Vous êtes sur la page 1sur 1

Trebuie sa-l vedeti pe Christian Bale in acest film delirant si dement care este

Masinistul lui Brad Anderson: actorul a slabit 30 de kilograme pentru rol!


Daca as fi cinic, as spune ca Bale trebuia folosit iute - pana nu se-ngrasa la l
oc - intr-un film despre Auschwitz; dar nu sunt, asa ca nu spun. Dar trebuie sa
spun ca - asa cum arata aici - Bale este, de departe, cel mai inspaimantator "el
ement" dintr-un film de groaza care, de fapt, nu este chiar un "film de groaza".
.. Sa explic.
In general, filmele de groaza - de la, sa zicem, Nosferatu la Night of the Livin
g Dead trecand prin Balul vampirilor, ca sa ma opresc doar la cele celebre - pro
pun un univers claustrofob, fie el casa, strada sau oras, in care personajele su
nt prinse in capcana, devenind - unele dintre ele; majoritatea dintre ele! - pap
a buna pentru dintii, limbile si falcile celor care se hranesc "cu asta". (Vorba
titlului "alternativ" al filmului lui Polanski: Scuzati-ma, dar dintii dv. sunt
in ceafa mea!) Din acest punct de vedere, Masinistul lui Anderson (Brad; iarasi
in paranteza fie spus, regizorii al caror nume e "Anderson" pare nesfarsit: Lin
dsay Anderson, Paul Thomas Anderson, Paul Anderson, Roy Andersson... daca nu mansel, si Bibi Andersson - actrita lui Bergman - a regizat un film!) nu este un f
ilm de groaza "cum scrie la carte": povestea unui muncitor (Trevor Reznik) de la
o fabrica oarecare, insomniac de circa un an, care incepe sa "vada lucruri" & s
a citeasca in ele conspiratii oculte, trimite mai degraba la o combinatie de Rep
ulsie (alt film al lui Polanski) si Fight Club - si nu aici trebuie vazuta origi
nalitatea Masinistului.
Or, originalitatea exista tocmai in faptul ca "universul claustrofob" de care vo
rbeam - ca o conditie preliminara a oricarui film de groaza - este recompus, in
filmul lui Anderson, nu atat prin reducerea spatiului in care se desfasoara acti
unea la o casa, strada, oras etc., cat prin inlocuirea tuturor acestor spatii "a
ducatoare de groaza" prin insusi spatiul interior al protagonistului: Trevor Rez
nik "arata asa" pentru ca, cel putin de un an de zile, corpul lui a fost devorat
, putin cate putin, de dintii, limbile & falcile acelui monstru latent, letal si
perfid care este inchipuirea omeneasca! Reznik este un "personaj de groaza" car
e-si poarta groaza la orice pas, urmarit si "umezit", permanent, de balele insid
ioase ale "infrastructurii" sale nefericite...
Cu asta, consider ca am spus - poate - deja prea mult, dar Masinistul nu este, d
in fericire, unul din acele filme in care poanta finala (o data intuita) sa tina
tot filmul pe picioarele dinapoi. Nu este un thriller
la M. Night Shyamalan - c
u "revelatiile" sale, facile in fond, care recompun povestea in memoria spectato
rilor; si nu este nici un "film cult"
la Se7en sau Fight Club - ceea ce-i evita
o oarecare fadoare data de re-re-revizionarea sa in bucla. Nu.
Este un film - daca vreti - "clasic", caci povesteste pogorarea in infern a unui
om simplu urmarit de demoni pe care nu-i poate controla. O poveste
la Poe, mai
degraba (un soi de William Wilson in universul mecanizat al Americii de astazi),
in care - din clipa in care pe lume a venit Banuiala - Paranoia e una din pagub
ele colaterale.
Un film impecabil "imaginat" de un sef-operator precum Xavi Gimenez (Intacto), r
egizat curat, fara artificii de prisos, de Anderson si jucat - entuziasmant - de
un Christian Bale care este, aici, la antipodul rolului sau din American Psycho
: adica nu rece, sexy si rau fara remuscari, ci cald, distrofic si "rau" fara vo
ie... Un fel de American Psycho cu suflet. De vazut neaparat!