Vous êtes sur la page 1sur 12

Paul Hitter e un Hitler? Elogiu prostiei manelelor universalistoide".

Evident, titlul "Paul Hitter e un Hitler?" e paradoxal, la fel ca si "cioara borata" si celelalte caricaturi, despre
care autorul ne spune ca trebuiesc gandite /interpretate...invers ! Asa ca ganditi invers! In fapt, uzul public al
formularii "cioara borata" nu este justificat in nicio circumstanta, este chiar similar cu termenul 'nigger' in
engleza si altele. Este mult mai contondent decat termenul 'tigan', si este asemanator cu o injuratura
romaneasca sanatoasa, basca conotatiile rasiste. Nu e o opinie critica singulara, ci si a altor romi si neromi,
intelectuali si artisti ei insisi, Paul Hitter e excesiv, neatent la reprezentarile sociale ale culturii rome, la dialogul
intercultural, acele caricaturi sunt nu doar jignitoare, ci si niste "manele" cu ifose universaliste. Nicio referinta
in text la picturile lui Paul Hitter, doar la caricaturile mentionate.
In acelasi sens, "banalizarea raului", in varianta caricaturizata propusa de Paul Hitter, e de o ambiguitate naiva
si riscanta, in efectele sale, rasismul fiind un fenomen ingrijorator, in special cel antirrom. Atat Paul Hitter, cat
si curatoarea Valentina Iancu, sfideaza protestele unui grup de romi si nerromi, ba afiseaza fatza de acestia un
dispret si o mandrie inexplicabil de orgolioase: "In ceea ce privete calitatea operelor de art expuse de galeria
Art Yourself, ne rezervm dreptul de-a lsa specialitii notri s analizeze i s decid. Pe site-ul galeriei este
prezentat echipa, format din critici de art i curatori, toi cu diplome universitare n domeniu.
(curatoarea Valentina Iancu dixit). Atata tafna si impunitate e in cel mai pur stil comunist (anarhismul e un
stramos al comunismului).
Unic reprezentant al "expresionismului balcanic", inventat si promovat de el insusi, Paul Hitter este un tanar
artist "minimalist" care-si cauta un stil, o cariera. Actualmente, "minimalismul", ca Making more with less, ca
protest social al tinerilor care preseaza pentru a-si face loc, este indreptat impotriva "establishementului" si
conventiilor, prin reinventarea "scolastica" a anumitor teme artistice anarhice, a ceea ce actualmente este
definit a fi, pur social, "emo", "sorosmaoism", trotzkism, "gypsy punk" etc. Ultimul, cu vechi ifose artistice, si
preluat de unii artisti "minimalisti" in cautarea esentei, derivat din "bohemianism" si avand ca model libertatea
nomada a "bohemien"-ului, (termen prin care erau desemnati in cultura franceza si savanta/artistica
romii nomazi, pana in secolul 19), mai apoi devenind dandy-ism si "la boheme" (boema)", inspirand chiar
"beat generation" si miscarea "hippie" (anii 50-80), este un curent artistic antielitist si subcultural care are ca
elemente identitare excentricitatea stilului de viata si vestimentar, teribilismul - ca "gandire noua" (refuz al
gandirii), marginalitatea "de balci" , viata clocotitoare si colcaitoare si alcoolul (ca "ambrozie" a zeilor).
Inevitabil chefliu si neaparat sordid, "gypsy-punk"-ul dambovitean, derivat din "punk"-ul copiilor "decretzei",
are ca "model" formatia "Gogol Bordello", mai precis pe solistul acesteia, Eugen Htz, american de origine
rusa, care-si declara maestri spirituali lautarii rusi de la teatrul "Romen" si pe Jimi Hendrix (cel al scurtei

experiente din 1969, de la Woodstock, numita "Band Of Gypsies"). In versiunea autohtonista, Rona Hartner
(actrita romanca in filmul regizorului rom francez Tony Gatlif, Gajo Dilo) si Taraful haiducilor din Clejani
(interpretand cantece batranesti, de nunta, faimosi in strainatate) sunt portsimbolurile romanesti,
agrementate cu untza-untza orchestrei lui Kusturica, mai putin cu filmele lui.
Paradoxal si nu prea, intr-o tara in care romii au fost sclavi pana acum 150 de ani, exista si o versiune antiroma a "gypsy punk"-ului, care practica acelasi "trash", rupturi de ritm cu goarne si tromboane, precum si pretexte antisociale, dar asta cat se poate de departe de "admiratia" pentru romi. Desi ambigua, ea poate fi
constatata in festivalul anual TURN de la Timisoara, in care romii sunt " de decor" (in pofida bunelor intentii ale
organizatorului, romii nu prizeaza totusi la "gypsy punk"). La fel, exista si interpreti romi, cat se poate de
veleitari, ai acestei maimutzareli a stilului de viata nomad, care pot fi integrati curentului: Elvis Tiganul, Ema
Dey, conlucrand cu Shukar Collective (gagii), ba chiar exista si versiuni ceva mai profesioniste, ca "Gypsy
Casual", al caror "Balans, phrala" e plin de umor si "meserie". Gypsy punk-ul are chiar si fani, intre care Ciprian
Necula, promotor, din ce in ce mai moderat (nu-i mai lasa timp fiica-sa). Altminteri, Gypsy punk-ul, numit si
"urban-gypsy" (???) e pentru romi ca si feminismul, o fitza, o miscare in care, mai pe la urma carutei, sunt si
niste romi, de decor! Poate si pentru ca romii stiu ce e muzica!In privinta feminismului rom nu ma pronunt in
niciun fel, sper doar sa se lanseze campania nationala "S.O.S. Mama si copilul rom 2012 -2020". Ca si
manelele, gypsy punk-ul e doar ceva cu nasul mai pe sus, dar la fel de la limita artei. In varii forme, curentul
acesta al vietii anti-sociale vine inca din Renastere si semnaleaza o similaritate cu nomadismul romilor. In ce ne
priveste pe noi, romii, semnaleaza ceea ce stim: lipsa unui "canon" al valorilor rome, motiv pentru care fiecare
face ce vrea, exista jde mii de culturi rome.
Soros maoism si tiganie
"Soros-maoismul" (o criza a tinerilor romi de acum 10 ani) are cu gypsy punk-ul similitudini candva tineresti,
acum mature, in privinta avortarii traditiei /vechiului/ conservatorismului si negarii trecutului (identitar), dar,
in plus, si pe cea a urii de sine si revoltei asupra identitatii stigmatizatoare, care ii face pe multi sa-si caute,
resentimentari, originea etnica. Daca in "gypsy punk"-ul fara romi intalnim adesea confruntari cu tenta rasista,
exista si un "gypsy punk" cu nerromi indragostiti de cultura roma, mai ales de muzica, ba chiar si mariaje
"interetnice". Chestiunea nu e noua, are o istorie in cele doua modele evreiesti din secolul 19 si inceput de
secol 20: "modelul Lessing", al evreului care vrea sa-si pastreze atat identitatea hegemonica, de gajo, cat si pe
cea etnica, de evreu (a murit ucis de nazisti, care i-au contrazis astfel idealul) si "modelul Weininger", de
renuntare la identitatea evreiasca si antisemitism ( s-a sinucis, la 23 de ani, repudiat de ambele "tabere", dar
modelul propus de el va inflori prin Simone Weil, o evreica antisemita si marxista). Contemporan, la romi, in
variante similare ale crizei identitare evreiesti de dinainte de crearea statului Israel, asistam la un val de
desolidarizare etnica si aderare la cultura hegemona ( romii romanizati, cu sensul de modernizati, desprinsi
de traditie, considerata vinovata de retardul socio-economic si cultural rom), dar si la o radicalizare etnica
a inteligentziei rome, angajata in modernizarea culturii organizationale rome, prin standardizarea/ tipificarea
normelor si valorilor sociale/culturale rome, si printr-o alianta, inca destul de fragila, cu "traditionalii" ( romii din
comunitati), intr-o sinteza care anunta o finalizare a etnogenezei ( sau moartea acesteia, in opinia opozantilor).
Evident, actualele fronde emo, gypsy punk, occupy au printre ele si romi, in confruntarea cu un system
social rezistent la schimbare, uneori discriminator. Asta pare ceva comun tuturor tinerilori, oricarei generatii. In
dese cazuri, si e si cazul lui Paul Hitter, demarcatia intre cine este sau nu este rom pare dificila: el nu este rom "rasial", dar este - cultural, prin afiliere. E nu doar o invazie a nerromilor care se considera romi, in special la
nivelele culte, unde exista nishe ocupationale, ci chiar un risc de deturnare a culturii organizationale rome,
reprezentata de tot felul de experti neromi, care de care mai fantezist.
Asadar, Paul Hitter este un "boem" bine imbracat si bine hranit, copil teribil al marginalitatii-moda, purtator al
unei identitati culturale rome cel putin false, de opereta, dar care ii e de folos. Pentru el romii sunt un pre-text,
un material uman de prelucrat artistic, caruia ii da (sau nu) valente artistice, fara a miza pe cultura reala roma,
ci pe "focul"/ethosul acesteia, interpretat in fel si chip, dupa creierul fiecaruia, in numele libertatii totale
(libertinajului?). Omniprezent la chefurile cu lautari si femei focoase dansand pe mese, ingrediente ale
extazului artistic, de care a devenit dependent, a la Toulouse Lautrec (si Paul Hitter produce si el afise pentru
tarafuri, cum Lautrec pentru tarfele de la Moulin Rouge!), Paul Hitter este un zurbagiu, inevitabil anti-dandy,
snob mantuit, care-si pune palarie de rom, se tatueaza ca puscariasii, canta afon de gat cu lautarii, urla la
miezul noptii pe strazi , ca un fel de golan rimbauldian, cam analfabet, totusi - daca tot e la moda nefericirea.
Dusmanii imi poarta pica dar n-au valoarea mea/Si toata viata lor nu calca-n urma mea/Toti dusmanii imi

