Aristotel

(n. 384 .Hr. - d. 7

martie 322 .Hr.) a fost
unul din cei mai
importanti filozofi
aiGreciei Antice, clasic al
filozofiei universale, spirit
enciclopedic, fondator al
scolii peripatetice. Desi
bazele filozofiei au fost
puse de Platon, Aristotel
este cel care a tras
concluziile necesare din
filozofia acestuia si a
dezvoltat-o, putndu-se cu
siguranta afirma ca

Aristotel este
ntemeietorul stiintei
politice ca stiinta de sine
statatoare. A ntemeiat si
sistematizat domenii
filozofice ca Metafizica,
Logica formala, Retorica,
Etica. De asemenea,
forma aristotelica a
stiintelor naturale a
ramas paradigmatica mai
mult de un mileniu n
Europa.
Aristotel s-a nascut la Stagira, un
oras din peninsula Chalcidica, n nordul
Marii Egee. Tatal sau, Nicomah, a fost
medicul regelui Macedoniei. Mama sa,

pe nume Phaestis, provenea din familie

aristocratica.
Ramas orfan de copil, Aristotel si
petrece primii ani la Stagira si Pella, iar
la 17 ani intra n Academia lui Platon,
unde ramne 20 ani, mai nti ca elev
apoi ca profesor; dupa moartea
lui Platon, n 347 .Hr., a plecat
la Assos, n Misia devenind consilierul
tiranului Hermias. De fapt este
nceputul unei serii de calatorii pentru
cunoasterea si studiul formelor de stat
si de conducere existente la acea
perioada.
n 343 .Hr., a fost chemat la Pella, la
curtea lui Filip, pentru a desavrsi
educatia tnarului Alexandru cel Mare.
n 340 .Hr. s-a ntors la Stagira, dar
nu pentru multa vreme. Pacea impusa
de Macedonia cetatilor grecesti i-a dat
prilejul sa revina la Atena, unde a
nfiintat propria lui scoala Liceul
(Lykeion sau scoala peripatetica),
scoala ce va rivaliza cu Academia
lui Platon. Va preda aici timp de

treisprezece ani si si va continua

neobosit cercetarile. n 323 .Hr., odata
cu moartea lui Alexandru, la Atena a
rabufnit vechea dusmanie fata de
macedoneni. Aristotel s-a refugiat la
Chalkis, n insula Eubeea, unde a murit
un an mai trziu. La conducerea scolii i
succede Theofrast, cel mai important
discipol al sau.
Ca si magistrul sau, Aristotel a scris foarte mult,
iar scrierile sale au ca si autorul o istorie
interesanta. Ele au fost redescoperite treptat, dintre
care Poetica abia n perioada Renasterii, deci unele
dintre ele pot ramane necunoscute si pana n
prezent. Dupa moartea lui Teofast, urmasul lui
Aristotel la conducerea scolii, lucrarile marelui
filosof sunt duse n Asia Mica, unde putrezesc n
subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 .e.n. n
86 .e.n., sunt aduse la Roma si ajung mai trziu
pana la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic
si stiintific conceput de Aristotel, uimitor prin
diversitate si profunzime, a stat la baza gndirii
medievale crestine si islamice si a fost axul culturii
Occidentului pna la sfrsitul secolului al XVII-lea.
Din cele peste 150 de lucrari care i sunt atribuite
(Diogenes Laertios mentiona 145), s-au pastrat 47.
OPERA SA CUPRINDE

Discursuri cu caracter retoric: Elogiul lui

Platon; Elogiu catre Alexandru; Elegia pentru
Eudemos.

Dialoguri n genul celor platonice: Despre

filosofie; Despre justitie; Despre poeti - pastrate
fragmentar.
Tratate de eruditie: Constitutia atenienilor;
Istoria animalelor (Historia Animalium); Despre
cer (De caelo)
Lucrarile lui Aristotel sunt mpartite n
cinci categorii si formeaza Corpus Aristotelicum
Scrieri despre logica : Organon scrierile
despre logica (titlul Organon nu i apartine lui
Aristotel); Categorii (Categoriae); Despre
interpretare (De Interpretatione); Analitica Prima
(Analytica Priora); Analitica Secunda (Analytica
Posteriora); Topica (Topica); Respingerile Sofistice
(De Sophisticis Elenchis).
Scrieri despre stiinta : Despre cer (De
Caelo); Despre generare si corupere (De
Generatione et Corruptione); Meteorologicele;
Despre Univers (De Mundo) ; Despre suflet (De
Anima); Scurte tratate naturale (Parva Naturalia);
Despre simturi si sensibile (De Sensu et
Sensibilibus); Despre memorie si reamintire (De
Memoria et Reminiscentia); Despre somn si
veghe (De Somno et Vigilia); Despre vise (De
Insomniis); Despre divinatie (De Divinatione per
Somnum); Despre lungimea si scurtimea vietii (De
Longitudine et Brevitate Vitae);

