29 OCT. 260%
BucuRESTI
Doha J
Pr. prof. dr. Ene Braniste
LITURGICA GENERALA
I
TIPARITA CU BINECUVANTAREA
PREA SFINTITULUI DR. CASIAN CRACIUN
EPISCOPUL DUNARII DE JOS
EDITIA All-A INGRUITA
DE PR. EUGEN DRAGOI
EDITURA EPISCOPIEI DUNARI DE JOS.
GALATI, 2002 CALAUZA LITURGICA A UNUI MAGISTRU DESAVARSIT
Mai inaintea deschiderit unui manual, precum cel de fajd, adresat studenilor teologi pentru a
cunoaste sistematic, spre a aprofunda apoi concret, in viata lor spirituald, personal sau comunitard,
realitatea prezenfei lui Dumnezeu in luine prin slujirea Sa in Bisericd, este fireasca o subliniere.
Evidentiorea prezenjei Fiului lui Dumnezeu intrupat, a Méntuitorului lisus Hristos plin de Dubul Sfant,
din marea iubire a Tatdlui pentru rascumpararea omului din piicat si readucered sa in starea de fu al
‘ui Dummezeu, cai: ,Dumnezeu aga a jubit lumea, inodt pe Fiul Sku Cel Unul-Nascut L-a dat, ca
oricine crede in EI sd mu piard, ci si aiba viata vesnica"* (loan 3, 16).
Insa, prezenta Mantuitorului in lume se poate identifica in mod concret, personal si direct, prin
‘Sfainta Euharistie, in cadrul Sfintei Liturghii, cand péinea si vinul, ofrandele noastre, prin invocarea
Sfantului Duh de catre slujitor, in rugdciunea comund cu poporul din bisericé, se prefac in Insugi
Trupul si Insusi Séngele Domnului, Care ni se dau,spre iertarea pécatelor si spre viata de veci". dar
431 ,Spre arderea tuturor spinilor pacatului si,,spre vindecarea celor ¢inci simjuri, spre a patrunde in
Sangele nostra ,mireasina" Séngelui Sau ,de viati détator", ,medicamentll nemturirii". , alimentul
viefii vesnice", cum denumese Sfinfii its ig Buber Ngisi hraneste, dar ne si ajutd sa
crestem duhovniceste, conlinudrll ail tiecsullnethserat al desaversiril,cdci Dommul euharistic ne
‘cheamd sa ne impartasim din vidja'Sa, card primim Sféntul Sdu Trup si Sfantul Sau Sting.
Astfel, cominicarea lui Dumnezeu cu nol, crestir "a Parinte creator si proniator al lumii, nu se
rezumd doar la descoperiri necesare ale voii gi invéfaturii Sale, ci se araté concret, viu si personal,
Brin Sfanta Treime Care ni Se dezvalluie desivarsit, trupeste, in Fiul si continud duhovniceste prin
lucrarea tainica sfintitoare a Sfantului Duh. Comunicarea prin rugiiciune, prin contemplare si prin
nevoinfé, devine treptat apropierea lui Dumnezeu, prin Hristos, de noi, iar cildura prezenfei Sale
sfinftoare, prin lucrarea harului Duhului Sfant, ne oferd euharistic pe Cel ce S-a itrupat si S-a facut
om ,,ca sé-l indumnezeiascd pe om" (Sf. Athanasie cel Mare)
Forma de comunicare personald cu Dumnezeu, Cel in Treime slavit, dar prezent trupeste pe pamant
prin Fiul si prin lucrarea harica a Sféintului Duh, se cheamé ciminecare, adicd prezenta Dommului
euharistic in noi, ca astfel sa formam comunitatea, adicé Biserica, Biserica este intemeiaté de Hristos
‘Re Cruce, intéritd prin Inviere, consolidata prin pogordrea Sféintului Duh, ,,Care pretutindenea este $1
e toate le plineste™. .
_ Inima acestel realitayi prin care se revarsé ,,singele harie“tn tot trupul Bisevicii, format din tofi
Crestinii si care are drept cap pe Hristos, este Sfanta Liturghie. In sens largit, Liturghia éste viaja lui
Hristos in Duhul Sfént revarrsati in viata noastrd pimanteand, spre pregustarea celei vesnice, caci ne
impértasim ,,spre viaja de veci". :
. Din aceastd realitate se naste credinga si prind contur formele ei de manifestare Lex orandi - Lex
credendi “care reprezinté, asadar; revarsarea fireasca in Bisericd prin harul Sfantului Duk a'darurilor
credinjei si concretefea viefuirii noastre dupa poruncile si dupa invafcitura lui Hristos. Viaja in Hristos,
adicd viefuirea tn crestinism, prin Bisericd, a realititilor mai presus de lume, participarea noastrd la
bucuriile impardjiei lui Dummezeu, cu anticipare, ined din aceasta lume, imprima sens viet de aici si
Produce schimbarea din interior a omului lumesc si deciirut, in duhoynicese si ridicat deasupra patimilor,
ilor $i a neputinfelor sale, Chiar $i atunci cnd acestea persist, din dumnezeiascd pedagogic,
le Biologice ale viefi, ele sunt asumate spiritual si trdite ca forme de asceza si ca trepte spre
desavarsire,
Cele prezentate pe scurt confirma inceputul lucrdril dumnezeiesti in lume a Domnulul, prin Biserica
‘Sa, iar cei ce primesc in ,ogorul persoanei lor ,,sdménja" de Sus rodesc inca de aici, de pe pamant 6 LITURGICA GENERALA
#1 roada lor duhowiceasca inseannd ,dragostea, bucuria, pacea, indelungd-ribdarea, bundtatea,
Jacerea de bine, eredinja, bléndefea, infranarea, curdjia “cic ,,dacd tréim in Dubul ty Duel ag si
umblim" stind o& ,cei ce sunt a iui Tisus Hristos si-au ristignittrupul impreund eu atimile si cu
poftele" (Gal. 5, 22-25). 5
Sfinta Liturghie ne cheamd si ne oferim si pe not ingine, adic Intreaga persoand, spre sfintenie,
pre not ingine i unlipealfi". Ca toata viafanoastra s-o oferim, ca un dar, Celui de la Care vine tourh
darea cea bund $i tot darul desavarsit (lacob I, 7),
An schimb, Doma! ne fortifid prin Sfinta Euharisti, iar noi ne rugdm ca aceasta sa ne fie ,spre
bucurie, spre sintate si spre veselie’ spre, iertarea picatelor si spre viaya de veci", spre sederea
deca dreapta slavei Sale" (rugaciunea a 1V-a de mulpumire dupa Sfinta Impirtésanie)
redga noastrd miscare-dinspre noi insine edtre Hrists-Domnul, Cel ce ne intinde mina Sa gi
REL aratii pe Tataliubitor si pe Duhulsfingitor sine apropie de sementi nostri pentru care ne rug in
‘Santa Liturghi, are in centru Sfénta Euhariste care devine usurare de unul din cele mai grele oharacola
incalea desavarsirii, egoismul,
Jatt cum Prea Sfainta Treime lucreazé in om, in lume si-n creajie, spre a des&varsi cea ce éste
Zeimplint si decdzut, adwedndu-le pe toate la starea dé normaltat,, ime foarte" cum lea apezed
Dumnezeu, la inceput, tn rai
Asfel, ceea ce numim noi spiritualitat, iar efectul ei spiritualizare sau inbundtdjire,inaintare
duhovniceaseds adicd indumnezeirea omului, devine realitate simtita, trditd si experimentabila,
‘Sant, cdci Biserica este corabia credinciosilor, céldtori pe marea involburata & acerlet viefi, spre
atingerea timanului lin si nefmviforat al mantuiri. Ca si dintr-o ,féntind”, toi, ca oarectnd [femeia
samarineanca, scoatem apa cea vie cu care Dommul ne roureazd si ne astémpéird setea dupa absolut.