poarta pica, toata viata se oftica / Ca eu am femei frumoasa si masini luxoase e valabil pentru aspiratiile
underground-ului, dar si pentru admiratorii gangsta, indiferent de factiunea din care fac parte. In rest, Paul
Hitter e bine merci, sta la Munchen, exploateaza cu destul folos "exoticul" culturii rome in versiunea balcanica,
e bine cotat si de succes, si pentru tot binele obtinut prin "reflectia" sa asupra romilor se simte chiar dator sa
fie purtatorul de cuvant al acestora, pe care ii considera victime, spoliati de bulibasi si ONG-uri, de Dzeu, de
stat, de timpul ploios, de gaura de ozon etc. Parerea lui PH despre "tigani (nicidecum romi!) e
urmatoarea: "Desigur, o parte din vina o poarta tiganii insisi. Sunt un popor neadaptat la vremurilor acestea.
Sunt artistii popoarelor. Eu asa ii numesc.Si sunt chiar foarte fericit ca tiganii nu s-au adaptat. Este o ocazie
rara sa vezi un popor nomad, care pe alocuri traieste exact ca acum 1000 de ani! Nici nu va dati seama ce
comoara sunt tiganii! E ca si cum am avea ocazia sa-i privim pe mongolii lui Gingis Han din nou! Tiganii sunt
un fel de muzeu de istorie si etnologie ambulant." (Paul Hitter, catalogul expozitiei "Discriminarea
ucide", noiembrie-decembrie 2011). Lumea asta retardata, plina de salbatici, populata de "salbatici de
treaba" se numeste "Hitterland" (a se intelege Paul Hitter). Nu am ochi mongoloizi, ci indo-persani, imi pare rau
sa dezamagesc.

Titlul real al articolului si subiectul polemicii mele este "Elogiu prostiei "manelelor universalistoide", printr-o
referinta clara la "Elogiu nebuniei sau discurs despre lauda prostiei" , scris acum 5 secole de Erasmus, in
inceputurile Iluminismului, in batalia dintre Reforma si Contrareforma crestinismului. Atacul marelui umanist
viza establishementul acelei vremi, printr-o reinterpretare a "desertaciunii" Eclesiastului, excedat ca prostul e
prea tolerat de Dumnezeu si ca asta blocheaza aspiratia spre Cunoastere ( mai vechea polemica biblica intre
crede si nu cerceta si cauta si vei gasi). Paul Hitter e de fapt un pretext pentru a incerca sa clarific unde
deriziunea Umanismului a devenit caricaturala, falsa. In rest, e o critica a "terorismului academic" sustinut de
PH si mai ales de curatoarea Valentina Iancu, cat se poate de isteric, dupa care publicul trebuie sa
inteleaga/"inghita" doar ce considera artistul, altminteri e un "dobitoc" (sic!). Or, parafrazand un vers al lui
Mircea Dinescu "artistul daca doarme , adormit in flori / Treziti-l voi, prieteni, caci vin seceratori".
Unele formulari sunt "tushe", cu referinta generala la "gypsy punk", viata boema, bohemianism, nu se refera
la omul Paul Hitter, pe care nu il cunosc personal, dar al carui mod de a fi nu-mi displace ( si eu am fost tanar) ,
a carui simpatie reala pentru romi este convingatoare. Enescu, la auzul vestii ca Antonescu voia sa deporteze
lautarii in lagarele de exterminare din Transnistria a amenintat ca ii va urma. Paul Hitter e din aceeasi categorie
de oameni.
Bohemianism
Dupa 3 zile de polemici si reflectie, inerent, textul incepe sa se dezvolte si in sensul unei abordari a
"bohemianismului", ca varianta "culta" , moderna si modernizatoare, a culturii rome, operata de.... nerromi
vs.blocajul in "traditie" , ca efect al mentinerii "colonizarii" culturii rome de catre stat, in numele unei
socializari si resocializari perpetue a romilor si culturii lor, considerata contraculturala. Romantic, avangardist,
deseori siropos, bohemianismul a atras mari artiti, ale cror opere se constituie ntr-o veritabil metacultur rom, de la "Zingarella" lui Boccaccino, "Ghicitoarea lui Caravaggio, Gitanilla lui Cervantes
Esmeralda lui Hugo, Carmen (Bizet), la "Zigeunerlied"-urile romantice ale lui Brahms, Liszt i Schumann si
"trinitatea" moderna a artitilor "boemi" (Baudelaire, Verlaine, Rimbaud),(sec al 19-lea), "Cntecele igneti
ale lui Lorca, Bohemian Style-ul Angliei postvictoriane (Virginia Wolf), pn la micarea social Hippi sau
religia Wicca inspirat de vrjitoarele rome (sec. XX). Nietzsche punea mai sus Bizet si pasiunea din
"Carmen" decat teutonicele capodopere ale lui Wagner si suavitatea rece a Isoldei.
Pentru particularizare, carnavalizarea practicilor culturale rome, se opereaz o ruptur radicala ntre cultura
mainstream (cultura majoritii) i subcultura rom, ntre modernitatea culturii nalte i nostalgia
tradiiei pierdute."un popor nomad, care pe alocuri traieste exact ca acum 1000 de ani!" - considera Pe de
alt parte, orientalizarea stereotipizat are puternice influene asupra culturii rome, etnonimul nsui,
devalorizat i deetnicizat, tinznd s se autonomizeze ntr-o imagologie exotic extranee, de la pictura de gang
a igncuelor apetisante, la Scaramouche i Charlot, pn la telenovele i manele, "dragoste
igneasc/"amor caliente; bohe(mian)/stil de via sau vestimentar; gypsy/zappyng etc.
Ar merita insistat asupra acestor ultime nuante, pentru ca asistam la o adevarata isterie "mondena", in care
unele femei nerome se travestesc in focoase "tigancuse", cu bani in par, dansand lasciv, deseori chiar pe mese