Despre tinerete si batrnete (De

Juventute et Senectute); Despre
respiratie (De Respiratione); Despre
spirit (De Spiritu); Istoria animalelor sau
Descrierea animalelor (Historia
Animalium); Despre partile
animalelor (De Partibus Animalium);
Despre miscarea animalelor (De Motu
Animalium); Despre deplasarea
animalelor (De Incessu Animalium); On
the Generation of Animals (De
Generatione Animalium); Despre
culori (De Coloribus); Despre lucruri
auzite (De audibilibus);
Fizionomica (Physiognomonica); Despre
plante (De Plantis); Despre liniile
indivizibile (De Lineis Insecabilibus);
Despre pozitia si denumirile
vnturilor (Ventorum Situ et nominibus);

Despre Melissus, Xenophanes si

Gorgias (MXG).
Scrieri metafizice:
Metafizica (Metaphysica).
Scrieri etice: Etica
Nicomahica (Ethica Nicomachea); Etica
Mare (Magna Moralia); Etica
eudemica (Ethica Eudemia); Despre
virtuti si vicii (De Virtutibus et Vitiis
Libellus); Politica (Politica);
Economicele (Oeconomica).
Scrieri estetice: Retorica (Ars
Rhetorica); Retorica lui
Alexandru (Rhetorica ad
Alexandrum); Poetica (Ars Poetica);
Scriere n afara Corpus
Aristotelicum: Constitutia
atenienilor (Athenaion Politeia)

Filosofia = stiinta a
cauzelor prime, o cercetare a
fiintei ca fiinta
Substanta = Fiinta n
sine, imuabila (identica cu
sine). Acel tip de realitate a
carei existenta nu este
dependenta de altceva (v.
Categorii, 2). n acest sens,
substanta poate fi universala,
adica substanta secunda (ca
gen, specie, esenta), respectiv
particulara sau substanta
prima (nteleasa ca individual).
Materia = "Forma n
potenta" sau "potentialitate
pura". Fiinta n potenta, n
stare nedeterminata
(virtualitate).

Forma = fiinta n act,

determina materia (energie)
Primul Motor = cauza
miscarii din lume; este
miscatorul nemiscat, Act pur,
imaterial, gndire pura
(divinitatea suprema)
Omul = este un compus
din materie si forma. Corpul nu
este materie dect ntr-un sens
metaforic deoarece, ca
substanta prima, si corpul
trebuie nteles tot ca un
compus forma-materie. Astfel,
tot ceea ce este perceptibil ca
si corp este act al corpului,
adica forma n act. De
asemenea, sufletul individual
este la rndul sau un compus
care are drept forma intelectul.
n concluzie, omul este o
substanta avnd ca forma
sufletul intelectiv.
= fiinta morala, capabila
de actiuni n vederea binelui
= fiinta sociala "zoon
politikon" (vietuitoare sociala),
tinde n mod natural sa
traiasca n stat si foloseste
statul drept mijloc pentru
dobndirea autarhiei, adica a
conditiei necesare practicarii
virtutii dianoetice.
= cauta frumosul, arta
fiind o imitatie a realitatii cu rol
de Katharsis (purificare a
sufletului prin disciplinarea
pasiunilor)

Statul = anterior familiei

si individului, este un organism
natural; ideal este statul
avnd clase sociale bine
determinate
Statul = scopul sau este
fericirea, dobndita ca stare ce
nsoteste practicarea virtutilor;
statul condus de omul cel mai
virtuos este monarhia (poate
degenera n tiranie). Alte
forme de guvernamnt sunt
aristocratia (poate degenera n
oligarhie), republica (poate
degenera n demagogie
guvernarea celor inculti)
Stiintele = sunt:
Teoretice (matematica,
fizica, metafizica)
Practice (etica, politica,
economie)
Poetice (arte tehnice,
retorica, poetica)
Adevarul =
corespondenta conceptelor cu
realitatea
Logica = introducere si
pregatire a tuturor stiintelor,
analiza a legilor gndirii (care
sunt si legi ale realitatii)
Categoriile =
modalitatile de exprimare a
fiintei: Substanta, Cantitatea,
Calitatea, Relatia, Locul,
Timpul, Pozitia, Averea,
Pasiunea, Actiunea. Substanta

semnifica faptul de a fi (fiinta

nedeterminata), n timp ce
restul de noua categorii
exprima determinatii ale
substantei. Substnta este o
realitate care nu are nevoie de
altceva ca sa existe, n timp ce
categoriie desemneaza

realitati a caror existenta

depinde de substanta ("nu pot
fi n afara unui substrat" - v.
Categorii, cap. 2).
Silogismul = procedeul
dialectic de gndire care ne
duce necesar la adevar.