Biserica, plind de credinciosi doritori de urcus duhovnicesc, ct slujitorit intreolalt, tn mod special in
timpul Sfntei Liturghi, dar si in timpul celorlalte Sfinte Taine, este asemenea stejaralui de la Mamivri,
sub coroana eéiruia este asezata masa pregatité de Avraam gi de Sara, unde vine Prea. Santa Treime sa
ine inbie la partdsia agapicd cereased si la comuniunea intre fray adevarayi in aceeasi creding’, dar si
in tréirea aceleiasi viefi innoite. De aici, cuvintele, rugaciunile si gesturile liturgice devin, in biserica
Jocas, »pdine" pentru rinte, suflet si inima si,,scaré" spre cer, pe care éoboard Dumnese intre net gi
in noi, iar noi uredim la El. .
Stujitorul, sacerdotul, liturghisitorul este purtétorul rugéciunilor fratilor sai crestini, dupé cum
Hristos-Domnul este purtétorul dorinfelor noastre de mantuire cdtre Tata, prin impreund-lucrarea
Duhulut Sfint. Arhiereul Hristos, ,Bpiscopul sufletelornoastie( Petru 2,25), incredingeaza arhiereului
plimintese misinea dea ardta, de a invaja si confirma invidtura Evangheliei, ca i aceea dea aduce
darurile noastre, pdinea $1 vinul, spre a le preface Prea Sfanta Treime, prin invocare th carl Sfintei
Liturghii, in Trupul si Séngele Domnului Hristos. Astfel, asa cum El S-a Intrupat spre a indumnezei
omenescul luat din Sfinta Fecioara Maria, Nasedtoarea de Dumnezeu, ne indunineceieste $i pe noi
prin puterea harului, cu ajutorul Sd prezent ewharistc in noi. lata transpusd in viaga Biseriit primare,
Yigha cea now, exemplard, pentru crestini si slujitoriibisericest in Biserica, pan la sférsitul veacurilor:
Ci venerabila voastra preojime, vrednicd de Dumnezeu, este aga de unita cu episcopul, preciim coardele
‘cu chitara. De aceea e céntat Hristos in unirea voastra si-n armonioasa voastra dragoste. Fiecare din
vol, deci, sd figi un cor; sin armonia intelegerti dintre voi ludnd in unire melodia lui Dumnezeu, si
cdntafi prin lisus Hristos, cu un glas, Tatéilui, ca $a va audé si sd va cunoased rin faptele bune ce le
facefi: 0d suntefi midulare ale Fiului Sau, Va este dar de folos s4 fii intro unire fara prihand, penina
“ca sd avefi pururea parte si de Dumnezeu" (Sf, Ignaite, Cave efeseni, 1, 1 PSB, p. 158-159).
Tot Sf Ignatie, ucenicul Sf Ioan Evanghelistul, continuatorul litrghisirii apostolice primite din
Porunca Domnului si predate prin succestune, tot din harul si trimiterea Mantuitoralui, ne araté cf CALAUZA LITURGICA A UNUI MAGISTRU DESAVARSIT 7
‘Sfanta Euharistie se sdivargeste in comunitatea credinciosilor, de episcop si de preotime, , frangand 0
péine, care este leacul nemuririi si doctorie pentru a nu muri, cia trai vesnic in lisus Hristos” (Ibidem.,
XX, 1, p.164): .
‘Si mai precis, Sf Ignatie ne transmite, din timpul postapostolic, invatatura Bisericii lasatd cle
Hristos pentru totdeauna, ca asifel adunafi laolalta pentru Sfénta Liturghie si pentru celelalte Sfinte
Taine, si vedem, si mai evidenta, legdtura haricd dintre slujitor $i Prea Sfénta Treime. , Va indemn s&
vA stréiduiti sd le facefi pe toate in unire cu Dumnezeu, avand intaistitdtor pe episcop care este, liturgic
i mu numai, in locul lui Dumnezeu, pe preoti care (de asemenea, liturgic $i nu numai) sunt in locul
soborului Apostolilor si pe diaconii care-mi sunt asa de dragi, céirora lis-a incredinfat slujirea lui Hisus
Hristos Care mai inainte de veci era la Tatil si la sférsit S-a aratat... Sa nu fie nimic intre voi care sé
vii poatd dezbina, ci unifi-va cu episcopul si cu intdistatatorii vostri, potrivit chipului si invafiturii
celei nestricacioase (Idem, Catre Magnezieni, VZ, I p. 106).
In acest infeles comunitar, teandric, dumnezeiese si omenese, stujirea este 0 mérturie a cerului de
pe pamént in sfintul tocas, unde cuvintele, rugile, imnurile liturgice, gesturile si misedrile devin cdi de
acces spre Sfanta Treime Care, in Sfinta Liturghie, comunicd cel mai concludent de la persoand la
ersoand, bucurdnds-i pe unii de alfii, cum observa gi invafé parintele Staniloae,
Dar, slyjirea noastré mui doar o repetare la nesférsit, rituald, a unei rnduieli prestabilite-de
Bisericd numai, ci trebuie sd fie neaparat o conformare totald cu invafatura revelata si pecetluité de
‘Sfintii Paringi asistati de Sfantul Duh, $i in acelasi timp, prin viata noastrd, ou adevaérat pilduitoare gi
Jertfelnica, pnd la identificarea cu Hristos Domnul si Arhiereul Vegnic al tuturor. Doar asa atingem
‘mdsurile evlaviei si traim spre a transpune in viafaé masura slujirii Apostolului: ,Nu mai triiesc eu, ci
Hristos traieste in mine"(Gal. 2, 20).
Cu siguranja, intr-o asemenea stare duhovniceascd $i credinciosii vor inainta spre Hristos si vor
vorbi cu El in rugdciuni, se vor atinge de icoana Sa $i chiar ft vor primi, prin preoti, intreg, in Sfanta
Impartasanie, caci ,unde sunt doi sau trei adunafi in numele Meu, acolo sunt si Eu (Matei.18, 20).
Tofi suntem invitati ca prin nevoingd sf participdim, duhovniceste, la viata comuunitaré, odci aceasta
este calea ardtatd de Hristos pentru méntuire in Bisericd. Avansdim de la cuveint si vorba la fapta si de
Ja mumele de crestin la realitatea crestineasca in concretul ei, adica la dragostea eliberatoare de ego-
ism, de pacat fi de moarte. Fara despatimire, fara curdfire de patimi, de la copildrie la maturitate,
Sari primirea dumnezeiescului har, ca incepiturd a viel crestine si férd parcurgerea etapelor aritate
de Hristos in Biserica Sa, care-i vie si autenticd in ,,una sfantd, soborniceascd si apostoleased:
Bisericd", nu ne vom bucura de darul comuniunii $i al dumnezeiestit iubiri, ,care nu cade niciodat’*
(1 Cor. 13,8).
Chiar si cei ce trupeste ne-au parasit din lumea noastra, prin Invierea Méntuitorului, inviazd in
rugiciunile, in jertfele liturgice ale dragostei noastre de comuniune duhovniceascd cu ei, dorindu-Le,
ajuténdu-i si ceréndu-le de la Dumnezeu fericirea eterna. Aceasta este lucrarea Sfintei Treimi in Bisericd,
rin sfinpipii slujitori, purtétorii harului Sfantului Duh; in acest chip plin de bucurie, in comuniunea
tuturor se zideste Trupul lui Hristos, ale Carui médulare suntem, in parte,
Vazdnd astfel lucrarea Bisericii, ne invafd insdgi constiinfa noastrd sé ne aldturdim si cu propriile
eforturi, luminati si ajutati de haral Sfantului Duk, sa sporim in credinta si mai cu osebire in fapta céa
luminoasé a iubirit de Dumnezeu si de aproapele. Ctici ultima treaptd pe care trebuie sd dorim sd
ajungem $i sd ne nevoim ritmic s-o atingem, pe scara virtufilor, in toatd viafa noastra, este iubirea,
»cici Dumnezeu este iubire“ (1 Loan 4,8). Dragostea este rtspunsul lui Dumnezeu, al Fiului Sau pe
Cruce, la toate pacatele si relele din lume, iar fnvierea Sa este chemare la invierea zilnicd a viefii
noastre amorfite in patimi.