, pozand in "bomboane de ciocolata" - un "curent "cool", care vine dinspre Occident, in special Franta, ca
incercare disperata de a evada din lumea concreta. a regasi "pasiunea tiganeasca". " la passion gitane" etc.
" Where, where is my Gypsy wife tonight?" (Leonard Cohen) e urletul barbatului singur visand acel ideal
pasional din piesa lui Bernard Show (ecranizat sub titlul "My fair lady"), in care Pygmalion isi
construieste/modeleaza femeia. Constructii identitare efemere, doar de dragul iubitului, aceste "florarese" adhoc devin normale imediat ce se termina party-ul. Plus marginalitatea de opereta a unor artisti de underground
sau a unor intelectuali neromi, care se constituie in "experti/e", cu masterate si doctorate, definind dupa
ureche lumea romilor, construind retele oportuniste de impunere a propriei pareri, deseori cu efecte
dezastruoase, falsificand . Evident, exceptiile confirma regula, trebuie spus ca exista si nerromi care au
dedicatie si onestitate, desi nici ei nu rezista sub presiunea oportunistilor si haidamacilor, pusi pe chef si
exploatat proiecte. "Let's party" - e sloganul acestora. In versiunea de pe www.romanothan.ro am exemplificat
cu poze cazul "modelului" lui Paul Hitter, Elena Nazare, care pozeaza in fel si chip, de la cersetoare roma (cu
acordeonul in dotare), la "gypsy witch", ca in picturile erotice pompieristice de sfarsit de secol 19, cand pictura
incerca sa se reinventeze, presata de fotografie. Mi s-a solicitat scoaterea fotografiilor, darcare le puteti gasi pe
fb-ul acesteia. Valerie Lagiewka Debruche a venit din Franta, indragostita de dansul din Balcani, iar Ema Day a
plecat in Franta, scarbita de Balcani si de concurenta neloiala.

Unele fragmente din text trebuiesc intelese in context, pentru ca m-am adresat in special publicului rom al
retelei de socializare "romlink", din perspectiva culturii rome, ca mod de invatare sociala, dar poate ca tocmai
acele pasaje ar fi importante pentru cititorul neavizat. In fine, polemica este despre cum dreptul la demnitate
al romilor intra in conflict cu libertatea de expresie, si despre cum derapaje precum cele ale lui Paul Hitter
trebuiesc combatute cu argumente, persuasiune, educatie etc., insa nu prin represiunea legii - cam la atat se
limiteaza demersul meu. Nu ma indoiesc ca Paul Hitter este un prieten real al romilor, dar poate ca tocmai la
asta servesc prietenii, in a ne privi "dinafara", nesubiectiv, erorile. In ceea ce o priveste pe curatoarea
Valentina Iancu, juristii considera ca ei ii apartine responsabilitatea incidentului. Etc.
O lectura mai cu folos, pentru ca are si exemplificari vizuale si e versiunea originara, pe situl nostru, la
adresa http://www.romanothan.ro/item/162-paul-hitter-e-un-hitler-elogiu-prostiei-maneleloruniversalistoide.html. Textul este scris "la prima mana", fara pretentii, cu inerente greseli de ortografie si, cu
siguranta, de organizare a argumentatiei.
.....................................................................................................................

E treaba sa, cum gandeste Paul Hitter problematica roma, cum isi regleaza propria criza identitara sau cum
combina arta de balci cu temele expresioniste, dar e treaba noastra sa simtim cum ne afecteaza caricaturile
care fac obiectul polemicii si ce (i)responsabilitate etica si sociala incumba - pentru ca este un act public. E de
spus ca PH se afla la prima sa experienta de caricaturist si stilul adoptat a creat confuzie, caricaturile sale fiind
atribuite lui Dan Perjovschi, al carui stil PH l-a prealuat."Nu tiu daca sunt neaparat la Perjovschi, Perjovschi
este mai filozof, eu sunt un pic mai golan" - raspunde PH la constatarea "ai desenat (....) un pic la Dan
Perjovschi" a unui jurnalist (http://www.bewhere.ro/features/interviuri/romane-te-altfel-cu-paul-hitter-641). Dan
Perjovschi, de altfel este un militant binestiut pentru drepturile omului, care si-a cerut scuze chiar si numai
pentru ca lucrarea cu care a participat la expozitie ar fi putut fi interpretata altfel. Lucrarea lui Perjovschi,
pentru a elimina orice dubiu, este un tricou in care sunt semnificate (incercuite) cateva litere ale celor trei
teme ale expozitiei:evre(eu), r(om), h(om)osexual, asadar "eu - om".
Evident, pe langa arta "ser(igr)afica" a lui Dan Perjovschi, caricaturile lui PH par niste mazgaleli infantile,
"minimaliste", alandala, fara nicio idee, care demonstreaza ca uneori si bunele intentii pot fi nocive, daca
consideram "arta" o joaca. Cat de inofensiva, daca nu cumva ar trebui sa fie umanista, este arta? Cine traseaza
linia de demarcatie intre prostul gust, jignire adusa unei minoritati nationale? Ministerul Culturii, Centrul
National de Cultura al Romilor, DRI, Partida Romilor (ca organizatie care ne reprezinta)? Noi insine ?
Unul din partenerii si probabil finantatorii expozitiei este Institutul pentru Studierea Holocaustului din Romania
"Elie Wiesel", care prezinta si texte introductive referitoare la discriminarea evreilor, homosexualilor si romilor,
firesc aproximate, pentru ca in Romania nu exista inca o reflectie academica sau politica asupra discriminarii
(iar rasismul e un termen aproape inexistent, utilizat doar de unele asociatii rome). Intre aceste texte este si
"Istoria romilor - marginalizare si discriminare", semnat de Florin Manole, rom, in calitate de istoric si de

