseal, temperatur usor
mai ridicat.
Ulterior apar anemii, lipsa apetitului digestiv,
apare febr ridicat, ulceratii, scderea
dramatic a imunittii, organele interne intr ntrun colaps total.
Printre bolile cu cea mai mare rat de incindent
cauzate de iradiere (prin ruperea lanturilor de
ADN) se numr leucemia si cancerul.

Radioprotectia

Radioprotectia este un subiect de prim important si n acelasi


timp de maxim
actualitate, dat fiind folosirea pe scar ct mai larg a tehnologiilor
nucleare. Printre cele mai importante surse de contaminare se
numr:
instalatiile nuclearo-electrice (reactoarele nucleare)
industria minier si a materialelor de constructie (n general contaminare
cu radon)
instalatiile nucleare folosite n cercetare (reactoare nucleare,
acceleratoare de particule)
instalatiile pentru tratarea (prelucrarea) materialelor radioactive, inclusiv
retratarea de deseuri radioactive
iradierea medical n scop investigativ sau pentru tratament(raze X, ,
izotopi radioactivi)
exploziile nucleare (n general contaminare cu strontiu)
aplicatiile industriale ale izotopilor radioactivi, iradierea tehnologic, etc.

Radioprotectia
Se impune, micsorarea la un nivel ct mai redus posibil
a iradierii profesionale iar iradierea neprofesional
(accidental) trebuie nlturat complet prin
monitorizarea continu a posibilelor surse de radiatii.
Se numeste doz maxim admis, suma tuturor dozelor
primite de o persoan, n urma iradierii, care nu are
efecte negative asupra adultului sntos.
Doza maxim admis D (exprimat in remi), acumulat
la nivelul ntregului corp este:
D 5( N 18)

unde N reprezint vrsta subiectului exprimat n ani (cu


N 18ani ).

Radioprotectia
Se pune de asemenea conditia ca doza acumulat pn
la vrsta de 30 de ani s nu depseasc 60 remi (0.6
Sv).
Doza maxim admis este de 5 rem/an (0,05 Sv/an).

Pentru iradierea profesional, n zone supravegheate


(precum CERN n Elveia) este de maximum 1,5 rem/an
(15 mSv/an).
Doza maxim ce se admite pentru membre este de 7,5 rem/an.

Radioprotectia
Se defineste doza mortal de radiatie doza de radiatie
penetrant ionizant primit de ntregul corp avnd ca
rezultat decesul a 50% dintre subiecti ntr-un interval de
30 de zile (fr asisten medical), 2,5-3,0 Gy
msurati n interiorul corpului, central, pe linia
longitudinal a acestuia.
Dozele la suprafata corpului pot varia datorit atenurii
variabile din partea corpului si sunt puternic dependente
de energia radiatiei respective.

Detectorii de radiatii
Principalele metode de detectie pot fi grupate pe
urmtoarele categorii:
Metode bazate pe fenomenul de ionizare produs
de radiatii sau de schimbare a propriettilor
electrice a mediului supus iradierii
Metode bazate pe fenomenul de luminescent
produs de radiatii (detectorul cu scintilatie)
Metode pentru vizualizarea traiectoriilor
particulelor
Metode fotografice