Aceasté succintd prezentare se dovedeste a fi numai o smeritd incitare a tinerilor teologi, a preofimii
$4 acrestinilor nostri, sd patrund singuri in Casa Tatalui cerese de pe pamént, Biserica, unde-i asteapts
bucuriile care yla inima omului nu s-au suit“(I Cor 2, 9). 8 LITURGICA GENERALA
Acest urcus-invitafietrebuie ascultat de mici si, mai ales, in colilebisericest, seminare gi faculti
de teologie, Acolo unde It ascultim -L urmeim pe Méntuitorul, Teologul si Arhiereul, lavdjatorul $1
‘Sfintitorul nostru, fi descoperim si in slujirea de Conducdtor al ‘nostra, al tuturor, pe cardrile mantuirii
noastre #1 @ poporului. Dacd ne oprim doar la a invaja din tratate si evocdm viefuirea duhovniceased
81 sfértéaaltora simu adiugim si pe cealalta, pe cea propre, vom transmitesfaturi care nu conving,
nu incdlzese inimasi nu ajutd nimeinul in procesul de innoire a viet
Jn acest ultim $i autentic infeles, avem nevoie de calauze care sd ne fie magistri sfinfitori in urcugul
catre Hristo’.
Beneficiem, iata, in mod providential, deo asfel de cdiliuzd liturgical, prezentul manual universitar,
{a cea deca treia edifie de Liturgicd general8, acum apdrut in doud volume. Este un tratat amplu, solid
{in confinutteologic, cuprinzator, echilibrat si explicit asupra aspectelor slyjirii in Biserica Ortodoxd,
e temelia nezdruncinatd a invafcturii méntuitoare si in stricta conformitate cu viaja duhovniceased
sacramentald transmisa de Sfinit Paringi si experiata in ,,una sféntd, soborniceasca si apostoleasca
Biserica", de la inceputuri si pana in actualitate.
Cum este si fresc, expunerea este facut intr-o forma ingrijitd, didacticd, accestbild tnvajaceilor,
Sormatoare celor ce doresc a se impértasi de dumnezeiescul har al preofiei $i redactatd intr-o limba
inmiresmata literar; abundénd tn date si mérturii biblice, patristice si ascetico-mistice. Toate insa sunt
apezate Inir-un crescendo istoric, cdici Biserica a crescut o datd cu inaintarea filor ei in cuntoastere,
cunoastere pe care ed a sfintit-o netncetat si-a indreptat-d spre vesnicie, dupd cum chiar cultul in sine
a cunoscut'0 extensie in special in forme si nu in fondul mistic comun teologic, apostolic gi patristic,
cack confinutul credingei creste yi el ca si framéntatura prin puterea aluatului. Asemenea unei pdini
rumene, manualul de Liturgicd generald ne invita s2-l procurim, s@-! consumdm isa crestem asifel si
noi, gustiind fild dupa fila din bogatia hranei pline de vitamine a insandtosirit $i cresterii noastre
duhovnicesti in humea noastré atat de secularizat
Dupéo introducere in liturgicd, stiinga slufirii sfingitoare, cuital, actyl slujitor, ocupd un ioc aparte
atdt din perspectiva teologicd, cat si istoried, pentru ca apoi sd se dezvolte capitolul referitor la persoanele
liturgice, slyjitorit sfrgifi, rolul lor in actul mantuitor comunitar .
Timpul liturgic este prezent in toata complexitatea andlizei rolului sd pentru méntuirea lumii:
Sfintirea timpului pentru indreptarea nostra, sarbitorile, momentele salvarii noastre in corabia méntuiri
si, evident, sfintele locasuri sunt analizate cu minufiozitate atdt din perspectiva teologicd, cat si
arheologicd, istoried si artisticd, pind la descoperirea vilului de pe niantia'sacrd a sféntului locas,
Pictura. Nu este neglijata nici arhitectura sacrd, partea vizutd-a idirii, dupa modelul divin al
ayecimantului de rugdciune. Obiectele liturgice, valoarea cuvantului, ca dar al Cuvéntulvi intrupat
Hristos si al imnografiei sacre, précum si actul liturgic in sine intregesc expunerea dumnezeiestilor
‘randuieliliturgice pentru mantuirea noastra.
Intreaga prezentare a temeiurilor slujirit in Biserica in manualul de Liturgicd generalé se doreste
si este o invitafie la concretizarea invafaturii $i viefii bisericesti spre initierea viitorilor, ‘preofi, dar si
a credinciosilor in Tainele dummezeiesti: Este, de fapt, constructia unei frumoase rame aurite, in
cadrul céreia sta Hristos Dommul, Arhiereul Vesnic, ca intr-o icoand bizantind, primind din sfintele
Sale mdini si binecuvantdnd un slujitor de reald vocagie, un dascdil desavarsit, integru pand in cele
‘mai mici detalii ale viefii, un om bland ca un miel si un crestin cu viata jerefelnicd, regretatul pr. prof
de Ene Braniste, liturgistul si magistrul atdtor generayii de arhierei, profesori de teologie, preofi si
credinciosi din Biserica noastrd si mu numai, dace ne géndim si a ucenicti sai din alte {ari ortodoxe
si neortodoxe.
Cu edt rece timpul, cu atét se adevereste valoarea dascélului nostru, care toaté viafa a lucrat, sa
rugat sine-a inchinat-o noua, celor ce-l identificdim cu statura sa de ascet sobru si solemn, dar si blajin
in acelagi timp, cu o finutd preofeasca si didactica iconi
impartasibila si altora.
asezatii pe o tréire Iduntricd profunda si, CALAUZA LITURGICA A UNUI MAGISTRU DESAVARSIT 9
Tratatele, studiile, manualele i celelalte lucréri ale sale, unele dintre ele diortosite, in parte, mai
tarziu, ca si in cazul de fafa, de regretata sa sofie, prof. Ecaterina Braniste, sunt un tezaur cu valoare
de patrimoniu sacru liturgic si 0 invitafie deschisd de a Ie folosi continuy, céci iata cum magistrul
continua misiunea sa, prin opera sa, cditre generafiile mai tinere dornice gi ele, mai ales, de modele.
Parintele Braniste mu dispare prin deces, ci este viu prin fidelitatea sa fata de Hristos $i fata de Bisericd.
Opera lui este urmasa legitimd, cdici nu a avut descendenti biologici, dar are, iatd, fii spirituali
pretutindeni. Are mereu studenti. Le vorbeste mereu, ca si now, la vremea noastra, ca si Prea Sfinpitului
Laurent, prefafatorul ediiei a-I1-a, profesor de liturgica si ucenic, ca i iubitului su urmas la catedra
de Liturgicd, pr. prof. dr. Nicolae Necula, ca o succesiune testamentara sacra, astézi decan ca $i parintele
altidata!
Niciodati mu ne-a citit din vreun curs. Dar din oralitatea expunerii exacte, credincioase gi
mobilizatoare, se putea reface cursul in cele mai mici amdnunte. Acesta este profesorul! Acesta este
modelul! Acesta este si scopul reeditérii manualului-sdu, Sd-1 readucé vorbindu-ne $i acum, ca gi
‘atunci, insa fare vocea sa caldé si blandd, Sd-l asculte elevii si studentii actuali litarghisind, oficiind
din cer, iar la catedrele de liturgicé ale facultailor noastre de teologie, sa-i audé si éxpunered, prin
vocea profesorilor, ucenici ai sai, Ucenicii-profesori $i prieteni preocupati de atingerea masurilor
maestrului, Studenfii vor face mereu referire la el; astfel, vor fi si ei gata sd asculte chemaréa lui
Hristos de transferare a invijtiturii si mai ales a viefii liturgice in inimd side acolo.cu Hristos la altar.
Cu tofii ne vom aduna in Bisericd, cu lumea noastrd, asa Cum suntem si cum este, spre a deveni ceea ce
trebuie sé fim. Sa fim cregtini cu viata crestineascii!
Deosebite mulfumiri Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist pentru a fi incuviinjat publicarea
acestui manual in Editura Episcopiei Dundrii de Jos.