angajat la vremea aceea a Institulului Wiesel, un text corect, dar care nu prea are nimic in comun cu
continutul galeriei. Admirabil textul curatoarei Simona Vilau, de la care a pornit probabil ideea expozitiei, desi
fara a fi egalata de expozanti, propunand o regandire a celuilalt, din perspectiva postmoderna a lui Foucault
(acest sfant Pavel al postmodernismului) si urmasilor sai, Levinas, Sloterdijk, Agamben etc.
In rest, texte si lucrari plastice cat se poate de "cuminti": George Anghelescu a pictat, dupa fotografie, o
cersetoreasa(??) servita ca aperitiv /cafea de doi nerromi. Suzana Dan deplange "mitul" fals al lebedelor
vieneze, pictand lebede insangerate fara cap, intr-o atmosfera crepusculara. Simona Dumitriu intervieveaza un
homosexual si un rom. Malina Ionescu are niste fotografii cu copii, unii blonzi, altii romi. Elena Nazare (sotia lui
Paul Hitter) e preocupata de poze si documentare cu romi nomazi, "romii adevarati" - cum se considera ei
insisi. Alina Serban, actrita de origine roma - acum disparuta, la fel cum a aparut - in stilu-i de isterie
egocentrica, merge in scoli si chestioneaza despre discriminare, in aceeasi incercare de a-si depasi frustrarea
personala. Radu Rodial propune sa descoperim frumusetea sublima din orice femeie (inclus o femeie "aramie"
cu sani de piatra, monumentali) - cam asta se vede din catalogul expozitiei "Silence kills" (skills, joc de
cuvinte). Avangardismul, scontat ca organizare de catre tinerii artisti a viitorului, a unei lumi fara discriminare,
este de altfel esecul real al acestei expozitii, in care Diferenta, ca tema centrala, este cat se poate de
stereotipa.Ce apare evident si distonant este seriozitatea catorva artisti, care abordeaza diferenta si
discriminarea (Dan Perjovschi, George Anghelescu, Suzana Dan) si saracia artistica a lui Paul Hitter, violenta
sa gregara, fara limite, in raspar.
Daca ne simtim lezati in normele si valorile noastre privind caricaturile lui PH, e de avut in vedere doua
"modele": cel nazist, cand caricaturile antievreiesti erau permise de lege, si scandalul celor 12 caricaturi
daneze din 2005, facute de 12 artisti, care au provocat nu doar discutii despre libertatea gandirii (cum ne
solicita, iritati, Paul Hitter si curatoarea Valentina Iancu), ci si peste 100 de morti, victime ale razbunarii
musulmanilor, ultragiati de iresponsabilitatea artistilor.
Dar ce este o caricatura?
DEX: CARICATRA, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales n desen, a unei persoane sau a unei situaii prin
exagerarea unor trasaturi, ndeosebi negative, cu o intenie satirica sau umoristica. nfaiare ridicola a unei
persoane sau a unui obiect; persoana sau obiect cu aceasta nfaiare. 2. Imitaie nereuita, care denatureaza
originalul. Din fr. caricature.
Asadar, prin caricatura se transmite, ca schita, un mesaj de opinie, in registru comic, cu umor si inteles
intelectial, dar care poate fi n perfecta concordana cu opiunile privitorului. Schitele lui Leonardo sau desenele
grotesti ale lui Callot (in special pe romi), Daumier sau Goya, Strigatul lui Munch (expresionismul) sunt
caricaturale. In general, caricaturile persifleaza, uneori cu riscul sanctionarii artistului, atitudini si moravuri.
Asta a fost si intentia lui Paul Hitter, doar ca, nepriceput fiind, i-a iesit o magarie."Unii spun prostii dup ce
reflecteaz, ceilali pentru c nu gndesc", spune Paul Valery, si cazul ultim il defineste pe Paul Hitter.
Explicatie scolareasca a lui Paul Hitter pentru caricatura "Cioara borata": "Facand acest desen, mi-am
batut inca odata joc de un stereotip verbal. Am folosit o cioara, care se uita speriata la eticheta care i s-a pus.
Comicul situatiei este inevitabil, si totusi trist. Daca un animal se simte speriat la auzul unei astfel de replici,
cum s-ar simti un om? Tu-si prin acest TU- va includ pe toti, TU cum te-ai simti daca ti s-ar spune cioara
borata?". M-am uitat in oglinda si am incercat sa inteleg care e expresia speriata a unei "ciori borate" ? Hilara,
stupida explicatie, poate mimeaza insusi PH cum se uita speriata o "cioara borata" (care starneste voma,
adica).
Explicatie anarhista pentru svastica nazista pusa sub semnul egalitatii cu steagul UE:"In aceasta
lucrare, fac o analogie clara intre ce li s-a intamplat Evreilor in Europa in al doilea razboi mondial, si felul in
care sunt tratati Romii acum in Uniunea Europeana". Asadar, UE e nazista...in opinia lui Paul Hitter. Si el nu e?
O asemenea afirmatie nu e argumentul psihiatric ca Paul Hitter are dificultati de a discerne intre Bine si Rau, ci
ca nu-i pasa de valorile estetice (Adevar, Bine, Frumos) si ca asta il face incapabil de a fi un promotor al
valorilor umane, umanismului, ci doar un jalnic oportunist, un egocentrist sau, cel putin, un gafeur, care intra
"incaltat" in subiecte delicate, cum ar fi dialogul intercultural.In fine, ideea ca UE este rasista ii apartine,nu
subscriu la ea, macar pentru ca responsabilitatea asupra cetatenilor este a statelor, cetatenia europeana e o
constructie viitoare.

D.A., artist el insusi, considera lipsite de valoare caricaturile, dar semnaleaza ca i-am face doar publicitate lui
Paul Hitter, daca am lua pozitie. C.C., jurist, spune ca "nu exista temei juridic pentru tragerea lui hitter la
raspundere, pentru ca dreptul la demnitate a romilor intra in conflict cu libertatea de expresie, derapaje
precum cele ale artistului hitter trebuie combatute cu argumente, persuasiune, educatie, izolare,
marginalizare, excludere etc., insa nu prin represiunea legii". Sculptorul Mircea Lacatus, din Viena, tuna si
fulgera, considerand ca expozitia ar trebui inchisa. In fine, plasticianul rom Marian Petre, cel care a declansat
intreaga discutie, se retrage, din considerente de breasla, considerand ca aceste caricaturi p o t fi justificate
de catre autor ca o ilustrare a stereotipurilor si prejudecatilor (!!!). Pe fb-ul lui Paul Hitter, Mihaela Campeanu,
plastician rom si ea, isi exprima, vag, acordul, considerand totusi caricaturile "puerile", . In fine, intr-un mail
violent, Florin Manole considera caricaturile ca fiind valoroase si desfide orice alte opinii. Paul Hitter si
curatoarea Valentina Iancu ii taxeaza drept dobitoci pe toti cei care, prin dezacordul fata de caricaturile lui
PH, ar impieta asupra libertatii de expresie.
In cazul ca v-ati simtit ultragiat/a, sa nu asteptati scuze, conform lui Paul Hitter si Valentinei Iancu (curatoarea)
sunteti dobitoci (sic!), nu va pricepeti la arta (chiar daca caricaturile nu prea sunt o specie artistica), ambii
ascunzandu-se sub "terorismul metodologic" al academismului. Asadar, nu e pentru noi, romii, ci pentru
gusturile mai rafinate. O fi "arta pentru arta", dar tendentiozitatea ei, indiferent de cum o percepem, e clara.
"O parte" dintre romi se simt jigniti, "o parte" dintre romani hahaie satisfacuta de cum i-a "tiganit" Hitt(l)er pe
romi. In fapt, avem de-a face cu un grup teribilist de artisti imberbi, aflati la inceput de drum, pentru care
suntem un pretext, o platforma prin care isi maresc CV-ul, bursele, finantarile, o moda binecunoscuta in
Romania.Ce e de facut? Ce institutie de specialitate poate decide daca suntem "dobitoci" pentru ca ne simtim
lezati de caricaturile lui Paul Hitter? Cine isi poate asuma raspunderea implicatiilor pe care le pot crea ideile si
statementurile aruncate alandala in societate? Florin Manole, el insusi afectat de turnura situatiei, arata cu
degetul inspre Centrul National de Cultura a Romilor, o institutie tinuta moarta de Ministerul Culturii, juristii
monitori ai discriminarii romilor de la Partida Romilor "Pro Europa" se pregatesc sa sesizeze Consiliul National
de Combatere a Discriminarii. In cel mai rau caz, Paul Hitter si curatoarea Valentina Iancu ar primi cate o
amenda, si asta n-ar schimba cu nimic situatia. Ce e de facut? Un grup clandestin de tineri studiosi romi,
autointitulati ENE, s-au specializat in grafitti si vandalizeaza zidurile de segregare din Romania (la Baia
Mare si Satu mare, probabil urmeaza altele), considerand ca timpul negocierii discriminarii a expirat. Metoda
lor de protest este tot caricaturala, insa fara nicio legatura cu caricaturile lui PH, desi tot in registrul artei cu
tendinta asa cum spune catalogul expozitiei cu pricina.
Invitat de doctoranzii romi de la SNSPA la o discutie despre cultura, identitate si politici publice, am spus ca
explicatia crizei actuale, degringoladei, rezida tocmai din absenta unor norme si valori sociale comune, a unui
"canon". Opinia mea, ca si a plasticianului rom Marian Petre (de atunci, nu de acum) s-a izbit de temele asa zis
academice ale nerromilor, preocupati de fenomenele marginale, minimaliste, de tip manele si castele.
Caricaturile lui PH, considerate artade el si altii, nu si de noi, intregesc acest tablou al nonartei pervertind,
prin bohemianism, cultura roma. Cine decide ce e valoare si nonvaloare in cultura roma? Paul Hitter? E si
acesta un mod prin care acceptam, in loc de propria imagine, o caricatura. Mai presus de conflictele interne
care au fragmentat Miscarea roma, aducand-o in pragul prabusirii, ceea ce lipseste este "constiinta de sine"
colectiva, care sa educe in sensul unor norme, valori si atitudini comune. Un popor care e blocat in hedonismul
placerii de a trai - asa cum pare poporul rom - e un popor mort, fara viitor (dar si fara trecut). Daca poporul
rom este asa, atunci si artistii sai, gen Paul Hitter, vor avea acelasi destin. Are cineva o carte despre etica artei
pentru Paul Hitter?
Somnul ratiunii naste monstri, ca si somnul natiunii!
Evident, Paul Hitter nu este un Hitler, doar un boem in pana de idei.
Vasile Ionescu
3 decembrie 2011