Aceleasi mulfumiri domnului inginer Gheorghité Braniste, fratele si mostenitorul legal al parintelui,
care ne-a oferit manualul spre editare. :
De asemenea, Editurii eparhiale, tuturor truditorilor si sustindforilor publicdrit,
Cinstire Editurii Polirom pentru ajutor si conditiile grafice de excepfie, precum si tuturor celor ce
ne-au prilejuit mangdterea sfainta de a-I readuce printre noi pe newitatul nostra dascél, pr prof. dr. Ene
Braniste.
+ Casian,
Episcopul Dundrii de Jos NOTA EDITURIT
Actuala edie se precintd sensibil diferita foga de cea de a doua, publicatd, in anul 1993, de
Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, intrucat apare sub o structuré
editoriala siredacjionala optimizat, fara afecta fondul lucrdri, dar ficdnd-o ascesibila xg Precentare
$i informatie cititorilor mileniului al treilea.
Yolunul masix, de aproape 800 de pagini, al precedentet edit afostdivicat dupa conginut, Astfel,
corpul cirtil care se ocupa cw Arta bisericeasca a devenit un volum de-sine-stdtdton, tar celelalie
capitole sau consttuit in prinul volum al edrf. Prin aceasta, uilizarea lucrarl devine mat facta
peniru studi teologilo, dar $l pentraciitoritinteresapi de domeniul vast si important al disciplinei
Liturgica, in general.
‘S-au corectaterorile de tipar, greyelile de colationare side date (mengioniri cronologice eronate,
denumiri incoreete sau incomplete de localitfi, persoane $i publica etc).
Tentle biblice inserate in corpul celor dowd volume au fost citate dupa ultima edifie a Sfintei
Scriptui (Bucuresti, 1994); apd cu qprobarea Sfntului Sinodyis-au completa si corectatrimiterd,
permite din cltatele care mu precisausursa bibliog Ttodata, in intreaga lucrare afostuniformisatd
redarea citatelor.
Triniterile la Cursul de Liturgicd special&, frecvent intdlite pe parcursul lecturi, le-am eliminat,
Jmervcdt acest curs a fost tipdrit in anal 1980 si reeditat in aml 2002 sub ttl Liturgica speciala,
‘S-au transferatreferirle bibliogrfice asezate tntre paranteze i conpul textului propria, fie in
notele de la subsol, fe in bibliografia de la finalul fiectrui capitol, dupd oar, Across intervengie,
Precum §! adthigirea de cdtre autorul insusi a unor note bibliografice ulterioare finalizdritcapitolulu,
‘pe care lea inscris cu bis sau ter ort eu asterisc, au postulat renumerotarea notelor, dar gi renunfarea
{a unele dintre ele, itrucdt fie erau redundante in iconomia cari, fle nu erau de natura 44 clarifice
ideile exprimate, sau faiceau referire la cu totul alte aspecte,
Pentru a nu frange cursivitatealecturil sia ofer cititorlor textul asa cum la géndit autorul, soa
‘eeurs la addugarea intre paranteze crept [..] anotelor si explicayilorredactiei, care se referd indeosebt
4a: menjionarea traducerilor de dup 1984, in limba roménd, a lucrdrilor eitate in originalul saw
editile strdine, consulate si inserise de autor; aducerea laz a informasilor care se oprecn la acelasi
lor forme (locaguri.de cult, sarbdtori, servicii, religioase, rturi siceremonii,
“ete. si cu diferitele reguli statonicite cin Bisericd pentny sivdrsizea cultuluis de aceea,metada princinald
materie de, Liturgicd-este-cea:deseripsind.sau.expozitiva (folosité mai ales in
sectorul tipiconal al sérbatorilor gal sfintelor slujbe), Intrucat ins infelegerea exacts a formelor actuale
ale cultului nu este posibilé fara studiul originii si al evolufiei lor in trecut, Liturgica utiizeazg intro ,
egal masurd si metoda istoricd, folosind pentru aceasta studiul si interpretarea datelot pe care i le pun
“eThidemand izvoareie direct i inirecre-auteh difettele documenteliterare si ezultatele cercetirlor
“WStOHoe atl descop crifile HHCOTSRICE. Uneor, Studia] Linugici -Liturgicii face, apel si la metoda cor Comparativi,
~ PEIN pute intumindrardreteneniele comune, aseminiile siinmudirile dintre diTeitele contestaa
* Intre timp, in cadrul facultafilor de teologie din Patriarhia Roménd, au fost infinjate sect de patrimoniu bisericesc
(nota red.). _ formelorde cult pe
18 LITURGICA GENERALA
crestine in domeniul cultului, cat si deosebirile de concepyie sau de forma dintre ele din acest punct de
vedere. Iar intrucdt in cult se manifest in general viata interioard a Bisericii gi credinta ei, fixata in
dogme, metoda de expunere a Liturpicii capatd si un ¢aracter speculativ-feologic atunci cind e vorba
A descoperim invéfiurile de credingé sau ideile dogmatice si simbolico-inistice expriaats Ta TORRle ~
| cultului ancien ona
SHPouiiuksrmaporenpestananaTEE
Este aproape inutil sA staruim asupra folosului si importanjei studiulut-Liturgicit pentru viitorii
clerici, Dupa cum am mai spus, misiunea principala a preotului, aceea care are intdietate intre cele trei
cheméri sau functii ale preotici, este cea sacramentala sau liturgic’, adic& misiunea de sfintitor al
credinciogitor gi de mijlocitor al harului divin care se transmite prin formele cultului. Credinciosii vad
adicd in preot si il vor mai intai un sfinfitor sau sivarsitor al cultului divin gi abia in al doilea rind un
invaator si conductor al turméi sale. Preotul va trebui deci sa fie in primul rand un bun siujitor sau
bun bisericas", pentru ca, prin calitatile sale de liturghisitor, s& poati satisface nevoile religioase ale
credinciogilor gi si-i faci s& participe la sfintele slujbe cu interes, cu dragoste si in chip activ. Or,
asemenea calitafi nu se pot dobiindi sau forma decat printr-un studiu serios si aprofuundat al actelor
liturgice pe care preotul le sivarseste. Pe lang’ vocatia si dragostea pentru oficiul sau de liturghisitor,
pe lang’ calitijile inniscute sau naturale care se cer unui bun slujtor (voee, tnfitisare fizic’, ureche
muzicald etc.) si pe Kingd pictate sincerd, care trebuie si reiast din tot ceea ce face preotal tn timpul
slyjiri, un bun slujitor va trebui si-gi insuseasca gi o temeinicd pregitire liturgic8. Aceast® inifiere in
tainele cultului il va ajuta mai intdi la executarea exact, corecta gi constiincioasa a obligafilor sale
rituale, care nu este posibila firs cunoasterea aminunfiti a tipicului sau rénduielilor serviciului divin,
asta; aprofundarea-stadinlui. Liturgicii ne ajuta-sispatrundem, sub fnvelisul external
ish leceune sul adane, spiritul si rostulpentru-care-cleau—
fost. in
goueets vat si paliunderé decat unul care executt acele acte in chip mecanic:sau automatiadicaa-
find sisi dea Sama de'Féstul gi de importaifa Jor, :
XPrin urmare, stidiul Liturgicii este necesar mai intai pentru pregitirea profesional a viitorului
preot; el formeaza pe slujitorul adevarat, respectuos fata de regulile sacre ale cultului divin si totodata
constient de valoarea, sensul si frumusefea siujbei lui, dindu-i acel orizont larg si acea infelegere
superioara, care il vor feri de rating si de executarea masinala, formalist, a actelor de cult.