tigancile Valerie Lagiewka

Ema Dey, si Elena Nazare

Unele fragmente din text trebuiesc intelese in context, pentru ca m-am adresat in special publicului rom al
retelei de socializare "romlink", din perspectiva culturii rome, ca mod de invatare sociala, dar poate ca tocmai
acele pasaje ar fi importante pentru cititorul neavizat. In fine, polemica este despre cum dreptul la demnitate
al romilor intra in conflict cu libertatea de expresie, si despre cum derapaje precum cele ale lui Paul Hitter
trebuiesc combatute cu argumente, persuasiune, educatie etc., insa nu prin represiunea legii - cam la atat se
limiteaza demersul meu. Nu ma indoiesc ca Paul Hitter este un prieten real al romilor, dar poate ca tocmai la
asta servesc prietenii, in a ne privi "dinafara", nesubiectiv, erorile. In ceea ce o priveste pe curatoarea
Valentina Iancu, juristii considera ca ei ii apartine responsabilitatea incidentului. Etc.
Textul este scris "la prima mana", fara pretentii, cu inerente greseli de ortografie si, cu siguranta, de
organizare a argumentatiei.
.....................................................................................................................
Unic reprezentant al "expresionismului balcanic", inventat si promovat de el insusi, Paul Hitter este un tanar
artist "minimalist" care-si cauta un stil, o cariera. Actualmente, "minimalismul", ca Making more with less, ca
protest social al tinerilor care preseaza pentru a-si face loc, este indreptat impotriva "establishementului" si
conventiilor, prin reinventarea "scolastica" a anumitor teme artistice anarhice, a ceea ce actualmente este
definit a fi, pur social, "emo", "sorosmaoism", trotzkism, "gypsy punk" etc. Ultimul, cu vechi ifose artistice, si
preluat de unii "minimalisti" in cautarea esentei, derivat din "bohemianism" si avand ca model libertatea
nomada a "bohemien"-ului, (termen prin care erau desemnati in cultura franceza si savanta/artistica
romii nomazi, pana in secolul 19), mai apoi devenind dandy-ism si "la boheme" (boema)", inspirand chiar
"beat generation" si miscarea "hippie" (anii 50-80), este un curent artistic antielitist si subcultural care are ca
elemente identitare excentricitatea stilului de viata si vestimentar, teribilismul - ca "gandire noua" (refuz al
gandirii), marginalitatea "de balci" , viata clocotitoare si colcaitoare si alcoolul (ca "ambrozie" a zeilor).
Inevitabil chefliu si neaparat sordid, "gypsy-punk"-ul dambovitean, derivat din "punk"-ul copiilor "decretzei",
are ca "model" formatia "Gogol Bordello", mai precis pe solistul acesteia, Eugen Htz, american de origine
rusa, care-si declara maestri spirituali lautarii rusi de la teatrul "Romen" si pe Jimi Hendrix (cel al scurtei
experiente din 1969, de la Woodstock, numita "Band Of Gypsies"). In versiunea autohtonista, Rona Hartner
(actrita romanca in filmul regizorului rom francez Tony Gatlif, Gajo Dilo) si Taraful haiducilor din Clejani
(interpretand cantece batranesti, de nunta, faimosi in strainatate) sunt portsimbolurile romanesti,
agrementate cu untza-untza orchestrei lui Kusturica, mai putin cu filmele lui.
Paradoxal si nu prea, intr-o tara in care romii au fost sclavi pana acum 150 de ani, exista si o versiune antiroma a "gypsy punk"-ului, care practica acelasi "trash", rupturi de ritm cu goarne si tromboane, precum si pretexte antisociale, dar sta cat se poate de departe de "admiratia" pentru romi. Desi ambigua, ea poate fi
constatata in festivalul anual TURN de la Timisoara, in care romii sunt " de decor" (in pofida bunelor intentii ale
organizatorului, romii nu prizeaza totusi la "gypsy punk"). La fel, exista si interpreti romi, cat se poate de
veleitari, ai acestei maimutzareli a stilului de viata nomad, care pot fi integrati curentului: Elvis Tiganul, Ema
Dey, conlucrand cu Shukar Collective (gagii), ba chiar exista si versiuni ceva mai profesioniste, ca "Gypsy
Casual", al caror "Balans, phrala" e plin de umor si "meserie". Gypsy punk-ul are chiar si fani, intre care Ciprian
Necula, promotor, din ce in ce mai moderat (nu-i mai lasa timp fiica-sa). Altminteri, Gypsy punk-ul, numit si
"urban-gypsy" (???) e pentru romi ca si feminismul, o fitza, o miscare in care, mai pe la urma carutei, sunt si
niste romi, de decor! Poate si pentru ca romii stiu ce e muzica!In privinta feminismului rom nu ma pronunt in
niciun fel, sper doar sa se lanseze campania nationala "S.O.S. Mama si copilul rom 2012 -2020". Ca si
manelele, gypsy punk-ul e doar ceva cu nasul mai pe sus, dar la fel de la limita artei. In varii forme, curentul
acesta al vietii anti-sociale vine inca din Renastere si semnaleaza o similaritate cu nomadismul romilor. In ce ne
priveste pe noi, romii, semnaleaza ceea ce stim: lipsa unui "canon" al valorilor rome, motiv pentru care fiecare
face ce vrea, exista jde mii de culturi rome.
"Soros-maoismul" (o criza a tinerilor romi de acum 10 ani) are cu gypsy punk-ul similitudini candva tineresti,
acum mature, in privinta avortarii traditiei /vechiului/ conservatorismului si negarii trecutului (identitar), dar,
in plus, si pe cea a urii de sine si revoltei asupra identitatii stigmatizatoare, care ii face pe multi sa-si caute,
resentimentari, originea etnica. Daca in "gypsy punk"-ul fara romi intalnim adesea confruntari cu tenta rasista,
exista si un "gypsy punk" cu nerromi indragostiti de cultura roma, mai ales de muzica, ba chiar si mariaje
"interetnice". Chestiunea nu e noua, are o istorie in cele doua modele evreiesti din secolul 19 si inceput de
secol 20: "modelul Lessing", al evreului care vrea sa-si pastreze atat identitatea hegemonica, de gajo, cat si pe
cea etnica, de evreu (a murit ucis de nazisti, care i-au contrazis astfel idealul) si "modelul Weininger", de
renuntare la identitatea evreiasca si antisemitism ( s-a sinucis, la 23 de ani, repudiat de ambele "tabere", dar

modelul propus de el va inflori prin Simone Weil, o evreica antisemita si marxista). Contemporan, la romi, in
variante similare ale crizei identitare evreiesti de dinainte de crearea statului Israel, asistam la un val de
desolidarizare etnica si aderare la cultura hegemona ( romii romanizati, cu sensul de modernizati, desprinsi
de traditie, considerata vinovata de retardul socio-economic si cultural rom), dar si la o radicalizare etnica
a inteligentziei rome, angajata in modernizarea culturii organizationale rome, prin standardizarea/ tipificarea
normelor si valorilor sociale/culturale rome, si printr-o alianta, inca destul de fragila, cu "traditionalii" ( romii din
comunitati), intr-o sinteza care anunta o finalizare a etnogenezei ( sau moartea acesteia, in opinia opozantilor).
Evident, actualele fronde emo, gypsy punk, occupy au printre ele si romi, in confruntarea cu un system
social rezistent la schimbare, uneori discriminator. Asta pare ceva comun tuturor tinerilori, oricarei generatii. In
dese cazuri, si e si cazul lui Paul Hitter, demarcatia intre cine este sau nu este rom pare dificila: el nu este rom "rasial", dar este - cultural, prin afiliere. E nu doar o invazie a nerromilor care se considera romi, in special la
nivelele culte, unde exista nishe ocupationale, ci chiar un risc de deturnare a culturii organizationale rome,
reprezentata de tot felul de experti neromi, care de care mai fantezist.
Asadar, Paul Hitter este un "boem" bine imbracat si bine hranit, copil teribil al marginalitatii-moda, purtator al
unei identitati culturale rome cel putin false, de opereta, dar care ii e de folos. Pentru el romii sunt un pre-text,
un material uman de prelucrat artistic, caruia ii da (sau nu) valente artistice, fara a miza pe cultura reala roma,
ci pe "focul"/ethosul acesteia, interpretat in fel si chip, dupa creierul fiecaruia, in numele libertatii totale
(libertinajului?). Omniprezent la chefurile cu lautari si femei focoase dansand pe mese, ingrediente ale
extazului artistic, de care a devenit dependent, a la Toulouse Lautrec (si Paul Hitter produce si el afise pentru
tarafuri, cum Lautrec pentru tarfele de la Moulin Rouge!), Paul Hitter este un zurbagiu, inevitabil anti-dandy,
snob mantuit, care-si pune palarie de rom, se tatueaza ca puscariasii, canta afon de gat cu lautarii, urla la
miezul noptii pe strazi , ca un fel de golan rimbaldian, cam analfabet, totusi - daca tot e la moda nefericirea.
Dusmanii imi poarta pica dar n-au valoarea mea/Si toata viata lor nu calca-n urma mea/Toti dusmanii imi
poarta pica, toata viata se oftica / Ca eu am femei frumoasa si masini luxoase e valabil pentru aspiratiile
underground-ului, dar si pentru admiratorii gangsta, indiferent de factiunea din care fac parte. In rest, Paul
Hitter e bine merci, sta la Munchen, exploateaza cu destul folos "exoticul" culturii rome in versiunea balcanica,
e bine cotat si de succes, si pentru tot binele obtinut prin "reflectia" sa asupra romilor se simte chiar dator sa
fie purtatorul de cuvant al acestora, pe care ii considera victime, spoliati de bulibasi si ONG-uri, de Dzeu, de
stat, de timpul ploios, de gaura de ozon etc. Parerea lui PH despre "tigani (nicidecum romi) e
urmatoarea: "Desigur, o parte din vina o poarta tiganii insisi. Sunt un popor neadaptat la vremurilor acestea.
Sunt artistii popoarelor. Eu asa ii numesc.Si sunt chiar foarte fericit ca tiganii nu s-au adaptat. Este o ocazie
rara sa vezi un popor nomad, care pe alocuri traieste exact ca acum 1000 de ani! Nici nu va dati seama ce
comoara sunt tiganii! E ca si cum am avea ocazia sa-i privim pe mongolii lui Gingis Han din nou! Tiganii sunt
un fel de muzeu de istorie si etnologie ambulant." (Paul Hitter, catalogul expozitiei "Discriminarea
ucide", noiembrie-decembrie 2011). Lumea asta retardata, populata de "salbatici de treaba" se numeste
"Hitterland" (a se intelege Paul Hitter).

La tiganci, intre Mircea Eliade si Elena Nazare

E treaba sa, cum gandeste Paul Hitter problematica roma, cum isi regleaza propria criza identitara sau cum
combina arta de balci cu temele expresioniste, dar e treaba noastra sa simtim cum ne afecteaza caricaturile
care fac obiectul polemicii si ce (i)responsabilitate etica si sociala incumba - pentru ca este un act public. E de
spus ca PH se afla la prima sa experienta de caricaturist si stilul adoptat a creat confuzie, caricaturile sale fiind
atribuite lui Dan Perjovschi, al carui stil PH l-a prealuat."Nu tiu daca sunt neaparat la Perjovschi, Perjovschi
este mai filozof, eu sunt un pic mai golan" - raspunde PH la constatarea "ai desenat (....) un pic la Dan
Perjovschi" a unui jurnalist (http://www.bewhere.ro/features/interviuri/romane-te-altfel-cu-paul-hitter-641). Dan
Perjovschi, de altfel este un militant binestiut pentru drepturile omului, care si-a cerut scuze chiar si numai
pentru ca lucrarea cu care a participat la expozitie ar fi putut fi interpretata altfel. Lucrarea lui Perjovschi,
pentru a elimina orice dubiu, este un tricou in care sunt semnificate (incercuite) cateva litere ale celor trei
teme ale expozitiei:evre(eu), r(om), h(om)osexual, asadar "eu - om".
Evident, pe langa arta "ser(igr)afica" a lui Dan Perjovschi, caricaturile lui PH par niste mazgaleli infantile,
"minimaliste", alandala, fara nicio idee, care demonstreaza ca uneori si bunele intentii pot fi nocive, daca
consideram "arta" o joaca. Cat de inofensiva, daca nu cumva ar trebui sa fie umanista, este arta? Cine traseaza
linia de demarcatie intre prostul gust, jignire adusa unei minoritati nationale? Ministerul Culturii, Centrul
National de Cultura al Romilor, DRI, Partida Romilor (ca organizatie care ne reprezinta)? Noi insine ?
Unul din partenerii si probabil finantatorii expozitiei este Institutul pentru Studierea Holocaustului din Romania
"Elie Wiesel", care prezinta si texte introductive referitoare la discriminarea evreilor, homosexualilor si romilor,
firesc aproximate, pentru ca in Romania nu exista inca o reflectie academica sau politica asupra discriminarii
(iar rasismul e un termen aproape inexistent, utilizat doar de unele asociatii rome). Intre aceste texte este si
"Istoria romilor - marginalizare si discriminare", semnat de Florin Manole, rom, in calitate de istoric si de
angajat la vremea aceea a Institulului Wiesel, un text corect, dar care nu prea are nimic in comun cu
continutul galeriei. Admirabil textul curatoarei Simona Vilau, de la care a pornit probabil ideea expozitiei, desi
fara a fi egalata de expozanti, propunand o regandire a celuilalt, din perspectiva postmoderna a lui Foucault
(acest sfant Pavel al postmodernismului) si urmasilor sai, Levinas, Sloterdijk, Agamben etc.

Dan Perjovschi

George Anghelescu

Suzana Dan

In rest, texte si lucrari plastice cat se poate de "cuminti": George Anghelescu a pictat, dupa fotografie, o
cersetoreasa(??) servita ca aperitiv /cafea de doi nerromi. Suzana Dan deplange "mitul" fals al lebedelor
vieneze, pictand lebede insangerate fara cap, intr-o atmosfera crepusculara. Simona Dumitriu intervieveaza un
homosexual si un rom. Malina Ionescu are niste fotografii cu copii, unii blonzi, altii romi. Elena Nazare (sotia lui
Paul Hitter) e preocupata de poze si documentare cu romi nomazi, "romii adevarati" - cum se considera ei
insisi. Alina Serban, actrita de origine roma - acum disparuta, la fel cum a aparut - in stilu-i de isterie
egocentrica, merge in scoli si chestioneaza despre discriminare, in aceeasi incercare de a-si depasi frustrarea
personala. Radu Rodial propune sa descoperim frumusetea sublima din orice femeie (inclus o femeie "aramie"
cu sani de piatra, monumentali) - cam asta se vede din catalogul expozitiei "Silence kills" (skills, joc de
cuvinte). Avangardismul, scontat ca organizare de catre tinerii artisti a viitorului, a unei lumi fara discriminare,