‘Yin al doilea rand, studiul Liturgicii este necesar preotului si in calitatea lui de invatgtor al turmei
duhovnicesti, pentru c& il ajutd la catehizarea mistagogicA, adic& la initierea credinciosilor in tainele
cultului, prin predici si.cateheze in care s& se explice rostul si semnificatia religioast a actelor de cult
Aceastd instruire a credinciosilor nostri in tainele cultului are, intre altele, darul de a-i face sd infeleaga
actele de cult in adeviratul lor spirit, determiniindu-i si se inchine fui Dumnezeu , fn duh si in adevar“”
(loan 4, 23-24), adic& sisi fereascd de rutind gi-de'formalism gol, de bigotism si deisuperstitii, dey
executarea automata si formalisti a actelor de cult: Infelegand, cat de putin, rostul,’necesitatea gi
importanta,actelor de cult in viafa lor religioasd-moral4, credinciosii nostri vor fi totodati pusi in situatia
de a-si apira credinfa lor gi de a putea Fispunde la obiectile neoprotestanfilor, indreptate mai ales
impotriva cultului ortodox,
Fin sfarsit, studiul Liturgicii este de folos preotului in calitatea lui de executant principal si factor
responsabil in ceea ce priveste aplicarea constiincioas& si exact a rinduielilor de cult in parohie.
Dreptul de supraveghere a cultului i puterea de a interveni sau de a lua masuri si a formula reguli tn
materie de cult apartine autoritiii bisericesti supreme, adic Sfintului Sinod. Dar, in practic’, Sfiatul
Sinod nu poate exercita acest drept far colaborarea constiincioast a preotimii, Desfisurarea viefii
~ liturgice §i evolufia fireasc& a cultului pun adesea probleme grele atat pentru slujitorii cultului, cit si
stituite sau introduse in cult si importanfa,lor-pentru viaja religios-moralA a naastragiea—
~-oredinciosilor nostri. Litifghisitorul care cunoaste aceste luciurt ya slujitotdeauna-cu-mai-mult~ INTRODUCERE IN STUDIUL LITURGICIT 19
pentru conducerea bisericeascai, Se ivesc, de exemplu, discufii si controverse sau disensiuni intre diferigi
slyjitori, fie asupra unor diferente sau variante tipiconale care se cer uniformizate, fie asupra unor rituri
vechi, care manifesta tendinfa de iesire din wzul litugic (ca, de exemplu, ectenie pentru catehumeni din
randuiala Liturghiei), fie asupra unor forme mai noi, care tind sa se introducd sau si se generalizeze in
cult (ca, de exemplu, practica miruitului de la sfarsitul Liturghiei, generalizaté in bisericile din Muntenia
si Oltenia, dar inca sporadica sau cu totul necunoscuta in restul Bisericii Ortodoxe Romane).
O hotirére justi si solufia cea mai potriviti, in astfel de cazuri, o poate da numai acela care cunoaste,
setios si temeinic, legilé functionarii cultului divin, istoria gi tilouirea sfintelor slujbe, precum si criteriile
teologice, istorico-simbolice gi practice, in lumina carora trebuie s apreciem valoarea, ortodoxia si
oportunitatea formelor noi de cult. De aceea, apelul la specielisti in liturgici este obisnuit in asemenea
cari,
Dar si preotul de parobie trebuie si aiba micar un minim de cunostinfe in acest domeniu, pentru c&
eleste cel indritut si indatorat totodata s supravegheze si s& indrume viefa religioas& din parobie, prin
{ndeplinirea exact gi constiincioasi a practcilor de cult, s& semnaleze la timp autoritajilor bisricesti
are orice neregul’ sau Tips fn aceastA privint& si s& aplice, in adevaratul lor spirit, misurile gi
le luate de autoritatea bisericeasca, pentru bunul mers al viefii religioase.
BIBLIOGRAFIE SUMARA
Vintilescu, pr. prof.P, Principileyflinfacultulu crestin-oriodox. Curs (litografiat) de Liturgica general, Bucuresti,
1940.
Baumstar, dr. A., Liturgie comparée. Principes et méthodes pour l'étude historique des lnurgies chrétiennes, U-e
* éd, revue par B. Botte, 0.S.B., Chevetogne, 1953 (Col. ,.rénikon“).
Eisenhofer, L., Handbuch der katholischen Liturgit,t1, Freiburg im Br, 1932.
Martimort, A.G,,L‘Eglise en priére - Introduction la Liturgie, Paris - Tournai, 1961, p. 1-14.
Mitrofanovici, dV, Liturgica Bisericii Orfodoxe. Cursuri universitare, Completate gi prelucrate de dr. T. Taravschi
si apoi de dr. N. Cotlarciue, Comat, 1929
Morritis, prof. D. (Atena), Introducere in Liturgicd si tn studiile de Liturgica (i 1. greacd), in ,Anuarulsiigific al
Facultifi de Teologie din Atena' pe 1950, p. 23-29
Oppenheim, dr. Philippus, O.S.B., insituiones systematico-historicae in sacram liturgiam, t. V- Introductio in
scientiam liturgicam, Turin-Roma, 1940.
Raes, A.,Introductio in Liturgiam orientalem, Romae, 1947.
Rennings, H., Uber Ziele und Aufgaben der Litugit in rev. ,Concilium, 1969, nt. 2, p. 123-135.
Righeiti, prof. Mario, Manuale di Storia liturgica, vol. I Introduzione generale, ed. I, Milano, 1950, p. 1-56.
‘Theodora, prof, Ev, Curs de Liturgica (in grec.) vol. 1, Atena, 1975, p. 41-68
‘Trembela, prof. Pan. N,, Iniroducere la Teologia practicd. 2. -Liturgica (In grec.) intev. ,Grigorie Palama" (Tesalonic),
1963, nr. 506. eApranoEty
IZVOARELE LITURGICHL
Izvoarele Liturgicii se pot impasfi in dou mari categorii: izvoare directe (nemijlocite) si iwoare
indirecte (mijlocite).
ci sunt acele opere (documents) serise, care au ca scop direct expunerea unor
informafii privitoare la rénduiala, istoria sau explicarea cultului in-diferitele faze ale dezvoltirit hui
a) Intre acestea se numir8, in primul rind, edilé de sluibg (de ritual) folosite in cult. Fditiile
contemporane (aflate in uz) ne dau rénduiala si formularul de azi al sfintelor slujbe, iar edifile mai
vechi (iesite din intrebuinjare) si manuscrisele folosite inainte de aparitia tiparului (Si chiar mult
‘vreme dupa aceea) ne ajuté si reconstituim si difertele fluctuafii din trecut ale ritualului serviciilor
divine. Acestea din urm& constituie deci izvoarele de cépetenie pentm istoria cultului. Cele mai impor-
tante dintre ele au fost publicate in diferite colecti i edift de texte litirgice vechi,tipirite mai ales in
Apus, din sec. XVI inainte, nu pentru nevoile cultului, ci pentru interese apologetice sau stiinfifice,
adic pentru propaganda sau polemica interconfesional& si pentru studiu. Cele mai de seam dintre
aceste editii vor fi enumerate in capitolul urmator (despre literatura liturgic’ tn Apus din sec. XVI
inainte).
+) Aceeasi importanté o au ca izvoare directe ale Liturgicii, indeosebi pentru istoria cultului, acele
prefioase documente din literatura veche crestin’, numite Randuieli bisericesti (vezi cap. urmitor),
Precum si toate sorjerile din literatura.natristicg (greaca gi latina), bizantind, neogreacd gi veche-slava,
consacrate direct $i integral (exclusiv) anumitor probleme sau chestiuni din domeniul cultului (descrierea
cultului din anumite epoci si regiuni ale lumii crestine, reguli privitoare la sivarsirea cultului,explioarea
Sfintei Liturghii sau aaltor slujbe sfinteetc.), Numeroase sunt, in categoria aceasta, mai ales comentariile
sau tAlcuirile liturgice, pe care le vom enumera la literatura liturgicd, in capitolul umator.
Totaici putem grupa si randuielile locale de slujbé, formulate de unii patriarhi constantinopolitani
_din epoca bjzantin’ si neogreaci sau de alti ierarhi mai importanfi, din diferite loouri si regiuni ale
“restinatifiiortodoxe, cum esie, de pildi: Riataxa(Rénduiala) livurgicd a Pariarhului ecumenic Filotei,
TY, din see, XI.
~ c) Altituri de izvoarele scrise, tot ca izvor ditectipoate fi socotité si practioa vecke si generald.a.t
Bisericit sau traditia nescrist in materie,de,cult, in care intc& toate aceste runt Titurgice, obiceluri si
tint de cult public gi particular, neconsemnate in césfile de slujb8, dar consacrate printr-o veche gi
unanimA intrebuinfare sau prin consimfiméntul tacit al Bisericfi. Asemenea practici gisim mai ales in,
domeniul slujbelor funebre si al cultului morfilor, precum si al slujbelor arhierest,
4) levoare directe pentru studiul Liturgicii pot fi socotite si monumentele arheologice si antichitéfile.
bigericesti pistrate pani azi sau descoperite prin sipiituri si cercetiri (resturile celor mai vechi biserici,
obiecteliturgice vec, inscripti, pietre funerare, picturireligioase etc), care te furnizeazd date pretioase
‘mai ales fn legitura cu vechile locaguri de cult crestine, cu obiectele de cult si cu formele exteme ale
cultutui,
BPUelipa betty ate Liturgicii sunt toate acele serieriydocumente sau texte literare, care nu—
iect nici nevoile nevoile cultului gi nici descrierea seu expunerea cultalui, dar contin
Iatoare, de interes liturgic: fie fragmente de texte liturgice (rugiciuni si formule folosite
1, Editie mai noua ta Pan. N. Trembela, Cele tri litrghit dupd codicti din Atena (tn grec.), Aten, 1935, p. 1-6. INTRODUCERE IN STUDIUL LITURGICIL yt
_ fie aluzii, citate indirecte sau interpretiri in legaturi cu serviciul divin, fie diferite informagii__
asupra modului de stvarsire a cultului in anumite faze ale evolutiei fui s.am.d,
i izvoarele indirecte se numara:
Gata Seripturd incepand cu cea a Vechiului Testament (indeosebi citile: Lexitic. Numer i
Pearcy, ii care gisim descrise institujile de cult ale Legii Vechi, dintre care multe s-au pastrat si in
‘caltuT crestin, si continuand cu c&rtile Noului Tes care ne transmit cele mai vechi informafii
asupra instituirii cultului crestin gi felului in care se oficia el in primele comunititi crestine (epoca
Sfintilor Apostoli). Cele mai prefioase date de acest fel le aflam mai ales inFaptele Sfintilor Apostolic
‘inBpistola intdi cave corintenia Sfintului Apostol Pavel si in Apocalipsa. Importanta este, de asemenea,
pentru interpretarea cultului crestinEpistola editre evreis
‘b)Serierile Sfintilor Paviiyiale-scviitarilar Risexicestiss ale diferiilor teologi din vechime, care
trateaz’, direct sau indirect, despre chestiuni in legdtur’ cu cultul crestin, cumeste, de exemplu, Apologia;
7a Sfintului lustin Martirul. Acestea vor fi enumerate in capitolul urmator, consacrat literaturi liturgice.
¢) Izvoare indirecte pentru studiul Liturgicii sunt, in al treilea rind, Paviduielle
adic acele scrieri care cuprind norme sau reguli fixate de mariiintemeietori si organizatori de minastiri
sau do comunitifi monahale, prin care se reglementeaz in amfnuntime viata si activitatea cilugirilor
{in ménistiri, Intre aceste reguli, un loc important il ocupa indrumarile in legaturd cu rugiciunea si
cultul, care constituie obligatia si indeletnicirea de cipetenie a monahilor. Asa avem, de ex., Reguilile +
Sfintului Pahomie cel Mare’, ale Sfintului Vasile cel. Mare, cunoscute de obicei sub titlul de Regul,
ale Sfantului loan Casian si ale Sfatului Benedict de Nursia? (ambi, ae
‘ai monahismului apusean), ale Sfantului Teodor Studinu*, ale Sfiniuluj-AtanasiesAtaniiults.a. Tot 0
colectie de astZel de reguli monahale sti gi la baza Tipicului celui mare’, folosit si azi in m&ntstirile
noastre si pus de obicei sub numele $fntului Sava (secolele V-VI), marele organizator al monahismului
~ palestinian gi ctitorul vestitei mandstiri de langa Jerusalim, care fi poarta mumele,
4) Canoanel oli, ale Sfintilor Parinti si gle Sfintelor Sinoade,(ecumenice si locale)
sunt, de asemenea, izvoare prefioase pentru studiul cultului, deoarece ele cuprind, intre altele, gi
numeroase dispozifii, hotérari gi norme privitoare la cult. Aga sunt, de exemplu, cele mai multe dintre
canoanele Sirtodului local de la Laodiceea, din Asia Mica (sec. IV), precum gi o parte dintre canoanele
Sinodului Quinisext sau Trulan (Constantinopol, 692). :
2. Editat in PL, t. XX, col. 61-69 (in trad, lat. a Fericitului Teronim) [1].
3. Text grecese, in PG., t. XXXI, col. 889-1306. Regullile mari au fost traduse in romfneste de prof. N. Cotos, cu
‘itl Reguli tractate pe larg ale celui intru sfngi Périntelul nostra Vasile, arkiepiscopul Cecareei Capadociei, in rev.
Candele* (Cemitufi), 1907, nr 1-6 gi 8-9, p.24-30, 31-88, 146-162, 214-230, 284-300, 346-356, 568-575, 606-614 [2].
4, Cu ttl De instttis coenobiorum (Despre agezdmintele monahilor din chinovil), in PL. t. XLIX, col. 53 ~ 476,
Edifie mai noua: Jean Cassien, Institutions cénobitiques, ed. pat. 1.C. Guy, S.J, Pars, 1965 (S.C. 109) [3].
5. Editat cu titlul Regula, in PL... LXVI, col. 215-932, Ed. mai noua: La Régle de Saint Benoit, trad,,introd. et
notes par Ant, Dumas, 0.S.B., Paris, 1961 (,.Le Club du Livre chréticn"). - Extrase din cele mai vechi dintre aceste _
rinduielj monahale (Sf. Pahomie, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Casian si Sf. Benedict) au fost publicate si in rom. in vol
« Veohile randuieli ale viet monahale (dupa editiarusi 2 episcopului Teofan), M-rea Dobrusa, 1929 [4].
6. Ed. cu tthil Asezdimintele studite, in P.G.,t. XCIX, col, 1703-1720 [5]
7. Randuialactitoriceasc’ a Sflntului Atanasie Atonitulsialtele, posterioare, au fost publicat, tn original, de savantul
rus A. Dmitrievski, in colecfia sa Descrierea manuscriselor lturgice pastrate in bibliotectle Rasdritulul Ortodox (inrus.)
1 sill (Tum) Kiev, 1895 gi Petrograd, 1917.
8. Tradus de schimonahul Isaac Dascilul si tiptrit de mitropolitul Veniamin Costach¢ al Moldovei, la Iasi, 1816, cw
tittul Zypikon de'pe cel elino-slavonesc (etp. la Chisindu, 1857)
9, Pentru textele originale (grecest i latest) ale canoanelor vom folosi, tn cursul nostru,cdlecfille umttoare:
S.CN.AC,, Sint. Aten,,Ch. J. Hefle, Histoire des Concilesd'aprés tes documents originaux... tad ft par un religieux
‘bénédictin (H. Leclercq), 10 tormuri (tom. X, in dou piri), Paris, 1907-1938. Dintre colecile romdnesti, vom folosi
Pidalion sau cérma corabiei de Sf, Nicodim Aghioritl, rad. rom. de mitrop. Veniamin Costache, Neamu, 1844 si C.B.O. |
2 LITURGICA _GENERALA
La gvestea am, ice. (permanente), fiaute la
Constantinopol, ale patriarhilor risariteni (de la Terusalim, Antiobia gi Alexandria), valabile pentru
intreaga Ortodoxie sau mumai pentru patriarhia respectiva”, précum. si dispozifiile cu caracter local,
‘ale diferitilor ierarhi, cuprinse mai ales in pastoralele chiriarhale, care reglementeaz& felutite aminunté
secundare de ordin liturgic, valabile pentru eparhiile respective,
NOTELE EDITURIL
1. Publicate in romineste in vol. Réndluielile vieii monahale, Ed, Sofia, Bucuresti, 2001, p. 7-121 (Reproducerea
ecditiei din 1929, aparuta la Minastiea Dobruga).