este de altfel esecul real al acestei expozitii, in care Diferenta, ca tema centrala, este cat se poate de
stereotipa.Ce apare evident si distonant este seriozitatea catorva artisti, care abordeaza diferenta si
discriminarea (Dan Perjovschi, George Anghelescu, Suzana Dan) si saracia artistica a lui Paul Hitter, violenta
sa gregara, fara limite, in raspar.
Daca ne simtim lezati in normele si valorile noastre privind caricaturile lui PH, e de avut in vedere doua
"modele": cel nazist, cand caricaturile antievreiesti erau permise de lege, si scandalul celor 12 caricaturi
daneze din 2005, facute de 12 artisti, care au provocat nu doar discutii despre libertatea gandirii (cum ne
solicita, iritati, Paul Hitter si curatoarea Valentina Iancu), ci si peste 100 de morti, victime ale razbunarii
musulmanilor, ultragiati de iresponsabilitatea artistilor.
Dar ce este o caricatura?
DEX: CARICATRA, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales n desen, a unei persoane sau a unei situaii prin
exagerarea unor trasaturi, ndeosebi negative, cu o intenie satirica sau umoristica. nfaiare ridicola a unei
persoane sau a unui obiect; persoana sau obiect cu aceasta nfaiare. 2. Imitaie nereuita, care denatureaza
originalul. Din fr. caricature.
Asadar, prin caricatura se transmite, ca schita, un mesaj de opinie, in registru comic, cu umor si inteles
intelectial, dar care poate fi n perfecta concordana cu opiunile privitorului. Schitele lui Leonardo sau desenele
grotesti ale lui Callot (in special pe romi), Daumier sau Goya, Strigatul lui Munch (expresionismul) sunt
caricaturale. In general, caricaturile persifleaza, uneori cu riscul sanctionarii artistului, atitudini si moravuri.
Asta a fost si intentia lui Paul Hitter, doar ca, nepriceput fiind, i-a iesit o magarie."Unii spun prostii dup ce
reflecteaz, ceilali pentru c nu gndesc", spune Paul Valery, si cazul ultim il defineste pe Paul Hitter.
Explicatie scolareasca a lui Paul Hitter pentru caricatura "Cioara borata": "Facand acest desen, mi-am
batut inca odata joc de un stereotip verbal. Am folosit o cioara, care se uita speriata la eticheta care i s-a pus.
Comicul situatiei este inevitabil, si totusi trist. Daca un animal se simte speriat la auzul unei astfel de replici,
cum s-ar simti un om? Tu-si prin acest TU- va includ pe toti, TU cum te-ai simti daca ti s-ar spune cioara
borata?". M-am uitat in oglinda si am incercat sa inteleg care e expresia speriata a unei "ciori borate" ? Hilara,
stupida explicatie, poate mimeaza insusi PH cum se uita speriata o "cioara borata" (care starneste voma,
adica).
Explicatie anarhista pentru svastica nazista pusa sub semnul egalitatii cu steagul UE:"In aceasta
lucrare, fac o analogie clara intre ce li s-a intamplat Evreilor in Europa in al doilea razboi mondial, si felul in
care sunt tratati Romii acum in Uniunea Europeana". Asadar, UE e nazista...in opinia lui Paul Hitter. Si el nu e?
O asemenea afirmatie nu e argumentul psihiatric ca Paul Hitter are dificultati de a discerne intre Bine si Rau, ci
ca nu-i pasa de valorile estetice (Adevar, Bine, Frumos) si ca asta il face incapabil de a fi un promotor al
valorilor umane, umanismului, ci doar un jalnic oportunist, un egocentrist sau, cel putin, un gafeur, care intra
"incaltat" in subiecte delicate, cum ar fi dialogul intercultural.In fine, ideea ca UE este rasista ii apartine,nu
subscriu la ea, macar pentru ca responsabilitatea asupra cetatenilor este a statelor, cetatenia europeana e o
constructie viitoare.
D.A., artist el insusi, considera lipsite de valoare caricaturile, dar semnaleaza ca i-am face doar publicitate lui
Paul Hitter, daca am lua pozitie. C.C., jurist, spune ca "nu exista temei juridic pentru tragerea lui hitter la
raspundere, pentru ca dreptul la demnitate a romilor intra in conflict cu libertatea de expresie, derapaje
precum cele ale artistului hitter trebuie combatute cu argumente, persuasiune, educatie, izolare,
marginalizare, excludere etc., insa nu prin represiunea legii". Sculptorul Mircea Lacatus, din Viena, tuna si
fulgera, considerand ca expozitia ar trebui inchisa. In fine, plasticianul rom Marian Petre, cel care a declansat
intreaga discutie, se retrage, din considerente de breasla, considerand ca aceste caricaturi p o t fi justificate
de catre autor ca o ilustrare a stereotipurilor si prejudecatilor (!!!). Pe fb-ul lui Paul Hitter, Mihaela Campeanu,
plastician rom si ea, isi exprima, vag, acordul, considerand totusi caricaturile "puerile", . In fine, intr-un mail
violent, Florin Manole considera caricaturile ca fiind valoroase si desfide orice alte opinii. Paul Hitter si
curatoarea Valentina Iancu ii taxeaza drept dobitoci pe toti cei care, prin dezacordul fata de caricaturile lui
PH, ar impieta asupra libertatii de expresie.

In cazul ca v-ati simtit ultragiat/a, sa nu asteptati scuze, conform lui Paul Hitter si Valentinei Iancu (curatoarea)
sunteti dobitoci (sic!), nu va pricepeti la arta (chiar daca caricaturile nu prea sunt o specie artistica), ambii
ascunzandu-se sub "terorismul metodologic" al academismului. Asadar, nu e pentru noi, romii, ci pentru
gusturile mai rafinate. O fi "arta pentru arta", dar tendentiozitatea ei, indiferent de cum o percepem, e clara.
"O parte" dintre romi se simt jigniti, "o parte" dintre romani hahaie satisfacuta de cum i-a "tiganit" Hitt(l)er pe
romi. In fapt, avem de-a face cu un grup teribilist de artisti imberbi, aflati la inceput de drum, pentru care
suntem un pretext, o platforma prin care isi maresc CV-ul, bursele, finantarile, o moda binecunoscuta in
Romania.Ce e de facut? Ce institutie de specialitate poate decide daca suntem "dobitoci" pentru ca ne simtim
lezati de caricaturile lui Paul Hitter? Cine isi poate asuma raspunderea implicatiilor pe care le pot crea ideile si
statementurile aruncate alandala in societate? Florin Manole, el insusi afectat de turnura situatiei, arata cu
degetul inspre Centrul National de Cultura a Romilor, o institutie tinuta moarta de Ministerul Culturii, juristii
monitori ai discriminarii romilor de la Partida Romilor "Pro Europa" se pregatesc sa sesizeze Consiliul National
de Combatere a Discriminarii. In cel mai rau caz, Paul Hitter si curatoarea Valentina Iancu ar primi cate o
amenda, si asta n-ar schimba cu nimic situatia. Ce e de facut? Un grup clandestin de tineri studiosi romi,
autointitulati ENE, s-au specializat in grafitti si vandalizeaza zidurile de segregare din Romania (la Baia
Mare si Satu mare, probabil urmeaza altele), considerand ca timpul negocierii discriminarii a expirat. Metoda
lor de protest este tot caricaturala, insa fara nicio legatura cu caricaturile lui PH, desi tot in registrul artei cu
tendinta asa cum spune catalogul expozitiei cu pricina.
Invitat de doctoranzii romi de la SNSPA la o discutie despre cultura, identitate si politici publice, am spus ca
explicatia crizei actuale, degringoladei, rezida tocmai din absenta unor norme si valori sociale comune, a unui
"canon". Opinia mea, ca si a plasticianului rom Marian Petre (de atunci, nu de acum) s-a izbit de temele asa zis
academice ale nerromilor, preocupati de fenomenele marginale, minimaliste, de tip manele si castele.
Caricaturile lui PH, considerate artade el si altii, nu si de noi, intregesc acest tablou al nonartei pervertind,
prin bohemianism, cultura roma. Cine decide ce e valoare si nonvaloare in cultura roma? Paul Hitter? E si
acesta un mod prin care acceptam, in loc de propria imagine, o caricatura. Mai presus de conflictele interne
care au fragmentat Miscarea roma, aducand-o in pragul prabusirii, ceea ce lipseste este "constiinta de sine"
colectiva, care sa educe in sensul unor norme, valori si atitudini comune. Un popor care e blocat in hedonismul
placerii de a trai - asa cum pare poporul rom - e un popor mort, fara viitor (dar si fara trecut). Daca poporul
rom este asa, atunci si artistii sai, gen Paul Hitter, vor avea acelasi destin. Are cineva o carte despre etica artei
pentru Paul Hitter?
Somnul ratiunii naste monstri, ca si somnul natiunii!
Evident, Paul Hitter nu este un Hitler, doar un boem in pana de idei.
Vasile Ionescu
3 decembrie 2011