2. Ibidem. Vezi gi Sfintul Vasile cel Mare, Asceticele tn colectiaPS.B., vol. 18, Ed. LB.M.B.OR., Bucuresti, 1980,
3. Sfintul Loan Casian, Aseztimintele méndstiresti, i colectia PS.B., vol. 57, Ed. LBMB.OR, Bucuresti, 1990,
4. Vezi nota 1.
5. Citeva din aceste reguli in vol. Cuvintele dukovnicesti ale Sféntului Teodor Studitul, Ed. Episcopici Ortodoxe
Allba-Iulia, 1994,
10. Vezi mai ales a Manuel Chedeon, Réndielt canonice, srisori,réspunsuri i hotdrdri ale prea sfinlorpatriarhi
de Constdntinopol (in grec), 2 vol., Constantinopol, 1903-1905 si Fr. Miklosich et Jos, Milles, Acta Patriarcatus
‘Constantinopolitani, 1315-1404, 2 vol, Viena, 1860, 1862. CAPITOLBLE mv) j
LITERATURA LITURGICA’
(ISTORIA LITURGICII $I BIBLIOGRAFIA ELPRINCIPALA)/ a
DELLA INCEPUTUL CRESTINISMULUI PANA AZt
1, Scrieri de interes liturgic in literatura crestini din primele trei veacuri
Jn primele trei veacuri ale erei crestine, din pricina persecufiilor, cultul crestin, care se gisea
atunci la inceputul dezvoltirii lui, nu $-a putut desfagura liber. De aceea, din aceasti epocd n-avem nici
© expunere sistematicd asupra cultului si nici o seriere care si se ocupe ia chip special cu probleme de
ordin liturgic. in operele unora dintre Sfin{ii Parinfi si'scritorii bisericesti din acea epoca aflim doar-
eAteva informatii izolate si incidentale asupra cultului de atunci, scrise mai mult cu scop misionér sau
apologetic. ‘
Asa, de exempta, scrierea pseudoepigraf cunoscuti sub numele de Didahia (Invatatura) celor 12
Apostoli (Atay tv 5dBexo.'AnootéMav) ne da, pe la sParsitul veacului I, inca, 2-10/modele de.
formule liturgice.intrebuinjate la serviciuL-euharistic, unit pe atunci cu agapele sau mesele fiatesti La
fel face, cam prin aceeasi vreme, Sf. Clement episcopul Romei, in prima sa Epistold cdire ’,
Sgrinten! (cap. $9-60)'. Pe la mijlocul veacului al doilea, Sf. Tustin Marfirul si Filacoful ne-a laset, in
prima. sa.Anolozie (cap. 65-67), 0 descriere sumari.a Liturehie} din timpul su’, care este cea mai
veche, mai completa si mai prefioasé schipi (schem4) a randuiclii Liturghiei din intreage literaturi
crestin8 a primelor trei veacuri, Scurte si adesea vagi menfiuni despre rugiciunea publica de pe la
sfarsitul sec. II si prima jumitate a sec. II gisim in unele din scrierile apologetului Tertulian (fé. 240),
ale lui Origen* si ale Sfantului Ciprign, episcopul Cartaginei (+ 258)', mai ales in tratatele lor Despre
‘rugiciunea domneascd; de oarecare interes este si scrierea De baptismo (Despre botez),a lui Tertulian’,
Indicafii mai complete si mai pretioase asupra cultului crestin din primele trei veacuri- si indeosebi.
asupra Liturghiei - congin acele prime incercéri de codificare a unor norme de via crestind, cuprinse in
gripa scricrilor anonime si pseudoepigrafe cunoscute sub, denumirea generala de Randuieli bisericestt
‘(Rirchénordnungen, Ordonnances ecclésiastiques). Acestea, pe lang’ reguli de disciplina gi de conduit
‘morali, ne-au transmis $i reguli ori randuieli pentru sAvarsirea serviciului divin, prezentate de obicei ca
provenind de la Méntuitorul insusi sau de la Sfinfii Apostoli, Cele mai de seam& dintre aceste serieri +
sunt urmatoarele trei:
1. Textul original al fragmentelor de interes liurgic, att din Didahia ct i din Episiola Sféntului Clement Romana,
este editat, cu trad. fat, si note, in M.E.LV.,‘p. 8-13 51 329-334, Trad. rom. (complet), in SPA, I, 81 s.u. Alta, de pr, D.
Feciory, in vol. Serierile Parinslor Apostolic (ol. ,Parini gi scritori bisericesti, 1), Bucuresti, 1979, p, 25-32, 47.79.
2.PG,t. VI, col. 428-432 si MEL, p. 13-21. Trad. rom. a celor tri capitole de interes liturgic si interpretarea
lor la Pr. P. Vintileseu, /nceredri de Istoria Liturghiel. «I. Liturghia crestind tn primele trei veacuri, Bucuresti, 1930,
p. 79-91 [1]. .
3. De oratione, PL. t.I,col. 1251-1304, Altied. de Aug. Reifferscheid si G. Wissowa, in C.S.E.L,, vol. XX, pass
1, 1890, p. 180-200 (2. .
4. Tlept ezFic (Despre rugtciune), P.G.,t, XI, col. 416 .u. Trad. f: de G. Bardy: Origéne, De lapriére, Exhortation
‘au martyre, Il-e éd., Paris, 1932 (Bibl, patistique de Spiritualit) (3)
5.De dominica oratione, PL. t. IV, col. 521-541 gi ed. Hartel, in C.S.E.L, IH, 1, 1868, p. 265-294. Ed, mai nou:
Saint Cyprien, LOraison dominicale, Texte, trad. introd. et notes de M. Réveilland, Paris, 1964 (4).
6. PL. tI, col, 1305-1334 gi in CS.EL, XX, 1, 1890, p. 201-218, Ed, mai nout de E. Refoulé, OP, Tertullien,
Trait du baptéme, Paris... (8.C., 35 bis) [5 ee LITURGICA GENERALA
a) Randuidla, bisericeased egiptzand. identificata astizi cu scrierea Tradifia apostolieg
CArootoAu«h Hopeboctc) a lui {palit Romanul (considerati mai inainte pierduta); nal
b) Constitutile Apostolice sau. Asezdmintele Sfiasilor Apostoli (indeosebi cartea a opta);
©) TestamentumDomini nostri Jesu Christi de origine.siiac’!,
Acestea, ca $i altele similare, mai pufin importante (ca, de exemplu, Didascalia Apostolilor, Ca-
rnoanele lui Ipolit), desi redactate in forma lor de azi abia in secolele IV gi V, contin si prelucteazd, de
fapt, materiale din surse mult mai vechi, aga incdt, dupa cuprinsul lor, ele apartin mai degrabé primelor
trei secole. in cle gisim pretioase reguli si indicatii privitoare la rinduiala unor servicii divine mai
importante (Sfebiturghie, Botez si Mirurigere), a forma locasurilor de cult si disciplina din biserici; la
slujitorii bisericesti gi atributiile lor in cult, la sirbatori si posturi g.a.m.d. .
2, In perioada patristic’ (sec, 1V-VIII), in Risirit si Apus
Primele serieri din literatura crestina cu scop si-continut pur liturgic (care deci intereseaza, in
{ntregimea lor, Liturgica) apar abia in epoca de libertate side inflorire a Bisericii, clive sfarsitul secolului
1V, cand cuitul crestin, care acum se putea practica in voie si nestingherit de nimeni, ia o dezvoltare si
o strilucire necunoscute mai inainte. Acum apar si cele dintai cri liturgice propriuc#isejsub:formicde
Soteetlde Fugtettini rostite ls ‘diverse’slujbe, pentru folosinfa unor ierarhi, cum este Zvhologhiul luif
‘Serapion, episcop de Thmuis (in Egipt), contemporan si corespondent al SfintuluiAtanasie cel Mares
al Sfintului Antonie, evhologhiu pastrat in copii mai tarzit,
Mai numeroase sunt insi asa-numitele eaieheze mistazogice din aceast& epocd. Aceste scrieri
izvorise la inceput dintr-o necesitate practica; ele corespund adic’ nevoilor catehumenatului, avind
scopul de a:explica fie neofitilor (celor de curind botezafi), fie catehumenilor - candidati la botez
(competentes), cele trei Taine de c&petenie (Tainele initierii crestine),,adicd Botezul, Mirungerea $i
‘SfijateEuharistie.De aceea, mai toate au forma de omilii sau catcheze mistagogice.
alle Ad it, astfel de opere ne-au rimas, de exemplu, de la:Sfantul Chiril al lerusalimutui (4386),
in cele Cinct cateheze mistagogice ale sale (cat. XIX ~ XXII), de la Teodor de Mopsuestia (+428), in
Pati coteetie (onencte ‘in vechime sub numele de Liber ad baptisandas)" $i de la Sféntul Joan.»
ur”
“ Explicarea cultului, ndeosebi a Sfintei Liturghii, riméne ins preocuparca predominant’ i pfeferati,
dact nu chiar exclusivé, a liturgistilor ristriteni, pint aproape de secolu! trecut. De pe la sfarsitul
jseoolului V inainte, adicd o data cu decadenta gi disparifia disciplinei catehumenatului, comentariile
liturgice de gen catehetico-omiletic dispar, pentru a face loc celor cu scop $i caracter teologic-scolastic.
Acestea din uma nu mai fintese adic’ si instruiasca sau si catehizeze pe catehumieni si neofity ci sunt
Iucrari de adevaratt speculafic sau de eruditie teologica, destinate eréstinilor avansati si zelosi in
7. Textele de interes liturgic din acestetrei documente, ed, in MELY., p. 26-33, 179-273. Trad, rom. a Conit.
‘post n SPA, I, 1-268,
8. Ed, mai importante (dupii Cod. 149 al Minist. din Athos, sec. XI), de FE. Brightman, in Journal of Theological
Studies* (London), an I (1900), p. 8-113 gin MEL, p. 48-67.
9.PG., . XXXII, col, 1097-1123. Ed, cu tad. lat. si note, in M-E.L.V,, 69-111. Bd. ma noua: Cyrille de Sérusaler,
Catéchéses mystagogiques. Introd, text critique et notes de Aug Piédagnel, trad. de P. Pars, Pari, 1966 (S.C. 126) 6.
10. Text siiac gi trad engl. la A. Mingana; Hoodbroke Studies, vol. VI: Commentary of Theodore of Mopsuestia on
the Lord's Prayer and on the Sacraments of Baptism and the Eucharist, Cambridge, 1933; fragmente in trad. lat. privitoare
1a Botez si Liturghie, publicate de Ad. Rucker: Ritus Baptism’ et Missae quem descripsit Theodorus Mopswestenus in
Sermonibus catehetics, ¢ versione syriaca... in linguam latinam translatus. Monasterii, 1933 (Col. 0.T, fase. I). Ed,
oud atextului siria, cu trad, franc.: Théodor de Mopsuest, Les homélies catéchétiques, trad. inttod,, index par Raymond
‘Tonneau, O.P, in colab, cu Robert Devreesse (,Studi e Testi", 145) Citta del Vaticano, 149, Trad, rom. de ILV. Paraschiy
Georgescu), in G.B., 1972, ne-9-10 gi 1973-1974,
LU. Jean Chrysostome, Hult catéchéses baptismales inédites. Introduction, texte critique, traduction et notes pat
Antoine Wenger des Augustins del" Assomption, Paris, 1958 (S.C., 50). Vez ip prof. Ene Braniste, Explicarea Botezului
fn Catehezele Sfantului Ioan Gurd de Aur, i $.7., 1970, nt. 7-8, p. 509-527. INTRODUCERE IN STUDIUL LITURGICIL 2s
cunoasterea $i aprofundarea doctrinei. Prin analogie cu modul alegoric de interpretare a Sfintei Scripturi,
pe atunci asa de mult prefuit sicultivat, explicarea Sfintei Liturghii a luat si ea o direotie dlegorico-mistica”
Prima tilouire libugiad de acest fel este cunoscuta scriere intitulats Despre ierarhia bisericeascd..
a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul® (circa 400), in care serviciul liturgic al ierathici bisericesti este
‘conceput si infifisat ca o imitafie sau copie terestrd a cultului nematerial al ierarhici ceresti, avnd de
scop unirea tainicd a oamenilor cu Dumnezeu.
Curentul acesta in explicarea liturghici a fost apoi cultivat gi a ficut scoalé mai ales in Bizant,
cepitala Imperiului de Rasarit, unde cultul crestin ainsese un inalt grad de dezvoltare si strélucire, dupa
modelu! si sub influenta fastului si a pompei de la Curtea imperiala. Pe urmele lui Pseudo-Dionisie
Areopagitul meng aproape to{i comentatorii bizantini ai Liturghiei ortodoxe, dintre care citim pe
urmatorii:
Ye Sf, Maxim Marturisitorul (t-662), cu a sa Mystagogia’
%¢ Sf Gherman I, Patriarhul Constantinopolului (t 740), cu a sa Descriere a bisericti si contemplafie
(explicare) misticd CEXKAnoLacTuKh Latopic Kal jmoTUx!) Beapia) "5
Sf, Teodor Studitil (+826), cu o Explicare a Liturghiei Darurilor mai inainte sfingite (Epunvetc.
Tiig betas Aertoupylac tav tponnacpéve)';
) Jr Biserica de Apys s-a cultivat, in epoca patristic’, interpretarea mistico-alegoricd a cultului
Vous aimerez peut-être aussi
- Coroana Staretului: Viata si minunile Sfantului Gavriil Georgianul, marturisitor si nebun pentru HristosD'EverandCoroana Staretului: Viata si minunile Sfantului Gavriil Georgianul, marturisitor si nebun pentru HristosÉvaluation : 5 sur 5 étoiles5/5 (3)
- Kalist Monahul: Ucenic al Sfantului Nicolae VelimiroviciD'EverandKalist Monahul: Ucenic al Sfantului Nicolae VelimiroviciÉvaluation : 5 sur 5 étoiles5/5 (7)
- Maxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de AurD'EverandMaxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de AurÉvaluation : 5 sur 5 étoiles5/5 (5)
- Maxime și cugetări filocaliceD'EverandMaxime și cugetări filocaliceÉvaluation : 5 sur 5 étoiles5/5 (2)
- Sfârșitul omului cules din sfintele scripturiD'EverandSfârșitul omului cules din sfintele scripturiÉvaluation : 5 sur 5 étoiles5/5 (1)
- BIBLIOGRAFIEDocument1 pageBIBLIOGRAFIEfilimon_danielPas encore d'évaluation
- RegulamentDocument2 pagesRegulamentfilimon_danielPas encore d'évaluation
- BIBLIOGRAFIEDocument1 pageBIBLIOGRAFIEfilimon_danielPas encore d'évaluation
- Teacher Motivation ReportDocument58 pagesTeacher Motivation ReportTiong SuzannePas encore d'évaluation
- Exercitii de Muzica PsalticaDocument37 pagesExercitii de Muzica PsalticaPetrika IsachyPas encore d'évaluation
- Clasa A 8 BunDocument8 pagesClasa A 8 Bunfilimon_danielPas encore d'évaluation
- Curriculum Reform in Europe VETDocument208 pagesCurriculum Reform in Europe VETAntonio PortelaPas encore d'évaluation
- Religious articles and websites under 40 charactersDocument3 pagesReligious articles and websites under 40 charactersfilimon_danielPas encore d'évaluation
- Filocalia Sfintelor Nevointe Ale Desavarsirii Vol.1Document416 pagesFilocalia Sfintelor Nevointe Ale Desavarsirii Vol.1mancasandreicos4460100% (1)
